HGC977/2016
ID intern unic:  366284
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
GUVERNUL
HOTĂRÎRE Nr. 977
din  16.08.2016
cu privire la aprobarea Regulamentului-tip
de exploatare a lacurilor de acumulare/iazurilor
Publicat : 19.08.2016 în Monitorul Oficial Nr. 265-276     art Nr : 1060
    În temeiul art.7 alin.(1) lit. b), art.38 alin. (3) şi art.62 alin. (2) lit. b) din Legea apelor nr. 272 din 23 decembrie 2011 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr. 81, art. 264), cu modificările şi completările ulterioare, Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă Regulamentul-tip de exploatare a lacurilor de acumulare/iazurilor (se anexează).
    2. Deţinătorii lacurilor de acumulare/iazurilor, indiferent de forma de organizare juridică, vor întreprinde acţiunile necesare pentru exploatarea lor în baza regulamentelor proprii, întocmite conform Regulamentului-tip aprobat.
    3. Deţinătorii lacurilor de acumulare/iazurilor care nu dispun de regulamente proprii de exploatare a lacurilor de acumulare/iazurilor vor asigura perfectarea acestora pînă la 31 decembrie 2017.
    4. Pînă la 31 decembrie 2017, Fişa tehnică a lacului de acumulare/iazului (anexa nr.1 la Regulamentul-tip de exploatare a lacurilor de acumulare/iazurilor) va avea statut de regulament şi va fi prezentată de către deţinătorii lacurilor de acumulare/iazurilor în scopul obţinerii autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei.
    5. Nerespectarea prevederilor pct.3 de către deţinătorii lacurilor de acumulare/iazurilor care au obţinut autorizaţie de mediu pentru folosinţa specială a apei în condiţiile pct.4 va servi drept temei pentru retragerea acestei autorizaţii.
    6. Deţinătorii lacurilor de acumulare/iazurilor vor asigura accesul altor utilizatori de apă pentru amplasarea şi/ sau utilizarea prizei de apă în condiţiile stabilite de regulamentele proprii de exploatare a lacului de acumulare/iazului. Accesul la folosinţa specială a apei din lacurile de acumulare/iazuri se va acorda utilizatorilor de apă în funcţie de priorităţile stabilite conform prevederilor legale.
    7. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Mediului.
    8. Se abrogă Hotărîrea Guvernului nr. 807 din 16 octombrie 2013 „Pentru aprobarea Regulamentului cu privire la folosinţa apelor din acumulările de apă pentru necesităţile comunităţii, irigaţie şi piscicultură” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr. 238-242, art.917).

    PRIM-MINISTRU                                                  Pavel FILIP

    Contrasemnează:
    Ministrul mediului                                                   Valeriu Munteanu

    Nr. 977. Chişinău, 16 august 2016.

Aprobat
prin Hotărîrea Guvernului nr.977
din 16 august 2016

REGULAMENTUL-TIP
DE EXPLOATARE A LACURILOR DE ACUMULARE/IAZURILOR
I. DOMENIU DE APLICARE
    1. Regulamentul-tip de exploatare a lacurilor de acumulare/iazurilor (în continuare–Regulament-tip) reglementează modul de întocmire a regulamentului lacurilor de acumulare/iazurilor şi stabileşte criteriile generale pentru exploatarea acumulărilor de apă, indiferent de forma de proprietate, construite conform cerinţelor actelor normative şi legislative în vigoare, în scopul exploatării lor corecte şi durabile, şi se aplică faţă de orice persoană fizică sau juridică care deţine şi gestionează lacuri de acumulare/iazuri.
    2. Prevederile prezentului Regulament-tip sînt destinate pentru întocmirea regulamentelor de exploatare a lacurilor de acumulare/iazurilor şi trebuie să fie respectate de către toate persoanele fizice şi juridice, antrenate în proiectarea, construcţia şi exploatarea lacurilor de acumulare/ iazurilor, în funcţie de cerinţele tehnice de proiectare şi parametrii tehnici de exploatare.
    3. Documentaţia de proiectare, construcţie, reparaţii capitale şi exploatare, inclusiv regulamentul lacului de acumulare/iazului se coordonează de către autoritatea administrativă de gestionare a apelor şi de alte autorităţi abilitate, conform legislaţiei în vigoare.
    4. Dispoziţiile prezentului Regulament-tip se referă atît la exploatarea permanentă, cît şi la exploatarea temporară a lacurilor de acumulare/iazurilor. Exploatarea temporară presupune exploatarea instalaţiilor în perioada de construire şi de umplere iniţială a lacului de acumulare/iazului, care se realizează de către executantul lucrărilor de construcţii atestat, cu asigurarea măsurilor de supraveghere, stabilite conform legislaţiei în vigoare.
    5. Data de începere a exploatării permanente a lacului de acumulare/iazului şi a construcţiilor se consideră data aprobării procesului-verbal de recepţie finală a dării în exploatare permanentă a construcţiilor, determinată de momentul de finalizare a umplerii iniţiale a lacului de acumulare şi de punere a acestuia în regim normal de lucru.
    6. Regulamentul de exploatare a lacului de acumulare/iazului, reprezintă documentul principal al deţinătorului lacului de acumulare/iazului, în baza căruia trebuie să fie utilizate resursele de apă ale acestuia şi alte resurse naturale, respectînd condiţiile de protecţie a mediului înconjurător, precum şi îndeplinirea obligaţiilor de întreţinere şi reparaţie a construcţiilor hidrotehnice în termenele prevăzute în cartea tehnică a construcţiilor hidrotehnice, în conformitate cu actele normative, bazate pe observaţiile asupra comportării construcţiilor în exploatare. Prezentul Regulament-tip face parte din documentaţia tehnică de exploatare a lacului de acumulare/iazului.
    7. Persoanele culpabile de încălcarea prevederilor prezentului Regulament-tip sînt pasibile de răspundere civilă, administrativă sau penală, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.
II. CARACTERISTICI ŞI PARTICULARITĂŢI GENERALE
    8. Particularităţile exploatării lacului de acumulare/iazului sînt determinate de dimensiunile şi volumul lor, de componenţa construcţiilor hidrotehnice principale, condiţiile şi sarcinile de regularizare a debitului rîului, de condiţiile tehnico-geologice şi morfometrice ale cuvetei şi ale liniei de coastă etc.
    9. Caracteristicile principale de calificare a lacului de acumulare/iazului:
Denumirea
Volumultotal, mil.m3
Iazuri
< 1
Lacuri de acumulare
≥1

    10. Categoria de importanţă a construcţiei hidrotehnice este determinată de clasa acesteia, în conformitate cu normele de proiectare în vigoare în domeniul construcţiilor hidrotehnice. Acest criteriu depinde de: sarcina creată, prezenţa localităţilor, întreprinderilor industriale, terenurilor agricole etc., amplasate atît în bieful aval, cît şi în bieful amonte.
    11. Debitele de calcul pentru construcţiile hidrotehnice permanente, în funcţie de clasa de importanţă, se determină ţinînd cont de probabilitatea anuală de depăşire a acestora pentru două cazuri de calcul: principal şi de verificare.
    12. Toate lacurile de acumulare/iazurile existente, construite fără proiecte (baraje de pămînt, diguri, batardouri), indiferent de tipul de proprietate şi de prezenţa construcţiilor de evacuare, trebuie să fie supuse verificărilor prin calcul, pentru a determina categoria de importanţă şi fiabilitate a acestora, în baza informaţiei obţinute în urma prospecţiunilor şi cercetărilor efectuate la faţa locului de către specialişti, sau organizaţii licenţiate în domeniu. Concomitent se elaborează recomandări tehnice pentru utilizarea sau lichidarea construcţiilor de retenţie, consolidarea acestora, pentru a le spori fiabilitatea, şi prin calculul de prognoză se determină: gradul (valoarea) posibilelor pagube, provocate de inundarea localităţilor, terenurilor agricole şi construcţiilor amplasate în aval, hotarele zonei de inundaţii în cazul unei posibile deteriorări.
    Asemenea construcţii de retenţie pot fi exploatate numai cu construcţia deversorului de ape mari (dimensiunile deversorului de ape mari se stabilesc în urma unui calcul hidraulic), fară acumularea permanentă a apei, servind drept construcţii de apărare tehnică împotriva unei viituri neprevăzute.
    13. În cazul apariţiei unor deteriorări sau abateri de la funcţionarea normală a construcţiilor şi utilajului, deţinătorul lacului de acumulare/iazului este obligat să organizeze imediat efectuarea expertizei tehnice cu participarea experţilor tehnici atestaţi, iar deteriorările depistate sau abaterile de la funcţionarea normală a construcţiilor şi utilajului să fie înlăturate de către deţinător, în baza raporturilor contractuale ale acestuia.
    Deţinătorii lacurilor de acumulare/iazurilor sînt obligaţi să informeze în decurs de 24 ore, despre accidentele tehnice care au avut loc la exploatarea acestor construcţii, Inspecţia de Stat în Construcţii, autorităţile publice locale, organele supravegherii de stat de protecţie a mediului şi autorităţile de gospodărire a apelor.
    14. Regulamentul de exploatare a lacului de acumulare/iazului va conţine:
    a) date generale privind lacul de acumulare/iazul;
    b) organizarea exploatării;
    c) regimul hidrologic de funcţionare a construcţiilor de regularizare;
    d) reguli de exploatare a lacului de acumulare/iazului;
    e) măsuri de respectare a cerinţelor privind protecţia civilă, prevenira şi lichidarea consecinţelor în caz de pericol şi apariţie a inundaţiilor (situaţiilor excepţionale);
    f) măsuri privind respectarea tehnicii securităţii;
    g) dări de seamă şi rapoarte;
    h) anexele stabilite în prezentul Regulament-tip.
III. DATE GENERALE PRIVIND LACUL
DE ACUMULARE/IAZUL
    15. Prezentul capitol include următoarele date: amplasamentul, caracteristica succintă a condiţiilor naturale; caracteristica resurselor de apă, sursa de alimentare a lacului de acumulare/iazului şi caracterul alimentării, caracteristicile principale hidrologice ale cursului de apă natural în secţiunea barajului, gradul de regularizare a debitului de către lacul de acumulare, datele privind organizaţia care a elaborat proiectul, începutul şi încheierea construirii, începutul umplerii lacului de acumulare, data recepţiei dării în exploatare temporară şi permanentă, data cînd apa a atins nivelul normal de retenţie, sarcinile şi caracterul regularizării cursului de apă.
    16. Tipul regularizării poate fi multianuală, anuală sau sezonieră.
    Conform caracterului de regularizare a viiturilor, lacurile de acumulare/iazurile se clasifică în regularizare totală şi parţială.
    Lacurile de acumulare/iazurile pot funcţiona izolat, de asemenea, în regim de cascadă (serie).
    Conform tipului de alimentare cu apă, lacurile de acumulare/iazurile se clasifică în următoarele grupuri:
    de albie majoră, amplasate în lunca rîului (în urma inundaţiilor);
    de albie minoră, amplasate pe cursul rîului;
    din apele freatice;
    din scurgerile de suprafaţă.
    În funcţie de clasificarea lacurilor de acumulare/iazurilor conform tipului de alimentare cu apă, acestea pot avea următoarele destinaţii:
    a) acumularea rezervei de apă din izvoare de pe pante şi din alţi curenţi de apă, care curg mai puţin de 6 luni pe an în albia pe care şi-au format-o de la izvor pînă în deltă;
    b) acumularea rezervei de apă şi regularizarea regimului hidrologic pe pîraie (scurgere de apă cu lungimea de pînă la 10 kilometri), în scopul asigurării debitelor ecologice şi prevenirii riscurilor de inundaţii;
    c) acumularea rezervei de apă şi regularizarea regimului hidrologic pe rîuleţe şi rîuri mici (de la 10 la 100 kilometri), în scopul asigurării debitelor ecologice şi prevenirii riscurilor de inundaţii;
    d) acumularea rezervei de apă şi regularizarea regimului hidrologic pe rîuri mijlocii (de la 100 la 200 kilometri), în scopul asigurării debitelor ecologice şi prevenirii riscurilor de inundaţii;
    e) acumularea rezervei de apă şi regularizarea regimului hidrologic pe rîuri mari (peste 200 kilometri), în scopul asigurării debitelor ecologice şi prevenirii riscurilor de inundaţii;
    f) acumularea rezervei de apă cu utilizarea echipamentelor de pompare din diferite surse de apă de suprafaţă pentru utilizarea acesteia în scopuri tehnologice;
    g) acumularea rezervei de apă şi regularizarea regimului hidrologic în scopuri speciale, stabilite prin hotărîre de Guvern.
    Prioritizarea utilizării apelor se va efectua în conformitate cu prevederile Legii apelor nr. 272 din 23 decembrie 2011.
    Parametrii principali ai lacului de acumulare/iazului sînt volumele: forţat, total util şi de fier, aria oglinzii apei, lungimea, lăţimea, adîncimea, lungimea liniei de coastă; suprafaţa zonelor cu ape mici, nivelurile normative.
    Caracteristicele hidraulice ale elementelor componente ale lacului de acumulare/iazului sînt: caracteristica tehnică succintă a acestora, capacitatea calculată de evacuare, golire şi captare a apei.
    Iazurile antierozionale sînt dotate cu construcţii de evacuare continuă a apei, au ca obiectiv atenuarea sau chiar evitarea formării şi transportului aluviunilor de pe versanţi în reţeaua hidrografică, provocată de precipitaţiile atmosferice sau de topirea zăpezilor.
IV. ORGANIZAREA EXPLOATĂRII
    17. Exploatarea lacului de acumulare/iazului se efectuează conform regulilor de exploatare general-operative şi tehnice.
    Sarcinile de exploatare general-operative includ soluţionarea problemelor care se referă la bazinul hidrografic al rîului în ansamblu şi care se realizează de către autoritatea administrativă de gestionare a apelor.
    Problemele de exploatare generale sînt parte componentă a documentaţiei tehnice de proiect, iar problemele operative depind de situaţia reală tehnică a construcţiilor sau de situaţia climaterică excepţională.
    18. Exploatarea tehnică a lacului de acumulare/iazului se realizează nemijlocit de către deţinătorul lacului de acumulare/iazului (în caz de necesitate, acesta poate angaja, în bază de contract, personal tehnic competent, cu atestarea tehnico-profesională respectivă) şi include:
    a) dirijarea operativă (zilnică) a construcţiilor tehnice ale lacului de acumulare, în scopul creării rezervei necesare de apă în lacul de acumulare şi utilizării acesteia conform cotelor de nivel şi debitelor recomandate;
    b) întreţinerea stării tehnice a tuturor construcţiilor şi a cuvetei conform normelor în vigoare, standardelor şi directivelor metodice;
    c) întreţinerea fîşiilor riverane de protecţie;
    d) coordonarea regimurilor hidrologice cu autoritatea de specialitate pentru gospodărirea apelor;
    e) supravegherea regimului hidrologic, cotelor de nivel şi debitelor de exploatare a lacului de acumulare/iazului;
    f) monitorizarea stării construcţiilor şi întreţinerea acestora în stare de funcţionare;
    g) efectuarea lucrărilor de reparaţie (cu forţe proprii sau cu antrenarea organizaţiilor specializate);
    h) executarea oportună a lucrărilor de amenajare a teritoriului;
    i) întocmirea cărţii tehnice;
    j) paza;
    k) perfecţionarea calificării personalului de exploatare.
    19. Componenţa şi efectivul personalului necesar pentru exploatarea în regim de siguranţă a lacului de acumulare/iazului, se stabilesc de către deţinătorul lacului de acumulare/iazului, în funcţie de volumul lucrărilor de exploatare, categoria de importanţă, complexitatea şi fiabilitatea întregului complex al lacului de acumulare. Deţinătorul lacului de acumulare/iazului poartă, de asemenea, răspundere pentru instruirea profesională a personalului.
    Reparaţia capitală a construcţiilor hidrotehnice se va efectua în baza unui proiect de execuţie, coordonat conform cerinţelor de proiectare şi executare a lucrărilor.
    Exploatarea lacului de acumulare/iazului se efectuează de personal instruit.
    Exploatarea iazurilor antierozionale constă în menţinerea permanentă a lor fără apă în cuveta acestuia. Pentru aceasta, dimensiunile hidraulice ale evacuatorului de apă se calculează în aşa fel ca acestea să stea permanent deschise.
V. REGIMUL HIDROLOGIC DE FUNCŢIONARE
A LACURILOR DE ACUMULARE/IAZURILOR
    20. Regimul hidrologic de funcţionare a lacului de acumulare/iazului trebuie să asigure:
    a) utilizarea apei în corespundere cu destinaţia;
    b) condiţii normale de exploatare privind asigurarea protecţiei populaţiei, localităţilor şi terenurilor din aval împotriva inundaţiilor;
    c) un volum minim de înnămolire;
    d) debitul salubru;
    e) debitele ecologice ale cursului de apă (debitul ecologic Qeco ≥ 0, 25Q̅ma (mediu multianual));
    f) evitarea eutrofizării apei lacului.
    21. În toate cazurile trebuie respectate următoarele reguli generale de gestionare a regimului hidrologic al lacului de acumulare/iazului:
    a) nivelul apei să nu depăşească nivelul normal de retenţie;
    b) nivelul apei în condiţiile tranzitării viiturii maxime calculate nu trebuie să depăşească nivelul maxim forţat, stabilit de proiectul de execuţie;
    c) în perioada de exploatare, debitul cursului de apă în aval de baraj se va menţine nu mai mic de debitul de servitute plus debitul ecologic.
    În cazul în care este modificată destinaţia lacului de acumulare/iazului sau utilizarea resurselor de apă ale acestuia, trebuie modificat respectiv şi regulamentul de exploatare.
    În perioada de exploatare permanentă a lacului de acumulare/iazului, anual, în baza prognozei hidrologice de lungă durată a debitului sursei de apă, se calculează volumul maxim de umplere, de care depinde cota de participare a lacului de acumulare/iazului la programul de consum al apei.
    Deţinătorul lacului de acumulare/iazului, în baza calculelor hidrologice şi limitelor planificate de autoritatea administrativă de gestionare a apelor, este obligat să elaboreze anual graficele de dispecerat de umplere şi a debitelor de evacuare a apei din lacul de acumulare/iaz.
    Graficele de dispecerat se examinează şi se aprobă de către autorităţile publice centrale şi locale autorizate, conform legislaţiei în vigoare.
    Graficele de dispecerat se elaborează ţinînd cont de prognozele hidrologice precizate, privind debitul sursei de apă, precum şi de debitele de apă necesare pentru utilizatorii de apă situaţi în aval de baraj.
    22. În caz de situaţii de pericol sporit sau accident, deţinătorul lacului de acumulare/iazului comunică imediat autorităţilor publice centrale şi locale, Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale, autorităţilor de protecţie a mediului, precum şi deţinătorilor lacurilor de acumulare/iazurilor din aval, despre modificările regimului de evacuare a apei şi efectuează micşorarea nivelului mai jos de nivelul normal de retenţie în coordonare cu autoritatea administrativă de gestionare a apelor.
    Situaţii de pericol de accident se consideră:
    a) avertizarea despre formarea viiturilor;
    b) distrugerea unei construcţii sau a unui element al acesteia, care poate provoca un accident general;
    c) surparea, deformarea periculoasă sau alunecarea taluzurilor barajului care pot influenţa integritatea barajului;
    d) depăşirea nivelului apei în lacul de acumulare peste cel admis de proiect;
    e) sporirea debitelor de filtrare în sistemul de drenaj peste valoarea proiectată, mai ales în cazul apariţiei semnelor simptomatice de sufozie;
    f) apariţia fisurilor pe taluzul amonte sau cel din aval al barajului de pămînt mai sus de prisma de drenaj;
    g) apariţia scurgerilor de apă printre corpul barajului de pămînt şi suprafaţa construcţiilor de beton din aval (de-a lungul construcţiilor de evacuare a apei, culeelor de pod, pereţilor de sprijin, care despart corpul barajului de pămînt şi a construcţiilor de beton etc.);
    h) poluarea lacului de acumulare cu poluanţi în concentraţii ce depăşesc concentraţia maximă admisibilă;
    i) evacuări de ape poluate în aval de baraj;
    j) stoparea evacuărilor de debite ecologice.
    23. Umplerea şi golirea lacului de acumulare/iazului se va efectua evitînd situaţiile care pot periclita stabilitatea construcţiilor şi provoca pericol de accident.
    24. Iazurile cu destinaţie antierozională se menţin permanent golite de apă.
    25. Evacuarea apei se efectuează în coordonare cu autoritatea administrativă de gospodărire a apelor şi Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale.
    26. Viteza umplerii lacului de acumulare/iazului trebuie să fie stabilită prin proiectul de execuţie, în funcţie de mărimea volumului de regularizare, debitului cursului de apă şi debitului ecologic.
    27. Regimul hidrologic de funcţionare a lacului de acumulare/iazului se stabileşte în funcţie de debitul sursei de apă, volumul de apă al lacului de acumulare/iazului şi de volumul de consum al apei.
    28. Volumul util de apă reţinut se stabileşte, ţinînd cont de următoarele:
    a) cuveta trebuie umplută permanent pînă la nivelul normal de retenţie;
    b) în anii secetoşi acumularea apei se va efectua în coordonare cu indicaţiile autorităţii administrative de gestionare a apelor;
    c) parametrii ecuaţiei de bilanţ ai lacului de acumulare/iazului.
    29. Regimul de funcţionare în cascadă a lacurilor de acumulare/iazurilor se stabileşte prin regulile de exploatare, reieşind din specificul funcţionării fiecărui lac de acumulare/iaz aparte. Acesta trebuie să asigure randamentul cel mai înalt de utilizare a volumelor de apă a întregii cascade şi se va efectua în mod obligatoriu printr-un sistem de interconectare pentru asigurarea informării deţinătorilor lacurilor de acumulare/iazurilor şi populaţia din aval, privind pericolul de viitură.
    30. Ritmul de umplere şi golire a lacului de acumulare/iazului se alege astfel ca să nu provoace deformări periculoase în corpul barajului şi să asigure stabilitatea taluzurilor lacului de acumulare. Vitezele de umplere şi de golire recomandate de proiectul de execuţie, pot fi precizate în procesul de exploatare de către gestionar prin cercetări speciale de stabilire a ritmurilor optime de umplere şi evacuare a apei la diferite cote.
    Ritmul de umplere iniţială depinde de structura şi materialul din care este construit barajul, de calitatea terasamentului, permiabilitatea cuvetei şi este stabilit de proiect, concomitent cu menţinerea evacuării în aval a debitului ecologic multianual.
    31. Se recomandă următoarele viteze de umplere şi golire aproximative ale lacului de acumulare:
    Umplerea:
    a) pentru straturile inferioare ale corpului barajului, care se află o perioadă esenţială a anului sub influenţa apei de infiltrare, ritmul de umplere poate să nu fie limitat;
    b) pentru cele medii de acceptat – 0,5-1,0 m/zi;
    c) pentru straturile superioare – 0,25-0,5 m/zi;
    d) pentru ultimele 2...3 m ─ 0,05-0,1 m/zi.
    Evacuarea:
    a) pentru nivelurile superioare - 0,3 m/zi;
    b) pentru cele medii ─ 0,5 m/zi;
    c) pentru cele inferioare – 1,0 m/zi.
    32. În condiţii de iarnă, în timpul pornirii de inie, care coincide cu umplerea rezervorului de apă – inia se reţine în lacul de acumulare şi se acumulează în zona de ieşire a curbei de remuu.
    În timpul golirii lacului de acumulare, se va examina posibilitatea evacuării în aval, avînd grijă să nu se formeze acumulări de gheaţă în faţa construcţiei şi în aval, precum şi în apropierea nemijlocită a acestora. Mai ales, trebuie atrasă atenţia asupra posibilităţii înfundării cu zai (cu gheaţă) a gurilor de captare (grătarelor orificiilor de fund).
    Nivelul maxim admisibil al apei în lacul de acumulare în condiţii de iarnă se stabileşte ţinînd cont de remuul acestuia, produs de stratul de gheaţă.
    În perioadele iernilor grele, în timpul formării stratului de gheaţă de o grosime considerabilă, nivelul apei trebuie ţinut constant, avînd grijă ca apa venită să fie evacuată în aval. În cazul necesităţii scăderii nivelului de apă, ritmul de scădere trebuie să fie esenţial redus, comparativ cu cel obişnuit, pentru a nu provoca deteriorări ale consolidărilor taluzurilor. Gheaţa trebuie să sedimenteze lent pe taluzuri. Creşterea nivelului de apă se efectuează numai după începutul topirii gheţii.
    33. Nu se admite îngheţarea apei ce se infiltrează prin construcţiile de pămînt, nici îngheţarea dispozitivelor de drenaj şi a banchetelor barajelor şi digurilor de pămînt. Pentru a evita aceste fenomene, locurile respective ale construcţiilor trebuie termoizolate cu diferite materiale.
    34. În fiecare an, pînă la începutul viiturilor, autorităţile publice centrale şi locale organizează o comisie de combatere a inundaţiilor, care:
    a) elaborează un program de măsuri cu privire la tranzitarea viiturii;
    b) stabileşte ordinea de umplere şi golire a lacului de acumulare/ iazului în funcţie de prognoza hidrologică;
    c) verifică starea taluzurilor în amonte ale barajului, construcţiilor de evacuare a apei, canalelor, digurilor şi zonei riverane a cuvetei lacului de acumulare/iazului.
    35. Către începutul viiturii se termină reparaţia tuturor construcţiilor, structurilor şi mecanismelor, legate de tranzitarea apei, se verifică funcţionarea aparaturii de măsurare şi control (mai ales a piezometrelor construcţiilor de pămînt şi a terenului de fundaţii), se efectuează încercarea funcţionării stavilelor, mecanismelor de ridicare şi dispozitivelor de dirijare automată. Se asigură aprovizionarea fiabilă cu energie electrică a mecanismelor, stavilelor cu acţiune electrică.
    Toate măsurile de pregătire trebuie să fie finalizate cu 15 zile înainte de termenul din avertizarea organelor abilitate privind începutul viiturii.
    În baza prognozei Serviciului Hidrometeorologic de Stat, către începutul viiturii deţinătorii vor pregăti mecanizmele şi materialele necesare pentru situaţiile cînd apar pericole (buldozere, piatră, saci cu nisip etc.) şi vor întocmi grafice de serviciu pentru persoanele responsabile, echipele de securitate, personalul de reparaţie şi mijloacele de transport.
    În perioada de viitură deţinătorul lacului de acumulare/iazului organizează serviciul de monitorizare şi regularizare a nivelului de apă şi a stării construcţiilor în regim „nonstop”.
    36. Viiturile pluviale se deosebesc printr-o perioada scurtă de acţiune şi necesită o operativitate perfectă a serviciilor de exploatare. În timpul căderii unei ploi puternice cu caracter torenţial, în perioada nivelurilor de apă maxime în lacul de acumulare, construcţiile de evacuare şi de captare a apei trebuie să se deschidă pentru scurgerea apei de viitură, ţinînd cont de capacitatea de evacuare a canalului de evacuare de nivel.
    În perioada ploilor intense este necesar de a avea o capacitate de rezervă pentru acumularea viiturii torenţiale.
    37. În timpul scurgerii debitelor catastrofale, care depăşesc capacitatea de tranzitare teoretică a construcţiilor de evacuare a apei, se admite o suprasarcină a nivelului de apă peste cota de calcul.
    În cazul creşterii ulterioare a debitelor, se procedează la evacuarea apei printr-un canal de pămînt, prevăzut din timp pe versant, cu cota fundului la nivelul forţat de retenţie sau prin depresiuni line ale coronamentului barajului în una din racordările acesteia la versant. În calitate de măsură extremă, evacuarea temporară a apei poate fi efectuată printr-o excavaţie nu prea adîncă, într-un loc selectat din timp, luînd toate măsurile împotriva lărgirii zonei excavaţiei şi erodării albiei în adîncime.
    Despre crearea unei astfel de situaţii critice trebuie anunţaţi deţinătorii lacurilor de acumulare/iazurilor, populaţia în localităţile amplasate în aval prin sistemul de alarmare instalat din timp de către deţinătorul lacului de acumulare/iazului.
    Tranzitarea viiturii prin lacurile de acumulare construite în cascade se efectuează, ţinînd cont de condiţiile de evacuare a apelor de viitură, în regim de siguranţă, şi capacitatea de tranzitare a lacurilor de acumulare amplasate în aval.
    După trecerea viiturii, elementele constructive care au avut contact cu debitul de viitură, trebuie să fie examinate, fotografiate, măsurate, iar modificările şi deformările survenite desenate. Asupra rezultatelor examinărilor se întocmeşte un proces-verbal.
    38. Este interzisă exploatarea iazurilor antierozionale în calitate de acumulări de apă.
VI. MĂSURI DE EXPLOATARE A LACULUI DE
ACUMULARE/IAZULUI ŞI A CONSTRUCŢIILOR
ACESTUIA

    A. Organizarea observaţiilor
    39. Măsurile de exploatare includ:
    a) observaţiile complexe asupra stării şi funcţionării construcţiilor hidrotehnice și a filtrelor împotriva înnămolirii;
    b) măsurile de protecţie forestiere și antierozionale;
    c) observaţiile asupra stării zonelor şi fîşiilor riverane de protecţie a apelor, precum şi asupra protecţiei construcţiilor, tehnicii securităţii;
    d) măsurile de securitate în cazul apariţiei unor situaţii excepţionale.
    40. Observaţiile asupra stării lacului de acumulare/iazului şi funcţionării construcţiilor hidrotehnice se realizează în scopul:
    a) obţinerii sistematice a datelor privind starea şi condiţiile funcţionării construcţiilor şi fîşiei riverane de protecţie;
    b) stabilirii corecte şi la timp a lucrărilor de reparaţii;
    c) luării la timp a măsurilor de evitare a accidentelor;
    d) îmbunătăţirii, după caz, a exploatării construcţiilor;
    e) elaborării şi executării măsurilor de perfecţionare sau reconstruire a construcţiilor şi de mărire a fiabilităţii acestora.
    41. Observaţiile se efectuează în modul următor:
    a) controlul operativ zilnic;
    b) controlul profilactic periodic;
    c) controlul de inspectare;
    d) reviziile extraordinare cu expertiza tehnică, legate de deteriorările accidentale.
    Modul şi frecvenţa de revizii ale construcţiilor se stabilesc în funcţie de condiţiile concrete, gradul de complexitate a exploatării, de structura construcţiilor şi de regimul de funcţionare a lacului de acumulare.
    42. În procesul exploatării observaţiilor vizuale şi instrumentale sînt supuse:
    a) variaţiile nivelului apei în bieful aval şi în bieful amonte;
    b) deteriorările construcţiilor;
    c) formarea fisurilor în corpul construcţiilor şi starea rosturilor;
    d) infiltrarea apei prin construcţii şi în ocolirea acestora;
    e) funcţionarea dispozitivelor hidrofuge şi de drenare;
    f) acţiunea fluxului de apă, a valurilor şi a fenomenelor atmosferice asupra construcţiilor;
    g) eroziunea şi distrugerea risbermelor, radierilor, înnămolirea cuvetei, surparea malurilor în bieful aval al construcţiilor de evacuare a apei;
    h) acţiunea gheţii asupra construcţiilor;
    i) apariţia galeriilor, activitatea biologică a animalelor, care fac în pămînt sediu pentru culcuş, cămară, adăpost pentru pui etc.;
    j) tranzitarea viiturii;
    k) deformarea malurilor şi fenomenele de alunecare;
    l) înnămolirea şi acoperirea cu vegetaţie a cuvetei lacului de acumulare;
    m) subinundarea şi înmlăştinirea terenurilor agricole în regiunea lacului de acumulare etc.;
    n) procesele de eutrofizare a apei lacurilor.
    43. Volumul şi periodicitatea observaţiilor şi cercetărilor, precum şi aparatura de măsurare şi control necesară pentru aceste lucrări, se prevăd, conform proiectului, în regulamentul privind exploatarea tehnică a construcţiilor, elaborat în baza documentaţiei tehnice normative în vigoare.
    La regulament se anexează lista şi schema amplasării la construcţii a aparaturii de măsurare şi control şi a utilajului, descrierea construcţiei aparaturii de măsurare şi control, metodele de exploatare şi condiţiile de etalonare a lor.
    44. Observările asupra fenomenelor care se influenţează reciproc (de exemplu, deformarea construcţiei şi infiltrarea, nivelul apei în bieful amonte şi debitele de infiltrare etc.) trebuie să fie efectuate simultan.
    În procesul organizării observărilor asupra deformării malurilor, alunecărilor, înnămolirii cuvetei, suplimentar trebuie folosită documentaţia normativă în vigoare.
    Observările asupra stării tehnice a construcţiilor se efectuează conform unui plan calendaristic.
    Rezultatele observărilor se înscriu în listele şi registrele respective, se prelucrează, se sistematizează şi se analizează.
    Dacă în urma observărilor sînt constatate abateri de la funcţionarea normală a construcţiei, se efectuează măsurări de control suplimentare şi în cazul confirmării abaterilor, trebuie luate măsurile necesare de restabilire a stării normale de exploatare a construcţiei.
    45. Răspunderea pentru organizarea şi efectuarea observărilor pe teren în perioada de construcţie şi exploatare provizorie o poartă beneficiarii, organizaţiile de construcţii şi de proiectare, iar în perioada de exploatare permanentă – deţinătorul lacului de acumulare/iazului.
    B. Exploatarea barajelor
    46. În condiţiile Republicii Moldova se construiesc baraje de pămînt de următoarele genuri:
    a) cu taluzul amonte neconsolidat;
    b) cu taluzul amonte combinat – în limitele nivelului normal de retenţie cu taluzul neconsolidat, mai sus de acţiunea valurilor de la nivelului normal de retenţie pînă la coronament – cu consolidarea acestora cu resturi vegetale (de exemplu, crengi);
    c) cu taluzul amonte consolidat: cu beton armat monolit, cu plăci prefabricate de beton armat, cu pavaj de piatră într-un singur rînd sau în două rînduri, cu sau fară cleionaje, cu anrocament de piatră, de pietriş grosier, cu consolidare biologică (pachete din nuiele de salcie şi pari) sau fascine, inclusiv din viţă de vie.
    47. În funcţie de lăţimea coronamentului, barajele pot fi carosabile sau necarosabile, cu sau fără consolidarea părţii carosabile, precum şi (în funcţie de sarcină) cu sau fără drenaj pe taluzul aval.
    48. Condiţiile generale de exploatare pentru toate tipurile de baraje constau în menţinerea cotelor coronamentului la valoarea proiectată. Deformările trebuie să fie înlăturate imediat. Înlăturarea deformărilor se efectuează în modul următor: în primul rînd, se curăţă suprafaţa pămîntului tasat, după care în locul cel mai tasat se sapă un şanţ cu adîncimea de 0,5 m şi sectorul tasat se umple pînă la cota de proiect cu acelaşi pămînt, care este aşezat în corpul barajului (digului), compactînd cu grijă straturile. Apoi se restabileşte căptuşeala (cu pietriş, sau piatră spartă etc.).
    49. În cazul în care se deteriorează consolidarea taluzului trebuie să se ia măsuri pentru oprirea distrugerii ulterioare.
    Dacă din anumite cauze nu există posibilitatea de a restabili urgent partea distrusă, consolidînd-o conform proiectului, atunci în calitate de îmbrăcăminte provizorie pot fi aplicate saltele de stuf sau alte asemenea material cu lest din piatră, gabioane, saci cu pămînt etc., urgent se va micşora nivelul din lac mai jos de nivelul normal de retenţie.
    Ulterior, în cel mai scurt timp posibil, îmbrăcămintea provizorie se substituie cu consolidări permanente, în conformitate cu proiectul.
    50. În cazul în care se deteriorează consolidarea monolită şi, mai ales, cea din beton armat prefabricat la taluzurile amonte (împotriva acţiunii gheţii, valurilor etc.), sectoarele deformate trebuie imediat încărcate cu lest din piatră sau rocă dură, fără a admite lărgirea zonei deteriorate. La prima posibilitate, sectoarele deteriorate se restabilesc în conformitate cu proiectul de execuţie.
    51. Alunecările şi surpăturile de pămînt pe taluzul aval, formate în urma acţiunii apelor provenite din topirea zăpezilor şi din ploile torenţiale, trebuie curăţate şi balastate cu materiale filtrante, evacuînd apele în canalele de descărcare şi de transportare, care trebuie întreţinute în stare de funcţionare.
    Sistematic se efectuează observări prin sondaj, asupra fisurilor, surpărilor şi alte goluri în corpul barajului. Galeriile depistate se vor umple sub presiune cu pastă lichidă de argilă şi mortar sau cu mortar de ciment. Combaterea rozătoarelor se efectuează de serviciile speciale.
    52. Nu se admite creşterea arbuştilor şi copacilor pe suprafaţa taluzurilor, barajelor.
    Infiltrarea apei prin corpul barajului trebuie să fie lichidată sau redusă imediat, mai ales, dacă se observă creşterea debitului apei, care se infiltrează şi sufozia pămîntului din corpul barajului.
    Locul infiltraţiei trebuie rambleiat cu pietriş nesortat, la o aşa înălţime, ca scurgerea să fie lichidată. Apoi se pregăteşte pămînt şi saci plini cu pămînt. Prin deschideri mici în amonte se stabileşte zona de infiltraţie şi, transversal acesteia, se execută un ecran din pămînt bine compactat.
    Nu se admite scăderea nivelului apei în lacul de acumulare prin căile de infiltraţie care necesită să fie obturate.
    53. Surpăturile create se înlătură imediat. Provizoriu surpăturile se astupă cu saci umpluţi cu nisip şi anrocament. Pentru o pozare îndesată, sacii se umplu cu nisip numai pe jumătate.
    Apoi din surpătură trebuie îndepărtat stratul de pămînt aluvionat şi cel degradat. Pe suprafaţa curăţată, în lungul digului, se sapă praguri şi tranşee cu adîncimea de 0,5-1,0 m. Pe suprafaţa taluzului pregătită astfel, urmează să fie aşezat pămînt în straturi de 10-15 cm cu compactare pînă la densitatea de proiect.
    După aceasta, transversal de surpătură, trebuie efectuată baterea piloţilor astfel ca vîrful acestora să fie mai sus de orizontul maxim al apei, şi continuată aşezarea pămîntului în straturi a cîte 20-30 cm cu compactare îngrijită pînă la masa volumetrică proiectată a scheletului pămîntului în corpul barajului şi cu finisarea pantelor barajului (digului) pînă la profilul proiectat. În caz de necesitate, cînd surpătura se află sub apă, aceasta trebuie închisă cu palplanşe, pompată apa din limitele îngrădirii palplanşei şi numai după aceasta să fie executate lucrările de terasament.
    54. Gonflarea corpului barajului şi şiroirea abundentă a apei la piciorul aval al barajului indică existenţa defectelor în fundaţia construcţiei. În aceste cazuri este necesar, în mod urgent, de consolidat capacitatea de drenare a părţii avale a construcţiei prin execuţia canalelor suplimentare de drenare şi de evacuat apele de suprafaţă şi freatice la distanţa mai mare de 100 m de la piciorul barajului, precum şi lestarea în formă de banchetă.
    55. În scopul stopării începutului alunecării taluzului aval, se construieşte lestul filtrant, pozat în formă de filtru invers sau de altă formă mai complexă de drenaj.
    Modul de restabilire a taluzului:
    a) se înlătură pămîntul afînat, saturat cu apă;
    b) pe conturul sectorului taluzului deformat se execută praguri (pentru joncţiunea calitativă a pămîntului nou aşezat cu cel vechi);
    c) pămîntul se aşează, începînd cu piciorul taluzului, în straturi orizontale cu grosimea de 0,15-0,20 m, cu compactare şi cu nivelare pe toată lungimea taluzului restabilit;
    d) după restabilirea taluzului trebuie să se restabilească drenajul, dar dacă acesta lipseşte, se construieşte unul nou, asigurînd evacuarea apei de drenare prin construcţia canalelor, curăţare sau prin alte mijloace;
    e) în alunecările parţiale locale pămîntul de pe taluzuri se îndepărtează şi se schimbă cu un pămînt calitativ;
    f) pentru a evita repetarea alunecării, suprafaţa prăbuşită se terasează în formă de praguri, iar umpluturile suplimentare se execută în straturi orizontale (0,15-0,2m) cu o compactare minuţioasă;
    g) în cazul alunecărilor esenţiale ale taluzurilor, consecutivitatea restabilirii rămîne aceeaşi, dar pentru sporirea stabilităţii acestora, se instalează berme suplimentare sau banchete, iar în caz de necesitate, se reduce orizontul apei în bieful amonte.
    56. În caz de infiltrare intensă, în racordările cu construcţiile de evacuare a apei (mai ales, dacă debitul ei creşte) trebuie curăţate imediat locurile de ieşire a apei, de astupat cu pietriş mărunt şi nisip şi de executat lestarea cu material filtrant pentru a preveni sufoziunea din zonele de contact. Concomitent, trebuie efectuată lestarea taluzului amonte, în funcţie de tipul de consolidare cu nisip, pietriş, saci cu pămînt, pozarea unui paiet din pînză de cort etc.
    57. Erodările plăcilor de beton ale consolidării taluzurilor, care se formează treptat de-a lungul nivelului apei, în urma îngheţării şi dezgheţării repetate, se astupă cu beton. Pentru o legătură calitativă a betonului vechi cu cel nou în ştepii profunzi trebuie pozate ancoraje de armătură din oţel.
    58. Pe timp de iarnă:
    a) nu se admite curăţarea învelişului de zăpadă de pe taluzul în amonte pentru a evita îngheţarea taluzului şi umflării căptuşirii;
    b) se întreprind măsuri contra îngheţului dispozitivelor de drenaj, fapt care necesită supravegherea ieşirii apelor de infiltrare (formarea gheţuşului) şi izolarea termică a locurilor respective cu mijloace accesibile.
    Sistemul de drenaj al barajului trebuie să fie permanent în stare de funcţionare. Dacă apar simptome, care indică înrăutăţirea funcţionării acestora (încetează curgerea apei, se umezesc taluzurile, ies apele de infiltraţie mai sus de drenaj, apare înmlăştinirea la piciorul taluzului aval), trebuie să fie examinat minuţios drenajul, pentru curăţarea şi restabilirea acestuia.
    Nu se admite acoperirea cu vegetaţie, înnămolirea colectoarelor, căminelor de vizită şi a tuburilor de drenaje închise.
    Se interzic excavările în apropierea nemijlocită a construcţiilor de pămînt.
    În cazul depunerii sărurilor solubile din apă pe suprafeţele filtrelor căminelor de drenaj, se efectuează tratarea acestora cu acid respectiv. Pereţii interiori ai filtrelor se curăţă cu o perie metalică cu tijă sau cu get de aer sub presiune.
    59. Depunerile din ţevile de drenaj se scot prin spălare sau curăţare.
    Spălarea se efectuează sub presiune cu apă curată, începînd cu partea amonte a tubului, sau cu apă din apeducte, care se pompează în drenaj din hidranţi.
    Tuburile de drenaj pot fi curăţate prin împingerea prin acestea, de la cămin la cămin, a periilor sau babanelor de cauciuc. În primii ani de exploatare tuburile de drenaj se spală o dată pe an, apoi - o dată în 2 ani.
    În cazul în care este imposibilă curăţarea filtrului, obturat cu vegetaţie sau cu nămol, acesta se schimbă.
    În cazul apariţiei unor tasări considerabile pe traseul drenajului şi a reapariţiei acestora, în cazul unei deteriorări grave sau a prăbuşirii tuburilor, se schimbă sectorul defectat. În procesul reparaţiei, apele se evacuează prin repompare în cel mai apropiat cămin funcţional.
    60. Pregătirea pentru iarnă necesită:
    a) izolarea termică a gurilor piezometrelor în tuburile-guri de acces;
    b) instalarea jaloanelor lîngă piezometre;
    c) asigurarea măsurilor de prevenire a îngheţării apei în piezometre.
    C. Exploatarea construcţiilor de descărcare şi de evacuare a apei
    61. Măsurile de menţinere a stării tehnice corespunzătoare a construcţiilor constau în observarea permanentă asupra stării acestora şi efectuarea la timp a lucrărilor de reparaţie (în caz de necesitate).
    Lucrările de reparaţie, legate de întreţinerea construcţiilor hidrotehnice de regularizare a lacului de acumulare/iazului în stare de funcţionare, se împart în reparaţii curente şi capitale.
    Întreţinerea curentă, prevăzută de regulamentul de exploatare tehnică a construcţiilor, nu este inclusă în componenţa lucrărilor de reparaţie.
    62. Reparaţia curentă se programează pentru a lichida defectele şi deteriorările mici în construcţii şi se execută, de regulă, fără a întrerupe funcţionarea sistemului şi fără a reduce nivelul apei în lacul de acumulare. Reparaţia unor construcţii aparte se execută în perioada de întrerupere temporară a funcţionării acestora, sau în perioada de funcţionare cu sarcină parţială.
    63. Reparaţia capitală se consideră o astfel de reparaţie, în timpul căreia se schimbă construcţiile şi piesele uzate, se schimbă complet sau parţial utilajul uzat sau unele noduri ale utilajului cu altele, mai eficiente, care sporesc posibilităţile de exploatare ale obiectivelor reparate.
    Reparaţia capitală a construcţiilor se programează în cazurile în care, prin reparaţia curentă, nu poate fi asigurată rezistenţa şi stabilitatea acestora.
    Decizia privind executarea reparaţiei capitale este luată de deţinătorul lacului de acumulare/iazului prin coordonare cu proprietarul, cu antrenarea experţilor tehnici atestaţi în domeniul respectiv.
    64. Reparaţiile extraordinare, legate de deteriorările şi distrugerile provocate de acţiunea fenomenelor spontane (viitură, cutremur de pămînt etc.), se efectuează în afara planului, prin aplicarea măsurilor necesare pentru urgentarea lichidării avariei.
    Deteriorările care prezintă pericol pentru viaţa populaţiei, sau care aduc pagube materiale mari, trebuie lichidate imediat.
    65. Toate tipurile de reparaţii, cu excepţia celei extraordinare (în caz de avarii), se efectuează în mod planificat. Planul, din iniţiativa deţinătorului lacului de acumulare/iazului, se întocmeşte în perspectivă şi pe un an, cu repartizarea pe trimestre şi pe luni de către specialişti atestaţi. Planul se aprobă de către proprietar. În baza planurilor aprobate se întocmesc graficele de executare a lucrărilor de reparaţie.
    Reparaţiile capitale la construcţiile hidrotehnice, legate, în special, de reconstrucţia acestora, trebuie să fie argumentate prin cercetări şi proiecte speciale.
    În proiectul de execuţie a lucrărilor de reparaţie trebuie să fie determinate volumele şi modurile de efectuare a lucrărilor, utilajul necesar şi materialele de construcţii care corespund standardelor de stat.
    66. În toate cazurile de abatere de la funcţionarea normală a construcţiilor hidrotehnice, deţinătorul lacului de acumulare/iazului întreprinde măsuri de rigoare pentru înlăturarea acestora.
    67. Recepţia construcţiilor hidrotehnice după reparaţie se efectuează de către beneficiarul lucrărilor, în conformitate strictă cu Legea nr.721-XIII din 2 februarie 1996 privind calitatea în construcţii şi normativele tehnice în vigoare.
    Despre toate lucrările de reparaţii efectuate se întocmesc procese-verbale respective, în baza cărora, în „cartea tehnică” a fiecărei construcţii, se înscriu modificările respective.
    În funcţie de caracterul şi dimensiunile deteriorărilor suprafeţelor construcţiilor de beton, lucrările necesare de restabilire (reparaţie) trebuie să fie efectuate prin reparaţie curentă sau capitală.
    68. La astuparea fisurilor în beton trebuie să se ţină cont de existenţa a două tipuri de fisuri:
    a) fisuri care nu influenţează integritatea construcţiei, dar contribuie numai la infiltrarea apei prin beton;
    b) fisuri care influenţează integritatea construcţiei, reducînd rezistenţa sau stabilitatea acesteia.
    Fisurile capilare care nu progresează pot fi lăsate neastupate, însă este necesar un control sistematic asupra evoluţiei acestora.
    Fisurile mici, pînă la 5 mm, se acoperă cu un liant din bitum fierbinte sau cu o soluţie de bitum rece în benzină sau motorină.
    Fisurile cu lăţimea de 5-20 mm se astupă cu cîlţi gudronaţi. Fisurile de 20-40 mm se desfac şi se astupă cu mortar de ciment gras, necontractabil.
    Fisurile mari, cu lăţimea de peste 30-40 mm, se astupă cu beton, care conţine pietriş mărunt sau cu mortar preparat din ciment expansiv (în prealabil fisurile se curăţă şi se spală cu apă).
    În cazul formării unor fisuri izolate mari şi al deschiderii rosturilor de construcţie (apariţia erodărilor zidăriei de beton), acestea se astupă prin aplicarea unor măsuri suplimentare de construcţie privind consolidarea legăturilor dintre blocurile dezmembrate. De exemplu, se consolidează legătura cu ajutorul unor tije separate, al armăturii sau al ancorelor, fixate în betonul vechi cu cepuri de îmbinare sau cîrlige şi montate în brazde sau foraje cu dimensiuni corespunzătoare, umplute ulterior cu beton sau cu mortar.
    Fisurile profunde, precum şi cavităţile existente în beton se lichidează prin cimentare sub presiune prin tuburi cu diametrul de 20-30 mm, montate în orificiul găurit sau forat la adîncimea de 20-30 cm. Spălarea fisurilor se efectuează prin aceleaşi orificii, situate la 30-50 cm unul de altul. După spălare tubul se astupă cu un dop, iar fisurile de pe suprafaţă, în scopul prevenirii scurgerii suspensiei apoase de ciment, se acoperă prin injectare cu mortar (1:3). Pentru a asigura ieşirea aerului pe fisură, la fiecare 0,7-1,0 m se lasă porţiuni neastupate de 20-30 mm lungime.
    Mortarul se injectează neîntrerupt sub presiune de pînă la 4 bari (4 kgf/cm2).
    Fisurile se astupă prin injectare de jos în sus pînă la ieşirea mortarului prin orificiul de sus, apoi se curăţă bavura şi se drişcuieşte fisura cu mortar de ciment.
    Pentru astuparea fisurilor înguste se poate folosi o suspensie apoasă de ciment cu compoziţia (ciment: apă) de 1:1.
    69. Ştirbiturile în beton, cauzate de deteriorări mecanice ale suprafeţei acestuia, se repară cu beton din ciment cu activitate ridicată. Suprafaţa betonului vechi se prelucrează cu minuţiozitate. Grosimea betonului nou trebuie să fie de minimum 3 cm. Pentru a preveni cojirea betonului nou, trebuie executată ancorarea cu armătură din sîrmă.
    70. Ştirbiturile de mică adîncime şi înguste se pot astupa cu torcret.
     Compoziţia mortarului pentru torcret se recomandă de la 1:2 pînă la 1:4 (ciment: nisip). Grosimea totală a stratului de torcret, care se aplică, nu trebuie să depăşească 50 mm, iar a straturilor separate – nu trebuie să fie mai mare de 20 mm. Stratul următor se recomandă să se aplice pe o plasă metalică peste 1-2 zile. După finalizarea lucrărilor, suprafaţa torcretului se netezeşte la nivelul suprafeţei betonului şi se îngrijeşte pînă la întărirea deplină a acestora (se stropeşte, se acoperă cu rogojină etc).
    Suprafeţele de dimensiuni mici murdare ale zidurilor de sprijin se curăţă cu perii metalice, iar suprafeţele mari – cu aparate de sablare.
    După spălare, în caz de necesitate, suprafaţa curată poate fi tencuită cu un strat subţire de torcret (2-3) mm.
    Suprafeţele mici cojite, de pe partea frontală a suprafeţelor de beton a sectoarelor secundare, se restabilesc cu tencuială pe plasa de sîrmă (diametrul sîrmei de 2-3 mm, celula pînă la 8 cm), montată pe crampoane sau legată de armătură.
    Dacă se tencuieşte un strat de peste 5 cm grosime, diametrul sîrmei trebuie mărit pînă la 5 mm, iar celulele - executate cu dimensiunile de pînă la 15x15 cm. În aceste cazuri betonarea se execută prin umplerea betonului întru-un cofraj special montat în locurile respective.
    Suprafeţele construcţiilor deversoare care contactează cu apa curgătoare şi sînt supuse impactului torentelor de apă cu viteze mari (de peste 15 m/s), se uzează în urma cavitaţiei şi abraziunii. Cele mai slabe locuri sînt rosturile orizontale şi cele dintre grinzi, proeminenţele armaturii şi diferite neuniformităţi.
    Reparaţia sectoarelor deteriorate se execută prin torcretare sau prin utilizarea diferitelor compoziţii epoxide. O astfel de protecţie împotriva cavitaţiei este de scurtă durată.
    Are viitor metoda reducerii eroziunii de cavitaţie prin aerarea stratului-limită a curentului de apă cu ajutorul trambulinelor-aeratoare.
    Acest mod de protecţie se aplică în baza unor studii şi lucrări de proiectare speciale.
    71. În caz de reparaţie a construcţiilor pe timp de iarnă, se recomandă folosirea adaosurilor-antigel sau amenajarea unei izolări termice speciale.
    Sortimentul şi cantitatea adaosurilor-antigel, introduse în beton, trebuie stabilite conform prevederilor normelor tehnice în vigoare.
    72. Deteriorările în bieful aval, de regulă, sînt legate de reglarea incorectă a debitelor de evacuare a apei pe frontul deversorului. De aceea, golirile prin ecluza în bieful aval trebuie să se execute în conformitate strictă cu graficul de dispecerat al funcţionării construcţiilor de descărcare a apelor, stabilite prin proiect în regulamentul privind exploatarea lacului de acumulare.
    Conform graficelor de dispecerat se reglementează ordinea manevrării stavilelor descărcătoarelor. De regulă, debitele de apă pe frontul descărcătorului trebuie evacuate uniform, cu deschiderile egale ale stavilelor.
    Stavilele orificiilor de evacuare a apei trebuie să fie ridicate la intervale care nu vor admite formarea valurilor înalte în aval.
    Regimul de funcţionare a construcţiilor de descărcare a apei prevăzut de proiect trebuie precizat în baza experienţei de exploatare a acestora.
    Abaterile de la regulile de evacuare a apei prin construcţiile de descărcare trebuie argumentate prin calcule, în baza experienţei de exploatare sau a unor cercetări speciale.
    73. În procesul de întreţinere a biefului aval al barajului şi a construcţiilor de descărcare a apei sînt posibile următoarele tipuri de lucrări:
    a) restabilirea sectoarelor deteriorate ale radierului şi risbermei sau consolidarea acestora cu anrocament de piatră;
    b) reparaţia radierului prin înlăturarea sectoarelor deteriorate, prin completarea cu pămînt şi betonare;
    c) injectarea mortarului pentru completarea golurilor sub radier în cazul suberoziunii acestuia;
    d) silicatizarea pămîntului prin injectare, în cazul descoperirii infiltrării sporite sub radier.
    Pentru a preveni suberoziunea consolidării biefului aval se aplică:
    a) adîncirea muchiei inferioare a îmbrăcămintei şi consolidărilor taluzurilor mai jos de cota aşteptată a nivelului de eroziune în albia rîului;
    b) îmbrăcăminte şi saltele flexibile.
    74. Reparaţia disipatoarelor de energie degradate (pile-disipatoare ale energiei curentului apei, trambuline, redane etc.) se efectuează, de regulă, în timpul etiajului. Consolidarea degradată a risbermei trebuie întărită de urgenţă, temporar (cu gabioane, fascine, saltele, pietre etc.), iar reparaţia se efectuează după încetarea descărcării apei.
    75. În cazul în care are loc tasarea construcţiei, lărgirea rosturilor de temperatură şi tasări în afara pereţilor construcţiilor, este necesar, în primul rînd, de determinat cauza, iar după aceasta rambleul tasat trebuie schimbat pe sectoare nu prea mari, compactînd minuţios pămînt, iar rosturile de temperatură deschise trebuie călăfătuite cu cîlţi sau cu arar impregnat cu ulei şi acoperite cu gudron.
    76. Toate construcţiile metalice şi utilajul mecanic al construcţiilor hidrotehnice în procesul exploatării trebuie să fie supravegheate permanent, supuse reviziilor periodice, reparaţiilor de plan şi de profilaxie în scopul menţinerii acestora în starea tehnică necesară.
    Supravegherea şi reviziile în timpul exploatării construcţiilor se efectuează de către specialişti atestaţi, în bază contractuală cu deţinătorul lacului de acumulare/iazului, iar în caz de necesitate, în formă de ajutor tehnic, conform contractului respectiv – de către specialiştii organizaţiei de proiectare.
    Defectele depistate în procesul de exploatare, deteriorările sau devierile în funcţionarea utilajului mecanic, care nu au putut fi lichidate în timpul reparaţiei curente cu forţele persoanelor care exploatează lacul de acumulare, trebuie incluse în planul reparaţiilor capitale. Însă, defectele care periclitează exploatarea sigură se lichidează imediat.
    77. Măsurile de menţinere a construcţiilor metalice şi utilajului mecanic în starea tehnică corespunzătoare se stabilesc pentru fiecare tip concret de construcţii.
    Utilajul mecanic trebuie să fie folosit în conformitate cu datele din proiect şi din cartea tehnică (certificat) şi trebuie întreţinut în aşa fel ca să fie garantată starea perfectă a acestuia.
    78. Complexul şi volumul măsurilor de supraveghere şi întreţinere a grătarelor de protecţie sînt în funcţie de construcţia acestora.
    În complexul de măsuri se includ:
    a) controlul exterior minuţios, evaluarea stării principalelor cusături sudate a consolidării platbenzilor, nodurilor de reazem;
    b) lichidarea defectelor şi deteriorărilor elementelor construcţiilor metalice, iar în  caz de  necesitate, schimbarea unor elemente cu altele noi.
    Deranjamentele şi defectele mici se lichidează imediat cu forţele personalului de deservire. Defectele care nu pot fi lichidate imediat trebuie să se fixeze în registru de către persoana de serviciu şi despre acestea trebuie să se avizeze imediat deţinătorul lacului de acumulare/iazului. În cazurile în care măsurile locale de lichidare a defectelor sînt neeficiente, se va apela la organizaţiile de reglare, de proiectare sau la uzina producătoare.
    Reparaţia grătarelor trebuie efectuată, de regulă, în perioada de toamnă-iarnă. După reparaţie grătarele se acoperă cu vopsele anticorozivă şi antivegetativă.
    79. Grătarele de protecţie trebuie curăţate sistematic de gunoi, neadmiţind acumularea acestuia pe suprafaţa grătarelor.
    80. Stavilele (de lucru şi de reparaţie) se supun reviziilor în conformitate cu graficul măsurilor de profilaxie.
    Stavilele se consideră în stare bună, atunci cînd în timpul funcţionării sub sarcină, nu au devieri, deformări vizibile, cînd mişcarea lor este lentă, iar aderarea şi ajustarea la prag exclud pierderile de apă.
    În procesul reviziilor se controlează existenţa deformărilor şi deteriorărilor prin coroziune ale elementelor principale de cuplare ale construcţiei, starea etanşărilor, plăcilor şi buloanelor, pentru fixarea acestora, fiabilitatea rotaţiei manuale libere a roţilor (pentru stavilele cu role), starea fixării şuruburilor de ridicare la urechile stavilelor (pentru stavilele cu elevatoare cu şuruburi fine).
    Periodic se controlează funcţionarea podurilor rulante ale stavilelor şi ale altor mecanisme.
    Placajul stavilelor, cusăturile de sudură, precum şi locurile de instalare a elementelor de fixare în placajul stavilelor, trebuie să fie compacte şi să nu permită pătrunderea apei. Etanşarea stavilelor trebuie să fie bine ajustată la elementele de fixare a nişelor de ghidaj şi să menţină flexibilitatea şi rigiditatea necesară.
    Suprafaţa de contact a căilor de funcţionare a stavilelor nu trebuie să aibă gripări, bavuri, deformări, cauzate prin lovire cu cute ascuţite, urme de stropire cu ciment şi de sudură electrică.
    Stavilele, nişele de ghidaj, nodurile rulante şi de reazem trebuie curăţate sistematic de murdărie, de corpuri străine, iar în perioada de iarnă - de gheaţă şi zăpadă.
    Înainte de fiecare ridicare sau coborîre a stavilelor, trebuie verificate mecanismele, nişele de ghidaj şi etanşările, dispozitivele de frînare. În cazul descoperirii defectelor, se interzice manevrarea stavilelor, cu excepţia cazurilor de avarie.
    81. În procesul reviziilor şi reparaţiilor stavilelor se controlează:
    a) îmbinările sudate (în caz de necesitate, îmbinările sudate şi crăpate se taie şi se sudează din nou);
    b) fiabilitatea strîngerii îmbinărilor prin buloane;
    c) efectuarea demontării şi spălării pieselor, ungerii din nou a suprafeţelor de frecare, umplerii rezervoarelor dispozitivelor cu ulei şi executării acoperirii anticorozive;
    d) starea cauciucului şi a metalului în dispozitivele de etanşare şi schimbarea elementelor uzate cu elemente noi;
    e) starea elementelor de fixare, lipsa murdăriei, produselor de coroziune pe suprafaţa acestora şi sudarea fisurilor;
    f) starea cablurilor de oţel, a lanţurilor de tracţiune şi a blocurilor (în caz de necesitate se curăţă lanţurile şi axele blocurilor de ulei vechi, se curăţă cu gaz lampant şi se unge din nou).
    82. Ungerea pieselor de frecare în acţiune şi vopsirea utilajului în funcţiune şi a construcţiilor metalice se efectuează sistematic. Locurile ungerilor trebuie să fie curăţate pentru ca să se asigure trecerea liberă a uleiului. Calitatea, tipurile uleiului şi termenele de schimb ale acestuia se stabilesc conform standardelor în vigoare şi se indică în instrucţiuni concrete.
    83. Periodic trebuie controlată reglarea dispozitivelor de blocare la deconectarea accidentală a dispozitivului de acţionare electrică în timpul funcţionării mecanismului de ridicare prin acţionare manuală şi acţionarea manuală în timpul funcţionării mecanismului de la acţionarea electrică.
    Necesitatea de a înlătura deformările şi deteriorările de coroziune se determină de persoanele care exploatează lacul de acumulare împreună cu reprezentanţii organizaţiei de proiectare şi ai uzinei producătoare.
    Sectoarele cu deteriorări de coroziune locale, cu adîncimea de pînă la 10% a grosimii metalului, se curăţă şi se acoperă cu vopsea anticorozivă. În cazul deteriorărilor considerabile, se ia decizia cu privire la caracterul şi termenele de reparaţie a stavilei.
    Locurile de scurgere a apei prin etanşările de cauciuc se determină după caracterul de uzură a cauciucului. Pentru înlăturarea scurgerilor se efectuează schimbarea parţială sau completă a cauciucului. Pentru asigurarea etanşeităţii şi ajustarea cauciucului pe toată suprafaţa etanşării, se admite montarea garniturilor locale de nivelare din cauciuc sau din oţel în formă de pană.
    Buloanele pentru fixarea garniturilor trebuie schimbate, dacă sînt deteriorate de coroziune.
    Roţile stavilelor în stare normală trebuie să se rotească liber. Dacă roţile se rotesc greu sau nu se rotesc deloc, atunci trebuie reparate (prin curăţarea suprafeţelor de frecare de materialele în suspensie şi de abrazivi ai uleiului uscat, prin spălarea minuţioasă cu ulei mecanic sau gaz lampant şi schimbul complet al unsorii consistente).
    Anual, indiferent de faptul dacă au fost reparate sau nu, stavilele trebuie minuţios curăţate şi vopsite cu vopsele anticorozive şi antivegetative.
    84. Elementele de fixare şi ghidajele grătarelor de protecţie şi stavilelor trebuie controlate după golirea lacului de acumulare.
    Controlul preventiv al stării construcţiilor se efectuează cu stavilă coborîtă. Se determină centrarea stavilei în ghidaje.
    După ridicarea stavilei se verifică starea suprafeţelor de reazem ale construcţiei, a plăcilor executate din oţel inoxidabil, a grinzilor de prag şi a altor elemente ale construcţiei. Se efectuează îndreptarea sau schimbul sectoarelor deformate ale construcţiei cu sudare cap la cap şi cu curăţarea cusăturilor sudate pe suprafeţele de reazem, tăierea, curăţarea şi completarea cusăturilor sudate, supuse unei coroziuni esenţiale, se iau măsuri pentru asigurarea centrării normale a stavilei în ghidaje. Determinarea defectelor construcţiei şi a caracterului reparaţiei trebuie să se efectueze, în caz de necesitate, cu participarea organizaţiei de proiectare.
    Construcţiile metalice, după revizie şi reparaţie, se curăţă minuţios şi se vopsesc cu vopsele anticorosive şi antivegetative.
    85. După finisarea reparaţiei utilajului, toate datele despre jocuri şi dimensiunile de gabarit ale detaliilor, supuse uzurii sau modificării formei, trebuie să se înregistreze pentru următorul control şi reglare.
    Jocurile admisibile de uzură a pieselor utilajului mecanic trebuie să fie indicate pentru fiecare construcţie concretă.
    86. În procesul exploatării utilajului mecanic se vor efectua:
    a) observările asupra uzurii elementelor utilajului, fixînd dinamica uzurilor. Rezultatele acestor observări trebuie să servească drept date iniţiale pentru planificarea reparaţiilor, comenzilor pentru piesele de rezervă, precum şi pentru stabilirea termenului de funcţionare a pieselor;
    b) evidenţa eficienţei funcţionării etanşărilor. În acest scop se efectuează măsurările scurgerilor de apă prin etanşările stavilelor în mod vizual, iar în cazul debitelor mici de scurgere prin metoda volumetrică.
    87. Recepţia stavilelor şi dispozitivelor de etanşare, după reparaţie, se efectuează în timpul cînd nivelul apei în lacul de acumulare/iaz se află la cota nivelulul normal de retenţie.
    88. Batardourile de reparaţie trebuie să fie numerotate şi amplasate în locuri de păstrare în modul care asigură consecutivitatea instalării la construcţie.
Structurile metalice trebuie să fie acoperite cu soluţie de protecţie, cele din lemn – cu antiseptizate.
    89. Înainte de începutul următoarei viituri, trebuie să se efectueze revizia, controlul funcţionării şi să se înlăture defectele stavilelor şi utilajului, a căror funcţionare este legată de tranzitarea viiturii.
    90. Controlul funcţionării dispozitivului de protecţie a peştelui, starea tehnică a acestuia şi măsurile profilactice trebuie să fie efectuate în conformitate cu instrucţiunile de exploatare a dispozitivului de protecţie a peştelui.
    În perioada de repaus a instalaţiei, dispozitivul de protecţie a peştelui se ridică pentru efectuarea măsurilor profilactice sau pentru reparaţii.
    Dispozitivul de protecţie a peştelui trebuie vopsit nu mai rar decît o dată pe an cu vopsele anticorozive şi antivegetative. Pînă la punerea în funcţiune, dispozitivul de protecţie a peştelui trebuie să se păstreze în depozit.
    91. Conductele metalice, sifoanele, părţile componente ale stavilelor, camerele stăvilare şi apeductele trebuie supuse reviziei în locuri accesibile în perioada cînd lacul de acumulare este golit. Se curăţă construcţiile metalice, se verifică existenţa deteriorărilor abrazive şi de coroziune ale metalului şi cusăturilor de sudură. Sudura deteriorată se taie şi se sudează din nou. Construcţiile metalice se acoperă cu vopsele anticorozive şi antivegetative.
    Caracterul reparaţiei necesare pentru înlăturarea deteriorărilor abrazive şi de coroziune este determinat, în fiecare caz aparte, cu participarea organizaţiei de proiectare.
    92. Sistematic se controlează starea tehnică a căilor de rulare a macaralei, existenţa deformaţiilor pe monoşine şi pe grinzile căilor de rulare a macaralei. Deformaţiile remanente trebuie să fie înlăturate. În caz de necesitate, împreună cu organizaţia de proiectare, se rezolvă problema privind consolidarea construcţiei.
    Se verifică starea cusăturilor de sudură. Cusăturile de sudură defectate se lichidează şi se sudează din nou. Buloanele pentru fixarea căilor de rulare a macaralei trebuie să fie bine fixate. Nu se admite deformarea vizibilă a şinelor în timpul funcţionării macaralei. Construcţiile metalice se curăţă şi se vopsesc nu mai rar decît o dată pe an.
    93. Punţile de serviciu, platformele, grătarele, scările, balustradele trebuie supravegheate şi reparate în mod curent.
    Se lichidează deformaţiile construcţiilor metalice, se taie şi se sudează din nou cusăturile de sudare defectate.
    La punţile de serviciu trebuie să fie afişate plăcuţe cu indicarea capacităţii portabile.
    94. Toate construcţiile metalice vor fi supuse unor măsuri de protecţie anticorozive în conformitate cu normativele în vigoare.
    D. Măsuri de protecţie împotriva înnămolirii
    95. Zona de protecţie a apei constituie partea amonte a cuvetei, terenul riveran (fîşia riverană de protecţie), pe care se realizează un complex de măsuri de menţinere a stării tehnice corespunzătoare a lacului de acumulare.
    Limitele fîşiei riverane de protecţie a apei se mărginesc dinspre malul apei de cota nivelului normal de retenţie, iar dinspre terenul adiacent de o linie imaginară paralelă cu prima şi care se află la o distanţă stabilită de proiect în conformitate cu legislaţia în vigoare.
    În caz de necesitate, zona fîşiei riverane de protecţie se marchează pe teren cu semne de avertizare şi cu borne.
    96. Măsurile efectuate pe suprafaţa bazinului hidrografic prevăd:
    a) efectuarea acţiunilor organizaţionale şi de gospodărire antierozionale;
    b) efectuarea acţiunilor agrotehnice antierozionale;
    c) crearea plantaţiilor forestiere antierozionale;
    d) executarea construcţiilor hidrotehnice antierozionale.
    97. Măsurile de protecţie împotriva înnămolirii prevăd:
    a) crearea plantaţiilor forestiere şi de înerbare de-a lungul malurilor;
    b) crearea filtrelor împotriva înnămolirii în partea amonte a lacului de acumulare/iazului;
    c) crearea plantaţiilor de consolidare a malurilor de-a lungul nivelului normal de retenţie al apei;
    d) executarea construcţiilor antierozionale în cazul existentei în zona adiacentă lacului de acumulare a unui sistem de rîpe şi vîlcele.
    98. Măsurile enumerate, precum şi cele privind acvatoriul lacului de acumulare, constituie baza exploatării corecte şi protecţiei mediului ambiant. Acestea contribuie la menţinerea situaţiei sanitare ecologice, a echilibrului ecosistemelor în zona de protecţie a apei şi acvatoriului lacului de acumulare şi asigură calitatea apei în lacul de acumulare la nivelul normelor sanitare în vigoare. Complexul de măsuri se stabileşte prin proiect.
    99. Măsurile de protecţie a apei în zona de protecţie a apei sînt orientate spre:
    a) menţinerea calităţii apei în bazinul de apă la nivelul normelor sanitare în vigoare;
    b) protecţia resurselor de apă împotriva epuizării şi poluării;
    c) utilizarea raţională a pămînturilor şi organizarea corectă a asolamentelor în scopul neadmiterii eroziunii eoliene;
    d) respectarea strictă a normelor şi regulilor de aplicare a agenţilor toxici, a pesticidelor şi îngrăşămintelor minerale, realizarea corectă a transportului şi depozitării acestora;
    e) combaterea eutrofizării şi înnămolirii lacului de acumulare şi a eroziunii malurilor;
    f) prevenirea poluării mediului ambiant cu ape reziduale de la întreprinderile industriale, de la complexele şi fermele zootehnice şi cu produse petroliere;
    g) interzicerea amplasării în preajma resurselor de apă, rîurilor şi bazinelor de apă a fermelor zootehnice, imaşurilor de vară ale animalelor, bazinelor de apă neamenajate, depozitelor petroliere, cimitirelor, inclusiv a celor de animale;
    h) întreţinerea şi protecţia plantaţiilor forestiere de protecţie a apei şi realizarea altor măsuri de prevenire a înrăutăţirii calităţii apei în lacul de acumulare.
    100. Deţinătorul lacului de acumulare/iazului trebuie să ceară ca utilizatorii pămîntului să efectueze măsuri, care ar exclude pătrunderea agenţilor toxici în lacul de acumulare de pe terenurile agricole situate în zona de protecţie a apei.
    101. Regulamentul de exploatare a lacurilor de acumulare, transmis beneficiarului de către proiectant, trebuie să includă:
    a) lista tuturor obiectivelor civile, industriale, agrozootehnice etc., care se exploatează sau se construiesc la momentul finisării construcţiei nodului hidrotehnic şi care evacuează apele uzate sau reziduale în lacul de acumulare;
    b) condiţiile şi prescripţiile privind evacuarea apelor uzate şi reziduale în lacul de acumulare;
    c) lista întreprinderilor care nu au dreptul să evacueze apele uzate în lacul de acumulare nici chiar după epurare;
    d) complexul de măsuri, a căror realizare este necesară pentru susţinerea stării sanitare a bazinului de apă.
    102. Deţinătorul lacului de acumulare/iazului trebuie să supravegheze permanent gospodăriile amplasate în zona de protecţie a apei şi care au depozitate îngrăşăminte, ca acestea să nu admită pătrunderea în rîu şi în bazinul de apă a apelor reziduale şi a scurgerilor de suprafaţă, contaminate cu îngrăşăminte organice, minerale şi cu diferite pesticide.
    Apele reziduale de la fermele zootehnice şi avicole trebuie să fie izolate de lacul de acumulare, prin intermediul unor construcţii hidrotehnice cu efect hidroizolant, iar apele uzate vor fi evacuate numai după epurarea lor.
    103. Măsura cea mai eficientă, cu o influenţă ameliorativă multilaterală asupra teritoriului protejat (consolidarea malurilor, combaterea eroziunii eoliene şi hidrice, protecţia rezervoarelor de apă împotriva înnămolirii, reducerea evaporării de pe suprafaţa acvatică, crearea condiţiilor prielnice pentru folosirea apelor din sursele locale şi pentru piscicultură, ameliorarea stării sanitare a rezervoarelor de apă şi a teritoriilor adiacente etc.), este crearea şi îngrijirea minuţioasă a plantaţiilor forestiere în jurul lacului de acumulare/iazului.
    104. Necesitatea creării plantaţiilor forestiere de protecţie pe malurile lacurilor de acumulare şi caracterul lor, se stabileşte şi se reflectă în compartimentele respective ale documentaţiei de proiectare a obiectivului de gospodărire a apelor.
    a) Plantaţiile forestiere de protecţie în jurul lacurilor de acumulare au, de regulă, una, două sau trei centuri, în funcţie de condiţiile locale şi de destinaţie.
    b) Prima centură cu rol de consolidare a malului este amplasată în zona nivelului normal de retenţie şi constituită din cîteva rînduri (2, 3 şi mai multe) din salcie arbustivă.
    c) Centura a două cu rol preponderent de protecţie contra vîntului şi de filtrare este amplasată în zona de inundare la cota nivelului forţat de retenţie şi este constituită din plopi şi din salcie arborescentă.
    d) Centura a treia antierozională se amplasează mai sus de nivelul forţat de retenţie şi este constituită din arbori suficient de rezistenţi la secetă în combinaţie cu fîşiile înierbate.
    e) Pe vîlcelele şi rîpele cu apă pot fi amplasate filtre împotriva înnămolirii cu lungimea de minimum 50 m pe cele mari şi de 20-25 m pe cele secundare. Lăţimea filtrelor împotriva înnămolirii (orientate transversal de vîlcele şi rîpe) este determinată de nivelul viiturilor cu asigurarea de 5-10 %.
    105. Întreţinerea plantaţiilor forestiere de protecţie a solului şi antierozionale (benzi de regularizare a apelor, amplasate transversal pe versanţi; plantaţii forestiere pe teritoriul bazinului hidrografic; perdele forestiere de protecţie riverane, filtre împotriva înnămolirii etc.), în perioada primilor 3-5 ani, pînă la închiderea completă a coroanelor, constă în afînarea solului, prăşirea între rînduri, în caz de necesitate, irigarea, protecţia plantelor de păşunat şi de tăieri, completarea plantaţiilor.     Plantaţiile forestiere trebuie să se completeze în primii doi ani de la plantarea principală cu butaşi şi puieţi bine dezvoltaţi de aceleaşi specii si aceeaşi vîrstă.
    După închiderea coroanelor, începînd cu vîrsta de 10-15 ani a plantaţiilor, sînt necesare tăierile regulate de îngrijire şi tăierile sanitare ale plantaţiilor forestiere şi a celor de arbuşti, iar în caz de necesitate şi irigarea (mai ales în zonele secetoase).
    În scopul acumulării scurgerilor de suprafaţă în perdelele forestiere şi a sporirii suprafeţei de absorbţie intensă a apei, este raţională îndiguirea marginii inferioare a perdelei forestiere, amplasate transversal de versant.
    106. Consolidarea versanţilor riverani este posibilă prin metoda de fîneaţă-pădure cu una sau două terase de culise din arbori şi arbuşti cu înierbarea permanentă a terenurilor. Consolidarea prin metoda de fîneaţă-pădure protejază versanţii riverani contra eroziunii şi reduce pătrunderea produselor erozionale în lacul de acumulare.
    107. Unele măsuri agrotehnice aplicate, de exemplu: arătura de toamnă de calitate înaltă transversal de versante (la o adîncime de 25-30 cm), cultivarea solului cu plug fără cormană cu păstrarea miriştii, efectuarea drenajului-cîrtiţă sau a drenajului de fantă, mulcirea, precum şi reţinerea zăpezii (prin efectuarea digurilor de zăpadă şi compactarea zăpezii) în zona de protecţie riverană reţin precipitaţiile şi debitul superficial, reduc eroziunea solului.
    E. Măsurile de protecţie în fîşia riverană şi zona de protecţie a apei lacurilor de acumulare
    108. În procesul de exploatare a lacului de acumulare, deţinătorul va efectua verificări planificate ale acvatoriului (1-2 ori pe an) şi neplanificate – după trecerea viiturii şi ploilor torenţiale, cu efectuarea de observări asupra oscilaţiei nivelurilor apei, erodării malurilor şi proceselor de alunecare, înnămolirii şi acoperirii cu vegetaţie a apei.
    Observaţiile pe sectoarele malurilor neconsolidate vor fi efectuate în scopul determinării intensităţii erodării acestora şi a proceselor de înnămolire.
    Pe sectoarele afuerii intense se efectuează ridicări topografice şi măsurări ale adîncimilor, prospecţiuni geologice şi hidrogeologice cu prelevarea probelor de sol. În cazul apariţiei unor procese de alunecări, se întocmeşte planul schematic al alunecării cu reperarea lor la obiecte staţionare sau la repere montate în mod special.
    Observările (o data la 5 ani) asupra dislocărilor verticale şi orizontale ale corpului de alunecare şi asupra proceselor hidrogeologice se efectuează sistematic. Observaţiile se efectuează de către specialişti, iar în cazul unor alunecări de proporţii considerabile este necesară antrenarea unor organizaţii licenţiate în domeniu.
    109. Observaţiile asupra înnămolirii cuvetei lacului de acumulare se fac pentru a determina volumele de înnămolire şi gradul de intensitate al acesteia. Măsurarea adîncimilor şi prelevarea probelor de sedimente de fund se efectuează la fiecare 3-5 ani.
    110. Complexul de măsuri de prevenire a înnămolirii lacurilor de acumulare se stabileşte în proiectul de execuţie şi se reflectă în regulamentul de exploatare a lacului de acumulare. Odată cu acumularea experienţei, luînd în considerare particularităţile condiţiilor de exploatare locale, măsurile prevăzute de proiect pot fi modificate, completate, corectate şi precizate.
    111. Din măsurile posibile de prevenire a înnămolirii lacurilor de acumulare fac parte:
    a) acumularea debitului solid în capacităţi special amenajate (rezervoare pentru aluviuni) pe afluenţii a căror cotă în debitul solid total este destul de esenţială;
    b) ameliorările silvice şi îmbunătăţirile funciare în scopul consolidării surpăturilor, alunecărilor, versantelor vîlcelelor, rîpelor şi talvegurilor în zona de influenţă a lacului de acumulare;
    c) întreţinerea (în cazuri necesare – crearea) benzilor de protecţie a apei şi filtrelor împotriva înnămolirii în stare de funcţionare;
    d) curăţarea mecanică a cuvetelor de depunerile aluvionare.
    112. Măsurile de prelungire a perioadei de înnămolire şi de întreţinere a volumului şi de regularizare a lacului de acumulare trebuie să fie stabilite de studiul comparativ tehnico-economic şi de condiţiile concrete de exploatare.
    113. Măsurile de ameliorare silvică şi îmbunătăţiri funciare în zona de influenţă a lacului de acumulare, în scop de reducere a înnămolirii, stopează eroziunea solului şi spălarea particulelor solide de pe suprafaţa teritoriului adiacent.
    114. În timpul verii modificarea periodică a nivelurilor apei din lac la 1-2 m, ameliorează situaţia parazitologică, accelerînd schimbul de apă din lacul de acumulare şi reducînd intensitatea eutrofizării.
    În timpul golirii lacurilor de acumulare, zonele cu ape mici trebuie supuse prelucrării sanitare. Se interzice categoric adăparea şi păşunatul animalelor pe teritoriul cuvetei amonte.
    115. Măsurile de protecţie împotriva degradării malurilor şi erodării terenului adiacent lacului de acumulare/iazului se stabilesc în proiectul de execuţie.
    116. Măsurile şi construcţiile de consolidare a malurilor se împart în două tipuri principale:
    a) construcţiile şi măsurile de protecţie a malurilor împotriva eroziunii şi deteriorării în timpul variaţiilor sezoniere ale nivelului de apă şi a acţiunii valurilor;
    b) construcţiile şi măsurile de prevenire a eroziunii solurilor pe teritoriul învecinat.
    117. Construcţiile şi măsurile de consolidare a malurilor sînt următoarele:
    a) reducerea preliminară a înclinaţiei taluzului, înierbarea taluzului sau gazonarea. Însămînţarea cu ierburi speciale asigură, cu cheltuieli minime, consolidarea taluzurilor cu o înclinare destul de mare;
    b) gazonarea este raţională pe suprafeţe mici acolo unde este necesară crearea protecţiei în termene foarte scurte, precum şi în timpul reparaţiei suprafeţelor, deteriorate de procesele de alunecare (astuparea fisurilor, excavărilor, gropilor etc.);
    c) acoperirea malului cu saltele sau cu garduri de nuiele, fascine, consolidări de lemn;
    d) executarea umpluturii din piatră, fără fundaţie şi a consolidărilor suplimentare la îmbinarea acesteia cu bancul riveran. Aceasta poate funcţiona cîteva sezoane;
    e) executarea umpluturii din nisip-pietriş, cu înclinaţia de la 1,5 pînă la  2 (inclusiv) în combinare cu epiuri transversale din piatră. Asemenea acoperire opreşte bine valurile şi reglează mişcarea aluviunilor de-a lungul malului;
    f) crearea prin hidromecanizare a plajelor uşor înclinate;
    g) montarea plăcilor din beton prefabricat fără pregătirea fundaţiei;
    h) căptuşirea locului deteriorabil cu beton sau beton armat;
    i) crearea zidurilor speciale de sprijin.
    118. În scopul combaterii eroziunii solului şi a poluării apei, activităţile economice în fîşia riverană şi în zonele de protecţie a apei lacurilor de acumulare, trebuie să fie reglementate în strictă corespundere cu prevederile articolelor 8, 9, 12, 13, 14 şi 15 din Legea nr. 440-XIII din 27 aprilie 1995 cu privire la zonele şi fîşiile de protecţie a apei rîurilor şi bazinelor de apă.
    F. Paza construcţiilor
    119. Construcţiile hidrotehnice de importanţă naţională se păzesc conform legilor în vigoare ale Republicii Moldova.
    120. Barajele şi alte construcţii hidrotehnice de categoria I şi II se păzesc de către serviciul de pază militară prin coordonare cu organele Ministerului Afacerilor Interne.
    121. Barajele şi construcţiile de categoria III şi IV pot fi păzite de către serviciile particulare de pază în bază contractuală.
VII. PROTECŢIA CIVILĂ, MĂSURILE DE PREVENIRE
ŞI LICHIDARE
A CONSECINŢELOR ÎN CAZ DE PERICOL
ŞI DE APARIŢIE A INUNDAŢIILOR
(SITUAŢIILOR EXCEPŢIONALE)
    122. Protecţia civilă reprezintă un sistem de măsuri şi acţiuni întreprinse în vederea asigurării protecţiei populaţiei, proprietăţii în condiţii de calamităţi naturale, avarii şi catastrofe şi se realizează conform principiului teritorial de protecţie în corespundere cu organizarea administrativ-teritorială cuprinzînd toate ramurile economiei locale, indiferent de forma de proprietate şi poartă un caracter obligatoriu.
    123. Activitatea unităţilor economice în domeniul protecţiei civile este coordonată de Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale al Ministerului Afacerilor Interne.
    124. Deţinătorul lacului de acumulare/iazului, în baza Legii cu privire la protecţia civilă, este obligat să elaboreze Planul măsurilor de protecţie civilă a obiectului acvatic, ce prevede măsuri de prevenire şi acţiuni adecvate în vederea lichidării consecinţelor, coordonate cu organul respectiv de protecţie civilă şi aprobat de preşedintele Comisiei pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova.
    125. Deţinătorul lacului de acumulare/iazului, în baza proiectului de execuţie, este obligat să evalueze riscul şi să planifice măsurile de protecţie contra inundaţiilor.
Măsurile de securitate şi sporire a stabilităţii construcţiilor pentru cazurile de situaţii excepţionale trebuie să includă:
    a) planul cu graniţele zonei de inundaţii;
    b) gradul de pericol şi prognoza posibilelor consecinţe negative cu pierderi umane şi materiale în urma viiturilor de primăvară-vară şi a distrugerii barajelor ce se stabileşte în documentaţia de proiect la capitolul protecţia civilă, măsurile de prevenire şi lichidare a consecinţelor în caz de pericol şi apariţia inundaţiilor (situaţiilor excepţionale);
    c) schema de avertizare a populaţiei locale şi a serviciilor respective;
    d) planurile de evacuare a populaţiei, a animalelor şi a bunurilor de valoare;
    e) crearea şi coordonarea cu Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale al Ministerului Afacerilor Interne a echipelor mobile de salvatori, dotate cu tehnica şi mijloacele necesare.
    126. În cazul în care lichidarea lacului de acumulare e mai rentabilă decît efectuarea măsurilor de consolidare a construcţiilor şi sistemelor de evacuare şi în lipsa documentaţiei de proiect, decizia de lichidare poate fi luată de Comisia pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova, conform Hotărîrii Guvernului nr. 1340 din 4 decembrie 2001 şi este obligatorie pentru executare de către deţinătorul lacului de acumulare/iazului, în termenele stabilite.
    127. Dacă lacul de acumulare este amplasat într-o reţea de lacuri în cascadă, este necesară elaborarea regulilor suplimentare de exploatare a resurselor de apă la nivelul documentaţiei de proiect.
    128. Toate acumulările de apă, indiferent de amplasare, volumul de apă acumulată şi apartenenţa departamentală pot deveni obiecte potenţial periculoase pentru viaţa şi bunăstarea populaţiei. În vederea organizării complexului de măsuri privind diminuarea posibilelor situaţii excepţionale, conducătorul obiectului acvatic elaborează următoarele anexe la planul de protecţie civilă a obiectului:
    a) graniţele zonei de inundaţie;
    b) schema de avertizare a administraţiei locale, a serviciilor respective şi a populaţiei;
    c) lista echipelor de salvatori, mijloacelor tehnice, utilajului şi materialelor necesare;
    d) planul de interacţiune cu administraţia publică şi cu obiectele acvatice din reţeaua de lacuri.
    129. Pentru lacurile de acumulare/iazurile care se proiectează şi pentru cele ce se află în exploatare, este prevăzut stocul de materiale si mijloace de apărare împotriva inundaţiilor, gheţurilor si combaterea efectelor poluărilor accidentale. Acestea trebuie să fie depozitate într-o magazie situată cît mai aproape de baraj. În magazie trebuie să se găsească lopeţi, cazmale, tîrnăcoape, greble, căngi, găleţi, frînghii, cabluri, scînduri, ciment, bitum, vopsea, adezivi, furtunuri, saci, folii, bărci, colaci de salvare, cizme, lanterne etc.
VIII. TEHNICA SECURITĂŢII
    130. În perioada de exploatare a lacului de acumulare trebuie respectată tehnica securităţii, stabilită pentru fiecare tip de lucrări.
    131. Conducerea generală şi controlul asupra respectării tehnicii securităţii în timpul lucrărilor de exploatare a lacului de acumulare se realizează de către o persoană responsabilă atestată, numită de gestionar.
    Fiecare persoană care efectuează exploatarea trebuie să cunoască şi să respecte regulile de tehnică a securităţii la locul său de muncă.
    Toate persoanele din serviciul de exploatare sînt obligate să practice înotul, să poată utiliza bărcile cu rame, să aibă o pregătire teoretică şi practică de salvator şi se admit la executarea obligaţiilor sale numai după instructajul de tehnică a securităţii, conform prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 186-XVI din 10 iulie 2008.
    Încălcarea regulilor de tehnică a securităţii este inadmisibilă.
    132. La executarea lucrărilor în timp de noapte sau în timpul accidentelor se desemnează persoane speciale pentru controlul asupra respectării regulilor de tehnică a securităţii.
    133. Toate construcţiile hidrotehnice a lacurilor de acumulare/iazurilor şi teritoriile adiacente trebuie să fie iluminate.
    134. Persoanele care efectuează lucrări pe oglinda apei, pe malul lacului de acumulare/iazului şi pe taluzul aval al barajului trebuie să fie asigurate cu mijloace de salvare.
    Mijloacele de salvare pe apă trebuie să fie constituite din seturi de vîsle şi colaci sau veste de salvare individuale pentru fiecare colaborator şi trebuie să fie întreţinute în stare de pregătire deplină.
    Barierele de protecţie, mai ales în locurile cu pericol sporit, trebuie să fie permanent în stare de bună funcţionare.
    Sînt categoric interzise lucrările pe apă, în apropierea nemijlocită de construcţiile descărcătoarelor de apă.
    135. La efectuarea lucrărilor în perioada de toamnă şi primăvara timpurie, cu temperatura apei sub 10°C, se permite aflarea în apă maximum 30 minute. Apoi lucrătorii schimbă îmbrăcămintea şi se încălzesc minimum o oră.
    136. În timpul lucrărilor pe gheaţă este obligatorie instalarea podinii din scînduri. Lucrările trebuie să se execute în grup. În caz de pericol este necesară asigurarea reciprocă prin legarea cu frînghii.
    137. O atenţie deosebită trebuie acordată respectării exacte a regulilor de tehnică a securităţii în timpul lucrului cu utilajul electric, aparatele electrice, cu materialele explozive şi uşor inflamabile.
    Lucrările de exploatare în apropierea nemijlocită a construcţiilor lacului de acumulare trebuie să fíe efectuate cu prudenţă. La construcţiile de pămînt aflate sub sarcină sînt interzise lucrările cu explozivi.
    138. Locurile reparaţiilor şi pasajelor trebuie să fie marcate prin semne de avertizare.
    Punţile hidrometrice şi cele de serviciu trebuie să aibă balustrade rezistente din ambele părţi cu înălţimea de minimum 1 m.
    Dispozitivele şi mecanismele de ridicare trebuie să fie îngrădite şi încuiate cu lacăt, iar cheile şi mînerele amovibile trebuie păstrate în locurile stabilite.
    În timpul funcţionării mecanismelor amplasate pe taluzurile barajului şi pe povîrnişuri abrupte, se iau măsuri împotriva alunecării şi răsturnării acestora.
    La fiecare construcţie trebuie să fie o trusă medicală cu rezervă permanentă de medicamente şi material de pansament.
    139. Încăperile de serviciu şi cele auxiliare trebuie să aibă inventar antiincendiar în stare de funcţionare, stingătoare şi alte mijloace de avertizare şi de protecţie contra incendiilor şi avariilor, conform normelor stabilite.
IX. DOCUMENTAŢIA ŞI DĂRILE DE SEAMĂ (RAPOARTE)
    140. Deţinătorul lacului de acumulare/iazului trebuie să posede şi să păstreze următoarea documentaţie:
    a) cartea tehnică a lacului de acumulare/iazului şi ale tuturor construcţiilor, conform anexei nr.6 la Regulamentul de recepţie a construcţiilor şi instalaţiilor aferente, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 285 din 23 mai 1996;
    b) capitolul D din cartea tehnică va fi elaborat, ţinîndu-se cont de reglementările stipulate în prezentul Regulament-tip;
    c) în cazul lipsei şi constatării imposibilităţii de restabilire a cărţii tehnice, în mod obligatoriu se întocmeşte Fişa tehnică a lacului de acumulare/iazului (anexa nr. 1 la prezentul Regulament-tip). Deţinătorul lacului de acumulare/ iazului, în termen de un an de la data elaborării Fişei tehnice a lacului de acumulare/iazului, va elabora documentaţia necesară ce derivă din realizarea cerinţelor stabilite în pct.12 din prezentul Regulament-tip;
    d) procesele-verbale anuale ale comisiei privind analiza stării tehnice a lacului de acumulare/iazului;
    e) graficele de lucru ale lacului de acumulare aprobate pe anul curent;
    f) instrucţiunile de producere şi de funcţie a persoanelor care efectuează exploatarea;
    g) instrucţiuni privind tehnica securităţii şi protecţia muncii.
    141. Toate lacurile de acumulare/iazurile, fără excepţie, amplasate pe teritoriul Republicii Moldova trebuie să aibă, în mod obligatoriu, regulament propriu de exploatare şi cartea tehnică.
    142. Deţinătorii staţiilor de pompare a apei din lacurile de acumulare şi alte surse de apă, vor deţine Paşaportul prizei de apă (anexa nr. 7 la prezentul Regulament-tip), iar deţinătorii staţiilor de pompare mobile vor deţine paşaportul tehnic, emis de uzina producătoare, care conţine descrieri privind instalaţia de protecţie a peştelui.
    143. La proiectarea lacului de acumulare/iazului, proiectantul va stabili locurile admisibile pentru amplasarea prizei de apă la staţiile de pompare staţionare, în funcţie de parametrii lacului/iazului.
    144. Amplasarea prizei de apă la staţiile de pompare mobile se admite la solicitarea utilizatorului pe tot perimetrul lacului/iazului, cu excepţia zonelor de agreament şi a taluzului umed al barajului.
    145. Persoanele care efectuează exploatarea sînt obligate să ţină evidenţa în următoarele registre:
    a) registrul de observaţii asupra nivelului apei în lacul de acumulare, în piezometre şi asupra calităţii apei lacului de acumulare (volum de retenţie mai mare de 1 mil. m3), conform anexei nr.2 la prezentul Regulament-tip;
    b) registrul de dispoziţii şi de evidenţă a serviciilor la lacul de acumulare, conform anexei nr.3 la prezentul Regulament-tip;
    c) registrul de instructaj privind tehnica securităţii, regulile de exploatare şi înregistrarea cazurilor de încălcare a regulilor privind exploatare lacului de acumulare/iazului, conform anexei nr.4 la prezentul Regulament-tip;
    d) registrul de observări asupra stării construcţiilor, înnămolirii cuvetei şi deformării malurilor, lacului de acumulare/iazului, conform anexei nr.5 la prezentul Regulament-tip;
    e) registrul de evidenţă a reparaţiilor şi lucrărilor de întreţinere sau de reconstrucţie a tuturor construcţiilor, lacului de acumulare/iazului, conform anexei nr.6 la prezentul Regulament-tip.
    146. În scopul controlului asupra respectării termenelor de executare a observaţiilor se întocmeşte un grafic anual, în care sînt înregistrate datele observaţiilor, conform instrucţiunilor, şi îndeplinirea acestora.
    147. În baza materialelor de observare şi a exploatării reale, la finele fiecărui an se face darea de seamă anuală şi se efectuează analiza stării tehnice a lacului de acumulare şi a funcţionării construcţiilor acestuia, se prevăd măsurile privind ameliorarea exploatării acestuia. Darea de seamă anuală o întocmeşte deţinătorul lacului de acumulare/iazului şi se transmite organului de stat care este responsabil de gestiunea resurselor de apă.

    anexa nr.1

    anexa nr.2

    anexa nr.3

    anexa nr.4

    anexa nr.5

    anexa nr.6

    anexa nr.7