În temeiul art.8 lit.b), art.20 alin.(1), art.22 alin.(1) din Legea nr.192/1998 privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.117-126 BIS), art.13 alin.(3) și alin.(14), art.15 alin.(1) lit.b) și alin.(2) din Legea nr. 308/2017 cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2018, nr.58-66, art.133),
    1. Se aprobă Regulamentul privind măsurile de prevenire și combatere a spălării banilor și finanțării terorismului pe piața financiară nebancară, conform anexei.
    2. Se abrogă Hotărârea Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare nr.49/14 din 21.10.2011 cu privire la aprobarea Regulamentului privind măsurile de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului pe piaţa financiară nebancară, înregistrată la Ministerul Justiţiei cu nr.855 din 22 noiembrie 2011 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011, nr.206-215, art.1820).

    PREŞEDINTELE COMISIEI
    NAŢIONALE A PIEŢEI FINANCIARE                              Valeriu CHIȚAN

    Nr. 38/1. Chişinău, 24 august 2018.


    1. Regulamentul privind măsurile de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului pe piaţa financiară nebancară (în continuare - Regulament) se aplică entităţilor raportoare determinate de art.4 alin.(1) lit.c) din Legea nr.308/2017 cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului (în continuare – Legea nr.308/2017), precum și filialelor, sucursalelor și reprezentanțelor din străinătate ale acestora. Prezentul Regulament stabilește cerințe privind: aplicarea măsurilor de precauție, inclusiv de identificare a clientului și a beneficiarului efectiv; identificarea și evaluarea riscurilor de spălare a banilor și finanțare a terorismului; controlul intern, elaborarea și implementarea politicilor și programelor proprii pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului; păstrarea datelor; raportarea activităților și tranzacțiilor suspecte; precum şi alte cerinţe în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului.
    2. Termenii şi expresiile utilizate în prezentul Regulament au semnificaţia atribuită acestora de Legea nr. 308/2017 și de actele normative subordonate legii emise de Serviciul Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor (în continuare – SPCSB), precum și de legislația aferentă domeniului pieței financiare nebancare.
    3. Entitatea raportoare este responsabilă pentru elaborarea, aprobarea şi asigurarea aplicării unor programe proprii adecvate privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, care vor asigura prevenirea şi depistarea la timp a operaţiunilor suspecte.
    4. Entitatea raportoare desemnează  persoanele, inclusiv din rândul membrilor Consiliului și/sau organului executiv, investite cu atribuții de executare a cerințelor actelor normative în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor și finanțării terorismului și de asigurare a conformităţii politicilor şi procedurilor cu aceste cerinţe.
    5. Entitatea raportoare întreprinde măsuri de identificare, evaluare şi minimizare a riscurilor în vederea prevenirii utilizării sau implicării entităţii raportoare în tranzacţii de spălare a banilor şi finanţare a terorismului.
    6. Programele proprii de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului reprezintă politici şi proceduri, inclusiv reguli cu privire la măsurile de identificare a clienţilor, norme de etică şi profesionalism în cadrul entității raportoare şi previn implicarea acesteia în acțiuni de spălare a banilor sau finanţare a terorismului. Politicile şi procedurile trebuie să asigure efectuarea operaţiunilor financiare într-un mod sigur şi prudent.
    7. La elaborarea programelor proprii privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, entitatea raportoare transpune prezentul Regulament cu adaptarea la propria activitate în dependenţă de mărimea, complexitatea, natura şi volumul activităţilor, lista clienţilor, nivelul de risc asociat cu diferiţi clienţi şi operaţiunile desfăşurate de aceştia, ținând cont de prevederile legislaţiei şi practica acceptată în domeniu.
    8. Programele entităţii raportoare privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului se aprobă de către conducerea entităţii raportoare şi se supun revizuirii ori de câte ori este necesar, inclusiv urmare a modificărilor operate la legislaţia din domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului.
    9. Programele proprii de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului pe piaţa financiară nebancară prevăd, fără a se limita la:
    1) obligaţiile entităţii raportoare:
    a) identificarea activităților vulnerabile spălării banilor şi finanţării terorismului, delimitarea atribuţiilor fiecărei subdiviziuni îndreptate spre prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului. Activităţi vulnerabile spălării banilor şi finanţării terorismului pot fi, fără a se limita la: tranzacţiile complexe şi neordinare; operaţiunile financiare internaţionale; operaţiunile efectuate cu aplicarea tehnologiilor informaţionale noi; administrarea fiduciară; asigurările de viață și alte tipuri de anuități; alte activităţi în conformitate cu prevederile legislaţiei în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului;
    b) identificarea, evaluarea și stabilirea măsurilor necesare în vederea minimizării riscurilor de spălare a banilor și finanțare a terorismului și de prevenire a utilizării entității raportoare, în mod intenționat sau nu, de către grupuri criminale organizate sau de către asociații acestora;
    c) mecanismul de cunoaștere a clienților;
    d) cunoaşterea surselor de informare a terţilor;
    e) modul de aprobare a tranzacţiilor semnificative ale clienţilor cu grad de risc sporit;
    f) obligația asigurării și procedura înlăturării neconformităților identificate în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului pe piaţa financiară nebancară;
    g) aplicarea politicilor şi procedurilor interne aferente prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului;
    h) punerea în aplicare a procedurilor interne privind accesul în timp rezonabil al personalului responsabil la informaţia necesară exercitării atribuțiilor de serviciu;
    i) persoanele responsabile de asigurarea conformității politicilor și procedurilor cu cerințele legale în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor și finanțării terorismului; 
    2) măsuri de identificare a clientului și a beneficiarului efectiv (regulile “cunoaşte-ţi clientul”);
    3) proceduri de aplicare a măsurilor de precauție privind clienții: simplificată – atunci când, prin natura lor, pot prezenta un risc redus de spălare a banilor și finanțare a terorismului și, respectiv, sporită - atunci când, prin natura lor, pot prezenta un risc înalt de spălare a banilor și finanțare a terorismului;
    4) proceduri de raportare internă şi externă către autorităţile competente privind activităţile şi operaţiunile suspecte;
    5) procedura de identificare, evaluare, monitorizare, gestionare și diminuare a riscurilor spălării banilor și finanțării terorismului în domeniul propriu de activitate; 
    6) modalităţi de ținere a evidenţei informațiilor corespunzătoare, precum şi stabilirea modului de acces la acestea;
    7) proceduri şi măsuri de efectuare a auditului privind verificarea modului de conformare la normele elaborate şi de evaluare a eficienţei acestora;
    8) standarde pentru angajare, măsuri de promovare a normelor etice și profesionale şi un program continuu de pregătire a personalului în domeniul cunoaşterii clienţilor, inclusiv proceduri privind selectarea angajaţilor noi în baza criteriului de profesionalism înalt.
    10. Entitatea raportoare este obligată să identifice şi să evalueze riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului în domeniul propriu de activitate, ţinând cont de evaluarea riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului la nivel naţional, precum şi de criteriile şi factorii stabiliţi în acest sens.
    11. Entitatea raportoare identifică şi evaluează riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului în domeniul propriu de activitate până la:
    a) lansarea şi dezvoltarea de produse şi servicii noi;
    b) utilizarea tehnologiilor noi sau aflate în dezvoltare, atât pentru produsele şi serviciile noi, cât şi pentru cele existente.
    12. Rezultatele evaluării riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului se consemnează într-un raport de evaluare, care se aprobă de către persoana din conducere responsabilă de asigurarea conformității politicilor și procedurilor cu cerințele legale privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului din cadrul entității raportoare și se actualizează la necesitate sau cel puțin anual. 
    13. În procesul de evaluare a riscurilor de spălare a banilor şi finanţare a terorismului, entitatea raportoare utilizează diferite variabile aferente domeniului de activitate, inclusiv: destinaţia investiției, scopul, frecvența și durata relaţiei de afaceri, volumul mijloacelor financiare depuse sau mărimea tranzacţiilor efectuate, categoria de produs sau serviciu prestat etc.
    14. Entitatea raportoare ia în consideraţie și factorii de risc, inclusiv cei referitor la clienți, jurisdicții, canale de distribuție, precum și:
    1) Riscul legal – riscul că hotărârile instanţei de judecată sau contractele sunt dificile, pot afecta negativ operaţiunile sau situaţia entităţii raportoare sau sunt imposibile de executat. În scopul minimizării riscului legal, entitatea raportoare identifică persoanele fizice şi juridice, precum şi beneficiarul efectiv.
    2) Riscul imaginii – risc care implică posibilitatea prejudicierea imaginii clientului, urmare a apariţiei publicităţii adverse privind practicile de afaceri ale entităţii raportoare şi ale beneficiarului efectiv.
    3) Riscul operaţional – riscul pierderilor directe sau indirecte, care rezultă din procesele interne inadecvate sau eşuate, persoane sau evenimente externe.
    4) Riscul tehnologiilor informaţionale – riscul care poate apărea în urma lansării tehnologiilor informaţionale noi şi a dezvoltării celor existente, când acestea pot crea condiţii favorabile pentru acţiuni de spălare a banilor şi finanţare a terorismului.
    15. În procesul evaluării riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului, entitatea raportoare asigură proporționalitatea acţiunilor cu riscurile identificate în domeniul de activitate.
    16. Entitatea raportoare nu este în drept să deschidă şi să ţină conturi anonime sau conturi pe nume fictive, să stabilească sau să mențină relaţie de afaceri cu o entitate fictivă sau cu o entitate despre care se ştie că permite unei entități fictive să utilizeze conturile sale.
    17. Entitatea raportoare aplică măsuri de identificare a clienţilor, precum și a beneficiarilor efectivi:
    1) până la iniţierea relaţiilor de afaceri;
    2) la efectuarea tuturor tipurilor de tranzacţii ocazionale:
    a) în valoare de peste 20000 de lei – dacă tranzacţia se efectuează printr-o singură operaţiune, prin intermediul prestatorilor de servicii de plată, inclusiv cu utilizarea mijloacelor electronice;
    b) în valoare de peste 300000 de lei – dacă tranzacţia se efectuează prin una sau mai multe operaţiuni care au legătură între ele, ţinând cont de cerinţele la nivel naţional;
    3) atunci când există o suspiciune de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, independent de derogări, scutiri sau limite stabilite;
    4) atunci când există suspiciuni privind veridicitatea, suficienţa şi precizia datelor de identificare obţinute anterior.
    18. Entitatea raportoare identifică clientul şi adoptă măsuri adecvate bazate pe risc pentru verificarea identităţii, astfel încât să aibă certitudinea privind veridicitatea informațiilor deținute despre client, inclusiv structura proprietăţii şi structura de control ale acestuia. La solicitarea inițierii operațiunii/tranzacției entitatea raportoare identifică persoana pe numele căreia se stabileşte relaţia de afaceri, beneficiarul efectiv în numele căruia acţionează persoana, precum şi determină detaliile privind natura aranjamentelor existente.
    19. Entitatea raportoare elaborează politici şi proceduri clare de acceptare a clientului, inclusiv o descriere a tipurilor de clienţi care par să impună un risc sporit instituţiei. La elaborarea acestor politici, situaţia clienţilor cu risc sporit implică examinarea experienţei profesionale a clienţilor, ţării de origine, activităţilor de afacere sau altor indicatori, având în vedere Recomandările cu privire la abordarea bazată pe risc a clienților de către entitățile raportoare în vederea prevenirii și combaterii spălării banilor și finanțării terorismului, aprobate de către Comisia Națională a Pieței Financiare (în continuare – CNPF). Procedurile de acceptare a clienţilor includ mai multe etape în dependenţă de nivelul de risc al clienţilor și pun accent pe clienţii cu un venit înalt a cărui sursă este neclară sau neidentificată. Deciziile privind relaţiile de afaceri cu clienţii cu un grad de risc sporit, se adoptă de către persoana cu funcții de conducere de rang superior a entităţii raportoare. Procesul de acceptare a clienţilor nu restricţionează accesul publicului larg la serviciile financiare.
    20. Entitatea raportoare dispune de o politică şi o procedură sistematică de identificare a clienţilor (fie permanenţi sau ocazionali, persoane fizice sau juridice sau alte aranjamente legale) şi a beneficiarului efectiv, de instrumente adecvate de verificare din surse sigure şi independente a informaţiei despre clienţi şi despre tranzacţiile acestora.
    21. Informaţia cu privire la identificarea clienţilor şi a beneficiarilor efectivi ai acestora se actualizează ori de câte ori este necesar, dar cel puţin anual - pentru clienții cu grad de risc sporit și odată la 3 ani - pentru cei cu grad de risc scăzut. Clientul confirmă că datele și informațiile furnizate entității raportoare sunt actuale și corespund scopului și naturii relației de afaceri declarate.
    22. Entitatea raportoare trebuie să poată demonstra organelor cu funcţii de supraveghere, prin documente confirmative, că amploarea măsurilor de precauţie întreprinse de aceasta este adecvată, având în vedere riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului.
    23. La aplicarea măsurilor de identificare a clienților entitatea raportoare respectă prevederile legislației aferente prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului prin obţinerea cel puţin a următoarelor informaţii:
    1) În cazul clientului – persoană fizică:
    a) numele, prenumele şi patronimicul, după caz;
    b) data și locul naşterii;
    c) numărul de identificare (IDNP), seria și numărul sau alţi indici unici conţinuţi într-un act de identitate oficial valabil, care conţine fotografia titularului (de exemplu: paşaport, buletin de identitate, permisul de şedere eliberat de autorităţile împuternicite ale Republicii Moldova, alte acte de identitate);
    d) adresa de domiciliu şi/sau reşedinţă;
    e) numărul de telefon, adresa de poştă electronică (în cazul în care există);
    f) cetăţenia;
    g) ocupaţia şi/sau numele/denumirea angajatorului;
    h) funcţia publică importantă deţinută, după caz;
    i) numele beneficiarului efectiv;
    j) scopul şi natura relaţiei cu entitatea raportoare, serviciul sau produsul solicitat;
    k) sursa venitului.
    2) În cazul clientului – persoană juridică:
    a) denumirea clientului, forma juridică, actul de constituire și dovada de înregistrare a persoanei juridice;
    b) numărul de identificare de stat și codul fiscal;
    c) sediul/ adresa unde sunt desfăşurate operaţiunile de afaceri ale persoanei juridice, precum și adresa de corespondența, după caz;
    d) numărul de telefon, fax, adresa de poştă electronică, după caz;
    e) informaţia privind identitatea persoanelor care, potrivit actelor de constituire sunt investite cu competenţa de a conduce şi reprezenta entitatea (în cazul lipsei acestei informații, se indică administratorul persoanei juridice);
    g) natura și scopul activității;
    h) scopul utilizării contului şi natura relaţiei cu entitatea raportoare;
    i) identitatea beneficiarului efectiv.
    3) Pentru beneficiarii bunurilor aflate sub orice formă de administrare fiduciară, care sunt desemnați după caracteristici particulare sau după categorie, entitatea raportoare va obține suficiente informații cu privire la beneficiar, astfel încât să se asigure că va stabili identitatea acestuia la momentul plății sau al exercitării de către beneficiar a drepturilor sale dobândite.  
    4) Pentru beneficiarii de polițe de asigurare de viață și anuităților se vor obține suplimentar următoarele date:
    a) pentru persoana fizică sau juridică (inclusiv orice fel de aranjament legal) - numele și prenumele beneficiarului poliței;
    b) pentru beneficiarii desemnați după caracteristică, categorie (de exemplu, soția sau copii la momentul în care intervine cazul asigurat) sau prin alte mijloace (de exemplu, prin testament) – se vor obține suficiente informații aferente beneficiarului poliței, astfel încât entitatea raportoare să poată stabili identitatea acestuia la momentul plății.
    24. La identificarea clienţilor, în baza riscului sporit identificat, entitatea raportoare va obține suplimentar următoarele informaţii:
    1) pentru clienţii - persoane fizice:
    a) oricare alt nume utilizat (alt nume deținut anterior);
    b) adresa de serviciu, codul poștal, adresa de e-mail, numărul telefonului mobil;
    c) statutul de rezident/nerezident;
    d) sursa bunurilor clientului;
    e) sursa mijloacelor financiare aferente operațiunii/tranzacției;
    2) pentru persoanele juridice, inclusiv cele care gestionează bunuri aflate sub administrare fiduciară: informaţii privind identitatea persoanelor care dețin poziții de management superior, situația financiară și sursa/destinația mijloacelor bănești aferente operațiunii/tranzacției.
    25. Verificarea identității beneficiarilor polițelor de asigurare de viață și anuităților se va efectua la momentul plății.  În caz de atribuire totală sau parțială, către un terț, a unei asigurări de viață și anuități, entitatea raportoare care cunoaște despre atribuirea respectivă va identifica beneficiarul efectiv la momentul atribuirii către persoana fizică sau juridică care primește, pentru beneficiul propriu, valoarea poliței cedate.
    26. Beneficiarul unei polițe de asigurare de viață va fi considerat de către entitatea raportoare un factor de risc în determinarea unei eventuale aplicări a măsurilor de precauție sporită privind clienții. În cazul în care entitatea raportoare stabilește că un beneficiar – persoană juridică sau alt aranjament legal prezintă un risc sporit, măsurile de precauție sporită vor include măsuri rezonabile de identificare și verificare a identității beneficiarului efectiv al beneficiarului poliței la momentul plății.
    27. Entitatea raportoare identifică beneficiarul efectiv al clientului său şi întreprinde măsuri rezonabile pentru a verifica identitatea beneficiarului efectiv pe bază de risc, utilizând informaţia relevantă sau datele obţinute din surse sigure, astfel încât să cunoască cine este beneficiarul efectiv. Pentru identificarea beneficiarului efectiv se vor utiliza aceleaşi proceduri de identificare ca și pentru persoane fizice (pct.23 subpct.1) și, în funcţie de riscul identificat, suplimentar măsurile prevăzute la pct.24 subpct.1) din prezentul Regulament).
    28. La identificarea beneficiarilor efectivi ai clienţilor entitatea raportoare întreprinde următoarele măsuri:
    1) în cazul persoanelor fizice: dacă contul este deschis pe numele unei anumite persoane, entitatea raportoare va determina dacă persoana respectivă activează în numele său (declaraţia persoanei privind beneficiarul efectiv);
    2) în cazul persoanelor juridice: entitatea raportoare determină caracterul proprietăţii şi mecanismul de control asupra persoanei juridice şi aplică măsuri rezonabile la verificarea identităţii beneficiarilor efectivi. Întru corespunderea acestor cerinţe este necesară constatarea persoanelor fizice care deţin poziţii de control, a persoanelor fizice care elaborează politica persoanei juridice şi a persoanelor fizice care controlează această persoană (în baza documentelor de constituire, extrasului din Registru de stat etc.).
    29. În cazul în care clientul sau proprietarul pachetului de control este o societate ale cărei valori mobiliare sunt admise spre tranzacționare pe o piață reglementată care are obligația de dezvăluire publică a informației în vederea asigurării transparenței adecvate a beneficiarului efectiv, nu este necesară identificarea şi verificarea identităţii beneficiarului efectiv al acesteia.
    30. Entitatea raportoare verifică identitatea clientului și a beneficiarului efectiv până la stabilirea relaţiei de afaceri sau în momentul stabilirii relaţiei de afaceri sau efectuării unei tranzacţii prevăzute la pct.17 subpct.2) din prezentul Regulament, iar în situațiile cu risc scăzut conform pct.53 subpct.1) din prezentul Regulament.
    31. Verificarea identităţii clientului și a beneficiarului efectiv se realizează pe baza documentelor oficiale, cum ar fi documentele de identitate, emise de o autoritate oficială, care să includă o fotografie a titularului. Verificarea informaţiilor care nu se pot proba cu documentele menţionate mai sus, se va realiza prin orice metodă corespunzătoare, cum ar fi: confirmarea datei de naştere, de exemplu, din certificatul de naştere, paşaport, buletin de identitate, permisul de şedere eliberat de autorităţile împuternicite ale Republicii Moldova etc.; confirmarea adresei de reşedinţă în cazul în care nu corespunde cu domiciliul (de exemplu, informaţia de la autorităţi publice sau de la alte persoane abilitate etc.); contactarea clientului prin telefon, fax sau e-mail (în cazul în care există) pentru a confirma informaţia prezentată după deschiderea contului; confirmarea validităţii documentelor de identitate cu certificatele persoanelor autorizate, cu registrele de stat şi private.
    32. Entitatea raportoare are obligaţia de a verifica dacă persoana juridică este înregistrată în Registrul de stat al persoanelor juridice sau, după caz, într-un alt registru public. Verificarea informaţiilor furnizate de client se va realiza prin orice metodă corespunzătoare, astfel încât entitatea raportoare să se asigure de veridicitatea acestor informaţii. În acest sens entitatea raportoare va utiliza cel puţin următoarele modalităţi: revizuirea ultimelor rapoarte financiare, utilizarea informaţiei independente în procesul de verificare, cum ar fi prin accesul public (registrele de stat) sau baze de date private, efectuarea unei analize pentru a vedea dacă clientul nu a fost sau nu este în proces de insolvabilitate sau lichidare, obţinerea referinţei unei entităţi raportoare cu care clientul a avut relaţii de afaceri, contactarea clientului prin telefon, prin intermediul serviciilor poştale sau e-mail, coroborarea cu informaţia prezentată pe pagina web a clientului sau efectuarea unei vizite pe teren la adresa indicată de persoana juridică.
    33. În cazul în care o persoană fizică este împuternicită în numele clientului să deschidă cont sau să efectueze tranzacţii, entitatea raportoare verifică împuternicirile acesteia autentificate în modul stabilit de legislație, precum şi identifică şi verifică persoana în cauză, utilizând aceleaşi proceduri ca și pentru persoanele fizice. Declaraţia persoanei privind beneficiarul efectiv este completată de către beneficiarul efectiv sau de către persoana împuternicită şi conţine informaţia conform pct.23 subpct.1) și în dependență de riscul identificat, suplimentar pct.24 subpct.1) din prezentul Regulament.
    34. În cazul deschiderii contului de către un intermediar în numele unui singur client sau în numele mai multor clienţi, entitatea raportoare solicită şi obţine informaţiile şi documentele corespunzătoare cu privire la identitatea intermediarului şi a persoanelor beneficiare în contul cărora acesta acţionează, precum şi detalii privind natura împuternicirii lui. Entitatea raportoare acceptă deschiderea a astfel de conturi numai cu condiţia că este capabilă să identifice atât intermediarii, cât şi beneficiarii efectivi ai mijloacelor băneşti. În cazul în care intermediarul nu are dreptul să acorde entităţii raportoare informaţia necesară privind beneficiarii, aceasta nu permite deschiderea contului.
    35. În cazul în care clientul nu se prezintă personal la identificare, entitatea raportoare solicită informațiile și documentele necesare ținând cont de prevederile pct.59 din prezentul Regulament.
    36. Entitatea raportoare este obligată să se abţină de la stabilirea unor relaţii de afaceri, să înceteze ori să refuze îndeplinirea tranzacţiilor în cazul în care nu au fost prezentate actele stabilite pentru identificarea persoanei fizice sau juridice ori datele şi informaţiile obţinute sunt neautentice sau neveridice, sau există suspiciuni de spălare a banilor şi/sau finanţare a terorismului. Entitatea raportoare, în cazul apariţiei circumstanţelor descrise mai sus, informează organul abilitat în conformitate cu prevederile Legii nr.308/2017.
    37. Documentele prezentate în vederea identificării și verificării identității clientului şi a beneficiarului efectiv trebuie să fie valabile la data prezentării lor, iar copiile acestora se păstrează de către entitatea raportoare conform prevederilor prezentului Regulament și a procedurilor interne stabilite.
    38. În cazul în care nu este posibilă respectarea cerințelor stabilite la pct.23, pct.26-28 și pct.30-31 din prezentul Regulament, entitatea raportoare este obligată să nu efectueze nici o activitate sau tranzacție, să nu deschidă un cont de plăți, să nu stabilească o relație de afaceri ori să termine o relație de afaceri existentă, precum și să raporteze circumstanțele, activitățile sau tranzacțiile suspecte SPCSB potrivit Legii nr.308/2017.
    39. Entitatea raportoare monitorizează continuu tranzacţiile sau relaţiile de afaceri cu clientul, pentru a se asigura că acestea sunt conforme informaţiilor furnizate. Procedurile privind monitorizarea continuă a conturilor şi a tranzacţiilor includ:
    1) determinarea operaţiunilor ordinare (specifice) ale clientului;
    2) monitorizarea operaţiunilor clientului în scopul determinării corespunderii operaţiunilor ordinare (specifice) pentru acel client sau pentru clienţii din cadrul categoriilor similare;
    3) dispunerea de sisteme informaţionale manageriale adecvate în scopul prezentării persoanelor responsabile şi a analizei centralizate a informaţiei din cadrul tuturor sistemelor necesare pentru identificarea, analiza şi monitorizarea eficientă a conturilor clienţilor cu grad de risc sporit;
    4) identificarea de către entitatea raportoare a operaţiunilor suspecte, inclusiv a celor ocazionale sau potenţiale, precum şi a surselor mijloacelor folosite de client în aceste operaţiuni.
    40.  Entitatea raportoare acordă atenţie sporită tuturor tranzacţiilor complexe şi neordinare (neobişnuite), care nu au un scop economic sau juridic clar. Entitatea raportoare examinează natura şi scopul acestor tranzacţii, iar constatările le documentează în scris, şi ia măsuri de precauţie sporite în conformitate cu cerinţele prezentului Regulament.
    41. Pentru toate conturile, entitatea raportoare aplică măsuri pentru detectarea activităţilor sau persoanelor suspecte. Acest lucru poate fi efectuat prin stabilirea limitelor pentru un grup particular sau categorie de conturi. O atenţie deosebită se acordă tranzacţiilor care depăşesc aceste limite şi tranzacţiilor care presupun că clientul efectuează activităţi neobişnuite sau suspecte. Acestea pot include tranzacţii care nu par să aibă un sens economic sau comercial, sau care implică sume mari de bani care nu sunt specifice tranzacţiilor obişnuite sau aşteptate ale clientului.
    42. În scopul monitorizării clienţilor şi tranzacţiilor acestora entitatea raportoare solicită documentele justificative care confirmă legalitatea tranzacţiilor și determină sursa mijloacelor bănești utilizate (contracte, facturi, documente de expediţie, declarații vamale, certificate de salariu, dări de seamă fiscale, rapoarte de activitate etc.).
    43. Pentru categoria clienţilor cu un risc potenţial sporit se monitorizează toate tranzacţiile derulate prin conturile acestora. Fiecare entitate raportoare stabilește persoanele care se încadrează în această categorie, luând în consideraţie tipul clientului (persoană fizică sau juridică), istoria acestuia, ţara de origine, funcția publică importantă deţinută, specificul activităţii desfăşurate de către client, sursa fondurilor după caz, alţi indicatori de risc.
    44. Pentru clienţii cu un risc potenţial sporit, entitatea raportoare dispune de sisteme de control intern care vor evidenţia în timp oportun lipsa sau insuficienţa documentaţiei corespunzătoare la deschiderea contului, tranzacţiile neobişnuite derulate prin contul clientului; acordă o atenţie sporită informaţiilor provenite de la terţe părţi în legătură cu aceste persoane; pune la curent persoana cu funcții de conducere de rang superior cu situaţia monitorizării conturilor clienţilor cu risc sporit. Tranzacţiile de mare valoare a acestor clienţi se aprobă de către persoana cu funcții de conducere de rang superior.
    45. Entitatea raportoare, având în vedere prevederile art.33 din Legea nr.308/2017, din oficiu sau la solicitare, se abţine de la executarea activităţilor şi tranzacţiilor cu bunuri, inclusiv mijloace financiare, pentru un termen de până la 5 zile lucrătoare, la stabilirea suspiciunilor pertinente care pot indica despre acţiuni de spălare a banilor, infracţiuni asociate acestora, acţiuni de finanţare a terorismului sau a proliferării armelor de distrugere în masă, în curs de pregătire, de tentativă, de realizare ori deja realizate.
    46. Entitatea raportoare informează imediat SPCSB despre măsurile întreprinse, dar nu mai târziu de 24 de ore de la momentul abținerii.
    47. Măsurile aplicate conform cerințelor pct.45 din prezentul Regulament încetează din oficiu în baza permisiunii scrise şi confirmate de SPCSB.
    48. Entitatea raportoare poate utiliza informația deținută de către persoanele terțe pentru a realiza măsurile prevăzute la pct.23-24, pct.26-28 și pct.30-31 din prezentul Regulament, în următoarele condiții:
    1) entitatea raportoare dispune de posibilitatea de a obține imediat informațiile necesare aferente măsurilor prevăzute la pct.23-24, pct.26-28 și pct.30-31 din prezentul Regulament, deținute de către persoanele terțe;
    2) entitatea raportoare adoptă și implementează proceduri eficiente privind accesul operativ la copiile datelor de identificare și la alte documente aferente măsurilor prevăzute la pct.23, 24, pct.26-28 și pct.30, 31 din prezentul Regulament, deținute de către persoanele terțe;
    3) persoanele terţe sunt supravegheate adecvat şi îndeplinesc cerinţe similare celor prevăzute de Legea nr.308/2017;
    4) persoanele terţe nu sunt rezidente în jurisdicţiile cu risc sporit.
    49. Asigurătorul (reasiguratorul) este obligat să instituie reguli şi proceduri de identificare a clienţilor, să asigure instruirea continuă a personalului propriu, inclusiv a agentului de asigurare persoană fizică, fiind responsabil pentru toate acţiunile întreprinse de către agentul de asigurare persoană fizică în scopul executării prevederilor Legii nr.308/2017.
    50. Entitatea raportoare poartă răspunderea finală pentru realizarea măsurilor prevăzute la pct.23, 24, pct.26-28 și pct.30, 31 din prezentul Regulament de către persoanele terțe la care a apelat.
    51. Entitatea raportoare aplică măsuri de precauţie simplificată privind clienţii atunci când poate prezenta un risc scăzut de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului prin natura acestuia.
    52. Măsurile de precauție simplificată privind clienţii implică obţinerea de suficiente informaţii despre aceștia, care să asigure entităţii raportoare legitimitatea încadrării clienţilor în categoria de clienţi cu grad scăzut de risc de spălare a banilor şi finanţare a terorismului conform legislaţiei, monitorizarea operaţiunilor acestora pentru detectarea tranzacţiilor suspecte şi stabilirea unei proceduri care să permită actualizarea şi adecvarea informaţiilor deţinute despre clienţi astfel încât entitatea raportoare să se asigure că aceştia se menţin în respectiva categorie de clienţi.
    53. Măsurile de precauţie simplificată privind clienţii cuprind măsurile de precauţie privind clienţii prevăzute la pct.23 și pct.27 din prezentul Regulament, în cadrul unei proceduri simplificate aferente riscului scăzut de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului, care include:

    1) verificarea identităţii clientului şi beneficiarului efectiv după stabilirea relaţiei de afaceri (de exemplu, dacă valoarea tranzacțiilor clientului depășește un anumit prag definit);
    2) actualizarea datelor de identificare conform pct.21 din prezentul Regulament;
    3) reducerea gradului de monitorizare continuă a tranzacţiei sau a relaţiei de afaceri;
    4) limitarea obţinerii informaţiilor privind scopul şi natura relaţiei de afaceri (de exemplu, deducerea acestora din tipul tranzacțiilor sau al relației de afaceri stabilită).
    54. Entitatea raportoare, în baza evaluării proprii, va stabili factorii care generează riscuri scăzute de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului şi care determină necesitatea aplicării măsurilor de precauţie simplificată privind clienţii, luând în considerare criteriile prevăzute de art.7 alin.(3) din Legea nr.308/2017, precum și: 
    1) sume reduse pentru plăți, depuneri sau retrageri de numerar;
    2) număr de plăți sau depuneri limitate și periodice, inclusiv retragerea numerarului într-o anumită perioadă de timp;
    3) contul poate stoca doar valori limitate de fonduri aferente unui produs sau serviciu;
    4) produsul sau serviciul poate fi folosit doar la nivel național;
    5) produsul sau serviciul este acceptat de un număr limitat de agenți, a căror activitate este cunoscută entității raportoare;
    6) activitatea clientului este tipică produsului/serviciului de care beneficiază și constantă în timp;
    7) caracteristicile produsului/serviciului nu permit mișcări pe cont sau nu pot fi retrase fonduri în favoarea altui client, cum ar fi beneficiile unui grup de clienți;
    8) produsul/serviciul include penalități semnificative pentru retrageri anticipate;
    9) produsul/serviciul permite doar tranzacții sau mișcări pe cont de la clienți identificați sau în care toate fondurile revin clientului.
    55. Entitatea raportoare nu aplică măsuri de precauție simplificată în cazul existenţei suspiciunii cu privire la spălarea banilor sau finanţarea terorismului.
    56. În procesul de punere în aplicare a legislației în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor și finanțării terorismului, entitatea raportoare stabilește categoria clienţilor şi a tranzacţiilor ce prezintă un grad de risc sporit, pe baza unor indicatori de risc care pot avea în vedere volumul activelor sau veniturilor, tipul serviciilor solicitate, tipul activităţii desfăşurate de client, circumstanţele economice, reputaţia ţării de origine, admisibilitatea explicaţiilor oferite de client, nivelurile valorice prestabilite pe categorii de tranzacţii.
    57. Entitatea raportoare, în baza evaluării proprii, stabilește factorii care generează riscuri sporite de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului şi care determină necesitatea aplicării măsurilor de precauţie sporită privind clienţii, luând în considerare criteriile prevăzute de art.8 alin.(2) din Legea nr.308/2017, precum și:
    1) produse sau servicii care permit efectuarea de operațiuni în valori mari sau nelimitate de mijloace bănești;
    2) operațiunile sunt efectuate de la unul sau mai mulți plătitori din diferite țări la un beneficiar local;
    3) clientul efectuează operațiuni în numele altei persoane;
    4) tranzacțiile efectuate nu au un sens economic;
    5) clientul efectuează întotdeauna tranzacții puțin sub limita stabilită de raportare;
    6) clientul pare să știe puțin sau nu dorește să furnizeze informații despre beneficiar;
    7) operațiunea nu este însoțită de informațiile necesare despre plătitor sau beneficiar;
    8) mijloacele bănești trimise sau primite sunt în contradicție cu venitul clientului (dacă este cunoscut);
    9) alți factori identificați în cadrul evaluării riscurilor.
    58. Măsurile de precauţie sporită aplicate de către entitatea raportoare includ:
    1) obţinerea informaţiei suplimentare despre client (de exemplu genul de activitate, volumul activelor şi/sau investiţiilor preconizate, natura și scopul relaţiei de afaceri preconizate, informația disponibilă din alte surse publice, internet) și actualizarea frecventă a informaţiei cu privire la identitatea clientului şi a beneficiarului efectiv;
    2) obținerea informației suplimentare pentru stabilirea sau verificarea sursei mijloacelor băneşti și a averii clientului;
    3) obținerea informației privind scopul activității;
    4) aprobarea de către persoana cu funcții de conducere de rang superior a începerii sau continuării relaţiei de afaceri cu astfel de clienţi;
    5) monitorizarea sporită şi permanentă a relaţiei de afaceri, prin creşterea numărului și timpului verificărilor efectuate şi selectarea activităților ce necesită examinare suplimentară;
    6) solicitarea ca prima plată să fie efectuată de client prin intermediul unui cont deschis în numele clientului la o instituție financiară care aplică cel puțin aceleași măsuri de precauție privind clientul;
    7) măsuri suplimentare prevăzute la pct.59 – 63 din prezentul Regulament.
    59. În cazul în care persoana fizică sau juridică nu se prezintă personal la identificare, precum şi în momentul efectuării tranzacţiilor (relaţii prin corespondenţă sau prin telefon, e-mail, Internet sau alte mijloace electronice), entitatea raportoare aplică clienţilor în cauză procedurile de identificare şi standardele de monitorizare egale celor aplicabile clienţilor disponibili să se prezinte personal la entitatea raportoare (de exemplu, prin utilizarea semnăturii digitale, metode biometrice, chei de sesiune etc.). În cazul unor astfel de relaţii, măsurile efectuate de către entitatea raportoare includ:
    1) certificarea documentaţiei transmise entităţii raportoare, inclusiv a specimenului de semnătură;
    2) solicitarea documentelor suplimentare pentru a completa dosarul conform procedurilor de precauție sporită a clienţilor;
    3) aplicarea măsurilor de protecţie care să asigure autenticitatea documentaţiei transmise entităţii raportoare, în cazul documentelor în formă electronică;
    4) acceptarea clientului utilizând procedurile care prevăd solicitarea informaţiei de la o altă entitate raportoare;
    5) stabilirea şi menţinerea unei modalităţi de contact cu clientul, independentă de modalitatea prin care sunt realizate tranzacţiile cu clienţii la distanţă.
    60. În cazul tranzacțiilor cu persoanele expuse politic, membrii familiilor precum și persoanelor asociate persoanelor expuse politic, clienţilor nerezidenţi şi clienţilor sau proprietarilor beneficiari care primesc fonduri din străinătate, entitatea raportoare aplică suplimentar măsuri de precauție, care pot include, dar nu se limitează la:
    1) dispunerea de proceduri corespunzătoare, în dependenţă de risc, inclusiv de evaluare a riscurilor,  pentru a stabili dacă un client, potențial client sau beneficiarul efectiv al unui client este o persoană expusă politic;
    2) aprobarea de către persoana cu funcții de conducere de rang superior a începerii sau continuării relaţiei de afaceri cu astfel de clienţi şi/sau pentru realizarea acestor tranzacţii;
    3) supravegherea sporită şi permanentă a relaţiilor de afaceri;
    4) adoptarea de măsuri corespunzătoare pentru a stabili/verifica sursa mijloacelor băneşti;
    5) gestiunea adecvată a informaţiei, care să permită furnizarea în timp util a informaţiilor necesare pentru identificarea, analiza şi monitorizarea efectivă a acestor tranzacţii, inclusiv luarea măsurilor privind informarea organului abilitat conform legislaţiei;
    6) necesitatea ca persoanele împuternicite cu coordonarea activităţii de prestare a serviciilor clienţilor respectivi să cunoască şi să acorde o atenţie sporită informaţiilor provenite de la terţi în legătură cu aceste persoane.
    61. Entitatea raportoare întreprinde măsuri pentru a stabili dacă beneficiarii unei poliţe de asigurare de viaţă sau ai unei anuităţi şi/sau, după caz, beneficiarul efectiv al beneficiarului sunt persoane expuse politic. Măsurile respective se adoptă cel târziu la momentul plăţii sau la momentul atribuirii, totale sau parţiale, a poliţei. În cazul în care au fost identificate riscuri sporite, entitatea raportoare, suplimentar la măsurile de precauţie, întreprinde următoarele:
    1) informează persoana cu funcţii de conducere de rang superior înainte de plata veniturilor corespunzătoare poliţei de asigurare;
    2) efectuează o examinare sporită a întregii relaţii de afaceri cu asiguratul.
    62. În cazul persoanelor juridice care stabilesc relaţia de afaceri în scopul investirii şi administrării fiduciare a bunurilor, entitatea raportoare identifică persoana pe numele căreia se stabileşte relaţia de afaceri, beneficiarul în numele căruia acţionează persoana, precum şi determină detaliile privind natura aranjamentelor existente. Măsurile de identificare vor cuprinde, de asemenea, fondatorii administrării fiduciare, orice alte persoane care au predat bunuri în administrare fiduciară, orice beneficiar al administrării fiduciare şi persoanele cu drept de dispoziţie asupra bunurilor.
    63. În cazul în care clienţii care acţionează în numele altor persoane, și anume, care nu se prezintă personal la identificare și persoane juridice cu rol de structuri de administrare a bunurilor personale, nu au dreptul să furnizeze entității raportoare informaţia necesară privind beneficiarii efectivi, entitatea raportoare nu va stabili o altă relaţie de afaceri cu aceștia.
    64. Entitatea raportoare dispune de proceduri clare – având în vedere prevederile Legii nr.308/2017, aduse la cunoştinţa personalului, care prevăd raportarea de către personal a tuturor tranzacţiilor și activităților suspecte de spălare a banilor, de infracțiuni asociate acestora şi de finanţare a terorismului. Procedurile prevăd modul de informare, a conducerii şi, după caz, a serviciului de securitate internă, despre problemele ce ţin de prevenirea și combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului.
    65. Entitatea raportoare este obligată să informeze imediat SPCSB despre bunurile suspecte, activităţile sau tranzacţiile suspecte de spălare a banilor, de infracţiuni asociate acestora şi de finanţare a terorismului, care sunt în curs de pregătire, de tentativă, de realizare sau sunt deja realizate. Datele privind activităţile, tranzacţiile suspecte şi bunurile suspecte se indică în formulare speciale, care se remit SPCSB în cel mult 24 de ore de la identificarea actului sau circumstanţelor care generează suspiciuni.
    66. Entitatea raportoare completează un formular special pentru activitățile sau tranzacţiile clienților, realizate în numerar, printr-o operaţiune cu o valoare de cel puţin 100 mii de lei ori prin mai multe operaţiuni în numerar care par a avea o legătură între ele. Formularul se remite SPCSB în decurs de 10 zile calendaristice, începând cu prima zi a lunii de gestiune şi terminând cu ultima zi a lunii calendaristice.
    67. Entitatea raportoare completează un formular special pentru tranzacţiile clienților realizate prin virament printr-o operaţiune în valoare de cel puțin 500 mii lei, care se remite SPCSB cel târziu la data de 15 a lunii următoare lunii de gestiune.
    68. În cazuri de urgenţă este posibilă raportarea verbală a activităţilor sau tranzacţiilor prevăzute la pct.65-67 din prezentul Regulament, exprimată prin prezentarea datelor din formularul special către SPCSB în cadrul unei discuţii telefonice, cu prezentarea ulterioară a formularului special în format electronic, prin canalul securizat, în cel mult 24 de ore de la ora raportării verbale.
    69. Forma, structura, precum şi modul de raportare, primire şi confirmare a formularelor speciale sunt prevăzute de instrucţiunea şi procedura cu privire la raportarea activităţilor sau tranzacţiilor, elaborate şi aprobate de către SPCSB.
    70. Entitatea raportoare, persoanele cu funcţii de răspundere, reprezentanţii entităţii şi angajaţii acesteia sunt obligaţi să nu comunice persoanelor fizice sau juridice care efectuează activitatea sau tranzacţia ori terţilor despre transmiterea informaţiei către SPCSB.
    71. Entitatea raportoare asigură protecţia angajaţilor, persoanelor cu funcţii de răspundere şi reprezentanţilor acestora de orice acţiuni ostile care pot interveni ca urmare a aplicării măsurilor de precauţie privind clienţii, a terminării relaţiilor de afaceri, a aplicării măsurilor asigurătorii, a transmiterii cu bună-credinţă a informaţiei către SPCSB şi organele cu funcţii de supraveghere a entităţilor raportoare, precum şi ca urmare a efectuării altor acţiuni în scopul executării prevederilor prezentului Regulament, cu excepţia cazurilor când aceste acţiuni au fost săvârșite cu rea-credinţă, din neglijenţă şi/sau prin abuz de serviciu.
    72. Entitatea raportoare păstrează toate documentele şi informaţiile despre clienţi şi beneficiarii efectivi, obţinute în cadrul aplicării măsurilor de precauţie privind clienţii, inclusiv copiile documentelor de identificare, arhiva documentelor primare, corespondenţa de afaceri, rezultatele analizelor şi cercetărilor efectuate privind identificarea tranzacţiilor complexe şi neordinare, pe perioada activă a relaţiei de afaceri şi pe o perioadă de 5 ani după terminarea acesteia sau după data efectuării tranzacţiilor ocazionale, iar ulterior până la 5 ani în format electronic. Datele păstrate trebuie să fie suficiente ca să permită reconstituirea fiecărei activităţi sau tranzacţii astfel încât să servească în caz de necesitate ca probă în cadrul procedurii penale, contravenţionale şi altor proceduri legale.
    73. Entitatea raportoare dispune de proceduri privind deţinerea şi păstrarea informaţiei, care includ cel puţin următoarele:
    1) menţinerea unui registru al clienţilor identificaţi, care va include cel puţin: denumirea sau numele clientului, codul fiscal, numărul contului, data deschiderii, data închiderii;
    2) păstrarea tuturor înregistrărilor privind tranzacţiile sau activitățile, inclusiv a documentelor primare şi a corespondenţei de afaceri;
    3) păstrarea în formă arhivată a dosarelor privind identitatea clienţilor și a beneficiarilor efectivi.
    74. Entitatea raportoare asigură, în caz de solicitare, accesul organelor abilitate la documentele şi informaţia cu privire la identificarea şi verificarea clienţilor, a beneficiarului efectiv, precum şi privind monitorizarea operaţiunilor clienţilor, inclusiv documentele justificative. La solicitarea autorităţilor competente termenul privind deţinerea şi păstrarea informaţiei aferentă clienţilor şi operaţiunilor acestora poate fi prelungit pentru o perioadă determinată în solicitare, dar nu mai mult de 5 ani.
    75. Entitatea raportoare stabilește politici, proceduri și dispune de un sistem de control intern pentru a minimiza riscurile de spălare a banilor și finanțare a terorismului și care asigură conformarea entității raportoare cu cerințele actelor legislative și normative în domeniul dat.
    76. În scopul asigurării respectării programelor proprii de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului, sistemul de control intern al entității raportoare va fi constituit din:
    1) Prevederi speciale ce ţin de sistemul de control intern pentru a asigura conformarea continuă în vederea minimizării riscurilor aferente spălării banilor şi finanţării terorismului. Acestea trebuie să includă, dar să nu fie limitate la următoarele:
    a) procedurile de identificare a tranzacțiilor complexe şi neordinare;
    b) monitorizarea clienţilor care efectuează un volum mare de operaţiuni nespecifice activităţii;
    c) procedurile interne privind raportarea tranzacţiilor suspecte;
    d) monitorizarea continuă a operaţiunilor clientului, care se află în legătură nemijlocită cu relaţia de afaceri stabilită cu entitatea raportoare, în vederea identificării riscurilor adiţionale care pot apărea ca urmare a dezvoltării noilor tehnologii.
    2) Un serviciu de audit al entităţii raportoare pentru verificarea conformării programelor de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului, prestat de către personalul entităţii raportoare sau de o persoană independentă, ale cărui funcţii includ cel puţin următoarele:
    a) evaluarea independentă a politicilor interne şi a procedurilor entităţii raportoare, inclusiv respectarea cerinţelor legislaţiei;
    b) monitorizarea activităţii personalului;
    c) testarea tranzacţiilor în caz de necesitate;
    d) atenţionarea organului de conducere privind rezultatele verificării.
    3) O persoană cu atribuţii de luare a deciziilor, prin atribuirea responsabilităţii de a asigura că politica şi procedurile entităţii raportoare sunt în conformitate cu cerinţele şi reglementările în domeniul spălării banilor şi finanţării terorismului. Persoana de răspundere este abilitată cel puţin cu următoarele atribuţii:
    a) acordă consultaţii personalului entităţii raportoare cu privire la întrebările apărute în timpul realizării programelor de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului, inclusiv la identificarea şi examinarea clienţilor entităţii raportoare şi evaluarea riscului de spălare a banilor proveniţi din acţiuni ilegale (criminale) şi finanţare a terorismului;
    b) ia decizii în baza informaţiei primite;
    c) organizează instruirea personalului entităţii raportoare în problemele contracarării spălării banilor proveniţi din acţiuni ilegale (criminale) şi finanţării terorismului;
    d) întreprinde măsuri privind prezentarea SPCSB a informaţiei în conformitate cu legislaţia în domeniu;
    f) colaborează, după caz, cu serviciul de audit al entităţii raportoare în vederea verificării conformării activităţii entităţii raportoare legislaţiei în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului;
    g) prezintă în scris, cel puţin o dată pe an, conducerii entității raportoare un raport privind rezultatele implementării programelor proprii privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, inclusiv informează asupra riscurilor de spălare a banilor și finanțare a terorismului identificate pe parcursul anului și măsurile luate pentru minimizarea acestora;
    h) îndeplineşte alte funcţii în corespundere cu prezentul Regulament şi documentele interne ale entității raportoare.
    4) Norme interne ce prevăd răspunderea angajaţilor care în mod intenţionat nu îşi realizează atribuţiile de serviciu privind raportarea tranzacţiilor suspecte persoanei responsabile, serviciului de securitate internă sau direct autorităţilor de resort şi/sau contribuie personal la derularea operaţiunilor de spălare a banilor şi finanţare a terorismului.
    77. Entitatea raportoare dispune de un program de selectare și instruire continuă a personalului în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului, adaptat la necesităţile individuale ale entității. Entitatea raportoare asigură deținerea de către persoanele desemnate cu atribuții de executare și verificare a conformității legislației în domeniul dat a cunoștințelor, calităților și abilităților corespunzătoare pentru îndeplinirea eficientă a responsabilităților.
    78. Programul de selectare și instruire trebuie să cuprindă toate aspectele procesului de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului. Instruirea personalului trebuie să fie în dependenţă de nivelul implicării acestuia în proces. Cerinţele de instruire trebuie să includă cel puţin:
    1) instruirea personalului nou referitor la cerințele de bază și importanța programelor interne de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului;
    2) instruirea personalului care nemijlocit intră în contact cu clienții referitor la verificarea identităţii clienţilor noi, monitorizarea conturilor clienţilor deja existenţi în bază continuă şi detectarea indicilor de activitate suspectă;
    3) instruiri regulate de actualizare a responsabilităţii personalului, inclusiv informarea privind noile tipologii și tendințe în domeniu.
    79. La deschiderea de filiale, sucursale și reprezentanțe pe teritoriul altor state, precum și pe parcursul activității acestora, în condiţiile legislaţiei, entitatea raportoare aplică cerinţele şi măsurile de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului în conformitate cu sistemele de politici, proceduri și programe proprii de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului şi actele normative ale Republicii Moldova care implementează Recomandările Grupului Internaţional de Acţiune Financiară (FATF), în măsura în care legislaţia ţării gazde permite. În cazul în care în ţara gazdă cerinţele de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului sunt insuficiente, entitatea raportoare trebuie să asigure implementarea cerinţelor actelor normative ale Republicii Moldova în măsura în care legislaţia ţării gazde permite. Dacă ţara gazdă nu permite aplicarea corespunzătoare a cerinţelor actelor normative ale Republicii Moldova, entitatea raportoare aplică măsuri suplimentare corespunzătoare în vederea minimizării riscului de spălare a banilor şi finanţare a terorismului şi informează CNPF despre acest fapt în decurs de 2 luni din data aplicării acestora. Dacă se constată nerespectarea actelor legislative și normative aferente domeniului dat de către filialele, sucursalele şi reprezentanțele entității raportoare deschise pe teritoriul altor state, CNPF poate limita activitatea acestora sau retrage aprobarea emisă pentru deschiderea filialelor, sucursalelor şi reprezentanțelor pe teritoriul altor state.
    80. Entitatea raportoare comunică şi implementează prevederile programelor proprii pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului în cadrul filialelor, sucursalelor reprezentanțelor şi altor subdiviziuni deținute, inclusiv al celor situate în alte ţări. În scopul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului, entitatea raportoare efectuează schimb de date cu filialele, sucursalele, reprezentanțele și alte subdiviziuni deţinute în condiţiile respectării cerinţelor actelor normative.
    81. În scopul înlăturării deficienţelor constatate la respectarea de către entităţile raportoare a legislaţiei de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului, CNPF poate dispune întreprinderea următoarele măsuri de către entitatea raportoare:
    1) modificarea programelor proprii de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului;
    2) aplicarea măsurilor standard de precauție privind clienţii pentru produse, operaţiuni şi/sau clienţi în cazul cărora normele interne ale entităţii raportoare stabilesc aplicarea de măsuri simplificate sau/şi impunerea obligaţiei de aplicare a măsurilor de precauție sporite pentru operaţiuni ori clienţi în cazul cărora normele interne stabilesc aplicarea de măsuri standard de cunoaştere a clienţilor;
    3) substituirea persoanei cu funcție de conducere din cadrul entității raportoare responsabile de domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului;
    4) întocmirea unui plan de minimizare a riscurilor identificate de spălare a banilor şi finanţare a terorismului;
    5) efectuarea unei evaluări repetate a riscurilor de spălare a banilor şi finanţare a terorismului.
    82. Nerespectarea prevederilor prezentului Regulament atrage după sine răspunderea în conformitate cu prevederile legislaţiei.