În numele Republicii Moldova,
    Curtea Constituţională, statuând în componenţa:
    Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,
    Dl Aurel BĂIEŞU
    Dl Igor DOLEA,
    Dl Victor POPA,
    Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,
    cu participarea dnei Aliona Balaban, grefier,
    Având în vedere sesizarea depusă la 13 septembrie 2016
    şi înregistrată la aceeaşi dată,
    Examinând sesizarea menţionată în şedinţă plenară publică,
    Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
    Deliberând în camera de consiliu,
    Pronunţă următoarea hotărâre:
    PROCEDURA
    1. La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a art.73 alin. (4) din Codul vamal nr.1149-XIV din 20 iulie 2000, ridicată de către avocatul Petru Balan în dosarul nr.3-32/2015, aflat pe rolul Judecătoriei Căușeni.
    2. Sesizarea a fost depusă la Curtea Constituţională la 13 septembrie 2016 de către judecătorul Maria Țugui, din cadrul Judecătoriei Căușeni, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională.
    3. Autorul excepției a pretins că dispozițiile art.73 alin.(4) din Codul vamal, în temeiul cărora titularii autorizațiilor de admitere temporară al căror termen de valabilitate nu a expirat sunt obligați să plaseze mărfurile care fac obiectul unui contract de leasing financiar sub regim vamal de import, contravin prevederilor articolelor 46 alin.(1) și 54 din Constituție precum și articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
    4. Prin decizia Curţii Constituţionale din 12 octombrie 2016 sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost declarată admisibilă, fără a prejudeca fondul cauzei.
    5. În procesul examinării excepției de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională a solicitat opinia Parlamentului, Președintelui Republicii Moldova și Guvernului.
    6. La ședința plenară publică a Curţii, excepția de neconstituționalitate a fost susținută de avocatul Petru Balan. Parlamentul a fost reprezentat de către dl Valeriu Kuciuk, consultant principal în cadrul Direcţiei generale juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de către dl Adrian Morărescu, șef al Direcției control al încasării obligației vamale și asistență juridică a Serviciului Vamal.
    CIRCUMSTANŢELE LITIGIULUI PRINCIPAL
    7. La 10 iunie 2015 SC „Meganicontrans” SRL a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Bender cu privire la anularea actelor administrative.
    8. În motivarea cererii s-a invocat că, la 10 octombrie 2012 în baza contractului de leasing, Biroul Vamal Bender a eliberat o autorizaţie de admitere temporară, valabilă până la 21 octombrie 2015, prin care a permis plasarea în regim vamal de admitere temporară a bunurilor utilizate de SC „Meganicontrans” SRL.
    9. Ca urmare a modificărilor introduse prin Legea nr.47 din 27 martie 2014 la art.73 alin.(4) din Codul vamal, Biroul Vamal Bender a informat SC „Meganicontrans” SRL despre faptul că mărfurile importate, conform autorizaţiei de admitere temporară din 10 octombrie 2012, urmează a fi scoase din ţară sau plasate în regim vamal de import, dar nu mai târziu de 1 ianuarie 2015.
    10. La 16 aprilie 2015, pentru faptul nerespectării prevederilor art.73 alin.(4) din Codul vamal, Biroul Vamal Bender a emis decizia prin care a decis încasarea din contul SC „Meganicontrans” SRL a obligației vamale în sumă de 829 063,63 lei.
    11. În ședința de judecată din 16 august 2016, avocatul Petru Balan a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a art.73 alin. (4) din Codul vamal.
    12. Prin încheierea din aceeaşi dată, instanţa de judecată a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi trimiterea sesizării pe adresa Curții Constituţionale pentru soluţionare.
    LEGISLAŢIA PERTINENTĂ
    13. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr. 78, art. 140) sunt următoarele:
    „(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sînt garantate.
    (2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
    […].”
    14. Prevederile relevante ale Codului vamal al Republicii Moldova nr. 1149-XIV din 20 iulie 2000 (republicat în M.O., ediție specială din 1 ianuarie 2007) sunt următoarele:
    „(1) Regimul vamal de admitere temporară permite utilizarea pe teritoriul Republicii Moldova, cu suspendare parţială sau totală de drepturi de import şi fără aplicarea măsurilor de politică economică, a mărfurilor şi mijloacelor de transport  străine destinate reexportului în aceeaşi stare, cu excepţia uzurii lor normale.
    (2) Pe toată durata regimului vamal de admitere temporară, mărfurile şi mijloacele de transport trebuie să rămână în proprietatea persoanei străine. Ele nu pot fi vândute, închiriate, subînchiriate, date în comodat, gajate, transferate sau puse la dispoziţia unei alte persoane pe teritoriul Republicii Moldova decât cu acordul organului vamal, după plata drepturilor de import şi efectuarea procedurilor vamale de punere în liberă circulaţie, cu excepţia derogărilor prevăzute de prezenta secţiune.
    (3) Mărfurile introduse în baza unui contract de leasing operaţional se plasează sub regimul vamal de admitere temporară.”
    „Organul vamal autorizează admiterea temporară numai a mărfurilor şi a mijloacelor de transport care pot fi identificate şi nu sînt prohibite de a fi introduse în Republica Moldova. ”
    „(1) Organele vamale stabilesc termenul în care mărfurile şi mijloacele de transport de import trebuie să fie reexportate ori să li se atribuie o altă destinaţie aprobată de vamă. Acest termen nu poate depăşi 3 ani de la data plasării mărfurilor şi mijloacelor de transport sub regimul de admitere temporară.
    (2) În împrejurări excepţionale, Serviciul Vamal, la cererea argumentată a solicitantului, poate să prelungească termenul specificat la alin.(1) pentru a permite utilizarea autorizată a mărfurilor şi mijloacelor de transport. ”
    (4) Termenul de aflare sub regimul vamal de admitere temporară a mărfurilor plasate în baza unui contract de leasing operaţional se va stabili în funcţie de durata contractului de leasing, dar nu va depăşi 3 ani.”
    „(1) Mărfurile şi mijloacele de transport aflate în regim vamal de admitere temporară pot fi puse în liberă circulaţie, dacă nu sînt prohibite, numai după achitarea drepturilor de import. În acest caz, cuantumul drepturilor de import se determină pe baza elementelor de taxare şi a altor plăţi în vigoare la data plasării bunurilor sub regimul vamal de admitere temporară. Determinarea echivalentului în monedă naţională al sumelor în valută străină se efectuează cu aplicarea cursului oficial al leului moldovenesc valabil la data efectuării formalităţilor de punere în liberă circulaţie.
    (2) În cazul rezilierii contractului de leasing operaţional până la expirarea acestuia ca urmare a realizării de către locatar a opţiunii de procurare a acestui bun, baza de calcul al drepturilor de import o va constitui valoarea în vamă a mărfurilor date în leasing, stabilită la data plasării acestora în regim de admitere temporară. Suma cumulativă a plăţilor calculate nu trebuie să depăşească suma drepturilor de import datorate la data introducerii bunului în regim de admitere temporară, în cazul în care ar fi fost aplicat regimul vamal de import.
    (3) Mărfurilor care fac obiectul unui contract de leasing financiar li se aplică regim vamal de import, cu plasarea acestora în liberă circulaţie după achitarea drepturilor de import şi aplicarea măsurilor de politică economică.
    (4) Până la data de 31 decembrie 2014 inclusiv, titularii autorizaţiilor de admitere temporară care au introdus pe teritoriul Republicii Moldova până la 1 ianuarie 2014 mărfuri care fac obiectul unui contract de leasing financiar:
    a) au dreptul de a le plasa sub regim vamal de import, cu achitarea drepturilor de import şi aplicarea măsurilor de politică economică; sau
    b) au obligaţia de a le scoate de pe teritoriul Republicii Moldova până la expirarea termenului autorizaţiei de admitere temporară, dar nu mai târziu de 1 ianuarie 2015.
    (5) Mărfurile introduse până la 1 ianuarie 2014 în baza unui contract de leasing operaţional care sînt destinate folosirii în calitate de mijloc de transport internaţional de mărfuri şi pasageri pot fi utilizate în regim vamal de admitere temporară cu suspendare totală până la 31 decembrie 2015.”
    15. Prevederile relevante ale Protocolului nr.1 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr. 1298-XIII din 24 iulie 1997) sunt următoarele:
    „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
    Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.”
    ÎN DREPT
    16. Din conţinutul excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că aceasta vizează în esenţă încetarea valabilității autorizației de admitere temporară a mărfurilor care au fost introduse pe teritoriul Republicii Moldova și constituie obiectul unui contract de leasing financiar, precum și modificarea regimului vamal de admitere temporară a mărfurilor.
    17. Astfel, excepția de neconstituționalitate se referă la un ansamblu de elemente şi principii constituţionale interconexe, precum dreptul la proprietate și limitele de restrângere a acestui drept.
    A. ADMISIBILITATEA
    18. Prin decizia din 12 octombrie 2016, Curtea a verificat întrunirea următoarelor condiții de admisibilitate:
    (1) Obiectul excepției intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție
    19. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în speță a Codului vamal nr.1149-XIV din 20 iulie 2000, ține de competența Curții Constituționale.
    (2) Excepția este ridicată de către una din părți sau reprezentantul acesteia, sau indică faptul că este ridicată de către instanţa de judecată din oficiu
    20. Excepția de neconstituționalitate, fiind ridicată de avocatul Petru Balan în dosarul nr. nr.3-32/2015, aflat pe rolul Judecătoriei Căușeni, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016.
    (3) Prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluționarea cauzei
    21. Curtea reţine că prerogativa de a soluţiona excepţia de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit. g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.
    22. Curtea observă că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispozițiile articolului 73 alin. (4) din Codul vamal, care prevăd că „până la data de 31 decembrie 2014 inclusiv, titularii autorizaţiilor de admitere temporară care au introdus pe teritoriul Republicii Moldova până la 1 ianuarie 2014 mărfuri care fac obiectul unui contract de leasing financiar: a) au dreptul de a le plasa sub regim vamal de import, cu achitarea drepturilor de import şi aplicarea măsurilor de politică economică; sau b) au obligaţia de a le scoate de pe teritoriul Republicii Moldova până la expirarea termenului autorizaţiei de admitere temporară, dar nu mai târziu de 1 ianuarie 2015.”
    23. Curtea acceptă argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit cărora prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei, deoarece sub imperiul acestora s-au născut raporturi juridice, care continuă să producă efecte şi sunt determinante pentru soluţionarea litigiului pentru titularii autorizaţiilor de admitere temporară a mărfurilor, care au introdus pe teritoriul Republicii Moldova mărfuri ce fac obiectul unui contract de leasing financiar.
    (4) Nu există o hotărâre anterioară a Curții având ca obiect prevederile contestate
    24. Curtea reţine că prevederile contestate nu au constituit anterior obiect al controlului constituţionalităţii.
    25. Prin urmare, Curtea apreciază că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi respinsă ca inadmisibilă şi nu există nici un alt temei de sistare a procesului, în conformitate cu prevederile articolului 60 din Codul jurisdicţiei constituţionale.
    26. În speţă, Curtea reţine că autorul excepției invocă faptul că dispoziţiile art. 73 alin. (4) din Codul vamal, în partea ce ţine de încetarea valabilității autorizației de admitere temporară a mărfurilor, încalcă prevederile articolelor 46 și 54 din Constituție, precum și art. 1 al Protocolului nr.1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (în continuare – Convenţia Europeană).
    27. Astfel, pentru a elucida aspectele abordate în excepţia de neconstituţionalitate, Curtea va opera cu prevederile articolului 46 din Constituție. De asemenea, Curtea va aplica jurisprudența Curţii Europene a Drepturilor Omului (în continuare - Curtea Europeană).
    B. FONDUL CAUZEI
    Pretinsa încălcare a articolului 46 din Constituţie
    28. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate pretinde că prevederile art. 73 alin. (4) din Codul vamal sunt contrare dispoziţiilor articolului 46 din Constituţie, care prevăd că:
    „(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sînt garantate.
    (2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
    […].”
    A. Argumentele autorului excepției de neconsti-tuționalitate
    29. În motivarea excepției de neconstituționalitate, avocatul Petru Balan susține că prevederile art. 73 alin. (4) din Codul vamal încalcă art.46 din Constituție, care garantează dreptul la respectarea proprietății. Or, prin aplicarea prevederilor contestate are loc încetarea înainte de termen a valabilității autorizației de admitere temporară a mărfurilor care fac obiectul unui contract de leasing financiar, iar titularul autorizației este lipsit de dreptul de a beneficia de condițiile oferite de regimul vamal de admitere temporară.
    30. Potrivit autorului excepției, în lumina jurisprudenţei Curţii Europene, licența pentru desfășurarea unei afaceri constituie un „bun” în sensul dreptului protejat de articolul 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană.
    31. Autorul excepției consideră că prevederile articolului 46 din Constituţie urmează a fi aplicate în coroborare cu prevederile articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană, care garantează dreptul de proprietate, şi jurisprudenţa Curţii Europene în domeniu.
    32. Autorul susține că încetarea valabilității autorizației constituie o restrângere a dreptului de proprietate.
    B. Argumentele autorităţilor
    33. Potrivit opiniei Parlamentului, simplificarea administrării fiscale şi vamale în cazul contractelor de leasing financiar nu poate fi privită ca o regulă generală, ci mai mult ca o excepţie, pentru a stimula acest domeniu.
    34. Acţiunea statului de acordare a facilităţilor vamale aplicabile mărfurilor introduse în ţară în baza contractelor de leasing financiar poartă un caracter temporar, de stimulare a domeniului dat şi sunt aplicabile pe parcursul unei anumite perioade, acest drept fiind proporţional cu acţiunea de abrogare a facilităţilor, dacă acestea nu mai corespund necesităţilor actuale şi generale.
    35. Parlamentul a subliniat că norma art.73 alin.(4) din Codul vamal are drept scop asigurarea bunăstării economice a statului, acumularea de resurse băneşti la bugetul naţional şi asigurarea condiţiilor echitabile pe piaţa de leasing.
    C. Aprecierea Curţii
    1. Principii generale
    36. Curtea reamintește că, potrivit jurisprudenței sale constante, dreptul de proprietate, garantat de articolul 46 din Constituţie, reprezintă în substanţă dreptul persoanei la respectarea bunurilor sale, mobile şi imobile.
    37. Curtea Europeană a statuat cu valoare de principiu că noţiunea de „bunuri” din articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţia Europeană nu se limitează numai la proprietatea asupra unor bunuri corporale, astfel încât alte drepturi şi interese care constituie active pot fi considerate „drepturi de proprietate”. Potrivit acesteia pot constitui un bun și licențele sau autorizațiile valabile.
    38. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, licenţa de a desfăşura o anumită activitate a fost în mod constant considerată un „bun” în sensul articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană, în măsura în care oferă persoanelor vizate un drept asupra unui interes material, şi aceasta indiferent de faptul dacă actul este de natură administrativă.
    39. Curtea Europeană, în cauza Tre Traktörer Aktiebolag v. Suedia, a reținut că nu doar clientela și reputația comercială poate constitui un bun, dar și licențele sau autorizațiile valabile.
    40. De asemenea, Curtea Europeană, în jurisprudenţa sa, a menționat că încetarea valabilităţi unei licenţe pentru desfăşurarea unei afaceri constituie o ingerinţă în dreptul la respectarea bunurilor, garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenția Europeană.
    2. Aplicarea principiilor în prezenta cauză
    41. În speță, Curtea constată că drept urmare a modificărilor operate la art.73 alin.(3) din Codul vamal prin Legea nr.324 din 23 decembrie 2013, mărfurilor care fac obiectul unui contract de leasing financiar li se aplică regim vamal de import, cu plasarea acestora în liberă circulaţie după achitarea drepturilor de import şi aplicarea măsurilor de politică economică.
    42. Până la operarea acestor modificări, atât mărfurile introduse în baza unui contract de leasing operaţional, cât și mărfurile introduse în baza unui contract de leasing financiar puteau fi plasate sub regimul vamal de admitere temporară. De asemenea, termenul de aflare sub regimul vamal de admitere temporară a mărfurilor plasate în baza unui contract de leasing financiar se stabilea în funcţie de durata contractului de leasing, dar nu depășea 3 ani. În cazul în care valoarea contractului de leasing financiar depăşea suma de 2 milioane de euro, termenul de aflare sub regimul vamal de admitere temporară se majora până la 5 ani.
    43. De competența organului vamal ținea eliberarea autorizației de admitere temporară a mărfurilor şi mijloacelor de transport.
    44. Curtea reține că, în temeiul prevederilor din Codul vamal, regimul vamal de admitere temporară permite utilizarea pe teritoriul Republicii Moldova, cu suspendare parţială sau totală de drepturi de import şi fără aplicarea măsurilor de politică economică, a mărfurilor şi mijloacelor de transport străine destinate reexportului în aceeaşi stare, cu excepţia uzurii lor normale.
    45. Curtea constată că, în urma modificării regimului vamal al mărfurilor introduse în baza unui contract de leasing financiar, prin Legea nr. 47 din 27 martie 2014 (care a intrat în vigoare la 25.04.2014) a fost modificat art.73 alin.(4) din Codul vamal, fiind stabilite condițiile în privința mărfurilor care anterior au fost introduse pe teritoriul Republicii Moldova sub acest regim.
    46. Astfel, legiuitorul a stabilit la art.73 alin.(4) din Codul vamal că până la data de 31 decembrie 2014 inclusiv, titularii autorizaţiilor de admitere temporară care au introdus pe teritoriul Republicii Moldova până la 1 ianuarie 2014 mărfuri care fac obiectul unui contract de leasing financiar: a) au dreptul de a le plasa sub regim vamal de import, cu achitarea drepturilor de import şi aplicarea măsurilor de politică economică; sau b) au obligaţia de a le scoate de pe teritoriul Republicii Moldova până la expirarea termenului autorizaţiei de admitere temporară, dar nu mai târziu de 1 ianuarie 2015.
    47. În speță, Curtea constată că societatea comercială a obținut la 10 octombrie 2012 autorizaţie de admitere temporară a mărfurilor care făceau obiectul unui contract de leasing financiar pe un termen de până la 21 octombrie 2015.
    48. În același timp, Curtea reține că în urma modificărilor operate prin Legea nr.324 din 23 decembrie 2013 și prin Legea nr. 47 din 27 martie 2014 respectiva societate nu a putut dispune de autorizația de admitere temporară a mărfurilor, care, deși a fost eliberată pe un termen de 3 ani, prin efectul legii și-a încetat valabilitatea. Or, posesorii acesteia au fost obligați ca până la 31 decembrie 2014 să achite drepturile de import sau să scoată mărfurile de pe teritoriul Republicii Moldova.
    49. În cauza Tre Traktörer Aktiebolag v. Suedia, Curtea Europeană a subliniat că retragerea sau suspendarea licenţelor nu trebuie privită ca o lipsire de proprietate, în sensul celei de-a doua propoziţii a articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie, ci ca o măsură de reglementare a folosirii bunurilor, care trebuie examinată prin prisma paragrafului doi al acestui articol.
    50. Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii, paragraful doi al articolului 1 din Protocolul nr.1 trebuie examinat în lumina principiilor generale enunţate în prima propoziţie şi cere respectarea unui echilibru just între cerinţele intereselor generale ale societăţii care sunt satisfăcute prin măsura în cauză şi drepturile fundamentale ale persoanelor care sunt afectate prin această măsură. La stabilirea faptului dacă există un echilibru just, Curtea recunoaşte că statul se bucură de o marjă largă de apreciere atât privind alegerea mijloacelor de implementare, cât şi privind evaluarea faptului dacă consecinţele implementării acestor măsuri sunt justificate în interes general de scopul realizării obiectului legii în cauză (a se vedea, spre exemplu, AGOSI v. Regatul Unit, hotărâre din 24 octombrie 1986, § 52). Echilibrul just nu va fi constatat dacă persoana vizată trebuie să suporte „o sarcină individuală excesivă”. Existenţa sau lipsa clauzelor compensatorii în legislaţia relevantă poate fi un factor important la aprecierea faptului dacă măsura contestată respectă echilibrul just necesar şi, în special, dacă aceasta impune reclamantului o sarcină disproporţionată (a se vedea, spre exemplu, Holy Monasteries v. Grecia, hotărâre din 9 decembrie 1994, § 71 şi, în contextul specific al paragrafului doi al articolului 1, Immobiliare Saffi v. Italia, hotărâre din 28 iulie 1999, § 57).
    51. Curtea reține că încetarea valabilității autorizației de admitere temporară a mărfurilor înainte de termenul pentru care a fost eliberată a determinat pentru agenții economici, în esență, încetarea activității inițiată în baza contractului de leasing financiar.
    52. Curtea subliniază că deşi este dreptul exclusiv al legiuitorului de a reglementa regimul vamal al mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, totuşi, acest fapt nu poate afecta securitatea raporturilor juridice care au luat naștere anterior.
    53. Curtea relevă că securitatea raporturilor juridice reprezintă o situaţie de certitudine juridică care se extinde în viitor şi este în favoarea unei persoane, bazată pe un act, indiferent de natura juridică a acestuia.
    54. Totodată, Curtea reține că asigurarea securităţii juridice trebuie privită cu mai mare stricteţe în cazul regulilor cu implicaţii şi consecinţe financiare, încât cei vizaţi să cunoască precis întinderea obligaţiilor impuse.
    55. Curtea observă că, în condiţiile contractului de leasing, interesul material al locatorului rezidă în plasarea mijloacelor băneşti cu scopul obţinerii unui profit, iar interesul material al locatarului este de a obţine, pe seama şi cu ajutorul locatorului, obiectul leasingului pentru folosinţă temporară cu sau fără dobândirea ulterioară în proprietate, prin achitarea ratelor de leasing. În acest context, posedarea sau folosirea  mărfurilor de către agenţii economici în temeiul unui contract de leasing financiar are la bază un interes economic, ce dă naştere acestora la o speranţă legitimă de obţinere a unui venit prin exploatarea mărfurilor.
    56. Curtea constată că, deşi legiuitorul a acordat un termen posesorilor de autorizații de admitere temporară pentru a se conforma noilor prevederi legale (începând cu 25.04.2014 până la 01.01.2015), totuşi, în lipsa unor măsuri compensatorii, prevederile contestate au constituit o sarcină disproporționată, fără a asigura un „echilibru just” între cerinţele interesului general al statului şi cerinţele de protecţie a drepturilor fundamentale ale individului.
    57. Concluzionând cele menționate, Curtea reține că prin încetarea înainte de termen a valabilității autorizației de admitere temporară a mărfurilor contractului de leasing financiar a existat o ingerinţă excesivă în dreptul persoanelor de a poseda și utiliza bunurile contractate, fapt care aduce atingere articolului 46 din Constituție.
    Din aceste motive, în temeiul articolelor 135 alin. (1) lit. a) și g) şi 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit. a) şi e), şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională
    1. Se admite excepţia de neconstituţionalitate a art.73 alin. (4) din Codul vamal al Republicii Moldova nr.1149-XIV din 20 iulie 2000, ridicată de către avocatul Petru Balan în dosarul nr.3-32/2015, aflat pe rolul Judecătoriei Căușeni.
    2. Se declară neconstituțională sintagma „Până la data de 31 decembrie 2014 inclusiv,” și sintagma „dar nu mai târziu de 1 ianuarie 2015” de la alineatul (4) al articolului 73 din Codul vamal al Republicii Moldova nr.1149-XIV din 20 iulie 2000.
    3. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE              Alexandru TĂNASE

    Nr. 31. Chişinău, 3 noiembrie 2016.