HGO192/2017
ID intern unic:  369644
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
GUVERNUL
HOTĂRÎRE Nr. 192
din  24.03.2017
cu privire la aprobarea Codului deontologic
al lucrătorului medical şi al farmacistului
Publicat : 31.03.2017 în Monitorul Oficial Nr. 92-102     art Nr : 265
    În temeiul art.17 alin.(1) lit. l) din Legea nr. 264-XVI din 27 octombrie 2005 cu privire la exercitarea profesiunii de medic (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr.172-175, art.839), cu modificările şi completările  ulterioare, în vederea executării Planului de acţiuni pe anul 2016 privind implementarea Strategiei naţionale anticorupţie pe anii 2011-2016, aprobat prin Hotărîrea Parlamentului nr.90 din 12 mai 2016 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr.184-192, art.405), Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    Se aprobă Codul deontologic al lucrătorului medical şi al farmacistului (se anexează).

    PRIM-MINISTRU                                                    Pavel FILIP


    Contrasemnează:
    Ministrul sănătăţii                                                      Ruxanda Glavan

    Nr. 192. Chişinău, 24 martie  2017.


Aprobat
prin Hotărîrea Guvernului nr.192
din 24 martie 2017

CODUL
DEONTOLOGIC AL LUCRĂTORULUI MEDICAL
ŞI AL FARMACISTULUI

Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE. OBIECTUL, SCOPUL
ŞI SFERA DE REGLEMENTARE
    1. Codul deontologic al lucrătorului medical şi al farmacistului (în continuare – Cod) reglementează conduita, valorile şi angajamentele morale fundamentale în baza cărora se exercită profesiunea de lucrător medical şi farmacist pe teritoriul Republicii Moldova. 
    2. Prezentul Cod are drept scop:
    a) stabilirea normelor de conduită pentru lucrătorii medicali şi farmaciştii din Republica Moldova;
    b) creşterea prestigiului şi consolidarea autorităţii profesiei de lucrător medical şi farmacist;
    c) instituirea unor standarde unice de conduită pentru toţi lucrătorii medicali şi farmacişti;
    d) informarea cetăţenilor cu privire la conduita pe care trebuie să o adopte toţi lucrătorii medicali şi farmaciştii din Republica Moldova;
    e) prevenirea eventualelor încălcări de origine morală.
    3. Codul exprimă adeziunea lucrătorilor medicali şi a farmaciştilor la Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 10 septembrie 1948, Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, adoptată la 4 noiembrie 1950 la Roma, alte tratate şi convenţii internaţionale la care Republica Moldova este parte şi se realizează prin intermediul următoarelor obiective:
    a) ocrotirea drepturilor pacienţilor;
    b) respectarea obligaţiilor profesionale;
    c) conştientizarea unui comportament corespunzător de către toţi membrii comunităţii medicale;
    d) apărarea demnităţii şi a prestigiului profesiei de medic şi farmacist.
    4. Prezentul Cod se aplică tuturor lucrătorilor medicali şi farmaciştilor din Republica Moldova, care activează fie individual, fie în cadrul unor persoane juridice ce prestează servicii de sănătate ori acordă asistenţă în domeniul farmaceutic, indiferent de forma juridico-organizaţională şi tipul de proprietate al acestora.
    5. Normele prezentului Cod se întemeiază pe prevederile legislaţiei Republicii Moldova, ale tratatelor şi convenţiilor internaţionale la care Republica Moldova este parte, totodată nu exclud şi nu substituie prevederile actelor normative care reglementează activitatea profesională a lucrătorului medical şi farmacistului.
Capitolul II
PRINCIPIILE DE CONDUITĂ ÎN ACTIVITATEA
MEDICALĂ ŞI FARMACEUTICĂ
    6. Lucrătorul medical şi farmacistul trebuie să fie model de comportament etico-profesional.
    7. În exercitarea profesiei, lucrătorul medical şi farmacistul se ghidează de următoarele principii:
    1) profesionalism:
    a) lucrătorul medical şi farmacistul au obligaţia să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu cu responsabilitate, competenţă, eficienţă, promptitudine şi corectitudine;
    b) lucrătorul medical şi farmacistul, în exercitarea profesiei, acordă prioritate intereselor pacientului, care primează asupra oricăror alte interese;
    c) lucrătorul medical şi farmacistul trebuie să dea dovadă de maximă vigilenţă în acordarea serviciilor medicale şi în evitarea complicaţiilor previzibile la pacientul aflat în îngrijirea lor;
    d) este interzisă practicarea de către lucrătorul medical sau farmacist la unele activităţi care dezonorează profesia medicală. Lucrătorii medicali şi farmaciştii se vor abţine, inclusiv în afara practicii profesionale, de la acte de natură să compromită imaginea lucrătorului medical;
    2) independenţă profesională – lucrătorul medical şi farmacistul se bucură de independenţă profesională, libertatea prescripţiilor şi actelor medicale pe care le consideră necesare, în limitele standardelor aprobate și cu interzicerea raționamentului de rentabilitate economică sau de ordin administrativ;
    3) onestitate:
    a) lucrătorul medical şi farmacistul au obligaţia să exercite actele medicale conform competenţei profesionale dobîndite cu corectitudine;
    b) în exercitarea profesiei, lucrătorul medical şi farmacistul trebuie să manifeste stimă faţă de alte persoane, acţionînd şi discutînd sincer şi corect orice chestiune;
    4) integritate:
    a) lucrătorul medical şi farmacistul au obligaţia de a susține sănătatea fizică şi mintală a omului, de a promova un mod sănătos de viaţă, de a preveni îmbolnăvirile şi de a uşura suferinţele, respectînd dreptul la viaţă şi demnitate al fiinţei umane, fără discriminări de vîrstă, sex, rasă, etnie, religie, naţionalitate, condiţie socială, ideologie, politică sau din orice alt motiv, atît pe timp de pace, cît şi pe timp de război;
    b) lucrătorul medical şi farmacistul au obligaţia de formare şi menţinere a unor relaţii profesionale în raporturile cu alți lucrători medicali și farmaciști;
    5) respect și acceptare:
    a) în exercitarea profesiei, lucrătorul medical şi farmacistul trebuie să fie toleranţi, atenţi şi înţelegători cu alte persoane, cu părerile şi valorile acestora;
    b) relaţia lucrătorului medical şi a farmacistului cu pacientul şi reprezentantul legal al acestuia trebuie să fie bazată pe respect mutual, încredere, confidențialitate și toleranță;
    c) respectul faţă de fiinţa umană nu încetează nici după moartea acesteia;
    6) responsabilitate, bunăvoință și solicitudine:
    a) în exercitarea profesiei, lucrătorul medical şi farmacistul îşi asumă deplina responsabilitate în legătură cu deciziile luate;
    b) lucrătorul medical şi farmacistul, în exercitarea profesiei, au obligaţia de a oferi prioritate calităţii actului medical, stării de bine şi îngrijirii la cel mai înalt nivel a pacientului;
    c)  lucrătorul medical şi farmacistul sînt obligaţi să participe la activități de formare continuă;
    d)  lucrătorul medical şi farmacistul sînt în drept să colaboreze şi să coopereze cu colegii în interesul stării de bine a pacientului;
    7) încredere – calificarea profesională şi nivelul moral al lucrătorului medical şi farmacistului trebuie să inspire încredere pacienţilor;
    8) confidenţialitate – lucrătorul medical şi farmacistul sînt obligaţi să  păstreze confidenţialitatea informaţiilor referitoare la pacienţi, obţinute în cadrul activităţii sale profesionale;
    9) loialitate:
    a) lucrătorul medical şi farmacistul acţionează cu bună-credinţă în instituţia în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi în relaţia cu pacientul;
    b) lucrătorul medical şi farmacistul au obligaţia să se abţină de la orice act sau faptă care poate prejudicia imaginea, prestigiul sau interesele legale ale instituţiei în care activează sau ale pacientului.
    8. Lucrătorul medical sau farmacistul poate folosi numai calificarea la care are dreptul conform pregătirii profesionale, cu excepția cazurilor de urgență vitală.
    9. Dacă lucrătorul medical sau farmacistul consideră că nu are suficiente cunoştinţe sau experienţă pentru a asigura o asistenţă corespunzătoare, el  este obligat să solicite un consult cu alţi specialişti sau să trimită bolnavul la aceştia.
Capitolul III
AUTORITATEA PROFESIONALĂ ŞI PRESTIGIUL
LUCRĂTORULUI MEDICAL ŞI AL FARMACISTULUI.
ÎNCREDEREA PACIENTULUI
    10. Autoritatea lucrătorului medical şi a farmacistului reprezintă un capital moral personal şi depinde de pregătirea profesională a acestuia. Autoritatea lucrătorului medical şi a farmacistului presupune un anumit prestigiu, reputaţie şi faimă a persoanei în cauză.
    11.  Fiecare membru al comunităţii medicale şi farmaceutice are obligaţia de a reacţiona şi a raporta autorităților ierarhic superioare cazurile care ar putea afecta imaginea şi autoritatea profesională, ar avea impact negativ asupra prestigiului profesiei de medic şi farmacist, ar afecta reputaţia instituţiei în care activează, sesizate în cadrul activităţii profesionale.
    12. Lucrătorul medical şi farmacistul trebuie să participe nemijlocit la crearea şi protejarea imaginii pozitive a profesiei şi a instituţiei pe care o reprezintă.
    13. Lucrătorul medical şi farmacistul pot veni cu un mesaj public oficial din partea instituţiei în care activează doar la împuternicirea primită din partea administraţiei instituţiei. Orice informaţie oferită, fie pacientului, fie reprezentanţilor mass-media, trebuie să ţină doar de competenţa lui profesională.
    14. Încrederea pacientului reprezintă un indicator al calității serviciului medical.
Capitolul IV
PERFECŢIONAREA ŞI FOLOSIREA CUNOŞTINŢELOR
PROFESIONALE.
AUTOINSTRUIREA MEDICALĂ CONTINUĂ
    15. Lucrătorul medical şi farmacistul trebuie să îşi dezvolte şi să îşi perfecţioneze continuu cunoştinţele şi abilităţile profesionale, pe parcursul întregii activităţi, să sporească autoritatea şi prestigiul profesiei medicale, pentru a merita stima şi încrederea pacienţilor şi a colegilor.
    16. Autoinstruirea este o responsabilitate importantă şi permanentă a membrilor comunităţii medicale şi farmaceutice.
    17. Recomandările şi prescripţiile clinice trebuie să se bazeze pe dovezi ştiinţifice.
Capitolul V
INTEGRITATEA LUCRĂTORULUI
MEDICAL ŞI AL FARMACISTULUI
    18. Lucrătorul medical şi farmacistul nu trebuie să se folosească de  funcţie sau de alte circumstanţe pentru a-şi spori numărul de pacienţi.
    19. Lucrătorul medical şi farmacistul au obligaţia să evite implicarea în acte de corupţie sau mituire. Aceştia nu vor emite certificate sau alte documente medicale care să aducă lor personal sau pacientului un avantaj material nejustificat sau ilicit.
    20. Este interzisă înţelegerea dintre doi sau mai mulţi lucrători medicali, dintre lucrătorii medicali şi farmacişti sau dintre lucrătorii medicali sau farmacişti şi personalul auxiliar, angajat în unitatea medicală sau farmaceutică, în vederea obţinerii unor avantaje materiale. Lucrătorului medical i se interzice prescrierea medicamentelor în favoarea unor companii farmaceutice, în scopul obţinerii unor profituri personale sau instituţionale, precum şi prepararea, eliberarea, distribuirea şi comercializarea produselor farmaceutice şi parafarmaceutice.
    21. Lucrătorul medical şi farmacistul nu pot, sub niciun motiv, să condiţioneze diagnosticarea şi tratamentul pacientului, solicitînd de la acesta, de la tutore sau rudele sale bani, cadouri, servicii şi alte avantaje.
    22. Lucrătorul medical şi farmacistul au obligaţia să protejeze confidenţialitatea informaţiilor referitoare la pacienţi, obţinute în cadrul activităţii profesionale.
    23. Lucrătorul medical şi farmacistul nu pot propune sau aplica pacientului remedii sau procedee empirice sau insuficient demonstrate ca fiind benefice sau lipsite de riscuri.
    24. Se interzice utilizarea metodelor de diagnostic sau tratament fără suport științific sau neacceptate de comunitatea medicală și care prezintă riscuri pentru pacienți.
    25. Se interzice practicarea oricăror forme de înşelăciune.
    26. În cazurile în care lucrătorul medical sau farmacistul acţionează la cererea unui organ de drept în baza unui act procedural, acesta trebuie să se asigure că pacientul cunoaşte situaţia reală. Lucrătorul medical sau farmacistul trebuie să se prezinte pacientului şi să-i explice scopul investigaţiilor sau tratamentului aplicat.
    27. Lucrătorul medical şi farmacistul vor refuza să efectueze vreo procedură care poate aduce prejudicii pacientului.
    28. Se interzice orice colaborare sau sprijin al persoanelor care practică ilegal profesiunea de medic sau farmacist. Lucrătorul medical şi farmacistul au obligaţia să informeze organele de drept competente despre existenţa unor astfel de situaţii.
Capitolul VI
NORMELE DE CONDUITĂ ÎN RAPORT
CU PACIENTUL
Secţiunea 1
Normele de conduită în
activitatea medicală şi farmaceutică
    29. Profesia de medic şi farmacist este incompatibilă cu duritatea, apatia, ignoranţa, indiferenţa, aroganţa, nerăbdarea, corupţia, discriminarea, stigmatizarea, care afectează şi discreditează atît autoritatea unui lucrător medical ori farmacist în parte, cît şi a colectivului profesional, a medicinei în ansamblu.
    30. Lucrătorul medical şi farmacistul nu pot fi implicaţi în realizarea unor acte degradante pentru fiinţa umană.
    31. Din momentul în care au răspuns unei solicitări, lucrătorul medical şi farmacistul sînt obligați moral să asigure bolnavului îngrijiri calificate, inclusiv prin trimiterea pacientului la o unitate medicală sau la un specialist cu competenţe superioare.
    32. Lucrătorul medical şi farmacistul nu pot fi obligaţi să-şi exercite profesia în condiţii ce ar putea compromite calitatea îngrijirilor medicale şi a actelor profesionale, cu excepţia urgenţelor medico-chirurgicale vitale.
    33. Lucrătorul medical şi farmacistul au obligaţia morală să aducă la cunoştinţa organelor competente orice situaţie care ar putea prezenta pericol pentru sănătatea publică.
    34. Lucrătorul medical şi farmacistul trebuie să respecte dreptul pacientului la libera alegere a persoanelor implicate în actul medical.
    35. Lucrătorul medical şi farmacistul solicitaţi să acorde asistenţă medicală sau farmaceutică unei persoane private de libertate, inclusiv unui deţinut, nu pot să provoace, direct sau indirect, sau să favorizeze atingerea integrităţii fizice sau psihice a deţinutului, inclusiv a demnităţii acestuia. Dacă lucrătorul medical sau farmacistul va observa că persoana în detenţie necesită îngrijiri medicale, una dintre obligaţiile morale şi profesionale medicale va fi intervenţia în sprijinul şi protejarea persoanei deţinute, prin acordarea serviciilor de asistenţă medicală sau farmaceutică.
Secţiunea a 2-a
Normele de conduită în raport cu pacientul
    36. Lucrătorul medical şi farmacistul trebuie să ofere pacientului, la cererea acestuia, informaţii depline şi inteligibile despre starea sănătăţii sale, despre etapele tratamentului, riscurile şi rezultatele scontate.
    37.  În cazul în care sînt întocmite documente medicale, persoana la care se referă documentul emis trebuie informată cu privire la conţinutul acestuia.
    38. Maniera de prezentare a informaţiei trebuie să inspire optimism, speranţă şi încredere, fără a omite importanţa factorului psihic.
    39. Lucrătorul medical şi farmacistul trebuie să respecte dreptul de decizie al pacientului, fără a-i impune convingerile personale şi fără a exercita presiuni psihice asupra acestuia.
    40. Cu cît actul medical preconizat este mai complex şi mai riscant, cu atît informarea pacientului cu privire la riscurile şi alternativele posibile trebuie să fie mai amplă.
    41. Prognosticul va fi comunicat familiei doar cu consimţămîntul pacientului.
    42. Prognosticul grav va fi adus la cunoștința pacientului cu prudență, compasiune și tact, oferind pacientului suport psihoemoțional și speranță, iar în caz de necesitate, referire la consiliere psihologică.
    43. Prognosticul real nu se va divulga în cazul în care pacientul declară că nu doreşte să afle adevărul. În asemenea caz, pot fi informaţi unii membri ai familiei pacientului, conform indicaţiilor acestuia.
Secţiunea a 3-a
Consimţămîntul şi acordul informat al pacientului
    44. Consimţămîntul pacientului este exprimat în condiţiile legii.
    45. Consimţămîntul se consideră implicit în cazurile în care pacientul se prezintă personal pentru a beneficia de consultaţia medicală sau este solicitată o consultare medicală la domiciliu.
    46. Consimţămîntul va fi acceptat doar după informarea deplină a pacientului cu privire la diagnostic, prognostic, alternativele terapeutice, riscurile şi avantajele acestora.
    47.  Lucrătorul medical trebuie să se asigure că refuzul pacientului nu este condiționat de un moment de afect sau de suprasolicitare psihică. În cazurile menționate, cu acordul pacientului, lucrătorul medical poate apela la ajutorul rudelor sau al persoanelor apropiate, care pot să ofere suport la luarea deciziei de către pacient. În lipsa acestora, lucrătorul medical va oferi suport pacientului în luarea deciziei în conformitate cu datoria profesională, obiectivul primordial fiind viața, sănătatea și beneficiul pacientului.
    48. Consimţămîntul pacientului poate fi acceptat în formă verbală sau în formă scrisă şi se perfectează prin înscrierea în documentaţia medicală a acestuia, cu semnarea obligatorie de către pacient sau reprezentantul său legal (ruda apropiată) şi medicul curant sau personalul medical, unde vor fi indicate explicit denumirea şi condiţiile actului medical preconizat, precum şi riscurile posibile.
    49. În situaţiile de urgenţă, cînd viaţa pacientului este pusă în pericol, iar acesta nu îşi poate exprima voinţa şi rudele sau reprezentanţii săi legali nu pot fi contactaţi, consimţămîntul va fi considerat implicit, iar lucrătorul medical va face tot posibilul pentru a salva viaţa pacientului, urmînd ca acesta să fie informat ulterior despre amploarea actului medical efectuat.
    50. În situaţia pacienţilor minori sau a persoanelor cu capacitate limitată de exerciţiu, consimţămîntul va fi exprimat de tutore, reprezentanţi legali sau alte persoane desemnate.
    51. În cazul în care motivul incertitudinilor depăşeşte competenţa profesională şi are aspect social, juridic sau alt aspect nonmedical, se recomandă consultarea comitetelor de etică (bioetică) existente la nivel instituţional, care se vor pronunţa în acest sens, prin emiterea recomandărilor respective.
Secţiunea a 4-a
Confidenţialitatea şi secretul profesional
    52. Confidenţialitatea este dreptul pacientului ca informaţia referitoare la starea sănătăţii sale fizice şi psihice, aspectele intime ale vieţii personale să nu fie divulgată unor persoane terţe, în condiţiile Legii privind protecţia datelor cu caracter personal.
    53. Lucrătorul medical şi farmacistul au datoria de a proteja confidenţialitatea informaţiilor  referitoare la pacienţi, obţinute în cadrul activităţii lor profesionale prin procesul de acumulare, stocare, transmitere, primire ori distrugere a datelor.
    54.  Informaţiile confidenţiale pot fi dezvăluite:
    a) cu consimţămîntul scris al pacientului;
    b) cu consimţămîntul scris al tutorelui/reprezentantul legal al pacientului, atunci cînd vîrsta pacientului sau starea lui de sănătate nu permite consimţirea directă;
    c) în cazul prevenirii afectării majore sau punerii în pericol a sănătăţii pacientului, a unei terţe persoane sau a publicului în general;
    d) la cererea organelor de urmărire penală, a procuraturii şi instanţei judecătoreşti în legătură cu efectuarea urmăririi penale sau  a cercetării judecătoreşti;
    e) în alte situaţii prevăzute de lege.
    55. Divulgarea informaţiei private, în cazurile menţionate la pct.54, trebuie să se facă cu precauţie, fără a aduce prejudicii morale pacientului, cu maxim respect pentru demnitatea acestuia.
Secţiunea a 5-a
Situaţiile de urgenţă.
Calamităţile naturale
şi situaţiile de forţă majoră
    56.  Lucrătorul medical şi farmacistul care se află lîngă un pacient rănit sau în pericol au obligaţia să-i acorde asistenţă la nivelul posibilităţilor momentului şi locului sau să se asigure că acesta primeşte îngrijirile necesare.
    57. În caz de pericol de moarte, lucrătorul medical va rămîne lîngă pacient atît timp cît este nevoie de ajutorul lui profesional.
    58.  În caz de situaţii excepţionale, lucrătorul medical şi farmacistul vor  oferi serviciile lor profesionale imediat ce au luat cunoştinţă despre eveniment.
    59. În caz de forţă majoră sau de situaţii excepţionale, lucrătorul medical şi farmacistul nu au dreptul să-şi abandoneze bolnavii, cu excepţia cazului în care autoritatea publică centrală de specialitate permite acest lucru printr-un ordin emis în conformitate cu legea.
Secţiunea a 6-a
Cercetarea biomedicală pe subiecţi umani
    60.  În studiul pe subiecţi umani, binele individului primează asupra binelui societăţii şi al ştiinţei.
    61. Lucrătorul medical şi farmacistul implicaţi în cercetarea  biomedicală (studiu clinic) au datoria de a promova şi a proteja viaţa, sănătatea, intimitatea şi demnitatea subiecţilor umani care participă la cercetare.
    62. Lucrătorul medical şi farmacistul trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a proteja intimitatea subiecţilor participanţi la cercetare, pentru a păstra confidenţialitatea informaţiilor despre aceştia, minimalizînd, pe cît posibil, impactul cercetării asupra integrităţii lor fizice şi psihice.
    63. Se interzice orice activitate terapeutică sau experimentală pe om din orgoliu.
    64. Subiectul uman poate participa la o cercetare biomedicală (studiu clinic) doar în mod voluntar şi numai după ce şi-a exprimat consimţămîntul în scris, iar dacă nu este capabil să-şi exprime consimţămîntul în cunoştinţă de cauză, după ce reprezentantul său legal şi-a dat consimţămîntul scris, fiind informat despre natura, amploarea, consecinţele şi riscurile studiului clinic.
    65. Subiecţii se pot retrage oricînd din cercetarea biomedicală (studiu clinic) prin revocarea consimţămîntului scris, fără prejudicii pentru ei.
    66. Refuzul unui pacient de a participa la o cercetare biomedicală (studiu clinic) nu trebuie să influenţeze calitatea relaţiei medic-pacient.
    67. Forţarea sau inducerea în eroare a subiectului pentru a participa la  cercetarea biomedicală (studiu clinic) constituie o gravă încălcare a principiilor eticii medicale şi a legislaţiei în vigoare.
    68. Orice cercetare biomedicală (studiu clinic) cu implicare de subiecţi umani, bolnavi sau sănătoşi, va trebui să fie avizată în mod obligatoriu de către Comitetul Naţional de Expertiză Etică pentru Studiul Clinic, abilitat cu acest drept.
Secţiunea a 7-a
Refuzul de a acorda asistenţă medicală
    69.  Lucrătorul medical poate refuza efectuarea unui act medical din motive profesionale temeinice, care pot fi argumentate prin lipsa cunoştinţelor suficiente şi a calificării specifice în domeniu sau în cazul unor posibilităţi tehnico-materiale limitate pentru a efectua asistenţa solicitată, cu excepția cazurilor de urgență vitală.
    70. Lucrătorul medical poate refuza să acorde asistenţă medicală atunci cînd devine imposibilă stabilirea unui contact terapeutic cu pacientul care manifestă o implicare psihoemoţională negativă. În astfel de cazuri lucrătorul medical va trimite pacientul către un alt lucrător medical, cu calificare similară, pentru acordarea asistenţei medicale necesare. 
Secţiunea a 8-a
Atentarea la viaţa, integritatea fizică şi psihică
a pacientului.
Dileme contemporane
    71. Fiecare lucrător medical şi farmacist trebuie să facă tot posibilul pentru a reduce suferinţa bolnavului incurabil, cu respectarea demnităţii acestuia.
    72. Prin acţiunile lor profesionale, lucrătorul medical şi farmacistul nu vor supune pacientul la niciun act interzis de lege, chiar dacă există cererea expresă a pacientului respectiv sau a reprezentantului acestuia.
    73. Lucrătorul medical şi farmacistul nu vor asista şi nu vor îndemna bolnavul la sinucidere sau autovătămări prin sfaturi, recomandări, împrumut de instrumente şi alte mijloace, precum şi va refuza orice explicaţie sau ajutor în acest sens.
    74. Lucrătorul medical şi farmacistul nu vor practica mutilarea pacientului fără documente  justificate medical şi fără consimţămîntul informat al acestuia, cu excepţia situaţiilor de urgenţă ce implică risc vital.
    75. Întreruperea sarcinii poate fi practicată doar în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege.
    76.  Lucrătorul medical are obligaţia de a informa în detaliu orice donator de organe, ţesuturi, sînge despre natura intervenţiei preconizate şi consecinţele posibile.
    77. Medicul implicat în procedura de transplant nu are dreptul să participe la constatarea stării de moarte cerebrală a donatorului de organe sau ţesuturi.
    78.  Lucrătorul medical trebuie să manifeste o atitudine echitabilă şi fără restricţii faţă de cuplurile care au apelat la serviciul de reproducere umană asistată, iar copilul născut ca urmare a acestei proceduri va putea beneficia de toate drepturile copilului conceput pe cale naturală.
    79. Se interzice producerea de embrioni umani în scop de cercetare ştiinţifică și comercializare.
Capitolul VII
NORMELE DE CONDUITĂ COLEGIALE
    80. Lucrătorul medical şi farmacistul vor avea un comportament bazat pe respect, corectitudine şi amabilitate în relaţiile cu toţi colegii.
    81. Blamarea şi defăimarea colegilor în prezenţa pacienţilor, a personalului sanitar sau al altor persoane, precum şi orice expresie sau act capabil să compromită încrederea în medicul curant şi autoritatea acestuia constituie o încălcare a regulilor etice şi deontologice.
    82. Lucrătorul medical şi farmacistul vor cere părerea unui coleg sau vor recomanda pacientului consultarea altor colegi în cazul în care consideră că propriile abilităţi şi cunoştinţe sînt insuficiente.
    83.  Dacă propunerea pentru consultare vine din partea pacientului sau a rudelor acestuia, medicul curant este obligat să organizeze consultarea.
    84. Medicul care anterior a consultat pacientul, la propunerea acestuia sau a rudelor, în cadrul adresării sau internării curente, nu va examina pacientul din proprie iniţiativă, fără aprobarea medicului curant, cu excepţia cazurilor de urgenţă.
    85. În cazul în care pacientul este consultat de un grup de specialişti, aceştia se vor retrage pentru a discuta cazul. După ce specialiştii vor ajunge la un consens, medicul curant va comunica bolnavului rezultatul consultării.
    86.  În cadrul consultului medical comun se va păstra atmosfera de stimă şi respect reciproc şi se va exclude orice manifestare de superioritate faţă de medicul curant.
    87. Cazul şi observaţiile critice nu se vor discuta în prezenţa bolnavului sau a altor persoane străine, chiar dacă este vorba de lucrători medicali sau farmaceutici ce se află în subordine.
    88. Dacă în urma consultului de către un grup de specialişti avizul acestora diferă fundamental de cel al medicului curant, pacientul trebuie informat despre acest fapt.
    89. Medicul curant este liber să se retragă de la tratament în cazul în care părerea medicilor care au participat la consultare prevalează în opinia pacientului sau a rudelor acestuia.
Capitolul VIII
ERORILE MEDICALE ŞI RISCUL PROFESIONAL
    90. Poziţia pe care o adoptă lucrătorii medicali şi farmaciştii faţă de eroarea medicală trebuie să aibă drept criteriu esenţial binele pacientului.
    91. Fiecare lucrător medical şi farmacist este obligat, din punct de vedere moral, să raporteze specialiştilor din domeniu comiterea unor greşeli (erori) proprii sau depistarea acestora în lucrul colegilor săi, în cazul în care pot fi afectate viaţa, sănătatea şi binele pacientului.
    92. Lucrătorul medical şi farmacistul trebuie să ia în considerare şi să evalueze cele mai mici riscuri prin atitudine prudentă şi acurateţe, inclusiv riscurile supuse normării, adică susceptibile de evaluare anticipată, precum şi riscurile nesupuse normării, rezultate din situaţii de urgenţă.
    93. În scopul reducerii erorilor medicale, lucrătorul medical şi farmacistul trebuie să acţioneze cu prudenţă, scepticism obiectiv, vigilenţă şi entuziasm moderat, să dea dovadă de scrupulozitate ştiinţifică.
Capitolul IX
COMITETELE DE ETICĂ (BIOETICĂ)
    94. În vederea aplicării prevederilor prezentului Cod, în cadrul instituţiilor medicale şi farmaceutice se creează comitete de etică (bioetică), care îşi desfăşoară activitatea în baza unui regulament, al cărui model se aprobă de către Ministerul Sănătăţii.
    95. Comitetele de etică (bioetică) sînt structuri în cadrul instituţiilor medicale şi farmaceutice, constituite în scopul prevenirii şi soluţionării problemelor complicate de ordin moral, apărute în activitatea ştiinţifică biomedicală contemporană şi în practica clinică.
    96. Comitetele de etică (bioetică) sînt obligate să promoveze şi să monitorizeze implementarea valorilor şi normelor stipulate în prezentul Cod.
    97. Conducerea instituţiilor medicale este obligată să asigure condiţii adecvate pentru activitatea comitetelor de etică (bioetică).
    98.  Cheltuielile ce ţin de activitatea comitetului de etică (bioetică) sînt acoperite din contul instituţiilor medicale.
    99. Comitetul de etică (bioetică) este un organ colegial format din persoane competente, care nu sînt salarizate şi reprezintă atît domenii medicale, cît şi alte domenii.
    100. Comitetul de etică (bioetică) se întruneşte la cererea pacientului sau a rudelor acestuia, a unui medic sau grup de medici, a administraţiei spitalului sau a unor organizaţii neguvernamentale, sindicate, altor persoane interesate.
    101. Comitetul de etică (bioetică) are funcţie consultativă.  În fiecare caz de încălcare a prezentului Cod, precum şi a altor norme în domeniu, comitetul de etică (bioetică) prezintă conducerii instituţiei medicale un raport privind examinarea sesizării despre încălcare, care va cuprinde recomandări şi modalităţi de soluţionare a acestora.
    102. Conducerea (administraţia) instituţiilor medicale şi farmaceutice va lua decizia finală cu privire la cazurile de încălcare a prezentului Cod şi la aplicarea sancţiunilor, care vor fi aduse la cunoştinţa persoanelor interesate.
    103. Raportul comitetului de etică (bioetică) trebuie să fie în acord cu prevederile stipulate în legislaţia în vigoare a Republicii Moldova şi în conformitate cu tratele
internaţionale.
Capitolul X
RESPONSABILITATEA CONDUCĂTORILOR
INSTITUŢIILOR MEDICALE ŞI FARMACEUTICE
    104. Conducătorii instituţiilor medicale şi farmaceutice trebuie să ia măsurile necesare pentru prevenirea cazurilor de încălcare a normelor de conduită  de către lucrătorii medicali şi farmacişti.
    105. Monitorizarea, informarea şi îndrumarea corectă a lucrătorilor medicali şi a farmaciştilor pentru o activitate etică şi de calitate constituie principalele mijloace de punere în aplicare a prevederilor prezentului Cod de către administraţia instituţiilor medicale şi farmaceutice.
    106. Conducătorii instituţiilor medicale şi farmaceutice au responsabilitatea elaborării unor instrumente de promovare şi monitorizare continuă în rîndul lucrătorilor medicali şi farmaciştilor a valorilor şi normelor prezentului Cod. 
    107. Conducătorii instituţiilor medicale şi farmaceutice sînt responsabili de acţiunile lucrătorilor medicali şi farmaciştilor săvîrşite cu încălcarea normelor morale şi de conduită stabilite de prezentul Cod.
    108. Conducătorii instituţiilor medicale şi farmaceutice, indiferent de forma juridico-organizaţională şi tipul de proprietate, sînt obligaţi să asigure în instituţia subordonată un climat de integritate instituţională, prin aplicarea politicilor anticorupţie naţionale şi sectoriale, precum şi a cerinţelor specifice de integritate profesională, în special denunţarea şi tratarea influenţelor necorespunzătoare, accidentelor fără urmări negative pentru sănătatea pacientului, situaţiilor periculoase (metode nesigure de tratament, aparataje medicale nesigure), evenimentelor extreme care pot afecta serios sănătatea pacientului. Persoana care a întocmit raportul sau declaraţia va fi informată despre măsurile luate.
Capitolul XI
RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA
PREVEDERILOR PREZENTULUI COD
Secţiunea 1
Răspunderea pentru încălcarea prevederilor prezentului Cod
    109. Prezentul Cod nu exclude şi nu substituie actele normative şi instituţionale care stabilesc atribuţiile, responsabilitatea, drepturile şi obligaţiile membrilor comunităţii medicale şi farmaceutice.
    110. Membrii comunităţii medicale sînt obligaţi să respecte prevederile prezentului Cod.
    111. La apariţia prblemelor privind aplicarea prevederilor prezentului Cod sau în caz de incertitudine în luarea deciziilor, membrii comunităţii medicale vor consulta comitetele de etică (bioetică).
Secţiunea a 2-a
Sancţiuni
    112. Lucrătorii medicali şi farmaciştii care încalcă jurămîntul medicului, prezentul Cod, precum şi prevederile altor acte normative răspund disciplinar.
    113.  În funcţie de gradul de încălcare a normelor, pot fi aplicate următoarele sancţiuni:
    1) avertismentul;
    2) mustrarea;
    3) mustrarea aspră.
    114. Sancţiunile disciplinare se aplică în condiţiile Codului muncii al Republicii Moldova nr.154-XV din 28 martie 2003. 
    115. Conducătorii unităţilor medicale şi farmaceutice au obligaţia de a pune la dispoziţia persoanelor cu atribuţii de investigare a abaterii disciplinare actele solicitate, precum şi orice alte date şi informaţii necesare soluţionării cazului.
    116. Răspunderea disciplinară a lucrătorului medical sau a farmacistului nu exclude răspunderea penală, contravenţională, civilă sau materială a acestuia.