LPC100/2017
ID intern unic:  373698
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 100
din  22.12.2017
cu privire la actele normative
Publicat : 12.01.2018 în Monitorul Oficial Nr. 7-17     art Nr : 34     Data intrarii in vigoare : 12.07.2018
    Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
    Articolul 1. Sfera de reglementare
    (1) Prezenta lege stabileşte categoriile şi ierarhia actelor normative, principiile și etapele legiferării, etapele şi regulile elaborării proiectelor actelor normative, cerinţele de bază faţă de structura şi conţinutul actului normativ, reguli privind intrarea în vigoare și abrogarea actului normativ, privind evidenţa şi sistematizarea actelor normative, procedeele tehnice aplicabile actelor normative, precum și reguli privind interpretarea, monitorizarea implementării prevederilor şi reexaminarea actului normativ.
    (2) Prezenta lege nu se aplică actelor juridice cu caracter individual și celor cu caracter exclusiv politic şi nici actelor care nu conţin norme de drept.
    Articolul 2. Noţiuni principale
    În sensul prezentei legi, următoarele noțiuni principale semnifică:
    act normativ – act juridic adoptat, aprobat sau emis de o autoritate publică, care are caracter public, obligatoriu, general şi impersonal și care stabileşte, modifică ori abrogă norme juridice care reglementează naşterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice şi care sînt aplicabile unui număr nedeterminat de situaţii identice;
    autor al proiectului actului normativ – subiect cu drept de iniţiativă legislativă conform art. 73 din Constituţia Republicii Moldova;
    activitate de legiferare – principala modalitate de implementare a politicilor publice, asigurînd instrumentele necesare pentru punerea în aplicare a soluţiilor de dezvoltare economică şi socială, precum şi pentru exercitarea atribuţiilor autorităţii publice;
   analiză ex ante – proces de identificare a problemei, stabilire a obiectivului, determinare a opțiunilor de soluționare a problemei ori de atingere a obiectivului şi analiza impactului, efectelor sau consecințelor opțiunilor respective, cu scopul de a fundamenta necesitatea unei reglementări a relaţiilor sociale;
   analiza impactului de reglementare – analiză ex ante efectuată pentru proiectele actelor normative care au impact asupra activităţii de întreprinzător, în conformitate cu prevederile Legii nr. 235/2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător şi cu metodologia aprobată de Guvern;
    monitorizarea implementării prevederilor actului normativ – procedură care presupune stabilirea, analiza şi evaluarea efectelor juridice ale actelor normative, precum şi, după caz, identificarea măsurilor de remediere a circumstanţelor care generează inaplicabilitatea actului normativ;
    Registrul de stat al actelor juridice – sistem informaţional automatizat în care se înregistrează actele normative şi alte acte juridice, în care se efectuează colectarea, prelucrarea, sistematizarea, păstrarea şi prezentarea acestora, precum şi sînt efectuate alte acţiuni stabilite de legislaţie în scopul operării cu datele registrului;
    sigla „UE” – siglă cu care se marchează proiectele de acte normative elaborate în scopul armonizării legislaţiei naţionale cu legislaţia Uniunii Europene și care este aplicată de autorul proiectului;
   tehnică legislativă – totalitatea normelor, metodelor şi procedeelor care definesc părţile constitutive ale actului normativ, structura, forma şi modul de sistematizare a conţinutului acestuia, procedeelor tehnice privind modificarea, publicarea şi republicarea, rectificarea actului normativ, normelor care reglementează intrarea în vigoare, încetarea acţiunii actului normativ, precum şi normelor privind limbajul şi stilul actului normativ. Normele de tehnică legislativă sînt menite să asigure forma sistemică şi coordonată a conţinutului reglementărilor juridice şi sînt obligatorii la elaborarea proiectelor de acte normative;
    textul electronic consolidat al actului normativ – text electronic al actului normativ, publicat în Registrul de stat al actelor juridice, întocmit în baza textului oficial iniţial al actului normativ şi, după caz, în baza textelor oficiale ale actelor normative de modificare a acestuia, text care include toate modificările operate în actul normativ respectiv.
    Articolul 3. Principiile activității de legiferare
    (1) La elaborarea unui act normativ se respectă următoarele principii:
    a) constituționalitatea;
    b) respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale;
    c) legalitatea și echilibrul între reglementările concurente;
    d) oportunitatea, coerența, consecutivitatea, stabilitatea şi predictibilitatea normelor juridice;
    e) asigurarea transparenţei, publicității şi accesibilității;
    f) respectarea ierarhiei actelor normative.
    (2) La elaborarea unui act normativ care reglementează activitatea de întreprinzător se respectă principiile stabilite de Legea nr. 235/2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător.
    (3) Actul normativ trebuie să corespundă prevederilor Constituţiei Republicii Moldova, tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, principiilor şi normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional, precum și legislației Uniunii Europene.
    (4) Actul normativ trebuie să se integreze organic în cadrul normativ în vigoare, scop în care:
    a) proiectul actului normativ trebuie corelat cu prevederile actelor normative de nivel superior sau de acelaşi nivel cu care se află în conexiune;
    b) proiectul actului normativ întocmit în temeiul unui act normativ de nivel superior nu poate depăşi limitele competenţei instituite prin actul de nivel superior şi nici nu poate contraveni scopului, principiilor şi dispoziţiilor acestuia.
    Articolul 4. Caracterul actului normativ
    Actul normativ are caracter public, obligatoriu, general şi impersonal. Prevederile actului normativ sînt executorii, opozabile tuturor subiecţilor de drept şi, în caz de necesitate, sînt impuse prin forţa de constrîngere a statului.
    Articolul 5. Clasificarea normelor juridice
    (1) În funcţie de caracterul lor, normele juridice se împart în generale, speciale şi derogatorii.
    (2) Normele juridice generale sînt aplicabile fie tuturor raporturilor sociale sau subiecţilor de drept, fie unor categorii de raporturi sau de subiecţi, fără a-şi pierde caracterul de generalitate.
    (3) Normele juridice speciale sînt aplicabile în exclusivitate anumitor categorii de raporturi sociale sau subiecţi strict determinaţi. În caz de divergenţă între o normă generală şi o normă specială, care se conţin în acte normative de acelaşi nivel, se aplică norma specială.
    (4) Normele juridice derogatorii sînt diferite în raport cu reglementarea-cadru în materie şi sînt aplicabile unei situaţii determinate. În caz de divergenţă între o normă generală sau specială şi o normă  derogatorie, care se conţin în acte normative de acelaşi nivel, se aplică norma derogatorie.
Capitolul  II
CATEGORIILE ACTELOR NORMATIVE
    Articolul 6. Categoriile actelor normative
    Legislaţia Republicii Moldova este constituită din următoarele acte normative:
    a) Constituţia Republicii Moldova;
    b) legile şi hotărîrile Parlamentului;
    c) decretele Preşedintelui Republicii Moldova;
    d) hotărîrile şi ordonanţele Guvernului;
    e) actele normative ale autorităţilor administrației publice centrale de specialitate;
    f) actele normative ale autorităţilor publice autonome;
    g) actele normative ale autorităţilor unităţilor teritoriale autonome cu statut juridic special;
    h) actele normative ale autorităților administrației publice locale.
    Articolul 7. Corelaţia actelor normative
    (1) Forţa juridică a actelor normative se stabileşte în funcţie de competenţa şi statutul autorităţii publice emitente, precum şi de categoria actului. Limitele de competenţă privind adoptarea, aprobarea sau emiterea actelor normative sînt stabilite de Constituţia Republicii Moldova, de Legea nr. 136/2017 cu privire la Guvern şi de alte acte normative.
    (2) Actul normativ cu forţă juridică superioară poate modifica sau abroga un act normativ cu forţă juridică inferioară al aceluiaşi emitent. În cazul modificării exprese a actului inferior, modificarea are aceeaşi forţă juridică ca şi actul modificat.
    (3) În cazul în care între două acte normative cu aceeaşi forţă juridică apare un conflict de norme, se aplică prevederile ultimului act normativ adoptat, aprobat sau emis, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 5 alin. (3) şi (4).
    Articolul 8. Legea
    (1) Legea este un act normativ adoptat de Parlament în temeiul normelor constituţionale, conform procedurii stabilite de Constituţia Republicii Moldova, de Regulamentul Parlamentului, aprobat prin Legea nr. 797/1996, precum şi de prezenta lege.
    (2) Legile sînt de trei categorii – constituţionale, organice şi ordinare. În clauza de adoptare a legii se menţionează categoria acesteia.
    Articolul 9. Constituţia Republicii Moldova şi legea constituţională
    (1) Constituţia Republicii Moldova este Legea Supremă a statului și a societății. Niciun act normativ care contravine prevederilor acesteia nu are forță juridică.
    (2) Constituţia poate fi modificată prin lege constituțională.
    Articolul 10. Legea organică
    (1) Legea organică este actul normativ care reprezintă o dezvoltare a normelor constituţionale şi poate interveni în domeniile expres prevăzute de Constituţie.
    (2) Domeniile reglementate prin lege organică sînt stabilite la art. 72 alin. (3) lit. a)–o) din Constituţie.
    (3) În conformitate cu prevederile art. 72 alin. (3) lit. p) din Constituţie, prin lege organică:
    a) este reglementată stabilirea frontierei de stat a Republicii Moldova;
    b) este stabilit Imnul de Stat;
    c) sînt reglementate condiţiile dobîndirii, păstrării şi pierderii cetăţeniei;
    d) este reglementat statutul capitalei Republicii Moldova, oraşul Chişinău;
    e) sînt reglementate formele şi condiţiile speciale de autonomie ale unor localităţi din stînga Nistrului şi ale unităţii teritoriale autonome Găgăuzia;
    f) este prelungit mandatul Parlamentului, în  caz de război sau de catastrofă;
    g) sînt stabilite incompatibilităţile calităţii de deputat în Parlament, altele decît cele prevăzute expres de Constituţie;
    h) este reglementată procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova;
    i) este prelungit mandatul Preşedintelui Republicii Moldova, în caz de război sau de catastrofă;
    j) este stabilită structura Guvernului;
    k) sînt stabilite incompatibilităţile funcţiei de membru al Guvernului, altele decît cele prevăzute expres de Constituţie;
    l) sînt stabilite funcţiile publice ai căror titulari nu pot face parte din partide politice;
    m) este stabilită structura sistemului naţional de apărare;
    n) sînt reglementate structura sistemului naţional de ocrotire a sănătăţii şi mijloacele de protecţie a sănătăţii fizice şi mintale a persoanei;
    o) sînt stabilite limitele împuternicirilor Guvernului şi/sau ale autorităţilor administraţiei publice privind reglementarea activităţii de întreprinzător;
    p) este reglementat modul de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii;
    q) sînt reglementate organizarea instanţelor judecătoreşti, competenţa acestora, procedura de judecată, precum şi statutul judecătorilor;
    r) sînt reglementate procedura penală, organizarea, competenţa şi modul de desfăşurarea a activităţii Procuraturii, precum şi statutul procurorilor;
    s) sînt reglementate atribuţiile, modul de organizare şi funcţionare a Curţii de Conturi;
    t) este reglementată contractarea împrumuturilor de stat externe;
    u) este stabilit modul de funcţionare a limbilor;
    v) sînt reglementate alte domenii pentru care Parlamentul consideră necesară adoptarea de legi organice, conform art. 72 alin. (3) lit. r) din Constituţie.
    Articolul 11. Legea ordinară
    Legea ordinară este un act normativ adoptat de către Parlament, care intervine în orice domeniu al relaţiilor sociale, cu excepţia domeniilor supuse reglementării prin Constituţie şi lege organică.
    Articolul 12. Hotărîrea Parlamentului
    Hotărîrea Parlamentului cu caracter normativ este un act adoptat de către Parlament pentru:
    a) organizarea activităţii interne a Parlamentului şi a structurilor ce intră în componența acestuia;
    b) aprobarea sau modificarea structurii organelor și instituţiilor create de către Parlament, precum și pentru organizarea activităţii acestora;
    c) reglementarea altor domenii care nu necesită adoptare de legi.
    Articolul 13. Decretul Preşedintelui Republicii Moldova
    În temeiul art. 94 din Constituţie, pentru exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele Republicii Moldova emite decrete cu caracter normativ, care reglementează relaţiile sociale în domeniile de competență stabilite de lege, cu excepția decretelor emise întru exercitarea atribuțiilor sale constituționale.
    Articolul 14. Hotărîrea Guvernului
    (1) Hotărîrea Guvernului este un act care se adoptă de către Guvern pentru:
    a) exercitarea atribuţiilor Guvernului şi pentru organizarea executării legilor;
    b) aprobarea proiectelor de lege, proiectelor de hotărîre a Parlamentului şi proiectelor de decret al Preşedintelui Republicii Moldova, iniţiate de către Guvern;
    c) iniţierea negocierilor asupra tratatelor internaţionale;
    d) alte scopuri pentru care este necesară adoptarea unei hotărîri de Guvern.
    (2) Relațiile sociale care necesită o reglementare detaliată se stabilesc prin regulamente, instrucţiuni, statute, reguli, metodologii, aprobate prin hotărîre de Guvern.
    Articolul 15. Ordonanţa Guvernului
    (1) Ordonanţa este un act normativ adoptat de către Guvern în temeiul şi în limitele legii speciale de abilitare, în ordinea delegării legislative conform art. 1062 din Constituţie. Ordonanţa poate fi adoptată doar pentru domeniile care nu fac obiectul legilor organice.
    (2) Ordonanţa se modifică, se suspendă și se abrogă de către Guvern prin adoptarea unei noi ordonanţe în limita termenului de abilitare. După expirarea termenului de abilitare, ordonanţa poate fi abrogată, suspendată și modificată doar prin lege.
    (3) Procedura privind elaborarea, examinarea şi adoptarea ordonanţelor este stabilită de Constituţie şi de Legea nr. 136/2017 cu privire la Guvern.
    Articolul 16. Actele normative ale autorităţilor administraţiei
                         publice centrale de specialitate şi ale autorităţilor
                         publice autonome
    (1) Autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate şi autorităţile publice autonome emit sau aprobă, în condiţiile legii, acte normative.
    (2) Actele normative ale autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate şi ale autorităţilor publice autonome sînt emise sau aprobate numai în temeiul şi pentru executarea legilor și a hotărîrilor Parlamentului, a decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, a hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului. Actele normative respective se limitează strict la cadrul stabilit de actele normative de nivel superior pentru executarea cărora se emit sau se aprobă şi nu pot contraveni prevederilor actelor respective. În clauza de adoptare a actelor normative ale autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate şi ale autorităţilor publice autonome se indică expres actul normativ superior în temeiul căruia acestea sînt emise sau aprobate.
    (3) Actele normative ale autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate şi ale autorităţilor publice autonome se elaborează în termenele prevăzute de actele normative superioare sau într-un termen rezonabil pentru elaborarea acestora şi pentru realizarea prevederilor lor.
    (4) Regulamentele, instrucțiunile, regulile şi alte acte normative ale autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate şi ale autorităţilor publice autonome se aprobă prin hotărîre sau ordin care se semnează de către conducătorii autorităților emitente.
    Articolul 17. Actele normative ale autorităţilor unităţilor
                         teritoriale autonome cu statut juridic special
    (1) Autorităţile unităţilor teritoriale autonome cu statut juridic special, în limitele competenţei stabilite de Constituția Republicii Moldova, de Legea nr. 136/2017 cu privire la Guvern, de Legea nr. 344/1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri), de Legea nr. 173/2005 cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităților din stînga Nistrului (Transnistria), precum şi de alte acte normative, adoptă legi locale şi alte acte normative care se aplică doar în raza teritoriului administrat de către acestea.
    (2) La adoptarea, aprobarea, emiterea şi aplicarea actelor normative ale autorităţilor unităţilor teritoriale autonome cu statut juridic special se ţine cont de principiul corespunderii acestora legislaţiei Republicii Moldova.
    Articolul 18. Actele normative ale autorităţilor administraţiei
                         publice locale
    Actele normative ale autorităţilor administraţiei publice locale se emit pentru realizarea atribuţiilor funcţionale şi în limitele competenţelor stabilite de Constituţie, de Carta Europeană a Autonomiei Locale şi de alte acte normative, fiind aplicate doar în raza teritoriului administrat de către acestea.
    Articolul 19. Succesiunea competenţei de adoptare,
                          aprobare sau emitere a actelor normative
    (1) În cazul reorganizării autorităţii publice care a adoptat, a aprobat sau a emis anumite acte normative, împuternicirile de modificare şi abrogare a actelor respective trec către succesorul autorităţii publice ce se reorganizează, iar în cazul în care nu există succesori – către autoritatea publică care are competenţă în domeniul respectiv.
    (2) În cazul modificării sau, după caz, al abrogării actului normativ adoptat, aprobat sau emis de o autoritate publică care a fost reorganizată, în clauza de adoptare a actului de modificare sau, după caz, de abrogare se indică succesorul de drept ori autoritatea competentă, precum şi temeiul juridic pentru operarea modificărilor ori, după caz, pentru abrogare.
Capitolul  III
ACTIVITATEA DE LEGIFERARE
Secţiunea 1
Etapele legiferării
    Articolul 20. Etapele principale ale legiferării
    (1) Principale etape ale legiferării sînt:
    a) publicarea anunţului privind iniţiativa de elaborare a actului normativ şi publicarea studiului de cercetare;
    b) elaborarea proiectului actului normativ;
    c) emiterea, aprobarea sau adoptarea actului normativ;
    d) promulgarea, în cazul în care actul normativ este o lege;
    e) publicarea actului normativ.
    (2) Etapele legiferării, prevăzute la alin. (1), lit. a), c)–e), pe lîngă prezenta lege, pot fi reglementate şi de alte acte normative.
    Articolul 21. Etapele elaborării proiectului actului
                         normativ
    (1) Proiectul unui act normativ se elaborează în cîteva etape consecutive, după cum urmează:
    a) desemnarea persoanei responsabile sau, după caz, formarea grupului de lucru care va elabora proiectul, precum şi asigurarea suportului tehnic, organizatoric şi financiar al procesului de elaborare;
    b) determinarea categoriei, conceptului şi stabilirea structurii actului normativ;
    c) elaborarea versiunii iniţiale a proiectului şi întocmirea notei informative;
    d) întocmirea tabelului de concordanţă, în cazul în care prin proiectul actului normativ se urmăreşte armonizarea legislaţiei naţionale cu legislaţia Uniunii Europene;
    e) consultarea publică, avizarea proiectului actului normativ de către autorităţile a căror competenţă are tangenţă directă sau indirectă cu obiectul de reglementare a proiectului actului normativ, efectuarea expertizelor, inclusiv expertiza anticorupţie, expertiza juridică şi, după caz, expertiza de compatibilitate cu legislaţia Uniunii Europene şi expertiza grupului de lucru al Comisiei de stat pentru reglementarea activităţii de întreprinzător;
    f) întocmirea sintezei obiecţiilor și propunerilor autorităților publice şi, după caz, a sintezei recomandărilor reprezentanţilor societăţii civile;
    g) elaborarea versiunii finale a proiectului de act normativ.
    (2) Procedura şi termenele privind elaborarea, avizarea, efectuarea expertizelor şi definitivarea proiectelor actelor normative, care sînt prezentate spre examinare Guvernului, sînt stabilite de către Guvern.
    Articolul 22. Sistemul informaţional e-Legislaţie
    (1) Pentru asigurarea transparenţei activității de legiferare este utilizat Sistemul informaţional e-Legislaţie (în continuare – Sistem informaţional), ale cărui funcţionare şi mod de utilizare sînt stabilite de către Guvern.
    (2) Autoritatea publică sau subiectul cu drept de iniţiativă legislativă care elaborează proiectul actului normativ, cu excepţia Președintelui Republicii Moldova și a deputaţilor în Parlament, publică în Sistemul informaţional toate versiunile proiectului la diferite etape ale elaborării acestuia, precum și materialele suplimentare corespunzătoare etapei respective de elaborare.
    (3) Prin intermediul Sistemului informaţional se fac publice:
    a) iniţiativa legislativă;
    b) numele, prenumele şi datele de contact ale persoanei responsabile de elaborarea proiectului de act normativ sau, după caz, informaţia despre grupurile de lucru create şi componenţa acestora;
    c) studiul de cercetare, după caz;
    d) conceptul proiectului, după caz;
    e) proiectul actului normativ;
    f) dosarul de însoţire al proiectului, conform art. 40;
    g) informaţia referitoare la consultarea publică a proiectului;
    h) alte documente care au tangenţă cu procesul de elaborare a proiectului.
    (4) Proiectele actelor normative se avizează, se supun expertizei şi se transmit autorităţii publice cu competenţă de adoptare, aprobare sau emitere prin intermediul Sistemului informaţional.
    (5) Persoana sau, după caz, grupul de lucru responsabil de elaborarea proiectului actului normativ introduce în Sistemul informaţional avizele, recomandările şi rapoartele de expertiză recepționate pe suport de hîrtie.
    (6) Persoanele fizice ce participă la avizarea proiectului actului normativ consemnează în Sistemul informaţional numele şi prenumele lor, precum şi datele de contact, iar autorităţile publice şi alte persoane juridice ce avizează sau supun expertizei proiectul actului normativ – denumirea autorităţii publice sau a persoanei juridice, precum și numele şi prenumele reprezentantului acesteia desemnat în acest scop.
Secţiunea a 2-a
Iniţierea elaborării proiectelor actelor normative
    Articolul 23. Iniţierea elaborării proiectelor actelor
                          normative
    (1) Proiectele actelor normative sînt elaborate de către autorităţile publice abilitate să le iniţieze, conform programelor şi planurilor aprobate în modul stabilit de lege, precum și la solicitarea Parlamentului, a Preşedintelui Republicii Moldova, a Guvernului sau din iniţiativă proprie, în modul stabilit de lege.
    (2) Subiecţii care pot iniţia elaborarea proiectelor de acte normative, în limitele competenţei şi în conformitate cu atribuţiile şi domeniul de activitate ale acestora, sînt:
    a) deputaţii în Parlament;
    b) Preşedintele Republicii Moldova;
    c) Guvernul, inclusiv prin intermediul ministerelor şi altor autorităţi administrative centrale;
    d) autorităţile administrative din subordinea ministerelor, prin intermediul acestora;
    e) autorităţile publice autonome;
    f) autorităţile unităţilor teritoriale autonome cu statut juridic special;
    g) autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întîi şi al doilea;
    h) alţi subiecţi, în cazurile prevăzute de legislaţie.
    Articolul 24. Documentele de politici
    (1) Documentele de politici, fără a fi acte normative, sînt instrumente de decizie care abordează problemele existente într-un anumit domeniu, care definesc căile de soluţionare a problemelor respective şi descriu impactul aşteptat asupra statului şi societăţii. Documentele de politici pot prevedea elaborarea proiectelor de acte normative.
    (2) La fundamentarea, elaborarea, avizarea, consultarea şi aprobarea documentelor de politici se aplică regulile şi cerinţele înaintate faţă de actele normative.
    (3) Tipurile şi structura documentelor de politici, precum şi modul de elaborare, aprobare, monitorizare a implementării şi de evaluare a acestora se stabilesc de către Guvern.
   (4) Prin derogare de la alin. (3), în cazul documentelor de politici ale Băncii Naționale a Moldovei și ale Comisiei Naționale a Pieței Financiare, tipul și structura, precum și modul de elaborare, aprobare, monitorizare a implementării şi de evaluare a acestora se aprobă de instituțiile respective.
    (5) Documentele de politici se aprobă prin hotărîre de Guvern. În cazul în care implementarea acestor politici presupune implicarea unor autorităţi administrative care nu se află în subordinea Guvernului, documentele de politici sînt aprobate de către Parlament. Documentele de politici ale autorităţilor publice autonome sînt aprobate de către acestea dacă nu presupun implicarea altor autorităţi administrative aflate în subordinea Guvernului. Documentele de politici de nivel local se aprobă prin decizia autorităţii reprezentative a unităţii administrativ-teritoriale.
Secţiunea a 3-a
Procedura de fundamentare a proiectelor
actelor normative
    Articolul 25. Studiul de cercetare
    (1) Elaborarea proiectelor actelor normative este precedată, în funcţie de importanţa şi complexitatea proiectelor respective, de efectuarea studiilor de cercetare în scopul fundamentării necesităţii sau lipsei acesteia privind iniţierea elaborării unui act normativ. Studiile de cercetare se efectuează pentru cunoaşterea temeinică a realităţilor social-economice ce urmează a fi reglementate, a cadrului normativ relevant, a reglementărilor similare în legislaţia altor state, inclusiv a ţărilor Uniunii Europene.
    (2) În cazul unui proiect care prevede reglementări cu impact asupra bugetului şi/sau care prevede reorganizări şi reforme structurale ori instituţionale, în calitate de studiu de cercetare se realizează analiza iniţiativei de elaborare a actului normativ, conform metodologiei de analiză ex ante aprobate de către Guvern. Dacă proiectul prevede reglementări cu impact asupra activităţii de întreprinzător, în calitate de studiu de cercetare se realizează doar analiza impactului de reglementare, efectuată în modul stabilit de legislaţie.
    (3) Studiul de cercetare este efectuat de către subiecţii din partea cărora vine propunerea inițierii elaborării actului normativ. Pentru efectuarea acestuia, subiecţii respectivi solicită asistenţa altor autorităţi ale administraţiei publice. Autorităţile publice acordă asistenţă la efectuarea studiilor de cercetare conform prezentului alineat, în limitele competenţelor legale ale acestora.
    (4) În cazul unor studii de cercetare complexe, acestea pot fi realizate, în baza unui contract de prestări servicii, de către instituţii ştiinţifice, universităţi, societăţi comerciale, asociaţii obşteşti sau alte entităţi în conformitate cu prevederile legale referitoare la achiziţiile publice.
    (5) Informaţiile şi recomandările obţinute în urma efectuării studiilor de cercetare se includ în nota informativă, întocmită conform art. 30.
    Articolul 26. Etapele principale ale analizei ex ante
    (1) Analiza ex ante cuprinde următoarele etape principale:
    a) definirea problemei, pornind de la analiza relaţiilor sociale existente şi a celor preconizate, precum şi de la inexistenţa sau ineficienţa cadrului normativ relevant;
    b) stabilirea obiectivului şi a domeniului intervenţiei juridice;
    c) identificarea opţiunilor şi mijloacelor necesare pentru soluţionarea problemei şi/sau atingerea obiectivului şi analiza acestora prin intermediul impactului financiar, administrativ, economic, social, asupra mediului etc.;
    d) compararea opţiunilor existente şi selectarea celor mai bune opţiuni pentru atingerea obiectivului.
   (2) Opţiunile recomandate se vor întemeia pe dispoziţiile constituţionale, pe prevederile legislaţiei naţionale şi pe cele ale tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, pe jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a instanţelor judecătoreşti, după caz, pe legislaţia Uniunii Europene, precum şi pe doctrina juridică în domeniu.
    (3) Analiza ex ante se finalizează cu întocmirea unui raport sau a unui document de politici, conform art. 24, care va servi drept suport informativ la elaborarea proiectului actului normativ şi a notei informative.
Secţiunea a 4-a
Întocmirea proiectului de act normativ
    Articolul 27. Grupul de lucru pentru elaborarea
                         proiectului actului normativ
    (1) La elaborarea unui proiect de act normativ, autorul proiectului sau autoritatea responsabilă de elaborarea proiectului poate să formeze un grup de lucru, alcătuit din specialişti în domeniu, precum şi din reprezentanţi ai societăţii civile. În grupul de lucru este inclusă cel puţin o persoană care deține diplomă de studii superioare în drept.
    (2) Dacă elaborarea proiectului actului normativ este pusă în sarcina mai multor autorităţi ale administraţiei publice centrale de specialitate, elaborarea proiectului va fi organizată de autoritatea abilitată de către Guvern sau care figurează prima în lista autorităţilor responsabile în adresa Guvernului din care derivă obligaţia de a elabora proiectul actului normativ. Autoritatea publică responsabilă asigură asistenţa tehnică, organizatorică şi financiară la elaborarea proiectului actului normativ.
    (3) Dacă la elaborarea proiectului sînt angajaţi specialişti în bază de contract, alții decît cei din cadrul autorităţilor publice, se întocmesc documentele necesare şi se stabilesc sumele, mijloacele bugetare şi speciale care trebuie alocate în scopul angajării acestora.
    Articolul 28. Determinarea conceptului, categoriei
                          şi stabilirea structurii actului normativ
    (1) Elaborarea versiunii iniţiale a proiectului actului normativ poate fi precedată de elaborarea conceptului viitorului act normativ, ce va cuprinde analiza prevederilor existente în legislaţie, problemele ce trebuie soluţionate, aspectele de bază ce trebuie incluse în viitorul act normativ şi altă informaţie care explică conceptul. Conceptul actului normativ se aprobă de către autoritatea care a decis asupra necesităţii elaborării proiectului actului normativ.
    (2) În temeiul prevederilor documentelor de politici, al propunerilor iniţiale, al studiilor de cercetare, precum şi în baza analizei ex ante, persoana responsabilă de elaborarea proiectului actului normativ sau, după caz, grupul de lucru determină conceptul şi stabileşte categoria şi structura actului normativ. Conceptul şi noţiunile determinate trebuie să fie compatibile sau similare celor utilizate în legislaţia Uniunii Europene.
    Articolul 29. Întocmirea versiunii iniţiale a proiectului
                          actului normativ
    (1) În baza propunerilor iniţiale, a studiului de cercetare şi a altor materiale, precum şi după consultarea părţilor interesate, se întocmeşte versiunea iniţială a proiectului actului normativ.
    (2) Pentru a se evita lacunele legislative, soluţiile propuse în proiectul actului normativ trebuie să acopere întreaga problematică a relaţiilor sociale ce constituie obiectul de reglementare al proiectului.
    (3) Autoritatea publică cu competenţă de adoptare, aprobare sau emitere a actului normativ poate solicita uneia ori mai multor autorităţi, organizaţii sau experţi să elaboreze proiectul actului normativ necesar ori proiecte de alternativă, în bază de contract de prestări servicii, în conformitate cu prevederile legale referitoare la achiziţiile publice.
    (4) Versiunea proiectului actului normativ elaborată în bază de contract este remisă autorităţii responsabile de elaborarea proiectului pentru a fi supusă tuturor etapelor de elaborare şi pentru întocmirea versiunii finale a proiectului.
    Articolul 30. Nota informativă la proiectul actului normativ
    (1) Concomitent cu elaborarea proiectului actului normativ se întocmeşte nota informativă la proiect, conform modelului indicat în anexa nr. 1, care va cuprinde cel puțin următoarele compartimente:
    a) denumirea sau numele autorului şi, după caz, a participanţilor la elaborarea proiectului actului normativ;
    b) condiţiile ce au impus elaborarea proiectului actului normativ şi finalităţile urmărite;
    c) descrierea gradului de compatibilitate, pentru proiectele care au ca scop armonizarea legislaţiei naţionale cu legislaţia Uniunii Europene;
    d) principalele prevederi ale proiectului şi evidenţierea elementelor noi;
    e) fundamentarea economico-financiară;
    f) modul de încorporare a actului în cadrul normativ în vigoare;
    g) avizarea şi consultarea publică a proiectului;
    h) constatările expertizei anticorupţie;
    i) constatările expertizei de compatibilitate cu legislaţia Uniunii Europene;
    j) constatările expertizei juridice;
    k) constatările altor expertize.
    (2) Compartimentele prevăzute la alin. (1) lit. g)–k) se includ în nota informativă doar dacă, la elaborarea proiectului actului normativ, au fost realizate etapele corespunzătoare.
    (3) Dacă, în urma avizării şi supunerii expertizei, proiectul a suferit modificări, nota informativă trebuie modificată în modul corespunzător.
    (4) Nota informativă se semnează, în modul prevăzut de legislaţie, de conducătorul autorităţii responsabile de elaborarea proiectului de act normativ sau adjunctul acestuia.
    Articolul 31. Proiectele actelor normative care vizează
                         armonizarea legislaţiei naţionale cu legislaţia
                         Uniunii Europene
    (1) Armonizarea legislaţiei naţionale cu legislaţia Uniunii Europene se realizează în conformitate cu angajamentele asumate de Republica Moldova în baza acordurilor internaţionale încheiate cu Uniunea Europeană, cu programele legislative ale Parlamentului şi planurile de acţiuni ale Guvernului.
    (2) Proiectele actelor normative care au ca scop armonizarea legislaţiei naţionale cu legislaţia Uniunii Europene sînt marcate pe prima pagină în colţul drept de sus cu sigla „UE” şi conţin clauza de armonizare conform modelului aprobat de Guvern.
    (3) Pentru proiectele actelor normative care au ca scop armonizarea legislaţiei naţionale cu legislaţia Uniunii Europene, autorul proiectului întocmeşte tabelul de concordanţă în care se analizează comparativ gradul de transpunere a legislaţiei Uniunii Europene în legislaţia naţională. Modelul tabelului de concordanţă este aprobat de Guvern.
    (4) Proiectele actelor normative care vizează armonizarea legislaţiei naţionale cu legislaţia Uniunii Europene sînt supuse expertizei de compatibilitate, care se efectuează în conformitate cu prevederile art. 36.
Secţiunea a 5-a
Avizarea, consultarea publică
şi efectuarea expertizei
    Articolul 32. Avizarea şi consultarea publică
                         a proiectului actului normativ
    (1) Proiectul actului normativ, însoţit de nota informativă, se transmite spre avizare autorităţilor publice responsabile de implementarea prevederilor conţinute în proiect, instituţiilor interesate, precum şi reprezentanţilor societăţii civile, care întocmesc şi prezintă autorului proiectului avizele la proiect.
    (2) Proiectele actelor normative care ţin de domeniile de competenţă ale Procuraturii Generale, Băncii Naţionale a Moldovei, Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal, precum şi ale altor autorităţi publice autonome, se transmit acestora spre avizare. Proiectele actelor normative care reglementează activitatea economică se transmit spre avizare Consiliului Concurenţei.
    (3) Concomitent sau înainte de transmiterea spre avizare, proiectul actului normativ este supus consultării publice în modul stabilit de Legea nr. 239/2008 privind transparenţa în procesul decizional.
    (4) Proiectele actelor normative înaintate de Președintele Republicii Moldova, de deputații în Parlament și de Adunarea Populară a unităţii teritoriale autonome Găgăuzia se remit spre avizare Guvernului. Proiectele actelor normative elaborate de către deputaţii în Parlament se transmit spre avizare Guvernului în modul prevăzut de Regulamentul Parlamentului.
    (5) Proiectele actelor normative elaborate de autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate, autorităţile publice autonome sau autoritățile administrației publice locale sînt avizate şi consultate public în condiţiile alin. (1)–(3), cu excepţiile stabilite de Legea nr. 239/2008 privind transparența în procesul decizional.
    (6) În urma avizării şi consultării publice, autorul proiectului întocmeşte sinteza obiecţiilor şi propunerilor autorităţilor publice, precum şi sinteza recomandărilor reprezentanţilor societăţii civile, conform unuia dintre modelele indicate în anexele nr. 2 și nr. 3. Sinteza obiecţiilor şi propunerilor şi sinteza recomandărilor pot fi incluse într-un singur document (denumit în continuare – sinteză).
    (7) Dacă, în urma avizării şi consultării publice, proiectul actului normativ a fost completat cu aspecte şi concepte noi sau dacă mai mult de 30% din textul proiectului actului normativ a fost modificat, acesta trebuie remis repetat spre avizare şi consultare publică.
    Articolul 33. Termenele de avizare
    (1) Autorităţile publice, instituţiile interesate şi reprezentanţii societăţii civile, cărora li s-a prezentat proiectul actului normativ spre avizare sau consultare publică, expediază autorului proiectului avize cu obiecţii şi propuneri motivate, anexînd, dacă este necesar, versiunea redactată a proiectului sau doar a unor prevederi, ori comunică lipsa de obiecţii şi propuneri.
    (2) Proiectul actului normativ elaborat de deputaţii în Parlament se avizează în termenele stabilite în conformitate cu prevederile Regulamentului Parlamentului.
    (3) Pentru proiectele actelor normative, altele decît cele indicate la alin. (2), termenul pentru avizare este de 10 zile lucrătoare. În cazul în care proiectul actului normativ este voluminos sau complex ori dacă se cere studierea unor materiale suplimentare, termenul pentru avizare poate fi prelungit pînă la 30 de zile lucrătoare, cu excepţia cazurilor în care conducătorii autorităţilor publice şi instituţiilor implicate în avizarea proiectului au stabilit altfel de comun acord. Avizele cu privire la proiectul actului normativ se remit autorului proiectului sau autorității responsabile cel tîrziu în ultima zi a termenului stabilit pentru avizare.
    (4) Curgerea termenului începe în ziua intrării şi înregistrării proiectului la autoritatea sau instituţia care efectuează avizarea ori, în cazul circulației documentelor doar în formă electronică, în ziua publicării proiectului în Sistemul informaţional pentru avizare.
    (5) În cazul în care necesitatea elaborării proiectului unui act normativ derivă dintr-un document de politici, avînd un termen de executare restrîns, sau dacă proiectul este transmis spre avizare repetată, autoritatea publică care a elaborat proiectul actului normativ poate solicita avizarea acestuia în termen restrîns.
    (6) Proiectul actului normativ cu sigla „UE” se avizează de către toate autorităţile şi instituţiile interesate.
    Articolul 34. Expertiza proiectului actului normativ
    (1) Expertiza proiectului de act normativ este efectuată concomitent cu avizarea şi consultarea publică. Autorul proiectului asigură efectuarea expertizelor economice, financiare, ştiinţifice, ecologice, anticorupţie, juridice, de compatibilitate cu legislaţia Uniunii Europene sau a altei expertize prevăzute de legislaţie, în funcţie de tipul raporturilor sociale reglementate de actul normativ.
    (2) Autorităţile publice responsabile de efectuarea expertizelor pot antrena în calitate de experţi părţi interesate, care nu au participat la elaborarea proiectului actului normativ, inclusiv specialişti din străinătate şi din cadrul organizaţiilor internaţionale.
    (3) Expertiza economică este efectuată de către Ministerul Economiei și Infrastructurii, este obligatorie pentru proiectele actelor normative care au impact economic şi are menirea de:
    a) a asigura concordanţa prevederilor proiectului cu principiile economiei de piaţă;
    b) a asigura concordanţa prevederilor proiectului cu legislaţia din domeniul economiei;
    c) a evidenţia aspectele pozitive şi negative ale proiectului în partea ce ţine de asigurarea reformelor, relevarea avantajelor economice şi de altă natură;
    d) a semnala deficienţele economice și a prognoza consecinţele economice negative.
    (4) Proiectele actelor normative ce reglementează activitatea de întreprinzător se remit spre expertiză grupului de lucru al Comisiei de stat pentru reglementarea activităţii de întreprinzător, împreună cu analiza impactului de reglementare.
    (5) Expertiza financiară este efectuată de către Ministerul Finanţelor, este obligatorie pentru proiectele care au impact asupra bugetului public şi are menirea de:
    a) a asigura concordanţa prevederilor proiectului cu legislaţia din domeniul financiar;
    b) a evalua cheltuielile pentru realizarea noilor reglementări;
    c) a semnala deficienţele cu caracter financiar şi a prognoza consecinţele în domeniul financiar.
    (6) Expertiza ştiinţifică se efectuează, după caz, de către instituţiile ştiinţifice şi de învăţămînt superior de profil, de către experţi, avînd menirea de a contribui la:
    a) examinarea tuturor aspectelor reglementărilor proiectului şi, după caz, propunerea unor reglementări de alternativă;
    b) examinarea soluţiilor propuse prin reglementările proiectului în raport cu posibilităţile economico-financiare ale statului, cu situaţia social-politică şi consecutivitatea reglementării proceselor, precum şi în contextul asigurării compatibilităţii actelor normative cu legislaţia Uniunii Europene.
    (7) Expertiza ecologică se efectuează, după caz, de către Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului şi are menirea de:
    a) a asigura concordanţa prevederilor proiectului cu legislaţia din domeniul protecţiei mediului;
    b) a asigura un mediu sănătos şi a proteja mediul înconjurător;
    c) a prognoza impactul reglementărilor proiectului asupra mediului.
    (8) Concluziile expertizelor sînt expuse în nota informativă la proiectul de act normativ.
    Articolul 35. Expertiza anticorupţie
    (1) Expertiza anticorupţie este obligatorie pentru toate proiectele actelor normative, inclusiv pentru proiectele actelor normative elaborate de deputaţii în Parlament, şi are menirea de a:
    a) asigura corespunderea prevederilor proiectului standardelor anticorupţie naţionale şi internaţionale;
    b) preveni apariţia unor reglementări care ar favoriza corupţia, prin elaborarea anumitor recomandări în vederea revizuirii reglementărilor respective sau în scopul diminuării efectelor negative ale acestora.
    (2) Expertiza anticorupţie este efectuată conform metodologiei aprobate de către Centrul Naţional Anticorupţie.
    (3) Centrul Naţional Anticorupţie poate antrena în efectuarea expertizei anticorupţie specialişti din afara instituției, iar autorităţile publice pot acorda asistenţă la efectuarea expertizei de către Centrul Naţional Anticorupţie, în limita competenţelor acestora.
    (4) Proiectele actelor normative, cu excepţia celor prevăzute la art. 6 lit. e)–h), sînt expediate Centrului Naţional Anticorupţie pentru a fi supuse expertizei anticorupţie.
    (5) Expertiza anticorupţie a proiectelor actelor normative prevăzute la art. 6 lit. e)–h) este efectuată de către autorii proiectelor respective, în conformitate cu metodologia de efectuare a expertizei anticorupţie. În cazul proiectelor ce conţin reglementări care vizează domeniile vulnerabile la corupţie, Centrul Naţional Anticorupţie acordă asistenţă la efectuarea expertizei anticorupţie.
    (6) După recepţionarea raportului de expertiză anticorupţie, autorul proiectului completează nota informativă la proiect cu informaţia privind constatările acestei expertize şi, după caz, include în sinteză obiecţiile şi propunerile Centrului Naţional Anticorupţie.
    Articolul 36. Expertiza de compatibilitate a proiectului
                         actului normativ cu legislaţia Uniunii Europene
    (1) Proiectul de act normativ cu sigla „UE” se expediază Centrului de Armonizare a Legislaţiei pentru efectuarea expertizei de compatibilitate cu legislaţia Uniunii Europene.
    (2) Expertiza de compatibilitate cu legislaţia Uniunii Europene este obligatorie pentru toate proiectele actelor normative, inclusiv pentru cele ale autorităţilor administrației publice centrale de specialitate şi ale autorităţilor publice autonome, care au fost elaborate în scopul armonizării legislaţiei naţionale cu legislaţia Uniunii Europene.
    (3) Expertiza de compatibilitate cu legislaţia Uniunii Europene se efectuează în modul stabilit de Guvern şi conform metodologiei aprobate de Centrul de Armonizare a Legislaţiei. În baza rezultatelor expertizei de compatibilitate, Centrul de Armonizare a Legislaţiei întocmeşte declaraţia de compatibilitate.
    (4) Expertiza de compatibilitate cu legislaţia Uniunii Europene are menirea de:
    a) a constata gradul de compatibilitate a proiectului actului normativ cu legislaţia Uniunii Europene;
    b) a identifica prevederile omise ale legislaţiei Uniunii Europene şi a preveni transpunerea deficientă a acestora;
    c) a asigura corespunderea proiectului standardelor şi legislaţiei Uniunii Europene.
    (5) Proiectele actelor normative elaborate de către Preşedintele Republicii Moldova, deputaţii în Parlament şi Adunarea Populară a unităţii teritoriale autonome Găgăuzia, care au scopul de a armoniza legislaţia naţională cu legislaţia Uniunii Europene, se transmit spre avizare Guvernului, fiind însoţite de tabelul de concordanţă.
    (6) După recepţionarea declaraţiei de compatibilitate, autorul proiectului completează nota informativă cu informaţia privind constatările expertizei de compatibilitate şi, după caz, include în sinteză obiecţiile şi propunerile Centrului de Armonizare a Legislaţiei.
    Articolul 37. Expertiza juridică
    (1) Expertiza juridică este efectuată de către Ministerul Justiţiei şi este obligatorie pentru toate proiectele actelor normative elaborate de către autorităţile administrației publice centrale de specialitate şi autorităţile publice autonome. În baza rezultatelor expertizei juridice se întocmeşte raportul de expertiză juridică.
    (2) Expertiza juridică a proiectelor actelor normative stabilite la art. 6 lit. a)–d) se efectuează conform metodologiei aprobate de Ministerul Justiţiei.
    (3) Expertiza juridică are menirea de a asigura:
    a) concordanţa între proiectul actului normativ și prevederile Constituţiei, ale tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, ale legislaţiei naţionale şi ale legislaţiei Uniunii Europene, concordanţa între proiectul actului normativ, precum și jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului;
    b) respectarea standardelor internaţionale în domeniul drepturilor omului;
    c) reglementarea integrală a raporturilor sociale abordate în proiect;
    d) încadrarea dispoziţiilor proiectului în cadrul normativ în vigoare;
    e) corespunderea proiectului actului normativ normelor tehnicii legislative.
   (4) Actele normative ale autorităţilor administrației publice centrale de specialitate şi ale autorităţilor publice autonome care vizează drepturile şi interesele legitime ale omului sînt supuse expertizei juridice obligatorii şi se înregistrează de către Ministerul Justiţiei, în modul stabilit de către Guvern.
    (5) Prin derogare de la alin. (4), actele normative emise de Banca Naţională a Moldovei şi de Comisia Naţională a Pieţei Financiare nu se supun expertizei juridice a Ministerului Justiţiei. Acestea se transmit, după adoptare, Ministerului Justiţiei pentru a fi înregistrate în Registrul de stat al actelor juridice. Termenul de înregistrare nu va depăși 3 zile lucrătoare.
    (6) Proiectele actelor normative ale autorităţilor administrației publice locale se supun expertizei juridice în cadrul subdiviziunilor specializate ale acestora.
    (7) Obiecţiile şi propunerile Ministerului Justiţiei privind respectarea standardelor în domeniul drepturilor omului, precum şi a normelor de tehnică legislativă, se reflectă în versiunea finală a proiectului actului normativ. Respingerea obiecţiilor şi propunerilor Ministerului Justiţiei trebuie motivată în sinteză.
    Articolul 38. Termenele de efectuare a expertizelor
    (1) Proiectele actelor normative sînt supuse expertizei în termen de 10 zile lucrătoare. Curgerea termenului începe din ziua înregistrării proiectului la autoritatea sau instituţia care efectuează expertiza sau, în cazul circulației documentelor doar în formă electronică, din ziua publicării proiectului actului normativ în Sistemul informaţional pentru efectuarea expertizei.
    (2) În cazul în care proiectul este voluminos sau complex ori dacă se cere studierea unor materiale suplimentare, termenele pentru efectuarea expertizelor pot fi prelungite pînă la 30 de zile lucrătoare, cu informarea autorului proiectului actului normativ. Termenele respective nu pot fi prelungite dacă necesitatea elaborării actului normativ derivă dintr-un document de politici avînd un termen de executare restrîns.
Secţiunea a 6-a
Definitivarea proiectului actului normativ
    Articolul 39. Definitivarea proiectului
    (1) Autorul proiectului studiază obiecţiile şi propunerile prezentate în cadrul avizării şi al expertizelor, recomandările recepţionate în urma consultării publice şi, după caz, obiecţiile şi propunerile expertizei de compatibilitate cu legislaţia Uniunii Europene şi decide asupra acceptării sau respingerii motivate a acestora.
    (2) Propunerile şi recomandările acceptate sînt luate în considerare în procesul de definitivare a proiectului actului normativ şi de întocmire a versiunii finale a acestuia. Definitivarea proiectului se efectuează fără a afecta compatibilitatea proiectului cu legislaţia Uniunii Europene.
    (3) În cazul atestării unor divergenţe conceptuale, autorul proiectului actului normativ organizează o dezbatere cu participarea reprezentanților autorităţilor publice şi ai instituţiilor interesate, ai societăţii civile pentru identificarea soluţiilor privind remedierea divergențelor. Dacă asemenea soluţii nu sînt identificate, în versiunea finală a proiectului este reflectat punctul de vedere al autorităţii publice responsabile de elaborarea proiectului, iar decizia finală va fi luată de către autoritatea publică cu competenţă de adoptare, aprobare sau emitere a actului normativ.
    Articolul 40. Dosarul de însoţire a proiectului
                         actului normativ
    Proiectul actului normativ este prezentat autorităţii publice cu competenţă de adoptare, aprobare sau emitere împreună cu dosarul de însoțire, care conţine:
    a) nota informativă;
    b) după caz, raportul de analiză ex ante sau analiza impactului de reglementare;
    c) avizele şi recomandările, în original, recepţionate în cadrul avizării şi consultărilor publice;
    d) rapoartele de expertiză, în original;
    e) sinteza obiecţiilor şi propunerilor autorităţilor publice și sinteza recomandărilor reprezentanţilor societăţii civile, dacă există, indicîndu-se acceptarea sau argumentarea respingerii propunerilor, obiecţiilor şi recomandărilor;
    f) declaraţia de compatibilitate a Centrului de Armonizare a Legislaţiei, precum şi tabelul de concordanţă actualizat, pentru proiectele marcate cu sigla „UE”;
    g) tabelul comparativ, în care să fie reflectate reglementările în vigoare și modificările propuse, pentru proiectele care conțin modificări la actele normative în vigoare;
    h) alte materiale, după caz, în baza cărora a fost elaborat proiectul de act normativ.
Capitolul IV
STRUCTURA ŞI CONŢINUTUL ACTULUI NORMATIV
Secţiunea 1
Structura actului normativ
    Articolul 41. Elementele constitutive ale actului normativ
    (1) Actul normativ este format din următoarele elemente constitutive:
    a) denumire;
    b) preambul;
    c) clauza de adoptare, iar pentru proiectele cu sigla „UE” – şi clauza de armonizare;
    d) dispoziţii generale;
    e) dispoziţii de conţinut;
    f) dispoziţii finale;
    g) dispoziţii tranzitorii;
    h) anexe;
    i) formula de atestare a autenticității actului.
    (2) Dacă prezenta lege nu prevede altfel, structura proiectului actului normativ poate să nu conţină unul sau mai multe dintre elementele constitutive prevăzute la alin. (1) lit. b), f)–h).
    (3) Elementele constitutive ale actului normativ trebuie să asigure expunerea consecutivă, ordonată  şi sistematizată a obiectului reglementării, precum şi interpretarea şi aplicarea corectă a actului normativ.
    Articolul 42. Denumirea actului normativ
    (1) Denumirea actului normativ reprezintă numirea generică a actului în funcţie de categoria acestuia, de autoritatea emitentă şi de obiectul reglementării exprimat sintetic.
    (2) Denumirea actului normativ trebuie să fie laconică şi să exprime cu claritate obiectul reglementării.
    (3) Denumirea actului normativ nu poate să fie identică cu cea a altui act normativ în vigoare, cu excepţia cazului în care proiectul noului act normativ prevede abrogarea actului normativ precedent cu aceeași denumire.
    (4) Dacă noul act normativ modifică sau abrogă mai mult de două acte normative ori părţi ale acestora, denumirea acestuia trebuie să conţină o formulă generală referitoare la modificarea sau abrogarea unor acte normative. După caz, denumirea poate conţine o paranteză în care se indică laconic obiectul reglementării proiectului. Dacă se modifică sau se abrogă un singur act normativ, în denumirea noului act se indică numărul, anul şi denumirea integrală a actului normativ modificat sau abrogat.
    (5) După adoptarea, aprobarea sau emiterea actului normativ, denumirea se completează cu un număr de ordine, ca element de identificare, la care se adaugă anul în care a fost adoptat, aprobat sau emis acesta.
    Articolul 43. Preambulul actului normativ
    (1) În preambulul actului normativ sînt prevăzute scopul şi raţiunea adoptării, aprobării sau emiterii actului normativ, motivaţia social-politică, economică sau de altă natură, precum şi direcţiile principale care sînt reflectate în actul normativ.
    (2) Preambulul precedă clauza de adoptare şi nu conţine norme juridice şi reguli de interpretare. De regulă, acesta însoţeşte un act normativ de importanţă majoră pentru societate.
    Articolul 44. Clauza de adoptare a actului normativ
                          şi clauza de armonizare
    (1) Clauza de adoptare a actului normativ constă într-o propoziţie care cuprinde denumirea autorităţii publice emitente şi decizia de adoptare, aprobare sau emitere a actului normativ, iar pentru proiectele de legi cuprinde şi categoria acestora. Clauza de adoptare a actului normativ poate conţine, după caz, şi temeiul legal de adoptare a actului normativ respectiv.
    (2) Clauza de adoptare a actului normativ este obligatorie pentru toate actele normative.
    (3) Clauza de armonizare indică tipul, numărul şi denumirea oficială a actelor Uniunii Europene care se transpun în actul normativ, seria, numărul şi data Jurnalului Oficial al Uniunii Europene în care au fost publicate actele respective, precum şi măsura în care acestea sînt transpuse.
    (4) Clauza de armonizare este obligatorie pentru toate proiectele actelor normative cu sigla „UE”.
    Articolul 45. Dispoziţiile generale
    (1) Dispoziţiile generale ale actului normativ sînt prevederile care:
    a) determină obiectul, scopul şi domeniul de aplicare;
    b) orientează întreaga reglementare;
    c) explică termeni (noțiuni) şi definesc concepte.
    (2) În cazul actelor normative de importanță majoră şi al celor cu un conţinut specific, dispoziţiile generale se expun, de regulă, sub formă de principii.
    Articolul 46. Dispoziţiile de conţinut
    (1) Dispoziţiile de conţinut sînt reglementările în fond ale raporturilor sociale care formează obiectul actului normativ.
    (2) Dispoziţiile de conţinut stabilesc:
    a) reguli;
    b) drepturi şi obligaţii, precum şi modul de realizare a acestora;
    c) consecinţele juridice ale nerespectării regulilor, drepturilor şi obligaţiilor.
    (3) Expunerea dispoziţiilor de conţinut este sistematizată într-o succesiune logică, dispoziţiile de drept material precedîndu-le pe cele de ordin procedural. Succesiunea logică se bazează pe o analiză juridică temeinică, pe stabilirea naturii instituţiilor şi a relaţiilor dintre acestea.
    Articolul 47. Dispoziţiile finale
    (1) Dispoziţiile finale cuprind momentul intrării în vigoare şi măsurile necesare punerii în aplicare a actului normativ.
    (2) În dispoziţiile finale se includ reglementările privind obligaţia autorităţilor responsabile de a executa actul normativ, de a întreprinde măsurile şi de a realiza procedurile necesare executării. În cazul în care pentru punerea în aplicare a actului normativ este necesară adoptarea sau aprobarea unor norme de aplicare (metodologii, regulamente etc.) ori constituirea unor organe sau instituţii, proiectele actelor normative respective se prezintă spre adoptare, aprobare sau emitere nu mai tîrziu de intrarea în vigoare a actului normativ de bază, dacă în actul normativ de bază nu este prevăzut altfel.
    (3) Pentru actele normative cu caracter temporar, în dispozițiile finale se indică şi perioada de aplicare sau data de încetare a aplicării actului.
    Articolul 48. Dispoziţiile tranzitorii
    (1) Dispoziţiile tranzitorii ale actului normativ cuprind măsurile ce se instituie cu privire la continuarea raporturilor juridice născute în temeiul vechilor reglementări care urmează a fi abrogate sau înlocuite de noul act normativ.
    (2) Dispoziţiile tranzitorii trebuie să asigure, pe o perioadă determinată, corelarea noilor reglementări cu cele ale actelor normative preexistente, menţinerea temporară a unor situaţii juridice născute în temeiul vechilor reglementări și, după caz, să asigure modificarea altor acte normative.
    (3) În dispoziţiile tranzitorii se indică, după caz, perioada de tranziţie necesară implementării dispoziţiilor actului normativ şi perioada necesară pentru aducerea legislaţiei în conformitate cu noile norme juridice.
    Articolul 49. Anexele
    (1) Actul normativ poate cuprinde anexe, care sînt elemente constitutive ale acestuia și care includ desene, exprimări cifrice, tabele, planuri sau altele asemenea. Anexele pot include de asemenea reglementări care trebuie aprobate de autoritatea publică competentă, precum statutele, regulamentele, instrucţiunile, regulile, metodologiile sau alte norme cu caracter predominant tehnic.
    (2) Anexele sînt parte integrantă a actului normativ, au natura şi forţa juridică ale acestuia.
    (3) Anexa trebuie să aibă un temei-cadru în textul actului normativ şi să se refere exclusiv la obiectul determinat prin norma de trimitere.
    (4) Dacă un act normativ are mai multe anexe, acestea sînt însemnate cu numere ordinare, exprimate prin cifre arabe, în ordinea în care au fost enunțate în textul actului.
    (5) Exprimările cifrice, tabelele, planurile şi altele asemenea, care sînt incluse în anexe, pot fi urmate de explicaţii suplimentare, care se notează cu indici numerici, în ordinea în care au fost enunţate în textul anexei.
    Articolul 50. Atestarea autenticităţii actului normativ
    (1) Actul normativ adoptat, aprobat sau emis se semnează, în modul stabilit de legislaţie, de către persoana împuternicită din cadrul organului emitent, se datează şi se numerotează, precum și se indică locul adoptării acestuia.
    (2) Actele normative, cu excepţia legilor, ordonanţelor şi hotărîrilor Guvernului, pot fi semnate electronic de către persoana desemnată conform legislaţiei.
    (3) Data actelor normative ale Parlamentului este data adoptării acestora. Numerele oficiale ale actelor normative se atribuie separat pentru fiecare categorie de acte, începînd cu numărul „1” în fiecare an calendaristic. În cazul în care actul normativ cu număr oficial nu a intrat în vigoare, actul păstrează numărul respectiv, care nu poate fi atribuit în acelaşi an calendaristic unui alt act normativ.
    (4) Data actelor normative ale Guvernului este data adoptării acestora în cadrul ședinței Guvernului. În conformitate cu prevederile art. 102 alin. (4) din Constituţia Republicii Moldova şi Legii nr. 136/2017 cu privire la Guvern, hotărîrile şi ordonanţele adoptate de Guvern se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii acestora în aplicare. 
    (5) Data celorlalte acte normative este data la care acestea au fost semnate de către persoanele împuternicite din cadrul autorităţilor publice şi au fost înregistrate conform evidenţei interne a autorităţilor publice respective.
Secţiunea a 2-a
Conţinutul actului normativ
    Articolul 51. Articolul
    (1) Elementul structural de bază al legilor şi al hotărîrilor Parlamentului, al decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, al ordonanţelor Guvernului şi al legilor locale ale autorităţii unităţii teritoriale autonome cu statutul juridic special este articolul. Acesta are caracter unitar şi conţine una sau mai multe norme cu raport direct între ele şi subordonate uneia şi aceleiaşi idei.
    (2) Denumirea articolului cuprinde cuvîntul „articolul” și numărul de ordine al acestuia, precum şi exprimă succint obiectul de reglementare, fără a avea o semnificaţie proprie în conţinutul articolului.
    (3) Articolele se ordonează consecutiv, după numere, exprimate, de regulă, prin cifre arabe, începînd cu primul şi terminînd cu ultimul. Dacă actul normativ conţine un singur articol, în loc de număr se utilizează sintagma „Articol unic”.
    (4) În legea de modificare și/sau abrogare a mai multor acte normative, fiecărui act normativ i se consacră un articol însemnat cu un număr ordinar exprimat prin cifre romane și urmat de punct. Diviziunile acestor articole se însemnează cu numere ordinare, exprimate prin cifre arabe, urmate de punct.
    (5) Articolul poate fi divizat în alineate, constituite, de regulă, dintr-o singură propoziţie sau frază, prin care se reglementează o dispoziţie specifică ansamblului normelor articolului. Dacă dispoziţia alineatului nu poate fi exprimată într-o singură propoziţie sau frază, pot fi utilizate mai multe propoziţii sau fraze.
    (6) Alineatele sînt însemnate succesiv cu numere ordinare, exprimate prin cifre arabe, luate între paranteze rotunde. Alineatul poate fi divizat în litere, care sînt însemnate succesiv cu litere latine mici, urmate de o paranteză. În cazul unei structuri complexe a actului normativ, alineatul poate fi divizat mai întîi în puncte însemnate cu numere ordinare, exprimate prin cifre arabe, urmate de o paranteză. La rîndul lor, punctele pot fi divizate în litere, însemnate succesiv cu litere latine mici, urmate de o paranteză.
    (7) În caz de necesitate, literele pot avea diviziuni care fie sînt însemnate succesiv cu numere ordinare, exprimate prin cifre arabe, urmate de punct, sau exprimate prin cifre romane mici, luate între paranteze, fie sînt precedate de liniuță și încep din rînd nou.
    Articol 52. Punctul
    (1) Punctul este elementul structural de bază al hotărîrilor Guvernului, al actelor normative ale autorităţilor administrației publice centrale de specialitate, ale autorităţilor publice autonome, ale autorităţilor unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special şi ale autorităţii administraţiei publice locale.
    (2) Punctele, de regulă, nu au denumire, sînt expuse fără utilizarea cuvîntului „punct” şi se însemnează consecutiv cu numere ordinare, exprimate prin cifre arabe, urmate de punct, începînd cu primul și terminînd cu ultimul, de la începutul şi pînă la sfîrşitul actului normativ.
    (3) Pentru interpretare corectă şi aplicare comodă, punctele pot fi divizate în subpuncte sau alineate. Subpunctele sînt însemnate cu numere ordinare, exprimate prin cifre arabe, urmate de o paranteză, şi se evidenţiază printr-o uşoară retragere spre dreapta de la alinierea textului pe verticală. Subpunctul poate conţine diviziuni însemnate succesiv, de regulă, cu litere latine mici urmate de o paranteză. Dacă diviziunile punctului nu sînt însemnate cu litere sau numere, alineatele se evidenţiază printr-o uşoară retragere spre dreapta de la alinierea textului pe verticală.
    Articolul 53. Gruparea elementelor structurale ale
                          actului normativ
    (1) În funcţie de complexitatea actului normativ, elementele structurale ale actului normativ pot fi grupate după cum urmează:
    a) articolele și punctele – în secţiuni, însemnate succesiv cu numere ordinare exprimate prin cifre arabe. În cazul unor acte normative complexe, articolele și punctele pot fi grupate mai întîi în paragrafe și/sau subsecțiuni;
    b) secţiunile – în capitole, însemnate succesiv cu numere ordinare exprimate prin cifre romane;
    c) capitolele – în titluri, însemnate succesiv cu numere ordinare exprimate prin cifre romane;
    d) în cazul actelor normative complexe, titlurile pot fi grupate în părţi sau cărţi, însemnate succesiv cu numere ordinare scrise cu litere.
    (2) Paragrafele, subsecțiunile, secţiunile, capitolele, titlurile, părţile și cărţile se denumesc prin exprimarea sintetică a reglementărilor pe care le cuprind.
    (3) Gradul de divizare mai mare se aplică după folosirea gradului de divizare mai mic.
    (4) Articolele, punctele, capitolele, titlurile, părţile și cărţile se numerotează consecutiv de la începutul şi pînă la sfîrşitul actului normativ. Numerotarea paragrafelor, subsecțiunilor și secţiunilor se efectuează în succesiune, în limita structurii din care fac parte.
    Articolul 54. Limbajul, ortografia şi punctuaţia
                         actului normativ
    (1) Textul proiectului actului normativ se elaborează în limba română, cu respectarea următoarelor reguli:
    a) conţinutul proiectului se expune într-un limbaj simplu, clar şi concis, pentru a se exclude orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale, de ortografie şi de punctuaţie;
    b) într-o frază este exprimată o singură idee;
    c) terminologia utilizată  este constantă, uniformă și corespunde celei utilizate în alte acte normative, în legislaţia Uniunii Europene şi în alte instrumente internaţionale la care Republica Moldova este parte, cu respectarea prevederilor prezentei legi;
    d) noţiunea se redă prin termenul respectiv, evitîndu-se definiţia acesteia sau utilizarea frazeologică, aceleaşi noţiuni se exprimă prin aceiaşi termeni;
    e) se interzice folosirea neologismelor dacă există sinonime de largă răspîndire. În cazul în care se impune folosirea unor termeni şi expresii din alte limbi, se indică, după caz, corespondentul acestora în limba română;
    f) se evită folosirea regionalismelor, a cuvintelor şi expresiilor nefuncţionale, idiomatice, care nu sînt utilizate sau cu sens ambiguu;
    g) se evită tautologiile juridice;
    h) se utilizează, pe cît este posibil, noţiuni monosemantice, în conformitate cu terminologia juridică. Dacă un termen este polisemantic, sensul în care este folosit trebuie să decurgă cu claritate din text;
    i) exprimarea prin abrevieri a unor denumiri sau termeni se poate face numai după explicarea acestora în text, la prima folosire;
    j) verbele se utilizează, de regulă, la timpul prezent.
    (2) Autorul proiectului actului normativ prezintă textul proiectului autorităţii publice cu competenţă de adoptare, aprobare sau emitere în limba română, cu traducerea acestuia, după caz, în limba rusă. Proiectele actelor normative ale unităţii administrative teritoriale cu statut juridic special se elaborează în limba română şi în una din limbile oficiale de pe teritoriul acesteia. Traducerea proiectului actului normativ într-o limbă de circulaţie internaţională este asigurată, în caz de necesitate, de către autoritatea publică cu competenţă de adoptare, aprobare sau emitere.
    (3) În cazul în care apar discrepanţe între textul în limba română şi traducerea acestuia în altă limbă, prevalează prevederile stabilite de textul în limba de stat.
    (4) În cazul în care se impune utilizarea unor noţiuni sau termeni consacrați din tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte ori din legislaţia Uniunii Europene, în proiect se asigură corespunderea acestora termenilor sau, respectiv, noțiunilor consacrate din legislația națională. Dacă este necesară preluarea unor termeni şi sintagme noi din alte limbi, se indică și corespondentul acestora în limba română.
    (5) Dacă o noţiune sau un termen poate avea înţelesuri diferite, în proiect se stabileşte semnificaţia acestuia în context pentru a asigura înţelegerea corectă a noţiunii sau a termenului respectiv şi pentru a evita interpretările neuniforme.
    Articolul 55. Trimiterea la alte acte normative
    (1) Reglementările de acelaşi nivel şi avînd acelaşi obiect de reglementare se cuprind, de regulă, într-un singur act normativ. În cazul în care proiectul actului normativ cuprinde prevederi ce se regăsesc în alte acte normative în vigoare, se face trimitere expresă la actul normativ care le conţine.
    (2) Trimiterea la normele altui act normativ se poate face la întregul său conţinut sau doar la o reglementare distinctă.
    (3) Nu se admite trimiterea la o altă normă de trimitere.
    (4) În cazul în care se face trimitere la o normă juridică care este stabilită în acelaşi act normativ, pentru evitarea reproducerii acesteia, se face trimitere la elementul structural sau constitutiv respectiv, fără a se indica că elementul respectiv face parte din același act normativ.
    (5) În cazul în care se face trimitere la o normă juridică care este stabilită în alt act normativ, pentru evitarea reproducerii normelor complementare, se face trimitere la elementul structural sau constitutiv respectiv, indicîndu-se denumirea, numărul şi anul adoptării, aprobării sau emiterii actului citat.
Capitolul V
INTRAREA ÎN VIGOARE, ÎNREGISTRAREA, EVIDENŢA
ŞI SISTEMATIZAREA
ACTELOR NORMATIVE
Secţiunea 1
Intrarea în vigoare şi înregistrarea
actelor normative
    Articolul 56. Intrarea în vigoare a actelor normative
    (1) Actele normative intră în vigoare peste o lună de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova sau la data indicată în textul actului normativ, care nu poate fi anterioară datei publicării.
    (2) Pentru legile care modifică Codul fiscal, Codul vamal şi Legea nr. 1380/1997 cu privire la tariful vamal, precum și pentru legile de punere în aplicare a titlurilor Codului fiscal și a legilor ce țin de politica fiscală, data intrării în vigoare trebuie să survină nu mai devreme de 6 luni de la data publicării legilor respective.
    (3) Intrarea în vigoare a actelor normative poate fi stabilită pentru o altă dată doar în cazul în care se urmăreşte protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, realizarea angajamentelor internaţionale ale Republicii Moldova, conformarea cadrului normativ hotărîrilor Curţii Constituţionale, eliminarea unor lacune din legislație sau contradicţii între actele normative ori dacă există alte circumstanţe obiective.
    (4) Actele normative se publică, în condiţiile legii, în Registrul de stat al actelor juridice, precum și în Monitorul Oficial al Republicii Moldova sau, după caz, în monitoarele oficiale ale raioanelor, municipiilor şi ale unităţilor teritoriale autonome cu statut juridic special ori în Registrul actelor locale.
    (5) Actele normative pot fi aduse la cunoştinţă persoanelor şi prin publicarea acestora pe paginile web oficiale ale autorităţilor publice sau prin afişarea lor în locuri autorizate.
    (6) În actul normativ adoptat, aprobat sau emis nu pot fi efectuate redactări, cu excepţia redactării greşelilor gramaticale şi de punctuaţie, depistate ulterior, care nu modifică conţinutul sau sensul prevederilor actului normativ.
    (7) Actele normative se traduc în limba rusă la etapa de publicare a acestora în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
    Articolul 57. Înregistrarea, evidența și păstrarea
                          actelor normative
    (1) Autorităţile publice își înregistrează actele normative în registre interne de evidenţă. Înregistrarea şi evidenţa internă se efectuează de către subdiviziunea desemnată în acest sens.
    (2) Originalul actelor normative ale Parlamentului și ale Guvernului se păstrează în arhivele interne ale acestora cu menţiunea „Se păstrează permanent”.
    (3) Evidenţa oficială a actelor normative este ţinută conform legislaţiei, în una sau în mai multe forme concomitent:
    a) pe suport de hîrtie, cusute;
    b) în registre de evidenţă;
    c) pe suporturi electronice.
    Articolul 58. Registrul de stat al actelor juridice
    (1) Registrul de stat al actelor juridice face parte din Registrul de stat al unităţilor de drept, are caracter public şi reprezintă un ansamblu sistematizat al datelor despre toate categoriile actelor normative prevăzute la art. 6.
    (2) Registrul de stat al actelor juridice se ţine de către Ministerul Justiţiei în formă electronică, conform regulamentului aprobat de către Guvern.
   (3) Accesul în regim on-line la datele din Registrul de stat al actelor juridice este gratuit. Eliberarea informaţiei din Registrul de stat al actelor juridice pe suport electronic în scopul utilizării ulterioare a acesteia în alte baze de date, precum şi eliberarea informaţiei pe suport de hîrtie se efectuează contra plată, în modul și în cuantumuri stabilite de către Guvern.
    (4) Înscrierea datelor în Registrul de stat al actelor juridice se efectuează în conformitate cu prezenta lege, cu Legea nr. 71/2007 cu privire la registre, precum şi cu alte acte normative.
    (5) Publicarea textului electronic consolidat al actului normativ în Registrul de stat al actelor juridice se efectuează nu mai tîrziu de trei zile lucrătoare din data publicării ultimului act de modificare a textului oficial al actului normativ supus modificării.
    (6) În Registrul de stat al actelor juridice se conţin referinţe la dosarele de însoţire ale proiectelor actelor normative din Sistemul informaţional.
Secţiunea a 2-a
Sistematizarea actelor normative
    Articolul 59. Modalități de sistematizare a actelor
                         normative
    (1) Sistematizarea actelor normative înseamnă organizarea acestora după anumite criterii pentru facilitarea utilizării şi aplicării uniforme a normelor juridice.
    (2) Principalele modalităţi de sistematizare a actelor normative sînt:
    a) încorporarea, care reprezintă o sistematizare simplă a actelor normative după unul dintre următoarele criterii: cronologic, alfabetic, al ramurii de drept, al instituţiei juridice etc.;
    b) codificarea, care reprezintă o sistematizare complexă, într-o concepţie unitară a normelor juridice ce aparţin unei ramuri distincte a dreptului, și se realizează prin includerea acestora într-un cod.
    Articolul 60. Codul
    (1) Codul este un act normativ adoptat de către Parlament care cuprinde, într-un sistem unitar, cele mai importante norme juridice dintr-o anumită ramură a dreptului.
    (2) Structura codului reflectă sistemul ramurii de drept respective.
    (3) Codul trebuie să întrunească următoarele trăsături calitative:
    a) precizia;
    b) claritatea;
    c) logica;
    d) integralitatea;
    e) caracterul practic.
    Articolul 61. Actul normativ consolidat
    (1) Pentru înlăturarea lacunelor din actele normative, pentru perfecţionarea reglementării juridice a anumitor relaţii sociale prin operarea de modificări radicale în astfel de acte, pentru reducerea multiplicităţii normelor juridice în acelaşi domeniu, se elaborează proiectul unui act normativ consolidat.
    (2) Actul normativ consolidat înlocuieşte oficial actele precedente şi părţile acestora care au intrat în componenţa sa, preia puterea lor juridică şi devine sursa oficială a efectelor juridice ale prevederilor incluse în acesta. Actele sau părţile acestora încorporate complet sau parţial în actul normativ consolidat se abrogă oficial.
    (3) Actul normativ consolidat se adoptă, se aprobă sau se emite pe un termen nedeterminat. Acesta nu poate include norme juridice şi/sau acte normative care în cel mai apropiat timp nu vor mai fi în vigoare.
Capitolul VI
PROCEDEELE TEHNICE APLICABILE
 ACTELOR NORMATIVE
Secţiunea 1
Modificarea actului normativ
    Articolul 62. Modificarea actului normativ
    (1) Modificarea actului normativ constă în schimbarea oficială a textului actului, inclusiv a dispoziţiilor finale sau tranzitorii, realizată prin modificări, excluderi sau completări ale unor părţi din text.
    (2) Pentru exprimarea normativă a intenţiei de modificare a actului normativ se indică expres actul normativ vizat, cu toate elementele de identificare necesare, iar dispoziţia propriu-zisă se formulează utilizîndu-se sintagma „se modifică după cum urmează:”, urmată de redarea modificărilor. Pot fi reproduse într-o nouă redacție elementele structurale ale actului normativ sau unele părţi ale acestora.
    (3) În cazul în care se abrogă integral textul unei părţi, cărţi, unui titlu, capitol, unei secţiuni, subsecțiuni, unui paragraf, punct, articol, alineat, subpunct, unei litere sau al diviziunii acesteia, numărul sau litera cu care este însemnat elementul respectiv nu se atribuie altor elemente structurale din șirul dat.
    Articolul 63. Condiţiile generale de modificare a
                         actului normativ
    (1) Modificarea unui act normativ este admisă numai dacă nu afectează concepţia generală ori caracterul unitar al actului respectiv. În caz contrar, actul normativ se înlocuieşte cu un nou act, urmînd să fie abrogat în întregime.
    (2) Modificările aduse actului normativ trebuie să se integreze armonios în actul respectiv, asigurîndu-se unitatea de stil şi de terminologie, precum şi succesiunea firească a elementelor structurale.
    (3) Dacă se modifică un singur articol sau punct dintr-un singur act normativ, în denumirea actului de modificare se face referire expresă la articolul sau punctul modificat şi la actul normativ respectiv.
    (4) Dacă adoptarea, aprobarea sau emiterea unui act normativ presupune modificarea ulterioară a altor acte normative, modificările respective se includ, în ordine cronologică, într-un proiect separat de modificare a cadrului normativ conex, care se prezintă împreună cu proiectul actului normativ de bază, sau se includ în dispoziţiile tranzitorii ale actului normativ de bază.
    (5) În cazul în care proiectul de modificare a cadrului normativ conex, prevăzut la alin. (4), nu poate fi prezentat odată cu proiectul actului normativ de bază, acesta va fi prezentat nu mai tîrziu de 6 luni de la data adoptării, aprobării sau elaborării actului de bază, dacă în dispoziţiile finale ale acestuia nu este indicat un alt termen.
    Articolul 64. Efectele dispoziţiilor de modificare a
                         actului normativ
    (1) Modificările se încorporează, de la data intrării în vigoare a dispoziţiilor de modificare, în actul de bază, identificîndu-se cu acesta. Intervenţiile ulterioare privind modificarea sau abrogarea normelor modificate ori a dispozițiilor de modificare trebuie raportate la actul de bază.
    (2) Actul normativ de modificare are o forţă juridică egală cu cea a actului supus modificării.
    (3) Propunerile privind modificarea unui act normativ nu se prezintă, de regulă, mai devreme de 6 luni de la data intrării în vigoare a actului respectiv.
    (4) În cazul în care actul normativ a fost adoptat, aprobat sau emis, dar nu a survenit data intrării în vigoare, modificarea acestuia se efectuează în condiţiile art. 62–63.
Secţiunea a 2-a
Abrogarea actului normativ
    Articolul 65. Intervenirea abrogării
    (1) Abrogarea este un procedeu tehnico-juridic de suprimare prin care sînt scoase din vigoare prevederile actului normativ ce nu mai corespund echilibrului dintre cerinţele sociale de reglementare legală.
    (2) Abrogarea intervine în următoarele cazuri:
    a) pentru anularea dispoziţiilor dintr-un act normativ care a intrat în conflict cu dispoziţiile altui act normativ de aceeaşi forţă juridică sau de o forţă juridică superioară;
    b) pentru înlăturarea discrepanțelor şi neclarităţilor;
    c) pentru degrevarea legislației de normele desuete;
    d) pentru evitarea paralelismelor în legislaţie.
    Articolul 66. Tipurile abrogării
    (1) Abrogarea poate fi totală sau parţială.
    (2) Abrogarea este totală atunci cînd actul normativ se suprimă integral.
    (3) Abrogarea este parţială atunci cînd se suprimă doar o parte din prevederile actului normativ.
    (4) Abrogarea unei dispoziţii sau a unui act normativ are întotdeauna un caracter definitiv.
    Articolul 67. Condiţiile generale de abrogare
    (1) Abrogarea actului normativ este dispusă printr-un act separat de aceeaşi forţă juridică sau de o forţă juridică superioară. Actele normative sau, după caz, dispozițiile acestora prin care a fost modificat actul normativ care se abrogă se consideră abrogate din momentul abrogării acestuia.
    (2) Dacă adoptarea unui act normativ presupune abrogarea altor acte normative, într-un articol sau punct distinct al actului normativ se indică lista actelor normative care se abrogă, expuse în ordinea publicării acestora. În cazul în care acest lucru nu este posibil, proiectul actului de abrogare va fi prezentat în termenul indicat în dispoziţiile finale ale actului de bază, dar nu mai tîrziu de 6 luni de la adoptarea, aprobarea sau emiterea actului de bază.
    (3) În cadrul activității de sistematizare a legislaţiei pot fi adoptate, aprobate sau emise acte normative de abrogare, avînd ca obiect exclusiv abrogarea unor acte normative. 
    (4) Abrogarea poate fi însoţită de adoptarea, aprobarea sau emiterea unei noi reglementări în domeniu sau poate fi independentă de o nouă reglementare, atunci cînd se înlătură un act sau o normă necorespunzătoare.
    (5) La elaborarea proiectelor privind abrogarea actelor normative sau a unor dispoziții ale acestora se verifică dacă acţiunea lor s-a extins sau nu asupra altor autorităţi sau persoane. Dacă se atestă o asemenea extindere şi unele norme trebuie menţinute în vigoare, în proiect trebuie prevăzută o soluţie care să ţină cont de aceasta, iar, după caz, actele normative respective se includ în lista celor care se abrogă.
    (6) În lista actelor normative ce urmează a fi abrogate se includ nu doar actele sau dispoziții ale acestora care vin în contradicţie cu noul act ori care au fost încorporate de acesta, ci şi actele sau dispoziții ale acestora care şi-au pierdut actualitatea, însă formal nu sînt abrogate.
    (7) Actele normative sau dispoziții ale acestora care au avut aplicare temporară și au termenul de aplicare depășit nu se abrogă. Dacă raportarea actului sau a unor dispoziții ale acestuia la categoria celor temporare prezintă îndoieli, actul sau prevederile respective se abrogă.
    (8) În cazul în care actul normativ, pe lîngă normele temporare al căror termen de aplicare a expirat, conține norme permanente în vigoare care urmează să fie abrogate, se abrogă actul în întregime. 
    (9) Dacă actul normativ a devenit desuet, acesta este abrogat în întregime, chiar dacă unele elemente structurale ale acestuia au fost abrogate anterior.
    (10) Dacă mai mult de două acte normative urmează a fi abrogate, lista acestor acte se expune în anexă la proiectul actului normativ ce le abrogă.
    (11) În cazul unor abrogări parţiale intervenite succesiv, ultima abrogare trebuie să se refere la întregul act normativ, nu doar la textul rămas în vigoare.
    Articolul 68. Momentul abrogării
    (1) Dacă într-un nou act normativ este menţionat expres că la intrarea în vigoare a acestuia se abrogă un act existent, atunci actul din urmă se consideră abrogat din momentul intrării în vigoare a noului act.
    (2) Dacă dispoziţiile noului act normativ intră în vigoare la date diferite, în acesta, după caz, se stabileşte expres lista actelor normative sau a dispozițiilor care se abrogă și, corespunzător, datele abrogării, urmîndu-se etapele intrării în vigoare a noului act normativ.
    (3) Actul normativ abrogat sau prevederi ale acestuia abrogate nu se repun în vigoare în cazul abrogării actului care a prevăzut abrogarea lor.
    Articolul 69. Actele normative declarate neconstituţionale
    Actele normative sau dispozițiile acestora declarate neconstituţionale se aduc în concordanţă cu hotărîrile Curţii Constituţionale în modul stabilit de Codul jurisdicţiei constituţionale nr. 502/1995 şi Legea nr. 317/1994 cu privire la Curtea Constituţională.
Secţiunea a 3-a
Republicarea și rectificarea actelor normative
    Articolul 70. Republicarea şi rectificarea actului
                         normativ
    (1) Actul normativ modificat substanţial se republică conform legii, în temeiul dispoziţiei cuprinse în actul de modificare.
    (2) În cazul în care, după publicarea actului normativ, se descoperă erori materiale în cuprinsul acestuia, se procedează la publicarea, în condiţiile legii, a unei note cuprinzînd rectificările necesare.
    (3) Rectificarea se efectuează la cererea autorităţii publice care a adoptat, a aprobat sau a emis actul.
    (4) Actele normative prin care s-a modificat actul normativ care se republică se consideră abrogate la momentul republicării acestuia şi pot servi doar pentru evidenţă.
Capitolul VII
INTERPRETAREA ACTELOR NORMATIVE
    Articolul 71. Interpretarea
    (1) Interpretarea actelor normative se efectuează cu scopul clarificării sensului unui act normativ sau al unor dispoziţii din acesta.
    (2) Prin interpretare se oferă soluţii juridice de aplicare a normei de drept în sensul exact al acesteia.
    (3) Interpretarea este oficială cînd se efectuează prin acte normative de interpretare sau prin acte de aplicare a normelor de drept de către instituțiile abilitate.
    (4) La interpretarea actului normativ se ţine cont de nota informativă care a însoţit proiectul actului normativ respectiv şi de alte documente care permit identificarea voinţei autorităţii publice care a adoptat, a aprobat sau a emis actul normativ.
    Articolul 72. Actele de interpretare şi autorităţile abilitate
                         să interpreteze actele normative
    (1) Actele de interpretare oficială a Constituţiei Republicii Moldova şi a legilor constituţionale sînt adoptate de către Curtea Constituţională.
    (2) Interpretarea oficială a legilor, altele decît cele menționate la alin. (1), se realizează exclusiv de către Parlament prin adoptarea legilor de interpretare.
    (3) Interpretarea oficială a ordonanţelor Guvernului se realizează de către Guvern prin adoptarea de ordonanțe, în limita termenului de abilitare, sau de către Parlament prin adoptarea legilor de interpretare, în afara acestuia.
    (4) Actele de interpretare oficială a actelor normative, altele decît cele menționate la alin. (1)–(3), sînt adoptate, aprobate sau emise de autorităţile care au adoptat, au aprobat sau au emis actele supuse interpretării.
    (5) Actul normativ se interpretează printr-un act normativ de aceeaşi categorie şi forță juridică.
    (6) Actul normativ de interpretare nu are efecte retroactive, cu excepţia cazurilor cînd prin interpretarea normelor de sancţionare se creează o situaţie mai favorabilă.
Capitolul VIII
APLICAREA ÎN TIMP A ACTULUI NORMATIV
    Articolul 73. Acţiunea în timp a actului normativ
    (1) Actul normativ se aplică fără limită de timp dacă în textul acestuia nu este prevăzut altfel.
    (2) Actul normativ sau unele dispoziții ale acestuia pot avea aplicare temporară. În acest caz, în actul normativ se indică termenul de aplicare ori evenimentul la survenirea căruia actul normativ sau unele dispoziții îşi încetează acţiunea.
    (3) Actul normativ produce efecte doar cît este în vigoare şi, de regulă, nu poate fi retroactiv sau ultraactiv.
    (4) Au efect retroactiv doar actele normative prin care se stabilesc sancţiuni mai blînde.
    (5) Actele normative pot ultraactiva, în mod excepţional, dacă acest lucru este prevăzut expres de noul act normativ.
    Articolul 74. Încetarea acţiunii actului normativ
    (1) Acţiunea actului normativ încetează dacă:
    a) actul este abrogat;
    b) actul este declarat neconstituţional sau, după caz, ilegal prin hotărîre definitivă a instanţei competente;
    c) termenul de aplicare a actului a expirat;
    d) actul s-a consumat;
    e) actul a devenit desuet.
    (2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), autoritatea emitentă poate interveni pentru a preveni încetarea acţiunii actului normativ.
Capitolul IX
MONITORIZAREA IMPLEMENTĂRII PREVEDERILOR
ACTELOR NORMATIVE ŞI REEXAMINAREA

ACTELOR NORMATIVE
    Articolul 75. Monitorizarea implementării prevederilor
                         actelor normative
    (1) Implementarea prevederilor actelor normative se monitorizează pentru identificarea gradului de aplicare şi executare a acestora, determinarea măsurii în care obiectivele actului au fost realizate, identificarea consecinţelor neprevăzute sau negative, precum şi pentru elaborarea recomandărilor privind modalitatea de remediere a consecinţelor negative.
    (2) Monitorizarea implementării prevederilor actului normativ se efectuează de către instituţia responsabilă de implementarea acestora cel tîrziu după 2 ani de la data intrării în vigoare a actului respectiv. Mecanismul de monitorizare a implementării actelor normative este stabilit de către Guvern.
    (3) Prin derogare de la alin. (2), mecanismul de monitorizare a implementării prevederilor actelor normative ale Băncii Naționale a Moldovei și ale Comisiei Naționale a Pieței Financiare se elaborează de instituțiile respective și se aprobă de către Parlament, cu avizul Guvernului.
    (4) La încheierea monitorizării implementării prevederilor actului normativ, instituția responsabilă de monitorizare întocmeşte raportul de monitorizare conform metodologiei aprobate de către Guvern. Dacă, în urma monitorizării implementării prevederilor actului normativ, s-a constatat necesitatea operării unor modificări în actul normativ ori a elaborării sau modificării cadrului normativ complementar, rezultatele raportului de monitorizare servesc drept studiu de cercetare pentru fundamentarea necesității elaborării unor noi reglementări.
    Articolul 76. Reexaminarea actelor normative
    (1) Reexaminarea actelor normative constă în analiza conţinutului acestora pentru evaluarea compatibilităţii cu Constituţia Republicii Moldova, cu alte acte normative în vigoare la momentul reexaminării, precum şi cu reglementările legislaţiei Uniunii Europene, în conformitate cu angajamentele internaţionale ale Republicii Moldova.
    (2) Reexaminarea actelor normative se efectuează de către autorităţile responsabile de implementarea prevederilor actelor normative respective.
    (3) În urma reexaminării pot fi prezentate propuneri de modificare a actelor normative în vederea actualizării acestora, de asemenea se întocmeşte o listă a actelor normative sau, după caz, a dispozițiilor lor căzute în desuetudine şi se dispune abrogarea oficială a acestora.
Capitolul X
ELABORAREA ACTELOR NORMATIVE CU PRIVIRE
LA ÎNCHEIEREA, SUSPENDAREA, DENUNȚAREA
SAU STINGEREA TRATATELOR INTERNAȚIONALE
    Articolul 77. Elaborarea proiectelor actelor normative cu privire
                          la încheierea, suspendarea, denunțarea sau stingerea
                          tratatelor internaționale
    Proiectele actelor normative ce ţin de încheierea, suspendarea, denunţarea sau stingerea tratatelor internaţionale sînt supuse unei proceduri speciale, stabilite de Legea nr. 595/1999 privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova şi de alte acte normative.
    Articolul 78. Aplicarea normelor de tehnică legislativă proiectelor
                         de acte normative cu privire la încheierea, suspendarea,
                         denunţarea sau stingerea tratatelor internaţionale
    (1) Normele de tehnică legislativă sînt aplicabile, în modul corespunzător, proiectelor de acte normative cu privire la încheierea, suspendarea, denunţarea sau stingerea tratatelor internaţionale.
    (2) Denumirea proiectului actului normativ, precum şi conţinutul acestuia vor cuprinde denumirea integrală și data adoptării. După caz, prin denumire se va exprima ideea de încheiere, suspendare, denunţare sau stingere a tratatului internaţional.
    (3) În cazul încheierii, suspendării, denunţării sau stingerii mai multor tratate internaţionale se elaborează un act normativ separat pentru fiecare tratat.
    (4) În cazul în care, datorită conexiunii dintre acestea, două sau mai multe tratate internaţionale urmează să fie supuse ratificării, aprobării, aderării sau acceptării prin acelaşi act normativ şi nu pot fi examinate şi prezentate în mod separat, dispozițiile privind ratificarea, aprobarea, aderarea sau acceptarea respectivelor instrumente internaționale se exprimă prin articole distincte consacrate fiecărui tratat în parte.
Capitolul XI
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
    Articolul 79. Dispoziţii finale
    (1) Prezenta lege intră în vigoare în termen de 6 luni de la data publicării, cu excepţia art. 22, art. 50 alin. (2) şi art. 58 alin. (6), care vor intra în vigoare după 12 luni de la data publicării acesteia.
    (2) În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Guvernul:
    a) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;
    b) va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în conformitate cu prezenta lege;
    c) va aproba etapele de conectare a autorităţilor publice la Sistemul informaţional.
    (3) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:
    a) Legea nr. 780/2001 privind actele legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr. 36–38, art. 210), cu modificările şi completările ulterioare;
    b) Legea nr. 317/2003 privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr. 208–210, art. 783), cu modificările şi completările ulterioare.
    Articolul 80. Dispoziţii tranzitorii
    (1) Actele normative în vigoare se aplică în măsura în care nu contravin prezentei legi.
    (2) Autorităţile publice care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, ţin registre de evidenţă a actelor normative, inclusiv direcţiile de justiţie ale unităţilor teritoriale autonome cu statut special, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, vor asigura transmiterea gratuită a actelor normative, precum şi a informaţiei aferente, în format electronic, către Ministerul Justiţiei pentru a fi incluse în Registrul de stat al actelor juridice.
    (3) Autorităţile publice vor începe utilizarea Sistemului informaţional pe măsura creării condiţiilor tehnice necesare, conform etapelor de conectare prevăzute la art. 79 alin. (2) lit. c).
    (4) Pînă la 31 decembrie 2018, Ministerul Justiţiei va asigura publicarea textelor electronice consolidate ale actelor normative în vigoare în Registrul de stat al actelor juridice.

    PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI                        Andrian CANDU

    Nr. 100. Chișinău, 22 decembrie 2017.

   
anexa nr.1

    anexa nr.2

    anexa nr.3