În scopul asigurării implementării eficiente pe segmentul probaţiunii a Planului de acţiuni pentru implementarea Strategiei de reformă a sectorului justiţiei pentru anii 2011–2016, aprobat prin Hotărîrea Parlamentului nr.6 din    16 februarie 2012 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr. 109-112, art.371), Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă:
    Strategia de dezvoltare a sistemului probaţiunii pentru anii 2016-2020, conform anexei nr.1;
    Planul de acţiuni pentru implementarea Strategiei de dezvoltare a sistemului probaţiunii pentru anii 2016-2020, conform anexei nr. 2.
    2. Ministerul Justiţiei:
    va asigura procesul de monitorizare şi coordonare a implementării Strategiei de dezvoltare a sistemului probaţiunii pentru anii 2016-2020 şi a Planului de acţiuni pentru implementarea acesteia;
    va asigura conlucrarea cu organizaţiile internaţionale şi cu potenţialii parteneri de dezvoltare în scopul atragerii volumului necesar de investiţii pentru implementarea prevederilor Strategiei de dezvoltare a sistemului probaţiunii pentru anii 2016-2020 şi ale Planului de acţiuni pentru implementarea acesteia.
    3. Ministerele şi alte autorităţi administrative centrale vor asigura realizarea măsurilor prevăzute în Strategia  de dezvoltare a sistemului probaţiunii pentru anii 2016-2020 şi în Planul de acţiuni pentru implementarea acesteia, conform competenţelor.
    4. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Justiţiei.

    PRIM-MINISTRU                                                  Pavel FILIP

    Contrasemnează:
    Ministrul justiţiei                                                     Vladimir Cebotari
    Ministrul finanţelor                                                  Octavian Armaşu

    Nr. 1015. Chişinău, 1 septembrie 2016.


    La 14 februarie 2008, Parlamentul a adoptat Legea cu privire la probaţiune, iar prin Hotărîrea Guvernului nr. 827 din 10 septembrie 2010 a fost creat Oficiul central de probaţiune.
    Prin modificarea şi completarea Hotărîrii Guvernului nr. 827 din 10 septembrie 2010 „Privind organizarea şi funcţionarea organelor de probaţiune”, efectuată la 12 octombrie 2015, Oficiul central de probaţiune şi-a modificat structura organizaţională şi modul de funcţionare a organelor de probaţiune. Astfel, Oficiul central de probaţiune este redenumit în Inspectoratul Naţional de Probaţiune şi are în subordinea sa 3 inspectorate regionale de probaţiune în zonele de Nord, Centru şi Sud ale ţării şi 42 de birouri de probaţiune. Inspectoratele regionale, la rîndul lor, vor coordona şi vor monitoriza activitatea birourilor de probaţiune existente, a centrelor de reabilitare socială a persoanelor liberate de pedeapsa penală şi a centrelor instructiv-metodice.
    Aceste procese relevă faptul că funcţionarea eficientă a sistemului de probaţiune este indispensabilă procesului de edificare a unui sistem judiciar modern, avînd potenţialul de a contribui la reducerea supraaglomerării penitenciarelor şi, respectiv, la creşterea încrederii populaţiei în actul de justiţie prin oferirea posibilităţii de participare a comunităţii în procesul de reabilitare.
    Activitatea sistemului de probaţiune se desfăşoară în interesul comunităţii, în scopul reintegrării sociale a persoanelor care au încălcat legea, al diminuării riscului de săvîrşire a unor noi infracţiuni şi al menţinerii securităţii comunitare, concomitent cu reducerea costurilor sociale pentru executarea sancţiunilor şi măsurilor penale, prin diminuarea populaţiei din penitenciare şi reintegrarea în societate prin valorificarea potenţialului socioeconomic al infractorilor.
    Prin urmare, conform Legii cu privire la probaţiune, se evidenţiază următoarele tipuri de probaţiune:
    a) probaţiune presentinţială – evaluare psihosocială a personalităţii bănuitului, învinuitului, inculpatului; 
    b) probaţiune sentinţială în comunitate  –  totalitate de activităţi orientate spre resocializarea persoanelor liberate de pedeapsa penală a privaţiunii de libertate, spre controlul comportamentului şi al respectării obligaţiilor acestora;
    c) probaţiune penitenciară – totalitate de activităţi socioeducative desfăşurate în penitenciar şi de activităţi de pregătire pentru liberarea persoanelor din locurile de detenţie;
    d) probaţiune postpenitenciară – acordare de asistenţă persoanelor liberate din locurile de detenţie în scopul reintegrării lor în societate;
    e) probaţiune juvenilă – se desfăşoară ţinîndu-se cont de obligativitatea respectării interesului superior al copilului şi de scopul protecţiei temporare a copilului aflat în dificultate, al resocializării şi al reintegrării lui în familia biologică sau adoptivă, în casă de copii de tip familial, precum şi în comunitate.
    În urma modificărilor legislaţiei execuţional-penale, s-a majorat numărul hotărîrilor instanţelor de judecată cu aplicarea pedepselor neprivative de liberare şi liberării de pedeapsa penală faţă de cele privative de libertate. Astfel, numărul subiecţilor de probaţiune aflaţi în supravegherea sistemului de probaţiune este în creştere continuă în comparaţie cu anul 2010, cînd se aflau în evidenţă 13 395 de subiecţi, în anul 2011 – 14 507 persoane, în 2012 – 15 610 persoane, în 2013 – 17 104 persoane, în 2014 – 16 609 persoane, şi în 2015 – 18 008 persoane.

    În evidenţa sistemului de probaţiune, la 1 ianuarie 2016 se aflau 10 649 de subiecţi ai probaţiunii, inclusiv 171 de minori, dintre aceştia, 963 de adulţi şi 12 minori condamnaţi la muncă neremunerată în folosul comunităţii (art. 67 din Codul penal), 5 062 de adulţi şi 126 de minori condamnaţi cu suspendarea executării pedepsei (art. 90 din Codul penal), 312 persoane liberate înainte de termen (art. 91 din Codul penal), 4 054 de adulţi şi 1 minor privat de dreptul de a ocupa anumite funcţii (art. 65 din Codul penal), 1 persoană liberă de pedeapsa minorilor (art. 93 din Codul penal), 87 de persoane cu amînarea executării pedepsei pentru femei gravide şi femei care au copii în vîrstă de pînă la 8 ani (art.96 din Codul penal), 31 de minori pentru aplicarea măsurilor cu caracter educativ (art. 104 din Codul penal)¹.
    _____________________________________________
    ¹ Statistica Inspectoratului Naţional de Probaţiune http://probatiune.gov.md/?go=page&p=171.

    Conform datelor statistice, pe parcursul anilor 2010-2015, comiterea infracţiunilor repetate de către subiecţii probaţiunii în timpul aflării în evidenţă se menţine în mediu de 1,57 % din numărul total de persoane (adulţi şi minori).
Contextul economic, financiar şi material
    Bugetul sistemului de probaţiune rămîne constant pe parcursul anilor 2013-2015 comparativ cu cel al sistemului de probaţiune, suportul bugetar fiind îndreptat preponderent spre susţinerea sistemului penitenciar (Legea bugetului de stat pentru anul 2015).
    Cheltuielile pentru o persoană aflată în evidenţa organelor de probaţiune constituie în jur de 4 lei/zi, cuprinzînd cheltuielile de personal, formare profesională a personalului, cheltuieli de infrastructură, în special pentru programe probaţionale, echipament, locaţiune a oficiilor etc., pe cînd cheltuielile pentru un deţinut aflat în penitenciar se ridică la aproximativ 160 de lei/ zi.
    În sistemul organelor de probaţiune o problemă majoră este şi echipamentul IT învechit, ceea ce îngreunează exercitarea atribuţiilor de serviciu ale întregului personal şi duce la creşterea anuală a cheltuielilor de întreţinere a acestora. Durata mare de timp pentru efectuarea unei singure acţiuni generează un proces de control lent şi fără rezultate rapide. Funcţionalitatea unui sistem informaţional depinde de anumite componente terţe: calculatoare, soft şi reţele de comunicare.
    Managementul resurselor umane
    La nivelul sistemului de probaţiune este stabilit un efectiv-limită de 285 de unităţi, dintre care 40 la nivelul central şi 245 în cadrul subdiviziunilor teritoriale.
    Raportat la volumul ridicat al activităţilor şi complexitatea acestora, reiese în mod evident că personalul este subdimensionat numeric, aspect resimţit în mod negativ atît la nivel central, cît şi la nivelul subdiviziunilor teritoriale, în special în cele cu un număr de angajaţi între 2-6 persoane.
    Majorarea numărului de subiecţi ai probaţiunii aflaţi în evidenţă şi existenţa frecventă a posturilor vacante, inclusiv neangajarea personalului din cauza salariilor necompetitive, atrage asupra consilierilor de probaţiune un volum enorm de lucru. Fluctuaţia de personal are un efect negativ asupra realizării obiectivelor stabilite şi atingerea rezultatelor scontate, în special în domeniile unde există posturi vacante.
    Totodată, fluctuaţia provoacă cheltuieli financiare şi de timp suplimentare pentru organizarea concursurilor, selectarea persoanelor şi instruirea noilor angajaţi, precum şi cheltuieli indirecte, cum ar fi pierderea angajaţilor cu experienţă în domeniu şi scăderea calităţii serviciilor acordate.
    De asemenea, ghidurile practice pentru îndrumarea consilierilor de probaţiune sînt învechite, dată fiind modificarea frecventă a legislaţiei în domeniul de probaţiune în cauză şi dezvoltarea vertiginoasă a sistemului de probaţiune în ultimii ani.
    Contextul activităţilor de probaţiune
    a) probaţiunea presentinţială. Activităţile de probaţiune la etapa presentinţială se caracterizează prin optimizarea scăzută a serviciilor furnizate şi a calităţii activităţilor la elaborarea şi implementarea unor instrumente specifice (instrumentul de măsurare a gradului de satisfacţie a beneficiarilor serviciilor de probaţiune, pe categorii), precum şi realizarea de studii, analize şi cercetări care să contribuie la fundamentarea politicii penale în domeniu.
    Pornind de la faptul că referatul presentinţial de evaluare psihosocială a personalităţii bănuitului, învinuitului sau inculpatului este un document scris, întocmit de către consilierul de probaţiune, care cuprinde informaţii relevante şi o analiză obiectivă a acestora, el trebuie să vină în sprijinul organului de urmărire penală, al procurorului şi al judecătorului care soluţionează cauza, favorizînd o mai bună cunoaştere a persoanei din punct de vedere psihosocial şi a posibilităţilor acestuia de a se reintegra în societate, utilizînd aceste informaţii pentru individualizarea pedepsei. Impactul poate fi negativ, fie din cauză că referatul nu îndeplineşte standardele de calitate, fie din cauza limbajului folosit sau a înţelegerii greşite de către consilierul de probaţiune.
    Din alt punct de vedere, capacităţile organelor de probaţiune rămîn puţin valorificate la capitolul întocmirii referatelor presentinţiale în privinţa persoanelor adulte.
    Dacă se ia în calcul că birourile de probaţiune, în cursul anului 2015, au întocmit 678 de referate presentinţiale în privinţa minorilor, solicitate obligatoriu, atunci în privinţa adulţilor au fost solicitate şi întocmite doar 182 de referate presentinţiale.
    Sub aspectul faptelor comise se constată că predomină solicitările referatelor presentinţiale pentru următoarele categorii de infracţiuni: contra patrimoniului – 628 de cazuri (541de cazuri de furt calificat, 49 de cazuri de jaf, 32 de cazuri de răpire a mijloacelor de transport, 6 cazuri de escrocherie), urmate de infracţiunile contra familiei şi minorilor (68 de cazuri de incest), în descreştere urmînd infracţiunile contra securităţii publice şi a ordinii publice – 51 de cazuri (49 de cazuri de huliganism, 2 cazuri de organizare a cerşetoriei), infracţiunile privind viaţa sexuală – 29 de cazuri (17 cazuri de acţiuni violente cu caracter sexual, 6 cazuri de viol, 4 cazuri de acţiuni perverse, 2 cazuri de raport sexual cu o persoană care nu a împlinit vîrsta de 16 ani), infracţiunile contra vieţii şi sănătăţii persoanei – 26 de cazuri (16 cazuri de vătămare intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, 10 cazuri de omor intenţionat), violarea de domiciliu – 25 de cazuri (art.179 din Codul penal), încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport (art. 264 din Codul penal) – 20 de cazuri, circulaţia ilegală a substanţelor narcotice (art. 217 din CP) – 8 cazuri,  profanarea simbolurilor de stat (art. 347 din Codul penal) – 3 cazuri, transmiterea ilegală a unor obiecte interzise persoanelor deţinute în penitenciare (art. 322 din Codul penal) – 2 cazuri.
    În acest context, sporirea calităţii referatelor şi extinderea cercului de subiecţi ai evaluării presentinţiale pentru o mai largă aplicare în privinţa adulţilor, îmbunătăţirea măsurilor de prevenire a infracţionalităţii şi dezvoltarea componentei de prognozare criminologică a comportamentului criminal şi de recomandare a celei mai eficace şi eficiente pedepse şi, după caz, modalităţi de răspundere constituie noi provocări ale sistemului de probaţiune, care solicită o impulsionare a activităţii per ansamblu;
    b) probaţiunea sentinţială în comunitate. Potenţialul diferenţierii influenţei coercitive în cadrul privaţiunii de libertate este prea mic pentru a asigura echilibrul dintre fapta comisă şi pedeapsa stabilită şi, drept rezultat, pentru a conta pe realizarea scopurilor propuse. În acest context, dezvoltarea sistemului măsurilor alternative detenţiunii se impune de mai mulţi factori, care se reduc, în principal, la aceea că privaţiunea de libertate posedă prea multe carenţe, iar alternativele detenţiunii, ca reacţie statală la comportamentul infracţional, din contra, conţin un şir de avantaje incontestabile.
    Creşterea populaţiei în închisoare reprezintă o provocare majoră pentru administraţiile penitenciare şi sistemul de justiţie penală în ansamblu, atît în ​​ceea ce priveşte drepturile omului, cît şi gestionarea eficientă a instituţiilor penale.
    Odată cu punerea în aplicarea Legii nr. 138 din 31 decembrie 2015 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, competenţele funcţionale ale organelor de probaţiune s-au lărgit considerabil, fiind introdusă, ca un instrument suplimentar de supraveghere,  monitorizarea electronică la anumite categorii de persoane.
    Astfel, monitorizarea electronică utilizată în cadrul procesului de justiţie penală poate ajuta la reducerea recurgerii la privarea de libertate, asigurînd în acelaşi timp o supraveghere eficientă a infractorilor în comunitate, contribuind astfel la prevenirea criminalităţii.
    În contextul dat, ţinînd cont de tendinţele pozitive ale monitorizării electronice la nivel internaţional, valorificarea supravegherii persoanelor prin monitorizarea electronică se impune ca o prioritate pentru următoarea perioadă.
    De asemenea, este necesară implementarea noilor forme alternative la detenţie, cum ar fi sentinţa comunitară, care constă din ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii, dintr-un număr de programe probaţionale, precum şi detenţia la domiciliu, considerată a fi un program flexibil, care poate facilita reintegrarea infractorilor în comunitate fără riscuri pentru public şi poate fi adaptat la anumiţi infractori, precum conducătorii de autovehicule care se află în stare de ebrietate sau infractorii cu dizabilităţi fizice. Detenţia la domiciliu poate fi folosită aproape la orice etapă în care este implicat un infractor (de exemplu: ca o condiţie de cauţiune înainte de a primi pedeapsa cu închisoarea; ca o alternativă la o pedeapsă privativă de libertate; după o perioadă petrecută în închisoare, ca o condiţie de probaţiune sau pentru încălcarea condiţiilor eliberării condiţionate).
    Prin urmare, eficientizarea pedepselor alternative la închisoare urmează a fi ajustate la necesităţile reale ale sistemului de justiţie penală din Republica Moldova, conform recomandărilor internaţionale.
    Un alt aspect important în activitatea de probaţiune este asistenţa şi consilierea, acestea fiind metodele de bază ale resocializării subiecţilor probaţiunii. În prezent, organul de probaţiune dispune de următoarele programe probaţionale: Motivaţia spre schimbare, Programul individualizat de lucru cu beneficiarii condamnaţi pentru violenţă, Programul vocaţional „Calea spre succes”, Programul „Prevenirea violenţei la minori”. Aceste programe sînt însă insuficiente, deoarece pot fi aplicate tuturor categoriilor de subiecţi ai probaţiunii, iar lipsa programelor pentru anumite categorii (consumatori de substanţe narcotice, de băuturi alcoolice etc.) generează imposibilitatea corectării şi resocializării persoanelor;
    c) probaţiunea penitenciară. Pregătirea către liberare a persoanelor aflate în locurile de detenţie constituie o fază determinantă asupra executării pedepsei penale, cu impact atît asupra deţinutului, cît şi asupra procesului de probaţiune, asigurînd continuitatea eforturilor depuse pe perioada aflării în detenţie.
    Prin urmare, este stringentă luarea de măsuri practice la nivel de implementare şi organizare intra şi interinstituţională pentru a transpune în practică efortul comun al instituţiei probaţiunii şi penitenciare.
    De asemenea, este necesară facilitarea reintegrării sociale a deţinuţilor prin stimularea liberării înainte de termen şi înlocuirea părţii neexecutate a pedepsei cu o pedeapsă mai blîndă, pentru a spori şansele de succes prin eforturi comune a tuturor actorilor implicaţi: penitenciare, probaţiune, autorităţi publice centrale şi locale, mediul de afaceri, mediul academic şi societatea civilă;
    d) probaţiunea postpenitenciară. Asistenţa postpenitenciară se acordă persoanelor eliberate din detenţie înainte de termen şi persoanelor eliberate din detenţie la termen. Asistenţa postpenitenciară presupune acţiuni desfăşurate individual sau în grup, orientate spre dezvoltarea personală a subiectului probaţiunii, suportul pentru acesta în situaţii de criză în vederea soluţionării problemelor apărute în viaţa sa socială după detenţie.
    Reintegrarea socială trebuie raportată la specificul infracţiunii şi la fiecare persoană în parte. Varietatea de infracţiuni presupune diferite forme de reintegrare, mai mult decît intervenţia instituţiilor statului (precum programele de reintegrare desfăşurate pe timpul executării pedepsei şi resursele materiale alocate acestor programe). Reintegrarea socială presupune şi acceptarea de către familie şi depinde de disponibilitatea acesteia de a susţine material şi moral persoana condamnată.
    În acest context, prin Hotărîrea Guvernului nr. 746 din  26 octombrie 2015, a fost creat Consiliul naţional de coordonare a activităţii de reintegrare socială a persoanelor eliberate din locurile de detenţie, fiind un organ colegial, instituit pe lîngă Guvern pe baze obşteşti, în scopul coordonării şi optimizării colaborării dintre organele din domeniul tutelei postpenitenciare şi eficientizării procesului de adaptare socială a persoanelor eliberate din locurile de detenţie şi a bunei desfăşurări a muncii în rîndurile lor, care însă urmează să-şi intensifice activitatea în scopul protecţiei sociale eficiente a persoanelor eliberate din locurile de detenţie;
    e) probaţiunea juvenilă. Probaţiunea juvenilă se desfăşoară ţinîndu-se cont de obligativitatea respectării interesului superior al copilului şi de scopul protecţiei temporare a copilului aflat în dificultate, al resocializării şi al reintegrării lui în familia biologică sau adoptivă, în casă de copii de tip familial, precum şi în comunitate.
    Serviciile sociale destinate copiilor sînt concentrate în jurul municipiilor şi oraşelor, în zonele rurale fiind reprezentate, în general, doar de către serviciile primare şi specializate ale consiliilor locale. De asemenea, serviciile prestate de către furnizorii privaţi (organizaţii necomerciale) sînt mai diversificate decît cele publice, astfel  numărul acestora fiind mai mare.
    Prin urmare, crearea centrelor de zi în comunităţile cu număr ridicat de copii aflaţi în conflict cu legea (de exemplu: Centrul de zi pentru orientarea, supravegherea şi sprijinirea reintegrării sociale a copilului care a încălcat legea penală) ar fi o soluţie eficientă pentru a asigura asistenţa minorului şi de a preveni riscul intrării lui în dificultate.
    Colaborarea interinstituţională
    Pentru funcţionarea eficientă a întregului sistem de probaţiune, precum şi pentru soluţionarea problemelor existente prin implementarea propunerilor descrise anterior, este necesară implicarea atît a partenerilor interni, cît şi a celor externi.
    Neacoperirea suficientă de către partenerii interni a necesităţilor de asistenţă tehnico-ştiinţifică în domeniul probaţiunii, precum şi bugetul auster al probaţiunii impune o colaborare mai fructuoasă cu partenerii naţionali şi internaţionali existenţi şi crearea parteneriatelor noi.
    În scopul completării resurselor financiare de la bugetul de stat, la nivelul sistemului de probaţiune trebuie valorificate oportunităţile de suplimentare a resurselor prin accesare de fonduri externe nerambursabile şi capacitatea de a accesa şi a implementa proiecte. Una dintre metode este dezvoltarea serviciilor de cooperare şi organizare periodică a şedinţelor comune cu potenţialii donatori.
    Promovarea sistemului de probaţiune
    Sistemul de probaţiune este insuficient promovat prin mijloacele de comunicare în masă pentru a asigura vizibilitatea în rîndul factorilor de decizie şi al publicului larg privind importanţa acestuia ca parte a sistemului de justiţie, dar şi parte a comunităţii. Devenind o sursă credibilă de informaţii pentru mass-media, sistemul de probaţiune va fi capabil să ajungă la un public mai larg şi să capete mai multă credibilitate, fiind o instituţie reprezentativă în domeniul probaţiunii la nivel naţional şi internaţional. Oferirea unor posibilităţi publicului de a contribui la procesul de reintegrare a persoanelor liberate de pedeapsa penală, iar organelor de probaţiune să comunice societăţii şi să sensibilizeze asupra scopurilor şi beneficiilor care stau la baza reformelor şi favorizării procesului de reintegrare socială a persoanelor aflate în conflict cu legea penală sînt aspecte primordiale ale procesului de comunicare, care necesită un efort substanţial.
    Elaborarea şi implementarea prezentei Strategii este necesară în scopul creării unui cadru unificat, care să acopere toate eforturile de dezvoltare durabilă a instituţiei probaţiunii în Republica Moldova.
    Prin urmare, misiunea sistemului de probaţiune este de a participa eficient la înfăptuirea actului de justiţie, prin acordarea suportului organelor judiciare în individualizarea pedepselor, supravegherea modului de executare a pedepselor neprivative de libertate, reintegrarea socială a persoanelor care au încălcat legea, în scopul reducerii recidivei şi creşterii gradului de siguranţă socială.
    Viziunea este de a consolida sistemul de probaţiune ca alternativă credibilă la detenţie, care contribuie la menţinerea gradului de siguranţă comunitară, reducerea costurilor sociale ale detenţiei, reducerea recidivei şi reintegrarea în societate prin valorificarea potenţialului persoanelor care au încălcat legea.
    Iar valorile urmează a fi axate pe:
    - legalitate;
    - profesionalism;
    - proporţionalitate;
    - integritate;
    - responsabilitate;
    - angajament şi implicare;
    - respect;
    - empatie;
    - disponibilitate şi deschidere.
    Obiectivul general al prezentei Strategii – dezvoltarea activităţilor de probaţiune către anul 2020, prin implementarea şi promovarea caracterului proactiv al procesului de probaţiune, începînd cu etapa presentinţială pînă la etapa postpenitenciară, care va asigura supremaţia legii, respectarea drepturilor omului şi va contribui la creşterea încrederii societăţii în instituţia probaţiunii şi actul de justiţie.
    Obiectivele specifice ale prezentei Strategii sînt:
    - implementarea unui management financiar care să răspundă nevoilor de dezvoltare ale sistemului de probaţiune;
    - asigurarea unui cadru normativ ajustat la standardele internaţionale în domeniul probaţiunii;
    - dezvoltarea resurselor umane pentru desfăşurarea activităţilor de probaţiune la nivelul de calitate, eficienţă şi profesionalism;
    - implementarea instrumentelor moderne de lucru în activitatea orientată spre supraveghere şi reintegrare socială a persoanelor supuse probaţiunii;
    - implementarea şi dezvoltarea capacităţilor în activitatea de probaţiune, a componentei de prognozare criminologică a comportamentului criminal şi de recomandare a celei mai eficace şi eficiente pedepse şi, după caz, modalităţi de răspundere, astfel încît să nu fie vizaţi numai infractorii minori;
    - eficientizarea pedepselor alternative la detenţie;
    - îmbunătăţirea serviciilor furnizate;
    - dezvoltarea de parteneriate;
    - promovarea sistemului de probaţiune.
    Prezenta Strategie stabileşte direcţiile principale de acţiune şi obiectivele specifice corespunzătoare fiecărei direcţii, în vederea poziţionării probaţiunii ca autoritate publică de interes naţional care contribuie la înfăptuirea actului de justiţie. Acest deziderat este realizat prin intermediul evaluării psihosociale şi reintegrării persoanelor aflate în conflict cu legea penală, diminuării riscului de săvîrşire a noilor infracţiuni şi menţinerii securităţii comunitare. Astfel, se stabilesc următoarele direcţii strategice şi obiective specifice ale prezentei Strategii:
    1. Dezvoltarea şi fortificarea capacităţilor instituţionale
    1)  Evaluarea comprehensivă a sistemului de probaţiune în raport cu misiunea, viziunea, legislaţia în vigoare, precum şi a bunelor practici:
    a) dezvoltarea cadrului legislativ de funcţionare a sistemului de probaţiune.
    b) sporirea competenţelor consilierilor de probaţiune.
    2) Elaborarea standardului ocupaţional al consilierului de probaţiune.
    3) Consolidarea sistemului de motivare financiară a personalului organelor de probaţiune.
    4) Organizarea inspectoratelor regionale de probaţiune şi dezvoltarea centrelor instructiv-metodice.
    5) Dezvoltarea bazei tehnico-materiale a sistemului de probaţiune.
    6) Dezvoltarea bazei de date a subiecţilor de probaţiune.
    2. Consolidarea activităţii de probaţiune
    1. Orientarea sistemului de probaţiune spre identificarea şi implementarea unor noi măsuri şi sancţiuni comunitare, oferind oportunităţi sporite de integrare şi reintegrare a subiecţilor probaţiunii:
    a) extinderea monitorizării electronice;
    b) organizarea centrelor de reabilitare socială a persoanelor liberate din locurile de detenţie;
    c) dezvoltarea potenţialului pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunităţii şi înfiinţarea atelierelor de executare a muncii în folosul comunităţii.
    2) Implementarea şi dezvoltarea capacităţilor în activitatea de probaţiune, a componentei de prognozare criminologică a comportamentului criminal şi de recomandare a celei mai eficace şi eficiente pedepse şi, după caz, modalităţi de răspundere, astfel încît să nu fie vizaţi doar infractorii minori.
    3)  Definitivarea metodologiilor de lucru (proceduri clare şi simplificate, instrumente, formulare).
    4) Dezvoltarea programelor probaţionale.
    3. Monitorizarea şi cercetarea
    1) Stabilirea indicatorilor statistici care vor fi colectaţi permanent prin sistemul electronic de evidenţă a persoanelor supravegheate.
    2) Realizarea unor studii pentru măsurarea impactului şi eficienţei activităţii de probaţiune.
    3) Elaborarea unei metodologii de control al activităţii de probaţiune şi a executării legislaţiei în vigoare.
    4. Consolidarea parteneriatelor naţionale şi internaţionale
    1) Instituirea consiliului consultativ al probaţiunii şi consiliilor consultative raionale.
    2) Îmbunătăţirea/menţinerea parteneriatelor existente şi stabilirea noilor parteneriate în vederea dezvoltării sistemului de probaţiune din Republica Moldova.
    3) Promovarea activităţii de probaţiune în rîndul publicului larg, al organelor de drept şi al reprezentanţilor administraţiei publice.
    Astfel, prezenta Strategie este concepută pentru a atinge următoarele rezultate:
    - cadru normativ în domeniul probaţiunii îmbunătăţit;
    - interes al subiecţilor probaţiunii de a se implica în programe de reintegrare socială stimulat;
    - fenomen al recidivei redus;
    - rată de reintegrare socială a persoanelor supusă probaţiunii crescută;
    - capacităţi în activitatea de probaţiune, componenta de prognozare criminologică a comportamentului criminal şi de recomandare a celei mai eficace şi eficiente pedepse şi, după caz, modalităţi de răspundere, astfel încît să nu fie vizaţi numai infractorii minori implementate şi dezvoltate;
    - mecanism eficient de formare profesională a consilierilor de probaţiune eficientizat;
    - percepţie a sistemului de probaţiune din Republica Moldova de către comunitate pozitivă;
    - cooperare eficientă între sistemul de probaţiune şi organizaţiile la nivel naţional şi internaţional în domeniul probaţiunii.
    Implementarea prezentei Strategii va produce schimbări/impact de ordin social, economic şi psihologic atît asupra persoanelor supuse probaţiunii, cît şi a societăţii în ansamblu.
    Sub aspect social:
    - accesul egal la muncă;
    - respectarea drepturilor şi obligaţiilor subiecţilor probaţiunii;
    - implicarea comunităţii în procesul de resocializare;
    - dezvoltarea aptitudinilor personale;
    - diminuarea recidivei în rîndul condamnaţilor;
    - sporirea şanselor şi oportunităţilor educaţionale şi de angajare în cîmpul muncii pentru condamnaţi.
    Sub aspect economic:
    - eficientizarea utilizării resurselor în sistemul de probaţiune;
    - asigurarea stabilităţii în finanţarea activităţilor de probaţiune;
    - formarea potenţialului uman pentru dezvoltarea durabilă a societăţii;
    - creşterea nivelului economiei naţionale în condiţiile asigurării calităţii serviciilor de probaţiune;
    - diminuarea excluderii sociale, cu plasarea eficientă în cîmpul muncii a resurselor umane;
    - valorificarea suportului financiar internaţional în implementarea activităţilor de probaţiune.
    Sub aspect psihologic:
    - consolidarea demnităţii şi a respectului de sine al subiecţilor probaţiunii;
    - perfecţionarea metodologiilor de evaluare şi identificare a nevoilor speciale ale condamnaţilor;
    - diminuarea riscului de recidivă;
    - conştientizarea şi percepţia socială pozitivă;
    - sensibilizarea opiniei societăţii faţă de resocializarea condamnaţilor.
    Implementarea prezentei Strategii solicită cheltuieli pentru atingerea obiectivelor menţionate mai sus. În acest sens, sursele de finanţare vor fi alocate după cum urmează:
    - resurse din bugetul de stat alocate pentru Inspectoratul Naţional de Probaţiune;
    - programe de asistenţă tehnică şi financiară oferite de partenerii de dezvoltare internaţionali;
    - sponsorizări şi alte surse permise de lege.
    În vederea implementării anumitor acţiuni ale prezentei Strategii, este necesar sprijinul financiar al organismelor internaţionale care activează în sectorul justiţiei.
    Rezultatele scontate, indicatorii de progres şi etapele de implementare sînt descrise detaliat în Planul de acţiuni pentru implementarea prezentei Strategii.
    În cadrul realizării activităţilor planificate este asigurat procesul de monitorizare a realizării acţiunilor şi rezultatele obţinute. Procesul de monitorizare are drept scop evaluarea gradului de implementare a obiectivelor prezentei Strategii, reieşind din rezultatele obţinute în procesul implementării şi relevanţa acestora.
    Astfel, consiliul coordonator al Inspectoratului Naţional de Probaţiune monitorizează nivelul de implementare a prezentei Strategii şi se întruneşte în şedinţe nu mai rar decît o dată în trimestru pentru evaluarea gradului de implementare. Inspectoratul Naţional de Probaţiune prezintă anual Ministerului Justiţiei rapoarte despre nivelul de implementare a prezentei Strategii şi a Planului de acţiuni, formulînd, după caz, propuneri, recomandări şi soluţii.
    Planul de acţiuni pentru implementarea prezentei Strategii cuprinde măsuri pentru fiecare direcţie strategică, stabileşte acţiunile care urmează a fi întreprinse pentru atingerea obiectivelor enunţate, termenele de realizare, instituţiile responsabile, resursele necesare estimate, precum şi indicatorii de progres.

    anexa nr.2