LPO184/2016
ID intern unic:  366522
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 184
din  22.07.2016
cu privire la contractele de garanţie financiară
Publicat : 09.09.2016 în Monitorul Oficial Nr. 293-305     art Nr : 622     Data intrarii in vigoare : 09.03.2017
    Parlamentul adoptă prezenta lege organică. 
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
    Articolul 1. Obiectul de reglementare
    Prezenta lege reglementează regimul juridic aplicabil contractelor de garanţie financiară şi garanţiilor financiare, punerea la dispoziţie şi executarea garanţiilor financiare, dreptul de utilizare a garanţiilor financiare, recunoaşterea contractelor de garanţie financiară cu transfer de proprietate şi a clauzelor de compensare cu exigibilitate imediată, neaplicarea anumitor dispoziţii în materie de insolvabilitate şi legea aplicabilă unor aspecte referitoare la garanţiile financiare.
    Articolul 2. Domeniul de aplicare 
    (1) Prezenta lege se aplică contractelor de garanţie financiară dacă acestea întrunesc cumulativ următoarele cerinţe:
    a) sînt încheiate între persoanele indicate la art. 3;
    b) pot fi probate printr-un înscris, printr-o înregistrare în formă electronică sau pe orice alt suport durabil.
    (2) Prezenta lege se aplică garanţiilor financiare care întrunesc cumulativ următoarele cerinţe:
    a) obiectul garanţiilor financiare este constituit din mijloace băneşti, instrumente financiare sau creanţe pecuniare;
    b) punerea la dispoziţie a garanţiilor financiare poate fi probată printr-un înscris.
    (3) Prezenta lege nu reglementează:
    a) drepturile pe care o persoană le poate avea asupra activelor puse de către aceasta la dispoziţie în calitate de garanţie financiară;
    b) drepturile care se dobîndesc în temeiul altor contracte decît cele de garanţie financiară şi care sînt dobîndite într-un alt mod decît în temeiul aplicării dispoziţiilor legale privind intentarea sau continuarea procedurii de lichidare sau a măsurilor de restructurare.
    (4) Din domeniul de reglementare al prezentei legi sînt excluse garanţiile financiare al căror obiect îl constituie acţiunile emise de furnizorul garanţiei, acţiunile deţinute de acesta la  întreprinderi afiliate sau acţiunile deţinute de acesta la societăţi al căror scop exclusiv este deţinerea de mijloace de producţie care sînt esenţiale pentru desfăşurarea activităţii furnizorului garanţiei sau deţinerea de bunuri imobiliare.
    (5) Dacă debitor al creanţelor pecuniare este un consumator, astfel cum este definit în Legea nr. 202 din 12 iulie 2013 privind contractele de credit pentru consumatori, sau o întreprindere micro, mică sau mijlocie, astfel cum sînt definite în Legea nr. 206-XVI din 7 iulie 2006 privind susţinerea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, respectivele creanţe pecuniare nu pot constitui obiect al garanţiilor financiare puse la dispoziţia subiecţilor menţionaţi la art. 3 pct. 2) din prezenta lege.
    (6) Prezenta lege nu aduce atingere prevederilor Legii nr. 202 din 12 iulie 2013 privind contractele de credit pentru consumatori. 
    (7) Prevederile Legii nr. 449-XV din 30 iulie 2001 cu privire la gaj se aplică contractelor de garanţie financiară reglementate de prezenta lege în măsura în care nu contravin normelor stabilite de prezenta lege.
    Articolul 3. Subiecţii prezentei legi
    Beneficiarul şi furnizorul garanţiei financiare trebuie să aparţină, fiecare, uneia dintre următoarele categorii:
    1) o autoritate publică (cu excepţia entităţilor care beneficiază de garanţii de stat, dacă acestea nu se încadrează la categoriile prevăzute la pct. 2)–4) din prezentul articol), inclusiv:
    a) autorităţile publice din Republica Moldova care sînt responsabile sau participă la administrarea datoriei sectorului public; şi
    b) autorităţile publice din Republica Moldova împuternicite să deţină conturi pentru clienţi;
    2) Banca Naţională a Moldovei, banca centrală a unui alt stat, Banca Centrală Europeană, Banca Reglementelor Internaţionale, o bancă de dezvoltare multilaterală, Fondul Monetar Internaţional şi Banca Europeană de Investiţii;
    3) o entitate supusă supravegherii prudenţiale, şi anume:
    a) o bancă, astfel cum este definită în Legea instituţiilor financiare nr. 550-XIII din 21 iulie 1995;
    b) o societate de investiţii, astfel cum este definită în Legea nr. 171 din 11 iulie 2012 privind piaţa de capital;
    c) o societate de plată, astfel cum este definită în Legea nr. 114 din 18 mai 2012 cu privire la serviciile de plată şi moneda electronică;
    d) un asigurător (reasigurător), astfel cum sînt definiţi în Legea nr. 407-XVI din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări;
    4) o contraparte centrală, un agent de decontare sau o casă de compensare (clearing), astfel cum sînt definite în Legea nr. 183 din 22 iulie 2016 cu privire la caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăţi şi de decontare a instrumentelor financiare, inclusiv persoane juridice similare care activează pe pieţele futures, de opţioane şi de derivative, care nu intră sub incidenţa prevederilor legii menţionate, şi persoane juridice care acţionează în numele şi pe contul uneia sau al mai multor persoane, care includ orice deţinător de obligaţiuni ori de alte titluri de creanţă sau orice altă entitate dintre cele definite în prezentul articol.
    Articolul 4. Noţiuni
    În sensul prezentei legi, noţiunile de mai jos se definesc după cum urmează: 
    1) bancă de dezvoltare multilaterală – bancă de dezvoltare internaţională şi regională, cum ar fi: Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare  (International Bank for Reconstruction and Development), Corporaţia Financiară Internaţională (International Finance Corporation), Banca Interamericană de Dezvoltare (Inter-American Development Bank), Banca Asiatică de Dezvoltare (Asian Development Bank), Banca Africană de Dezvoltare (African Development Bank), Banca de  Dezvoltare a Consiliului Europei (Council of Europe Development Bank), Banca Nordică de Investiţii (Nordic Investment Bank), Banca Caraibiană de Dezvoltare (Caribbean Development Bank), Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (European Bank for Reconstruction and Development), Banca Europeană pentru Investiţii (European Investment Bank), Fondul European de Investiţii (European Investment Fund), Agenţia pentru Garantarea Investiţiilor Multilaterale (Multilateral Investment Guarantee Agency), Facilitatea Internaţională de Finanţare în favoarea Imunizării (International Finance Facility for Immunisation), Banca Islamică pentru Dezvoltare (Islamic Development  Bank);
    2) cauză care determină executarea garanţiei financiare – neexecutare a obligaţiei financiare garantate sau orice fapt convenit de părţi ca fiind similar neexecutării, la apariţia căruia, conform clauzelor contractului de garanţie financiară sau prin efectul legii, beneficiarul garanţiei are dreptul fie să execute sau să-şi însuşească garanţia financiară, fie să beneficieze de clauza de compensare cu exigibilitate imediată;
    3) clauză de compensare cu exigibilitate imediată – clauză a contractului de garanţie financiară sau contract din care face parte integrantă contractul de garanţie financiară sau, în absenţa unei asemenea clauze, orice dispoziţie legală în temeiul căreia, la apariţia unei cauze care determină executarea garanţiei, fie prin compensare, fie prin compensare reciprocă, fie în alt mod, se realizează următoarele:
    a) obligaţiile părţilor devin imediat exigibile şi sînt exprimate printr-o obligaţie de plată a unei sume de bani reprezentînd valoarea obligaţiilor părţilor calculată la acel moment sau se sting şi sînt înlocuite printr-o obligaţie de plată a unei astfel de sume; şi/sau
    b) sînt stabilite datoriile reciproce ale părţilor în temeiul acestor obligaţii, urmînd ca partea care datorează valoarea cea mai mare să plătească celeilalte părţi suma netă egală cu diferenţa acestor datorii;
    4) contract de garanţie financiară – contract, cu sau fără transfer de proprietate, avînd ca obiect asigurarea executării obligaţiilor financiare garantate, indiferent dacă sînt sau nu  reglementate de un contract-cadru sau de norme şi condiţii generale;
    5) contract de garanţie financiară cu transfer de proprietate – contract, inclusiv contractul repo, în temeiul căruia furnizorul garanţiei transmite beneficiarului acesteia proprietatea deplină sau drepturile depline asupra garanţiei financiare, în scopul garantării sau al asigurării în alt mod a executării obligaţiilor financiare garantate;
    6) contract de garanţie financiară fără transfer de proprietate – contract în temeiul căruia furnizorul garanţiei pune garanţia financiară la dispoziţia beneficiarului acesteia, păstrînd proprietatea deplină sau restrînsă ori drepturile depline asupra garanţiei financiare la momentul constituirii acesteia;
    7) cont relevant – registru sau cont în care sînt operate înscrierile privind punerea la dispoziţie a garanţiilor financiare sub formă de valori mobiliare în formă de înscriere în cont în favoarea beneficiarului în cadrul unui contract de garanţie financiară. Registrul sau contul poate fi ţinut de beneficiarul garanţiei financiare; 
    8) creanţe pecuniare – creanţe care decurg din contractele în temeiul cărora băncile, inclusiv băncile centrale, acordă credite;
    9) drept de utilizare – drept al beneficiarului garanţiei de a folosi şi de a dispune de garanţia financiară ca şi cum ar fi proprietar al acesteia, conform prevederilor contractului de garanţie financiară fără transfer de proprietate;
    10) garanţie asupra instrumentelor financiare în formă de înscriere în cont – garanţie financiară pusă la dispoziţie în temeiul unui contract de garanţie financiară sub formă de instrumente financiare, dreptul de proprietate asupra cărora se demonstrează printr-un înscris efectuat într-un registru sau cont ţinut de către un intermediar sau de către o persoană acţionînd în numele acestuia;
    11)  garanţie echivalentă înseamnă:
    a) în cazul mijloacelor băneşti – plată a aceleiaşi sume de bani în aceeaşi monedă;
    b) în cazul instrumentelor financiare – instrumente financiare emise de acelaşi emitent sau debitor, provenind din aceeaşi emisiune sau clasă, avînd aceeaşi valoare nominală şi aceleaşi caracteristici, în aceeaşi monedă ori alte active în cazul în care contractul de garanţie financiară prevede transferul altor active, ca urmare a producerii oricărui fapt care priveşte sau care afectează în orice mod instrumentele financiare furnizate ca garanţii financiare;
    12) garanţie financiară – mijloace băneşti, instrumente financiare sau creanţe pecuniare puse la dispoziţie în vederea asigurării executării obligaţiilor financiare garantate;
    13) instrumente financiare – acţiuni emise de societăţile pe acţiuni şi alte valori mobiliare echivalente cu acţiunile emise de societăţile pe acţiuni, obligaţiuni şi alte titluri de creanţă, dacă acestea sînt negociabile pe piaţa de capital, precum şi orice alte titluri care sînt în mod normal negociate şi care dau dreptul de a dobîndi asemenea acţiuni, obligaţiuni sau alte valori mobiliare, prin subscriere, cumpărare ori schimb, sau care dau dreptul la plata unei sume de bani (cu excepţia instrumentelor de plată), inclusiv unităţi (titluri) emise de organismele de plasament colectiv în valori mobiliare, instrumente ale pieţei monetare şi orice creanţe/drepturi asupra instrumentelor prevăzute mai sus ori cu privire la aceste instrumente;
    14) întreprinderi afiliate – două sau mai multe întreprinderi din cadrul unui grup format dintr-o întreprindere-mamă, care controlează una sau mai multe filiale, şi toate filialele întreprinderii-mamă, precum şi întreprinderile controlate de întreprinderea-mamă;
    15) măsuri de restructurare – măsuri care implică orice intervenţie a autorităţilor publice sau judiciare, avînd drept scop conservarea ori redresarea situaţiei financiare şi care afectează drepturile preexistente ale terţilor, inclusiv, dar fără a se limita la acestea, măsuri de suspendare a plăţilor, suspendare a  măsurilor de executare sau reducere a creanţelor;
    16) mijloace băneşti – sume de bani, în orice monedă, creditate într-un cont, sau creanţe similare, cum ar fi depozitele pieţei monetare. Mijloacele băneşti sub formă de numerar sînt exceptate din domeniul de aplicare al prezentei legi;
    17) obligaţii financiare garantate  –  obligaţii care sînt garantate printr-un contract de garanţie financiară şi care conferă dreptul la plata unei sume de bani şi/sau la transmiterea proprietăţii asupra unor instrumente financiare.
Obligaţiile financiare garantate pot consta din sau pot include:
    a) obligaţii prezente sau viitoare, pure şi simple, sub condiţie sau la termen,  inclusiv obligaţii care decurg dintr-un contract-cadru ori alte acorduri de acest fel;
    b) obligaţii asumate faţă de beneficiarul garanţiei financiare de către o altă persoană decît furnizorul acesteia;
    c) obligaţii de o anumită categorie sau tip, care se nasc ocazional;
    18) proceduri de lichidare – proceduri care implică valorificarea activelor şi distribuirea mijloacelor băneşti obţinute către creditori, acţionari, asociaţi sau membri, după caz, şi care presupun orice intervenţie a autorităţilor publice ori judiciare, indiferent dacă sînt sau nu cauzate de insolvabilitate ori sînt voluntare sau obligatorii.
Capitolul II
PUNEREA LA DISPOZIŢIE A GARANŢIEI
FINANCIARE
    Articolul 5. Prevederi generale privind punerea
                       la dispoziţie a garanţiei financiare
    (1) Prevederile prezentei legi se aplică garanţiilor financiare din momentul punerii acestora la dispoziţia beneficiarului garanţiei financiare dacă punerea la dispoziţie poate fi demonstrată printr-un înscris.
    (2) Punerea la dispoziţie a garanţiei financiare presupune remiterea, transferarea, deţinerea, înregistrarea sau orice altă modalitate prin care beneficiarul garanţiei ori persoana care acţionează în numele şi pe contul acestuia obţine posesia sau controlul asupra garanţiei financiare. Garanţia financiară se consideră pusă la dispoziţie chiar dacă furnizorul acesteia beneficiază de dreptul de a înlocui garanţia financiară, dreptul de a retrage în favoarea sa garanţiile financiare excedentare ori dreptul de a încasa veniturile aferente creanţelor pecuniare, pînă la o dispoziţie contrară.
    Articolul 6. Identificarea obiectului garanţiei financiare
    (1) Înscrisul care demonstrează punerea la dispoziţie a garanţiei financiare trebuie să permită identificarea obiectului garanţiei financiare.
    (2) În scopul identificării obiectului garanţiei financiare este suficient să se poată demonstra că:
    a) instrumentele financiare în formă de înscriere în cont care constituie obiectul garanţiei financiare sînt înregistrate în creditul contului relevant sau constituie un credit asupra acestui cont;
    b) mijloacele băneşti care constituie obiectul garanţiei financiare sînt înregistrate în creditul unui cont desemnat ori constituie un credit asupra acestui cont;
    c) creanţele pecuniare sînt incluse într-o listă de creanţe, furnizată beneficiarului garanţiei financiare printr-un înscris, printr-o înregistrare electronică sau pe un alt suport durabil.
    (3) Faptul includerii creanţelor pecuniare într-o listă de creanţe, furnizată beneficiarului garanţiei financiare printr-un înscris, printr-o înregistrare electronică sau pe un alt suport durabil, este opozabil debitorului creanţei pecuniare şi persoanelor terţe.
    Articolul 7. Condiţii de formă  
    (1) Încheierea, valabilitatea, perfectarea, caracterul executoriu sau admiterea ca probă a contractelor de garanţie financiară, precum şi punerea la dispoziţie a garanţiei financiare în temeiul unui contract de garanţie financiară nu sînt condiţionate de îndeplinirea anumitor formalităţi.
    (2) Fără a afecta aplicarea prevederilor art. 6 alin. (3), în cazul punerii la dispoziţie a creanţelor pecuniare în calitate de garanţie financiară, încheierea, valabilitatea, perfectarea, prioritatea, executarea sau admiterea ca probă a unor asemenea garanţii financiare nu sînt condiţionate de îndeplinirea anumitor formalităţi, precum înregistrarea sau notificarea debitorului creanţei pecuniare puse la dispoziţie în calitate de garanţie financiară.
    (3) În sensul prezentei legi, prin îndeplinire de formalităţi se înţelege perfectarea unui document într-o formă sau modalitate prestabilită, depunerea cererilor la autorităţile publice, înregistrarea într-un registru public, publicarea într-un ziar, revistă, publicaţie oficială sau orice altă formă de publicitate, notificarea autorităţilor publice, furnizarea într-o anumită formă a dovezilor privind data întocmirii unui document sau a unui instrument, cuantumul obligaţiilor financiare garantate sau orice alt aspect.
    (4) Actele necesare pentru transferarea sau constituirea garanţiilor financiare sub formă de instrumente financiare, altele decît instrumentele financiare în formă de înscriere în cont, precum andosarea în cazul biletelor la ordin sau înregistrarea în registrul emitentului în cazul instrumentelor financiare nominative, nu se consideră îndeplinire de formalităţi în sensul alin. (1).
    (5) Solicitarea permisiunii prealabile a Băncii Naţionale a Moldovei la constituirea gajului care are ca obiect cota substanţială de acţiuni ale băncilor din Republica Moldova conform art. 8 alin. (51) din Legea nr. 449-XV din 30 iulie 2001 cu privire la gaj nu se consideră îndeplinire de formalităţi în sensul alin. (1) din prezentul articol.
    (6) Înregistrarea garanţiilor financiare sub formă de mijloace băneşti sau dobîndirea de către beneficiarul garanţiei a controlului asupra conturilor bancare conform art. 251 alin. (1) din Legea nr. 449-XV din 30 iulie 2001 cu privire la gaj nu se consideră îndeplinire de formalităţi în sensul alin. (1) din prezentul articol.
    (7) Prevederile alin. (1) nu aduc atingere aplicării prezentei legi din momentul punerii la dispoziţie a garanţiei financiare numai dacă punerea la dispoziţie poate fi probată printr-un înscris şi dacă contractul de garanţie financiară poate fi probat printr-un înscris, printr-o înregistrare electronică sau pe un alt suport durabil.
    (8) Fără a aduce atingere prevederilor Legii nr. 256 din 9 decembrie 2011 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, debitorul creanţei pecuniare poate renunţa legal, în scris sau într-o altă formă legal acceptată, la:
    a) dreptul de compensare a obligaţiilor sale faţă de creditorul creanţei pecuniare sau faţă de persoanele cărora acest creditor a gajat sau cesionat respectiva creanţă pecuniară în calitate de garanţie;
    b) drepturile care îi revin în temeiul normelor privind secretul bancar, a căror exercitare ar împiedica sau limita capacitatea creditorului creanţei pecuniare de a furniza informaţii cu privire la creanţa pecuniară sau la debitorul acesteia, în scopul utilizării creanţei pecuniare în calitate de garanţie.
Capitolul III
EXECUTAREA CONTRACTELOR DE GARANŢIE
FINANCIARĂ

    Articolul 8. Modalităţi de executare a garanţiei
                       financiare
    La apariţia unei cauze care determină executarea garanţiei financiare, beneficiarul acesteia poate executa orice garanţie financiară pusă la dispoziţie în temeiul şi condiţiile contractului de garanţie financiară fără transfer de proprietate în una dintre următoarele modalităţi:
    a) în cazul mijloacelor băneşti, prin compensarea acestora cu valoarea obligaţiilor financiare garantate sau prin reţinerea mijloacelor băneşti în vederea stingerii respectivelor obligaţii;
    b) în cazul instrumentelor financiare şi al creanţelor pecuniare, prin vînzarea sau însuşirea acestora şi prin compensarea valorii lor cu valoarea obligaţiilor financiare garantate ori prin reţinerea instrumentelor financiare şi/sau a creanţelor pecuniare în vederea stingerii acestor obligaţii.
    Articolul 9. Însuşirea garanţiei financiare
    (1) Executarea garanţiei financiare prin însuşire este posibilă numai dacă:
    a) această modalitate de executare a garanţiei financiare a fost convenită de părţi prin contractul de garanţie financiară fără transfer de proprietate; şi
    b) părţile au convenit, prin contractul de garanţie financiară fără transfer de proprietate, cu privire la modul de evaluare a instrumentelor financiare şi a creanţelor pecuniare.
    (2) Dacă prin clauzele contractului de garanţie financiară fără transfer de proprietate nu s-a convenit altfel, executarea garanţiei financiare prin modalităţile prevăzute la art. 8 nu presupune:
    a) notificarea prealabilă a intenţiei de executare a garanţiei financiare;
    b) aprobarea de către orice instanţă judecătorească, autoritate publică sau orice altă persoană a condiţiilor de executare a garanţiei financiare;
    c) necesitatea expirării unui termen suplimentar;
    d) desfăşurarea executării garanţiei financiare prin procedura de licitaţie  publică sau printr-o altă procedură prestabilită.
    (3) Clauzele contractelor de garanţie financiară produc efecte juridice şi în cazul intentării sau continuării procedurii de lichidare sau aplicării măsurilor de restructurare atît faţă de furnizorul garanţiei financiare, cît şi faţă de beneficiarul acesteia.
    (4) Executarea sau evaluarea garanţiilor financiare, precum şi calcularea obligaţiilor financiare garantate trebuie să fie realizate într-o manieră rezonabilă din punct de vedere comercial.
    (5) Instanţele de judecată sînt competente, la cerere, să verifice dacă executarea sau evaluarea garanţiilor financiare, precum şi calcularea obligaţiilor financiare garantate au fost sau nu realizate într-o manieră rezonabilă din punct de vedere comercial.
    Articolul 10. Aplicarea prevederilor legislaţiei valutare
    Plăţile şi transferurile aferente executării garanţiilor financiare se efectuează cu respectarea prevederilor legislaţiei valutare referitoare la moneda în care pot fi efectuate plăţi şi transferuri pe teritoriul Republicii Moldova.
Capitolul IV
DREPTUL DE UTILIZARE A GARANŢIEI FINANCIARE ÎN TEMEIUL
CONTRACTELOR DE GARANŢIE FINANCIARĂ FĂRĂ TRANSFER
DE PROPRIETATE

    Articolul 11. Dispoziţii generale privind exercitarea
                         dreptului de utilizare
    Dacă şi în măsura în care contractul de garanţie financiară fără transfer de proprietate prevede astfel, beneficiarul garanţiei financiare are dreptul de utilizare a garanţiei în condiţiile prevăzute de contractul respectiv, cu respectarea prevederilor prezentei legi.
    Articolul 12. Transferul garanţiei echivalente
    (1) În cazul în care beneficiarul garanţiei financiare exercită dreptul prevăzut la art.11, acestuia îi revine obligaţia de a transfera o garanţie echivalentă pentru a înlocui garanţia financiară iniţială, cel mai tîrziu la data scadenţei obligaţiilor financiare garantate prin contractul de garanţie financiară fără transfer de proprietate.
    (2)  La data scadenţei obligaţiilor financiare garantate, în măsura în care clauzele contractului de garanţie financiară prevăd astfel, beneficiarul garanţiei financiare este obligat:
    a) fie să restituie garanţia, în cazul în care obligaţia financiară garantată este îndeplinită;
    b) fie să compenseze valoarea garanţiei echivalente cu valoarea obligaţiilor financiare garantate;
    c) fie să reţină garanţia drept plată a acestor obligaţii.
    (3)  Garanţia echivalentă transferată în îndeplinirea unei obligaţii financiare conform alin. (1) face obiectul aceluiaşi contract de garanţie financiară fără transfer de proprietate ca şi garanţia financiară iniţială şi este considerată ca şi cînd ar fi fost pusă la dispoziţie la momentul la care a fost pusă la dispoziţie garanţia financiară iniţială.
    (4)  Utilizarea garanţiei financiare de către beneficiarul acesteia conform prevederilor art. 11 şi ale prezentului articol nu afectează valabilitatea sau exercitarea drepturilor beneficiarului garanţiei ce decurg din contractul de garanţie financiară fără transfer de proprietate cu privire la garanţia financiară transferată de către acesta în executarea unei obligaţii conform alin. (1) din prezentul articol.
    (5)  Dacă intervine o cauză care determină executarea garanţiei financiare în timp ce orice obligaţie a beneficiarului acesteia de a transfera o garanţie echivalentă în cadrul unui contract de garanţie financiară fără transfer de proprietate nu a fost încă executată, obligaţia de transfer al garanţiei echivalente poate face obiectul unei clauze de compensare cu exigibilitate imediată.
    (6) Prevederile art. 11 şi ale prezentului articol nu se aplică creanţelor pecuniare.
Capitolul V
RECUNOAŞTEREA CONTRACTELOR DE GARANŢIE
FINANCIARĂ CU TRANSFER
DE PROPRIETATE ŞI A
CLAUZELOR DE COMPENSARE CU EXIGIBILITATE
IMEDIATĂ

    Articolul 13. Recunoaşterea contractelor de garanţie
                          financiară  cu transfer de proprietate
    Dacă intervine o cauză care determină executarea garanţiei financiare în timp ce orice obligaţie a beneficiarului acesteia de a transfera o garanţie echivalentă în cadrul unui contract de garanţie financiară cu transfer de proprietate nu a fost încă executată, obligaţia de transfer al garanţiei echivalente poate face obiectul unei clauze de compensare cu exigibilitate imediată.
    Articolul 14. Recunoaşterea clauzelor de compensare
                         cu exigibilitate imediată
    (1) Clauza de compensare cu exigibilitate imediată îşi produce efectele conform prevederilor sale:
    a) indiferent de începerea sau de continuarea unor măsuri de restructurare ori a unei proceduri de lichidare cu privire la furnizorul şi/sau la beneficiarul garanţiei financiare;
    b) indiferent de orice pretinsă cesiune, măsuri de asigurare dispuse de instanţa de judecată sau alte măsuri de indisponibilizare a bunurilor sau altă formă de înstrăinare a drepturilor respective sau în privinţa unor asemenea drepturi.
    (2)  Aplicarea unei clauze de compensare cu exigibilitate imediată nu poate fi supusă niciuneia dintre condiţiile prevăzute la art. 9 alin. (2), dacă nu s-a stabilit altfel de către părţi.
Capitolul VI
NEAPLICAREA ANUMITOR DISPOZIŢII ÎN
MATERIE DE INSOLVABILITATE
    Articolul 15. Neaplicarea anumitor dispoziţii în materie
                         de insolvabilitate
    (1) Nu pot fi declarate nule, anulabile sau lipsite de efecte contractele de garanţie financiară, precum şi punerea la dispoziţie a garanţiilor financiare în baza unui asemenea contract numai pe motiv că acestea au fost încheiate sau garanţiile financiare au fost puse la dispoziţie în următoarele condiţii:
    a) în ziua deschiderii procedurii de lichidare sau adoptării măsurilor de restructurare, dar înaintea pronunţării deciziei sau ordinului prin care au fost dispuse aceste măsuri/proceduri;
    b) în cursul unei perioade determinate, anterioară deschiderii procedurii de lichidare sau adoptării măsurilor de restructurare, perioadă stabilită în raport cu data deschiderii sau a adoptării ori în raport cu data pronunţării unei decizii sau a unui ordin ori în raport cu orice acţiune sau orice eveniment produs în timpul derulării acestor proceduri sau măsuri.
    (2) În cazul în care un contract de garanţie financiară a fost încheiat sau o obligaţie financiară garantată a luat naştere ori o garanţie financiară a fost pusă la dispoziţie în ziua începerii măsurii de restructurare sau procedurii de lichidare, dar după momentul începerii acesteia, contractul îşi va produce efectele şi va fi opozabil terţilor dacă beneficiarul garanţiei financiare poate dovedi că nu a cunoscut şi nici nu putea să cunoască faptul că o astfel de măsură/procedură a fost dispusă/începută.
    (3)  În cazul în care contractul de garanţie financiară prevede obligaţia punerii la dispoziţie a unei garanţii financiare sau a unei garanţii financiare suplimentare, în funcţie de variaţia valorii garanţiei financiare ori a valorii obligaţiilor financiare garantate, sau dreptul de a retrage garanţia financiară constituită prin substituirea sau înlocuirea acesteia cu o garanţie financiară de aceeaşi valoare, punerea la dispoziţie a garanţiei financiare, garanţiei financiare suplimentare sau substituirea ori înlocuirea garanţiei financiare, în temeiul unei asemenea obligaţii/drept, nu va putea fi declarată nulă sau anulabilă numai pe motiv că:
    a) punerea la dispoziţie a avut loc în ziua începerii măsurilor de restructurare ori procedurii de lichidare, dar înaintea pronunţării deciziei sau ordinului prin care au început aceste măsuri/proceduri ori în cursul unei perioade determinate anterioare datei începerii măsurilor/procedurii, perioadă stabilită în raport cu data deschiderii procedurii sau a adoptării măsurilor sau în raport cu data pronunţării oricărei decizii sau ordin ori în raport cu întreprinderea oricărei acţiuni sau producerea oricărui eveniment în timpul derulării acestor proceduri sau măsuri; şi/sau
    b) obligaţiile financiare garantate au luat naştere anterior datei punerii la dispoziţie a garanţiei financiare, a garanţiei suplimentare sau substituirii ori înlocuirii garanţiei financiare iniţiale.
    Articolul 16. Prevederi generale privind aplicarea
                         normelor în materie de insolvabilitate
    Fără a aduce atingere prevederilor art. 15 alin. (1)–(3), prezenta lege nu afectează normele în materie de insolvabilitate referitoare la tranzacţiile încheiate în cursul perioadei determinate menţionate la art. 15 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) lit. a).
Capitolul VII
NORME DE DREPT CONFLICTUALE
    Articolul 17. Legea aplicabilă unor aspecte referitoare
                          la garanţiile financiare constituite sub formă
                          de instrumente financiare în formă de înscriere
                          în cont
    Garanţiile financiare constituite sub formă de instrumente financiare în formă de  înscriere în cont sînt guvernate de legea ţării în care este menţinut contul relevant în ceea ce priveşte:
    a) natura juridică şi efectele patrimoniale ale garanţiei financiare constituite sub formă de instrumente financiare în formă de înscriere în cont;
    b) condiţiile care trebuie îndeplinite pentru încheierea în mod valabil a unui contract de garanţie financiară avînd ca obiect instrumente financiare în formă de înscriere în cont şi pentru punerea la dispoziţie a acestor instrumente financiare în temeiul unui astfel de contract şi formalităţile necesare pentru asigurarea opozabilităţii faţă de terţi a unui astfel de contract şi a punerii la dispoziţie a unor astfel de garanţii;
    c) dacă un drept de proprietate sau alt drept al unei persoane cu privire la garanţia financiară constituită sub formă de instrumente financiare în formă de înscriere în cont este prioritar ori subordonat unui drept de proprietate sau altui drept concurent şi dacă dobîndirea s-a făcut cu bună-credinţă;
    d) formalităţile cerute pentru executarea garanţiei financiare constituite sub formă de instrumente financiare în formă de înscriere în cont, ca urmare a apariţiei unei cauze care determină executarea garanţiei.
    Articolul 18. Legea altei ţări
    Trimiterea la legea unei ţări reprezintă trimiterea la dreptul intern al acestei ţări, indiferent de orice normă care prevede că chestiunea respectivă trebuie soluţionată în conformitate cu legea altei ţări.
Capitolul VIII
DISPOZIŢII FINALE
    Articolul 19. Compatibilitatea cu legislația comunitară
    Prezenta lege transpune art. 1–9 din Directiva 2002/47/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 iunie 2002 privind contractele de garanţie financiară, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene L 168 din 27 iunie 2002, și este compatibilă cu aceasta.
    Articolul 20. Intrarea în vigoare
    (1) Prezenta lege intră în vigoare la expirarea a 6 luni de la data publicării.
    (2) Guvernul, pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi, va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege şi va adopta actele normative necesare pentru realizarea prezentei legi.
    (3) Autorităţile publice indicate la art. 3 vor aduce actele lor normative în concordanţă cu prezenta lege pînă la intrarea în vigoare a acesteia.

    PREŞEDINTELE  PARLAMENTULUI                         Andrian CANDU

    Nr. 184. Chişinău, 22 iulie 2016.