Întru executarea prevederilor art.10 alin.(6) din Legea nr.407-XVI din 21.12.2006 „Cu privire la asigurări” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.47-49, art.213) şi în temeiul art.1 alin.(1), art.8 lit.b), art.21 alin.(1), art.22 alin.(1) și alin.(2) din Legea nr.192-XIV din 12.11.1998 „Privind Comisia Națională a Pieței Financiare” (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.117-126 BIS), cu modificările și completările ulterioare,
    Se aprobă Regulamentul privind cerinţele faţă de programul de reasigurare al asigurătorului și regulile de contractare a reasigurărilor, conform anexei.

    PREȘEDINTELE COMISIEI
    NAȚIONALE A PIEȚEI FINANCIARE                            Valeriu CHIŢAN

    Nr. 17/6. Chişinău, 21 aprilie 2017.


    1. Prezentul Regulament stabileşte cerințele față de programul de reasigurare al asigurătorului și regulile ce urmează a fi respectate la contractarea reasigurărilor. 
    2. Noțiunile din prezentul Regulament vor avea următoarele semnificaţii:
    comision de reasigurare (retrocesiune) – remunerarea achitată de reasigurător reasiguratului pentru transmiterea riscurilor în reasigurare (retrocesiune), după caz. Mărimea și metoda de achitare se stabilesc în contractul, slipul sau cover-note de reasigurare (retrocesiune);
    contract de reasigurare – înțelegere stabilită între două părți, denumite “reasigurător” și “reasigurat”, prin care reasigurătorul preia o parte din riscurile subscrise de reasigurat în schimbul unei sume denumite “primă de reasigurare”, pentru care se obligă să-i plătească acestuia din urmă partea din despăgubire cuvenită în cazul producerii riscului (riscurilor) conform condițiilor convenite în contract;
    excedent – suma riscului care se transmite în reasigurare (o parte din valoarea riscului, care depăşeşte reţinerea proprie);
    pool de reasigurare – contract sau acord între reasigurători în care participanţii îşi asumă o participaţie predeterminată şi fixă în activitatea subscrisă, cu emiterea unei polițe în numele tuturor participanților;
    primă de reasigurare (retrocesiune) – echivalentul în unităţi monetare plătit de către reasigurat pentru asigurarea oferită de reasigurător pentru riscurile transmise în reasigurare. Mărimea și metoda de achitare se stabilesc în contractul sau slipul de reasigurare (retrocesiune);
    reasigurare facultativă – reasigurarea parţială sau integrală a unui risc aferent unei singure poliţe de asigurare, cesiunea fiind negociată separat, unde atât reasigurătorul, cât şi reasiguratul au opţiunea de a accepta sau de a refuza oricare din implicaţiile celuilalt;
    reasigurare obligatorie - reasigurarea unor categorii de riscuri precizate în contractul de asigurare, în proporțiile și limitele stabilite, unde selecția riscurilor de către parți nu este posibilă. Reasiguratul cedează riscurile subscrise sau o cota-parte din ele, indiferent de natura lor, iar reasigurătorul este obligat prin contract să le accepte;
    reasigurare neproporțională „excedent de daună” – reasigurarea prin care reasigurătorul despăgubeşte reasiguratul pentru valoarea daunelor suportate în exces faţă de o limită specificată a reţinerii proprii;
    reasigurare neproporțională „excedent de rată a daunei” – reasigurarea prin care se limitează răspunderea reasiguratului la un anumit nivel al ratei daunei, cedându-se în reasigurare doar ceea ce depășește un nivel procentual prestabilit din volumul de prime. Astfel, reasigurătorul suportă daunele numai dacă nivelul total al acestora într-un anumit an pentru asigurător depășește suma stabilită;
    reasigurare proporțională „cota parte” – reasigurarea prin care reasigurătorul preia în reasigurare o anumită proporție din fiecare risc asumat de reasigurat (cedent) prin polițele de asigurare directă, suportând toate daunele în aceeași proporție conform primelor directe, dar fără comision de reasigurare;
    reasigurare proporțională „excedent de sumă” – reasigurarea prin care reasigurătorul consimte să preia o parte dintr-un risc peste limita reținerii proprii;
    retrocesiune – acordul prin care un reasigurător cedează altui asigurător sau reasigurător totul sau o parte din reasigurarea asumată anterior;
    slip/cover-note – acord care conţine dispoziţii aferente termenelor şi condiţiilor de reasigurare pentru riscurile plasate în reasigurare, care conţine cel puțin următoarele:
    1) denumirea companiei cedente;
    2) caracteristica obiectului care se transmite în reasigurare;
    3) suma asigurată;
    4) condițiile de asigurare (durata valabilităţii contractului, răspunderea reasiguratului, comisionul de reasigurare, tantiema, prima de reasigurare etc.)
    5) cota primei tarifare;
    6) reţinerea proprie a companiei cedente;
    zonă geografică – clauză operativă în contractul de reasigurare, care stipulează teritoriul de acțiune a protecției prin reasigurare.
    Noţiunile sau expresiile utilizate, care nu au fost definite în prezentul Regulament, dar sunt definite în Legea nr.407 – XVI din 21 decembrie 2006 “Cu privire la asigurări” sau în actele normative emise de Comisia Naţională a Pieţei Financiare (în continuare – Comisia Națională), vor avea semnificaţia atribuită lor în lege sau prin actele normative respective, după caz.
    3. Programul de reasigurare al asigurătorului va avea la bază respectarea cerințelor de natură prudenţială prevăzute de legislaţia în vigoare, adecvarea programului de reasigurare la profilul de risc al asigurătorului, evitarea concentrării riscurilor, precum și transferarea efectivă a riscurilor.
    4. Asigurătorul este obligat să adopte şi să implementeze un program eficient de reasigurare pentru fiecare an financiar. Programul de reasigurare al asigurătorului este parte componentă a politicii sale de subscriere. Actuarul asigurătorului își va expune opinia privind pertinenţa contractelor de reasigurare, în conformitate cu programul de reasigurare, care va fi anexată la programul de
reasigurare.
    5. Comisia Națională poate solicita revizuirea programelor de reasigurare, cât și a politicilor de subscriere ale asigurătorilor, în cazurile când:
    1) riscurile subscrise nu sunt acoperite prin reasigurare în limitele legale;
    2) reasigurătorii selectați nu au o poziție financiară stabilă;
    3) acceptarea reasigurătorilor nu corespunde cerințelor prezentului Regulament.
    6. Programul de reasigurare trebuie să corespundă necesităților de reasigurare, să definească şi să documenteze strategia privind gestiunea reasigurărilor, care este parte a politicii sale de subscriere, identificând proceduri pentru:
    1) criteriile calitative și cantitative care au stat la baza selectării formelor de reasigurare;
    2) criteriile de selectare a reasigurătorilor, piața de operare, jurisdicția aplicabilă, inclusiv proceduri de evaluare a siguranței lor;
    3) monitorizarea programelor de reasigurare (existenţa sistemelor de raportare şi control intern).
    7. Prin elaborarea și adoptarea programului de reasigurare managementul asigurătorului trebuie să se asigure că toate cerinţele legale şi de reglementare privind activitatea asigurătorului şi necesitățile sale de reasigurare sunt îndeplinite şi respectate. Organele de conducere ale asigurătorului, în cadrul activității de reasigurare, vor stabili strict următoarele limite:
    - mărimea reținerii proprii maxime care se menține la un anumit nivel;
    - nivelul maximal de protecție prin reasigurarea obligatorie pe care îl poate obține asigurătorul de la reasigurătorii selectați.
    Organele de conducere ale asigurătorului vor elabora și monitoriza programul de reasigurare, care va include obligatoriu modalităţile de implementare a strategiilor de activitate, astfel încât să se asigure în mod continuu următoarele:
    1) existenţa condiţiilor de asigurare pentru clasele de asigurări subscrise şi a expunerilor agregate pentru riscurile subscrise pe clase de asigurări;
    2) stabilirea limitelor sumelor asigurate pe clase de asigurare, care vor face obiectul reasigurărilor obligatorii;
    3) stabilirea criteriilor de selectare a reasigurărilor facultative;  
    4) optimizarea și monitorizarea cheltuielilor de reasigurare;
    5) principiile  de gestionare a riscului de lichiditate, în cazul necompensării la timp a despăgubirilor datorate de reasigurător;
    6) organizarea eficientă a administrării activităţii de reasigurare.
    8. Programul de reasigurare, adoptat de asigurător, trebuie să conțină cel puțin următoarele informații:
    1) tipurile de reasigurare (facultativă, obligatorie), formele și metodele de reasigurare (proporțională („cota parte” sau „excedent de sumă”), neproporțională („excedent de daună” sau „excedent de rată a daunei”);
    2) descrierea reasigurătorilor selectați cu indicarea rating-ului, după caz, conform agențiilor de rating și datelor privind proprietatea şi stabilitatea lor financiară, experiența pe piață, țara de reședință;
    3) nominalizarea riscurilor și/sau grupurilor de riscuri cedate pe tipuri de asigurare incluse în categoria „asigurări generale” și/sau „asigurări de viață”;
    4) nivelul reținerii proprii pe fiecare clasă de asigurare;
    5) sumele cedate în reasigurare pe fiecare clasă de asigurare, după caz;
    6) zona geografică conform contractului de reasigurare;
    7) procedurile de monitorizare a daunelor apărute şi de recuperare a sumelor care sunt în sarcina reasigurătorilor.
    9. În vederea evitării riscurilor neacoperite prin reasigurare, programul de reasigurare al asigurătorului şi condiţiile reasigurărilor trebuie să fie compatibile cu natura activităţilor de asigurare şi reasigurare desfăşurate.
    10. Fiecare asigurător va menţine o reținere proprie maxim posibilă corespunzătoare capacităţii financiare şi volumului activităţii lui.
    11. Limita maximă a răspunderii unui asigurător pentru un risc asigurat sau preluat în reasigurare nu va depăşi 25% din valoarea capitalului propriu şi a rezervelor tehnice, conform ultimului semestru. Comisia Națională poate cere unui asigurător să justifice politica sa privind reținerea proprie şi să emită decizii când va considera necesar, pentru a se asigura că asigurătorul nu simulează o reasigurare pentru un reasigurător străin.
    12. Asigurătorii pot plasa riscurile subscrise în reasigurare în afara teritoriului Republicii Moldova doar către reasigurătorii care nu se află în proces de lichidare sau de insolvabilitate, corespund regimului Solvabilitate II și/sau care, pe durata ultimilor trei ani, pornind de la anul premergător celui în care activitatea de reasigurare urmează a fi desfăşurată, au deţinut un rating de cel puţin BBB sau echivalentul acestuia conform datelor companiilor de rating la nivel internațional sau local.
    13. Reasigurătorii pot organiza pool-uri de reasigurare pentru surplusurile de reasigurare a riscurilor din clasele de asigurări, consultându-se cu toţi asigurătorii în privinţa bazelor, limitelor şi termenelor care satisfac toţi asigurătorii. Acordurile de organizare a pool-urilor de reasigurare vor fi prezentate Comisiei Naționale în decursul a 5 zile lucrătoare din data încheierii acestora.
    14. Fiecare asigurător care doreşte să desfăşoare activitate de reasigurare activă trebuie să dispună de o politică bine definită pentru a garanta preluarea riscurilor în reasigurare.
    15. Asigurătorului i se permite să primească în reasigurare riscurile subscrise în strictă conformitate cu condițiile stabilite în limita claselor de asigurare în baza cărora a fost eliberată sau reperfectată licența, în baza slipului de reasigurare.
    16. Asigurătorul va asigura ca adoptarea deciziilor de acceptare a riscurilor în reasigurare să ţină de competenţa persoanelor ce dispun de cunoştinţele şi experienţa necesară în domeniul reasigurărilor. În acest sens asigurătorul care practică reasigurarea va dispune de un sector separat în reasigurări (secție, direcție, departament) în funcție de cuantumul de servicii de reasigurare prestate. Personalul sectorului menționat monitorizează și este responsabil pentru îndeplinirea prevederilor contractelor de reasigurare.
    17. Asigurătorul trebuie să dispună de un sistem intern de control și raportare adecvat, care să asigure că subscrierea riscurilor, inclusiv a celor preluate în reasigurare, este în corespundere cu politica sa de subscriere şi că politicile de reasigurare sau retrocesiune sunt adecvate, sigure şi suficiente, nu este încălcată limita maximă a răspunderii asigurătorului pentru un risc asigurat sau preluat în reasigurare, cererile de reasigurare sunt raportate adecvat și despăgubirile sunt colectate prompt de la reasigurători. Sistemul de control intern al asigurătorului va fi supus unui audit periodic.
    18. Asigurătorii vor ține cont de prevederile prezentului Regulament la adoptarea și revizuirea programului de reasigurare, care se va prezenta Comisiei Naționale la solicitare, anexându-se lista reasigurătorilor şi cotele – părţi ale acestora, în corespundere cu anexa la prezentul Regulament.
    19. Comisia Națională poate solicita informaţii suplimentare sau explicaţii în raport cu programul de reasigurare al asigurătorului. În cazurile în care va considera necesar, Comisia Națională se va expune asupra acestui fapt în termen de 30 de zile lucrătoare de la data depunerii informațiilor și/sau explicațiilor solicitate.
    20. Comisia Națională poate solicita asigurătorului revizuirea programului de reasigurare în cazurile prevăzute în pct.5, precum și dacă sunt încălcate pct.6 și pct.8 din prezentul Regulament. Comisia Națională se va pronunța în termen de 10 zile lucrătoare de la depunerea programului revizuit de către asigurător.
    21. La apariția schimbărilor majore în programul de reasigurare, ce țin de modificarea contractelor de reasigurare obligatorie, asigurătorii, în termen de 10 zile lucrătoare, sunt obligați să depună la Comisia Națională documentele și informațiile ce confirmă modificările în cauză.
    22. Acordurile între membrii pool-urilor de reasigurare existente la data intrării în vigoare a prezentului Regulament vor fi prezentate Comisiei Naționale la expirarea a trei luni de la data intrării în vigoare a prezentului Regulament.
    23. Fiecare asigurător (reasigurator) este obligat să prezinte Comisiei Naționale Raportul privind contractele cu reasigurătorii rezidenți și nerezidenți, în forma şi în modul stabilite în anexa la prezentul Regulament, anual, până la data de 25 februarie a anului următor celui de gestiune, în format electronic și pe suport de hârtie.

    anexa