acordând o importanţă deosebită dezvoltării relaţiilor de colaborare în domeniul acordării asistenţei juridice în materie civilă, familială şi penală,

    în baza prevederilor Tratatului de prietenie şi colaborare dintre Republica Moldova şi Republica Azerbaidjan din 27 noiembrie 1997,

    1) Cetăţenii unei Părţi Contractante se bucură pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante în ce priveşte drepturile lor personale şi patrimoniale de aceeaşi ocrotire juridică ca şi cetăţenii acestei Părţi Contractante.

    Aceasta se referă, de asemenea, şi la persoanele juridice, create în conformitate cu legislaţia uneia din Părţile Contractante.

    2) Cetăţenii unei Părţi Contractante au dreptul să se adreseze liber şi nestânjenit instanţelor de judecată, organelor procuraturii, birourilor notariale (denumite în continuare “instituţii de justiţie”) şi altor instituţii ale altei Parţi Contractante, de competenţa cărora ţin cauzele civile, familiale şi penale, pot să-şi susţină interesele în faţa acestora, să înainteze demersuri, să introducă acţiuni şi să îndeplinească alte acţiuni procesuale în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii proprii.

    1) Instituţiile de justiţie ale Părţilor Contractante acordă reciproc asistenţă juridică în cauzele civile, familiale şi penale în conformitate cu dispoziţiile prezentului Tratat.

    2) Instituţiile de justiţie acordă asistentă juridică şi altor instituţii, de competenţa cărora ţin cauzele prevăzute în punctul 1 al prezentului articol.

    3) Alte instituţii, de competenţa cărora ţin cauzele prevăzute în punctul 1 al prezentului articol, expediază cererile de asistenţă juridică prin intermediul instituţiilor de justiţie.

    Asistenţa juridică cuprinde realizarea acţiunilor procesuale, prevăzute de legislaţia Părţii Contractante solicitate, în special, interogarea părţilor, părţilor vătămate, învinuiţilor şi inculpaţilor, martorilor, experţilor, efectuarea expertizelor, cercetării judiciare, transmiterea probelor materiale, pornirea urmăririi penale, extrădarea persoanelor ce au săvârşit o infracţiune, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti, înmânarea şi expedierea documentelor, prezentarea la cererea altei Părţi Contractante a informaţiilor despre antecedentele penale ale învinuiţilor.

    În problemele privind acordarea asistenţei juridice, instituţiile Părţilor Contractante comunică între ele prin intermediul Ministerului Justiţiei şi Procuraturii Generale ale Republicii Moldova şi al Ministerului Justiţiei şi Procuraturii Generale ale Republicii Azerbaidjan.

    Cererile privind acordarea asistenţei juridice se întocmesc în limba Părţii Contractante solicitante, însoţită de copia traducerii certificate în limba rusă, dacă prezentul Tratat nu prevede altfel.

    1) Actele expediate de către instituţiile de justiţie şi de către alte instituţii în scopul acordării asistenţei juridice, trebuie să fie certifîcate prin sigiliu.

    2) Copiile oficiale sau cele autentificate ale actelor, transmise de către Părţile Contractante una alteia, nu necesită legalizare.

    Cererea de acordare a asistenţei juridice trebuie să cuprindă:

    3) denumirea cauzei, în privinţa căreia se solicită asistenţa juridică;

    4) numele, prenumele şi patronimicul părţilor, învinuiţilor, inculpaţilor sau condamnaţilor, cetăţenia lor, ocupaţia şi domiciliul sau reşedinţa lor permanentă, precum şi orice altă informaţie pertinentă în privinţa lor;

    6) conţinutul cererii, iar în privinţa cauzelor penale, de asemenea, descrierea circumstanţelor de fapt în care a fost comisă infracţiunea şi încadrarea ei juridică, precum şi mărimea prejudiciului cauzat în urma comiterii infracţiunii.

    1) Pentru îndeplinirea cererii de acordare a asistenţei juridice, instituţia de justiţie solicitată, aplică legislaţia statului său. Totuşi, la rugămintea instituţiei de justiţie solicitantă, ea poate aplica normele procesuale ale Părţii Contractante solicitante, dacă aceasta nu contravine legislaţiei statului său.

    2) Dacă instituţia de justiţie solicitată, nu este competentă să o execute, ea va transmite cererea instituţiei de justiţie competente şi va informa despre aceasta instituţia solicitantă.

    3) În cazul primirii cererii respective, instituţia de justiţie solicitată informează instituţia solicitantă despre timpul şi locul executării cererii.

    4) După îndeplinirea cererii, instituţia de justiţie solicitată expediază documentele instituţiei solicitante.

    Dacă asistenta juridică nu a putut fi acordată, instituţia solicitată restituie cererea şi aduce la cunoştinţă circumstanţele care împiedică îndeplinirea acesteia.

    1) Instituţia solicitată înmânează documentele în conformitate cu normele în vigoare ale statului său, dacă actele care urmează a fi înmânate sunt perfectate în limba acestui stat sau sunt însoţite de traducere certificată. În cazul în care actele nu sunt întocmite în limba Părţii Contractante solicitate ori nu sunt însoţite de traducere, ele se înmânează destinatarului, dacă el este de acord să le primească benevol.

    2) În cererea de înmânare a actelor trebuie să fie indicată adresa exactă a destinatarului şi denumirea documentului care urmează a fi înmânat. Dacă adresa indicată în cererea de înmânare este incompletă sau imprecisă, instituţia solicitată ia măsurile necesare în vederea stabilirii adresei exacte în conformitate cu legislaţia sa.

    Dovada de înmânare a actelor se întocmeşte în conformitate cu regulile în vigoare pe teritoriul Părţii Contractante solicitate. În dovadă trebuie să fie indicate data şi locul înmânării, precum şi persoana căreia i s-a înmânat actul.

Înmânarea actelor şi interogarea cetăţenilor prin intermediul

reprezentanţelor diplomatice şi oficiilor consulare

    Părţile Contractante au dreptul să înmâneze actele şi să interogheze cetăţenii proprii prin intermediul reprezentanţelor diplomatice sau oficiilor consulare. În acest caz nu pot fi aplicate măsuri coercitive.

Citarea peste hotare a martorilor, parţilor vătămate, reclamanţilor,    

reclamaţilor şi a experţilor

    1) Dacă în cadrul urmăririi penale sau a examinării judiciare pe teritoriul uneia din Părţile Contractante apare necesitatea prezentării personale a martorilor, parţilor vătămate, reclamanţilor, reclamaţilor şi a experţilor, aflaţi pe teritoriul altei Părţi Contractante, este necesar de a se adresa instituţiei respective a acestei Părţi cu cererea de înmânare a citaţiei.

    2) Citarea persoanelor indicate la punctul 1 al prezentului articol, domiciliate pe teritoriul Părţii Contractante solicitate, în vederea prezentării în faţa instituţiilor de justiţie celeilalte Părţi Contractante, nu trebuie să conţină ameninţărî de constrângere în caz de neprezentare.

    3) Martorii, părţile vătămate, reclamanţii, reclamaţii şi experţii care, indiferent de cetăţenia lor, s-au prezentat benevol la citaţia în instituţia respectivă a altei Părţi Contractante, nu pot fi traşi la răspundere penală sau administrativă pe teritoriul acestei Părţi Contractante, nu pot fi arestaţi sau pedepsiţi pentru o anumită faptă, comisă până la trecerea frontierei de stat. De asemenea, aceste persoane nu pot fi trase la răspundere penală sau administrativă, arestate sau pedepsite în legătură cu mărturiile sau concluziile facute de ei în calitate de experţi, fie în legătură cu fapta, ce constituie obiectul dezbaterilor judiciare.

    4) Martorii, părţile vătămate, reclamanţii, reclamaţii şi experţii nu se bucură de acest privilegiu, dacă ei nu vor părăsi teritoriul Părţii Contractante solicitante timp de 15 zile din momentul înştiinţării despre faptul că prezenţa lor nu este necesară. În acest termen nu este inclus timpul în care ei nu au putut părăsi teritoriul Părţii Contractante solicitante din motive ce nu au depins de voinţa lor.

    5) Martorii, părţile vătămate, reclamanţii, reclamaţii şi experţii, care s-au prezentat la citare pe teritoriul altei Părţi Contractante au dreptul la recuperarea din partea organului care i-a citat a cheltuielilor de transport şi a celor suportate în timpul aflării lor peste hotare, precum şi la recuperarea salariului neprimit pentru zilele lipsă de la serviciu; în afara de aceasta, experţii au dreptul la un onorariu pentru efectuarea expertizei. În citaţie trebuie să fie indicat la ce tipuri de plată au dreptul persoanele citate; la demersul lor, Partea Contractantă solicitantă plăteşte un avans pentru acoperirea cheltuielilor respective.

    1) Actele care au fost întocmite sau certificate de către instanţa judiciară sau de către o persoană oficială (traducător permanent, expert etc.) pe teritoriul unei Părţi Contractante, în limitele competenţei lor şi în forma stabilită, şi autentificate prin sigiliu, sunt valabile pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante fară vreo altă legalizare.

    2) Actele care pe teritoriul unei Părţi Contractante sunt recunoscute ca oficiale au pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante aceeaşi forţă probantă ca şi actele oficiale.

    1) Partea Contractantă solicitată, nu va pretinde restituirea cheltuielilor ocazionate de acordarea asistenţei juridice. Părţile Contractante suportă de sinestătător toate cheltuielile ocazionate de acordarea asistenţei juridice pe teritoriul lor.

    2) Instituţia de justiţie solicitată va comunica instituţiei solicitante cuantumul cheltuielilor suportate. Dacă instituţia solicitantă va percepe aceste cheltuieli de la persoana obligată să le plătească, sumele încasate rămân în folosul Părţii Contractante care le-a perceput.

    Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi Ministerul Justiţiei al Republicii Azerbaidjan prezintă reciproc, la cerere, informaţii despre legislaţia în vigoare sau cea care a acţionat în statele lor şi despre modul aplicării ei de către instituţiile de justiţie.

    Cetăţenilor uneia dintre Părţile Contractante li se acordă în instanţele de judecată şi în alte instituţii ale celeilalte Părţi Contractante asistenţă juridică gratuită, precum şi li se asigură procedura judiciară gratuită în aceleaşi temeiuri şi cu aceleaşi înlesniri ca şi cetăţenilor proprii.

Transmiterea actelor privind starea civilă şi a altor documente

    Părţile Contractante se obligă să expedieze una alteia, la cerere, pe cale diplomatică, fară traducere şi gratuit, certificate de stare civilă şi alte documente, care se referă la drepturile personale şi patrimoniale ale cetăţenilor altei Părţi Contractante.

    Asistenţa juridică nu se acordă, dacă acordarea ei poate aduce atingere suveranităţii sau securităţii, ori contravine principiilor generale ale legislaţiei Părţii Contractante solicitate.

    În cazul refuzului de acordare a asistenţei juridice, Părţile Contractante se informează reciproc în scris.

ASISTENŢA JURIDICĂ ŞI RAPORTURILE JURIDICE ÎN

CAUZELE CIVILE ŞI FAMILIALE

    Cetăţenii unei Părţi Contractante sunt scutiţi pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante de achitarea cheltuielilor de judecată în aceleaşi temeiuri şi în aceiaşi mărime ca şi cetăţenii acestui stat.

Eliberarea documentelor privind situaţia personală, familială şi     patrimonială

    1) Actul despre situaţia personală, familială şi patrimonială, necesar pentru obţinerea permisiunii de scutire de plată a cheltuielilor de judecată, se eliberează de către instituţia competentă a Părţii Contractante pe teritoriul căreia solicitantul are domiciliul sau reşedinţa.

    2) Dacă solicitantul nu are domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul Părţilor Contractante, va fi suficient actul eliberat sau certificat de reprezentanţa

    3) Instanţa de judecată ce urmează să emită hotarârea în privinţa demersului despre scutirea de plată a cheltuielilor de judecată, poate solicita de la instituţia care a eliberat actul explicaţii suplimentare.

    1) Dacă prezentul Tratat nu stabileşte altceva, instanţele de judecată ale fiecăreia dintre Părţile Contractante sunt competente să examineze cauze civile şi familiale, dacă reclamantul are domiciliul pe teritoriul ei. În privinţa acţiunilor referitoare la persoanele juridice, ele sunt competente, dacă pe teritoriul Părţii date se află organul de conducere, reprezentanţa sau filiala persoanei juridice.

    2) Instanţele de judecată ale Părţilor Contractante pot examina cauze şi în alte cazuri, dacă există în această privinţă acordul în scris al părţilor. Dacă exista o asemenea înţelegere, instanţa de judecată întrerupe procedura iniţială la cererea reclamantului în cazul în care o asemenea cerere este facută pînă la prezentarea obiecţiilor privind fondul cauzei. Competenţa absolută a instanţelor de judecată nu poate fi modificată printr-o înţelegere a părţilor.

    3) În cazul intentării unui proces între aceleaşi părţi, asupra aceluiaşi obiect şi în aceleaşi temeiuri în instanţele de judecată ale ambelor Părţi Contractante, competentă în conformitate cu prezentul Tratat este instanţa de judecată care a intentat mai devreme cauza.

    1) Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice se stabileşte de către legislaţia Părţii Contractante al cărei cetăţean este persoana în cauză.

    2) Capacitatea juridică a persoanei juridice se stabileşte în baza legislaţiei Părţii Contractante pe al cărei teritoriu este fondată.

RECUNOAŞTEREA CAPACITĂŢII DE EXERCIŢIU LIMITATE

    1) Pe dosarele de recunoaştere a persoanei ca fiind limitată în capacitate de exerciţiu sau incapabilă se aplică legislaţia Părţii Contractante al cărei cetăţean este persoana în cauză.

    2) Dacă instituţia uneia din Părţile Contractante va stabili că există temeiuri pentru recunoaşterea capacităţii de exerciţiu limitate sau incapacităţii cetăţeanului altei Părţi Contractante, al cărui domiciliu sau reşedinţă se află pe teritoriul acestei Părţi Contractante, ea comunică despre aceasta instituţiei respective a celeilalte Părţi Contractante. Dacă instituţia anunţată în acest mod va declara că ea acordă dreptul de instrumentare în continuare a cauzei instituţiei de la domiciliul sau reşedinţa acestei persoane sau nu va da nici un răspuns pe acest subiect în timp de trei luni, instituţia de la domiciliul sau reşedinţa persoanei poate continua cauza privind recunoaşterea capacităţii limitate sau a incapacităţii de exerciţiu în conformitate cu legislaţia statului sau, dacă asemenea temeiuri sunt prevăzute şi în legislaţia Părţii Contractante al cărei cetăţean este persoana în cauză. Decizia despre recunoaşterea capacităţii limitate sau a incapacităţii de exerciţiu urmează a fi expediată instituţiei respective a celeilalte Părţi Contractante.

    3) Prevederile din punctele 1 şi 2 ale prezentului articol se aplică şi în privinţa anulării deciziei privind recunoaşterea capacităţii de exerciţiu limitate sau incapacităţii.

    În cazurile ce nu pot fi amânate, instituţia de la domiciliul sau reşedinţa persoanei care urmează a fi recunoscută cu capacitate de exerciţiu limitată sau lipsită de capacitate de exerciţiu şi care este cetăţean al altei Părţi Contractante, poate ea însăşi să întreprindă măsurile necesare pentru apărarea acestei persoane şi a patrimoniului ei. Dispoziţiile adoptate în legătură cu măsurile în cauză trebuie expediate instituţiei respective a Părţii Contractante al cărei cetăţean este persoana în cauză; aceste dispoziţii se anulează dacă instituţia acestei Părţi Contractante va hotărî altfel. 

Recunoaşterea absenţei fără veste, declararea morţii şi stabilirea faptului morţii

    1) În cauzele de recunoaştere a absenţei fară veste şi declarare a morţii sau de stabilire a faptului morţii sunt competente instituţiile acelei Părţi Contractante cetăţeanul căreia a fost persoana în timpul când, potrivit ultimelor informaţii, era în viaţă.

    2) Instituţiile uneia dintre Părţile Contractante pot recunoaşte cetăţeanul altei Părţi Contractante absent fară veste sau mort, precum şi să stabilească faptul morţii la cererea persoanelor care domiciliază pe teritoriul acesteia, dacă drepturile şi interesele lor se bazează pe legislaţia Părţii Contractante respective.

    3) În cazurile prevăzute de punctele 1 şi 2 ale prezentului articol, instituţiile Părţilor Contractante aplică legislaţia statului lor.

    1) Condiţiile încheierii căsătoriei sunt determinate pentru fiecare dintre viitorii soţi de legislaţia Părţii Contractante al cărei cetăţean este soţul. În afară de aceasta, trebuie respectate cerinţele legislaţiei Părţii Contractante, pe teritoriul căreia se încheie căsătoria cât priveşte impedimente la încheierea căsătoriei.

    2) Forma încheierii căsătoriei este determinată de legislaţia Părţii Contractante pe teritoriul căreia se încheie căsătoria.

Raporturile juridice personale şi patrimoniale dintre soţi

    1) Raporturile juridice personale şi patrimoniale dintre soţi sunt reglementate de legislaţia Părţii Contractante pe teritoriul căreia au domiciliul comun soţii.

    2) Dacă unul dintre soţi locuieşte pe teritoriul uneia dintre Părţile Contractante, iar altul - pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante şi ambii soţi au una şi aceeaşi cetăţenie, raporturile lor juridice personale şi patrimoniale sunt reglementate de legislaţia acelei Părţi Contractante ai cărei cetăţeni ei sunt.

    3) Dacă unul dintre soţi este cetăţean al uneia dintre Părţile Contractante, iar celălalt - al altei Părţi Contractante şi unul din ei locuieşte pe teritoriul uneia, iar al doilea - pe teritoriul altei Părţi Contractante, raporturile juridice personale şi patrimoniale sunt reglementate de legislaţia Părţii Contractante pe al cărei teritoriu ei au avut ultimul domiciliu comun.

4) Dacă persoanele indicate în punctul 3 al prezentului articol n-au avut domiciliu comun pe teritoriile Părţilor Contractante, se aplică legislaţia Părţii Contractante a cărei instituţie examinează cauza.

Desfacerea căsătoriei şi recunoaşterea nulităţii căsătoriei

    1) În cazul acţiunilor de desfacere a căsătoriei se aplică legislaţia şi sunt competente instituţiile Părţii Contractante ai cărei cetăţeni au fost soţii la momentul depunerii cererii. Dacă soţii au domiciliu pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, sunt competente, de asemenea, instituţiile acestei Părţi Contractante.

    2) Dacă la momentul depunerii cererii de desfacere a căsătoriei, unul dintre soţi este cetăţean al uneia dintre Părţile Contractante, iar al doilea - al celeilalte Părţi Contractante şi unul dintre ei locuieşte pe teritoriul uneia, iar al doilea - pe teritoriul altei Părţi Contractante, sunt competente instituţiile ambelor Părţi Contractante. În asemenea cazuri se aplică legislaţia statului său.

    3) În cazul acţiunilor de recunoaştere a căsătoriei nule se aplică legislaţia Părţii Contractante care, conform articolului 26, se aplică la încheierea căsătoriei. În asemenea cazuri competenţa instanţelor de judecată se stabileşte, respectiv, în baza punctelor 1 şi 2 ale prezentului articol.

RAPORTURILE JURIDICE DINTRE PARINŢI ŞI COPII

    Cauzele privind stabilirea şi contestarea paternităţii şi stabilirea naşterii copilului din căsătoria respectivă se soluţionează potrivit legislaţiei Părţii Contractante al cărei cetăţean este copilul prin naştere.

    1) Raporturile juridice dintre părinţi şi copii se stabilesc de legislaţia acelei Părţi Contractante pe teritoriul căreia ei au domiciliu comun.

    2) Dacă domiciliul unuia dintre părinţi şi copii se află pe teritoriul altei Părţi Contractante, raporturile juridice dintre ei se stabilesc de legislaţia Părţii Contractante al cărei cetăţean este copilul.

    Raporturile juridice dintre copilul născut în afara căsătoriei şi mama şi tatăl lui se stabilesc de legislaţia Părţii Contractante al cărei cetăţean este copilul.

    Pentru adoptarea deciziilor privind raporturile juridice indicate în articolele 29-31 sunt competente instanţele de judecată ale Părţii Contractante legislaţia căreia trebuie aplicată în asemenea cazuri.

    Dacă reclamantul şi reclamatul domiciliază pe teritoriul uneia dintre Părţile Contractante, sunt competente, de asemenea, şi instanţele de judecată ale acestei Părţi Contractante cu condiţia respectării dispoziţiilor cuprinse în articolele 29 şi 31 ale prezentului Tratat.

    1) La înfiere se aplică legislaţia Părţii Contractante al cărei cetăţean este copilul.

    2) Dacă copilul este înfiat de soţi, ambii sau unul dintre care este cetăţean al celeilalte Părţi Contractante, înfierea trebuie să corespundă cerinţelor legislaţiei în vigoare pe teritoriul fiecărei Părţi Contractante.

    1) Instituţia Părţii Contractante al cărei cetăţean este copilul este competentă să ia hotărârea privind înfierea.

    2) În cazul în care copilul este cetăţean al unei Părţi Contractante, dar domiciliază pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, hotărîrea privind înfierea va fi luată de către instituţia competentă de la locul de domiciliu al copilului cu acordul instituţiei Părţii Contractante cetăţean al căreia el este.

    1) În cauzele tutelei şi curatelei privitor la cetăţenii Părţilor Contractante, deoarece Tratatul nu prevede altceva, este competentă instituţia de tutelă şi curatelă a Părţii Contractante al cărei cetăţean este persoana aflată sub tutelă sau curatelă. În acest caz se aplică legislaţia acestei Părţi Contractante.

    2) Raporturile juridice între tutore sau curator şi persoana aflată sub tutelă sau curatelă sunt determinate de legislaţia Părţii Contractante a cărei instituţie de tutelă sau curatelă a numit tutorele sau curatorul.

    1) Dacă instituirea tutelei sau curatelei este necesară pentru ocrotirea intereselor persoanei care se afla sub tutelă sau curatelă al cărei domiciliu sau reşedinţă, fie bunuri se află pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, atunci instituţia de tutelă şi curatelă a acestei Părţi Contractante trebuie să înştiinţeze imediat instituţia de tutelă şi curatelă a celeilalte Părţi Contractante competentă conform punctului 1 al articolului 35 al prezentului Tratat.

    2) În cazuri de neamânat, organul de tutelă şi curatelă a celeilalte Părţi Contractante poate să ia în mod independent măsurile necesare, dar trebuie să înştiinţeze neîntârziat despre măsurile luate în prealabil organul de tutelă şi curatelă competent conform punctului 1 al articolului 35 al prezentului Tratat. Măsurile luate rămân valabile până când acest organ nu va adopta o altă decizie.

    1) Organul de tutelă şi curatelă, competent conform punctului 1 al articolului 35, poate transmite competenţa privind tutela sau curatela instituţiilor respective ale celeilalte Părţi Contractante, dacă domiciliul sau reşedinţa, fie bunurile persoanei aflate sub tutelă sau curatelă se află în acel stat. Transmiterea este valabilă numai în cazul în care organul solicitat acceptă preluarea competenţei privind tutela sau curatela şi informează despre aceasta organul solicitant.

    2) Organul care, potrivit punctului 1 al prezentului articol, a acceptat preluarea competenţei privind tutela sau curatela, îşi exercită atribuţiile în conformitate cu legislaţia statului său. Acesta, însă, nu are dreptul să adopte hotărâre în legătură cu statutul personal al persoanei aflate sub tutelă sau curatelă, dar poate acorda permisiunea pentru încheierea căsătoriei, necesară conform legislaţiei Părţii Contractante al cărei cetăţean este această persoană.

    1) Dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile se stabileşte potrivit legislaţiei Părţii Contractante pe teritoriul căreia se află bunurile imobile.

    2) Dreptul de proprietate asupra mijloacelor de transport ce urmează a fi trecute în registrele de stat se stabileşte de legislaţia Părţii Contractante pe teritoriul căreia se află organul care a înregistrat mijlocul de transport.

    3) Apariţia şi stingerea dreptului de proprietate sau a altui drept real asupra patrimoniului se stabileşte de legislaţia Părţii pe teritoriul căreia se aflau bunurile la momentul când a avut loc acţiunea sau o altă circumstanţă ce a servit drept temei pentru apariţia sau stingerea dreptului de proprietate. Apariţia şi stingerea dreptului de proprietate sau a altui drept real asupra bunurilor ce constituie obiectul tranzacţiei se stabilesc de legislaţia în vigoare pe teritoriul încheierii tranzacţiei, dacă acordul între părţi nu prevede altceva.

    1) Forma tranzacţiei se stabileşte potrivit legislaţiei în vigoare pe teritoriul unde a fost încheiată.

    2) Forma tranzacţiei în privinţa bunurilor imobile şi a drepturilor asupra lor se stabileşte de legislaţia Părţii Contractante pe teritoriul căreia se află aceste bunuri.

    1) Obligaţiile privind repararea prejudiciului, în afară de acţiunile legale care rezultă din contracte şi alte acţiuni legale, se determină de legislaţia Părţii Contractante pe teritoriul căreia s-a produs acţiunea sau o altă circumstanţă ce a servit drept temei pentru cererea de reparare a prejudiciului.

    2) Dacă cauzatorul de prejudiciu şi partea vătămată sunt cetăţeni ai uneia şi aceleiaşi Părţi Contractante, se aplică legislaţia Părţii Contractante în instanţa de judecată a căreia a fost înaintată cererea.

    3) Pentru cauzele prevăzute în punctele 1 şi 2 ale prezentului articol este competentă instanţa de judecată a Părţii Contractante pe teritoriul căreia a avut loc acţiunea sau o altă circumstanţă ce a servit drept temei pentru cererea de reparare a prejudiciului. Partea vătămată poate înainta cererea şi în instanţa de judecată a Părţii Contractante pe teritoriul căreia reclamantul are domiciliu.

    Cetăţenii uneia dintre Părţile Contractante sunt egali în drepturi cu cetăţenii celeilalte Părţi Contractante ce locuiesc pe teritoriul ei cât priveşte capacitatea de a întocmi sau anula un testament cu privire la bunurile care se află pe teritoriul altei Părţi Contractante ori la drepturile ce urmează a fi realizate pe acel teritoriu, precum şi în ce priveşte capacitatea de a dobândi prin moştenire astfel de bunuri şi drepturi. Bunurile sau drepturile se transmit acestora în aceleaşi condiţii ca şi pentru cetăţenii proprii ai Părţii Contractante, care locuiesc pe teritoriul ei.

    1) Dreptul la succesiune asupra bunurilor mobile este determinat de legislaţia Părţii Contractante pe teritoriul căreia cel care lasă moştenirea avea ultimul domiciliu stabil.

    2) Dreptul la succesiune asupra bunurilor imobile este determinat de legislaţia Părţii Contractante pe al cărei teritoriu se află bunurile.

    Dacă, conform legislaţiei Părţilor Contractante, succesiunea trece în proprietatea statului ca rămasă fară moştenitori (în baza moştenirii legale), bunurile mobile revin statului al cărei cetăţean era cel care lasă moştenirea la data morţii sale, iar bunurile imobile trec în proprietatea statului pe al cărui teritoriu se află aceste bunuri.

    Forma testamentului este stabilită de legislaţia Părţii Contractante al cărei cetăţean a fost testatorul la data întocmirii testamentului. Este suficientă, însă, şi respectarea legislaţiei Părţii Contractante pe al cărei teritoriu a fost întocmit testamentul. Dispoziţia dată este valabilă şi pentru anularea testamentului.

    1) Procedura în cauzele cu privire la succesiunea bunurilor mobile, cu excepţia cazurilor prevăzute de punctul 2 al prezentului articol, ţine de competenţa instituţiei Parţii Contractante pe teritoriul căreia testatorul a avut ultimul domiciliu stabil.

    2) Dacă toate bunurile mobile succesorale se află pe teritoriul Părţii Contractante unde cel care lasă moştenirea nu a avut ultimul domiciliu stabil, la cererea moştenitorului sau refuzul legatarului, daca toţi moştenitorii sunt de acord, procedura în cauză cu privire la succesiune este de competenţa instituţiilor acestei Părţi Contractante.

    3) Procedura în cauzele succesorale privind bunurile imobile este de competenţa instituţiilor Părţii Contractante pe al cărei teritoriu se afla bunurile.

    4) Dispoziţiile prezentului articol se aplică în modul corespunzător şi pentru litigiile succesorale.

MĂSURILE DE OCROTIRE A BUNURILOR SUCCESORALE

    1) Instituţiile unei Părţi Contractante pe al cărei teritoriu se află bunurile succesorale, lăsate de cetăţeanul altei Părţi Contractante, iau măsurile necesare de ocrotire a acestor bunuri în conformitate cu legislaţia proprie.

    2) Instituţiile responsabile pentru luarea măsurilor de ocrotire a succesiunii, după moartea cetăţeanului altei Părţi Contractante, sunt obligate să informeze fară întârziere consulul acestei Părţi Contractante despre moartea celui care lasă moştenirea şi despre persoanele care şi-au declarat dreptul la succesiune, despre circumstanţele cunoscute de ele în privinţa persoanelor care au dreptul la succesiune şi despre reşedinţa lor, despre existenţa testamentului, despre masa succesorală şi valoarea succesiunii, precum şi despre măsurile luate în vederea ocrotirii succesiunii.

    3) Bunurile succesorale mobile şi actele celui decedat sunt transmise reprezentanţei diplomatice sau oficiului consular la cererea acestora.

    Reprezentanţa diplomatică sau oficiul consular al unei Părţi Contractante are dreptul să reprezinte fară procură specială interesele succesorale ale cetăţenilor acestei Părţi în faţa organelor celeilalte Părţi Contractante, dacă aceşti cetăţeni din cauza lipsei sau din alte motive întemeiate nu-şi pot apăra la timp drepturile şi interesele lor şi nu şi-au desemnat un împuternicit.

    Dacă cetăţeanul unei Părţi Contractante a decedat în timpul călătoriei pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante unde nu a avut domiciliu stabil, bunurile care le-a avut asupra sa, fară careva formalităţi se pun la dispoziţia reprezentanţei diplomatice sau oficiului consular al Părţii Contractante al cărei cetăţean era cel care lasă moştenirea.

    1) Dacă patrimoniul succesoral mobil sau suma bănească primită în urma vânzării bunurilor succesorale mobile sau imobile, după încheierea procedurii succesorale urmează a fi transmisă moştenitorilor, domiciliul sau reşedinţa cărora se află pe teritoriul altei Părţi Contractante, patrimoniul succesoral sau suma bănească primită se predă reprezentanţei diplomatice sau oficiului consular al acestei Părţi Contractante.
    2) Instituţia competentă în cauzele cu privire la succesiune emite o dispoziţie privind predarea patrimoniului succesoral reprezentanţei diplomatice sau oficiului consular.

    1) toate pretenţiile creditorilor celui care lasă moştenirea, prezentate în termenul stabilit de legislaţia Părţii Contractante pe al cărei teritoriu se află patrimoniul succesoral au fost achitate sau asigurate;

    2) toate taxele legate de moştenire au fost plătite sau asigurate;

    3) instituţiile competente au dat, dacă a fost necesar, aprobarea pentru scoaterea patrimoniului succesoral.

    4) Transferarea sumelor de bani se efectuează în conformitate cu legislaţia în vigoare pe teritoriul Părţilor Contractante.

    Recunoaşterea şi executarea hotărârilor în cauzele civile şi familiale, precum şi în cauzele penale cât priveşte repararea prejudiciului.

    Părţile Contractante recunosc şi execută reciproc hotărârile definitive ale instituţiilor judiciare, pronunţate în cauzele civile şi familiale, precum şi sentinţele în ceea ce priveşte repararea prejudiciului cauzat de infracţiune.

    Pe teritoriul Părţilor Contractante vor fi, de asemenea, recunoscute fară o procedură specială hotărârile organelor de curatelă, organelor de înregistrare a actelor de stare civilă şi ale altor instituţii în cauzele civile şi familiale care nu necesită, în virtutea caracterului lor, executare.

Examinarea cererilor de încuviinţare a executării deciziilor

    1) Examinarea cererilor de încuviinţare a executării deciziilor ţine de competenţa instanţelor de judecată ale Părţii Contractante pe al cărei teritoriu urmează a avea loc executarea.

    2) Cererea de încuviinţare a executării se depune în instanţa de judecată care a pronunţat decizia în cauza respectivă în prima instanţă. Cererea depusă în instanţa de judecată, care a pronunţat decizia în cauza respectivă în prima instanţă, este transmisă la instanţa de judecată competentă să pronunţe hotărârea pe marginea cererii.

    3) Rechizitele cererii sunt stabilite de legislaţia Părţii Contractante pe al cărei teritoriu urmează să aibă loc executarea.

    4) La cerere se va anexa traducerea certificată în limba Părţii Contractante solicitată.

    La cererea de încuviinţare a executării este necesar să fie anexate:

    1) copia hotărârii legalizate de către instanţa de judecată, actul oficial privind intrarea în vigoare a hotărârii, dacă aceasta nu rezultă din însăşi textul hotărârii, precum şi o adeverinţă cu privire la executarea ei, dacă hotărârea a fost executată mai înainte pe teritoriul Părţii Contractante;

    2) actul prin care se va confirma că reclamatului care nu a participat la proces i s-a înmânat la timp şi în forma cuvenită cel puţin o dată citaţia de chemare în instanţa de judecată;

    3) traducerile certificate ale documentelor indicate în punctele 1 şi 2 ale prezentului articol.

    Dacă instanţa de judecată, la încuviinţarea executării hotărârii, are unele îndoieli, ea poate cere persoanei care a intentat demersul privind executarea hotărârii explicaţii, precum şi să audieze debitorul asupra esenţei demersului, iar în caz de necesitate, poate cere explicaţii instanţei de judecată, care a pronunţat hotărârea.

    Modul de executare a hotărârilor este reglementat de legislaţia Părţii Contractante pe al cărei teritoriu urmează să aibă loc executarea.

    Cât priveşte cheltuielile de judecată legate de executare, se aplică legislaţia Părţii Contractante pe al cărei teritoriu urmează să aibă loc executarea hotărârii.

Refuzul recunoaşterii şi executării hotărârilor judecătoreşti

    Recunoaşterea hotărârii judecătoreşti sau încuviinţarea executării poate fi refuzată:

    1) dacă persoana care a depus demersul sau reclamatul în cauză nu a participat la proces, din motiv că lui sau reprezentantului lui nu i-a fost înmânată la timp şi în forma cuvenită citaţia de chemare în instanţa de judecată;

    2) dacă în acelaşi litigiu, dintre aceleaşi părţi pe teritoriul Părţii Contractante unde urmează a fi recunoscută şi executată o hotărâre, s-a pronunţat în prealabil o hotărâre definitivă sau a fost intentată anterior de către instanţa acestei Părţi Contractante o procedură în cauza dată;

    3) dacă conform dispoziţiilor prezentului Tratat, iar în cazurile neprevăzute de prezentul Tratat, conform legislaţiei Părţii Contractante pe al cărei teritoriu urmează să se recunoască şi să se execute hotărârea, cauza este de competenţa exclusivă a instituţiilor proprii.

    Dispoziţiile articolelor 50-56 ale prezentului Tratat referitoare la hotărârile judecătoreşti se vor aplica şi asupra tranzacţiilor de împăcare aprobate de instanţa de judecată.

    Dispoziţiile prezentului Tratat cu privire la executarea hotărârilor nu aduc atingere legislaţiilor Părţilor Contractante privind transferul sumelor de bani şi scoaterea obiectelor dobândite ca rezultat al executării.

    1) Fiecare Parte Contractantă se obligă, la cererea celeilalte Părţi Contractante să efectueze urmărirea penală împotriva cetăţenilor săi, care au domiciliu permanent pe teritoriul ei, suspectaţi în comiterea infracţiunilor pe teritoriul Părţii Contractante solicitante.

    2) Părţile Contractante pot înainta cereri privind efectuarea urmăririi penale, de asemenea în legătură cu astfel de încălcări de drept, care în conformitate cu legislaţia Părţii Contractante solicitante sunt prevăzute ca infracţiuni, iar în conformitate cu legislaţia Părţii Contractante solicitate - doar delicte.

    3) În cazurile, indicate în punctele 1 şi 2, instituţiile competente respective ale Părţii Contractante solicitate aplică legislaţia statului său.

    4) Cererea de repararea prejudiciului cauzat de acţiunile supuse urmăririi penale, de asemenea se execută în cadrul urmăririi penale.

Efectuarea urmăririi penale în privinţa infracţiunilor militare şi infracţiunilor contra umanităţii

    În cauzele cu privire la infracţiunile militare şi infracţiunile contra umanităţii punctul 1 al articolului 59 se aplică chiar şi atunci, când ele au fost comise în afara teritoriului Părţii Contractante solicitante.

    1) Cererea cu privire la efectuarea urmăririi penale urmează a fi formulată în scris şi să cuprindă:

    3) numele şi prenumele persoanei suspectate, cetăţenia acesteia, precum şi alte date despre persoană;

    4) descrierea şi calificarea juridică a faptei săvârşite în legătură cu care este formulată cererea de efectuare a urmăririi penale.

    1) conţinutul dispoziţiilor penale, iar în caz de necesitate - şi altor dispoziţii ale Părţii solicitante, însemnate pentru urmărirea penală;

    2) materialele cauzei sau copiile lor legalizate, precum şi alte probe;

    3) în măsura posibilităţilor, descrierea exteriorului persoanei suspectate, fotografia ei şi amprentele digitale;

    4) cererea privind repararea prejudiciului material, precum şi în măsura posibilităţilor, datele privind caracterul şi volumul prejudiciului;

    5) cererile părţilor vătămate privind urmărirea, dacă aceasta cere legislaţia Părţii solicitate.

    Partea Contractantă solicitată comunică în baza cererii Părţii Contractante solicitante despre hotărârea definitivă privitor la încetarea cercetării pe cauză. Conform cererii Părţii Contractante solicitante ei i se expediază copia acestei hotărâri.

    1) Din momentul intentării dosarului penal de către Partea Contractantă solicitată, Partea Contractantă solicitantă nu poate atrage bănuitul sau învinuitul la răspundere pentru fapta în privinţa căreia a fost solicitată efectuarea urmăririi penale.

    2) Dacă Partea Contractantă solicitată după exprimarea acceptului de efectuare a urmăririi penale nu întreprinde măsuri de executare a cererii Părţii Contractante solicitante, sau va refuza executarea, dreptul de efectuare a urmăririi penale va trece Părţii Contractante solicitante. În acest caz Partea Contractantă solicitată va restitui materialele urmăririi penale şi probele.

EXTRĂDAREA ÎN SCOPUL URMĂRIRII SAU EXECUTĂRII PEDEPSEI

    1) Părţile Contractante se obligă să-şi extrădeze reciproc, la cerere în conformitate cu prevederile prezentului Tratat persoanele, aflate pe teritoriile lor în vederea urmăririi penale sau executării pedepsei.

    2) Extrădarea în vederea efectuării urmăririi penale se înfaptuieşte numai pentru astfel de infracţiuni pentru săvârşirea cărora, conform legislaţiei ambelor Părţi Contractante, este prevăzută pedeapsa limită, maximă a căreia depăşeşte un an de privaţiune de libertate sau o pedeapsă mai aspră.

    3) Extrădarea în vederea executării pedepsei se înfaptuieşte doar în cazul comiterii acţiunilor care sunt prevăzute ca infracţiuni în conformitate cu legislaţia ambelor Părţi Contractante şi dacă persoana în privinţa căreia a fost înaintată o cerere a fost condamnată la privaţiune de libertate pe un termen nu mai mic de 6 luni sau i-a fost aplicată o pedeapsă mai aspră.

    1) persoana, nominalizată în cererea de extrădare, este cetăţean al Părţii Contractante solicitate sau are dreptul de azil în acest stat;

    2) infracţiunea a fost comisă pe teritoriul Părţii Contractante solicitate;

    3) în conformitate cu legislaţia Părţii Contractante solicitate urmărirea penală nu poate fi pornită sau sentinţa nu poate fi executată ca urmare a expirării termenului de prescripţie sau pentru alt temei legal;

    4) pe teritoriul Părţii Contractante solicitate faţă de persoana extrădarea căreia se solicită se efectuează urmărirea penală în privinţa aceleiaşi acţiuni sau s-a pronunţat sentinţa definitivă, sau dacă procedura pe cauză a fost încetată pe baze legale;

    5) cercetarea penală începe doar la cererea personală a victimei;

    7) infracţiunea constă exclusiv în încălcarea obligaţiunilor militare;

    8) va duce la încălcarea ordinii publice sau prevederilor de bază ale legislaţiei.

    În caz de refuz de extrădare, Partea Contractantă solicitată va comunica Părţii Contractante solicitante temeiurile refuzului.

    Dacă pentru o acţiune este prevăzută pedeapsa capitală în conformitate cu legislaţia Părţii Contractante solicitante, însă nu este prevăzută o astfel de pedeapsă de legislaţia Părţii Contractante solicitate, este interzisă stabilirea sau executarea pedepsei capitale pe teritoriul Părţii Contractante solicitante.

    1) Cererea de extrădare urmează a fi întocmită în scris şi să conţină:

    3) numele şi prenumele persoanei, care se cere să fie extrădată, datele privind cetăţenia, domiciliul sau reşedinţa şi alte date despre persoana în cauză, precum şi, în măsura posibilităţilor, descrierea exteriorului, fotografia şi amprentele ei digitale;

    4) datele disponibile privind prejudiciul material cauzat.

    2) La cererea de extrădare pentru atragerea la răspundere penală se anexează copia legalizată a hotărârii privind punerea sub arest, cu descrierea faptei, care conţine semnele infracţiunii, precum şi textul normei de drept care conţine semnele infracţiunii, savârşite de către persoana în privinţa căreia este înaintată cererea de extrădare.

    3) La cererea de extrădare pentru executarea sentinţei se anexează copia certificată a sentinţei definitive, precum şi textul legii penale, în baza căruia persoana a fost condamnată. Dacă condamnatul şi-a executat parţial pedeapsa, este necesar de comunicat datele privind partea pedepsei executate.

    Dacă cererea de extrădare nu conţine toate datele necesare, pentru luarea hotărârii privind extrădarea, Partea Contractantă solicitată poate cere completarea lor, stabilind în acest scop un termen de până la o lună. Partea Contractantă solicitată poate să prelungească acest termen din motive întemeiate.

    1) După primirea cererii de extrădare, Partea Contractantă solicitată va lua neîntârziat măsuri privind arestarea persoanei în privinţa căreia este depusă cererea de extrădare, cu excepţia cazurilor când sunt probe suficiente ca în conformitate cu prezentul Tratat extrădarea nu poate avea loc.

    2) Arestarea de asemenea poate fi efectuată pâna la primirea cererii de extrădare, dacă Partea Contractantă solicitantă se va adresa cu o asemenea cerere referindu-se la hotărârea de arestare sau la sentinţă care este temeiul cererii de extrădare. O asemenea adresare scrisă poate fi transmisă prin fax, telegramă sau prin alte mijloace, ce exclud orice îndoieli.

    3) Despre arestare sau motivele refuzării în aceasta efectuate în conformitate cu punctele 1 şi 2 cealaltă Parte Contractantă va fi înştiinţată imediat.

    1) Partea Contractantă solicitată poate elibera persoana deţinută sub arest conform punctului 1 al articolului 69, dacă informaţii suplimentar solicitate de această Parte Contractantă nu au fost expediate în termenele indicate în art. 68.

    2) Persoana arestată în conformitate cu punctul 2 al articolului 69 urmează a fi eliberată, dacă în timp de o lună de la data primirii cererii de arestare de la cealaltă Parte Contractantă nu va fi primită cererea de extrădare.

    1) Dacă persoana, în privinţa căreia este depusă cererea de extrădare este trasă la răspundere penală sau execută pe teritoriul Părţii Contractante solicitate pedeapsa pentru o altă infracţiune, extrădarea poate fi amânată până la terminarea urmăririi în cauza penală, ispăşirii pedepsei sau eliberării în baza oricărui alt temei legal.

    2) Extrădarea persoanei poate fi suspendată din motivul unei boli grave până la înlăturarea acestor piedici.

    1) Dacă amânarea extrădării, prevăzute de articolul 71, poate să atragă după sine expirarea termenului de prescripţie în cauza penală sau poate crea dificultăţi serioase pentru cercetarea infracţiunii, savârşite de persoana în cauză, în baza unei cereri întemeiate a Părţii Contractante poate fi înfaptuită extrădarea temporară.

    2) Persoana extrădată temporar va fi înapoiată neîntârziat după finisarea efectuării acţiunilor procesuale, pentru care a fost extrădată, dar nu mai târziu de trei luni de la data extrădării temporare.

    Dacă cererile privind extrădarea aceleiaşi persoane sunt depuse de mai multe state, Partea Contractantă solicitată soluţionează care cerere urmează a fi satisfăcută.

    În cazul emiterii unei asemenea hotărâri se iau în consideraţie toate circumstanţele, în particular, cetăţenia persoanei în cauză şi caracterul infracţiunii.

    1) Partea Contractantă solicitată comunică Părţii Contractante solicitante despre hotărârea sa privind extrădarea, iar în cazul satisfacerii cererii despre locul şi data extrădării.

    2) Dacă Partea Contractantă solicitantă în timp de 15 zile de la data stabilită pentru extrădare nu va primi persoana supusă extrădării şi nu comunică celeilalte Părţi Contractante motivul acesteia, persoana supusă extrădării trebuie să fie eliberată de sub arest. La solicitarea Părţii Contractante solicitante perioada indicată poate fi prelungită dar nu mai mult de 15 zile.

    1) Fără acordul Părţii Contractante solicitate persoana extrădată nu poate fi atrasă la răspundere penală, supusă pedepsei sau extrădată unui stat terţ pentru o altă infracţiune decât cea care a constituit temei pentru extrădare.

    1) persoana extrădată n-a părăsit teritoriul Părţii Contractante solicitante în decurs de 30 zile după sfârşitul urmăririi penale, executării pedepsei sau eliberării în baza oricăror temeiuri legale. În acest termen nu se include perioada în decursul căreia persoana extrădată n-a putut să părăsească teritoriul Părţii Contractante solicitante din circumstanţe independente de ea;

    2) persoana extrădată s-a întors benevol pe teritoriul Părţii Contractante solicitante după ce a părăsit-o.

    Dacă persoana extrădată se va eschiva de la urmărirea penală sau de la executarea pedepsei şi se va întoarce pe teritoriul Părţii Contractante solicitate, ea urmează a fi extrădată din nou la cererea Părţii Contractante solicitante fară prezentarea suplimentară a documentelor indicate în articolul 67.

    Partea Contractantă solicitantă comunică imediat Părţii Contractante solicitate despre rezultatele urmăririi penale privind persoana extrădată. La cererea Părţii Contractante solicitante ei i se expediază copia sentinţei definitive pe cauză.

    Cheltuielile legate de extrădare le suportă Partea Contractanta pe teritoriul căreia ele au fost făcute.

    1) Părţile Contractante pot permite tranzitarea pe teritoriul său a persoanelor extrădate statelor terţe. Partea Contractantă solicitată poate refuza acordarea propriului teritoriu pentru tranzitarea persoanelor extrădate, dacă a fost încălcată procedura extrădării persoanelor, stabilită prin prevederile prezentului Tratat.

    2) Cererea de tranzit se formulează şi se examinează în acelaşi mod ca şi cererea de extrădare.

    3) Partea Contractantă solicitată efectuează transportarea de tranzit utilizând modalitatea cea mai potrivită ei.

    4) Pentru efectuarea tranzitării pe calea aeriană fară aterizare intermediară, obţinerea autorizaţiei de tranzit nu este necesară.

    5) Cheltuielile de tranzitare le suportă Partea Contractantă solicitantă.

DISPOZIŢII SPECIALE PRIVIND ASISTENŢA JURIDICĂ ÎN MATERIE PENALĂ

    1) Obiectele dobândite de persoana ce a săvârşit infracţiunea în urma acestei infracţiuni sau obiectele primite în schimbul lor, precum şi alte obiecte ce servesc drept probe în cauza penală se transmit Părţii Contractante solicitante, la cerere, dacă aceasta este necesar pentru cercetarea cauzei, care se efectuează pe teritoriul Părţii Contractante solicitante.

    2) Partea Contractantă solicitată poate amâna temporar transmiterea obiectelor, dacă acestea sunt necesare pentru cercetarea unei alte cauze penale până la terminarea acestei urmăriri sau le poate transmite temporar Părţii Contractante solicitante pentru un anumit termen.

    3) Drepturile terţelor persoane asupra obiectelor transmise altei Parţi Contractante solicitante rămân inviolabile. După terminarea urmăririi, aceste obiecte urmează a fi restituite Părţii Contractante, ce le-a transmis sau cu acordul acestei Părţi vor fi transmise nemijlocit persoanelor titulare ale acestor drepturi.

    4) La transmiterea obiectelor conform prezentului articol nu se aplică restricţiile privind importul şi exportul obiectelor şi valutei.

    Reprezentanţii instituţiei solicitante pot asista la efectuarea acţiunilor vizând acordarea asistenţei juridice pe teritoriul Părţii solicitate. Acordul la asistarea lor se dă: din partea Republicii Moldova — de Ministerul Justiţiei sau Procuratura Generală a Republicii Moldova, iar din partea Republicii Azerbaidjan - de Ministerul Justiţiei sau Procuratura Generală a Republicii Azerbaidjan.

    1) Părţile Contractante comunică reciproc despre sentinţele definitive pronunţate în instanţele judecătoreşti ale unei Părţi Contractante privind cetăţenii celeilalte Părţi Contractante.

    2) Părţile Contractante comunică reciproc în baza unei cereri întemeiate informaţii despre sentinţele definitive, pronunţate de instanţele judecătoreşti ale unei Părţi Contractante privind persoanele ce nu sunt cetăţeni ai Părţii Contractante solicitante.

    3) Părţile Contractante transmit reciproc în baza unei cereri amprentele digitale ale persoanelor indicate în punctele 1, 2.

    Părţile Contractante transmit reciproc în baza unei cereri informaţii din cazierul judiciar privind persoanele altei Părţi Contractante, precum şi alte informaţii ce urmează a fi introduse în cazierul judiciar.

    În sensul prezentului capitol următoarele noţiuni semnifică:

    “Statul pronunţării sentinţei” — Statul, în care a fost pronunţată hotăr`rea judecătorească, care conţine sancţiuni, ce urmează a fi executate;

    “Statul executării sentinţei” — Statul care a preluat sau care trebuie să preia executarea pedepsei privative de libertate.

    1) Părţile Contractante se obligă reciproc, privitor la cereri, în conformitate cu dispoziţiile prezentului Tratat, să preia executarea hotărârilor definitive, pronunţate de instanţele judecătoreşti ale uneia din Părţile Contractante privitor la cetăţenii altei Părţi Contractante, vizând pedepsirea la privaţiune de libertate.

    2) Cererile, prevăzute în punctul 1, le pot înainta atât organele centrale ale Statului care a pronunţat sentinţa, cât şi organele Statului executării sentinţei.

    Condamnatul, reprezentantul lui legitim, avocatul, unul dintre soţi, rudele în linie dreaptă, fraţii sau surorile pot înainta în faţa organelor centrale de justiţie a fiecăreia dintre Părţile Contractante întrebarea privitor la executarea acţiunilor prevăzute în articolul 88. Fiecare condamnat faţă de care pot fi aplicate dispoziţiile acestui capitol al Tratatului, va fi informat de Statul pronunţării sentinţei privitor la dispoziţiile de bază din acest capitol.

    1) Transmiterea executării hotarârii poate avea loc numai în cazul în care, acţiunea care constituie motivul adoptării hotarârii este determinată drept infracţiune şi în baza legislaţiei Statului unde se execută sentinţa sau ar fi o crimă, dacă o astfel de faptă ar fi fost comisă pe teritoriul Statului unde se execută sentinţa.

    2) În caz de infracţiune financiară, refuzul de a prelua spre executare hotarârea nu poate avea loc numai din cauza că legislaţia Statului executării sentinţei nu conţine norme asupra impozitelor, încasărilor, taxelor, monopolului, a circulaţiei valutare, a comerţului extern sau reglementarea modului de circulaţie a mărfurilor de acelaşi tip, fiind prevăzute de legislaţia Statului pronunţării sentinţei.

    3) Transmiterea executării hotărârii poate avea loc numai cu consimţământul condamnatului. Dacă condamnatul nu e capabil de a-şi exprima consimţământul, care ar avea putere juridică, el poate fi expus de reprezentantul său legal.

    1) Transmiterea executării hotărârii nu se efectuează, dacă:

    1) fapta, care serveşte ca bază pentru adoptarea hotărârii constituie o infracţiune politică;

    2) fapta, care serveşte ca bază pentru adoptarea hotărârii, se constituie exclusiv din încălcarea obligaţiunilor militare;

    3) a expirat termenul de prescripţie al executării pedepsei în conformitate cu legislaţia uneia din Părţile Contractante;

    4) hotărârea a fost adoptată de o instanţă de judecată specială;

    6) condamnatul a fost condamnat conform legii sau achitat pentru una şi aceeaşi faptă în Statul executării sentinţei;

    7) după aprecierea Părţii Contractante solicitante aceasta ar încălca ordinea ei publică sau principiile legislaţiei.

    2) Transmiterea executării hotărârii nu se efectuează, de asemenea, dacă condamnatul a fost lipsit de libertate în Statul pronunţării sentinţei şi la ziua primirii cererii avea să se afle în locurile de privaţiune de libertate nu mai mult de 4 luni. La toate acestea se ţine cont de toate pedepsele cu privaţiune de libertate sau o parte din ele, care au rămas până la executare.

    Partea Contractantă solicitantă după posibilitate, în termene reduse, aduce la cunoştinţa Părţii Contractante solicitate în ce măsură a fost satisfacută cererea cu privire la transmiterea executării hotărârii. Refuzul complet sau parţial urmează să fie argumentat.

    1) Dacă se va prelua executarea hotărârii, instanţele judecătoreşti ale Statului executării hotarârii determină în conformitate cu legislaţia sa pedeapsa în formă de privaţiune de libertate necesară executării, ţinându-se cont, în cea mai mare măsură de pedeapsa în formă de privaţiune de libertate, stabilite în Statul pronunţării sentinţei.

    2) La efectuarea executării hotărârii nu se admite agravarea situaţiei de drept a condamnatului faţă de starea lui în Statul pronunţării sentinţei.

    3) Executarea sentinţei, inclusiv eliberarea condiţionată, se efectuează în conformitate cu legislaţia Statului executării sentinţei. Faţă de condamnat pot fi aplicate doar acele dispoziţii ale legislaţiei Statului pronunţării sentinţei care ar putea uşura starea lui referitor la eliberarea condiţionată.

    4) Durata termenului privativ de libertate executat în Statul pronunţării sentinţei se include în durata termenului de executare a pedepsei privative de libertate în Statul executării sentinţei.

    Dacă a avut loc condamnarea mai mult decât pentru o infracţiune, iar transmiterea executării hotărârii se referă numai la pedeapsa în formă de privaţiune de libertate referitor la unele din aceste infracţiuni, instanţa judecătorească a Statului executării hotărârii determină în momentul examinării care sunt prevăzute în articolul 91, pedeapsa în formă de privaţiune de libertate sau ce ar asigura măsura, care trebuie sa fie executată faţă de aceste infracţiuni.

    1) După transmiterea executării sentinţei Statul pronunţării sentinţei pierde dreptul imixtiunii în acţiunile Statului executării sentinţei privind asigurarea executării de către condamnat a pedepsei privative de libertate.

    2) Statul executării sentinţei este obligat să anunţe imediat Statul pronunţării sentinţei despre eschivarea condamnatului de la executarea duratei neispăşite a pedepsei privative de liberate, cât şi despre părăsirea de către condamnat a teritoriului Statului executării sentinţei.

    Statul pronunţării sentinţei poate expedia Statului executării sentinţei o adresare de graţiere. Aceasta nu încalcă drepturile Statului pronunţării sentinţei asupra graţierii, care va fi valabilă pe teritoriul său.

    2) Statul executării sentinţei aplică fată de condamnat amnistia, act care se emite atât în Statul executării sentinţei, precum şi în Statul pronunţării sentinţei.

    Anularea sau modificarea hotărârii adoptată până la executare ţine de competenţa exclusivă a Statului pronunţării sentinţei.

    1) Părţile Contractante, la cerere, de comun acord în urma demersurilor comunică reciproc în termene reduse despre toate circumstanţele care pot influenţa asupra executării hotărârii.

    2) Statul pronunţării sentinţei comunică Statului executării sentinţei în particular despre amnistie, precum şi despre anularea sau modificarea hotărârii primită până la executare.

    3) Statul executării sentinţei comunică Statului pronunţării sentinţei despre executarea hotărârii.

    1) Dacă condamnatul se află pe teritoriul Statului pronunţării sentinţei, acest Stat la cerere în timpul apropiat întreprinde toate măsurile necesare pentru transmiterea condamnatului organelor Statului executării sentinţei.

    2) Statul pronunţării sentinţei şi Statul executării sentinţei se înţeleg asupra timpului şi locului transmiterii condamnatului organelor Statului executării sentinţei, iar în caz de necesitate organelor Statelor de tranzit.

    3) Persoanele ce însoţesc condamnatul ale uneia din Părţile Contractante responsabile de a transporta condamnatul pe calea aerului pe teritoriul altei Părţi Contractante sau să-l ia de pe acest teritoriu sunt în drept să întreprindă pe teritoriul altei Părţi Contractante măsurile necesare în scopul curmării evadării condamnatului până la momentul transmiterii sau primirii.

    4) Statul pronunţării sentinţei poate după transmiterea executării hotărârii de către Statul executării sentinţei să prelungească transmiterea condamnatului în scopul efectuării urmăririi penale în legătură cu altă crimă sau în scopul executării pedepsei în formă de privaţiune de libertate determinate de către instanţele judecătoreşti ale lor pentru altă infracţiune.

    1) Dacă condamnatul a fost transmis în conformitate cu prezentul Tratat din Statul pronunţării sentinţei în Statul executării sentinţei el nu poate fi supus urmăririi penale, condamnat sau în orice alt mod limitat în libertate în legătură cu infracţiunea savârşită înainte de a fi transmis şi care nu are o referinţă la consimţământul de transmitere a executării.

    2) Restrângerile indicate în punctul 1 nu se aplica, dacă:

    1) Statul pronunţării sentinţei îşi dă consimţământul la pornirea urmăririi penale, executarea pedepsei.

    2) Condamnatul, care a fost transmis a rămas în Statul executării sentinţei mai mult de 30 de zile după eliberarea lui deplină, în pofida faptului că avea dreptul şi posibilitatea să părăsească teritoriul acestui Stat, sau dacă după ce a părăsit Statul, s-a reîntors benevol.

    1) Cererile, prevăzute în acest capitol se alcătuiesc în scris.

    2) La cererea Statului pronunţării sentinţei se anexează:

    1) originalul sau copia hotărârii autentificată, care confirmă împuternicirea şi necesitatea executării;

    2) textul normelor de drept aplicate, precum şi normele, referitor la eliberarea condiţionată;

    3) după posibilitate, datele depline despre condamnat, cetăţenia lui, precum şi domiciliul sau reşedinţa;

    4) certificatul despre perioada privaţiunii de libertate;

    5) procesul-verbal, întocmit cu participarea condamnatului cu indicaţia consimţământului lui la transmiterea executării pedepsei în formă de privaţiune de libertate;

    6) alte documente, care pot avea importanţă la adoptarea hotărârii asupra cererii;

    7) traducerea în limba altei Părţi Contractante a cererii şi a documentelor, indicate în acest punct.

    3) La cererea Statului executării sentinţei se anexează informaţia şi materialele, indicate în subpunctele 3, 6 şi 7 ale punctului 2, precum şi scrisoarea, ce conţine consimţământul condamnatului.

    4) În cazul satisfacerii cererii, prevăzute în punctul 3, Statul executării sentinţei anexează la consimţământul său documentele, indicate în subpunctele 1, 2 şi 4 ale punctului 2.

    Dacă Partea Contractantă solicitantă consideră datele şi documentele care i-au fost ei adresate ca fiind insuficiente, ea solicită documente suplimentare. Pentru obţinerea acestora Partea Contractantă solicitantă poate numi un termen corespunzător, acest termen poate fi prelungit în baza unei cereri argumentate. Când lipseşte materialul suplimentar, cererea se examinează şi hotarârea se adoptă în baza datelor şi a documentelor existente.

    Prevederile prezentului Tratat nu contravin angajamentelor, care reies din alte Tratate internaţionale, încheiate de una sau ambele Părţi Contractante.

    Divergenţele apărute la interpretarea şi aplicarea prezentului Tratat vor fi soluţionate de instituţiile menţionate în articolul 4 prin negocieri şi consultări sau prin canale diplomatice.

    1) Prezentul Tratat urmează a fi supus ratificării şi va intra în vigoare în a 30-a zi din data schimbului instrumentelor de ratificare între Părţile Contractante.

    2) Prezentul Tratat se încheie pentru un termen nelimitat. Fiecare Parte Contractantă poate denunţa prezentul Tratat. Tratatul va fi considerat denunţat la expirarea a 60 de zile din data primirii notei respective de către cealaltă Parte Contractantă.

    Întocmit la Baku la 26 octombrie 2004, în două exemplare originale, fiecare în limbile moldovenească, azeră şi rusă, toate textele având aceeaşi valoare juridică. În cazul apariţiei unor divergenţe la interpretarea prevederilor prezentului Tratat, textul în limba rusă va fi de referinţă.