LPM241/2005
ID intern unic:  313051
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 241
din  20.10.2005
privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane
Publicat : 09.12.2005 în Monitorul Oficial Nr. 164-167     art Nr : 812

    MODIFICAT
   
LP80 din 05.05.17, MO162-170/26.05.17 art.284
    LP304 din 26.12.12, MO48/05.03.13 art.150; în vigoare 05.03.13
    LP236 din 26.10.12, MO263-269/21.12.12 art.849
    LP109 din 04.06.10, MO131-134/30.07.10 art.443
    LP131-XVIII din 23.12.09, MO23-24/12.02.10 art.35
    LP107-XVI din 16.05.08, MO107-109/20.06.08 art.417
    LP137 -XVI din 21.06.07, MO112-116/03.08.07 art.504

    NOTĂ:
   
În cuprinsul legii, textele „cetăţean străin sau apatrid”, „Ministerul Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor” şi „un răgaz de reflecţie” se înlocuiesc, respectiv, cu textele „străin”, „Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor” şi „o perioadă de reflecţie” prin LP236 din 26.10.12, MO263-269/21.12.12 art.849




    Prezenta lege asigură transpunerea parţială a următoarelor acte:
    Convenţia CoE din 3 mai 2005 privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane;
    Convenţia Naţiunilor Unite din 15 noiembrie 2000 împotriva criminalităţii transnaţionale organizate;
    Decizia-cadru a Consiliului 2002/629/JAI din 19 iulie 2002 privind combaterea traficului de persoane;
    Decizia-cadru a Consiliului 2001/220/JAI din 15 martie 2001 privind statutul victimelor în cadrul procedurilor penale;
    Directiva Consiliului 2004/81/CE din 29 aprilie 2004 privind permisul de şedere eliberat resortisanţilor ţărilor terţe care sînt victime ale traficului de persoane sau care au făcut obiectul unei facilitări a imigraţiei ilegale şi care cooperează cu autorităţile competente.
    [Preambul în redacţia LP236 din 26.10.12, MO263-269/21.12.12 art.849]
Capitolul  I
Dispoziţii  generale
Articolul 1. Obiectul de reglementare
Prezenta lege reglementează raporturile juridice privind:
a) prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane;
b) cadrul de asistenţă la prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, la protecţia şi acordarea de ajutor victimelor acestui trafic;
c) colaborarea autorităţilor administraţiei publice cu organizaţiile neguvernamentale şi cu alţi reprezentanţi ai societăţii civile în activitatea de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane;
d) cooperarea cu alte state şi cu organizaţii internaţionale şi regionale competente în domeniu.
Articolul 2. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, se utilizează următoarele noţiuni principale:
1)  trafic de fiinţe umane - recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea de persoane, prin ameninţare cu forţa sau prin folosirea forţei ori a unor alte mijloace de constrîngere, prin răpire, fraudă, înşelăciune, abuz de putere sau de situaţie de vulnerabilitate ori prin darea sau primirea de bani ori de beneficii de orice gen pentru a obţine consimţămîntul unei persoane care deţine controlul asupra unei alte persoane, în scopul exploatării acesteia;
2) trafic de copii - recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea unui copil în scop de exploatare, chiar dacă aceste acţiuni nu se realizează cu aplicarea vreunuia din mijloacele specificate la pct.1);
3) exploatare a persoanei - abuz faţă de persoană pentru a obţine un profit, şi anume:
a) obligarea de a executa anumite munci sau de a presta servicii prin recurgere la forţă, ameninţări sau prin alte mijloace de constrîngere, contrar prevederilor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate;
b) ţinerea în sclavie, aplicarea anumitor practici similare sclaviei sau recurgerea la alte procedee pentru privarea de libertate;
c) obligarea la practicarea prostituţiei, la participarea la reprezentări pornografice în vederea producerii, difuzării şi punerii în circulaţie a acestora pe orice cale, achiziţionării, comercializării sau posedării de materiale pornografice,  practicarea unor alte forme de exploatare sexuală;
d) obligarea la prelevarea de organe sau ţesuturi pentru transplant ori prelevarea de alte părţi componente ale corpului uman;
e) folosirea femeii în calitate de mamă-surogat ori în scop de reproducere;
f) abuzarea de drepturile copilului în scop de adopţie ilegală;
g) folosirea în conflicte armate sau în formaţiuni militare ilegale;
h) folosirea în activităţi criminale;
i) obligarea de a practica cerşetoria;
j)  vînzarea către o altă persoană;
k) obligarea de a desfăşura activităţi prin care se încalcă drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.
Consimţămîntul victimei traficului de fiinţe umane la exploatări intenţionate, consemnate în punctul 3), nu este relevant atunci cînd se aplică orice mijloc de constrîngere din cele specificate la pct.1);
4) copil - persoană care nu a atins vîrsta de 18 ani;
5) document - paşaport sau buletin de identitate, orice fel de documente de călătorie ale persoanei supuse exploatării;
6) confiscare a documentelor - deposedare sub orice formă a persoanei supuse exploatării de documentele prevăzute la pct.5);
7) ţinere în servitute pentru achitarea datoriei - privare a persoanei de libertate, inclusiv de libertatea de mişcare, reţinerea ca ostatic pînă cînd ea sau un terţ va achita datoria stabilită legal sau ilegal;
8) sclavie - stare sau condiţie a persoanei asupra căreia se exercită unul sau mai multe drepturi ce derivă din dreptul de proprietate;
9) practici similare sclaviei - stare a persoanei ţinute sau puse în situaţia în care o altă persoană are stăpînire asupra ei sau o impune, prin înşelăciune, prin ameninţare cu forţa, prin violenţă sau prin alte mijloace de constrîngere, să presteze anumite servicii, inclusiv să se angajeze ori să rămînă în raport de concubinaj sau de căsătorie;
10) stare de vulnerabilitate - stare specială în care se află persoana astfel încît este dispusă să se supună abuzului sau exploatării, în special din cauza:
a) situaţiei precare din punctul de vedere al supravieţuirii sociale;
b) situaţiei condiţionate de vîrstă, sarcină, boală, infirmitate, deficienţă fizică sau mintală;
c) situaţiei precare şi ilegale de intrare sau de şedere în ţara de tranzit sau de destinaţie;
11) victimă a traficului de fiinţe umane - persoană fizică prezumată sau constatată ca fiind supusă acţiunilor de trafic consemnate la pct.1) şi 2);
12) traficant de fiinţe umane - persoană care participă la organizarea şi desfăşurarea activităţilor de trafic de fiinţe umane;
13) identificare a victimelor traficului de fiinţe umane - proces de verificare a persoanelor care se prezumă a fi victime ale traficului de fiinţe umane;
   
14) perioadă de reflecţie – interval de timp de 30 de zile, acordat victimei traficului de fiinţe umane pentru ca aceasta să poată să se recupereze, să evite influenţa traficanţilor şi/sau să ia o decizie în cunoştinţă de cauză în privinţa faptului dacă va coopera sau nu cu organele de drept.
    [Art.2 pct.14) introdus prin LP236 din 26.10.12, MO263-269/21.12.12 art.849]
Articolul 3. Cadrul juridic
Cadrul juridic al activităţii de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane şi de protecţie a victimelor traficului îl formează Constituţia Republicii Moldova, tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, prezenta lege, alte acte normative care reglementează relaţiile în domeniu.
Articolul 4. Principiile de bază ale combaterii  
                   traficului de fiinţe umane
Combaterea traficului de fiinţe umane se efectuează în baza următoarelor principii:
a) respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;
b) declararea traficului de fiinţe umane ca fiind o infracţiune ce atentează la drepturile fundamentale ale omului, la demnitatea, libertatea şi integritatea  fiinţei umane;
c) inevitabilitatea pedepsei pentru traficanţii de fiinţe umane;
d) legalitatea;
e) accesul liber la justiţie;
f) siguranţa victimelor traficului de fiinţe umane, atitudinea echitabilă faţă de ele;
g) utilizarea complexă a măsurilor de profilaxie: juridice, politice, social-economice şi informaţionale;
h) parteneriatul social, colaborarea autorităţilor administraţiei publice cu organizaţii internaţionale, organizaţii neguvernamentale, cu alţi reprezentanţi ai societăţii civile;
i) proporţionalitatea între respectarea drepturilor fundamentale ale victimelor traficului de fiinţe umane şi condiţiile de urmărire penală, astfel încît să nu fie aduse prejudicii drepturilor părţii apărării;
j) abordarea egală a tuturor formelor şi tipurilor de trafic naţional sau transnaţional de fiinţe umane, legat sau nu de crima organizată etc.;
k) colaborarea cu autorităţile administraţiei publice şi cu organizaţiile competente ale altor state, cu organizaţii internaţionale în vederea realizării obiectivelor de combatere a traficului de fiinţe umane.
Articolul 5. Nediscriminarea
Executarea prevederilor prezentei legi, în special a măsurilor de protecţie a drepturilor victimelor traficului de fiinţe umane, este asigurată fără nici o discriminare pe vreun criteriu, cum ar fi: sexul, rasa, limba, religia, opinia politică sau de altă natură, originea socială sau naţională, cetăţenia, apartenenţa la o minoritate etnică etc.
Capitolul  II
Cadrul instituţional.
Prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane
Articolul 6. Autorităţile competente în prevenirea
                   şi combaterea traficului de fiinţe umane
(1) Pentru eficientizarea activităţii de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane, în special de femei şi copii, autorităţile administraţiei publice menţionate în prezentul capitol, organizaţiile neguvernamentale şi alţi reprezentanţi ai societăţii civile desfăşoară, separat sau în comun, o astfel de activitate.
(2) În cadrul activităţilor de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane, autorităţile administraţiei publice menţionate în prezentul capitol colaborează între ele prin schimb de informaţii, de experţi, prin activităţi comune de cercetare şi identificare a victimelor, de instruire a personalului, prin realizarea unor iniţiative social-economice, precum şi prin alte activităţi în domeniu.
(3) Organizaţiile neguvernamentale şi organismele internaţionale cu atribuţii în domeniu care au reprezentanţe în Republica Moldova beneficiază de acces liber la crearea cadrului instituţional, la activitatea de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane.
Articolul 7. Planul naţional de prevenire şi combatere
                   a traficului de fiinţe umane  
(1) Pentru prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane şi protecţia victimelor acestui trafic, Guvernul aprobă Planul naţional de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane (în continuare - Plan naţional).
(2) Planul naţional se aprobă periodic pentru un termen de 2 ani. El prevede implementarea unor acţiuni complexe şi realizarea de iniţiative social-economice orientate spre prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, precum şi spre protecţia victimelor unui astfel de trafic, inclusiv colaborarea cu organizaţiile internaţionale, organizaţiile neguvernamentale, cu alte instituţii şi reprezentanţi ai societăţii civile.
(3) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale cu atribuţii în domeniul prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane adoptă planuri de  acţiuni proprii pentru realizarea Planului naţional în domeniile lor de activitate.
Articolul 8. Comitetul naţional pentru combaterea
                   traficului de fiinţe umane
(1) Coordonarea activităţii de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane, de cooperare a autorităţilor administraţiei publice cu organizaţii internaţionale, organizaţii neguvernamentale, cu alte instituţii şi cu reprezentanţi ai societăţii civile se realizează de către Comitetul naţional pentru combaterea traficului de fiinţe umane (în continuare - Comitet naţional).
(2)  Comitetul naţional este  un organ consultativ al Guvernului.
(3) Componenţa nominală a Comitetului naţional şi Regulamentul lui se aprobă prin hotărîre de Guvern. Procedura de numire şi revocare a membrilor Comitetului naţional este reglementată de Regulamentul Comitetului naţional.
(4) Comitetul naţional are următoarele atribuţii:
a) prezintă Guvernului propuneri privind bazele politicii de stat în domeniul prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane şi recomandări orientate spre perfecţionarea activităţii de depistare şi lichidare a cauzelor şi condiţiilor care contribuie la apariţia traficului de fiinţe umane şi la activităţile de trafic de fiinţe umane;
b) controlează realizarea Planului naţional şi executarea legislaţiei de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane de către organizaţiile şi instituţiile de stat, prezintă Guvernului informaţie despre modul de realizare a Planului naţional;
c) colectează şi analizează informaţii despre dimensiunile, starea şi tendinţele traficului de fiinţe umane la nivel naţional;
d) înaintează propuneri de perfecţionare a legislaţiei de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane şi de protecţie a victimelor acestui trafic;
e) organizează campanii de informare a populaţiei despre problemele traficului de fiinţe umane şi pericolul social al acestui fenomen;
f) coordonează activitatea comisiilor teritoriale pentru combaterea traficului de fiinţe umane şi a instituţiilor specializate privitor la realizarea Planului naţional şi  la îndeplinirea acţiunilor de prevenire şi combatere a  traficului de fiinţe umane;
g) evaluează şi monitorizează periodic procesul de realizare a Planului naţional, informează Guvernul şi societatea civilă despre rezultatele obţinute.
(5) În componenţa Comitetului naţional se includ reprezentanţi ai autorităţilor administraţiei publice, inclusiv ai organelor de drept şi organizaţiilor care desfăşoară activităţi de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane.
(6) Reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale şi cei ai organizaţiilor internaţionale care au reprezentanţe în Republica Moldova şi care desfăşoară activităţi de combatere a traficului de fiinţe umane şi de acordare a asistenţei  victimelor acestui trafic pot participa la şedinţele Comitetului naţional cu drept de vot consultativ, urmînd să fie incluşi în componenţa acestuia şi a comisiilor teritoriale pentru combaterea traficului de fiinţe umane.
(7) Activitatea Comitetului naţional este asigurată de Secretariatul permanent.
   
[Art.8 al.(7) în redacţia LP236 din 26.10.12, MO263-269/21.12.12 art.849]
(8) Comitetul naţional prezintă Guvernului periodic, dar nu mai rar de o dată în an, pînă la 1 februarie, şi la solicitare, raport despre activitatea sa. Autorităţile administraţiei publice centrale pot solicita Comitetului naţional informaţii despre respectarea legislaţiei de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane la orice altă dată.
Articolul 9. Comisiile teritoriale pentru combaterea
                   traficului de fiinţe umane
(1) Pentru coordonarea activităţii de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane, în raioane, municipii şi în unitatea teritorială autonomă Găgăuzia, pe lîngă organele executive ale autorităţilor reprezentative respective, se creează comisii teritoriale pentru combaterea traficului de fiinţe umane. În municipiul Chişinău, astfel de comisii se creează şi în sectoare.
(2) Comisiile teritoriale pentru combaterea traficului de fiinţe umane au următoarele atribuţii:
a) organizează şi coordonează activitatea de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane, de protecţie şi asistenţă a victimelor acestui trafic, de colaborare între autorităţile administraţiei publice locale, organele de drept, organizaţiile neguvernamentale şi  alţi reprezentanţi ai societăţii civile care activează în teritoriu;
b)  întreprind la nivel local acţiunile stipulate în  Planul naţional;
c) evaluează şi monitorizează periodic activităţile de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane în teritoriu, exercitate de organele statale, informînd autorităţile reprezentative respective, Comitetul naţional şi înaintînd propuneri privind eficientizarea acestor activităţi;
d) acordă asistenţă la elaborarea programelor de cercetare, analiză şi colectare a datelor statistice privind traficul de fiinţe umane;
e) implementează programe de instruire privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane pentru persoanele vulnerabile şi pentru funcţionarii antrenaţi în aceste activităţi.
(3) Regulamentul comisiilor teritoriale de combatere a traficului de fiinţe umane se aprobă de către consiliile raionale, municipale, de Adunarea Populară a unităţii teritoriale autonome Găgăuzia în baza unui regulament-cadru, aprobat prin hotărîre de Guvern.
(4) Comisia teritorială prezintă periodic autorităţii reprezentative respective şi Comitetului naţional raport de activitate, dar nu mai rar decît o dată în an, către 15 ianuarie.
Articolul 10. Atribuţiile autorităţilor administraţiei 
                     publice în domeniul prevenirii şi
                     combaterii traficului de fiinţe umane
(1) În conformitate cu atribuţiile ce le revin:
1) Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, Serviciul de Informaţii şi Securitate întocmesc lista ţărilor care reprezintă un risc sporit din punctul de vedere al traficului de fiinţe umane, listă care se aduce la cunoştinţă organelor interesate;
   
[Art.10 al.(1), pct.1) modificat prin LP137 -XVI din 21.06.07, MO112-116/03.08.07 art.504]
2) Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, Serviciul de Informaţii şi Securitate, Ministerul Afacerilor Interne întreprind acţiunile necesare pentru interzicerea accesului pe teritoriul Republicii Moldova al străinilor dacă dispun de informaţii veridice că aceştia sînt traficanţi de fiinţe umane;
   
[Art.10 al.(1), pct.2) modificat prin LP304 din 26.12.12, MO48/05.03.13 art.150; în vigoare 05.03.13]
     [Art.10 al.(1), pct.2) modificat prin LP137 -XVI din 21.06.07, MO112-116/03.08.07 art.504]
3) Ministerul Afacerilor Interne întreprinde acţiuni de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane prin prevenirea, depistarea şi curmarea tentativelor de trecere a frontierei de stat de către traficanţii de fiinţe umane, precum şi de trecere a frontierei de stat de către victimele traficului de fiinţe umane cu încălcarea legislaţiei în vigoare;
   
[Art.10 al.(1), pct.3) modificat prin LP304 din 26.12.12, MO48/05.03.13 art.150; în vigoare 05.03.13]
4) Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei:
   
[Art.10 al.(1), pct.4) în redacţia LP109 din 04.06.10, MO131-134/30.07.10 art.443]
    [Art.10 al.(1), pct.4 modificat prin
LP107-XVI din 16.05.08, MO107-109/20.06.08 art.417]
a) cu concursul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, desfăşoară activităţi de informare despre situaţia de pe piaţa forţei de muncă, de pregătire profesională, de stimulare a ocupării forţei de muncă, prin prestarea serviciilor de mediere a muncii, de informare şi consiliere profesională, de orientare şi formare profesională, precum şi de consultanţă şi asistenţă în iniţierea într-o activitate de întreprinzător;
b) prin intermediul organelor de asistenţă socială, asigură victimelor traficului de fiinţe umane informaţii şi consiliere, acordîndu-le facilităţile prevăzute de lege pentru persoanele marginalizate social;
[Art.10 al.(1), pct.4 lit.c) exclusă prin LP107-XVI din 16.05.08, MO107-109/20.06.08 art.417]
   
41) Ministerul Sănătăţii elaborează programe de acordare a asistenţei medicale, inclusiv psihiatrice, stabileşte instituţiile medicale care vor acorda această asistenţă victimelor traficului de fiinţe umane;
    [Art.10 al.(1) pct.41 introdus prin LP107-XVI din 16.05.08, MO107-109/20.06.08 art.417]
5) Ministerul Educaţiei elaborează şi desfăşoară, în comun cu celelalte ministere interesate, cu autorităţile administraţiei publice locale şi cu organizaţiile neguvernamentale avînd atribuţii în domeniu, programe educative şi de instruire pentru pedagogi, părinţi şi copii, pentru grupurile de risc, orientate spre lichidarea cauzelor şi condiţiilor care favorizează traficul de fiinţe umane, în special de femei şi copii;
   
[Art.10 al.(1), pct.5) modificat prin LP109 din 04.06.10, MO131-134/30.07.10 art.443]
[Art.10 al.(1), pct.(6) abrogat prin LP236 din 26.10.12, MO263-269/21.12.12 art.849]
     [Art.10 al.(1), pct.(6) modificat prin LP137 -XVI din 21.06.07, MO112-116/03.08.07 art.504]
7) Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene contribuie la prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, în special prin organizarea şi participarea la negocieri în vederea încheierii tratatelor cu alte state şi cu organisme internaţionale în domeniul traficului de fiinţe umane, precum şi prin acordarea de protecţie şi asistenţă persoanelor traficate, aflate peste hotare, în limitele prevăzute de dreptul internaţional;
8) Ministerul Afacerilor Interne asigură identificarea victimelor traficului de fiinţe umane şi eliberează permise de şedere provizorie străinilor victime ale traficului de fiinţe umane în cazul în care şederea acestora este necesară în legătură cu situaţia lor personală sau cu participarea lor la procesul penal împotriva traficantului, în condiţiile art. 24 alin. (6);
   
[Art.10 al.(1), pct.(8) în redacţia LP236 din 26.10.12, MO263-269/21.12.12 art.849]
    [Art.10 al.(1), pct.8) modificat prin LP109 din 04.06.10, MO131-134/30.07.10 art.443]
9) Ministerul Economiei, în comun cu alte ministere şi departamente interesate, elaborează şi implementează programe social-economice, orientate spre înlăturarea cauzelor şi condiţiilor de ordin economic ce favorizează migraţiunea ilegală, inclusiv traficul de fiinţe umane;
   
[Art.10 al.(1), pct.9) modificat prin LP109 din 04.06.10, MO131-134/30.07.10 art.443]
10) Ministerul Justiţiei prezintă, o dată la 6 luni, lista organizaţiilor neguvernamentale care practică activităţi legate de prevenirea şi combaterea fenomenului de trafic, de acordare a protecţiei şi asistenţei victimelor traficului. Ministerul Justiţiei, în comun cu alte autorităţi ale administraţiei publice centrale, indicate în prezentul articol, elaborează proiecte de acte normative pentru reglementarea relaţiilor din domeniul prevenirii, combaterii traficului de fiinţe umane şi acordării de protecţie şi asistenţă victimelor;
11) centrele de asistenţă şi protecţie a victimelor traficului de fiinţe umane eliberează documente de identitate provizorii pentru perioada de cazare, cu posibilitatea prelungirii acestora în condiţiile art.17.
(2) Autorităţile administraţiei publice centrale abilitate cu funcţii de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane, autorităţile administraţiei publice locale şi comisiile teritoriale pentru combaterea traficului de fiinţe umane organizează sistematic campanii informaţionale de sensibilizare a populaţiei, realizează şi difuzează, colaborînd activ cu mass-media, materiale publicitare privind riscurile la care pot fi expuse potenţialele victime ale traficului de fiinţe umane.
(3) Autorităţile administraţiei publice menţionate în prezentul articol informează periodic Comitetul naţional despre acţiunile întreprinse în prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, înaintînd propuneri de eficientizare a acestor activităţi.
Articolul 11. Atribuţiile organelor de drept în domeniul
                      prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe
                      umane
(1) Ministerul Afacerilor Interne şi subdiviziunile lui centrale şi teritoriale:
a) desfăşoară activităţi de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane prin intermediul profilaxiei, prevenirii, depistării şi curmării infracţiunilor legate de traficul de fiinţe umane, în conformitate cu legislaţia în vigoare, efectuînd urmărirea penală în cauzele penale de trafic şi de alte acţiuni legate de acestea;
b) asigură, la cerere, protecţia fizică a victimei  traficului de fiinţe umane pe perioada procesului penal, îi acordă altă protecţie şi asistenţă conform prezentei legi, altor acte normative în domeniu.
(2) Ministerul Afacerilor Interne, prin organele sale specializate în prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, desfăşoară activităţi operative de investigaţie, de urmărire penală, de cooperare internaţională, de identificare şi protecţie a victimelor traficului de fiinţe umane, de analiză şi informaţie, stimulează crearea unor centre zonale de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane.
(3) Ministerul Afacerilor Interne, cu sprijinul unor alte ministere şi departamente, elaborează, administrează şi actualizează baza de date privind fenomenul traficului de fiinţe umane, cu respectarea confidenţialităţii datelor personale ale victimelor acestui trafic, în conformitate cu prevederile art.21.
(4) Ministerul Afacerilor Interne, în comun cu Procuratura Generală, efectuează studii în vederea depistării şi înlăturării cauzelor şi condiţiilor ce favorizează traficul de fiinţe umane şi publică semestrial în mass-media informaţii statistice şi rapoarte de analiză privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane şi protecţia victimelor lui.
(5) Procuratura Generală, în limitele competenţei, desfăşoară activităţi de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane în conformitate cu legislaţia în vigoare, coordonează, conduce şi exercită urmărirea penală în cauze legate de acest trafic, reprezintă învinuirea, în numele statului, în instanţă de judecată, supraveghează respectarea drepturilor omului, inclusiv ale victimelor traficului, întreprinde alte măsuri necesare în domeniu. În cadrul Procuraturii Generale, se creează o subdiviziune specializată în prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane.
(6) Serviciul de Informaţii şi Securitate şi organele lui teritoriale desfăşoară activităţi de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane prin intermediul depistării legăturilor organizaţiilor internaţionale şi ale grupurilor criminale organizate cu traficanţii de fiinţe umane, prin alte activităţi desfăşurate în limitele competenţei sale.
(7) Pe lîngă Procurorul General, se va crea un consiliu coordonator al organelor de drept cu atribuţii în domeniul combaterii traficului de fiinţe umane.
(8) Organele de drept prezintă anual, nu mai tîrziu de 10 ianuarie, consiliului coordonator de pe lîngă Procurorul General rapoarte despre respectarea în ţară a legislaţiei privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, iar Procurorul General prezintă, pînă la 20 ianuarie, rapoartele respective Comitetului naţional.
Articolul 12. Activitatea organizaţiilor neguver-namentale
                     în domeniul prevenirii şi combaterii  traficului
                           de fiin
ţe umane
(1) Pentru prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, pentru acordarea de protecţie şi asistenţă victimelor lui, pentru coordonarea activităţilor curente, organizaţiile internaţionale care au reprezentanţe în Republica Moldova şi cele neguvernamentale cu atribuţii în domeniu pot coopera cu autorităţile administraţiei publice şi cu organele competente, în conformitate cu statutele şi regulamentele lor, şi pot organiza campanii informaţionale despre traficul de fiinţe umane şi riscurile la care sînt expuse victimele acestui trafic.
(2) Organizaţiile neguvernamentale pot crea centre de asistenţă şi protecţie a victimelor traficului de fiinţe umane.
(3) Organizaţiile neguvernamentale desfăşoară activităţi de identificare a victimelor traficului de fiinţe umane, le acordă protecţie şi asistenţă juridică şi de altă natură, întreprind alte acţiuni de prevenire şi combatere a unui astfel de trafic, în conformitate cu statutul lor.
Articolul 13. Prevederi speciale în domeniul
                      transportului internaţional
Agenţiile şi structurile respective din domeniul transportului internaţional sînt obligate să verifice dacă toţi pasagerii posedă documentele necesare pentru a intra în statul de destinaţie.
Articolul 14. Pregătirea profesională şi instruirea
                     c adrelor
(1) Statul asigură pregătirea profesională şi instruirea lucrătorilor din organele de drept, organele migraţionale şi din alte autorităţi în materia prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane.
(2) Pregătirea profesională şi instruirea cadrelor se axează pe metodele prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane, pe cele mai avansate procedee de exercitare a urmăririi penale în cauzele de trafic de fiinţe umane, inclusiv de copii, pe respectarea drepturilor şi intereselor victimelor traficului, pe cele mai performante forme de protecţie a acestora.
(3) Pregătirea profesională şi instruirea cadrelor va cuprinde metode şi forme de colaborare a autorităţilor administraţiei publice cu reprezentanţele organizaţiilor internaţionale şi regionale în Republica Moldova, cu organizaţiile neguvernamentale, cu alte instituţii şi reprezentanţi ai societăţii civile, metode şi forme de cooperare şi colaborare a autorităţilor administraţiei publice, organizaţiilor şi instituţiilor din Republica Moldova cu autorităţile, organizaţiile şi instituţiile interesate ale altor state, cu organisme internaţionale şi regionale.
Capitolul  III
Protecţia şi asistenţa victimelor traficului de fiinţe umane
Articolul 15. Identificarea victimelor traficului de fiinţe
                     umane
Identificarea victimelor traficului de fiinţe umane se efectuează de către autorităţile publice competente cu concursul organizaţiilor neguvernamentale sau de către organizaţiile neguvernamentale care au motive rezonabile să creadă că persoana este victimă a unui astfel de trafic.
Articolul 16. Reabilitarea socială a victimelor traficului 
                     de fiinţe umane
Reabilitarea socială a victimelor traficului de fiinţe umane se efectuează pentru reintegrarea lor într-un mod de viaţă normal, incluzînd acordarea de asistenţă juridică şi materială, reabilitarea psihologică, medicală şi profesională, angajarea în cîmpul muncii şi acordarea de spaţiu pentru trai.
Articolul 17. Centrele de asistenţă şi protecţie a
                     victimelor traficului de fiinţe umane
(1) Centrele de asistenţă şi protecţie a victimelor traficului de fiinţe umane (în continuare - centre) sînt instituţii specializate care oferă condiţii civilizate de cazare şi de igienă personală, hrană, asistenţă juridică, socială, psihologică şi medicală de urgenţă, pază şi protecţie, precum şi asistenţă pentru contactarea rudelor.
(2) Centrele pot fi create de:
a) Guvern, la propunerea Comitetului naţional;
b) autorităţile administraţiei publice locale, la propunerea comisiei teritoriale specificate la art.9;
c) organizaţiile internaţionale şi organizaţiile neguvernamentale, cu informarea Comitetului naţional;
d) autorităţile administraţiei publice şi organizaţiile neguvernamentale sau private, în baza unui acord de activitate comună.
(3) Centrele acordă cazare victimelor traficului de fiinţe umane la cererea lor personală, pe o perioadă de cel mult 30 de zile.
(4) Durata cazării prevăzute la alin.(3) poate fi prelungită:
a) la solicitarea medicului, pe perioada tratamentului, dar nu mai mult de 6 luni;
b) la solicitarea organelor de urmărire penală sau a instanţelor judecătoreşti, pe perioada procesului penal, iar în cazul în care viaţa şi sănătatea victimei sînt ameninţate de un pericol real, durata cazării poate fi prelungită şi după finalizarea procesului penal, pe o durată considerată necesară pentru protecţia victimei, în baza unei sesizări din partea procurorului;
c) la cererea victimei traficului de fiinţe umane, cu indicarea motivaţiei argumentate, pe o perioadă de cel mult 30 de zile.
(5) Femeile gravide victime ale traficului de fiinţe umane au dreptul de cazare în centru pentru o perioadă de  pînă la un an.
(6) Regulamentul de organizare şi funcţionare a centrelor se aprobă de către fondatori, în baza regulamentului-cadru, aprobat prin hotărîre de Guvern.
(7) Cheltuielile ce ţin de activitatea centrelor sînt suportate de la bugetele comune ale fondatorilor.
(8) Organizarea şi funcţionarea centrelor pot fi susţinute material şi financiar şi de către agenţi economici şi întreprinzători în condiţiile Legii cu privire la filantropie şi sponsorizare.
(9) Pentru asigurarea securităţii încăperilor în care sînt cazate victimele traficului de fiinţe umane, centrele vor beneficia de asistenţa gratuită a poliţiei.
Articolul 18.Integrarea profesională a victimelor
                    traficului de fiinţe umane
(1) Integrarea profesională a victimelor traficului de fiinţe umane se realizează cu suportul agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă, în condiţiile legislaţiei în vigoare.
(2) Agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă acordă victimelor traficului de fiinţe umane cu prioritate servicii gratuite de mediere a muncii, de informare şi consiliere profesională, de orientare şi formare profesională, precum şi de consultanţă şi asistenţă în iniţierea într-o activitate de întreprinzător.
(3) Victimele traficului de fiinţe umane sînt în drept să audieze un curs de pregătire profesională, finanţat din mijloacele fondului de şomaj.
(4) Beneficiari ai serviciilor prevăzute la alin.(2) şi (3) sînt victimele traficului de fiinţe umane care au atins vîrsta de 16 ani.
Articolul 19. Repatrierea victimelor traficului de fiinţe
                     umane
(1) Republica Moldova contribuie la repatrierea şi primirea fără întîrzieri nejustificate, ţinînd cont de necesitatea asigurării securităţii lor, a victimelor traficului de fiinţe umane cetăţeni ai săi şi apatrizi care aveau dreptul de a locui permanent în Republica Moldova la momentul intrării pe teritoriul unui alt stat.
(2) La solicitarea unei ţări de destinaţie, autorităţile competente ale Republicii Moldova verifică, fără întîrzieri nejustificate, dacă victima traficului de fiinţe umane are cetăţenia Republicii Moldova sau avea dreptul de a locui permanent pe teritoriul ei în momentul intrării în ţara de destinaţie, despre care  fapt comunică ţării solicitante, luînd concomitent măsuri de repatriere a victimei.
(3) În scopul facilitării repatrierii victimei traficului de fiinţe umane care are cetăţenia Republicii Moldova sau care avea dreptul de a locui permanent în Republica Moldova la momentul intrării în ţara de destinaţie, dar care nu posedă documentele necesare, autorităţile competente ale Republicii Moldova, la solicitarea ţării de destinaţie, eliberează documentele de călătorie sau orice alt act necesar repatrierii.
(4) Dispoziţiile prezentului articol se aplică fără prejudicierea vreunui drept acordat victimei traficului de fiinţe umane prin orice lege a ţării de destinaţie.
(5) Regulamentul privind procedura de repatriere a victimelor traficului de fiinţe umane cetăţeni ai Republicii Moldova sau apatrizi care aveau dreptul de a locui permanent în Republica Moldova la momentul intrării în ţara de destinaţie se aprobă de Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, în comun cu Ministerul Afacerilor Interne şi cu Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor.
   
[Art.19 al.(5) modificat prin LP109 din 04.06.10, MO131-134/30.07.10 art.443]
Articolul 20. Protecţia şi asistenţa victimelor traficului
                     de fiinţe umane
(1) Victimelor traficului de fiinţe umane li se acordă asistenţă pentru recuperare fizică, psihologică şi socială, prin acţiuni speciale medicale, psihologice, juridice şi sociale.
(2) Persoana prezumată a fi victimă a traficului de fiinţe umane se consideră vulnerabilă, beneficiind de pachetul minim de asistenţă socială şi medicală asigurat de instituţiile Ministerului Sănătăţii şi ale Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei. Persoanele constatate drept victime ale acestui trafic sînt asigurate cu asistenţă gratuită în instituţiile medicale stabilite de Ministerul Sănătăţii.
   
[Art.20 al.(2) modificat prin LP109 din 04.06.10, MO131-134/30.07.10 art.443]
     [Art.20 al.(2) modificat prin LP107-XVI din 16.05.08, MO107-109/20.06.08 art.417]
(3) Statul, prin organele şi organizaţiile competente, întreprinde măsuri prompte şi adecvate de identificare şi referire a victimelor traficului de fiinţe umane la serviciile de protecţie şi asistenţă, acordîndu-le o perioadă de reflecţie de 30 de zile. În această perioadă, este interzisă punerea în executare a oricărui ordin de expulzare emis împotriva acestor persoane.
(4) Acordarea serviciilor de protecţie şi asistenţă nu este condiţionată de dorinţa victimelor de a face declaraţii şi de a participa la procesul de urmărire a traficanţilor.
(5) Autorităţile administraţiei publice competente sînt obligate să informeze victimele traficului de fiinţe umane despre drepturile lor, despre autorităţile, organizaţiile şi instituţiile cu funcţii de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane, de protecţie a victimelor traficului.
(6) Victimelor traficului de fiinţe umane li se acordă protecţie şi asistenţă din partea autorităţilor administraţiei publice, Comitetului naţional, comisiilor teritoriale de combatere a traficului de fiinţe umane, în limitele competenţelor acestora şi în conformitate cu prezenta lege şi cu alte acte normative.
(7) Organizaţiile neguvernamentale cu atribuţii în domeniu sînt în drept să acorde victimelor traficului de fiinţe umane protecţie şi asistenţă, inclusiv să apere interesele lor în cadrul procesului penal sau civil.
(8) Ori de cîte ori autoritatea competentă, organizaţia internaţională sau neguvernamentală cu atribuţii în domeniu au motive întemeiate de a crede că o persoană este victimă a traficului de fiinţe umane, îi vor acorda protecţia şi asistenţa prevăzute de lege.
Articolul 21.Confidenţialitatea vieţii private
                    a victimei traficului de  fiinţe umane
(1) Viaţa privată şi identitatea victimei traficului de fiinţe umane sînt protejate. Înregistrarea, păstrarea şi utilizarea informaţiilor cu caracter personal privind victima traficului de fiinţe umane se efectuează cu respectarea regulilor speciale de confidenţialitate, în scopul exercitării justiţiei şi protecţiei victimei doar în perioada procesului penal.
(2) Este interzisă răspîndirea informaţiilor despre viaţa privată şi identitatea victimei traficului de fiinţe umane şi despre condiţiile în care a fost traficată.
(3) Este interzisă răspîndirea informaţiilor despre măsurile de protecţie de stat a victimelor traficului de fiinţe umane, despre persoanele care acordă astfel de protecţie, precum şi despre persoanele care acordă ajutor în combaterea traficului de fiinţe umane.
(4)  Respectarea confidenţialităţii informaţiei prevăzute la  alin.(1)-(3) este o obligaţie a tuturor persoanelor, inclusiv a celor implicate în activităţi de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane, de protecţie şi asistenţă a victimelor, din organele de drept, instanţele judecătoreşti, din centrele prevăzute la art.17, precum şi a asistenţilor sociali.
(5) În cazul în care viaţa şi sănătatea victimei traficului de fiinţe umane sînt ameninţate de un pericol real, acesteia i se asigură, la solicitarea sa, în temeiul unei hotărîri judecătoreşti, la demersul procurorului, al organului de urmărire penală, posibilitatea de a-şi schimba numele, prenumele, data şi locul naşterii, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
   
[Art.21 al.(5) modificat prin LP236 din 26.10.12, MO263-269/21.12.12 art.849]
(6) Divulgarea informaţiilor despre măsurile de siguranţă şi a datelor confidenţiale despre victimele traficului de fiinţe umane, precum şi divulgarea informaţiilor despre urmărirea penală şi măsurile de asigurare a securităţii aplicate faţă de participanţii la procesul penal se pedepsesc în conformitate cu legislaţia penală şi cea contravenţională.
Articolul 22. Atribuţiile misiunilor diplomatice şi ale
                     oficiilor consulare ale Republicii Moldova
                     în acordarea de protecţie şi asistenţă
                     victimelor traficului de fiinţe umane
(1) Misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale Republicii Moldova au următoarele atribuţii:
a) desfăşoară activităţi de protecţie a drepturilor şi intereselor cetăţenilor Republicii Moldova care au devenit victime ale traficului de fiinţe umane în ţara de reşedinţă sau în ţările unde au misiuni acreditate, contribuie la repatrierea acestora în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova şi cu legislaţia ţării de reşedinţă;
b) eliberează cu titlu gratuit, în termene restrînse, în comun cu structurile teritoriale ale Agenției Servicii Publice, documente sau orice alte acte necesare repatrierii în Republica Moldova a cetăţenilor Republicii Moldova care au devenit victime ale traficului de fiinţe umane, în cazul pierderii sau imposibilităţii ridicării de la traficanţii de fiinţe umane a actelor de identitate;
    [Art.22 al.(1), lit.b) modificată prin LP80 din 05.05.17, MO162-170/26.05.17 art.284]
    [Art.22 al.(1), lit.b) modificată prin LP109 din 04.06.10, MO131-134/30.07.10 art.443]
c) difuzează către cei interesaţi materiale informative privind drepturile victimelor traficului de fiinţe umane potrivit legislaţiei Republicii Moldova şi legislaţiei statului de reşedinţă;
d) asigură autorităţile administraţiei publice şi organele judiciare ale statului de reşedinţă sau din ţările unde au misiuni acreditate cu informaţii despre legislaţia Republicii Moldova în domeniul prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane, privind drepturile victimelor, protecţia şi asistenţa acestora, inclusiv adresele centrelor de asistenţă şi protecţie a victimelor traficului de fiinţe umane.
(2) Şefii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare vor desemna un diplomat din cadrul lor ca responsabil de aplicarea procedurii de repatriere a cetăţenilor moldoveni victime ale traficului de fiinţe umane, de protecţia şi asistenţa acestora pe durata şederii lor în ţara de tranzit sau destinaţie, precum şi de cooperarea în acest domeniu cu autorităţile administraţiei publice şi organizaţiile din Republica Moldova.
Articolul 23. Garanţiile de stat acordate victimelor
                     traficului de fiinţe umane
(1) Instanţele judecătoreşti şi organele de urmărire penală aplică în privinţa victimelor traficului de fiinţe umane măsurile de asigurare a securităţii fizice şi a drepturilor prevăzute de legislaţia în vigoare.
   
[Art.23 al.(1) modificat prin LP236 din 26.10.12, MO263-269/21.12.12 art.849]
(2) Victimele traficului de fiinţe umane au dreptul la reparaţia prejudiciului în condiţiile legii.
Articolul 24.Protecţia şi asistenţa cetăţenilor străini
                    şi apatrizilor victime ale traficului de fiinţe
                          umane
(1) Republica Moldova acordă protecţie şi asistenţă străinilor victime ale traficului de fiinţe umane la repatrierea benevolă a acestora în ţara de origine, în regim de urgenţă, şi asigură transportarea în deplină securitate a acestora pînă la frontiera de stat a Republicii Moldova, dacă tratatele internaţionale nu prevăd altfel. Victima traficului de fiinţe umane nu poate fi repatriată sau expulzată în ţara de origine sau într-un stat terţ dacă, în urma aprecierii riscului şi securităţii, s-au constatat motive de a presupune că securitatea ei sau a familiei sale este în pericol.
(2) Pentru a asigura protecţie şi asistenţă străinilor victime ale traficului de fiinţe umane, aceştia pot fi trimişi în centrele menţionate la art.17.
(3) Străinii victime ale traficului de fiinţe umane, specificaţi la alin.(1) şi (2), vor fi informaţi, într-o limbă pe care o înţeleg, despre procedurile judiciare şi administrative aplicate în Republica Moldova şi în ţările de reşedinţă.
(4) Străinii victime ale traficului de fiinţe umane specificaţi la alin.(1) pot beneficia de o perioadă de reflecţie de 30 de zile, de conciliere psihică şi psihologică, precum şi de asistenţă medicală şi socială. De asemenea, ei pot beneficia de asistenţă juridică gratuită  pentru a-şi realiza drepturile la toate etapele procesului penal şi a susţine cererile şi acţiunile civile faţă de persoanele care au săvîrşit infracţiuni legate de traficul de fiinţe umane prevăzute de Codul penal. În această perioadă, este interzisă punerea în executare a oricărui ordin de expulzare emisîmpotriva acestor victime.
(5) În cazul în care străinii victime ale traficului de fiinţe umane nu dispun de acte de identitate din cauza pierderii, sustragerii sau distrugerii lor, Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene le acordă, la solicitarea statului străin, asistenţă în primirea unor asemenea acte sau a unor permise, necesare întoarcerii în ţara de reşedinţă.
(6) În cazul în care străinii victime ale traficului de fiinţe umane, datorită statutului de victimă, sînt amplasaţi în centrele menţionate la art.17 sau în cazul în care aceştia participă la procesul penal împotriva traficantului, indiferent de amplasarea lor în aceste centre, ei vor beneficia de permise de şedere provizorie, eliberate în mod gratuit, care pot fi prelungite în caz de necesitate.
   
[Art.24 al.(6) modificat prin LP236 din 26.10.12, MO263-269/21.12.12 art.849]
Capitolul  IV
Prevenirea şi combaterea traficului de copii.
Protecţia şi asistenţa copiilor victime ale
traficului de fiinţe umane
Articolul 25. Prevenirea şi combaterea traficului de
                     copii
(1) Prevenirea şi combaterea traficului de copii, protecţia şi asistenţa copilului victimă a traficului de fiinţe umane constituie în Republica Moldova o preocupare politică, socială şi economică de ordin primordial.
(2) Activitatea autorităţilor administraţiei publice şi organizaţiilor cu atribuţii în domeniul prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane se va axa pe interesul superior al copilului.
(3) Autorităţile administraţiei publice, agenţiile sociale, de ocrotire a sănătăţii şi de educaţie, precum şi organizaţiile neguvernamentale, alte instituţii şi alţi reprezentanţi ai societăţii civile vor contacta neîntîrziat organele de drept în cazul în care se cunoaşte ori se suspectează că un copil este exploatat sau traficat ori este expus riscului de a fi exploatat sau traficat.
Articolul 26. Principiile speciale de combatere a
                     traficului de copii
Pe lîngă principiile de bază, specificate la art.4, în activitatea de prevenire şi combatere a traficului de copii, de protecţie şi asistenţă a copiilor victime ale acestui trafic se va ţine cont de următoarele principii speciale:
a) respectarea strictă a  drepturilor copilului, stipulate în Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului şi în Legea Republicii Moldova cu privire la drepturile copilului;
b) luarea de măsuri speciale de protecţie şi de asistenţă copilului victimă a traficului de fiinţe umane;
c) respectarea opiniei copilului victimă a traficului de fiinţe umane cu vîrsta mai mare de 10 ani în toate acţiunile care îl afectează, ţinîndu-se cont de vîrsta, gradul de maturitate şi interesul lui superior;
d) informarea copilului victimă a traficului de fiinţe umane despre situaţia şi drepturile lui, despre măsurile de protecţie şi de asistenţă, despre serviciile disponibile, despre procedura de repatriere şi procesul de reunificare a familiei;
e) asigurarea nedivulgării în nici un caz a identităţii şi a detaliilor care permit identificarea copilului victimă a traficului de fiinţe umane.
Articolul 27. Prezumţia de vîrstă
În cazul în care nu se cunoaşte vîrsta victimei traficului de fiinţe umane, dar există motive a se considera că victima nu a atins vîrsta de 18 ani, se prezumă că victima este copil şi, pînă la constatarea exactă a vîrstei, ea va fi tratată drept copil, aplicîndu-i-se toate măsurile speciale de protecţie prevăzute de prezenta lege şi de alte acte normative.
Articolul 28. Repatrierea copilului victimă a traficului
                     de fiinţe umane
(1) Copilul victimă a traficului de fiinţe umane va fi repatriat în ţara sa de origine dacă, anterior returnării, un părinte, o altă rudă sau un tutore au dat consimţămîntul să primească în îngrijire copilul ori dacă o agenţie guvernamentală, o agenţie de protecţie a copiilor din ţara de origine şi-au dat consimţămîntul şi sînt în stare să-şi asume responsabilitatea pentru copil şi să-i acorde protecţie şi asistenţă adecvată.
(2)  Luarea unei declaraţii de trafic de la copii de către organul de urmărire penală sau instanţa de judecată nu va stopa sau tergiversa reunificarea familiei ori returnarea copilului victimă în ţara de origine dacă aceasta este în interesul superior al copilului.
(3) În situaţia în care returnarea copilului în ţara de origine ori integrarea în ţara de destinaţie nu sînt posibile, ori cînd aceste soluţii nu sînt în interesul superior al copilului, autorităţile ambelor ţări, în baza unor tratate internaţionale, vor asigura reaşezarea copilului victimă într-o ţară terţă, obţinînd acordul acesteia din urmă.
(4) Opinia copilului victimă a traficului de fiinţe umane cu vîrsta mai mare de 10 ani se va lua în considerare la adoptarea deciziei de repatriere sau de reaşezare într-o ţară terţă.
(5) Copilul victimă a traficului de fiinţe umane nu poate fi returnat în ţara sa de origine ori transferat într-o ţară terţă dacă, în urma evaluării riscurilor şi a securităţii, se stabilesc motive de a considera că siguranţa copilului sau cea a familiei lui este în pericol.
(6) Copilul victimă a traficului de fiinţe umane care este străin are dreptul la o viză temporară, care îi garantează dreptul de şedere legală pe teritoriul Republicii Moldova pînă la momentul găsirii unei soluţii durabile privind întoarcerea lui în ţara de origine.
Articolul 29. Acordarea de protecţie şi asistenţă
                     copiilor victime ale traficului de fiinţe
                     umane
(1) Statul asigură protecţie şi asistenţă copiilor victime ale traficului de fiinţe umane din momentul în care apar temeiuri de a crede că ei sînt victime ale traficului, pînă la identificarea, integrarea şi recuperarea lor deplină, independent de cooperarea acestora cu autorităţile, conform art.20 alin.(4).
(2) După identificare ca victimă a traficului de fiinţe umane, copilul este referit de urgenţă serviciilor competente de protecţie, asistenţă şi reabilitare a copiilor.
(3) Comitetul naţional, autorităţile administraţiei publice, inclusiv organele de drept, comisiile teritoriale de combatere a traficului de fiinţe umane, centrele, organizaţiile neguvernamentale şi alte organizaţii competente, în cazul în care dispun de informaţii despre un copil victimă a traficului de fiinţe umane, sînt obligate să informeze imediat organele de tutelă şi curatelă pentru a se asigura protecţia drepturilor copilului.
(4) Dacă copilul victimă a traficului de fiinţe umane este lipsit de îngrijire părintească, organele de tutelă şi curatelă vor numi, în condiţiile legii, un tutore, care  va asigura ca toate deciziile luate să fie în interesul copilului, va face declaraţii în numele lui, va participa împreună cu el la toate acţiunile procesual-penale şi judiciare, pînă la găsirea unei soluţii conforme interesului superior al copilului.
(5) Copilului identificat drept victimă a traficului de fiinţe umane i se acordă o perioadă de reflecţie de 30 de zile pentru a decide personal sau prin reprezentantul său legal ori tutore dacă va face declaraţie împotriva traficantului.  
(6) În cazul cazării copiilor victime ale traficului de fiinţe umane în centre, aceştia trebuie să fie amplasaţi separat de adulţi.
(7) Copiii victime ale traficului de fiinţe umane au dreptul  de cazare în centru pe o perioadă de pînă la 6 luni sau pe durata procesului judiciar.
(8) Toate agenţiile şi instituţiile a căror activitate vizează copiii victime ale traficului de fiinţe umane vor stabili practici şi programe speciale de identificare, referire, protecţie şi asistenţă a acestora, respectînd confidenţialitatea informaţiei personale  şi statutului de victimă al copilului.
(9) Copiilor victime ale traficului de fiinţe umane li se asigură dreptul de a frecventa instituţiile de învăţămînt de stat în condiţiile Legii învăţămîntului.
(10) Copiilor victime ale traficului de fiinţe umane care au rămas fără îngrijirea părinţilor sau care nu cunosc locul unde se află părinţii li se asigură posibilitatea căutării urgente a familiei ori li se instituie tutela sau curatela în condiţiile legii.
(11) Copiii care au suferit în urma traficului de fiinţe umane au dreptul de a primi îngrijire şi protecţie pe termen lung, pînă la recuperare deplină. Copiii privaţi de mediu familial au dreptul la o îngrijire de alternativă de tip familial sau comunitar.
Capitolul  V
Răspunderea pentru traficul de fiinţe umane
Articolul 30. Răspunderea pentru traficul de fiinţe
                     umane
(1) Persoanele care participă la organizarea şi desfăşurarea activităţilor de trafic de fiinţe umane sînt trase la răspundere penală conform Codului penal.
(2) Infracţiunile de trafic de fiinţe umane au un caracter atît naţional, cît şi transnaţional. În ultimul caz, se aplică formele şi procedeele de investigare şi urmărire penală prevăzute de legislaţia internaţională şi naţională pentru astfel de infracţiuni.
(3) Consimţămîntul victimei traficului de fiinţe umane la exploatare intenţionată nu este relevant pentru tragerea la răspundere penală a traficanţilor dacă au fost utilizate oricare din mijloacele specificate la art.2 pct.1).
(4) Străinilor implicaţi în traficul de fiinţe umane li se refuză intrarea pe teritoriul Republicii Moldova sau vizele lor vor fi revocate.
Articolul 31. Răspunderea persoanei juridice pentru
                     traficul de fiinţe umane
(1) În cazul în care se constată că au avut loc acţiuni de trafic de fiinţe umane prin intermediul persoanei juridice care dispune de licenţă pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător ce a servit drept paravan pentru săvîrşirea acţiunilor ilegale menţionate, licenţa se retrage, iar persoana juridică se lichidează în temeiul unei hotărîri judecătoreşti.
(2) Pentru prejudiciul cauzat în urma acţiunilor menţionate la alin.(1), persoana juridică poartă răspundere civilă faţă de victimele traficului.
(3) Tragerea la răspundere a persoanelor juridice nu exclude tragerea la răspundere a persoanelor fizice care au comis infracţiunea de trafic de fiinţe umane.
Articolul 32. Absolvirea victimei traficului de fiinţe
                     umane de răspundere pentru infracţiunile
                     săvîrşite în legătură cu acest statut
Victima traficului de fiinţe umane este absolvită, în condiţiile legislaţiei în vigoare, de răspundere penală, contravenţională sau civilă pentru acţiunile pe care le-a săvîrşit în legătură cu statutul de victimă dacă aceste acţiuni cad sub incidenţa Codului penal, Codului contravenţional al Republicii Moldova sau a Codului civil.
   
[Art.32 modificat prin LP131-XVIII din 23.12.09, MO23-24/12.02.10 art.35]
Capitolul  VI
Cooperarea internaţională
Articolul 33. Cooperarea internaţională
Cooperarea internaţională în domeniul prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane, acordării protecţiei şi asistenţei victimelor acestui trafic, inclusiv repatrierii lor, se realizează în baza tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.
Articolul 34. Ofiţerii de legătură
(1) Prin prezenta lege se instituie calitatea de ofiţer de legătură în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, precum şi de procuror de legătură în cadrul Procuraturii Generale, care vor asigura consultarea reciprocă cu ofiţerii de legătură sau, după caz, cu procurorii de legătură care funcţionează în alte state, în scopul coordonării acţiunilor comune în activitatea de depistare, descoperire şi urmărire penală a cazurilor de trafic de fiinţe umane, de protecţie şi asistenţă a victimelor traficului  în cursul urmăririi penale.
(2) În vederea schimbului de date privind investigarea şi urmărirea penală în cazurile infracţiunilor prevăzute în prezenta lege, ofiţerii de legătură şi procurorii de legătură vor fi persoanele de contact ale organelor respective cu organizaţii şi  instituţii similare din alte state.
Capitolul VII
Dispoziţii finale şi tranzitorii
Articolul 35  
(1) Guvernul, în termen de 3 luni:
va înainta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;
va adopta actele normative necesare executării prezentei legi;
va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;
va asigura revizuirea şi abrogarea de către ministere şi alte autorităţi administrative centrale a actelor lor normative ce contravin prezentei legi.
(2) La propunerea autorităţilor responsabile de executarea prezentei legi, în legea bugetului vor fi prevăzute anual mijloacele financiare necesare.

PREŞEDINTELE
PARLAMENTULUI                                            Marian LUPU

Chişinău, 20 octombrie 2005.
Nr.241-XVI.