Parlamentul adoptă prezenta lege ordinară.
    Prezenta lege transpune parțial capitolul II din titlul II, anexa III și anexa V la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 al Comisiei din 7 iunie 2011 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește sectorul fructelor și legumelor și sectorul fructelor și legumelor prelucrate, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 157 din 15 iunie 2011.
    Articolul 1. Obiectul de reglementare
    Prezenta lege stabilește procedurile, modul de organizare și desfășurare a controlului de conformitate cu cerințele de calitate pentru fructele și legumele proaspete (în continuare – produse) a căror listă se aprobă de Guvern.
    Articolul 2. Scopul
    Scopul prezentei legi constă în consolidarea cadrului juridic și instituțional în domeniul efectuării controlului de determinare a conformității produselor cu cerințele de calitate în cadrul activității persoanelor fizice sau juridice care produc, depozitează, prelucrează, sortează, ambalează, importă, exportă și/sau comercializează produse.
    Articolul 3. Domeniul de aplicare
    (1) Dispozițiile prezentei legi se aplică persoanelor fizice și juridice care desfășoară, pe teritoriul Republicii Moldova, activitățile menționate la art. 2 și sînt înregistrate la Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor conform legislației în vigoare.
    (2) Dispozițiile prezentei legi nu se extind asupra:
    a) procesului de producere, procesare, manipulare sau depozitare în condiții casnice pentru consum propriu;
    b) produselor destinate prelucrării industriale sau nutriției animalelor la domiciliu;
    c) produselor ce tranzitează țara sau care se depozitează temporar ca bunuri ce tranzitează țara, cu condiția ca acestea să nu fie expuse comercializării;
    d) produselor cultivate vîndute sau livrate de la locul de cultivare spre unitățile de condiționare și ambalare ori spre spațiile de depozitare, sau expediate de la exploatația sa către unitățile respective;
    e) produselor expediate de la spațiile de depozitare spre unitățile de condiționare și ambalare;
    f) produselor destinate consumului animal sau unei alte utilizări nealimentare;
    g) produselor comercializate ca germeni comestibili, în urma germinării semințelor unor plante, clasificați drept fructe și legume.
    Articolul 4. Noțiuni
    În sensul prezentei legi, noțiunile utilizate semnifică următoarele:
    agent economic – persoană fizică sau juridică, inclusiv grupurile de producători și asociațiile acestora, responsabilă pentru respectarea cerințelor de conformitate și calitate a produselor aflate sub controlul acesteia;
    ambalaj de comercializare – parte a unui lot, individualizată prin ambalajul și conținutul său, concepută astfel încît să constituie, la punctul de vînzare, o unitate de vînzare pentru utilizatorul sau consumatorul final;
    analiză a riscului – mod sistematic de colectare, evaluare, înregistrare și diseminare a informațiilor, care să conducă la recomandări pentru o poziție sau o acțiune ca răspuns la un pericol iminent;
    colet – parte a unui lot, individualizată prin ambalajul și conținutul său, concepută astfel încît să faciliteze manipularea și transportul unui anumit număr de unități de vînzare sau de produse în vrac sau ordonate, pentru a se evita deteriorarea cauzată de manipularea fizică și de transportul acestora. Containerele de transport rutier, feroviar, maritim și aerian nu sînt considerate colete;
    control de conformitate – totalitate a acțiunilor care includ controlul documentelor ce însoțesc lotul de produse și controlul fizic pentru verificarea conformității produselor cu cerințele de calitate;
    control fizic – verificare direcționată, prin intermediul probelor prelevate, a produselor, a ambalajelor, a etichetelor, a condițiilor de păstrare în conformitate cu cerințele de calitate;
    control selectiv – verificare a calității produselor prin prelevarea probelor secundare;
    expediție – cantitate de produse destinate comercializării de către același agent economic, prezentă în momentul controlului și definită printr-un document. Expediția poate fi constituită din unul sau mai multe tipuri de produse și poate conține unul sau mai multe loturi de produse;
    inspector – persoană instruită și împuternicită de către organul de control să exercite, în mod efectiv, un control pentru determinarea conformității produselor cu cerințele de calitate;
    lanț alimentar – etapele la care sînt efectuate diverse operațiuni, de la etapa de producere pînă la ajungerea produsului către consumatorul final, și anume: producere, depozitare, prelucrare, sortare, ambalare, import, export și/sau comercializare;
    lot – cantitate de produse care, în momentul controlului, este prezentată ca avînd aceleași caracteristici privind identitatea ambalatorului și/sau a expeditorului, țara de origine, tipul produsului, categoria produsului, calibrul acestuia (dacă produsul este clasificat în funcție de calibrul său), soiul sau tipul comercial al produsului (dacă este prevăzut în cerințele de calitate), tipul ambalajului și prezentarea acestuia. În cazul în care identificarea loturilor este dificilă și/sau nu este posibilă prezentarea loturilor individuale, toate loturile din cadrul unui transport se consideră ca formînd un singur lot dacă sînt similare în ceea ce privește tipul produsului, expeditorul, țara de origine, categoria și soiul sau tipul comercial al produsului (dacă este prevăzut în cerințele de calitate);
    prelevare – acțiune de extragere a unei anumite cantități sau unități de produs dintr-un lot sau colet în timpul unui control de conformitate;
    probă elementară – cantitate sau unitate de produs prelevată aleatoriu dintr-un lot sau, în cazul produselor prezentate în vrac, dintr-o parte a lotului;
    probă globală – mai multe probe elementare reprezentative pentru lot, prelevate pentru a permite evaluarea lotului în funcție de cerințele de calitate;
    probă secundară – cantitate sau unitate egală de produs prelevată aleatoriu din proba elementară:
    a) în cazul fructelor cu coajă (din culturile nucifere) ambalate, proba secundară constituie între 0,3 kg și 1 kg. Dacă proba elementară conține colete, iar acestea conțin ambalaje de comercializare, atunci proba secundară va constitui unul sau mai multe ambalaje de comercializare care, în total, cîntăresc minimum 0,3 kg;
    b) în cazul altor produse ambalate, proba secundară constituie 30 de unități dacă greutatea netă a coletului este de maximum 25 kg și acesta nu conține ambalaje de comercializare. Dacă proba elementară nu conține mai mult de 30 de unități, atunci trebuie de controlat întregul conținut al coletului;
    probă compozită (doar în cazul culturilor nucifere) – amestec cu greutate de cel puțin 3 kg al tuturor probelor secundare prelevate din proba globală. Produsele care alcătuiesc proba compozită sînt amestecate în mod omogen;
    probă redusă – cantitate reprezentativă pentru produs, prelevată aleatoriu din proba globală, cu un volum limitat la cantitatea minimă necesară, care este suficientă pentru a permite evaluarea în funcție de numărul de criterii stabilite. Dacă, în urma controlului, produsele sînt distruse, atunci proba redusă nu va depăși 10% din proba globală;
    procent minim al riscului de nerespectare a cerințelor de calitate – caracteristici minime la toate categoriile, ținînd seama de dispozițiile speciale prevăzute pentru fiecare categorie și de toleranțele admise la fructele și legumele care trebuie să fie întregi, sănătoase (sînt excluse produsele atinse de putregai sau de alterare, din cauza cărora ar deveni improprii pentru consum), curate, lipsite de materii străine vizibile, de paraziți ori de atacuri ale paraziților, fără umiditate exterioară anormală și fără mirosuri și/sau gusturi străine;
    sistem de autocontrol – proceduri interne de control, de care dispune agentul economic, elaborate în baza unuia sau a mai multor standarde avansate de management al calității, recunoscute la nivel internațional (ISO, HACCP, Global GAP etc.).
    (1) Controlul privind conformitatea cu cerințele de calitate a produselor se efectuează de către Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor, inclusiv subdiviziunile teritoriale (în continuare – organ de control).
    (2) În calitate de autoritate de coordonare a activităților în domeniul la care se referă prezenta lege este desemnat ministerul responsabil de domeniul agriculturii.
    Articolul 6. Baza de date cu privire la agenții economici din lanțul alimentar
    (1) Organul de control creează baza de date cu privire la agenții economici din lanțul alimentar (în continuare – bază de date),  regrupînd agenții economici din sectorul produselor, în condițiile stabilite de prezenta lege, în funcție de respectarea cerințelor de calitate pentru produse.
    (2) Organul de control va elabora și va aproba proceduri interne privind înregistrarea și evidența agenților economici.
    (3) Baza de date se creează pentru fiecare agent economic din sector, înregistrat sub cod unic, și conține următoarele date:
    a) numărul individual de înregistrare;
    b) numele/denumirea și adresa;
    c) codul unic IDNO sau IDNP;
    d) informațiile necesare pentru clasificarea sa în funcție de criteriile de risc, în special pentru localizarea sa în lanțul alimentar;
    e) informațiile privind constatările din timpul controalelor precedente, inclusiv numărul și tipul defectelor constatate, calitatea obișnuită a produselor comercializate, nivelul echipamentelor tehnice utilizate;
    f) informațiile privind existența unui sistem de asigurare a calității produselor sau a sistemului de autocontrol, care să asigure conformitatea produselor cu cerințele de calitate.
    (4) Baza de date se actualizează de către inspectorii organului de control în timpul controalelor de conformitate și în baza informațiilor obținute de la agentul economic responsabil de corectitudinea și autenticitatea datelor prezentate.
    (5) Agenții economici sînt obligați să pună la dispoziția inspectorilor organului de control informațiile prevăzute la alin. (3) pentru constituirea și actualizarea bazei de date.
    (6) Organul de control teritorial înregistrează în baza de date toate componentele lanțului alimentar al agentului economic care își desfășoară activitatea pe teritoriul respectiv, indiferent de locul înregistrării agentului economic, cu indicarea obligatorie a adresei juridice a acestuia.
    Articolul 7. Efectuarea controlului în baza criteriilor de evaluare a riscurilor
    (1) Controalele de conformitate sînt efectuate în mod selectiv, pe baza unei analize a riscului și cu o frecvență corespunzătoare. Organul de control întocmește și monitorizează planul de efectuare a controalelor la etapele lanțului alimentar conform metodologiei cu privire la controlul de stat asupra activității de întreprinzător în baza analizei riscurilor aferente domeniului de competență al Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor, aprobată de Guvern.
    (2) Controalele se stabilesc în funcție de următoarele criterii de risc:
    a) natura produsului, perioada de producție, prețul produsului, condițiile climaterice, operațiunile de ambalare și manipulare, condițiile de depozitare, țara de origine, mijloacele de transport și volumul lotului;
    b) cifra de afaceri, localizarea agentului economic în lanțul alimentar, volumul sau valoarea produselor comercializate, gama de produse, aria de livrare sau tipul operațiunilor desfășurate, cum ar fi depozitarea, sortarea, ambalarea sau comercializarea;
    c) perioada de activitate în domeniul respectiv;
    d) data efectuării ultimului control și constatările respective, inclusiv numărul și tipul defectelor constatate, calitatea obișnuită a produselor comercializate și nivelul echipamentelor tehnice utilizate;
    e) fiabilitatea sistemului de asigurare a calității produselor sau a sistemului de autocontrol al agentului economic;
    f) locul de desfășurare a controlului, în special pentru punctele de intrare în țară sau locul unde produsele sînt ambalate sau încărcate.
    (3) Existența unui certificat de conformitate a calității fructelor și legumelor proaspete conform art. 15 este considerată un factor de reducere a riscului de nerespectare a cerințelor de calitate pentru produse.
    (4) Analiza riscului este efectuată conform informațiilor conținute în baza de date și cuprinde o clasificare a agenților economici în funcție de criteriile de risc.
    (5) Organul de control va elabora, în prealabil, procedurile de estimare a riscurilor de nerespectare a cerințelor de calitate a loturilor și, pe baza unei analize a riscului pentru fiecare categorie de risc, lista agenților economici, cu indicarea criteriului de risc și periodicitatea efectuării controalelor.
    (6) În cazul în care, în urma controalelor efectuate, se constată nerespectarea cerințelor de calitate, organul de control va mări frecvența controalelor la acești agenți economici.
    (7) Agenții economici care dispun de sistemul de autocontrol și asigură condiționarea și expedierea produselor conform cerințelor de calitate sînt supuși controalelor cu o frecvență redusă dacă aceștia prezintă un procent minim al riscului de nerespectare a cerințelor de calitate.
    (8) Agentul economic care deține un sistem de autocontrol trebuie să dispună de:
    a) un specialist instruit și atestat în domeniul controlului calității;
    b) utilaj și inventar corespunzător, necesar pentru condiționarea și etichetarea produselor;
    c) un registru care să cuprindă toate operațiunile de control efectuate asupra produselor.
    Articolul 8. Modul de desfășurare a controlului
    (1) Controlul asupra calității produselor se efectuează prin evaluarea probelor prelevate aleatoriu din diferite puncte ale lotului. Proba globală trebuie să fie reprezentativă pentru întregul lot supus controlului.
    (2) Identificarea loturilor și/sau viziunea de ansamblu privind lotul supus controlului se efectuează cu respectarea următoarelor condiții:
    a) în funcție de marcajul loturilor;
    b) în cazul expedițiilor formate din mai multe loturi este necesară prezentarea documentelor de însoțire, pentru ca inspectorul să identifice produsele supuse controlului;
    c) inspectorul determină, în urma controlului, gradul de conformitate a loturilor cu cerințele de calitate pentru produse și cu datele ce figurează în documentele de însoțire.
    (3) În cazul în care produsele urmează să fie încărcate sau au fost încărcate într-un mijloc de transport, numărul de înmatriculare al mijlocului de transport servește la identificarea expediției.
    (4) Controlul se efectuează în baza procedurilor de control și de prelevare a probelor de produse, aprobate de organul de control.
    Articolul 9. Locul de efectuare a controlului
    Controlul este efectuat în timpul operațiunilor de ambalare, la punctul de expediere, în timpul transportului, la locul de păstrare, la punctul de recepție finală, la punctul de trecere a frontierei de stat, la punctele de vînzare (angro și cu amănuntul).
    Articolul 10. Prezentarea probelor
    (1) Inspectorul stabilește coletele care urmează a fi supuse controlului.
    (2) Operațiunea de control constă în prezentarea probei globale și furnizarea de către agentul economic a informațiilor necesare pentru identificarea expediției sau a lotului, și anume:
    a) identitatea ambalatorului și/sau a expeditorului;
    b) țara de origine;
    c) tipul produsului;
    d) categoria produsului;
    e) calibrul produsului (dacă produsul este clasat în funcție de calibrul său);
    f) soiul sau tipul comercial al produsului (dacă este prevăzut în cerințele de calitate).
    (3) În cazul în care sînt necesare probe reduse sau secundare, inspectorul le identifică din proba globală.
    Articolul 11. Controlul fizic
    (1) Ambalajul și prezentarea prin prelevare a probelor elementare se evaluează după cum urmează:
    a) în funcție de cerințele de calitate, se verifică igiena ambalajului, precum și a materialelor de confecționare pentru acesta;
    b) în cazul în care cerințele de calitate prevăd un anumit tip de ambalaj pentru produse, inspectorul verifică dacă această cerință este respectată;
    c) în cazul produselor ambalate, această verificare se efectuează pe baza probelor prelevate, iar în toate celelalte cazuri – pe baza unității de transport.
    (2) Verificarea marcajului:
    a) inspectorul verifică dacă produsul este marcat în conformitate cu cerințele de calitate. În cursul efectuării controlului de conformitate, inspectorul determină în ce măsură caracteristicile marcajului sînt corecte sau dacă trebuie modificate;
    b) în cazul produselor ambalate, această verificare se efectuează pe baza probelor elementare, iar în toate celelalte cazuri – pe baza documentelor care însoțesc lotul sau unitatea de transport;
    c) produsele ambalate individual sub o peliculă din material plastic nu sînt considerate ca produse preambalate în sensul Legii nr. 279/2017 privind informarea consumatorului cu privire la produsele alimentare și nu fac obiectul marcajului. În astfel de cazuri, ambalajul din material plastic este considerat o simplă protecție pentru produsele fragile;
    d) produsele trebuie să fie marcate/etichetate astfel încît să fie posibilă asigurarea trasabilității loturilor supuse controlului de conformitate.
    (3) Verificarea conformității produselor cu cerințele de calitate:
    a) inspectorul determină mărimea probei globale astfel încît să-i permită evaluarea loturilor. Inspectorul alege aleatoriu coletele care urmează a fi supuse controlului sau, în cazul produselor în vrac, punctele din lot din care se va face prelevarea probelor individuale;
    b) se acordă o atenție deosebită asigurării unei prelevări a probelor care să nu afecteze în mod negativ calitatea produselor;
    c) coletele deteriorate nu vor fi utilizate ca parte a probei globale. Acestea vor fi retrase din circuit și, după caz, pot face obiectul unei examinări separate, urmînd ca rezultatele să fie raportate separat;
    d) în cazul nerespectării cerințelor de calitate a produselor stabilite în prezenta lege sau a existenței riscului în cauză, prelevarea probelor globale trebuie efectuată cu respectarea cantităților prevăzute în anexa nr. 1;
    e) în cazul unui lot voluminos de produse, cu greutatea mai mare de 2 kg pe bucată, în vrac, proba elementară trebuie să constituie 5 unități. În cazul loturilor compuse din mai puțin de 5 colete sau cu o greutate mai mică de 10 kg, controlul vizează întregul lot;
    f) în cazul în care, în urma unui control, inspectorul nu poate lua o hotărîre, acesta efectuează un control repetat, cu o probă dublă, prelevată din același lot, iar rezultatele se consideră definitive și se referă la întregul lot;
    g) produsele destinate a fi vîndute consumatorilor în stare proaspătă pot fi puse în comerț numai dacă sînt respectate cerințele generale și specifice față de produsele respective, stabilite de Guvern.
    Articolul 12. Controlul produsului
    (1) În cazul produselor ambalate, probele elementare se colectează pentru a verifica aspectul general al produsului, prezentarea, gradul de curățenie a ambalajului și etichetarea. În toate celelalte cazuri, aceste controale se realizează pe bază de lot sau fiind verificate în unitatea de transport.
    (2) Produsul care urmează să fie controlat trebuie să fie scos complet din ambalajul său. Inspectorul renunță la aceasta dacă tipul și natura ambalajului permit verificarea conținutului acestuia fără a-l desface.
    (3) Verificarea omogenității, a caracteristicilor minime, a categoriilor de calitate și a calibrului trebuie să se realizeze cu ajutorul probei globale.
    (4) În cazul în care produsul prezintă defecte, inspectorul determină procentul de produse ce nu respectă cerințele de calitate, aprobate de Guvern, în funcție de numărul sau greutatea produselor.
    (5) Respectarea criteriilor privind starea de dezvoltare și/sau maturitate, prezența sau absența defectelor interne poate fi stabilită cu ajutorul probei reduse, în special în cazul în care operațiunea de inspecție antrenează distrugerea produsului. Volumul acestei probe se va limita la o cantitate minimă absolut necesară pentru evaluarea lotului. Volumul probei reduse nu poate depăși 10% din proba globală.
    (6) Dacă este posibil ca produsului să i se reasigure conformitatea cu cerințele de calitate prin modificarea marcajului pentru toate loturile sau pentru o parte din lot, agentul economic va fi informat despre aceasta prin aplicarea unei etichete cu următorul conținut:
    a) „să fie reclasificate în categoria I”;
    b) „să fie reclasificate în categoria II”;
    c) „produse defecte”.
    (7) Organul de control solicită agenților economici să fie luate măsurile necesare pentru a distruge produsele care nu respectă cerințele de conformitate în cazurile în care acestea:
    a) nu pot fi reasigurate sub aspectul conformității;
    b) nu pot fi destinate transformării industriale;
    c) nu pot fi destinate nutriției animalelor;
    d) nu pot fi destinate altor utilizări nealimentare.
    (8) Metodele de distrugere a produselor care nu respectă cerințele de conformitate se prescriu de către inspector conform procedurilor stabilite de organul de control.
    Articolul 13. Raportarea rezultatelor controlului efectuat
    (1) În cazul în care, în urma controlului, se stabilește că produsele corespund cerințelor de calitate, agentul economic poate solicita organului de control să i se elibereze un certificat de conformitate a calității fructelor și legumelor proaspete. 
    (2) În cazul constatării nerespectării cerințelor de calitate a produselor sau a existenței riscului în cauză, inspectorii întocmesc un proces-verbal de control, pe care îl vor expedia agentului economic sau reprezentantului acestuia.
    (3) Produsele care fac obiectul procesului-verbal de control nu pot fi deplasate, în scopul efectuării operațiunilor din lanțul alimentar, pînă la înlăturarea defectelor constatate în cadrul controlului.
    (4) În cazul în care produsele prezintă defecte, trebuie să fie precizat procentul produselor care nu respectă cerințele de calitate.
    (5) Agenții economici pot decide să reasigure conformitatea pentru toate produsele sau pentru o parte din acestea conform art. 12 alin. (6).
    Articolul 14. Diminuarea valorii produsului în urma controlului
    (1) După efectuarea controlului, proba globală este pusă la dispoziția agentului economic sau a reprezentantului acestuia.
    (2) Inspectorul nu este obligat să restituie elementele probei globale care au fost distruse în timpul efectuării controlului sau contravaloarea acestora.
    (3) Dacă controlul s-a limitat la minimul necesar, iar elementele probei au fost distruse în timpul controlului sau a fost diminuată valoarea comercială a produsului, atunci proprietarul nu poate cere organului de control repararea prejudiciului.
    Articolul 15. Certificatul de conformitate a calității fructelor și legumelor
                         proaspete
    (1) Certificatul de conformitate a calității fructelor și legumelor proaspete se eliberează, la solicitare, în baza rezultatelor controlului. Acest certificat este un document opțional, pe care agenții economici îl pot obține pentru produsele destinate importului, exportului/reexportului sau în alte cazuri în care agentul economic dorește să ateste suplimentar corespunderea produselor cu cerințele de calitate.
    (2) Certificatul de conformitate a calității fructelor și legumelor proaspete se eliberează gratuit de către organul de control pe suport de hîrtie, cu semnătura olografă, sau în format electronic, cu semnătura electronică. Modelul certificatului respectiv este prezentat în anexa nr. 2.
    (3) Fiecare certificat de conformitate a calității fructelor și legumelor proaspete eliberat are un număr de serie, ștampila organului de control și semnătura persoanei împuternicite în acest scop.
    (4) La importul produselor este recunoscut certificatul de conformitate al țărilor exportatoare, în limba de stat sau într-o altă limbă de circulație internațională, ca factor de reducere a riscului de nerespectare a cerințelor de calitate, doar în cazul în care informațiile pe care le conține acesta sînt echivalente cu cele prevăzute în modelul certificatului prezentat în anexa nr. 2.
    Articolul 16. Cerințele privind importul
    (1) Înainte de punerea produselor în circulație, loturile provenite din import sînt supuse controlului. Importatorii sînt obligați, cu cel puțin 24 de ore înainte de sosire, să pună la dispoziția inspectorului următoarele informații pentru organizarea și executarea controlului referitoare la:
    1) postul vamal de intrare;
    2) timpul preconizat pentru sosirea produsului la postul vamal de intrare;
    3) numărul de înmatriculare al vehiculului;
    4) țara de origine;
    5) numele/denumirea, adresa, datele de contact ale importatorului și ale reprezentantului său;
    6) detalii despre lot sau loturi, precum:
    a) produsul;
    b) identitatea ambalatorului (numele și numărul);
    c) categoria produsului (dacă este specificată în cerințele de calitate);
    d) soiul sau tipul și calibrul produsului (dacă este specificat în cerințele de calitate).
    (2) În baza informațiilor prezentate de către importator, inspectorul va evalua riscul pentru a decide dacă este necesară o verificare a tuturor loturilor de produse.
    (3) În cazul în care verificarea conformității este necesară, organul de control verifică fiecare lot și emite certificatul de conformitate a calității fructelor și legumelor proaspete dacă produsele corespund cerințelor de calitate.
    (4) În cazul în care un import este compus din mai multe loturi, conformitatea calității acestora este certificată printr-un singur certificat, cu enumerarea distinctă a loturilor care alcătuiesc importul respectiv.
    (5) Organul de control conlucrează cu organul vamal în vederea obținerii informației necesare pentru executarea controlului. Organul vamal permite punerea în liberă circulație a produselor în baza informațiilor prezentate de organul de control.
    Articolul 17. Cerințe privind exportul
    (1) Înainte ca produsele destinate exportului să părăsească teritoriul național, organul de control, la solicitarea agentului economic, se asigură, prin executarea controlului, că loturile de produse sînt conforme cu cerințele de calitate ale țării importatoare.
    (2) Exportatorii sînt obligați, cu cel puțin 24 de ore înainte de ieșire, să pună la dispoziția inspectorului următoarele informații pentru organizarea și executarea controlului referitoare la:
    1) postul vamal de ieșire;
    2) timpul preconizat pentru sosirea produsului la postul vamal de ieșire;
    3) numărul de înmatriculare al vehiculului;
    4) țara de destinație;
    5) numele/denumirea, adresa, datele de contact ale exportatorului și ale reprezentantului său;
    6) detalii despre lot sau loturi, precum:
    a) produsul;
    b) identitatea ambalatorului (numele și numărul);
    c) categoria produsului (dacă este specificată în cerințele de calitate);
    d) soiul sau tipul și calibrul produsului (dacă este specificat în cerințele de calitate).
    (3) În cazul în care, în urma controlului planificat sau a controlului efectuat la solicitarea agentului economic, produsele se consideră a fi conforme cu cerințele de calitate ale țării importatoare, organul de control, la solicitarea agentului economic, emite certificatul de conformitate a calității fructelor și legumelor proaspete pentru loturile destinate exportului.
    4) În cazul în care exportul este compus din mai multe loturi, conformitatea acestora este certificată printr-un singur certificat, cu enumerarea distinctă a loturilor care alcătuiesc exportul respectiv.
    Articolul 18. Răspunderea pentru încălcarea legii
    Nerespectarea prevederilor prezentei legi și ale actelor normative aprobate în temeiul prezentei legi atrage, după caz, răspunderea contravențională, civilă sau penală, conform legii.
    Articolul 19. Dispoziții finale și tranzitorii
    Guvernul, în termen de 6 luni de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al Republicii Moldova:
    – va aduce actele sale normative în concordanță cu prezenta lege;
    – va asigura elaborarea și aprobarea actelor normative prevăzute de prezenta lege.

    PREŞEDINTELE  PARLAMENTULUI                          Andrian CANDU

    Nr. 237. Chişinău, 8 noiembrie 2018.

    anexa nr.1

    anexa nr.2