În temeiul art. 7 lit. a) din Legea nr. 132 din 8 iunie 2012 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare şi radiologice (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr. 229-233, art. 739), cu modificările și completările ulterioare, Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    Se aprobă Regulamentul privind asigurarea securității radiologice în activități cu surse de radiație ionizantă în exteriorul incintei special amenajate (se anexează).

    PRIM-MINISTRU                                                           Pavel FILIP

    Contrasemnează:
    Ministrul agriculturii,
    dezvoltării regionale şi mediului                                       Liviu Volconovici

    Nr. 608. Chişinău, 3 iulie 2018.


    1. Regulamentul privind asigurarea securității radiologice în activități cu surse de radiație ionizantă în exteriorul incintei special amenajate (în continuare – Regulament) stabileşte cerințele de asigurare a securității radiologice în activități radiologice cu implicarea surselor de radiație ionizantă în afara incintelor special amenajate pentru acest scop. Prezentul Regulament transpune parţial Directiva 2013/59/Euratom a Consiliului din 5 decembrie 2013 de stabilire a normelor de securitate de bază privind protecţia împotriva pericolelor prezentate de expunerea la radiațiile ionizante şi de abrogare a Directivelor 89/618/Euratom, 90/641/Euratom, 96/29/Euratom, 97/43/Euratom şi 2003/122/Euratom, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 13/1 din 17 ianuarie 2014.
    2. Prezentul Regulament se aplică practicii de utilizare a surselor de radiații ionizante utilizate în afara incintei special amenajate care implică riscul expunerii la aceste surse şi reglementează expunerea profesională şi a populației, inclusiv expunerea potențială.
    3. În sensul prezentului Regulament se utilizează următoarele noțiuni:
    zonă controlată – zonă în care se află sursele de radiație ionizantă, care este supusă unor reglementări speciale destinate să protejeze împotriva radiațiilor ionizante şi în care accesul este restricționat și controlat;
    zonă supravegheată – zonă supusă supravegherii în vederea protecției împotriva radiațiilor ionizante;
    expunere potențială – expunere care nu se așteaptă să se producă cu certitudine, dar care poate rezulta dintr-un accident sau din cauza unui eveniment ori a unei serii de evenimente de natură probabilă, inclusiv defecțiuni ale echipamentului cu sursa de radiație ionizantă și erori de operare.
    4. Titularul autorizației radiologice asigură aplicarea prezentului Regulament prin angajarea unor persoane calificate în radioprotecție şi securitate radiologică, conform prevederilor Legii nr. 132 din 8 iunie 2012 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare şi radiologice.
    5. Personalul admis la lucrul cu sursele de radiație ionizantă, în activități radiologice în exteriorul incintei special amenajate, conform prevederilor art. 20 și 23 din Legea nr. 132 din 8 iunie 2012, va deține calificări şi cunoștințe în ceea ce privește:
    1) măsurile de radioprotecție în zona de lucru;
    2) exploatarea corectă a instalațiilor cu surse de radiație ionizantă;
    3) măsuri de asigurare a protecției fizice a materialelor radioactive şi nucleare și a instalațiilor radiologice;
    4) măsuri de reacționare primară în cazuri de urgențe radiologice şi nucleare.
    6. În practicile radiologice în exteriorul incintei special amenajate se utilizează exclusiv instalațiile cu surse de radiație ionizantă care:
    1) au certificat de securitate valabil, emis de Agenția Națională de Reglementare a Activităților Nucleare și Radiologice (în continuare – Agenția Națională), în conformitate cu art. 23 din Legea nr. 132 din 8 iunie 2012;
    2) sînt testate periodic, pentru verificarea încadrării în parametrii tehnici nominali, conform recomandărilor producătorului şi după fiecare reparare şi/sau schimbare de componente. Testările periodice şi cele de după reparare şi/sau schimbare de componente sînt efectuate de titularul autorizației în conformitate cu art. 20 din Legea nr. 132 din 8 iunie 2012. În cazul utilizării surselor radioactive, efectuarea testelor de scurgere radioactivă se efectuează de titularul autorizației cu periodicitatea și metoda stabilită în documentația tehnică a producătorului.
    7. Radioprotecția în practicile radiologice în exteriorul incintei special amenajate se asigură prin:
    1) existența și urmarea procedurii de efectuare a lucrărilor cu surse radioactive, acceleratori sau cu generatori röntgen;
    2) instruirea personalului în ceea ce privește reducerea dozelor şi utilizarea principiului ALARA (cea mai sigură și eficientă, cu cheltuieli minime) de radioprotecție;
    3) controlul și monitorizarea dozelor de iradiere individuală pentru personal;
    4) estimarea și monitorizarea dozelor de iradiere provenite din activitatea cotidiană pentru populație.
    8. Procedura de efectuare a lucrărilor cu surse radioactive închise sau cu generatori röntgen va conține informația necesară pentru a demonstra respectarea prevederilor legale şi evaluarea gradului de realizare a securității radiologice, inclusiv a securității fizice, şi va include următoarele:
    1) justificarea şi optimizarea activităților cu surse de radiație ionizantă;
    2) descrierea instalațiilor cu surse de radiație ionizantă, cu indicarea datelor de identificare și, pentru fiecare sursă radioactivă, indicarea radionuclidului şi a activităţii maxime în perioada de lucru propusă sau, dacă se utilizează instalația mobilă röntgen, tipul generatorului (direcțional sau panoramic), parametrii maximi pentru generatorii de radiaţii röntgen, filtrarea totală, geometria și orientarea fasciculului de radiații ionizante;
    3) descrierea regimurilor de lucru folosite;
    4) metoda și măsurile de delimitare a zonelor controlate și supravegheate, în special măsurile care asigură respectarea limitelor de doză prevăzute de reglementările internaționale și modul de aplicare a acestora și de prevederile Legii nr. 132 din 8 iunie 2012 în scopul asigurării blocării accesului persoanelor neautorizate sau populației în zona delimitată pentru desfășurarea activității;
    5) măsurile care asigură protecția fizică a surselor sau materialelor radioactive;
    6) evaluarea timpului de expunere, a dozelor individuale, monitorizarea dozelor individuale acumulate de personalul atribuit la categoria A;
    7) lista echipamentului dozimetric și radiometric utilizate, precum și confirmarea verificării metrologice periodice;
    8) mijloacele de radioprotecție individuală şi colectivă;
    9) planul de reacționare în caz de incident/accident radiologic;
    10) lista personalului implicat în desfășurarea activității, atribuțiile și responsabilitățile acestuia;
    11) măsurile pentru asigurarea monitorizării radiologice a zonelor de lucru (zonele controlată și supravegheată) după terminarea lucrărilor;
    12) aranjamentele de transportare autorizată a surselor radioactive;
    13) procedură privind evidența, transportarea și depozitarea temporară a surselor de radiație ionizantă;
    14) managementul deșeurilor radioactive rezultate din activitatea radiologică și eliberarea autorizată de efluenți radioactivi în mediu;
    15) delimitarea exactă a zonelor în care apa, fluidele, materialele sau orice alte obiecte care au fost marcate radioactiv ar putea genera o expunere la radiații peste nivelul admis în conformitate cu prevederile Legii nr. 132 din 8 iunie 2012 pentru populație, prin simpla lor prezență sau prin utilizarea lor ulterioară;
    16) măsurile propuse și descrierea modului de aplicare a acestora pentru interzicerea accesului populației în zonele controlată și supravegheată pentru desfăşurarea activităţii.
    9. Nivelul de acţiune pentru doza efectivă individuală pentru personalul expus profesional este de 10 mSv/an. Depășirea acestui nivel de acţiune impune verificarea procedurilor și instrucțiunilor de lucru și a sistemului de radioprotecție operațională de către un expert atestat în protecţie radiologică și aplicarea măsurilor corective necesare.
    Limita maximă admisă a dozei efective pentru delimitarea zonei supravegheate (pentru populație) este de 1 mSv/an, exclusiv componenta fondului gama natural.
    10. Titularul autorizației radiologice este responsabil de:
    1) asigurarea instruirii corespunzătoare a personalului implicat în desfăşurarea practicii în ceea ce privește radioprotecția și securitatea radiologică, procedurile de lucru, reglementările în domeniu și planul de reacționare în caz de incident sau accident radiologic, cu menținerea înregistrărilor respective;
    2) organizarea și înregistrarea rezultatelor monitorizării dozimetrice individuale pentru fiecare persoană expusă profesional categoriei A, ca urmare a desfășurării activității radiologice, precum și pentru toate persoanele supuse expunerii accidentale sau de urgență;
    3) pregătirea planului propriu (coordonat cu Agenția Națională) de reacționare în caz de incident sau accident radiologic;
    4) asigurarea și dotarea necesară pentru reacționare în cazul instalațiilor radiologice cu surse radioactive neexceptate de la regimul de autorizare;
    5) asigurarea condițiilor pentru transmiterea surselor radioactive uzate sau a deșeurilor radioactive formate către punctul de stocare a deșeurilor radioactive sau returnarea la furnizor/producător;
    6) asigurarea supravegherii medicale, la angajare și anual, a personalului expus profesional și garantarea supravegherii și asistenței medicale speciale persoanelor care au fost expuse profesional la doze efective superioare dozei de 50 mSv/an;
    7) angajarea lucrătorilor ca persoane expuse profesional doar cu condiția deținerii fișei de aptitudine medicală necesară pentru ocuparea funcției respective;
    8) numirea, prin ordin, a responsabilului de radioprotecție pentru organizație sau, în caz de necesitate, pentru fiecare zonă controlată;
    9) permiterea reprezentanților Agenţiei Naţionale împuterniciți de a exercita funcția de control conform prevederilor aplicabile din Legea nr. 132 din 8 iunie 2012 și asigurarea participării la control a responsabilului de securitatea radiologică.
    11. Cerinţele privind stabilirea zonei controlate/supravegheate sînt:
    1) stabilirea zonelor controlate și supravegheate, după cum urmează:
    a) zona controlată se delimitează şi se izolează la limita la care debitul dozei ambientale gama are valoarea maximă de 13,3 µSv/h;
    b) zona supravegheată se delimitează pînă la limita la care debitul dozei ambientale produse de practica radiologică are valoarea maximă de 0,13 µSv/h (fără valoarea fondului radiologic gama natural). Accesul populației în zona supravegheată este restricționat;
    2) amplasarea semnelor de avertizare și a semnelor de delimitare (bande sau bariere) montate la toate punctele de acces va indica distinct şi transparent delimitarea zonei controlate de zona supravegheată;
    3) permiterea accesului şi desfășurării de lucrări în zona controlată următoarelor categorii de persoane:
    a) persoanelor expuse profesional încadrate în desfășurarea practicii cu radiaţii ionizante;
    b) persoanelor neexpuse profesional asigurate cu un dozimetru individual cu indicație directă, desemnate în scris, pentru o perioadă strict determinată, numai după însușirea de către acestea a instrucțiunilor de lucru specifice și semnarea acestora într-un registru special.
    12. Staționarea în zona supravegheată este permisă categoriilor de personal specificate în pct. 11 subpct. 3), cu recomandarea de a se lucra acolo unde nu se depășește debitul de doză ambientală gama de 0,5 µSv/h.
    13. Accesul şi staționarea în zona controlată a altor persoane decît a celor prevăzute în pct. 11 subpct. 3) sînt permise, pentru un timp limitat, numai dacă, prin natura sarcinilor de serviciu, persoanele activează în zona controlată şi numai dacă persoana autorizată deține o procedură scrisă, care stabilește condițiile de intrare şi staționare, astfel încît să se demonstreze că persoanele care pătrund în zona respectivă nu vor fi expuse la doze superioare celor permise pentru populație (1 mSv/an).
    14. Titularii autorizației radiologice:
    1) consemnează într-un registru propriu de evidență operațiunile executate şi mișcarea (mutarea) surselor de radiații ionizante folosite la desfășurarea activității radiologice în exteriorul unei incinte special amenajate;
    2) includ în raportul anual și transmit, pînă la data de 31 decembrie a fiecărui an, către Agenția Națională un extras din registrul de evidență a materialelor contaminate radioactiv sau a deșeurilor radioactive, prevăzut la subpct. 1). Forma raportului va fi perfectată conform cerințelor anexei nr. 2 la Regulamentul cu privire la managementul deşeurilor radioactive, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 388 din 26 iunie 2009;
    3) raportează Agenției Naționale, conform prevederilor art. 39 lit. e) din Legea nr. 132 din 8 iunie 2012, orice incident sau accident care a condus la răspîndirea materialelor radioactive, orice pierdere sau sustragere de instalație radiologică/sursă.
    15. În cazul lucrului cu surse deschise radioactive, titularul autorizației radiologice prezintă Agenției Naționale o notificare conform anexei la prezentul Regulament.
    16. Titularul autorizaţiei radiologice asigură, personal sau prin contractarea unui laborator autorizat, monitorizarea dozimetrică individuală a persoanelor expuse profesional la radiaţii ionizante, prin înregistrarea valorilor dozelor efective într-un registru de evidenţă. Expunerea profesională la radiaţii ionizante se monitorizează pentru a nu depăşi următoarele limite: limita de doză efectivă individuală pentru expunerea profesională la radiaţii ionizante de 20 mSv/an. Cu toate acestea, în situaţii speciale, o doză efectivă individuală mai mare, de pînă la 50 mSv/an, poate fi acumulată, cu condiţia ca doza medie anuală pentru orice perioadă de cinci ani consecutivi, inclusiv anii pentru care limita a fost depăşită, să nu depăşească 20 mSv/an.
    17. În afară de limitele de doză efectivă individuală prevăzute la pct. 16, se aplică următoarele limite de doză echivalentă:
    1) pentru cristalin – 20 mSv într-un singur an sau 100 mSv pentru orice perioadă de cinci ani consecutivi sub rezerva unei doze maxime de 50 mSv într-un singur an;
    2) pentru piele – 500 mSv/an;
    această limită se aplică dozei medii pentru orice suprafaţă de 1 cm2, indiferent de suprafaţa expusă;
    3) pentru extremităţi – 500 mSv/an.
    18. Pentru stagiarii şi studenţii cu vîrste între 16 şi 18 ani care lucrează cu surse de radiaţie ionizantă în timpul studiilor, limita de doză efectivă este de 3 mSv/an. Pe lîngă limita de doză efectivă, pentru această categorie se aplică următoarele limite de doză echivalentă:
    1) pentru cristalin – 15 mSv/an;
    2) pentru piele – 150 mSv/an, calculată ca medie pentru orice suprafaţă de 1 cm², indiferent de suprafaţa expusă;
    3) pentru extremităţi – 150 mSv/an.
    19. Condiţiile de lucru ale femeilor gravide expuse profesional la radiaţii ionizante se stabilesc astfel încît doza efectivă primită de făt să fie la cel mai scăzut nivel posibil şi să nu depăşească 1 mSv pe toată perioada de graviditate rămasă.
    20. Valorile trimestriale de doză efectivă pentru personal care depăşesc 1,5 mSv conform dozimetrului purtat sînt investigate.
    Titularul autorizaţiei radiologice efectuează o investigare ori de cîte ori:
    1) o doză efectivă individuală a depăşit nivelul de investigare;
    2) orice parametru operaţional legat de protecţie şi securitate a depăşit valoarea normală stabilită pentru condiţiile de exploatare;
    3) s-a produs orice defecţiune a instalaţiei cu sursă de radiație ionizantă, accident sever sau eroare, care poate cauza o doză ce depăşeşte limita de doză efectivă anuală;
    4) s-a produs orice alt eveniment sau circumstanţe neobişnuite care pot cauza o doză care depăşeşte limita de doză efectivă anuală sau restricţii operaţionale impuse instalaţiei.
    21. Orice investigaţie se finalizează prin întocmirea, păstrarea şi transmiterea către Agenţia Naţională și Agenția Națională pentru Sănătate Publică a raportului scris cu privire la cauzele, determinarea sau verificarea oricărei doze primite, la acţiunile corective luate şi la instrucţiunile sau recomandările pentru evitarea reapariţiei evenimentului.
    22. Monitorizarea dozimetrică individuală se efectuează de un laborator autorizat de Agenţia Naţională și acreditat în sistemul național de acreditare în conformitate cu Legea nr. 132 din 8 iunie 2012. Acest laborator eliberează pentru folosinţă dozimetre individuale, iar titularul autorizaţiei radiologice le prezintă pentru evaluare cu o periodicitate a monitorizării dozimetrice individuale de 3 luni. Se interzice activitatea radiologică fără monitorizarea dozei individuale, inclusiv în perioadele de citire a dozimetrelor individuale. Dozimetrul individual este eliberat persoanei expuse profesional la radiaţii ionizante şi va fi purtat numai de către această persoană. În caz de pierdere sau deteriorare a dozimetrului individual, laboratorul respectiv va efectua evaluarea şi înregistrarea dozei prin metode alternative (pornind de la calculele dozelor colaboratorilor aflați în condiţii de muncă similare sau de la aprecierea valorilor dozelor primite în perioadele anterioare). Despre pierderea (deteriorarea) dozimetrului individual şi estimarea dozei se raportează laboratorului autorizat, Agenţiei Naţionale și Agenției Naționale pentru Sănătate Publică.
    23. Datele despre dozele individuale ale persoanei expuse profesional la radiaţii ionizante sînt confidenţiale. Accesul la informaţia despre doze îl au persoana monitorizată, titularul autorizaţiei radiologice (responsabilul de radioprotecţie), laboratorul autorizat, Agenţia Naţională, Agenția Națională pentru Sănătate Publică, serviciile medicale responsabile de patologia profesională şi medicină a muncii pentru estimarea implicaţiilor asupra sănătăţii umane, conform prevederilor Legii nr. 133 din 8 iulie 2011 privind protecția datelor cu caracter personal. Laboratorul autorizat și acreditat în sistemul național de acreditare şi titularul autorizaţiei radiologice poartă răspundere pentru veridicitatea, confidenţialitatea şi raportarea datelor.
    24. În caz de transfer sau concediere a persoanei expuse profesional la radiaţii ionizante, titularul autorizaţiei radiologice aduce la cunoştinţa persoanei datele privind doza totală efectivă și se adresează la laboratorul autorizat acreditat în sistemul național de acreditare pentru eliberarea extrasului privind datele referitoare la dozele primite în perioada de activitate.
    25. Pentru fiecare persoană expusă profesional la radiaţii ionizante se ţine evidenţa rezultatelor monitorizării, cu înregistrarea acestora în fişele de evidenţă a dozelor individuale şi în Registrul naţional al surselor de radiaţii ionizante şi al persoanelor fizice şi persoanelor juridice autorizate. Această evidenţă se ţine în mod centralizat de către laboratorul autorizat acreditat în sistemul național de acreditare, iar la nivel local – de către titularul autorizaţiei radiologice. Perioada de păstrare a datelor referitoare la fiecare persoană este de 30 de ani din momentul încetării activităţii acesteia în sfera radiaţiilor ionizante.
    26. Titularul autorizației radiologice prezintă, la solicitarea reprezentaților Agenției Naționale şi Agenției Naționale pentru Sănătate Publică, informația referitoare la rezultatele monitorizării dozimetrice individuale ale personalului expus profesional.
    27. Titularul autorizaţiei radiologice asigură efectuarea monitorizării radiologice pentru zonele controlate şi supravegheate. Monitorizarea radiologică se realizează prin măsurarea debitelor de doză ambientale gama rezultate din expunerile externe, cu indicarea calităţii radiaţiilor röntgen sau gama şi înregistrarea valorilor parametrilor într-un registru special.
    28. Titularul autorizaţiei radiologice asigură:
    1) efectuarea monitorizării pentru zonele controlate şi supravegheate de către personalul propriu cu mijloacele de măsurare din dotare, verificate metrologic sau calibrate de către un laborator autorizat;
    2) evidenţa în scris în registru a rezultatelor măsurărilor cîmpurilor de radiaţii din zonele controlate şi supravegheate, efectuate pentru punctele caracteristice, unde expunerea (debitul dozei radiaţiilor röntgen sau gama) este maximă. Evidenţa măsurării se ţine de către responsabilul de radioprotecţie şi conţine:
    a) parametrii instalaţiei cu sursă de radiație ionizantă;
    b) specificarea punctelor de măsurare;
    c) debitul dozei ambientale gama sau röntgen în fiecare punct de măsurare;
    d) denumirea şi numărul de serie a dozimetrului sau debitmetrului cu care s-a efectuat măsurarea;
    e) data ultimei verificări metrologice a mijlocului de măsurare;
    f) data efectuării măsurării;
    g) nivelurile de referinţă şi acţiunile corective în caz de depăşire a acestor niveluri;
    h) numele, prenumele şi calificarea în domeniu a persoanei care a efectuat măsurările sau datele de identificare ale laboratorului autorizat.
    29. Titularul autorizației radiologice asigură implementarea prevederilor în termenele şi volumul stabilite de Hotărîrea Guvernului nr. 1025 din 7 septembrie 2016 „Pentru aprobarea Regulamentului sanitar privind supravegherea sănătăţii persoanelor expuse acțiunii factorilor profesionali de risc”.
    30. Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale asigură supravegherea medicală a personalului de categoria A în conformitate cu art. 14 lit. g) din Legea nr. 132 din 8 iunie 2012:
    1) supravegherea asupra efectuării examenelor medicale anuale ale lucrătorilor expuși profesional la radiaţii ionizante este asigurată de specialiştii Agenției Naționale pentru Sănătate Publică conform principiilor generale care reglementează medicina muncii. Supravegherea medicală a lucrătorilor expuşi profesional la radiații ionizante revine medicilor-clinicieni din instituţiile medicale cu competenţă în domeniul patologiilor profesionale. Aceasta urmează să permită stabilirea stării de sănătate a lucrătorilor supravegheaţi şi capacitatea lor de a-şi desfăşura activitatea;
    2) titularul autorizației radiologice va organiza şi va asigura supravegherea medicală a lucrătorilor expuşi profesional la radiaţii ionizante în conformitate cu Hotărîrea Guvernului nr.1025 din 7 septembrie 2016 „Pentru aprobarea Regulamentului sanitar privind supravegherea sănătăţii persoanelor expuse acţiunii factorilor profesionali de risc” și reglementările stabilite de Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale;
    3) programele de supraveghere a sănătăţii lucrătorilor expuşi profesional sînt destinate evaluării primare şi permanente a stării de sănătate a lucrătorilor pentru îndeplinirea obligaţiunilor de serviciu;
    4) supravegherea medicală include un examen medical obligatoriu al lucrătorului efectuat înainte de angajare în muncă în sfera acţiunii radiaţiilor ionizante, clasificarea lucrătorilor expuşi profesional şi un examen anual;
    5) după aprobarea de către Agenția Națională pentru Sănătate Publică a listelor lucrătorilor expuşi profesional şi efectuarea examenelor medicale la angajare şi periodice, comisia, în componenţa reprezentantului serviciului de patologie profesională, a reprezentantului subdiviziunii teritoriale a Agenției Naționale pentru Sănătate Publică şi a reprezentantului titularului autorizaţiei radiologice, semnează actul final al rezultatelor examenelor medicale;
    6) concluziile referitoare la aptitudinea profesională (apt, apt cu anumite condiţii, inapt) după examenul medical se înregistrează în fişa medicală în forma aprobată de ministrul sănătății, muncii și protecției sociale. La transferul persoanei la altă activitate sau întreprindere, după încetarea activităţii fişa medicală se transmite instituţiei medicale respective;
    7) se interzice activitatea cu surse de radiaţii ionizante a lucrătorilor care nu au efectuat examene medicale la angajare şi periodice şi nu deţin permis de activitate în condiţii nocive;
    8) în cazul depistării devierilor indicatorilor de sănătate ai personalului, care nu îi permit acestuia continuarea activităţii, administraţia instituţiei medicale va studia fiecare caz individual şi va lua decizia de transfer temporar sau permanent la un loc de muncă în care se evită expunerea la radiaţii ionizante. În cazul rezultatului „inapt” persoana va fi scoasă din mediul cu radiații ionizante;
    9) în cazul expunerii accidentale la doze efective mari (de ordinul 0,2-0,5 Sv sau mai mari) este necesară efectuarea examinării medicale speciale repetate, aplicarea măsurilor de decontaminare internă a corpului (dacă a fost stabilită prezența contaminării) şi a tratamentelor curative de urgenţă în legătură cu riscul asociat iradierii;
    10) titularul autorizaţiei radiologice va păstra rezultatele supravegherii medicale ale lucrătorilor expuşi profesional la radiaţii ionizante, rapoartele şi înregistrările în urma depăşirii nivelurilor de investigare, a supraexpunerilor şi a expunerilor accidentale.
    31. Titularul autorizației radiologice este responsabil de controlul expunerii publice ca urmare a practicii radiologice în afara incintei special amenajate, astfel încît:
    1) limita de doză efectivă pentru expunerea publică să nu depășească 1 mSv/an;
    2) limita de doză echivalentă pentru cristalinul ochiului să nu depășească 15 mSv/an;
    3) limita de doză echivalentă pentru piele să nu depășească 50 mSv/an, calculată ca medie pentru orice suprafaţa de 1 cm², indiferent de dimensiunile suprafeței expuse.
    32. Titularul autorizației radiologice elaborează și aprobă o instrucțiune proprie cu privire la reacționarea în caz de urgență radiologică, prin care stabilește procedura de reacționare și informare a instituțiilor abilitate.
    33. Instrucțiunea de reacționare în caz de urgență conține prevederi clare, concise şi neambigue, este afișată la un loc vizibil și este contrasemnată de personal și persoanele responsabile de reacționare.
    34. O instrucțiune de reacționare în caz de incident sau accident cuprinde cel puțin următoarele:
    1) incidente sau accidente previzibile şi măsurile corective necesare;
    2) nominalizarea persoanelor responsabile de aplicarea măsurilor corective;
    3) responsabilităţile individuale ale personalului;
    4) pregătirea şi exerciții de simulare periodice;
    5) înregistrarea şi sistemul de raportare cu privire la incidente sau accidente, la măsurile corective întreprinse;
    6) măsuri luate imediat pentru evitarea iradierii accidentale a personalului şi a publicului.
    35. În cazul nerespectării condițiilor de autorizare sau din alte cauze care au dus la producerea unei urgențe radiologice, titularul autorizației radiologice trebuie:
    1) să investigheze cauzele, împrejurările și consecințele evenimentului, înregistrînd într-un registru special cauzele producerii și măsurile întreprinse pentru reducerea riscului repetării unor astfel de evenimente;
    2) să întreprindă acțiunile necesare pentru eliminarea cauzelor și limitarea consecințelor;
    3) să decidă și să aplice măsurile preventive și corective necesare pentru a micșora probabilitatea de apariție a unor situații similare;
    4) să aplice măsurile dispuse de Agenția Națională și alte organe cu atribuții.
    36. Titularii autorizației radiologice informează în termen de 24 de ore Agenția Națională și Agenția Națională pentru Sănătate Publică referitor la producerea accidentului, cu prezentarea informației care va include:
    1) descrierea cît mai detaliată a accidentului;
    2) identificarea instalațiilor și a personalului implicat și dozele individuale de expunere la radiații ionizante;
    3) cauzele producerii accidentului, acolo unde acestea se cunosc;
    4) măsurile luate pentru restabilirea situației și remedierea mediului în cazul afectării și organizarea supravegherii medicale.
    37. Titularul autorizaţiei radiologice asigură, independent sau prin contractarea organizaţiei specializate, o pregătire completă a personalului care activează cu surse sau materiale radioactive referitor la:
    1) cerinţele legislaţiei privind asigurarea protecției fizice a materialelor şi surselor radioactive;
    2) securitatea fizică a materialelor radioactive în timpul transportării;
    3) operaţiunile posibile ale intruşilor;
    4) tipurile de bariere fizice;
    5) tipurile de alarme;
    6) evaluarea şi răspunsul în caz de alarmă;
    7) protejarea informaţiilor referitoare la sistemul de securitate fizică;
    8) sisteme de întîrziere în jurul zonelor supravegheate și controlate;
    9) funcţionarea staţiei centrale de alarmă;
    10) sisteme de comunicaţie, inclusiv în timpul transportării de materiale radioactive;
    11) organizarea, misiunea şi modul de acţionare a forţei de răspuns;
    12) răspunsul la tulburări sociale;
    13) vulnerabilităţile şi consecinţele sustragerii materialelor radioactive în timpul transportării;
    14) tehnici şi proceduri folosite pentru securizarea mijlocului de transport în timpul unei ameninţări.
    38. Pentru realizarea obiectivelor securităţii fizice în timpul transportării materialelor nucleare şi radioactive, se vor asigura următoarele măsuri:
    1) reducerea la minimum a duratei transportului materialelor nucleare şi radioactive;
    2) reducerea numărului şi duratei operațiunilor de transportare a materialelor nucleare şi radioactive, cum ar fi:
    a) transferul dintr-un mijloc de transport în altul;
    b) transferul la şi de la locurile de depozitare în tranzit;
    c) depozitarea temporară pentru așteptarea sosirii mijlocului de transport;
    3) asigurarea protecției fizice a materialelor radioactive pe durata depozitării în tranzit într-un mod adecvat categoriei de securitate fizică căreia îi aparține respectivul material;
    4) evitarea efectuării transporturilor cu periodicitate regulată;
    5) selectarea adecvată a persoanelor implicate în transportul materialelor nucleare şi radioactive conform prevederilor Hotărîrii Guvernului nr. 1268 din 23 noiembrie 2016 „Pentru aprobarea Regulamentului privind securitatea fizică în activități nucleare și radiologice”.
    39. Transportarea materialelor nucleare şi radioactive se efectuează în conformitate cu prevederile Hotărîrii Guvernului nr. 434 din 16 iulie 2015 „Pentru aprobarea Regulamentului cu privire la transportarea în siguranţă a materialelor radioactive”.

    anexă