DCC28/2016
ID intern unic:  365581
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
DECIZIE Nr. 28
din  29.04.2016
de inadmisibilitate a sesizării nr. 48g/2016 privind excepția
de neconstituționalitate a unor prevederi din Legea fondurilor
asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2013 nr. 251
din 8 noiembrie 2012 și Legea fondurilor asigurării obligatorii
de asistenţă medicală pe anul 2014 nr. 330 din 23 decembrie 2013
(condițiile de achitare de către avocați a primei de asigurare
obligatorie de asistență medicală)
Publicat : 01.07.2016 în Monitorul Oficial Nr. 184-192     art Nr : 56     Data intrarii in vigoare : 29.04.2016
    Curtea Constituţională, statuând în componenţa:
    Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,
    Dl Aurel BĂIEŞU,
    Dl Igor DOLEA,
    Dl Victor POPA, judecători,
    cu participarea dnei Aliona Balaban, grefier,
    Având în vedere sesizarea depusă la 22 aprilie 2016,
    Înregistrată la aceeaşi dată,
    Examinând admisibilitatea sesizării menționate,
    Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
    Deliberând la 29 aprilie 2016 în camera de consiliu,
    Pronunţă următoarea decizie:
    ÎN FAPT
    1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a sintagmelor „pct.1 lit. b), c), d) şi e) şi la pct.3” de la alin. (3) al articolului 4 din Legea fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2013 nr. 251 din 8 noiembrie 2012 și „pct.1 lit. b), c), d) şi e), pct.3 şi la pct.4” de la alin. (3) al articolului 4 din Legea fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2014 nr. 330 din 23 decembrie 2013, ridicată de avocata Gabriela Moldovan în dosarul nr.2a-45/16, aflat pe rolul Curții de Apel Bălți.
    2. Excepția de neconstituționalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 22 aprilie 2016 de către completul de judecată (Ana Albu, Aurelia Toderaș și Svetlana Șleahtițki), în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională.
    A. Circumstanțele litigiului principal
    3. Ca urmare a verificărilor efectuate pentru anii 2013 – 2014, Compania Naţională de Asigurări în Medicină (în continuare – CNAM) a constatat că avocata Gabriela Moldovan a achitat parțial, prin intermediul Poștei Moldovei, prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală. La solicitările CNAM de a achita prima de asigurare integral avocata nu a răspuns.
    4. În acest context, Agenţia Teritorială Nord-Vest Bălţi a CNAM a depus, la 5 martie 2015, la Judecătoria Edineț o cerere de chemare în judecată împotriva avocatei Gabriela Moldovan privind încasarea primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală pentru anii 2014 și 2013, precum și a penalităţii pentru neachitarea în termen a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală.
    5. Prin hotărârea din 26 mai 2015, Judecătoria Edineţ a dispus de a încasa de la Gabriela Moldovan în beneficiul Agenţiei Teritoriale Nord-Vest Bălţi unele sume bănești.
    6. La 24 iunie 2015, avocata a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Edineţ, solicitând casarea hotărârii cu remiterea cauzei la rejudecare în prima instanță în alt complet de judecată.
    7. În şedinţa de judecată a Curții de Apel Bălți, avocata Gabriela Moldovan a înaintat cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate a unor sintagme de la alin. (3) al art. 4 din Legea fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2013 și alin. (3) al art. 4 din Legea fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2014.
    8. Prin încheierea din 10 martie 2016, instanța a dispus ridicarea excepției de neconstituționalitate și transmiterea sesizării în adresa Curții Constituționale pentru soluționare.
    B. Legislaţia pertinentă
    9. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140 ) sunt următoarele:
Articolul 16
Egalitatea
    „(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.
    (2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”
Articolul 43
Dreptul la muncă şi la protecţia muncii
    „(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.
    […]”.
Articolul 47
Dreptul la asistenţă şi protecţie socială
    „(1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzînd hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare.
    […]”.
Articolul 54
Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi
    „(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.
    (2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sânt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.
    (3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.
    (4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”
    10. Prevederile relevante ale Legii nr. 1593-XV din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală (M.O., 2003, nr. 18-19, art.57) sunt următoarele:
    „Art.22. – „(1) Persoanele fizice incluse la începutul anului de gestiune în una din categoriile de plătitori prevăzute la anexa nr.2 vor achita integral o primă de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă în termen de până la data de 31 martie a anului de gestiune.
    (2) Prin legea fondurilor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală se poate stabili o reducere a primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă pentru unele categorii de plătitori prevăzute la anexa nr.2 în cazul în care aceştia vor achita prima de asigurare în termenul stabilit la alin.(1).
     […].”
    11. Prevederile relevante ale Legii fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2013 nr. 251 din 8 noiembrie 2012 (M.O., 2012, nr.248-251, art.814) sunt următoarele:
    „Art.4. – (1) Prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în formă de contribuţie procentuală la salariu şi la alte recompense, calculată pentru categoriile de plătitori prevăzute în anexa nr.1 la Legea nr.1593-XV din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, se stabileşte la 7,0% (cîte 3,5% pentru fiecare categorie, respectiv pentru angajat şi angajator).
    (2) Prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală calculată în sumă fixă în valoare absolută pentru categoriile de plătitori prevăzute în anexa nr.2 la Legea nr.1593-XV din 26 decembrie 2002 se stabileşte la 3318 lei.
    (3) Persoanele fizice prevăzute la pct.1 lit. b), c), d) şi e) şi la pct.3 din anexa nr.2 la Legea nr.1593-XV din 26 decembrie 2002, care achită în termen de trei luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală stabilită în sumă fixă, beneficiază de o reducere de 50% din suma stabilită la alin.(2) din prezentul articol.
    […].”
    12. Prevederile relevante ale Legii fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2014 nr. 330 din 23 decembrie 2013 (M.O., 2014, nr.9-13, art.20) sunt următoarele:
    „Art.4. – (1) Prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în formă de contribuţie procentuală la salariu şi la alte recompense, calculată pentru categoriile de plătitori prevăzute în anexa nr.1 la Legea nr.1593-XV din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, se stabileşte la 8% (cîte 4% pentru fiecare categorie de plătitori).
    (2) Prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală calculată în sumă fixă în valoare absolută pentru categoriile de plătitori prevăzute în anexa nr.2 la Legea nr.1593-XV din 26 decembrie 2002 se stabileşte la 4056 de lei.
    (3) Persoanele fizice prevăzute la pct.1 lit. b), c), d) şi e), pct.3 şi la pct.4 din anexa nr.2 la Legea nr.1593-XV din 26 decembrie 2002, care achită în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală stabilită în sumă fixă, beneficiază de o reducere de 50% din suma stabilită la alin.(2) din prezentul articol.
    […].”
    ÎN DREPT
    A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate
    13. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul pretinde că, deși Cabinetul Avocatului activează și se prezintă în raporturile juridice ca persoană fizică,  prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 251 din 8 noiembrie 2012 și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 330 din 23 decembrie 2013 exclud avocații din lista persoanelor fizice care beneficiază de reducere la achitarea primei de asigurare obligatorie de asistență medicală, contrar articolului 16 din Constituție.
    14. Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că avocații, de asemenea, trebuie să beneficieze de o reducere de 50% la achitarea primei de asigurare, întrucât veniturile avocaților nu acoperă cheltuielile ce țin de activitatea lor, iar  statul ar trebui să faciliteze prin măsuri economice și prin alte măsuri activitatea avocaților. În acest sens, autorul a invocat art.43 din Constituție, care protejează dreptul la libera alegere a muncii, la condiții echitabile și satisfăcătoare de muncă, și art. 47 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent.
    15. În viziunea autorului excepției, dispozițiile legale contestate nu sunt proporționale și au fost adoptate contrar prevederilor art. 54 din Constituție, potrivit căruia în Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile cetățenilor.
    B. Aprecierea Curţii
    16. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.
    17. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor ține de competența Curții Constituționale.
    18. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către avocata Gabriela Moldovan în dosarul nr.2a-45/16, care se află pe rolul Curții de Apel Bălți, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016.
    19. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit. g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.
    20. Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie sintagma „pct.1 lit. b), c), d) şi e) şi la pct.3” de la alin. (3) al articolului 4 din Legea fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2013 și sintagma „pct.1 lit. b), c), d) şi e), pct.3 şi la pct.4” de la alin. (3) al articolului 4 din Legea fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2014, ce vizează categoriile de plătitori care beneficiază de o reducere de 50% la achitarea primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală pe anii 2013 și 2014.
    21. Din conținutul excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul pretinde că normele contestate încalcă articolele 16, 43, 47 și 54 din Constituţie.
    22. În acest context, cu referire la pretinsa încălcare a principiului egalității, Curtea reține următoarele.
    23. Curtea constată că prevederile art.4 alin. (3) din Legea nr. 251 din 8 noiembrie 2012 și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 330 din 23 decembrie 2013 nu stabilesc vreo reducere a primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală pentru avocați.
    24. În același timp, în articolul 22 alin. (2) din Legea nr. 1593-XV din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală este specificat expres că prin legea fondurilor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală se poate stabili o reducere a primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă pentru unele categorii de plătitori prevăzute la anexa nr.2 în cazul în care aceştia vor achita prima de asigurare în termenul stabilit.
    25. Astfel, problema abordată de autorul excepției, care privește stabilirea reducerilor la achitarea primei de asigurare obligatorie de asistență medicală pentru unele categorii de plătitori, ține de politica statului în domeniul asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală.
    26. Respectiv, legiuitorul dispune de prerogativa de a stabili cotele primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală și condițiile achitării primei de asigurare obligatorie de asistență medicală pentru unele categorii de plătitori, având în vedere situația obiectiv diferită în care se află anumite categorii de persoane.
    27. În acest sens, Curtea reamintește constatările sale, expuse în Hotărârea nr. 16 din 12 iunie 2007, potrivit cărora: „violarea principiului egalităţii şi nediscriminării are loc atunci când se aplică un tratament diferenţiat în cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau când există o disproporţie între scopul urmărit şi mijloacele folosite”.
    28. De asemenea, au relevanță constatările Curții pronunțate în Hotărârea nr.13 din 22 mai 2014, și anume: „[…] notarii, executorii judecătoreşti, avocaţii sunt mandataţi prin lege cu exercitarea unor activităţi de interes public, iar veniturile obţinute din profesiile liberale sunt veniturile din prestări de servicii cu caracter profesional, desfăşurate în mod individual sau în diverse forme de asociere […]”.
    29. Prin urmare, ținând cont de statutul avocatului, Curtea nu poate constata rațiunea argumentelor autorului excepției de neconstituționalitate ce vizează pretinsa încălcare a articolului 16 din Constituție.
    30. În ceea ce privește celelalte alegații ale autorului excepției, Curtea consideră necesar a reitera faptul că o prevedere legală poate constitui obiect al jurisdicției constituționale doar în cazul în care se atestă o legătură indisolubilă de conținut între prevederile abordate sub aspectul neconstituționalității și normele Legii Supreme.
    31. Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea reține că autorul excepției nu a motivat incidența articolelor 43, 47 şi 54 din Constituţie asupra normelor contestate.
    32. În temeiul celor menționate supra, Curtea reține că în lipsa argumentării incidenței normelor constituționale invocate asupra prevederilor legilor contestate, sesizarea este nefondată, nu întrunește condițiile de admisibilitate pentru exercitarea controlului constituționalității și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.
    Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin. (3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale și al pct.28 lit. d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională
D E C I D E:
    1. Se declară inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a sintagmelor „pct.1 lit. b), c), d) şi e) şi la pct.3” de la alin. (3) al articolului 4 din Legea fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2013 nr. 251 din 8 noiembrie 2012 și „pct.1 lit. b), c), d) şi e), pct.3 şi la pct.4” de la alin. (3) al articolului 4 din Legea fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2014 nr. 330 din 23 decembrie 2013, ridicată de avocata Gabriela Moldovan în dosarul nr.2a-45/16, pendinte la Curtea de Apel Bălți.
    2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE                      Alexandru TĂNASE

    Nr. 28. Chişinău, 29 aprilie 2016.