Articolul 1. Domeniul reglementării
    Prezenta lege stabileşte principiile activităţii de expertiză judiciară, modul de realizare a expertizelor judiciare, procedura de admitere în profesia de expert judiciar, statutul expertului judiciar, formele de organizare a activităţii de expertiză judiciară.
    Articolul 2. Noţiuni
    În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni se definesc astfel:
    act de dispunere a expertizei judiciare – ordonanţa organului de urmărire penală sau încheierea instanţei de judecată, prin care se dispune efectuarea expertizei judiciare sau, după caz, cererea de efectuare a expertizei judiciare depusă de către părţi din iniţiativă proprie şi pe cont propriu în condiţiile codurilor de procedură civilă, penală și contravenţional;
    birou de expertiză judiciară – tip de organizare a activității de expertiză judiciară sub forma de birou individual de expertiză judiciară sau birou asociat de expertiză judiciară, în cadrul căruia își exercită profesia experții judiciari;
    expert judiciar – persoană calificată și abilitată, conform legii, să efectueze expertize și să formuleze concluzii în specialitatea în care este autorizată, cu privire la anumite fapte, circumstanțe, obiecte materiale, fenomene și procese, organismul și psihicul uman, şi care este inclusă în Registrul de stat al experților judiciari;
    expertiză judiciară – activitate de cercetare ştiinţifico-practică, efectuată în cadrul procesului civil, penal sau contravențional (denumit în continuare proces judiciar) în scopul aflării adevărului prin efectuarea unor cercetări metodice cu aplicarea de cunoștințe speciale și procedee tehnico-ştiinţifice pentru formularea unor concluzii argumentate cu privire la anumite fapte, circumstanțe, obiecte materiale, fenomene și procese, corpul și psihicul uman, ce pot servi drept probe într-un proces judiciar;
    instituție publică de expertiză judiciară – autoritate publică (instituție) care este parte componentă a sistemului instituțiilor publice de expertiză judiciară, finanțată de la bugetul de stat, precum și din alte surse neinterzise de lege;
    [Art.2 noțiunea modificată prin LP172 din 27.07.18, MO321-332/27.08.18 art.529; în vigoare 24.08.18]
    laborator de expertiză judiciară – local sau încăpere a unei instituţii în care se efectuează expertiza judiciară şi care este prevăzută cu instalații speciale, aparate și instrumente pentru realizarea cercetărilor sau este amenajată într-un alt mod, conform specialităţii de expertiză judiciară corespunzătoare;
    ordonator al expertizei judiciare – organul de urmărire penală, instanţa de judecată sau un alt participant al unui proces derulat conform legislaţiei de procedură civilă, penală sau contravenţională (denumită în continuare legislaţie de procedură), care are dreptul de a dispune sau de a solicita în mod independent efectuarea unei expertize judiciare.
    Articolul 3. Cadrul juridic ce reglementează domeniul
                       expertizei judiciare
    Activitatea în domeniul expertizei judiciare este reglementată de prezenta lege, de legislaţia de procedură, de alte acte normative, precum şi de acordurile internaţionale privind asistenţa juridică şi relaţiile juridice în materie civilă şi penală la care Republica Moldova este parte.
    Articolul 4. Principiile de activitate în domeniul expertizei
                       judiciare
    Expertiza judiciară se efectuează în conformitate cu principiile legalităţii, respectării drepturilor şi libertăţilor persoanei, independenţei expertului, obiectivităţii şi plenitudinii cercetărilor, confidenţialităţii, imparţialităţii şi echităţii.
    Articolul 5. Principiul legalităţii
    În activitatea sa, expertul judiciar este obligat să acţioneze în conformitate cu legislaţia în vigoare ce reglementează domeniul activităţii de expertiză judiciară şi să aplice corect dispoziţiile actelor legislative şi normative la formularea concluziilor sale.
    Articolul 6. Principiul respectării drepturilor şi libertăţilor
                        persoanei
    (1) La efectuarea expertizei judiciare este asigurată respectarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale persoanei.
    (2) Cercetările care necesită limitarea temporară a libertăţii sau a inviolabilităţii persoanei se realizează doar în temeiurile şi conform procedurii stabilite de legislaţie.
    (3) Orice persoană care se consideră lezată în drepturile şi libertăţile sale prin acţiunile expertului judiciar sau ale instituţiei publice de expertiză judiciară are dreptul să se adreseze în instanţa de judecată în modul stabilit de legislaţia de procedură.
    Articolul 7. Principiul independenţei expertului
    (1) Expertul judiciar este independent faţă de ordonatorul expertizei judiciare, față de părţile din procesul judiciar, precum şi față de alte persoane interesate de rezultatul expertizei judiciare.
    (2) Activitatea de expertiză judiciară se înfăptuieşte fără nicio imixtiune.
    (3) Exercitarea de presiuni asupra expertului judiciar în timpul desfăşurării activităţii de expertiză judiciară cu scopul de a influenţa emiterea raportului de expertiză judiciară şi concluziile acesteia este inadmisibilă şi atrage răspundere juridică conform legii.
    Articolul 8. Principiul obiectivităţii şi plenitudinii cercetărilor
    Expertul judiciar îşi desfăşoară activitatea în mod corect şi efectuează cercetări cu privire la obiectele expertizei în baza unor aprecieri obiective, complete şi sub toate aspectele, aplicînd realizările moderne ale ştiinţei şi tehnicii şi alegînd, în măsura necesară, metodele adecvate de cercetare pentru soluţionarea problemelor înaintate.
    Articolul 9. Principiul păstrării secretului profesional
    (1) Informaţiile, faptele şi documentele de care expertul a luat cunoştinţă şi pe care le deţine ca urmare a exercitării atribuţiilor sale în vederea efectuării expertizei judiciare nu pot fi divulgate şi nu pot fi utilizate în interes personal ori în interesul unui terţ.
    (2) Divulgarea informaţiilor, faptelor şi a documentelor specificate la alin. (1) se face doar cu autorizarea corespunzătoare a ordonatorului expertizei, cu excepţia situaţiilor în care există un drept sau o obligaţie legală ori profesională care impune dezvăluirea acestora.
    Articolul 10. Principiul imparţialităţii şi echităţii
    La efectuarea expertizei, expertul judiciar este obligat să acţioneze imparţial, corect şi nediscriminatoriu şi să nu admită afectarea obiectivităţii sale ca urmare a unor conflicte de interese, a unor influenţe de natură politică, rasială, etnică, socială sau a oricăror alţi factori ce pot influenţa rezultatele expertizelor judiciare efectuate.
    Articolul 11. Expertiza judiciară
    (1) Expertiza judiciară se efectuează de către expertul judiciar înscris în Registrul de stat al experţilor judiciari. În cazul în care în Registrul de stat al experţilor judiciari nu sînt experţi de specializarea necesară sau în cazul în care nu poate fi numit un alt expert judiciar din motive de incompatibilitate, în calitate de expert judiciar poate fi recunoscută ad-hoc o persoană competentă în specializarea solicitată pentru efectuarea expertizei.
    (2) Expertiza judiciară se efectuează în temeiul actului de dispunere a expertizei judiciare, emis în conformitate cu prevederile legislaţiei de procedură.
    Articolul 12. Obiectul de cercetare al expertizei judiciare
    (1) Obiectul de cercetare al expertizei judiciare îl constituie lucrurile, substanţele, urmele, documentele, faptele, fenomenele, circumstanţele, corpul şi psihicul uman, care sînt examinate în vederea descoperirii adevărului.
    (2) Expertiza judiciară nu soluţionează probleme privind legalitatea sau ilegalitatea faptelor săvîrșite de persoanele fizice şi juridice.
    Articolul 13. Termenul de efectuare a expertizei judiciare
    (1) Termenul de efectuare a expertizei judiciare se stabileşte de către conducătorul instituţiei publice de expertiză judiciară sau de către expertul judiciar în cazul expertului judiciar care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară care a primit spre executare actul de dispunere a expertizei judiciare, ţinînd cont de genul acesteia, gradul ei de complexitate, normativele de muncă aprobate şi termenul solicitat de ordonatorul expertizei.   
    (2) La solicitarea motivată a expertului judiciar, termenul de efectuare a expertizei poate fi prelungit de către conducătorul instituţiei publice de expertiză judiciară sau, în cazul expertului judiciar care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară, sub răspundere proprie, fapt care se aduce la cunoştinţa ordonatorului expertizei.
    (3) Neprezentarea raportului de expertiză în termenul stabilit, fără motive întemeiate, atrage răspundere disciplinară în conformitate cu legislaţia în vigoare.
    Articolul 14. Locul şi condiţiile efectuării expertizei judiciare
    (1) Cercetările şi investigaţiile din cadrul expertizei judiciare se efectuează în laboratoare autorizate, în corespundere cu genul de expertiză efectuată.
    (2) În cazul în care se impune necesitatea efectuării unor cercetări şi investigaţii la faţa locului sau la locul aflării obiectului ce urmează a fi examinat, ordonatorul expertizei sau solicitantul acesteia asigură expertului judiciar deplasarea spre obiectul cercetării şi înapoi, accesul liber la obiectul respectiv, precum şi condiţii optime de lucru.
    (3) Raportul de expertiză judiciară se întocmeşte în incinta instituţiei publice de expertiză judiciară sau a biroului de expertiză judiciară.
    Articolul 15. Aducerea la cunoştinţă a rezultatelor expertizei
                         judiciare
Conţinutul şi concluziile expertizei judiciare se aduc la cunoştinţa ordonatorului în conformitate cu prezenta lege.
    Articolul 16. Acţiunile premergătoare efectuării expertizei judiciare
                         în cadrul instituţiei publice de expertiză judiciară
    (1) La recepţionarea actului de dispunere a expertizei judiciare, conducătorul instituţiei publice de expertiză judiciară îl transmite, pentru efectuarea cercetărilor solicitate, expertului judiciar sau comisiei de experţi judiciari nominalizaţi în conţinutul acestuia.
    (2) În cazul în care expertul judiciar sau experţii judiciari din componenţa comisiei nu sînt nominalizaţi în conţinutul actului de dispunere a expertizei judiciare, conducătorul instituţiei publice de expertiză judiciară numeşte un expert anume sau o comisie de experţi în sarcina cărora se pune efectuarea expertizei judiciare solicitate.
    (3) În cazul prevăzut la alin. (2), conducătorul instituţiei publice de expertiză judiciară are dreptul să delege şefilor subdiviziunilor de expertiză responsabilitatea de numire a expertului sau a comisiei de experţi, iar şefii respectivi au obligaţia să numească, în termen de 2 zile lucrătoare, expertul sau comisia de experţi în sarcina cărora se pune efectuarea expertizei dispuse.
    (4) În cazul în care, la efectuarea expertizei judiciare, este necesară implicarea unui expert judiciar sau a unui specialist din afara instituţiei publice de expertiză judiciară, conducătorul acesteia informează ordonatorul expertizei judiciare, în termen de 2 zile lucrătoare de la recepţionarea actului de dispunere a expertizei judiciare, despre implicarea expertului judiciar sau a specialistului respectiv, precum şi despre necesitatea identificării subiectului care va suporta cheltuielile privind remunerarea acestuia.
    (5) Dacă, în termen de 3 zile lucrătoare, ordonatorul expertizei judiciare nu îşi prezintă dezacordul faţă de includerea unui expert judiciar ori a unui specialist din afara instituţiei publice de expertiză judiciară sau faţă de persoana acestuia, acesta se consideră acceptat.
    (6) În cazul în care ordonatorul nu identifică, în termen de 3 zile lucrătoare, subiectul care va suporta cheltuielile de remunerare a expertului judiciar ori a specialistului, se consideră că acestea vor fi suportate conform prevederilor art. 75.
    Articolul 17. Drepturile conducătorului instituţiei publice de expertiză
                         judiciară la organizarea şi efectuarea expertizei judiciare
    Conducătorul instituţiei publice de expertiză judiciară are dreptul:
    a) să restituie motivat, fără executare, actul de dispunere a expertizei judiciare, obiectele şi materialele din dosar care urmează a fi examinate dacă instituţia pe care o conduce nu dispune de experţi judiciari specializaţi în domeniu, de o bază tehnico-materială sau de condiţii speciale necesare pentru efectuarea cercetărilor ori dacă întrebările formulate spre examinare depăşesc competenţa experţilor judiciari din cadrul instituţiei;
    b) să înainteze ordonatorului expertizei un demers privind includerea în componenţa comisiei de expertiză a experţilor judiciari sau a altor persoane competente din afara instituţiei publice de expertiză judiciară dacă cunoştinţele lor speciale sînt necesare pentru întocmirea raportului de expertiză;
    c) să activeze în calitate de expert judiciar conform calificării deţinute;
    d) să restituie expertului judiciar raportul de expertiză judiciară prezentat, spre a fi completat, în cazul în care acesta nu este complet;
    e) să solicite evaluarea extraordinară a expertului judiciar;
    f) alte drepturi prevăzute de prezenta lege.
    Articolul 18. Obligaţiile conducătorului instituţiei publice de expertiză
                          judiciară la organizarea şi efectuarea expertizei judiciare
    Conducătorul instituţiei publice de expertiză judiciară este obligat:
    a) să repartizeze actul de dispunere a expertizei judiciare, împreună cu materialele anexate, spre executare unui expert sau unei comisii de experţi din cadrul instituţiei publice de expertiză judiciară, care posedă cunoştinţe speciale în volumul necesar pentru a răspunde la întrebările înaintate expertului (comisiei de experţi) fie şefului subdiviziunii specializate pentru a fi repartizat experţilor subordonaţi;
    b) să asigure condiţiile necesare pentru efectuarea expertizei judiciare;
    c) să stabilească termenele de efectuare a expertizelor judiciare şi să supravegheze respectarea lor;
    d) să aprobe regulamente, instrucţiuni, metodici şi proceduri privind organizarea efectuării expertizelor;
    e) să asigure informarea ordonatorului expertizei cu privire la efectuarea expertizei judiciare şi disponibilitatea de a preda raportul de expertiză, obiectele şi materialele transmise pentru efectuarea expertizei;
    f) să sesizeze organul de urmărire penală competent cu privire la orice presiuni exercitate în timpul desfăşurării expertizei judiciare cu scopul de a influenţa rezultatele acesteia sau procesul de emitere a raportului de expertiză.
    Articolul 19. Expertiza extrajudiciară
    (1) În cadrul instituţiilor publice de expertiză judiciară şi al birourilor de expertiză judiciară se pot efectua şi expertize extrajudiciare conform specializărilor deţinute.
    (2) Expertiza extrajudiciară se efectuează în temeiul unei cereri scrise a persoanei fizice sau juridice privind efectuarea expertizei. Cererea trebuie să conţină informaţiile şi anexele necesare şi suficiente care să permită efectuarea completă a cercetării potrivit actului de dispunere a expertizei judiciare. Plata pentru expertiza extrajudiciară se efectuează conform prevederilor art. 75, aplicate corespunzător.
    (3) Expertiza extrajudiciară se realizează în afara unui proces judiciar şi presupune efectuarea unor cercetări metodice, cu aplicarea de cunoştinţe speciale şi procedee tehnico-ştiinţifice, pentru formularea unor concluzii argumentate cu privire la anumite fapte, circumstanţe, obiecte materiale, fenomene şi procese, corpul şi psihicul uman.
    (4) După efectuarea expertizei extrajudiciare, cercetările şi concluziile se expun într-un raport de expertiză extrajudiciară, căruia i se aplică prevederile stabilite de prezenta lege pentru raportul de expertiză judiciară şi care se prezintă persoanei care a solicitat efectuarea expertizei extrajudiciare.
    (5) Expertiza extrajudiciară poate servi drept material auxiliar pentru o plîngere, decizie, negociere, tranzacție de împăcare sau pentru un alt proces de natură extrajudiciară.
    Articolul 20. Liberul consimţămînt şi constrîngerea la efectuarea
                         expertizei
    (1) Examinarea unei persoane în viaţă se efectuează doar cu liberul ei consimţămînt, cu excepţia cazurilor în care efectuarea expertizei este obligatorie conform legislaţiei de procedură.
    (2) Consimţămîntul persoanei care urmează să fie examinată se prezintă în scris ordonatorului expertizei. Dacă persoana faţă de care a fost dispusă efectuarea expertizei nu a atins vîrsta de 16 ani, consimţămîntul acesteia este redactat de reprezentantul ei legal.
    [Art.20 al.(2) modificat prin LP238 din 08.11.18, MO441-447/30.11.18 art.709]
    (2¹) Persoana în privinţa căreia este instituită o măsură de ocrotire judiciară poate de sine stătător da consimţămîntul privind examinarea sa. În acest caz, încuviinţarea ocrotitorului provizoriu ori a curatorului sau reprezentarea ei de către tutore nu este necesară.
    [Art.20 al.(2¹) introdus prin LP238 din 08.11.18, MO441-447/30.11.18 art.709]
    (2²) Consimţămîntul persoanei care urmează să fie examinată poate, de asemenea, fi dat, în numele persoanei, de către mandatarul împuternicit printr-un mandat de ocrotire în viitor dacă mandatul permite acest fapt.
    [Art.20 al.(2²) introdus prin LP238 din 08.11.18, MO441-447/30.11.18 art.709]
    (2³) În cazul în care asupra persoanei este instituită măsura de ocrotire judiciară  sub forma ocrotirii provizorii sau curatelei, iar starea acesteia nu-i permite să ia de sine stătător o decizie privind internarea, la exprimarea consimţămîntului ocrotitorul provizoriu sau curatorul va asista persoana ocrotită, prin contrasemnarea declaraţiei, în condiţiile legii. În cazul în care asupra persoanei este instituită tutela, consimţămîntul acesteia este redactat de către tutore.
    [Art.20 al.(2³) introdus prin LP238 din 08.11.18, MO441-447/30.11.18 art.709]
    (2⁴) În cazurile prevăzute la alin. (2²) sau (2³) este interzisă examinarea persoanei în privinţa căreia s-a instituit o măsură de ocrotire judiciară dacă examinarea contravine dorinţelor exprimate de aceasta. La identificarea dorinţelor persoanei ocrotite este obligatorie prezenţa persoanei de încredere care va facilita stabilirea acestor dorinţe. Persoana de încredere este orice persoană aleasă liber de către persoana suferindă de tulburări psihice. În absenţa unei alegeri, persoana de încredere va fi desemnată de către autoritatea tutelară locală.
    [Art.20 al.(2⁴) introdus prin LP238 din 08.11.18, MO441-447/30.11.18 art.709]
    (3) Dacă persoana se eschivează în mod vădit să se prezinte pentru efectuarea expertizei, ordonatorul expertizei poate decide aducerea forţată a acesteia în modul stabilit de legislaţie.
    (4) Persoana bănuită, învinuitul, inculpatul, persoana faţă de care sînt aplicate măsuri de constrîngere cu caracter medical pot fi supuse examinării în mod coercitiv, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală.
    (5) Dacă pentru efectuarea expertizei medico-legale sau psihiatrice apare necesitatea unei supravegheri îndelungate, persoana poate fi internată într-o instituţie medicală în condiţiile prevăzute de legislaţia de procedură.
    Articolul 21. Temeiurile internării persoanei într-o  instituţie medicală
                         şi termenul de aflare  în aceasta pentru efectuarea
                         expertizei
    (1) Internarea persoanei într-o instituţie medicală pentru efectuarea expertizei se admite doar în temeiul actului de dispunere a expertizei emis în modul stabilit de legislaţia de procedură. În caz de necesitate, în actul de dispunere a expertizei se indică şi decizia privind măsura preventivă sau de aducere forţată în instituţia medicală.
    (2) Termenele de aflare a persoanei într-o instituţie medicală pentru efectuarea expertizei sînt prevăzute de legislaţia de procedură.
    (3) Dacă perioada de internare în instituţia medicală nu a fost prelungită sau dacă au dispărut temeiurile care justifică necesitatea internării persoanei examinate, aceasta se externează imediat din staţionar.
    (4) Încălcarea termenelor de internare sau menţinerea internării nejustificate a persoanei în instituţia medicală poate fi contestată în instanţa de judecată de către persoana examinată, apărătorul ei, reprezentantul ei legal, precum şi de către conducătorul instituţiei medicale.
    Articolul 22. Apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale
                          persoanei supuse expertizei
    (1) Este interzisă restrîngerea drepturilor persoanei supuse expertizei, cu excepţia cazurilor în care aceasta este prevăzută în mod expres de legislaţie.
    (2) Este interzis să se recurgă la violenţă, ameninţare, înşelăciune sau alte metode ilegale cu scopul obţinerii informaţiei de la persoana supusă expertizei.
    (3) Persoanei internate într-o instituţie medicală pentru a fi supusă expertizei i se asigură posibilitatea de a avea întrevederi cu apărătorul ei sau cu reprezentantul ei legal în condiţii de confidenţialitate.
    (4) Persoanei internate într-o instituţie medicală pentru a fi supusă expertizei i se asigură posibilitatea de a înainta cereri şi demersuri. Cererile şi demersurile înaintate în temeiurile prevăzute de legislaţia de procedură nu sînt supuse controlului şi sînt expediate destinatarului, imediat, într-un termen maxim de 24 de ore.
    Articolul 23. Condițiile de spitalizare în cazul efectuării expertizei
                          judiciare psihiatrice
    (1) Pentru efectuarea expertizei psihiatrice în condiţii de staţionar, persoanele se spitalizează în staţionarele de psihiatrie cu regim obişnuit.
    (2) Persoanele indicate la alin. (1), cărora le-a fost aplicată măsura preventivă sub formă de arest preventiv, sînt spitalizate în secţiile instituţiei publice de expertiză judiciară special utilate în acest scop. Internarea în aceste secţii a persoanelor nearestate preventiv este interzisă.
    (3) Deservirea materială, asistenţa medicală şi igienico-sanitară a persoanelor internate în staţionarele de psihiatrie se efectuează în conformitate cu legislaţia în vigoare.
    Articolul 24. Metodele de examinare şi cercetare aplicate la efectuarea
                          expertizei judiciare asupra persoanelor
    (1) La examinarea persoanelor supuse expertizei nu este permisă aplicarea unor metode de cercetare însoţite de senzaţii puternice de durere, ce pot avea efecte negative asupra sănătăţii, precum şi a celor interzise în practica medicală.
    (2) La efectuarea expertizei judiciare este permisă prelevarea de mostre de la persoana examinată, necesare pentru efectuarea cercetărilor. Mostrele sînt prelevate de către medic sau un alt specialist în prezenţa lucrătorilor medicali din instituţia medicală respectivă. Obţinerea mostrelor se consemnează în raportul de expertiză judiciară.
    (3) Este interzisă prelevarea forţată a mostrelor de la persoanele supuse expertizei în mod benevol.
    Articolul 25. Prezența altor participanţi la procesul judiciar la
                         examinarea persoanei supuse expertizei
    (1) La examinarea persoanei supuse expertizei pot fi prezente persoanele care au acest drept conform legislaţiei de procedură. Prezenţa altor persoane la efectuarea expertizei este permisă doar cu consimţămîntul persoanei examinate şi cu acordul scris al ordonatorului expertizei.
    (2) La examinarea minorului asistă reprezentantul său legal şi/sau apărătorul său.
    [Art.25 al.(2) modificat prin LP238 din 08.11.18, MO441-447/30.11.18 art.709]
    (2¹) La examinarea persoanei în privinţa căreia s-a instituit o măsură de ocrotire poate asista mandatarul, ocrotitorul provizoriu, curatorul sau, după caz, tutorele şi/sau apărătorul său. Dispozițiile art. 20 alin. (24) se aplică în mod corespunzător pentru determinarea persoanelor care pot asista la examinare.
    [Art.25 al.(2¹) introdus prin LP238 din 08.11.18, MO441-447/30.11.18 art.709]
    (3) Dacă apărătorul sau reprezentantul legal al persoanei supuse expertizei împiedică prin acţiunile sale efectuarea expertizei judiciare, printr-un demers motivat al expertului judiciar, ordonatorul expertizei poate interzice motivat prezenţa acestuia în continuare.
    (4) Dacă examinarea persoanelor implică dezbrăcarea lor, la efectuarea expertizei pot asista doar persoane de acelaşi sex. Această restricţie nu se referă la medici sau la alţi lucrători medicali care participă la efectuarea expertizei.
    (5) Nu este permisă prezenţa persoanei supuse expertizei, a reprezentantului său legal ori a apărătorului său:
    a) la întocmirea raportului de expertiză;
    b) în timpul consultării experţilor, la efectuarea expertizei în comisie sau a expertizei complexe;
    c) la efectuarea cercetărilor, dacă prezenţa sa nu este necesară în virtutea naturii cercetărilor sau dacă aceasta poate împiedica efectuarea lor.
    Articolul 26. Colectarea probelor de la cadavrele supuse expertizei
                          judiciare
    (1) În procesul efectuării expertizei medico-legale, colectarea probelor, a fragmentelor de țesuturi și organe de la cadavre, necesare pentru soluționarea problemelor formulate în actul de dispunere a expertizei, se realizează fără consimțămîntul prealabil al ordonatorului expertizei sau al rudelor persoanei decedate, faptul colectării și scopul acesteia consemnîndu-se în raportul de expertiză judiciară.
    (2) De la cadavrele supuse expertizei medico-legale pot fi prelevate, în scopuri didactice sau științifice, țesuturi și organe, cu condiția că aceasta nu afectează plenitudinea cercetărilor și valoarea probatorie a concluziilor medico-legale, faptul prelevării și scopul urmărit consemnîndu-se în raportul de expertiză judiciară.
    (3) Prelevarea de ţesuturi şi organe de la cadavre în scopurile prevăzute la alin. (2) se efectuează doar cu acordul scris al rudelor persoanei decedate, iar în cazul persoanelor decedate neidentificate – cu acordul scris al ordonatorului expertizei.
    (4) Prelevarea de țesuturi și organe de la cadavrele supuse expertizei medico-legale în scopuri de transplant se realizează în conformitate cu prevederile Legii nr. 42-XVI din 6 martie 2008 privind transplantul de organe, ţesuturi şi celule umane.
    (5) Instituția de expertiză judiciară este responsabilă de păstrarea, utilizarea și distrugerea probelor biologice prelevate de la cadavre în conformitate cu normele sanitar-epidemiologice.
    Articolul 27. Clasificarea expertizelor judiciare
    (1) Expertizele judiciare se clasifică după următoarele criterii:
    a) consecutivitatea efectuării expertizelor;
    b) volumul cercetărilor;
    c) numărul de experţi care au participat la efectuarea cercetărilor;
    d) numărul de domenii ştiinţifice aplicate la efectuarea expertizei.
    (2) După consecutivitatea efectuării cercetărilor, expertizele judiciare pot fi clasificate în primare şi repetate.
    (3) După volumul de cercetări, expertizele judiciare se clasifică în expertize de bază şi expertize suplimentare.
    (4) După numărul de experţi participanți la cercetări, expertizele judiciare pot fi clasificate în expertize individuale şi expertize în comisie.
    (5) După complexitatea domeniilor ştiinţifice aplicate la efectuarea expertizelor judiciare, acestea se clasifică în monospecializate şi complexe.
    Articolul 28. Expertiza primară
    Expertiza primară este expertiza efectuată de către un expert judiciar sau de către o comisie de experţi judiciari pentru prima dată, în cazul în care obiectul de cercetare nu a mai fost supus anterior, în cadrul unui proces, vreunei expertize de aceeaşi specializare.
    Articolul 29. Expertiza repetată
    (1) Expertiza repetată este expertiza care se efectuează cu privire la aceleaşi obiecte, fapte, circumstanţe şi care soluţionează aceleaşi întrebări formulate la efectuarea expertizei primare şi/sau suplimentare.
    (2) Expertiza repetată se dispune în cazul în care concluziile expertizei primare şi/sau suplimentare au fost apreciate de ordonatorul expertizei ca fiind neîntemeiate sau în privința cărora există îndoieli referitoare la veridicitatea acestora, iar deficienţele nu pot fi înlăturate prin audierea expertului judiciar care a efectuat expertiza. La efectuarea expertizei repetate, toate chestiunile examinate în cadrul expertizei anterioare se examinează din nou.
    (3) Expertiza repetată se dispune în cazurile în care:
    a) concluziile expertului sînt neclare, contradictorii, neîntemeiate sau dacă există îndoieli în privinţa acestora;
    b) ordonatorul expertizei sau instanţa de judecată a constatat că expertul judiciar nu avea dreptul să o efectueze ori şi-a depăşit competenţa;
    c) a fost încălcată ordinea procesuală de dispunere a expertizei;
    d) s-au constatat încălcări ale metodelor sau procedurilor de efectuare a expertizei;
    e) concluziile expertului nu au fost corelate cu datele de fapt, puse la dispoziţia lui;
    f) concluziile intră în contradicţie cu datele de fapt ce figurează în procesul judiciar;
    g) există contradicţii esenţiale între opiniile experţilor participanţi la efectuarea unei expertize în comisie.
    (4) În toate cazurile, efectuarea expertizei repetate se pune în sarcina unui alt expert sau a unei alte comisii de experţi. Expertul sau experţii care au efectuat expertiza primară pot asista la efectuarea expertizei repetate pentru a da explicaţii pe marginea concluziilor formulate în urma expertizei primare, însă nu pot participa la efectuarea investigaţiilor şi la finalizarea concluziilor.
    (5) Rezultatele expertizei repetate au aceeaşi valoare probantă ca şi rezultatele expertizei anterioare şi se apreciază în coroborare cu alte probe.
    (6) Expertiza repetată se dispune motivat. La dispunerea expertizei repetate se prezintă raportul expertizei primare, precum şi toate materialele prezentate în cadrul expertizei primare.
    Articolul 30. Expertiza de bază
    Expertiza de bază este expertiza în care se efectuează volumul principal de examinări.
    Articolul 31. Expertiza suplimentară
    (1) Expertiza suplimentară se dispune în cazul în care concluziile expertului sînt incomplete şi necesită explicaţii sau completări ori atunci cînd apar întrebări noi referitoare la circumstanţele examinate şi, în toate cazurile, răspunsurile nu pot fi obţinute prin audierea expertului.
    (2) Expertiza judiciară se consideră a fi incompletă dacă expertul nu a cercetat toate obiectele sau dacă nu a răspuns la toate întrebările prezentate spre soluţionare.
    (3) În cadrul expertizei suplimentare, expertul realizează investigaţii doar în partea în care acestea nu au fost efectuate în cadrul expertizei de bază.
    (4) Efectuarea expertizei suplimentare se dispune, de regulă, aceluiaşi expert care a realizat expertiza de bază, dar poate fi dispusă şi altui expert.    
    (5) Expertiza suplimentară se dispune motivat. În cazul dispunerii expertizei suplimentare se prezintă raportul expertizei primare, precum şi toate materialele prezentate în cadrul expertizei primare.
    Articolul 32. Expertiza individuală
    Expertiza individuală este efectuată de un singur expert judiciar, în unul sau mai multe domenii de specializare a expertizei judiciare.
    Articolul 33. Expertiza în comisie
    (1) Expertiza judiciară în comisie este expertiza efectuată de către experţi judiciari din acelaşi domeniu sau din domenii diferite ale expertizei judiciare.
    (2) Expertiza în comisie se dispune în cazul în care examinările au un caracter complex ori sînt voluminoase sau dacă există expertize efectuate anterior care prezintă concluzii divergente. În cadrul expertizei în comisie pot fi formulate întrebări referitoare la cauzele divergenţelor între concluziile expertizelor anterioare.
    (3) Experţii incluşi în comisie stabilesc scopurile, succesiunea şi volumul cercetărilor în funcţie de caracterul obiectului expertizei.
    (4) La finalul cercetărilor în cadrul expertizei în comisie se întocmeşte un singur raport de expertiză, care este semnat de toţi experţii ce fac parte din componenţa comisiei.
    (5) În situaţia în care nu există o concluzie comună, unanim acceptată, în raportul de expertiză judiciară se prezintă concluzia acceptată de majoritatea experţilor participanți în cadrul comisiei la efectuarea expertizei ori se declară despre imposibilitatea prezentării unor concluzii comune. Opiniile divergente ale experţilor se expun în concluzii separate care se anexează la raportul de expertiză şi, de asemenea, se prezintă ordonatorului expertizei.
    Articolul 34. Expertiza monospecializată
    Se consideră expertiză monospecializată expertiza ale cărei cercetări se efectuează cu aplicarea cunoştinţelor dintr-un singur domeniu al ştiinţei, tehnicii sau alt domeniu al activităţii umane.
    Articolul 35. Expertiza complexă
    (1) Expertiza complexă se efectuează în cazurile în care pentru elucidarea faptelor sau circumstanţelor cauzei sînt necesare concomitent cunoştinţe din mai multe domenii ale ştiinţei, tehnicii sau din alte domenii ale activităţii umane.
    (2) Expertiza complexă se poate efectua fie de către o comisie de experţi calificaţi în diferite genuri de expertiză, fie de către un singur expert calificat în mai multe genuri de expertiză.
    (3) Fiecare expert participant la expertiza complexă efectuează cercetări în limita competenţelor sale. Expertul participă la formularea răspunsului doar la acele întrebări, cuprinse în actul de dispunere a expertizei, care corespund domeniului său de specializare.
    (4) Organizarea unor cercetări complexe este atribuită conducătorului instituţiei publice de expertiză judiciară sau unuia dintre experţii incluşi în comisia instituită pentru efectuarea cercetărilor complexe, desemnat de către conducătorul instituţiei publice de expertiză judiciară.
    (5) În urma expertizei complexe se întocmeşte un singur raport de expertiză judiciară, în care se indică cercetările efectuate de fiecare expert, volumul acestora, experţii care au formulat răspunsuri la întrebări şi concluziile la care s-a ajuns. Raportul de expertiză judiciară este semnat de către expertul judiciar doar în partea care se referă la cercetările efectuate de el.
    Articolul 36. Raportul de expertiză judiciară
    (1) După efectuarea expertizei judiciare, expertul judiciar își expune cercetările şi concluziile într-un raport de expertiză judiciară (denumit în continuare raport de expertiză).
    (2) Raportul de expertiză este valabil dacă sînt respectate cumulativ următoarele condiţii:
    a) laboratorul în care a fost efectuată expertiza judiciară este autorizat şi actul de autorizare este valabil;
    [Prevederile de la art. 36 alin. (2) lit. a), pentru persoanele indicate la alin. (4) din prezentul articol, intră în vigoare în termen de 5 ani de la publicarea prezentei legi]
    b) cercetările au fost efectuate pentru specialitatea de expertiză judiciară pentru care laboratorul este autorizat;
    c) expertiza a fost efectuată prin metode şi proceduri aprobate;
    d) expertiza a fost efectuată cu aparataj standardizat, în cazul expertizelor judiciare efectuate cu utilizarea aparatajului, mijloacelor tehnice sau a altui utilaj;
    [Prevederile de la art. 36 alin. (2) lit. d) intră în vigoare în termen de un an de la publicarea prezentei legi]
    e) expertiza a fost efectuată de un expert judiciar inclus în Registrul de stat al experţilor judiciari sau de către o persoană recunoscută în calitate de expert judiciar în procesul respectiv de către ordonatorul expertizei.
    (3) La efectuarea oricărei expertize judiciare se întocmeşte un singur raport de expertiză.
    (4) Raportul de expertiză se întocmeşte în două exemplare, dintre care unul se transmite ordonatorului expertizei, iar cel de-al doilea se arhivează.
    (5) La raportul de expertiză se anexează, după caz, materialele pe care se întemeiază concluziile expertului (planşe fotografice, scheme, schiţe şi grafice etc.), precum şi, dacă este cazul, opiniile separate ale experţilor participanți la efectuarea expertizei.
    (6) Prin derogare de la prevederile alin. (1), cercetările şi concluziile expertului se expun verbal în cazul în care expertiza se desfăşoară în faţa ordonatorului expertizei care consemnează procesul de efectuare a cercetărilor şi concluziile expertului într-un proces-verbal încheiat în condiţiile legislaţiei de procedură.
    (7) Prezentarea cu bună ştiinţă a unor concluzii false în raportul de expertiză atrage răspundere penală conform legislaţiei.
    Articolul 37. Forma şi conţinutul raportului de expertiză
    (1) Raportul de expertiză se întocmeşte în formă scrisă, dactilografiată, în limba română şi este structurat în trei părţi: partea introductivă, partea descriptivă şi concluziile.
    (2) În partea introductivă a raportului de expertiză se indică:
    a) denumirea şi adresa juridică a instituţiei publice de expertiză judiciară sau a biroului de expertiză judiciară;
    b) datele privind actul de dispunere a expertizei judiciare;
    c) datele ordonatorului expertizei judiciare;
    d) denumirea şi adresa juridică a laboratorului în care a fost efectuată expertiza judiciară;
    e) menţiunea despre informarea privind drepturile şi obligaţiile prevăzute de Codul de procedură penală, Codul de procedură civilă sau, după caz, Codul contravenţional şi privind răspunderea pentru încălcarea prevederilor art. 312 şi 315 din Codul penal;
    f) data întocmirii raportului de expertiză, numărul, tipul şi genul expertizei;
    g) datele expertului sau ale experţilor participanți la efectuarea expertizei (numele, prenumele, numărul licenţei, specializarea în care este calificat, gradul de calificare, precum şi, dacă este cazul, gradul ştiinţific, specialitatea deţinută şi vechimea în muncă în calitate de expert judiciar în specialitatea respectivă);
    h) datele persoanelor care au participat, precum şi ale celor care au asistat la efectuarea expertizei;
    i) expunerea succintă a circumstanţelor cazului pentru soluţionarea căruia se solicită efectuarea expertizei;
    j) lista materialelor şi a obiectelor prezentate pentru expertiză;
    k) întrebările înaintate spre soluţionare;
    l) în cazul expertizei suplimentare sau al celei repetate, datele expertizei primare (numărul, data întocmirii raportului de expertiză, numele şi prenumele experţilor participanți la efectuarea expertizei, concluziile acestora), precum şi motivele dispunerii acesteia.
    (3) În partea descriptivă a raportului de expertiză, în funcţie de genul expertizei efectuate, se regăsesc următoarele informaţii:
    a) date despre starea obiectelor supuse examinării (prezenţa şi starea ambalajului) sau date despre persoanele examinate, modalitățile de transportare şi de ambalare a materialelor şi obiectelor prezentate pentru expertiză;
    b) conţinutul etapelor de examinare, cu indicarea metodelor de cercetare şi a metodicilor aplicate, a mijloacelor tehnice şi a materialelor de consum folosite, condiţiilor de utilizare şi a rezultatelor obţinute;
    c) scopurile, condiţiile şi rezultatele experimentelor (dacă acestea au fost efectuate) şi obţinerii unor modele de comparaţie;
    d) date privind deteriorarea sau consumul obiectelor supuse examinării;
    e) evaluare pe etape a cercetărilor, analiza rezultatelor obţinute, motivarea şi formularea concluziilor;
    f) referiri la ilustraţii, anexe şi explicaţiile necesare pentru acestea;
    g) circumstanţele relevante identificate de expert şi în privința cărora nu au fost adresate întrebări;
    h) concluziile prealabile;
    i) argumentarea imposibilităţii de a răspunde la toate sau la unele întrebări ce au fost formulate, dacă materialele prezentate nu au fost suficiente sau întrebările formulate nu ţin de competenţa expertului, sau nivelul ştiinţei şi practica expertizelor nu permit găsirea răspunsurilor la aceste întrebări;
    j) caracteristica succintă a dispozitivelor şi materialelor utilizate, regimul procesului de fixare şi imprimare. Pentru mijloacele tehnice şi programele soft, se indică tipul, modelul, producătorul, denumirea şi versiunea programului soft utilizat, programul de obţinere şi imprimare a imaginilor.
    (4) În partea finală a raportului de expertiză sînt expuse concluziile expertului, care cuprind răspunsurile la întrebările formulate de către ordonatorul expertizei. Răspunsurile la întrebări se formulează exact, fără a permite interpretări echivoce.
    (5) Raportul de expertiză este semnat de expertul/experţii care l-a/l-au întocmit conform competenţelor, aplicîndu-se ştampila acestuia/acestora pe fiecare pagină şi pe toate anexele.
    Articolul 38. Corectarea greşelilor comise în textul raportului
                         de expertiză
    (1) În cazul în care la întocmirea raportului de expertiză au fost admise greşeli tehnice, care ar putea schimba concluzia expertului sau care ar putea crea erori de conţinut, expertul care l-a întocmit, din proprie inițiativă sau la cererea ordonatorului expertizei, va proceda la corectarea acestor greşeli.
    (2) Rectificarea greşelii comise se face prin întocmirea, în două exemplare, a unui act de corectare a greşelilor comise în conţinutul raportului de expertiză (denumit în continuare act de corectare a greşelilor), în care expertul menţionează compartimentul, pagina şi alineatul unde a fost comisă greşeala, precum şi formularea concluziei corecte. Actul de corectare a greşelilor cuprinde şi o declaraţie de răspundere penală pentru prezentarea cu bună ştiinţă a unor concluzii false la formularea rectificării, pe care expertul o semnează, indicînd persoana la iniţiativa căreia a fost corectată greşeala.
    (3) Un exemplar al actului de corectare a greşelilor se transmite ordonatorului expertizei, iar cel de-al doilea se anexează la exemplarul al doilea al raportului de expertiză.
    (4) Actul de corectare a greşelilor se certifică în mod similar cu raportul de expertiză, conform prevederilor art. 37 alin. (5).
    Articolul 39. Arhivarea rapoartelor de expertiză
    (1) Instituţiile publice de expertiză judiciară şi experţii judiciari care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară sînt obligaţi să ţină arhiva rapoartelor de expertiză judiciară întocmite în cadrul acestora.
    (2) În scopul păstrării datelor, pentru fiecare expertiză judiciară efectuată, se întocmeşte un dosar separat, care cuprinde: actul de dispunere a expertizei, exemplarul al doilea al raportului de expertiză, dacă este cazul, exemplarul al doilea al actului de corectare a greşelilor, corespondenţa expertului care a efectuat expertiza, precum şi înregistrări ale observaţiilor sale originale, datele derivate şi suficiente, informaţiile necesare pentru a stabili traseul unei cercetări, alte notiţe ale acestuia.
    (3) Al doilea exemplar al rapoartelor de expertiză judiciară întocmite de către persoanele care nu au calitatea de expert judiciar, dar care au fost admise cu acest statut într-un proces judiciar, se transmite spre păstrare Ministerului Justiţiei.
    (4) Termenul de păstrare a rapoartelor de expertiză în arhivă este de 25 de ani, iar în cazul expertizelor psihiatrico-legale – de 75 de ani.
    (5) Arhiva rapoartelor de expertiză este ţinută suplimentar şi în format electronic, cu păstrarea conţinutului iniţial intact al documentelor şi asigurarea condiţiilor de protecţie împotriva modificării acestuia.
    [Prevederile de la art. 39 alin. (5) din prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2018]
    (6) Arhiva experţilor judiciari care şi-au desfăşurat activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară excluşi din Registrul de stat al experţilor judiciari se transmite Ministerului Justiţiei.
    (7) La solicitarea ordonatorului expertizei, în cazul pierderii sau distrugerii primului exemplar al raportului de expertiză, păstrat în dosarul cauzei judiciare, pot fi eliberate copii autentificate de pe al doilea exemplar al raportului de expertiză de către instituţia publică de expertiză judiciară, biroul de expertiză judiciară sau, după caz, de către Ministerul Justiţiei, în funcție de instituția care îl păstrează.
    (8) Eliberarea copiilor de pe rapoartele de expertiză altor persoane se poate face doar cu acordul scris al ordonatorului expertizei sau al organului care examinează cauza.
    Articolul 40. Cerinţe pentru exercitarea activităţii de expert judiciar
    (1) Poate obţine calitatea de expert judiciar persoana care întruneşte următoarele condiţii:
    a) este cetăţean al Republicii Moldova;
    b) cunoaşte limba română;
    c) nu este supusă unei măsuri de ocrotire judiciare sub forma tutelei;
    [Art.40 al.(1), lit.c) în redacția LP238 din 08.11.18, MO441-447/30.11.18 art.709]
    d) are diplomă de studii superioare de licenţă sau echivalentul acesteia în specialitatea pentru care solicită calificarea de expert judiciar; pentru obţinerea calităţii de expert judiciar în domeniul expertizei medico-legale sau psihiatrico-legale – diplomă de studii superioare de specialitate şi de studii postuniversitare de rezidenţiat/de master; pentru obţinerea calităţii de expert judiciar în domeniul expertizelor judiciare criminalistice – diplomă de studii superioare de licenţă sau un act echivalent acesteia şi certificatul de calificare în specializarea respectivă;
    e) corespunde condiţiilor prevăzute la alin. (3), dacă este cazul;
    f) a efectuat un stagiu profesional în specialitatea de expertiză pentru care solicită calificarea de expert judiciar;
    g) este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea atribuţiilor de expert judiciar în specializarea pentru care solicită calificarea de expert judiciar;
    h) nu are antecedente penale;
    i) are reputaţie ireproşabilă;
    j) a susţinut examenul de calificare.
    [Art.40 al.(2) abrogat prin LP135 din 19.07.18, MO309-320/17.08.18 art.474]
    (3) Nu se consideră ca avînd reputaţie ireproşabilă şi nu se admite la examenul de calificare persoana:
    a) care a fost anterior declarată vinovată de săvîrşirea unei infracţiuni cu intenţie printr-un act judecătoresc definitiv;
    b) căreia i-a fost retrasă licenţa pentru exercitarea profesiei de expert judiciar conform prevederilor art. 46;
    c) care, în ultimii 5 ani, a fost concediată de la o instituţie publică de expertiză judiciară sau de la o altă instituţie publică ori privată în urma aplicării sancţiunii disciplinare de concediere.
    (4) Sînt scutite de efectuarea stagiului profesional persoanele care au absolvit instituţii de învăţămînt superior specializate în domeniul expertizelor judiciare şi nu au trecut mai mult de 2 ani de la absolvire, persoanele care, anterior depunerii solicitării de atribuire a calităţii de expert judiciar, au activat în această calitate cel puţin 5 ani, iar de la momentul încetării activităţii nu au trecut mai mult de 2 ani, precum şi persoana prevăzută la art. 55 alin. (7).
    [Art.40 al.(5) abrogat prin LP135 din 19.07.18, MO309-320/17.08.18 art.474]
    Articolul 41. Stagiul profesional
    (1) Înainte de a se înscrie la examenul de calificare, persoana care solicită atribuirea calificării de expert judiciar efectuează un stagiu profesional în specialitatea pentru care doreşte să obţină calitatea de expert judiciar, la una dintre instituţiile publice de expertiză judiciară sau într-un birou de expertiză judiciară, sub îndrumarea conducătorului de stagiu.
    (2) Stagiul profesional se efectuează o perioadă de cel puţin 3 luni, în acest timp persoana avînd calitatea de expert stagiar.
    (3) Efectuarea stagiului are loc pe bază de contract încheiat între expertul stagiar şi instituţia publică de expertiză judiciară sau între expertul stagiar şi biroul de expertiză judiciară.
    (4) Instituţia publică de expertiză judiciară sau, după caz, biroul de expertiză judiciară îi asigură expertului stagiar spaţiul de lucru şi acces la utilajul şi materialele necesare pentru realizarea stagiului.
    (5) Conducător al stagiului profesional este de regulă un expert judiciar cu gradul de calificare de categoria I sau de categorie superioară în specialitatea în care se efectuează stagiul.
    (6) Un expert judiciar conducător de stagiu poate să aibă concomitent cel mult 2 experţi stagiari.
    (7) În cadrul stagiului profesional, expertul stagiar studiază aprofundat bazele teoretice şi practice ale expertizei judiciare, legislaţia în vigoare în domeniul expertizei judiciare și acumulează deprinderile practice necesare exercitării activităţii profesionale de expertiză judiciară.
    (8) Condiţiile efectuării stagiului profesional, drepturile şi obligaţiile expertului stagiar, ale expertului îndrumător, precum şi ale instituţiei publice de expertiză judiciară sau, după caz, ale biroului de expertiză judiciară sînt stabilite printr-un regulament aprobat prin ordinul comun al ministrului justiţiei şi conducătorului instituţiei publice de expertiză.
    (9) Persoana care solicită calitatea de expert judiciar pentru o ulterioară activitate în instituţiile publice specializate şi în subdiviziunile specializate ale Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale trebuie să susţină o specializare postuniversitară în una din formele aprobate. La sfîrşitul specializării se susţine un examen de calificare. Specializarea postuniversitară se consideră ca fiind stagiu profesional.
    (10) Stagiul profesional poate fi efectuat şi în alte state, sub conducerea unui expert judiciar din statul respectiv, în cazurile și condițiile stabilite de Guvern.
    Articolul 42. Expertul stagiar
    (1) Expert stagiar poate fi persoana care întruneşte condiţiile prevăzute la art. 40 alin. (1) lit. a)–e) şi g)–j).
    (2) Expertul stagiar activează sub supravegherea şi îndrumarea conducătorului de stagiu.
    (3) Expertul stagiar poate să întocmească proiecte de rapoarte de expertiză judiciară sub îndrumarea conducătorului de stagiu. Expertul stagiar nu poartă răspundere pentru calitatea raportului de expertiză la întocmirea căruia a participat şi nu semnează rapoartele de expertiză judiciară.
    (4) Expertul stagiar are următoarele obligaţii:
    a) să urmeze cursuri de formare iniţială;
    b) să efectueze expertizele date spre executare de către conducătorul stagiului;
    c) să ţină evidenţa expertizelor judiciare efectuate sau a celor la efectuarea cărora a participat;
    d) să achite taxa pentru efectuarea stagiului profesional, dacă asupra acesteia s-a convenit în contractul de efectuare a stagiului profesional;
    e) să respecte regimul informaţiilor ce constituie secret de stat sau al altor informaţii cu accesibilitate limitată care i-au devenit cunoscute în cursul efectuării stagiului;
    f) să respecte legislaţia, prevederile Codului deontologic al expertului judiciar, ale programului de efectuare a stagiului şi ale contractului de stagiu.
    (5) Taxa pentru efectuarea stagiului este stabilită de Guvern pentru fiecare instituţie publică de expertiză judiciară sau, după caz, de către biroul de expertiză judiciară în care se efectuează stagiul.
    (6) Remunerarea expertului stagiar care efectuează stagiul în cadrul unei instituţii publice de expertiză judiciară se face în condiţiile legislației privind sistemul de salarizare în sectorul bugetar. Remunerarea expertului stagiar care își efectuează stagiul în cadrul unui birou de expertiză judiciară se face în condiţiile convenite în contractul de stagiu.
    [Art.42 al.(6) modificat prin LP271 din 23.11.18, MO441-447/30.11.18 art.717; în vigoare 01.12.18]
    (7) Expertul stagiar care își efectuează stagiul în cadrul unui birou de expertiză judiciară se supune regimului fiscal aplicabil experţilor judiciari care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară şi, la fel ca aceștia, achită contribuţii de asigurări sociale la bugetul asigurărilor sociale de stat și prime de asigurări obligatorii de asistență medicală în fondurile asigurării obligatorii de asistență medicală.
    (8) Dosarul personal al expertului stagiar care efectuează un stagiu profesional în cadrul instituţiei publice de expertiză judiciară se păstrează la instituţia respectivă, iar dosarul personal al expertului stagiar care efectuează stagiul în cadrul unui birou de expertiză judiciară se păstrează la biroul respectiv.
    Articolul 43. Obţinerea calităţii de expert judiciar
    (1) Calitatea de expert judiciar se dobîndeşte de către persoana care a promovat examenul de calificare, susţinut în faţa Comisiei de calificare şi evaluare a experţilor judiciari (denumită în continuare Comisie de calificare şi evaluare), formată de Ministerul Justiţiei.
    (2) La examenul de calificare este admisă persoana care întruneşte condiţiile prevăzute la art. 40 alin. (1) şi care a depus, la instituţia publică de expertiză judiciară corespunzătoare, următoarele acte:
    a) cererea de admitere la examen;
    b) copia buletinului de identitate;
    c) după caz, potrivit prevederilor art. 40 alin. (1) lit. d), copia diplomei de studii superioare de licenţă în specialitatea pentru care solicită calificarea de expert judiciar sau a unui act echivalent acesteia ori copia diplomei de studii superioare de specialitate şi de studii postuniversitare de rezidenţiat/de master, sau, respectiv, copia diplomei de studii superioare de licenţă ori a unui act echivalent acesteia şi a certificatului de calificare în specializarea corespunzătoare;
    [Art.43 al.(2), lit.d) abrogată prin LP135 din 19.07.18, MO309-320/17.08.18 art.474]
    e) copia carnetului de muncă, dacă este cazul;
    f) cazierul judiciar;
    g) certificatul medical;
    h) declaraţia pe proprie răspundere privind reputaţia ireproşabilă.
    (3) Persoana care intenţionează să-şi desfăşoare activitatea în domeniul expertizei judiciare în cadrul unui birou de expertiză judiciară se admite la examenul de calificare după depunerea actelor indicate la alin. (2) la Ministerul Justiţiei şi achitarea, la bugetul de stat, a taxei iniţiale obligatorii în mărime de 20 de unităţi convenţionale.
    (4) Comisia de calificare şi evaluare se formează printr-un ordin al ministrului justiţiei şi se compune din 9 membri şi un secretar.
    (5) Majoritatea membrilor Comisiei de calificare şi evaluare sînt experţi judiciari de categoria întîi ori superioară, calificaţi în specialitatea pentru care se desfăşoară examenul de calificare sau specialişti în domeniul respectiv, care se bucură de reputaţie ireproşabilă şi deţin un nivel înalt de calificare.
    (6) Condiţiile de desfăşurare și promovare a examenului, precum și Regulamentul privind activitatea Comisiei de calificare şi evaluare se aprobă de Guvern.
    (7) În baza rezultatelor examenului de calificare, Comisia de calificare şi evaluare califică persoana ca expert judiciar cu drept de a efectua expertize judiciare într-o anumită specialitate.
    (8) Rezultatele examenului de calificare sînt valabile o perioadă de un an de la data susţinerii examenului de calificare. Persoana care nu solicită eliberarea licenţei pentru exercitarea activităţii de expert judiciar în termen de un an de la data susţinerii examenului de calificare pierde dreptul de a obţine licenţa în baza rezultatelor obţinute la examenul respectiv.
    Articolul 44. Eliberarea licenţei pentru exercitarea profesiei
                         de expert judiciar
    (1) Actul care confirmă statutul de expert judiciar este licenţa.
    (2) Licenţa pentru exercitarea profesiei de expert judiciar se eliberează în temeiul hotărîrii Comisiei de calificare şi evaluare privind rezultatele examenului de calificare, prin ordinul ministrului justiţiei.
    (3) Licenţa se eliberează la cererea scrisă a solicitantului, adresată Ministerului Justiţiei, în termen de 10 zile de la data depunerii cererii şi este valabilă pe întreg teritoriul Republicii Moldova.
    (4) Datele cu privire la licenţele eliberate se includ în Registrul de stat al experţilor judiciari în termen de 10 zile de la eliberarea acestora.
    (5) Refuzul de eliberare a licenţei pentru exercitarea profesiei de expert judiciar poate fi contestat în instanţa de contencios administrativ.
    Articolul 45. Conţinutul licenţei
    (1) Licenţa pentru exercitarea profesiei de expert judiciar cuprinde:
    a) denumirea autorităţii de licenţiere;
    b) specialitatea în care persoana a fost calificată ca expert judiciar;
    c) seria şi numărul licenţei;
    d) numele şi prenumele expertului judiciar;
    e) codul de identificare;
    f) numărul de înregistrare şi data eliberării licenţei;
    g) semnătura persoanei care a eliberat-o, certificată prin aplicarea ştampilei.
    (2) Formularul licenţei este document de strictă evidenţă.
    (3) Modelul licenţei se aprobă de către Guvern.
    Articolul 46. Retragerea licenţei
    (1) Licenţa pentru exercitarea profesiei de expert judiciar se retrage în următoarele cazuri:
    a) persoana a fost sancţionată disciplinar prin aplicarea sancţiunii de retragere a licenţei, în conformitate cu prevederile art. 59;
    b) expertul judiciar a obţinut calificativul „nesatisfăcător” la evaluarea susţinută în condiţiile art. 55 alin. (4) şi (5);
    c) actul prin care s-a constatat starea de incompatibilitate prevăzută la art. 50 a rămas definitiv.
    (2) Licenţa se retrage prin ordin al ministrului justiției, în baza deciziei Comisiei de calificare şi evaluare, a Comisiei de disciplină sau, după caz, a unui alt act care atestă existenţa temeiului de retragere a licenţei.
    (3) Ordinul privind retragerea licenţei pentru exercitarea profesiei de expert judiciar poate fi contestat în instanţa de contencios administrativ.
    Articolul 47. Legitimaţia şi ştampila expertului judiciar
    (1) Expertul judiciar îşi confirmă identitatea prin legitimaţia eliberată de instituţia publică de expertiză judiciară, iar în cazul experţilor judiciari care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară – prin legitimaţia eliberată de către Ministerul Justiţiei.
    [Art.47 al.(1) în redacția LP135 din 19.07.18, MO309-320/17.08.18 art.474]
    (2) Legitimaţia se eliberează expertului judiciar doar după angajarea sa în funcţia de expert judiciar în cadrul instituţiei publice de expertiză judiciară în care urmează să-şi desfăşoare activitatea sau, corespunzător, după înregistrarea biroului de expertiză judiciară.
    (3) Pentru certificarea rapoartelor de expertiză judiciară, expertul judiciar care îşi desfăşoară activitatea într-o instituţie publică de expertiză judiciară își aplică ştampila proprie.
    (4) Modelul legitimaţiei şi al ştampilei în cazul expertului judiciar care îşi desfăşoară activitatea într-o instituţie publică de expertiză judiciară se aprobă de către instituţia respectivă.
    (5) Modelul legitimaţiei şi al ştampilei pentru experţii judiciari care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară se aprobă de către Ministerul Justiţiei.
    Articolul 48. Dosarul personal al expertului judiciar
    (1) Instituţiile publice de expertiză judiciară păstrează dosarele personale ale experţilor judiciari care îşi desfăşoară activitatea în cadrul lor. Dosarele personale ale experţilor judiciari care îşi desfăşoară activitatea în cadrul birourilor de expertiză judiciară se păstrează la Ministerul Justiţiei.
    (2) Dosarul personal al expertului judiciar include:
    a) actele prevăzute la art. 43 alin. (2) şi cererea de eliberare a licenţei;
    b) copia licenţei;
    c) copia certificatului de înregistrare a biroului de expertiză judiciară, în cazul experţilor judiciari care îşi desfăşoară activitatea în cadrul birourilor de expertiză judiciară;
    d) rapoartele anuale de activitate, în cazul experţilor judiciari care îşi desfăşoară activitatea în cadrul birourilor de expertiză judiciară;
    e) cererile de suspendare a activităţii de expert judiciar;
    f) informaţii privind rezultatele evaluărilor la care a fost supus expertul judiciar;
    g) informaţii privind încălcările comise de expertul judiciar în activitatea de expertiză judiciară şi sancţiunile aplicate, precum şi alte informaţii relevante.
    Articolul 49. Registrul de stat al experţilor judiciari
    (1) Evidenţa experţilor judiciari este ţinută de Ministerul Justiţiei în Registrul de stat al experţilor judiciari, care cuprinde următoarele informaţii:
    a) numele şi prenumele expertului judiciar;
    b) codul de identificare, pentru experţii judiciari care îşi desfăşoară activitatea în cadrul birourilor de expertiză judiciară;
    c) numărul de înregistrare a licenţei;
    d) data eliberării licenţei;
    e) specialitatea pentru care a primit calificarea de expert judiciar;
    f) gradul de calificare a expertului judiciar;
    g) instituţia publică de expertiză judiciară sau biroul de expertiză judiciară în care activează.
    (2) Registrul de stat al experţilor judiciari se publică pe pagina web oficială a Ministerului Justiţiei.
    Articolul 50. Incompatibilităţi pentru exercitarea activităţii
                         de expert judiciar
    (1) Expertul judiciar nu îşi poate desfăşura activitatea concomitent ca angajat al unei instituţii publice de expertiză judiciară şi în cadrul unui birou de expertiză judiciară, chiar dacă formele de organizare a activităţii sale vizează specializări diferite de expertiză judiciară.
    (2) Expertul judiciar implicat în activităţi ce încalcă prevederile alin. (1) este obligat, în termen de 30 de zile calendaristice de la data la care a constatat situaţia de incompatibilitate, să înceteze activitatea incompatibilă cu funcţia sa ori să depună o cerere de excludere din profesia de expert judiciar. Dacă în termenul menţionat expertul judiciar nu întreprinde acţiuni în vederea eliminării incompatibilităţii, acestuia i se retrage licenţa pentru exercitarea profesiei de expert judiciar pentru toate specialităţile în care este calificat ca expert judiciar.
    Articolul 51. Drepturile expertului judiciar
    (1) Expertul judiciar are următoarele drepturi:
    a) să ia cunoştinţă, în condiţiile legii, de materialele dosarului şi să solicite ordonatorului expertizei materiale suplimentare necesare pentru întocmirea raportului de expertiză;
    b) să ceară explicaţii ordonatorului expertizei cu privire la anumite fapte ori împrejurări ale cauzei, necesare pentru efectuarea expertizei;
    c) să indice în raportul de expertiză existenţa unor circumstanţe importante pentru cauză, în privinţa cărora nu au fost formulate întrebări;
    d) să asiste, cu permisiunea ordonatorului expertizei judiciare, la efectuarea acţiunilor de procedură şi să înainteze demersuri referitoare la obiectul expertizei;
    e) să atace, în condiţiile legii, acţiunile ordonatorului expertizei dacă prin acestea se încalcă drepturile expertului judiciar;
    f) să ceară dispunerea unei expertize în comisie sau a unei expertize complexe;
    g) să-şi expună obiecţiile privind interpretarea greşită a concluziilor din raportul de expertiză de către participanţii la proces;
    h) să fie remunerat în condiţiile legii pentru efectuarea expertizei judiciare, inclusiv pentru efectuarea expertizei în afara programului de lucru şi în afara instituţiei în care îşi desfăşoară activitatea;
    i) să ceară, în cadrul procesului judiciar în care a fost dispusă şi efectuată expertiza judiciară, recuperarea cheltuielilor suportate din cont propriu în legătură cu efectuarea acesteia;
    j) să solicite ordonatorului expertizei asigurarea securităţii sale în cazul în care există un pericol pentru viaţa sau sănătatea sa;
    k) să ceară ordonatorului expertizei asigurarea deplasării sale spre obiectul cercetării şi înapoi sau acoperirea cheltuielilor de deplasare, precum şi accesul liber la obiectul respectiv.
    (2) Expertul judiciar beneficiază şi de alte drepturi prevăzute de legislaţia de procedură.
    (3) Expertul judiciar poate fi implicat în calitate de specialist la efectuarea unor acţiuni procesuale prevăzute de Codul de procedură penală. În unul şi acelaşi proces judiciar el poate participa doar în calitate de expert sau doar în calitate de specialist, cu excepţia cazurilor de participare a medicului legist la exhumarea cadavrului, la examinarea exterioară a cadavrului la faţa locului şi a cazurilor de participare a specialiştilor în materie la cercetarea exploziilor şi la demontarea dispozitivelor explozive.
    (4) Persoana recunoscută ad-hoc în calitate de expert judiciar în condițiile art. 11 alin. (1) din prezenta lege beneficiază de drepturile expertului judiciar stipulate la alin. (1) din prezentul articol în limitele cazului respectiv.
    Articolul 52. Obligaţiile şi interdicţiile expertului judiciar
    (1) Expertul judiciar este obligat:
    a) să efectueze expertiza în termenul stabilit conform art. 13;
    b) să comunice rezultatele expertizei doar ordonatorului expertizei;
    c) să nu distrugă obiectele examinate, nici să nu le modifice substanţial caracteristicile fără consimţămîntul scris al ordonatorului expertizei;
    d) să asigure integritatea maximă a obiectelor şi materialelor examinate;
    e) să efectueze cercetări complete, în baza cărora să prezinte concluzii întemeiate şi obiective;
    f) să se prezinte în faţa ordonatorului expertizei pentru a da explicaţii cu privire la conţinutul raportului de expertiză;
    g) să se abţină de la efectuarea expertizei în cazul în care există temeiuri de recuzare, conform legislaţiei de procedură;
    h) să se opună şi să nu admită vreo încercare de exercitare a influenţei asupra sa în scopul întocmirii raportului de expertiză în favoarea unuia dintre participanţii la proces sau în interesul altor persoane;
    i) să nu divulge informaţiile de care a luat cunoştinţă în legătură cu efectuarea expertizei;
    j) să informeze ordonatorul expertizei despre efectuarea expertizei judiciare şi disponibilitatea de a preda raportul de expertiză, obiectele şi materialele transmise pentru efectuarea acesteia;
    k) să refuze efectuarea expertizei doar în condiţiile art. 53;
    l) să îndeplinească alte obligaţii stabilite de lege şi de Codul deontologic al expertului judiciar.
    (2) Expertul judiciar are şi alte obligaţii stabilite de legislaţia de procedură.
    (3) În cazul în care a fost admisă încercarea de exercitare a unei influenţe asupra sa în circumstanţele prevăzute la alin. (1) lit. h), expertul judiciar este obligat să informeze în acest sens, în scris, conducătorul instituţiei publice de expertiză judiciară, ordonatorul expertizei sau, după caz, organul de urmărire penală competent.
    (4) În desfăşurarea activităţii sale, expertul judiciar are interdicţie de a contacta personal părţile în proces, dacă acest lucru pune la îndoială imparţialitatea sa, precum şi de a aduna în mod independent materiale pentru efectuarea expertizei.
    (5) Persoana recunoscută ad-hoc în calitate de expert judiciar în condițiile art. 11 alin. (1) respectă obligațiile expertului judiciar stipulate în prezentul articol, în limitele cazului respectiv.
    Articolul 53. Refuzul de efectuare a expertizei judiciare
    (1) Expertul judiciar poate să refuze efectuarea expertizei judiciare în următoarele cazuri:
    a) a fost încălcată procedura de dispunere a expertizei judiciare;
    b) întrebările prezentate spre soluţionare depăşesc competenţa sa ori se constată că realizările ştiinţei şi tehnicii nu permit soluţionarea lor;
    c) materialele prezentate pentru efectuarea expertizei sînt insuficiente;
    d) expertul judiciar nu dispune de condiţii, metode şi proceduri aprobate, nici de mijloacele tehnice necesare pentru efectuarea cercetărilor;
    e) există un pericol pentru viaţa sau sănătatea expertului judiciar, care depăşeşte limitele riscului profesional;
    f) nu este asigurat accesul liber la obiectul expertizei sau nu există condiţiile necesare pentru efectuarea expertizei;
    g) nu a fost achitată taxa pentru serviciile de efectuare a expertizei;
    h) nu există niciunul dintre temeiurile prevăzute la art. 29 alin. (3) pentru a dispune o expertiză judiciară repetată, nici temeiurile prevăzute la art. 31 alin. (1) pentru a dispune o expertiză suplimentară.
    (2) În cazul existenţei unuia dintre motivele prevăzute la alin. (1), expertul judiciar informează în scris ordonatorul expertizei despre refuzul efectuării expertizei judiciare, despre motivele care au stat la baza acestui refuz şi despre necesitatea ridicării de către acesta a materialelor prezentate pentru efectuarea expertizei.
    Articolul 54. Formarea continuă a experţilor judiciari
    (1) Fiecare expert judiciar, indiferent de forma de organizare a activităţii sale, participă anual la cursuri de formare continuă cu o durată de cel puţin 40 de ore, care presupun perfecţionarea atît în materia legislaţiei privind expertiza judiciară, cît şi în specialitatea în care este calificat ca expert judiciar.
    (2) Formarea continuă a expertului judiciar poate avea loc în cadrul Institutului Naţional al Justiţiei, Academiei „Ştefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne, Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, în cadrul altor instituţii autorizate, inclusiv de expertiză judiciară, din Republica Moldova sau dintr-un alt stat.
    (3) Cursurile de formare continuă pot fi realizate prin diferite modalități, organizate în ţară sau în străinătate, inclusiv cursuri de instruire cu durată diferită, stagii, seminare, ateliere, instruire la distanţă, conferinţe, mese rotunde şi alte forme de dezvoltare profesională.
    (4) Formarea continuă a experţilor judiciari care activează în cadrul unei instituţii publice de expertiză judiciară se asigură de către instituţia de expertiză corespunzătoare. Formarea continuă a experţilor judiciari care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară se face pe bază de contract cu Institutul Naţional al Justiţiei sau, după caz, cu o altă instituţie, conform alin. (2),
expertul judiciar avînd o responsabilitate personală pentru urmarea cursurilor respective.
    (5) Controlul privind frecventarea cursurilor de formare continuă de către experţii judiciari îl efectuează instituţia publică de expertiză judiciară în care activează expertul judiciar. Controlul privind frecventarea cursurilor de formare iniţială şi continuă de către experţii judiciari care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară este efectuat de Ministerul Justiţiei.
    (6) În cazul în care expertul judiciar nu urmează cursurile de formare continuă conform programului stabilit, acesta nu poate fi apreciat cu calificativul „foarte bine” în cadrul evaluării performanţelor şi nu poate primi un grad de calificare superior celui pe care îl deţinea la momentul evaluării.
    Articolul 55. Evaluarea performanţelor experţilor judiciari
    (1) Activitatea şi performanţele experţilor judiciari sînt supuse evaluării periodice obligatorii în vederea stabilirii gradului de corespundere a acestora calităţii deţinute, determinării nivelului de cunoştinţe şi aptitudini profesionale ale acestora, a abilităţilor de aplicare a cunoştinţelor teoretice de către aceştia, identificării deficienţelor şi aspectelor forte în activitatea acestora, precum şi în vederea sporirii eficienţei activităţii experţilor.
    (2) Evaluarea performanţelor se face, în mod obișnuit, o dată la 5 ani de către Comisia de calificare şi evaluare. În urma evaluării, expertului judiciar i se atribuie unul dintre următoarele calificative: „nesatisfăcător” „satisfăcător”, „bine”, „foarte bine”.
    (3) Rezultatele evaluării ordinare pot fi contestate în termen de 10 zile lucrătoare de la data la care acestea au fost făcute publice, cererea de contestaţie depunîndu-se la conducătorul instituţiei publice de expertiză judiciară sau, în cazul experţilor judiciari care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară, la Ministerul Justiţiei.
    (4) Expertul judiciar care a contestat rezultatele evaluării ordinare este supus evaluării extraordinare în termen de cel puţin 3 luni de la data desfăşurării evaluării ordinare.
    (5) Expertul judiciar poate fi supus evaluării performanţelor în mod extraordinar, înainte de expirarea a 5 ani de la ultima evaluare, în următoarele cazuri:
    a) la angajarea într-o instituţie publică de expertiză judiciară, dacă expertul a activat anterior în cadrul unui birou de expertiză judiciară şi au trecut mai mult de 2 ani de la ultima evaluare;
    b) expertul a contestat rezultatul evaluării ordinare;
    c) expertul nu s-a prezentat motivat la evaluarea ordinară;
    d) în cazul identificării unor încălcări în metodele şi practicile de efectuare a expertizei judiciare.
    (6) Expertul judiciar care nu s-a prezentat motivat la evaluarea ordinară sau cel care contestă rezultatele evaluării ordinare la care a obţinut calificativul „nesatisfăcător” nu poate efectua în mod individual expertize judiciare în perioada dintre evaluarea ordinară care a avut loc şi evaluarea extraordinară ce urmează să aibă loc.
    (7) Expertul judiciar care a obţinut calificativul „nesatisfăcător” la evaluarea ordinară sau la evaluarea extraordinară organizată în condiţiile alin. (4) şi (5) este supus unei noi evaluări extraordinare la expirarea unui an de la data evaluării ordinare. În această perioadă, persoana nu are dreptul de a semna rapoarte de expertiză. Dacă în urma acestei evaluări expertul judiciar obţine de asemenea calificativul „nesatisfăcător”, acestuia i se retrage calitatea de expert judiciar în specialitatea respectivă.
    (8) Procedura şi criteriile de evaluare a performanţelor experţilor judiciari se stabilesc într-un regulament aprobat prin ordinul comun al ministrului justiţiei şi conducătorilor instituţiilor publice de expertiză judiciară.
    Articolul 56. Gradele de calificare ale experţilor judiciari
    (1) Pentru atitudine profesionistă şi rezultate înalte obţinute la evaluarea performanţelor, expertului judiciar i se conferă, de către Comisia de calificare şi evaluare, următoarele grade de calificare:
    a) expert judiciar de categorie superioară;
    b) expert judiciar de categoria întîi;
    c) expert judiciar de categoria a doua;
    d) expert judiciar de categoria a treia.
    (2) Gradul de calificare de expert judiciar de categoria a treia se acordă la obţinerea calificării de expert judiciar în specialitatea solicitată.
    (3) Conferirea gradului de calificare imediat superior se face dacă expertul a obţinut calificativul „foarte bine” la evaluarea performanţelor sau calificativul „bine” la ultimele 2 evaluări ale performanţelor.
    (4) Modul şi criteriile de acordare a gradelor de calificare se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 55 alin. (8).
    Articolul 57. Răspunderea juridică a expertului judiciar
    (1) Pentru încălcarea prevederilor legislaţiei cu privire la expertiza judiciară, a unor norme ale Codului deontologic al experţilor judiciari, pentru pagubele materiale cauzate, contravenţiile sau infracţiunile săvîrşite în timpul serviciului sau în legătură cu exercitarea atribuţiilor sale, expertul judiciar poartă răspundere disciplinară, civilă, contravenţională sau penală, după caz.
    (2) Tragerea la răspundere disciplinară a expertului judiciar pentru abateri disciplinare ce vizează activitatea de expertiză judiciară se face în conformitate cu prezenta lege.
    Articolul 58. Abaterile disciplinare privind activitatea de expertiză
                          judiciară
    Constituie abateri disciplinare ale expertului judiciar ce țin de activitatea de expertiză judiciară:
    a) nerespectarea secretului profesional;
    b) săvîrşirea unor fapte care aduc atingere onoarei şi probităţii profesionale ori bunelor moravuri;
    c) neprezentarea raportului de expertiză în termenul stabilit fără motive întemeiate;
    d) tergiversarea sistematică şi atitudinea neglijentă în activitatea de efectuare a expertizei judiciare;
    e) refuzul nemotivat de a efectua expertiza judiciară;
    f) efectuarea unei expertize judiciare într-un domeniu în care nu deţine calificarea de expert judiciar;
    g) refuzul nejustificat de a-și îndeplini obligaţiile profesionale;
    h) constatarea săvîrşirii unor acţiuni ilegale la obţinerea licenţei;
    i) desfăşurarea activităţii de expertiză judiciară într-o altă formă organizatorică decît cele prevăzute de prezenta lege;
    j) efectuarea de expertize judiciare în perioada de suspendare a activităţii;
    k) lipsa arhivei rapoartelor de expertiză sau ţinerea arhivei cu încălcarea prevederilor art. 39;
    l) neprezentarea rapoartelor anuale de activitate, în cazul experţilor judiciari care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară.
    Articolul 59. Sancţiunile disciplinare
    (1) Pentru comiterea abaterilor disciplinare ce țin de activitatea de expertiză judiciară, expertului judiciar îi pot fi aplicate următoarele sancţiuni disciplinare:
    a) avertisment;
    b) mustrare;
    c) amendă cuprinsă între 30 și 50 de unităţi convenţionale;
    d) suspendarea activităţii de expert judiciar pe o perioadă de pînă la 6 luni;
    e) retragerea licenţei pentru exercitarea profesiei de expert judiciar.
    (2) La aplicarea sancţiunii disciplinare se ţine cont de gravitatea abaterii disciplinare, de circumstanţele în care a fost comisă aceasta, de activitatea şi comportamentul expertului judiciar.
    (3) Pentru abaterile disciplinare prevăzute la art. 58 lit. f), i), j) și k) se aplică sancţiunea retragerii licenţei pentru exercitarea profesiei de expert judiciar pentru toate domeniile de specialitate în care o deţine.
    (4) Sancţiunea disciplinară poate fi aplicată nu mai tîrziu de 6 luni de la data constatării abaterii disciplinare şi nu mai tîrziu de un an de la data comiterii ei. În termenele indicate nu se include durata procedurii penale, perioada aflării în concediu anual de odihnă sau în concediu medical. În cazul în care dintr-o hotărîre definitivă a unei instanţe judecătoreşti naţionale sau internaţionale rezultă săvîrşirea unei abateri disciplinare, sancţiunea disciplinară se aplică în termen de un an de la data la care a devenit definitivă hotărîrea instanţei judecătoreşti naţionale sau internaţionale.
    (5) Dacă în decursul unui an de la data aplicării sancţiunii disciplinare expertul judiciar sancţionat nu comite o nouă abatere, se consideră că acesta nu a fost supus sancţiunii disciplinare.
    Articolul 60. Procedura de tragere la răspundere disciplinară
    (1) Procedura disciplinară începe de drept în momentul depunerii sesizării motivate privind faptele expertului judiciar care pot constitui abateri disciplinare. Această sesizare poate fi depusă de orice persoană care se consideră lezată în drepturi prin acţiunile expertului judiciar, precum şi de către ministrul justiţiei, conducătorul instituţiei publice de expertiză judiciară, părţile în proces.
    (2) Se consideră vădit neîntemeiată sesizarea în care sînt invocate fapte ce nu se referă la abateri disciplinare ori fapte pentru care a expirat termenul de prescripţie prevăzut la art. 59 alin. (4) sau sesizarea care este depusă în mod repetat, fără a aduce noi dovezi ale faptelor invocate în conţinutul sesizării.
    (3) Aplicarea sancţiunilor disciplinare prevăzute la art. 59 alin. (1) lit. a), b) sau c) expertului judiciar, indiferent de forma de organizare a activităţii sale, se face printr-o hotărîre a Comisiei de disciplină a experţilor judiciari (denumită în continuare Comisie de disciplină), conform procedurii prevăzute de prezenta lege.
    (4) Sancţiunile prevăzute la art. 59 alin. (1) lit. d) și e) se aplică de către ministrul justiţiei în temeiul hotărîrii Comisiei de disciplină.
    (5) Copia hotărîrii redactate a Comisiei de disciplină se transmite, în termen de 5 zile lucrătoare de la data pronunţării acesteia, instituţiei publice de expertiză judiciară în care activează expertul judiciar sau, respectiv, Ministerului Justiţiei.
    (6) Actul prin care s-a aplicat sancţiunea disciplinară poate fi contestat în instanţa de contencios administrativ.
    Articolul 61. Comisia de disciplină
    (1) Comisia de disciplină se constituie pe lîngă Ministerul Justiţiei şi are drept scop examinarea cazurilor de încălcare a disciplinei şi deontologiei expertului judiciar, precum şi sancţionarea disciplinară a experţilor judiciari, indiferent de forma de organizare a activităţii lor, conform prevederilor prezentei legi şi ale propriului regulament aprobat de ministrul justiţiei.
    (2) Comisia de disciplină se constituie prin ordinul ministrului justiţiei şi este formată din 7 membri cu un mandat de 4 ani: 4 experţi judiciari, cîte unul din fiecare instituţie publică de expertiză judiciară, 2 reprezentanţi ai societăţii civile şi un expert judiciar din rîndul celor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară. Experţii judiciari din rîndul celor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară şi reprezentantul societăţii civile sînt selectaţi, prin concurs, de către Ministerul Justiţiei.
    (3) Prin ordinul de constituire a Comisiei de disciplină sînt desemnaţi de asemenea 7 membri supleanţi ai membrilor permanenţi, conform distribuţiei prevăzute la alin. (2).
    (4) Secretariatul Comisiei de disciplină este asigurat de Ministerul Justiţiei, secretarul acesteia fiind desemnat prin ordinul ministrului justiţiei.
    (5) Experţii judiciari cărora le-au fost aplicate sancţiuni disciplinare în ultimii 3 ani nu pot fi membri ai Comisiei de disciplină.
    (6) Dacă unul dintre membrii Comisiei de disciplină este subiect al procedurii disciplinare, acesta va fi înlocuit cu un membru supleant.
    (7) Şedinţa Comisiei de disciplină este deliberativă dacă la ea participă 5 membri. Deciziile Comisiei de disciplină se adoptă cu votul majorităţii membrilor comisiei.
    (8) Membrii Comisiei de disciplină sînt obligaţi să păstreze secretul deliberărilor şi să nu dezvăluie nicio opinie exprimată pe parcursul procedurii disciplinare.
    Articolul 62. Procedura disciplinară în cadrul Comisiei
                         de disciplină
    (1) Sesizarea privind faptele expertului judiciar care pot constitui abateri disciplinare se adresează Comisiei de disciplină şi se depune la Ministerul Justiţiei.
    (2) În cel mult 5 zile lucrătoare de la înregistrarea sesizării se stabilește data examinării ei, care se comunică autorului sesizării, expertului judiciar şi membrilor Comisiei de disciplină. Copii ale sesizării şi ale materialelor care o însoţesc se transmit expertului judiciar vizat şi membrilor Comisiei de disciplină cu cel puţin 15 zile calendaristice înainte de data examinării cauzei.
    (3) Şedinţele Comisiei de disciplină sînt publice, cu excepţia cazului în care, pentru protejarea informaţiilor cu acces limitat, comisia decide, printr-o hotărîre, că şedinţa sau o parte a acesteia urmează să fie închisă.
    (4) Cauza disciplinară se examinează cu participarea obligatorie a expertului judiciar vizat în sesizare. La examinarea cauzei este obligatorie citarea persoanei care a depus sesizarea sau a reprezentantului acesteia.
    (5) La examinarea cauzei disciplinare, expertul judiciar poate fi reprezentat sau asistat de un avocat sau de o altă persoană aleasă de el în calitate de reprezentant. Neprezentarea fără motive a expertului judiciar în şedinţa Comisiei de disciplină în care se examinează cauza disciplinară nu împiedică examinarea acesteia.
    (6) Secretarul Comisiei de disciplină asigură accesul expertului judiciar şi al persoanei care a depus sesizarea, precum şi al reprezentanţilor acestora, la toate documentele referitoare la caz.
    (7) În şedinţele Comisiei de disciplină pot fi chemaţi şi audiaţi martori.
    (8) Ca urmare a examinării sesizării privind faptele expertului judiciar ce pot constitui abateri disciplinare, Comisia de disciplină pronunţă dispozitivul hotărîrii prin care constată sau nu abaterea disciplinară şi stabileşte, după caz, sancţiunea. Sub sancţiunea nulităţii, dispozitivul se pronunţă în mod public şi trebuie să fie motivat.
    Articolul 63. Suspendarea activităţii expertului judiciar
    (1) Activitatea expertului judiciar se suspendă în următoarele cazuri:
    a) existenţa unei situaţii de incompatibilitate, pe durata acesteia;
    b) aflarea în concediu de maternitate, în concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani sau în concediu suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului în vîrstă de la 3 la 6 ani, pe perioada concediului;
    c) participarea la o campanie electorală în calitate de candidat pentru o autoritate publică sau pentru o autoritate a administraţiei publice locale, pe perioada campaniei sau alegerea într-o funcţie electivă pentru o autoritate publică sau pentru o autoritate a administraţiei publice locale;
    d) incapacitatea temporară de muncă cu o durată mai mare de 4 luni consecutive, dar care nu poate depăşi un an;
    e) aplicarea unei sancţiuni disciplinare conform prevederilor prezentei legi, pe perioada stabilită în hotărîrea disciplinară;
    f) aplicarea unei măsuri preventive sub formă de arest preventiv sau de arest la domiciliu, pe perioada măsurii, conform hotărîrii instanţei de judecată;
    g) demersul procurorului în cadrul unui proces penal, depus în condiţiile stabilite de Codul de procedură penală al Republicii Moldova;
    h) demisia dintr-o instituţie publică de expertiză judiciară, pe perioada de pînă la înregistrarea ca expert judiciar în cadrul unui birou de expertiză judiciară, care nu va depăși termenul prevăzut la art. 65 alin. (5).
    (2) Suspendarea activităţii expertului judiciar care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unei instituţii publice de expertiză judiciară se dispune de asemenea în temeiurile şi în condiţiile prevăzute de Codul muncii al Republicii Moldova.
    (3) Suspendarea activităţii expertului judiciar se dispune printr-un ordin al conducătorului instituţiei publice de expertiză judiciară sau, după caz, al ministrului justiţiei, cu efectuarea înscrierii corespunzătoare în Registrul de stat al experţilor judiciari.
    (4) În cazul suspendării activităţii expertului judiciar prin ordinul conducătorului instituţiei publice de expertiză judiciară, acesta, în termen de 3 zile lucrătoare, informează Ministerul Justiţiei pentru efectuarea înscrierii în Registrul de stat al experţilor judiciari.
    Articolul 64. Pierderea calităţii de expert judiciar
    (1) Pierderea calităţii de expert judiciar intervine în următoarele cazuri:
    a) retragerea licenţei conform prevederilor art. 46 alin. (1);
    b) demisia din instituţia publică de expertiză judiciară şi nedepunerea solicitării de înregistrare în calitate de expert judiciar în cadrul unui birou de expertiză judiciară în termenul prevăzut la art. 65 alin. (5);
    c) la cerere, prin renunţarea făcută în scris şi depusă la Ministerul Justiţiei;
    d) existența unei hotărîri judecătorești irevocabile prin care se constată vinovăţia expertului pentru comiterea unei infracţiuni;
    e) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita anumite activități, ca pedeapsă de bază sau ca pedeapsă complementară în temeiul unei hotărîri judecătoreşti definitive, prin care s-a dispus această sancţiune;
    f) existenţa unei hotărîri judecătoreşti definitive privind instituirea măsurii de ocrotire judiciare sub forma tutelei în privinţa expertului;
    [Art.64 al.(1), lit.f) în redacția LP238 din 08.11.18, MO441-447/30.11.18 art.709]
    g) survenirea incapacităţii de muncă, constatată prin certificat medical;
    h) pierderea cetăţeniei Republicii Moldova;
    i) existența unei hotărîri judecătorești definitive prin care expertul este declarat ca fiind dispărut fără urmă;
    j) decesul expertului sau existența unei hotărîri judecătorești definitive prin care se declară decesul expertului.
    (2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b)–j), calitatea de expert judiciar încetează din oficiu, iar de survenirea acestora se ia act prin ordinul conducătorului instituţiei publice de expertiză judiciară în care activează expertul judiciar sau al ministrului justiţiei, în cazul expertului judiciar care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară.
    (3) Ordinul emis în conformitate cu prevederile alin. (2) poate fi contestat în instanţa de contencios administrativ.
    (4) Numele și prenumele persoanei care îşi pierde calitatea de expert judiciar se radiază din Registrul de stat al experţilor judiciari.
    (5) Copia ordinului de încetare a calităţii de expert judiciar emis de către conducătorul instituţiei publice de expertiză judiciară se transmite Ministerului Justiţiei în termen de 3 zile lucrătoare de la emitere pentru efectuarea înscrierii în Registrul de stat al experţilor judiciari.
    Articolul 65. Formele de organizare a activităţii de expertiză
                         judiciară
    (1) Experţii judiciari îşi desfăşoară activitatea în cadrul instituţiilor publice de expertiză judiciară sau în cadrul birourilor de expertiză judiciară.
    (2) Sistemul instituţiilor publice de expertiză judiciară include instituţiile specializate ale Ministerului Justiţiei și Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, subdiviziunile tehnico-criminalistice operative sau de expertiză judiciară ale Ministerului Afacerilor Interne şi ale Centrului Naţional Anticorupţie. Statul poate crea şi alte instituţii publice de expertiză judiciară. Alte instituţii publice pot fi considerate instituţii de expertiză judiciară dacă au în statele de personal experţi judiciari specializaţi conform domeniilor de competenţă. Toate instituţiile publice de expertiză judiciară activează în baza propriilor regulamente aprobate conform prevederilor legale.
    (3) Centrul Naţional de Expertize Judiciare este o instituţie coordonatoare a practicii în domeniul expertizei judiciare.
    (4) Activitatea experţilor judiciari din cadrul unui birou de expertiză judiciară se organizează şi se desfăşoară în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale altor acte normative adoptate în vederea executării prezentei legi.
    (5) Expertul judiciar demisionat dintr-o instituţie publică de expertiză judiciară poate, în termen de un an de la demisie, să solicite înregistrarea uneia dintre formele de organizare a activităţii prevăzute la art. 68 alin. (1) lit. b) şi c).
    (6) La demisia expertului din instituţia publică de expertiză judiciară, instituția informează în acest sens Ministerul Justiţiei pentru a face înscrierile corespunzătoare în Registrul de stat al experţilor judiciari.
    (7) În perioada de după demisie din instituţia publică de expertiză judiciară și pînă la înregistrarea uneia din formele de organizare a activităţii prevăzute la  art. 68 alin. (1) lit. b) şi c), activitatea expertului judiciar se consideră suspendată de drept.
    (8) Prevederile alin. (6) şi (7) din prezentul articol nu se aplică expertului judiciar eliberat din instituţia publică de expertiză judiciară în temeiul hotărîrii de aplicare a sancţiunii disciplinare indicate la art. 59 alin. (1) lit. e) din prezenta lege.
    Articolul 66. Competenţele instituţiilor publice de expertiză
                         judiciară
    Instituţiile publice de expertiză judiciară efectuează expertize judiciare în cadrul proceselor judiciare, precum şi expertize extrajudiciare, conform nomenclatorului expertizelor judiciare aprobat de Guvern.    
    Articolul 67. Domeniile de competenţă a experţilor judiciari
                         care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui birou
                         de expertiză judiciară
    Experţii judiciari care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară sînt abilitaţi să efectueze expertize judiciare şi extrajudiciare în diverse domenii de specialitate, cu excepţia  bancnotelor şi hîrtiilor de valoare, respectînd condițiile de autorizare.
    Articolul 68. Formele de organizare a activităţii experţilor
                         judiciari
    (1) Expertul judiciar îşi poate exercita activitatea prin una din următoarele forme de organizare:
    a) în calitate de angajat în cadrul unei instituţii publice de expertiză judiciară;
    b) în cadrul unui birou individual de expertiză judiciară;
    c) în cadrul unui birou asociat de expertiză judiciară.
    (2) Prin derogare de la prevederile art. 65 alin. (1) din prezenta lege şi ale alin. (1) din prezentul articol, expertul judiciar medico-legal îşi poate desfăşura activitatea în cadrul Catedrei medicină legală a Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”.
    (3) Expertul judiciar poate fi fondator şi/sau asociat într-un singur birou de expertiză judiciară.
    (4) Denumirea biroului individual de expertiză judiciară include, în mod obligatoriu, numele şi prenumele expertului judiciar care l-a fondat. Biroul asociat de expertiză judiciară poate avea denumire.
    (5) Dizolvarea biroului individual sau asociat de expertiză judiciară se efectuează în conformitate cu legislaţia civilă.
    (6) Biroul individual şi biroul asociat de expertiză judiciară ţin Registrul contractelor pentru servicii de expertiză judiciară, încheiate cu solicitanţii de expertize.
    (7) Birourile de expertiză judiciară activează în condiţii juridice şi economice egale şi nu pot fi discriminate unele în raport cu altele sub aspect financiar, fiscal ori de altă natură.
    (8) Condiţiile de amenajare a birourilor de expertiză judiciară se stabilesc prin ordinul ministrului justiţiei.
    Articolul 69. Biroul individual de expertiză judiciară
    (1) În biroul individual de expertiză judiciară îşi desfăşoară activitatea un singur expert judiciar, care este şi fondatorul biroului.
    (2) Biroul individual de expertiză judiciară activează şi se prezintă în raporturile juridice ca persoană fizică.
    Articolul 70. Biroul asociat de expertiză judiciară
    (1) Biroul asociat de expertiză judiciară poate fi fondat de către 2 sau mai mulţi experţi judiciari şi are statut de persoană juridică.
    (2) Biroul asociat de expertiză judiciară dispune de un cont în bancă şi de ştampilă.
    (3) Pe ştampila biroului asociat de expertiză judiciară este imprimată denumirea completă a acestuia şi numărul de înregistrare din Registrul de stat al birourilor individuale şi asociate de expertiză judiciară, care este ţinut de Ministerul Justiţiei şi este publicat pe pagina web a ministerului.
    (4) Raporturile dintre experţii judiciari care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui birou asociat de expertiză judiciară sînt reglementate prin contract.
    (5) În cadrul biroului asociat de expertiză judiciară, experţii judiciari îşi desfăşoară activitatea în mod independent şi poartă răspundere personală pentru expertizele efectuate.
    (6) Membrii biroului asociat de expertiză judiciară numesc un conducător al biroului din rîndurile lor sau o persoană terţă, care se ocupă de conducerea şi organizarea activităţii biroului.
    Articolul 71. Înregistrarea birourilor de expertiză judiciară
    (1) Ministerul Justiţiei înregistrează şi ține evidenţa birourilor de expertiză judiciară.
    (2) Expertul judiciar poate participa la înregistrarea unui birou de expertiză judiciară în calitate de fondator sau asociat doar după confirmarea deţinerii dreptului de folosinţă a unui laborator autorizat şi specializat care să asigure desfăşurarea activităţii conform specialităţii de expertiză judiciară pentru care a fost calificat.
    (3) Birourile de expertiză judiciară se înregistrează în termen de 10 zile lucrătoare de la data depunerii următoarelor acte:
    a) cererea de înregistrare, cu indicarea sediului biroului şi a datelor de contact (număr de telefon, număr de fax şi adresă electronică);
    b) declaraţia de fondare a biroului individual sau a biroului asociat de expertiză judiciară, completată conform formei aprobate de Ministerul Justiţiei;
    c) copiile actelor ce confirmă adresa biroului de expertiză judiciară;
    d) copia licenţei sau, după caz, a licenţelor fondatorilor pentru exercitarea profesiei de expert judiciar;
    e) dovada deţinerii dreptului de folosinţă a laboratorului de expertiză judiciară conform specialităţii pentru care a fost calificat ca expert judiciar, pentru fiecare expert judiciar fondator al biroului;
    f) dovada achitării taxei de înregistrare stabilite.
    (4) Înregistrarea biroului de expertiză judiciară are loc prin includerea datelor sale în Registrul de stat al birourilor individuale şi asociate de expertiză judiciară. Schimbarea denumirii, sediului, datelor de contact, a numărului de membri și alte date noi se consemnează în registru.
    (5) Taxa de înregistrare a biroului de expertiză judiciară este de 20 de unităţi convenţionale, care se transferă la bugetul de stat.
    (6) Biroului de expertiză judiciară i se eliberează certificat de înregistrare care servește drept temei pentru luarea în evidenţă fiscală, pentru deschiderea conturilor bancare şi pentru confecţionarea ştampilei.
    (7) Refuzul de înregistrare a biroului de expertiză judiciară poate fi contestat în instanţa de contencios administrativ.
    Articolul 72. Radierea birourilor de expertiză judiciară
                         din Registrul de stat al birourilor individuale
                         şi asociate de expertiză judiciară
    Radierea birourilor de expertiză judiciară din Registrul de stat al birourilor individuale şi asociate de expertiză judiciară se efectuează de către Ministerul Justiţiei în următoarele cazuri:
    a) la cerere, printr-o solicitare scrisă depusă la Ministerul Justiţiei;
    b) în cazul în care expertul judiciar, fondator al biroului de expertiză judiciară, nu mai deţine licenţa pentru exercitarea profesiei de expert judiciar;
    c) în cazul pierderii dreptului de folosinţă a laboratorului de expertiză judiciară de către toţi experţii judiciari membri ai biroului de expertiză judiciară.
    Articolul 73. Laboratoarele de expertiză judiciară
    (1) Activitatea de efectuare a expertizelor judiciare se desfăşoară în cadrul laboratoarelor instituţiilor publice de expertiză judiciară, în cadrul laboratoarelor publice sau private de specialitate sau în cadrul laboratoarelor private specializate de expertiză judiciară (toate numite în continuare laboratoare de expertiză judiciară), autorizate conform standardelor stabilite de Guvern.
    (2) Criteriile şi cerinţele înaintate laboratoarelor de expertiză judiciară la autorizarea acestora se referă la:
    a) evaluarea capacităţii tehnico-materiale a laboratorului, necesară pentru a efectua expertize în anumite specialităţi;
    b) verificarea îndeplinirii condiţiilor legale privind autorizarea şi competenţa experţilor judiciari ai laboratorului pentru a putea efectua anumite expertize judiciare în anumite specialităţi;
    c) verificarea îndeplinirii cerinţelor privind asigurarea respectării circuitului documentelor, arhivarea şi păstrarea lor, precum şi privind asigurarea păstrării obiectelor supuse expertizei judiciare.
    (3) Laboratoarele private de expertiză judiciară pot fi instituite individual, avînd ca fondator un expert judiciar sau un birou de expertiză judiciară, sau prin asociere, avînd ca fondatori 2 sau mai mulţi experţi judiciari ori birouri de expertiză judiciară, de asemenea acestea trebuie să respecte condiţia autorizării.
    Articolul 74. Finanţarea instituţiilor publice de expertiză
                         judiciară
    Instituţiile publice de expertiză judiciară sînt finanţate din bugetul de stat şi din alte surse neinterzise de legislaţie.
    Articolul 75. Plata pentru serviciile de efectuare a expertizei
                         judiciare
    (1) Expertiza judiciară se efectuează cu condiţia că solicitantul achită în prealabil costurile acesteia. În cazul în care solicitantul expertizei este o instituție publică, pentru efectuarea expertizei judiciare este suficientă prezentarea prealabilă a unei garanții privind plata ulterioară, acceptată de către instituția de expertiză judiciară sau de către expertul judiciar, în cazul în care acesta îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară.
    (2) Costurile expertizelor judiciare și extrajudiciare, efectuate de către instituțiile publice de expertiză judiciară, se stabilesc de Guvern.
    (3) În cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei sînt suportate de către ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.142 alin. (2) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova.
    (4) Plata pentru expertiza judiciară dispusă în cauzele contravenţionale se achită din mijloacele bugetare ale ordonatorului expertizei.
    (5) Plata pentru expertizele judiciare în cauzele civile se face anticipat de către partea care a solicitat expertiza, fapt menţionat în actul de dispunere a expertizei judiciare.
    (6) Costurile expertizelor judiciare efectuate la solicitarea Agentului Guvernamental sau a Avocatului Poporului sînt suportate din bugetul de stat.
    (7) Plata cheltuielilor de judecată pentru efectuarea expertizelor judiciare suportate din bugetul de stat se face conform procedurii prevăzute de legislaţia de procedură.
    (8) Ca excepţie, în cazul în care solicitantul are o situaţie materială precară, este o persoană cu dizabilităţi sau este beneficiar de pensie pentru limită de vîrstă, prin decizia conducătorului instituţiei publice de expertiză judiciară sau a expertului judiciar căruia i-a fost dispusă efectuarea expertizei judiciare, în cazul în care acesta îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară, taxele pentru expertiza judiciară pot fi reduse cu pînă la 50%.
    Articolul 76. Remunerarea expertului judiciar care îşi desfăşoară
                         activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară
    (1) Raporturile dintre expertul judiciar care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară și solicitantul de expertiză judiciară se stabilesc prin contract de prestări de servicii, încheiat în formă scrisă, semnat de ambele părţi.
    (2) Serviciile expertului judiciar se remunerează de către partea care le-a solicitat, onorariile pentru acestea fiind stabilite de comun acord şi indicate în contractul prevăzut la alin. (1).
    (3) Taxa încasată pentru serviciile expertului judiciar constituie venitul acestuia, care se impozitează în conformitate cu legislaţia fiscală şi din care se calculează şi se achită contribuţii de asigurări sociale în conformitate cu legea anuală a bugetului asigurărilor sociale de stat, precum și prime de asigurări obligatorii de asistență medicală în fondurile asigurărilor obligatorii de asistență medicală. Activitatea financiară a experţilor judiciari care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară este supusă controlului din partea organelor competente ale statului în condiţiile legii.
    (4) Experţii judiciari care îşi desfăşoară activitatea în cadrul birourilor de expertiză judiciară sînt obligaţi să ţină evidenţa contractelor încheiate cu solicitanţii serviciilor lor, conform prevederilor art. 68 alin. (6), şi să elibereze bonuri de casă pentru onorariile încasate.
    Articolul 77. Protecţia de stat a expertului judiciar
    (1) Expertul judiciar care îşi desfăşoară activitatea într-o instituţie publică de expertiză judiciară, membrii familiei lui şi averea lor se află sub protecţia statului.
    (2) La solicitarea expertului judiciar sau a conducătorului instituţiei publice de expertiză judiciară în care acesta îşi desfăşoară activitatea, organele de poliţie au obligaţia să întreprindă măsurile de rigoare pentru asigurarea securităţii expertului, a membrilor familiei lui şi a integrităţii bunurilor lor.
    (3) Expertul judiciar care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară îşi asigură securitatea sa, a membrilor familiei lui, cît şi integritatea bunurilor lui în mod independent.
    Articolul 78. Asigurarea medicală a expertului judiciar
    Expertul judiciar beneficiază de asistenţă medicală în conformitate cu Legea nr. 1585-XIII din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală.
    Articolul 79. Paza instituţiilor publice de expertiză judiciară
    Paza localurilor şi a bunurilor instituţiilor publice de expertiză judiciară este asigurată, din alocaţiile de la bugetul de stat pe anul respectiv destinate instituţiilor respective, de către Întreprinderea de Stat „Servicii Pază” sau de către subdiviziunea corespunzătoare din cadrul instituţiei, în cazul în care aceasta are în structura sa o subdiviziune specializată de pază.
    Articolul 80. Salarizarea experţilor judiciari care
                          activează în instituţii publice de expertiză judiciară
    (1) Experţii judiciari angajaţi ai instituţiilor publice de expertiză judiciară sînt salarizaţi în condiţiile şi în modul stabilite de legislația privind sistemul de salarizare în sectorul bugetar.
    [Art.80 al.(1) modificat prin LP271 din 23.11.18, MO441-447/30.11.18 art.717; în vigoare 01.12.18]
    (2) În funcție de necesitate, Centrul Național de Expertize Judiciare poate contracta experți judiciari din afara instituției la tarifele prevăzute la alin. (1).
    (3) Salarizarea şi alte drepturi cuvenite experţilor judiciari din cadrul Ministerului Afacerilor Interne şi Centrului Naţional Anticorupţie se asigură în conformitate cu legislaţia specială care reglementează statutul angajaţilor din cadrul acestor instituţii.
    Articolul 81. Efectuarea expertizelor judiciare la solicitarea
                         autorităţilor competente ale altor state
    (1) La solicitarea autorităţilor competente ale altor state, expertizele judiciare se efectuează în modul stabilit de legislaţia de procedură şi de tratatele, acordurile şi convenţiile internaţionale la care Republica Moldova este parte.
    (2) Plata pentru expertize se efectuează de către solicitant, în temeiul înţelegerii dintre solicitant şi executorul expertizei judiciare.
    Articolul 82. Participarea specialiştilor din alte ţări la efectuarea
                         expertizelor judiciare
    (1) În caz de necesitate, conducătorul instituţiei publice de expertiză judiciară sau expertul judiciar din cadrul unui birou de expertiză judiciară care efectuează expertiza are dreptul, cu acordul ordonatorului expertizei, să coopteze experţi sau specialişti calificaţi din alte state pentru efectuarea cercetărilor în comisie. Comisia mixtă de experţi efectuează expertizele judiciare în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova privind expertiza judiciară.
    (2) Costurile participării experţilor sau specialiştilor străini la efectuarea expertizei judiciare sînt suportate de către solicitantul expertizei.
    Articolul 83. Colaborarea ştiinţifică internaţională
    Instituţiile de expertiză judiciară, precum şi experţii judiciari care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară pot stabili relaţii de cooperare ştiinţifică cu instituţiile de profil din alte state în baza tratatelor, acordurilor şi convenţiilor internaţionale.
    Articolul 84
    (1) Experţii judiciari particulari, calificaţi în temeiul Legii nr. 1086-XIV din 23 iunie 2000 cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale, sînt obligaţi, în decurs de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, să-şi organizeze activitatea în una dintre formele prevăzute la art. 68 din prezenta lege.
    (2) Nerespectarea prevederilor alin. (1) serveşte drept temei pentru pierderea calităţii de expert judiciar şi radierea acestuia din Registrul de stat al experţilor judiciari.
    Articolul 85
    (1) Prezenta lege intră în vigoare la 6 luni de la data publicării.
    (2) Guvernul:
    1) în termen de 3 luni de la data publicării prezentei legi, va prezenta Parlamentului propuneri pentru a pune în concordanţă legislaţia în vigoare cu prezenta lege;
    2) pînă la data intrării în vigoare a prezentei legi:
    a) va pune în concordanţă actele sale normative cu prezenta lege;
    b) va asigura elaborarea actelor normative ce reglementează aplicarea prezentei legi;
    c) va asigura crearea în cadrul Ministerului Justiţiei a unei subdiviziuni care să asigure coordonarea activităţii experţilor judiciari.
    (3) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr. 1086-XIV din 23 iunie 2000 cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale.
    (4) Instituţiile publice de expertiză judiciară şi experţii judiciari particulari, înregistraţi conform prevederilor art. 84, vor asigura:
    a) în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, evaluarea şi autorizarea laboratoarelor de expertiză judiciară în care îşi efectuează activitatea;
    b) în termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, elaborarea şi aprobarea metodelor şi procedurilor de efectuare a expertizelor judiciare, conform specialităţii de expertiză judiciară pe care sînt autorizaţi să o efectueze.
    (5) Prevederile de la art. 36 alin. (2) lit. a) din prezenta lege, pentru persoanele indicate la alin. (4) din prezentul articol, intră în vigoare în termen de 5 ani de la publicarea prezentei legi.
    (6) Prevederile de la art. 36 alin. (2) lit. d) din prezenta lege intră în vigoare în termen de un an de la publicarea prezentei legi.
    (7) Prevederile de la art. 39 alin. (5) din prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2018.

    PREŞEDINTELE  PARLAMENTULUI                        Andrian CANDU

    Nr. 68. Chişinău, 14 aprilie 2016.