Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
    Art. 1. – Se ratifică Protocolul adiţional Nagoya-Kuala Lumpur privind răspunderea şi repararea prejudiciului la Protocolul de la Cartagena privind biosecuritatea, încheiat la Nagoya la 15 octombrie 2010.
    Art. 2. – Guvernul va întreprinde măsurile necesare pentru realizarea prevederilor protocolului adițional menţionat.
    Art. 3. – Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene va pregăti şi va remite depozitarului instrumentul de ratificare.

    PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI                                 Andrian CANDU

    Nr. 96. Chișinău, 7 iunie 2018.

    Părţile la prezentul Protocol Adiţional,
    Fiind Părţi la Protocolul de la Cartagena la Convenţia privind Diversitatea Biologică, denumit în continuare «Protocolul»,
    Luând în considerare Principiul 13 al Declaraţiei de la Rio privind mediul şi dezvoltarea,
    Reafirmând abordarea cu precauţie conţinută în Principiul 15 al Declaraţiei de la Rio privind mediul şi dezvoltarea,
    Recunoscând necesitatea de a se prevedea măsuri reparatorii corespunzătoare în cazul unui prejudiciu sau al unei ameninţări iminente cu producerea unui prejudiciu, în conformitate cu
    Protocolul,
    Reamintind articolul 27 al Protocolului,
    Am convenit următoarele:
    Obiectivul prezentului Protocol adiţional este acela de a contribui la conservarea şi utilizarea durabilă a diversităţii biologice, luând de asemenea în considerare riscurile pentru sănătatea umană, prin stabilirea unor norme şi proceduri internaţionale în domeniul răspunderii şi reparării, în legătură cu organismele vii modificate genetic.
    1. Termenii utilizaţi în art. 2 din Convenţia privind Diversitatea Biologică, denumită în continuare „Convenţia”, şi în art. 3 din Protocol se aplică prezentului Protocol adiţional.
    2. În plus, în sensul prezentului Protocol adiţional:
    a) „Conferinţa Părţilor, care funcţionează ca reuniune a Părţilor la Protocol”, înseamnă Conferinţa Părţilor la Convenţie, care funcţionează drept reuniune a Părţilor la Protocol;
    b) „Prejudiciu” înseamnă un efect advers asupra conservării şi utilizării durabile a diversităţii biologice luând, de asemenea, în considerare riscurile pentru sănătatea umană, şi care:
    (i) este măsurabil sau observabil, luând în considerare, ori de câte ori sunt disponibile, condiţiile iniţiale stabilite ştiinţific şi recunoscute de către autoritatea competentă, care ia în considerare orice variaţii de origine naturală sau produse de om; şi
    (ii) este semnificativ, astfel cum este prevăzut la paragraful de mai jos.
    c) „Operator” înseamnă orice persoană care deţine controlul direct sau indirect asupra organismului viu modificat genetic, după caz, şi care ar putea, în conformitate cu dreptul intern, să includă, între alţii, titularul autorizaţiei, persoana care a introdus pe piaţă organismul viu modificat genetic, cercetătorul, producătorul, notificatorul, exportatorul, importatorul, transportatorul sau furnizorul.
    d) „Măsuri reparatorii” înseamnă măsuri rezonabile luate pentru:
    (i) A preveni, minimiza, acoperi, reduce, sau a evita prejudiciul, după caz;
    (ii) A reface diversitatea biologică prin măsuri care trebuie întreprinse, de preferinţă în următoarea ordine:
    a. Refacerea diversităţii biologice pentru a o aduce la condiţiile existente înainte de producerea prejudiciului sau la un nivel echivalent, cel mai apropiat; dacă autoritatea competentă stabileşte că acest lucru nu este posibil;
    b. Refacerea prin, inter alia, înlocuirea pierderii diversităţii biologice cu alte componente ale acestei diversităţi biologice, pentru acelaşi sau pentru un alt tip de utilizare, la aceeaşi locaţie, sau, după caz, la o altă locaţie.
    3. Caracterul „semnificativ” al unui efect advers se determină pe baza unor factori cum sunt:
    a) Modificarea pe termen lung sau permanentă, respectiv o modificare care nu permite revenirea la normal prin refacere naturală, într-o perioadă de timp rezonabilă;
    b) Amploarea modificărilor calitative sau cantitative, care afectează în mod negativ elementele componente ale diversităţii biologice;
    c) Reducerea capacităţii elementelor componente ale diversităţii biologice de a genera bunuri şi servicii;
    d) Amploarea oricărui efect advers asupra sănătăţii umane, în contextul Protocolului.
    1. Prezentul Protocol adiţional se aplică pentru prejudiciul datorat organismelor vii modificate genetic, care îşi au originea într-o mişcare transfrontieră. Organismele vii modificate genetic la care se face referire sunt destinate pentru:
    a) Utilizarea directă ca alimente sau hrană pentru animale sau pentru prelucrare;
    b) Utilizarea în condiţii de izolare;
    c) Introducerea deliberată în mediu.
    2. In ceea ce priveşte mişcările transfrontieră intenţionate, prezentul Protocol adiţional se aplică prejudiciului care rezultă din orice utilizare autorizată a organismelor vii modificate genetic menţionate Ia paragraful 1 de mai sus.
    3. Prezentul Protocol adiţional se aplică, de asemenea, pentru prejudiciul rezultat din mişcările transfrontieră neintenţionate prevăzute la art. 17 din Protocol, precum şi prejudiciului rezultat din mişcările transfrontieră ilegale, prevăzute la art. 25 din Protocol.
    4. Prezentul Protocol adiţional se aplică pentru prejudiciul rezultat dintr-o mişcare transfrontieră a organismele vii modificate genetic, care a început după intrarea în vigoare a prezentului Protocol adiţional pentru Partea în a cărei jurisdicţie a avut loc mişcarea transfrontieră.
    5. Prezentul Protocol adiţional se aplică pentru prejudiciul care s-a produs în zonele situate în limitele jurisdicţiei naţionale a Părţilor.
    6. Părţile pot utiliza criteriile stabilite prin legislaţia lor internă pentru a repara prejudiciul care se produce în limitele jurisdicţiei lor naţionale.
    7. Legislaţia naţională care asigură aplicarea prezentului Protocol adiţional se aplică, de asemenea, pentru prejudiciul rezultat din mişcarea transfrontieră a organismelor vii modificate genetic, care provin de la non-Părţi.
    Între prejudiciu şi organismul viu modificat genetic, în discuţie, trebuie stabilită o relaţie de cauzalitate, în conformitate cu dreptul intern.
    1. În cazul producerii unui prejudiciu, Părţile solicită operatorului/operatorilor respectiv/respectivi, sub rezerva condiţiilor impuse de autoritatea competentă, următoarele:
    a) Să informeze imediat autoritatea competentă;
    b) Să evalueze prejudiciul; şi
    c) Să adopte măsuri reparatorii adecvate.
    2. Autoritatea competentă trebuie să acţioneze pentru:
    a) Identificarea operatorului care a produs prejudiciul;
    b) Evaluarea prejudiciului; şi
    c) Stabilirea măsurilor reparatorii, care ar trebui să fie luate de către operator.
    3. Atunci când informaţiile relevante, respectiv informaţiile ştiinţifice disponibile sau informaţiile puse la dispoziţie prin mecanismul Biosafety Clearing-House, indică faptul că există o probabilitate suficientă de producere a unui prejudiciu, dacă măsurile reparatorii nu sunt luate în timp util, operatorul este obligat să ia măsurile adecvate reparatorii, pentru a evita un astfel de prejudiciu.
    4. Autoritatea competentă poate pune în aplicare măsuri reparatorii corespunzătoare, mai ales în situaţia particulară când operatorul nu a reuşit să facă acest lucru.
    5. Autoritatea competentă are dreptul de a recupera de la operator costurile şi cheltuielile legate de evaluarea prejudiciului şi de aplicare a oricăror astfel de măsuri reparatorii adecvate. Părţile pot prevedea în dreptul lor intern şi alte situaţii în care operatorul să nu fie obligat să suporte aceste costuri şi cheltuieli.
    6. Deciziile autorităţii competente prin care se cere operatorului să ia măsurile reparatorii, trebuie să fie motivate. Aceste decizii trebuie să fie notificate operatorului. Dreptul intern trebuie să prevadă posibilitatea de revizuire administrativă sau judiciară a unor astfel de decizii. Autoritatea competentă trebuie să informeze operatorul despre căile de atac disponibile, în conformitate cu legislaţia naţională. Recurgerea la astfel de căi de atac nu trebuie să împiedice autoritatea competentă de a lua măsuri reparatorii în circumstanţe adecvate, cu excepţia cazului în care este prevăzut altfel în dreptul intern.
    7. În aplicarea prezentului articol şi cu scopul de a defini măsurile reparatorii specifice pe care autoritatea competentă urmează să le ia sau să le solicite, Părţile pot, după caz, să evalueze dacă măsurile reparatorii sunt deja prevăzute prin legislaţia lor internă privind răspunderea civilă.
    8. Măsurile reparatorii trebuie să fie puse în aplicare în conformitate cu dreptul intern.
    1. Părţile pot prevedea, în dreptul lor intern, următoarele excepţii:
    a) Situaţii necontrolabile, având caracter excepţional, sau situaţii de forţă majoră; şi
    b) Conflicte armate sau tulburări civile.
    2. Părţile pot prevedea în dreptul lor intern orice alte exceptări sau derogări pe care le consideră potrivite.
    Părţile pot prevedea în dreptul lor intern:
    a) Termene limită relative şi/sau absolute, in privinţa măsurilor reparatorii; şi
    b) Momentul de început privind impunerea de termene limită.
    Părţile pot prevedea în legislaţia lor naţională limite financiare privind recuperarea costurilor şi a cheltuielilor legate de măsurile reparatorii.
    Prezentul Protocol adiţional nu trebuie să limiteze sau să restrângă vreun drept la recurs sau despăgubire, pe care un operator îl poate exercita faţă de orice altă persoană.
    1.Părţile îşi rezervă dreptul de a introduce, prin legislaţia lor naţională, prevederi privind garanţia financiară.
    2.Părţile îşi exercită dreptul menţionat la paragraful 1 de mai sus în conformitate cu drepturile şi obligaţiile lor în temeiul dreptului internaţional, luând în considerare ultimele trei paragrafe din preambulul Protocolului.
    3. Prima reuniune a Conferinţei Părţilor funcţionând ca reuniune a Părţilor la Protocol, după intrarea în vigoare a Protocolului adiţional, va solicita Secretariatului să efectueze un studiu cuprinzător, care va aborda, inter alia:
    a) Modalităţile de realizare a mecanismelor de garanţie financiară;
    b) O evaluare a impactului de mediu, economic şi social al acestor mecanisme, în special asupra ţărilor în curs de dezvoltare; şi
    c) O identificare a organismelor adecvate, care să asigure garanţia financiară.
    Prezentul Protocol adiţional nu aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor statelor decurgând din normele de drept internaţional general cu privire la responsabilitatea Statelor pentru acte ilicite la nivel internaţional.
    1. Părţile trebuie să prevadă în legislaţia lor naţională reguli şi proceduri pentru măsuri de remediere în cazul producerii unui prejudiciu. Pentru a pune în aplicare această obligaţie, Părţile trebuie să prevadă măsuri reparatorii în conformitate cu prezentul Protocol adiţional şi pot, după caz:
    a) Să aplice legislaţia naţională existentă, inclusiv, unde este cazul, normele şi procedurile generale privind răspunderea civilă;
    b)Să aplice sau să elaboreze normele şi procedurile de răspundere civilă, specifice acestui scop; sau
    c) Să aplice sau să elaboreze o combinaţie a celor două.
    2. Părţile vor trebui, în scopul de a prevedea norme şi proceduri adecvate în legislaţia lor internă privind răspunderea civilă pentru prejudiciul material sau personal, asociat cu un prejudiciu, astfel cum este definit la art. 2, paragraful 2 lit. b) din prezentul Protocol adiţional, să acţioneze astfel:
    a) Să continue să aplice legislaţia lor în vigoare privind răspunderea civilă;
    b) Să elaboreze şi să aplice sau să continue să aplice legea răspunderii civile, specifică acestui scop;sau
    c) Să elaboreze şi să aplice sau să continue să aplice o combinaţie a celor două.
    3. Atunci când îşi elaborează legislaţia privind răspunderea civilă, menţionată la lit. b) sau lit.c) de la paragraful 1 sau 2 de mai sus, Părţile trebuie să abordeze, inter alia, după caz, următoarele elemente:
    a) Prejudiciul;
    b) Standardul privind răspunderea, incluzând răspunderea strictă sau răspunderea întemeiată pe culpă;
    c) Direcţionarea răspunderii, dacă este cazul;
    d) Dreptul de a formula pretenţii.
    Conferinţa Părţilor, care funcţionează ca reuniune a Părţilor la Protocol, va proceda la o examinare a eficacităţii acestui Protocol adiţional la cinci ani după intrarea sa în vigoare, şi la fiecare cinci ani după aceea, cu condiţia ca informaţiile necesare să fi fost furnizate de către Părţi. Examinarea se va efectua în contextul evaluării şi examinării Protocolului în conformitate cu prevederile art. 35 din Protocol, cu excepţia cazului când Părţile la prezentul Protocol adiţional au decis altfel. Prima examinare trebuie să includă o verificare a eficacităţii art. 10 şi art. 12.
    1. Fără a aduce atingere paragrafului 2 al art. 32 din Convenţie, Conferinţa Părţilor, care funcţionează ca reuniune a Părţilor la Protocol, funcţionează drept reuniune a Părţilor la prezentul Protocol adiţional.
    2. Conferinţa Părţilor funcţionând ca reuniune a Părţilor la Protocol, urmăreşte constant modul de aplicare a prezentului Protocol adiţional şi emite, în limitele mandatului său, deciziile necesare pentru a conduce la o implementare efectivă. Aceasta îndeplineşte funcţiile care îi sunt atribuite prin prezentul Protocol adiţional şi, mutatis mutandis, funcţiile care îi sunt atribuite prin paragraful 4 lit. a) şi f) ale art. 29 din Protocol.
    Secretariatul stabilit prin art. 24 din Convenţie funcţionează ca Secretariat pentru prezentul Protocol adiţional.
    1. Prezentul Protocol adiţional se adaugă Protocolului şi nu modifică sau amendează Protocolul.
    2. Prezentul Protocol adiţional nu aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor Părţilor la prezentul Protocol adiţional, care decurg din Convenţie şi Protocol.
    3. Cu excepţia dispoziţiilor contrare din prezentul Protocol adiţional, prevederile Convenţiei şi ale Protocolului se aplică, mutatis mutandis, prezentului Protocol adiţional.
    4. Fără a aduce atingere paragrafului 3 de mai sus, prezentul Protocol adiţional nu aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor unei Părţi în conformitate cu dreptul internaţional.
    Prezentul Protocol adiţional este deschis spre semnare de către Părţile la Protocol la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite din New York, de la 7 martie 2011 până la 6 martie 2012.
    1. Prezentul Protocol adiţional intră în vigoare în cea de-a 90-a zi de la data depozitării celui de-al 40-lea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, de către Statele sau organizaţiile regionale de integrare economică, care sunt Părţi la Protocol.
    2. Prezentul Protocol adiţional intră în vigoare pentru un Stat sau o organizaţie regională de integrare economică, care ratifică, acceptă, aprobă ori aderă la acesta, după depozitarea celui de-al 40-lea instrument menţionat la paragraful 1 de mai sus, în cea de-a 90-a zi de la data la care Statul respectiv sau organizaţia regională de integrare economică respectivă a depus instrumentul său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sau la data la care Protocolul intră în vigoare pentru acel Stat sau organizaţie regională de integrare economică, ultima dată dintre cele două fiind cea reţinută.
    3. În sensul paragrafelor 1 şi 2 de mai sus, orice instrument depozitat de către o organizaţie regională de integrare economică nu este considerat ca fiind suplimentar faţă de instrumentele depozitate de statele membre ale unei astfel de organizaţii.
    Prezentul Protocol adiţional nu poate face obiectul unor rezerve.
    1. În orice moment, după doi ani de la data la care prezentul Protocol adiţional a intrat în vigoare pentru o Parte, aceasta se poate retrage din prezentul Protocol adiţional prin notificare scrisă adresată depozitarului.
    2. Orice astfel de retragere îşi produce efectele la expirarea unei perioade de un an de la data primirii notificării de către depozitar sau la o dată ulterioară, specificată în notificarea de retragere.
    3. Orice Parte care se retrage din Protocol în conformitate cu art. 39 din Protocol este considerată, de asemenea, retrasă din prezentul Protocol adiţional.
    Originalul prezentului Protocol adiţional, ale cărui texte în limbile arabă, chineză, engleză, franceză, rusă şi spaniolă sunt egal autentice, va fi depus la Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
    DREPT CARE noi, subsemnaţii, fiind împuterniciţi corespunzător în acest sens, am semnat prezentul Protocol adiţional.
    ÎNCHEIAT la Nagoya azi 15 octombrie 2010.




    The Parties to this Supplementary Protocol,
    Being Parties to the Cartagena Protocol on Biosafety to the Convention on Biological Diversity, hereinafter referred to as “the Protocol”,
    Taking into account Principle 13 of the Rio Declaration on Environment and Development,
    Reaffirming the precautionary approach contained in Principle 15 of the Rio Declaration on Environment and Development,
    Recognizing the need to provide for appropriate response measures where there is damage or sufficient likelihood of damage, consistent with the Protocol,
    Recalling Article 27 of the Protocol,
    Have agreed as follows:
    The objective of this Supplementary Protocol is to contribute to the conservation and sustainable use of biological diversity, taking also into account risks to human health, by providing international rules and procedures in the field of liability and redress relating to living modified organisms.
    1. The terms used in Article 2 of the Convention on Biological Diversity, hereinafter referred to as “the Convention”, and Article 3 of the Protocol shall apply to this Supplementary Protocol.
    2. In addition, for the purposes of this Supplementary Protocol:
    (a) “Conference of the Parties serving as the meeting of the Parties to the Protocol” means the Conference of the Parties to the Convention serving as the meeting of the Parties to the Protocol;
    (b) “Damage” means an adverse effect on the conservation and sustainable use of biological diversity, taking also into account risks to human health, that:
    (i) Is measurable or otherwise observable taking into account, wherever available, scientifically-established baselines recognized by a competent authority that takes into account any other human induced variation and natural variation; and
    (ii) Is significant as set out in paragraph 3 below;
    (c) “Operator” means any person in direct or indirect control of the living modified organism which could, as appropriate and as determined by domestic law, include, inter alia, the permit holder, person who placed the living modified organism on the market, developer, producer, notifier, exporter, importer, carrier or supplier;
    (d) “Response measures” means reasonable actions to:
    (i) Prevent, minimize, contain, mitigate, or otherwise avoid damage, as appropriate;
    (ii) Restore biological diversity through actions to be undertaken in the following order of preference:
    a. Restoration of biological diversity to the condition that existed before the damage occurred, or its nearest equivalent; and where the competent authority determines this is not possible;
    b. Restoration by, inter alia, replacing the loss of biological diversity with other components of biological diversity for the same, or for another type of use either at the same or, as appropriate, at an alternative location.
    3. A “significant” adverse effect is to be determined on the basis of factors, such as:
    (a) The long-term or permanent change, to be understood as change that will not be redressed through natural recovery within a reasonable period of time;
    (b) The extent of the qualitative or quantitative changes that adversely affect the components of biological diversity;
    (c) The reduction of the ability of components of biological diversity to provide goods and services;
    (d) The extent of any adverse effects on human health in the context of the Protocol.
    1. This Supplementary Protocol applies to damage resulting from living modified organisms which find their origin in a transboundary movement. The living modified organisms referred to are those:
    (a) Intended for direct use as food or feed, or for processing;
    (b) Destined for contained use;
    (c) Intended for intentional introduction into the environment.
    2. With respect to intentional transboundary movements, this Supplementary Protocol applies to damage resulting from any authorized use of the living modified organisms referred to in paragraph 1 above.
    3. This Supplementary Protocol also applies to damage resulting from unintentional transboundary movements as referred to in Article 17 of the Protocol as well as damage resulting from illegal transboundary movements as referred to in Article 25 of the Protocol.
    4. This Supplementary Protocol applies to damage resulting from a transboundary movement of living modified organisms that started after the entry into force of this Supplementary Protocol for the Party into whose jurisdiction the transboundary movement was made.
    5. This Supplementary Protocol applies to damage that occurred in areas within the limits of the national jurisdiction of Parties.
    6. Parties may use criteria set out in their domestic law to address damage that occurs within the limits of their national jurisdiction.
    7. Domestic law implementing this Supplementary Protocol shall also apply to damage resulting from transboundary movements of living modified organisms from non-Parties.
    A causal link shall be established between the damage and the living modified organism in question in accordance with domestic law.
    1. Parties shall require the appropriate operator or operators, in the event of damage, subject to any requirements of the competent authority, to:
    (a) Immediately inform the competent authority;
    (b) Evaluate the damage; and
    (c) Take appropriate response measures.
    2. The competent authority shall:
    (a) Identify the operator which has caused the damage;
    (b) Evaluate the damage; and
    (c) Determine which response measures should be taken by the operator.
    3. Where relevant information, including available scientific information or information available in the Biosafety Clearing-House, indicates that there is a sufficient likelihood that damage will result if timely response measures are not taken, the operator shall be required to take appropriate response measures so as to avoid such damage.
    4. The competent authority may implement appropriate response measures, including, in particular, when the operator has failed to do so.
    5. The competent authority has the right to recover from the operator the costs and expenses of, and incidental to, the evaluation of the damage and the implementation of any such appropriate response measures. Parties may provide, in their domestic law, for other situations in which the operator may not be required to bear the costs and expenses.
    6. Decisions of the competent authority requiring the operator to take response measures should be reasoned. Such decisions should be notified to the operator. Domestic law shall provide for remedies, including the opportunity for administrative or judicial review of such decisions. The competent authority shall, in accordance with domestic law, also inform the operator of the available remedies. Recourse to such remedies shall not impede the competent authority from taking response measures in appropriate circumstances, unless otherwise provided by domestic law.
    7. In implementing this Article and with a view to defining the specific response measures to be required or taken by the competent authority, Parties may, as appropriate, assess whether response measures are already addressed by their domestic law on civil liability.
    8. Response measures shall be implemented in accordance with domestic law.
    1. Parties may provide, in their domestic law, for the following exemptions:
    (a) Act of God or force majeure; and
    (b) Act of war or civil unrest.
    2. Parties may provide, in their domestic law, for any other exemptions or mitigations as they may deem fit.
    Parties may provide, in their domestic law, for:
    (a) Relative and/or absolute time limits including for actions related to response measures; and
    (b) The commencement of the period to which a time limit applies.
    Parties may provide, in their domestic law, for financial limits for the recovery of costs and expenses related to response measures.
    This Supplementary Protocol shall not limit or restrict any right of recourse or indemnity that an operator may have against any other person.
    1. Parties retain the right to provide, in their domestic law, for financial security.
    2. Parties shall exercise the right referred to in paragraph 1 above in a manner consistent with their rights and obligations under international law, taking into account the final three preambular paragraphs of the Protocol.
    3. The first meeting of the Conference of the Parties serving as the meeting of the Parties to the Protocol after the entry into force of the Supplementary Protocol shall request the Secretariat to undertake a comprehensive study which shall address, inter alia:
    (a) The modalities of financial security mechanisms;
    (b) An assessment of the environmental, economic and social impacts of such mechanisms, in particular on developing countries; and
    (c) An identification of the appropriate entities to provide financial security.
    This Supplementary Protocol shall not affect the rights and obligations of States under the rules of general international law with respect to the responsibility of States for internationally wrongful acts.
    1. Parties shall provide, in their domestic law, for rules and procedures that address damage. To implement this obligation, Parties shall provide for response measures in accordance with this Supplementary Protocol and may, as appropriate:
    (a) Apply their existing domestic law, including, where applicable, general rules and procedures on civil liability;
    (b) Apply or develop civil liability rules and procedures specifically for this purpose; or
    (c) Apply or develop a combination of both.
    2. Parties shall, with the aim of providing adequate rules and procedures in their domestic law on civil liability for material or personal damage associated with the damage as defined in Article 2, paragraph 2 (b):
    (a) Continue to apply their existing general law on civil liability;
    (b) Develop and apply or continue to apply civil liability law specifically for that purpose; or
    (c) Develop and apply or continue to apply a combination of both.
    3. When developing civil liability law as referred to in subparagraphs (b) or (c) of paragraphs 1 or 2 above, Parties shall, as appropriate, address, inter alia, the following elements:
    (a) Damage;
    (b) Standard of liability, including strict or fault-based liability;
    (c) Channelling of liability, where appropriate;
    (d) Right to bring claims.
    The Conference of the Parties serving as the meeting of the Parties to the Protocol shall undertake a review of the effectiveness of this Supplementary Protocol five years after its entry into force and every five years thereafter, provided information requiring such a review has been made available by Parties. The review shall be undertaken in the context of the assessment and review of the Protocol as specified in Article 35 of the Protocol, unless otherwise decided by the Parties to this Supplementary Protocol. The first review shall include a review of the effectiveness of Articles 10 and 12.
    1. Subject to paragraph 2 of Article 32 of the Convention, the Conference of the Parties serving as the meeting of the Parties to the Protocol shall serve as the meeting of the Parties to this Supplementary Protocol.
    2. The Conference of the Parties serving as the meeting of the Parties to the Protocol shall keep under regular review the implementation of this Supplementary Protocol and shall make, within its mandate, the decisions necessary to promote its effective implementation. It shall perform the functions assigned to it by this Supplementary Protocol and, mutatis mutandis, the functions assigned to it by paragraphs 4 (a) and (f) of Article 29 of the Protocol.
    The Secretariat established by Article 24 of the Convention shall serve as the secretariat to this Supplementary Protocol.
    1. This Supplementary Protocol shall supplement the Protocol and shall neither modify nor amend the Protocol.
    2. This Supplementary Protocol shall not affect the rights and obligations of the Parties to this Supplementary Protocol under the Convention and the Protocol.
    3. Except as otherwise provided in this Supplementary Protocol, the provisions of the Convention and the Protocol shall apply, mutatis mutandis, to this Supplementary Protocol.
    4. Without prejudice to paragraph 3 above, this Supplementary Protocol shall not affect the rights and obligations of a Party under international law.
    This Supplementary Protocol shall be open for signature by Parties to the Protocol at the United Nations Headquarters in New York from 7 March 2011 to 6 March 2012.
    1. This Supplementary Protocol shall enter into force on the ninetieth day after the date of deposit of the fortieth instrument of ratification, acceptance, approval or accession by States or regional economic integration organizations that are Parties to the Protocol.
    2. This Supplementary Protocol shall enter into force for a State or regional economic integration organization that ratifies, accepts or approves it or accedes thereto after the deposit of the fortieth instrument as referred to in paragraph 1 above, on the ninetieth day after the date on which that State or regional economic integration organization deposits its instrument of ratification, acceptance, approval, or accession, or on the date on which the Protocol enters into force for that State or regional economic integration organization, whichever shall be the later.
    3. For the purposes of paragraphs 1 and 2 above, any instrument deposited by a regional economic integration organization shall not be counted as additional to those deposited by member States of such organization.
    No reservations may be made to this Supplementary Protocol.
    1. At any time after two years from the date on which this Supplementary Protocol has entered into force for a Party, that Party may withdraw from this Supplementary Protocol by giving written notification to the Depositary.
    2. Any such withdrawal shall take place upon expiry of one year after the date of its receipt by the Depositary, or on such later date as may be specified in the notification of the withdrawal.
    3. Any Party which withdraws from the Protocol in accordance with Article 39 of the Protocol shall be considered as also having withdrawn from this Supplementary Protocol.
    The original of this Supplementary Protocol, of which the Arabic, Chinese, English, French, Russian and Spanish texts are equally authentic, shall be deposited with the Secretary-General of the United Nations.
    IN WITNESS WHEREOF the undersigned, being duly authorized to that effect, have signed this Supplementary Protocol.
    DONE at Nagoya on this fifteenth day of October two thousand and ten.