Curtea Constituţională, statuând în componenţa:
    Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,
    Dl Aurel BĂIEŞU,
    Dl Igor DOLEA,
    Dl Victor POPA, judecători,
    cu participarea dnei Ludmila Chihai, grefier,
    Având în vedere sesizarea depusă la 25 aprilie 2016,
    Înregistrată la aceeaşi dată,
    Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,
    Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
    Deliberând la 29 aprilie 2016 în camera de consiliu,
    Pronunţă următoarea decizie:
    ÎN FAPT
    1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 900 din Codul civil, ridicată de Mihail Balan în dosarul civil nr.2ra-503/16, aflat pe rolul Curţii Supreme de Justiţie.
    2. Sesizarea a fost depusă la Curtea Constituţională la 25 aprilie 2016 de către completul de judecată din cadrul Curţii Supreme de Justiţie (Tatiana Vieru, Tamara Chișca-Doneva, Iuliana Oprea, Ion Druță, Oleg Sternioală), în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională.
    A. Circumstanţele litigiului principal
    3. La 19 februarie 2009 Mihail Balan a cumpărat un lot de teren pentru construcția casei de locuit particulare și la 20 februarie 2009 a înregistrat dreptul de proprietate asupra lotului de teren la OCT Chișinău.
    4. Lotul de teren cumpărat de Mihail Balan este folosit de SRL „LAL” pentru parcarea automobilelor, având instalate pe el bunuri mobile care creează obstacole în folosirea terenului de către proprietar.
    5. La 6 august 2014 Mihail Balan a depus cererea de chemare în judecată împotriva SRL „LAL”, solicitând evacuarea bunurilor mobile și înlăturarea obstacolelor în folosirea lotului de teren.
    6. Prin hotărârea din 20 decembrie 2014 a Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 9 decembrie 2015 Curtea de Apel Chișinău a admis apelul declarat de Mihail Balan, a casat hotărârea primei instanțe și a dispus evacuarea SRL „LAL” de pe lotul de teren ce aparține lui Mihail Balan.
    7. SRL „LAL” a declarat recurs. Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 10 martie 2016 a fost admis recursul declarat de SRL „LAL”.
    8. La 18 aprilie 2016 Mihail Balan a solicitat ridicarea excepției de neconstituționalitate a articolului 900 din Codul civil.
    9. Prin încheierea din 20 aprilie 2016, Curtea Supremă de Justiție a suspendat procesul, a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate și transmiterea sesizării Curţii Constituţionale pentru soluţionare.
    B. Legislația pertinentă
    10. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr. 78, art. 140) sunt următoarele:
    „(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.
    (2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
    (3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.
    (4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.
    (5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.
    (6) Dreptul la moştenire a proprietăţii private este garantat.”
    „(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.
    (2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.
    (3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.
    (4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”
    11. Prevederile relevante ale Codului civil al Republicii Moldova nr. 1107-XV din 6 iunie 2002 (M.O., 2002, nr. 82-86, art. 661) sunt următoarele:
    „Prin contractul de locaţiune, o parte (locator) se obligă să dea celeilalte părţi (locatar) un bun determinat individual în folosinţă temporară sau în folosinţă şi posesiune temporară, iar aceasta se obligă să plătească chirie.”
    „Dacă bunul închiriat, după ce a fost predat locatarului, este înstrăinat de locator unui terţ, acesta din urmă se subrogă locatorului în drepturile şi obligaţiile decurgând din locaţiune.”
    „(1) Rezilierea contractului de locaţiune încheiat fără termen poate avea loc la cererea oricărei părţi cu un preaviz de 3 luni pentru imobile şi de o lună pentru bunurile mobile dacă în contract nu este prevăzut altfel.
    (2) Dacă locuinţa sau orice altă încăpere destinată pentru locuit se află într-o stare ce creează un pericol real pentru sănătate, locatarul poate rezilia contractul de locaţiune fără respectarea termenului de preaviz. Locatarul are acest drept şi în cazul în care, la încheierea contractului, ştia despre pericol şi nu a înaintat pretenţii în legătură cu acesta.
    (3) Rezilierea contractului de locaţiune are ca efect şi rezilierea contractului de sublocaţiune dacă în contractul de locaţiune nu este prevăzut altfel.”
    „(1) Locatorul este în drept să ceară rezilierea contractului dacă locatarul:
    a) nu foloseşte bunul închiriat la destinaţie sau în conformitate cu prevederile contractului;
    b) admite intenţionat sau din culpă înrăutăţirea stării bunului ori creează un pericol real pentru o asemenea înrăutăţire;
    c) nu plăteşte chiria pe parcursul a 3 luni după expirarea termenului de plată dacă în contract nu este prevăzut altfel;
    d) încheie un contract de sublocaţiune fără acordul locatorului.
    (2) Legea sau contractul pot prevedea şi alte motive de reziliere a contractului de locaţiune din iniţiativa locatorului.”
    12. Prevederile relevante ale Protocolului nr.1 la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, amendată prin protocoalele adiţionale (încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr. 1298-XIII din 24 iulie 1997), sunt următoarele:
    „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
    Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.”
    ÎN DREPT
    A. Argumentele autorului excepției de necon-stituționalitate
    13. Autorul excepţiei, Mihail Balan, susţine că prevederile articolului 900 din Codul civil, potrivit cărora cumpărătorul unui bun închiriat se subrogă locatorului în drepturile şi obligaţiile decurgând din locaţiune, îngrădesc dreptul lui de proprietate asupra lotului de teren deținut. Astfel, norma contestată încalcă prevederile articolului 46 din Constituţie și articolului 1 din Protocolul adiţional nr.1 la Convenţie.
    B. Aprecierea Curţii
    14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.
    15. În temeiul articolului 135 alin.(1) lit. a) din Constituţie, articolului 4 alin.(1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 4 alin.(1) lit. a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea exercită, la sesizare, controlul constituţionalităţii legilor.
    16. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitatea, fiind ridicată de Mihail Balan în dosarul nr.2ra-503/16, aflat pe rolul Curţii Supreme de Justiţie, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016.
    17. Curtea reţine că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit. g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.
    18. Curtea reține că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile articolului 900 din Codul civil, care reglementează efectele schimbării proprietarului bunului închiriat, și anume „dacă bunul închiriat, după ce a fost predat locatarului, este înstrăinat de locator unui terţ, acesta din urmă se subrogă locatorului în drepturile şi obligaţiile decurgând din locaţiune”.
    19. În acest sens, Curtea subliniază că, potrivit articolului 24 alin. (2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată și să cuprindă obiectul şi împrejurările pe care subiectul îşi întemeiază cerinţele.
    20. Analizând excepția de neconstituționalitate prin raportare la argumentele prezentate, Curtea observă că autorul excepției susține că prin subrogarea noului locator în drepturile şi obligaţiile ce decurg din contractul de locaţiune încheiat de proprietarul anterior al bunului se încalcă dreptul de proprietate al primului, garantat de articolul 46 din Constituție.
    21. Curtea constată că autorul excepției doar a menţionat că norma contestată încalcă dreptul la proprietate, fără a prezenta argumente concludente în susținerea acestui fapt.
    22. Curtea notează că articolul 46 din Legea Supremă garantează dreptul la proprietatea privată şi protecţia acesteia. Prin conţinutul său, acest drept exclude posibilitatea îngrădirii, prin utilizarea pârghiilor economice şi sociale, precum şi obligă terţele persoane să se abţină de la orice acţiune care ar aduce atingere acestui drept.
    23. În respectiva succesiune logică, Curtea observă că art.315 din Codul civil statuează că proprietarul are dreptul de posesiune, folosinţă şi de dispoziţie asupra bunurilor sale şi exercită acest drept în mod exclusiv, în nume şi interes propriu, fără intervenţia altor persoane.
    24. Totodată, Curtea reţine, cadrul juridic al protecţiei dreptului de proprietate este determinat şi de limitarea acesteia, sarcină care, potrivit art.46 din Constituţie, este de competenţa legislativului.
    25. Subsecvent, potrivit articolului 72 alin.(3) lit. i) din Constituţie, Parlamentul adoptă legi organice prin care se reglementează regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii. Astfel, Parlamentul a fost învestit cu competenţa de a stabili statutul juridic al participanţilor la circuitul civil, temeiurile apariţiei dreptului de proprietate şi modul de exercitare a acestuia.
    26. Supunând examinării preliminare datele referitoare la obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că argumentele invocate de autor ţin de limitarea prerogativei de exercitare a dreptului de proprietate privată, prevăzută la articolul 46 alin.(5) din Constituţie.
    27. În context, Curtea atestă că prevederea constituţională referitoare la limitarea dreptului de proprietate în scopul respectării unor sarcini care revin proprietarului potrivit legii au dobândit o nuanțare organică în Codul civil.
    28. Curtea menționează că domeniul vizat de obiectul excepției de neconstituționalitate ţine de relaţiile civile contractuale, în special de obligația terțului care a devenit proprietarul bunului închiriat de a se subroga locatorului în drepturi și obligații ce decurg din locațiune.
    29. Astfel, Curtea reţine că legiuitorul, în capitolul VIII din Codul civil, intitulat „Locațiunea”, a reglementat încheierea contractului de locațiune, drepturile și obligațiile părților, modul de încetare, prelungire și reziliere a contractului.
    30. În contextul celor invocate, Curtea relevă că, în argumentarea criticii sale, autorul sesizării face abstracţie de dispoziţiile legale existente. Potrivit acestor dispoziţii, legiuitorul a stabilit cadrul juridic pentru exercitarea dreptului de proprietate în cazul încheierii unui contract de locațiune, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind soluţii juridice echitabile.
    31. Totodată, Curtea reţine că sesizarea abordează în esență situaţii de fapt cu caracter litigios. Or, Curtea nu este competentă a analiza aplicarea unei dispoziţii legale unei situaţii concrete.
    32. La fel, Curtea menţionează că soluţionarea litigiilor concrete între persoane concrete este atribuţia exclusivă a instanţelor judecătoreşti, acestea fiind şi singurele în măsură să cuantifice in concreto efectele aplicării normei la situaţia de fapt dedusă instanţei.
    33. Curtea relevă că este de competenţa instanţei de judecată de a stabili dacă pentru fiecare caz în parte sunt respectate dispoziţiile legale privind limita de exercitare a dreptului de proprietate.
    34. În temeiul celor expuse supra, Curtea reţine că, în lipsa argumentării incidenţei normelor constituţionale invocate asupra prevederilor contestate, sesizarea este nefondată, nefiind admisibilă pentru examinare în fond.
    Din aceste motive, în temeiul articolelor 26 alin.(1) şi 31 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(1) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi pct.28 lit. d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională
    1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 900 din Codul civil, ridicată de Mihail Balan în dosarul nr. 2ra-503/16, aflat pe rolul Curţii Supreme de Justiţie.
    2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

    PREȘEDINTELE
    CURȚII CONSTITUȚIONALE                                       Alexandru TĂNASE

    Nr. 29. Chişinău, 29 aprilie 2016.