Curtea Constituţională, statuând în componenţa:
    Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,
    Dl Aurel BĂIEŞU,
    Dl Igor DOLEA,
    Dl Victor POPA,  judecători,
    cu participarea dlui Maxim Iurcu, grefier,
    Având în vedere sesizarea depusă la 14 martie 2016,
    înregistrată la aceeaşi dată,
    Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,
    Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
    Deliberând la 23 martie 2016 în camera de consiliu,
    Pronunţă următoarea decizie:
    ÎN FAPT
    1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 14 martie 2016 de către Dorin Munteanu, judecător în cadrul Judecătoriei Centru, mun. Chişinău, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională, privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 12 alin. (5) din Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, art. 22 alin. (2¹) din Legea cu privire la comerțul interior și pct. 5 subpct. 3) lit. c) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea Inspecției financiare din subordinea Ministerului Finanțelor, ridicată de către avocatul Adrian Paladii în dosarul nr.10-63/16, aflat pe rolul Judecătoriei Centru, mun. Chișinău.
    A. Motivele ridicării excepției de neconstituționalitate
    2. Motivele ridicării excepției de neconstituționalitate, astfel cum au fost expuse de către autor, pot fi rezumate după cum urmează.
    3. Prevederile articolului 93 alin. (2) din Codul de procedură penală stabilesc lista exhaustivă a elementelor de fapt care pot fi utilizate ca probe în procesul penal, iar dispozițiile articolelor 52 și 53 din Codul de procedură penală prevăd atribuțiile procurorului în cadrul unui proces penal.
    4. Totodată, potrivit art. 2 alin. (4) din Codul de procedură penală, normele juridice cu caracter procesual din alte legi pot fi aplicate doar cu condiţia includerii acestora în Cod.
    5. În acelaşi timp, prevederile art. 12 alin. (5) din Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, art. 22 alin. (2¹) din Legea cu privire la comerțul interior și pct. 5 subpct. (3) lit. c) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea Inspecției financiare din subordinea Ministerului Finanțelor atribuie organelor de drept competențe suplimentare celor prevăzute de Codul de procedură penală, și anume dispunerea efectuării de către Inspecția Financiară a controlului economico-financiar în cadrul unui proces penal.
    6. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile contestate sunt contrare dispozițiilor articolului 1 alin. (3) și articolului 4 alin. (2) din Constituție.
    B. Legislația pertinentă
    7. Prevederile relevante ale Constituţiei (M.O., 1994, nr. 1) sunt următoarele:
    „ (1) Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil.
    (2) Forma de guvernămînt a statului este republica.
    (3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate. ”
    „(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.
    (2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.”
    8. Prevederile relevante ale Legii nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi (M.O., 1994, nr. 2, art. 33) sunt următoarele:
    „1. Întreprinderea, indiferent de forma juridică de organizare, asigură evidenţa contabilă şi statistică în modul stabilit de legislaţia în vigoare.
    2. Întreprinderea, în conformitate cu legislaţia, pune la dispoziţia autorităţilor administraţiei publice informaţia necesară pentru stabilirea impozitelor şi funcţionarea sistemului republican de acumulare şi prelucrare a informaţiei.
    3. Întreprinderea este în drept să nu prezinte date ce constituie secret comercial autorităţilor administraţiei publice, cu excepţia organelor de drept şi celor de control, cărora aceste date se prezintă în limitele împuternicirilor lor. Lista datelor ce constituie secret comercial o determină întreprinderea. Lista datelor care nu pot constitui secret comercial este stabilită de Legea cu privire la secretul comercial.
    4. Organele de control, organele fiscale, organele de ocrotire a naturii, organele antimonopoliste şi alte autorităţi ale administraţiei publice cărora li se atribuie controlul asupra activităţii întreprinderii efectuează acest control în limitele competenţei lor şi în modul stabilit de legislaţie.
    Rezultatul controlului efectuat se comunică întreprinderii.
    5. La solicitarea organelor de drept, în baza ordonanţelor emise în cadrul desfăşurării urmăririi penale, Inspecţia financiară efectuează controlul economico-financiar la persoanele juridice de drept public, la persoanele juridice de drept privat şi la persoanele fizice care practică activitate de întreprinzător, pe tematica prevăzută în ordonanţele organelor de drept.”
    9. Prevederile relevante ale Legii nr. 231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerțul interior (M.O., 2010, nr. 206-209, art. 681) sunt următoarele:
    „(1) Controlul din partea statului al activităţilor din domeniul comerţului are un caracter economico-financiar şi tehnic (specializat).
    (2) Controlul economico-financiar este exercitat de către Inspecţia financiară din subordinea Ministerului Finanţelor şi de colaboratorii Ministerului Afacerilor Interne. Scopul acestui control este verificarea indicării corecte a circulaţiei mărfurilor şi serviciilor comerciale în actele de contabilitate (rapoartele financiare şi statistice), a corespunderii stocului de marfă cu actele respective, a corectitudinii achitării mărfurilor şi serviciilor procurate, a respectării disciplinei de preţ la produsele de importanţă socială.
    (2¹) La solicitarea organelor de drept, în baza ordonanţelor emise în cadrul desfăşurării urmăririi penale, Inspecţia financiară efectuează controlul economico-financiar la persoanele juridice de drept public, la persoanele juridice de drept privat şi la persoanele fizice care practică activitate de întreprinzător, pe tematica prevăzută în ordonanţele organelor de drept.
    (3) Controlul tehnic (specializat) este exercitat de către organele cu funcţii de control ale administraţiei publice centrale şi locale conform legislaţiei în vigoare. Fiecare organ central şi local al administraţiei publice exercită controlul în limita atribuţiilor sale funcţionale:
    a) Serviciul de Stat de Supraveghere a Sănătăţii Publice efectuează supravegherea sanitară a produselor/serviciilor, autorizează sanitar unităţile de alimentaţie publică;
    b) Agenţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală efectuează supravegherea sanitar-veterinară a produselor de origine animalieră, autorizează sanitar-veterinar tîrgurile de animale şi pieţele agricole (halele);
    c) Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor efectuează controlul îndeplinirii măsurilor de carantină luate pentru producţia, materialele şi obiectivele supuse carantinei fitosanitare;
    d) Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor efectuează supravegherea pieţei privind conformitatea produselor şi serviciilor cu cerinţele prescrise şi/sau declarate, inclusiv cu normele metrologice, respectarea cerinţei de indicare a preţurilor, precum şi a legislaţiei privind protecţia consumatorilor;
    e) Camera de Licenţiere şi autorităţile administraţiei publice locale (lucrătorii structurilor economice ale consiliilor municipale şi raionale) controlează conformitatea unităţii comerciale cu condiţiile prescrise în autorizaţie sau licenţă, de asemenea, verifică respectarea regulilor de comercializare a produselor şi serviciilor în limita competenţelor lor;
    f) subdiviziunile de profil ale Ministerului Afacerilor Interne efectuează controlul comercianţilor în cazul comiterii de către aceştia a unor fapte prejudiciabile prevăzute de legislaţia penală sau contravenţională în vigoare, precum şi în cazul unei solicitări din partea autorităţilor cu funcţii de control.”
    10. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14 martie 2003 (republicat în M.O., 2012, nr.263-269, art.855) sunt următoarele:
    „(1) Procesul penal se reglementează de prevederile Constituţiei Republicii Moldova, de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte şi de prezentul cod.
    (2) Principiile generale şi normele dreptului internaţional şi ale tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte constituie elemente integrante ale dreptului procesual penal şi nemijlocit dau naştere drepturilor şi libertăţilor omului în procesul penal.
    (3) Constituţia Republicii Moldova are supremaţie asupra legislaţiei procesuale penale naţionale. Nici o lege care reglementează desfăşurarea procesului penal nu are putere juridică dacă este în contradicţie cu Constituţia.
    (4) Normele juridice cu caracter procesual din alte legi naţionale pot fi aplicate numai cu condiţia includerii lor în prezentul cod.
    (5) În desfăşurarea procesului penal nu pot avea putere juridică legile şi alte acte normative care anulează sau limitează drepturile şi libertăţile omului, încalcă independenţa judecătorească, principiul contradictorialităţii, precum şi contravin normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional, prevederilor tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.”
    „(1) Probele sînt elemente de fapt dobîndite în modul stabilit de prezentul cod, care servesc la constatarea existenţei sau inexistenţei infracţiunii, la identificarea făptuitorului, la constatarea vinovăţiei, precum şi la stabilirea altor împrejurări importante pentru justa soluţionare a cauzei.
    (2) În calitate de probe în procesul penal se admit elementele de fapt constatate prin intermediul următoarelor mijloace:
    1) declaraţiile bănuitului, învinuitului, inculpatului, ale părţii vătămate, părţii civile, părţii civilmente responsabile, martorului;
    2) raportul de expertiză;
    3) corpurile delicte;
    4) procesele-verbale privind acţiunile de urmărire penală şi ale cercetării judecătoreşti;
    5) documentele (inclusiv cele oficiale);
    6) înregistrările audio sau video, fotografiile;
    7) constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale;
    8) actele procedurale în care se consemnează rezultatele măsurilor speciale de investigaţii şi anexele la ele, inclusiv stenograma, fotografiile, înregistrările şi altele.
    (3) Elementele de fapt pot fi folosite în procesul penal ca probe dacă ele au fost dobîndite de organul de urmărire penală sau de altă parte în proces, cu respectarea prevederilor prezentului cod.
    (4) Datele de fapt obţinute prin activitatea specială de investigaţii pot fi admise ca probe numai în cazurile în care ele au fost administrate şi verificate prin intermediul mijloacelor prevăzute la alin.(2), în conformitate cu prevederile legii procesuale, cu respectarea drepturilor şi libertăţilor persoanei sau cu restricţia unor drepturi şi libertăţi autorizată de către instanţa de judecată.
    (5) Datele de fapt obţinute de către echipele comune internaţionale de efectuare a urmăririi penale pot fi admise ca probe numai în cazul în care au fost administrate prin intermediul mijloacelor de probă prevăzute la alin.(2).”
    11. Prevederile relevante ale Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Inspecţiei financiare din subordinea Ministerului Finanţelor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1026 din 2 noiembrie 2010 (M.O., 2010, nr. 221-222, art. 1151), sunt următoarele:
    „5. Funcţiile de bază, temeiul desfăşurării inspectării (controlului) financiare
    1) Funcţiile de bază ale Inspecţiei financiare sînt:
    a) inspectarea financiară a operaţiunilor şi a tranzacţiilor privind respectarea cadrului normativ în domeniul bugetar şi economico-financiar;
    b) detectarea prejudiciilor/iregularităţilor la entităţile supuse inspectării (controlului) financiare, pe aspectele prevăzute în prezentul Regulament.
    2) În procesul efectuării inspectărilor (controalelor) financiare, Inspecţia financiară cooperează, în caz de necesitate, cu alte autorităţi de inspectare şi control.
    3) Inspectarea (controlul) financiară se desfăşoară:
    a) conform programului de activitate elaborat pe tematici propuse de autorităţile publice şi incluse în baza evaluării riscurilor, coordonate cu Ministerul Finanţelor;
    b) la solicitarea Aparatului Preşedintelui Republicii Moldova, Parlamentului, Guvernului, Curţii de Conturi şi Ministerului Finanţelor;
    c) la solicitarea organelor de drept, în baza ordonanţelor emise în cadrul desfăşurării urmăririi penale, la persoanele juridice de drept public, la persoanele juridice de drept privat şi la persoanele fizice care practică activitate de întreprinzător şi asociaţiile obşteşti, pe tematica prevăzută în ordonanţele organelor de drept;
    d) în baza solicitărilor, petiţiilor şi informaţiilor, inclusiv parvenite de la autorităţile publice centrale şi locale, privind încălcarea disciplinei financiare în activitatea entităţilor specificate în pct.6 al prezentului Regulament.
    În cazurile menţionate la lit.d) a prezentului subpunct, asupra efectuării inspectării (controlului) financiare decide Ministerul Finanţelor.”
    ÎN DREPT
    A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate
    12. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține că normele contestate atribuie Inspecției financiare competența de a efectua, în cadrul unui proces penal, controale economico-financiare la solicitarea organelor de drept.
    13. În același timp, autorul menționează că, potrivit art. 2 alin. (4) din Codul de procedură penală, normele juridice cu caracter procesual din alte legi pot fi aplicate doar cu condiţia includerii acestora în Cod.
    14. De asemenea, autorul excepției susține că art. 93 din Codul de procedură penală prevede exhaustiv elementele de fapt ce pot fi considerate ca probe în cadrul unui proces penal, iar rezultatele controlului efectuat de Inspecția financiară nu se regăsesc în aceasta listă.
    15. Totodată, autorul excepției de neconstituționalitate menționează că Inspecția financiară din subordinea Ministerului Finanțelor nu este indicată în Codul de procedură penală ca organ împuternicit cu realizarea acțiunilor de urmărire penală.
    16. În final, autorul excepţiei susţine că normele contestate încalcă prevederile articolului 1 alin. (3) și articolului 4 alin. (2) din Constituţie.
    Aprecierea Curţii
    17. Examinând sesizarea privind excepția de neconstituționalitate sub aspectul admisibilității, Curtea constată următoarele.
    18. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor și a hotărârilor Guvernului, în speță a Legii cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, a Legii cu privire la comerțul interior şi a Regulamentului privind organizarea și funcționarea Inspecției financiare din subordinea Ministerului Finanțelor, ține de competența Curții Constituționale.
    19. Curtea menționează că, fiind ridicată de către avocatul Adrian Paladii în dosarul nr. 10-63/16, care se află pe rolul Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, excepția de neconstituționalitate este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016.
    20. Curtea reţine că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit. g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.
    21. Curtea reține că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie articolul 12 alin. (5) din Legea nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, articolul 22 alin. (2¹) din Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerțul interior și pct. 5 subpct. (3) lit. c) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea Inspecției financiare din subordinea Ministerului Finanțelor.
    22. Curtea observă că dispozițiile contestate prevăd efectuarea controlului economico-financiar de către Inspecția financiară la solicitarea organelor de drept, în baza ordonanțelor emise în cadrul desfășurării urmăririi penale.
    23. Curtea menţionează că autorul excepției de neconstituționalitate a invocat pretinsa încălcare a articolului 1 alin. (3) și a articolului 4 alin. (2) din Constituţie.
    24. Curtea reține că o prevedere legală poate constitui obiect al jurisdicției constituționale doar în cazul în care normele constituționale invocate au incidență asupra normelor contestate.
    25. În acest sens, Curtea subliniază că, potrivit articolului 24 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată și să cuprindă obiectul şi împrejurările pe care subiectul îşi întemeiază cerinţele.
    26. Analizând excepția de neconstituționalitate prin raportare la argumentele prezentate, Curtea observă că autorul excepției susține în esență că dispunerea de către organele de drept a efectuării controlului economico-financiar de către Inspecția financiară în cadrul unui proces penal în temeiul legilor menționate contravine Codului de procedură penală.
    27. Astfel, Curtea constată lipsa în sesizare a unor argumente concludente care ar demonstra în ce măsură prevederile legale contestate încalcă normele constituționale invocate.
    28. Prin urmare, în temeiul celor expuse supra, Curtea constată că, în lipsa incidenţei normelor constituţionale asupra prevederilor contestate, sesizarea nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.
    Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin. (3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale și pct. 28 lit. d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională
    1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 12 alin. (5) din Legea nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, articolului 22 alin. (2¹) din Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerțul interior și a punctului 5 subpct. 3) lit. c) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea Inspecției financiare din subordinea Ministerului Finanțelor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1026 din 2 noiembrie 2010, ridicată de către avocatul Adrian Paladii în dosarul nr.10-63/16, pendinte pe rolul Judecătoriei Centru, mun. Chișinău
    2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUŢIONALE                       Alexandru TĂNASE

    Nr. 11. Chişinău, 23 martie 2016.