HGA688/2006
ID intern unic:  316324
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
GUVERNUL
HOTĂRÎRE Nr. 688
din  20.06.2006
cu privire la expertiza medicală a vitalităţii
Publicat : 30.06.2006 în Monitorul Oficial Nr. 98-101     art Nr : 740

    Abrogată prin HG65 din 23.01.13, MO18-21/25.01.13 art.104; în vigoare 01.01.13

    MODIFICA
T
   
HG130 din 22.02.10, MO30-31/26.02.10 art.177
    HG1036 din 09.09.08, MO177/23.09.08 art. 1065
    HG462 din 24.03.08, MO66-68/01.04.08 art.437

   
NOTĂ:
    În tot textul anexelor nr.1 şi nr.2 sintagma „Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului” se substituie prin sintagma „Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei”, la cazul gramatical respectiv prin HG130 din 22.02.10, MO30-31/26.02.10 art.177

     Guvernul HOTĂRĂŞTE:
1. Se aprobă:
Regulamentul Consiliului republican de expertiză medicală a vitalităţii, conform anexei nr.1;
Instrucţiunea privind modul de stabilire a invalidităţii, conform anexei nr.2.
2. Controlul asupra realizării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.
     
[Pct.2 modificat prin HG130 din 22.02.10, MO30-31/26.02.10 art.177]
      [Pct.2 modificat prin HG462 din 24.03.08, MO66-68/01.04.08 art.437]
3. Se abrogă unele hotărîri de Guvern, conform anexei nr.3.

PRIM-MINISTRU                                             Vasile TARLEV
Contrasemnează:
Ministrul sănătăţii
şi protecţiei sociale                                               Ion Ababii

Chişinău, 20 iunie 2006.
Nr. 688.

Anexa nr. 1
la Hotărîrea Guvernului nr.688
din  20 iunie 2006
REGULAMENTUL
Consiliului republican de expertiză medicală a vitalităţii
I. Dispoziţii generale
1. Expertiza medicală a vitalităţii prezintă o activitate medicală şi socială, care are ca sarcină principală determinarea şi evaluarea dereglărilor funcţionale şi structurale ale organismului uman, însoţite de reducerea activităţii şi capacităţilor  individului cu vîrstă aptă de muncă de a participa la realizarea unor probleme situaţionale vitale.
2. Consiliul republican de expertiză medicală a vitalităţii se călăuzeşte de principiile social-umane fundamentale, confirmate în Declaraţia ONU privind drepturile persoanelor cu deficienţe funcţionale, respectînd cu stricteţe etica şi deontologia medicală.
3. Consiliul republican de expertiză medicală a vitalităţii se află în subordinea Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei şi este unica instituţie de stat cu împuterniciri plenipotenţiare în domeniul expertizei medicale a vitalităţii. Statele de funcţii ale Consiliului republican de expertiză medicală a vitalităţii se aproba de către Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, în limita efectivului aprobat de Guvern.
   
[Pct.3 modificat prin HG462 din 24.03.08, MO66-68/01.04.08 art.437]
4. Consiliul republican de expertiză medicală a vitalităţii îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu Constituţia Republicii Moldova, decretele Preşedintelui Republicii Moldova, legile şi hotărîrile Parlamentului, ordonanţele, hotărîrile şi dispoziţiile Guvernului, Instrucţiunea privind modul de stabilire a invalidităţii, prezentul Regulament, tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte şi cu alte acte normative.
II. Structura Consiliului republican de expertiză medicală a vitalităţii
5. Structura şi efectivul-limită ale Consiliului republican de expertiză medicală a vitalităţii se aprobă de Guvern.
6. Consiliul republican de expertiză medicală a vitalităţii este constituit din următoarele subdiviziuni:
serviciul financiar şi dezvoltare managerială;
consiliile de expertiză medicală a vitalităţii de nivel republican:
consiliul de expertiză medicală a vitalităţii nr.I;
consiliul de expertiză medicală a vitalităţii nr.II;
consiliul de expertiză medicală a vitalităţii nr.III;
secţia administrativă;
consiliile primare teritoriale de expertiză medicală a vitalităţii.
7. Preşedintele Consiliului republican de expertiză medicală a vitalităţii este numit în şi eliberat din funcţie de către ministrul protecţiei sociale, familiei şi copilului.
    
[Pct.7 modificat prin HG462 din 24.03.08, MO66-68/01.04.08 art.437]
8. În cadrul Consiliului republican de expertiză medicală a vitalităţii, prin ordinul ministrului sănătăţii şi protecţiei sociale, se instituie Consiliul superior unit. Consiliul superior unit activează pe baza regulamentului aprobat de Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, în vederea soluţionării cazurilor dificile de expertiză medicală, şi are dreptul de decizie definitivă.
    
[Pct.8 modificat prin HG462 din 24.03.08, MO66-68/01.04.08 art.437]
III. Serviciul financiar şi dezvoltare managerială
9. Serviciul financiar şi dezvoltare managerială are următoarele atribuţii:
analizează activitatea consiliilor de expertiză medicală a vitalităţii de nivel republican şi primare teritoriale privind calitatea efectuării expertizei vitalităţii;
efectuează prelucrarea datelor statistice medicale privind invaliditatea, incidenţa şi cauzele ei; studiază cota diverselor stări patologice în survenirea invalidităţii şi incidenţa acestor stări patologice;
acordă consiliilor de expertiză medicală a vitalităţii de nivel republican şi primare teritoriale asistenţă metodică şi practică privind analiza activităţii lor şi criteriile de apreciere a rezultatelor acestei activităţi;
analizează componenţa cadrelor ce activează în organele de expertiză medicală a vitalităţii după gradele de calificare, vîrstă, vechime în muncă etc.;
participă la efectuarea controlului activităţii consiliilor primare teritoriale de expertiză medicală a vitalităţii;
ţine evidenţa petiţiilor scrise şi verbale ale cetăţenilor şi asigură examinarea şi soluţionarea lor în termenele stabilite;
asigură planificarea şi executarea devizului de cheltuieli;
asigură respectarea legislaţiei în vigoare cu privire la evidenţa contabilă;
înaintează administraţiei propuneri privind îmbunătăţirea managementului resurselor financiare disponibile;
prezintă, în modul stabilit, raporturi financiare.
IV. Consiliile de expertiză medicală a vitalităţii de nivel republican
10. Consiliile de expertiză medicală a vitalităţii de nivel republican reprezintă structura principală în domeniul expertizei vitalităţii.
11.În componenţa consiliilor de expertiză medicală a vitalităţii de nivel republican activează medici-experţi de profil, dintre care unul este numit, prin ordinul ministrului protecţiei sociale, familiei şi copilului, la propunerea preşedintelui Consiliului republican de expertiză medicală a vitalităţii, şef de consiliu:
    a) în cadrul consiliilor de expertiză medicală a vitalităţii nr. I, II şi III activează a cîte un:
    medic-expert internist;
    medic-expert neurolog;
    medic-expert chirurg;
    asistent medical superior;
    b) pe lîngă consiliile de nivel republican activează Secţia consultativă, care include următorii specialişti de profil:
    medic-expert oftalmolog - 2;
    medic-expert psihiatru - 1;
    medic-expert oncolog – 0,75;
    medic-expert oncoginecolog – 0,25;
    medic-expert ftiziopneumolog - 1.
[Pct.11 în redacţia HG1036 din 09.09.08, MO177/23.09.08 art.1065]
    [Pct.11 modificat prin HG462 din 24.03.08, MO66-68/01.04.08 art.437]
12. Obiectivele principale ale consiliilor de expertiză medicală a vitalităţii de nivel republican sînt:
expertizarea şi reexpertizarea pacienţilor în cazuri dificile, la solicitarea consiliilor primare teritoriale;
reexpertizarea pacienţilor care au contestat deciziile consiliilor primare teritoriale de expertiză medicală a vitalităţii ca măsură de control al temeiniciei acestor decizii;
confirmarea proceselor-verbale de stabilire a invalidităţii primare şi invalidităţii fără termen de reexpertizare de către consiliile primare teritoriale de expertiză medicală a vitalităţii;
   
[Pct.12 al.4) modificat prin HG1036 din 09.09.08, MO177/23.09.08 art. 1065]
confirmarea necesităţii asigurării invalizilor cu mijloace de deplasare;
constatarea indicaţiilor privind necesitatea asigurării invalizilor cu proteze ortopedice, vizuale, auditive.
13. Consiliile de expertiză medicală a vitalităţii de nivel republican au următoarele atribuţii de bază:
efectuează controlul asupra activităţii consiliilor primare teritoriale de expertiză medicală a vitalităţii;
evaluează activitatea consiliilor primare teritoriale de expertiză medicală a vitalităţii, cu aprecierea calităţii expertizei vitalităţii efectuate şi acordarea suportului consultativ-metodic necesar;
supune analizei şi ţine evidenţa cazurilor de divergenţe între deciziile consiliilor primare teritoriale de expertiză medicală a vitalităţii şi cele de nivel republican;
studiază cauzele şi incidenţa invalidităţii şi propune măsuri de ameliorare;
organizează conferinţe practico-ştiinţifice pe problemele expertizei medicale a vitalităţii;
studiază metodele şi principiile avansate în domeniul expertizei medicale a vitalităţii şi acordă suport consultativ-metodic consiliilor primare teritoriale de expertiză medicală a vitalităţii în implementarea lor;
elaborează ghiduri şi îndrumare metodice privind criteriile de stabilire şi evaluare a invalidităţii;
contribuie activ la ridicarea continuă a nivelului de calificare a medicilor în domeniul expertizei medicale a vitalităţii în cadrul programului de instruire elaborat de Ministerul Sănătăţii;  
oferă asistenţă consultativă şi metodică instituţiilor medico-sanitare privind organizarea activităţii în procesul de trimitere a pacienţilor la expertiza medicală a vitalităţii şi eliberarea certificatelor de concediu medical de durată, conform actelor normative în vigoare;
efectuează, la solicitare, în comun cu consiliile primare teritoriale de expertiză medicală a vitalităţii, expertizarea şi reexpertizarea pacienţilor în cadrul instituţiilor medicale specializate (Institutul Ftiziopneumologic, Institutul Oncologic, spitalele de psihiatrie etc.).
     
[Pct.13 modificat prin HG462 din 24.03.08, MO66-68/01.04.08 art.437]
14. Consiliile de expertiză medicală a vitalităţii de nivel republican au următoarele obligaţii:
să studieze dosarele depuse pentru confirmarea gradului de pierdere a capacităţii de muncă;
să analizeze cauzele divergenţelor dintre deciziile consiliilor primare teritoriale de expertiză medicală a vitalităţii şi cele de nivel republican şi să informeze medicii-experţi respectivi, în scopul ameliorării calităţii expertizei vitalităţii şi excluderii cazurilor de stabilire incorectă a gradului de invaliditate;
să asigure consultarea medicilor din instituţiile medico-sanitare şi medicilor-experţi din consiliile primare teritoriale în problemele de expertiză medicală a vitalităţii;
15. Consiliile de expertiză medicală a vitalităţii de nivel republican au următoarele drepturi:
să studieze şi să posede cunoştinţe despre nivelul morbidităţii şi invalidităţii pe specialitatea respectivă;
să participe la analiza activităţii şi întocmirea dărilor de seamă ale consiliului în care activează;
să organizeze controlul în teritoriu al activităţii consiliilor primare teritoriale de expertiză medicală a vitalităţii şi să le acorde ajutor practic;
să participe la pregătirea conferinţelor ştiinţifico-practice în domeniul expertizei vitalităţii;
să transmită cazurile dificile de expertiză medicală pentru reexpertizare, în modul stabilit, la Consiliul superior unit.
V. Secţia administrativă
16.Secţia administrativă include preşedintele Consiliului republican, asistenta medicală principală şi un metodist coordonator.
    [Pct.16 în redacţia HG1036 din 09.09.08, MO177/23.09.08 art. 1065]
VI. Consiliile primare teritoriale de expertiză medicală a vitalităţii
17. Consiliile primare teritoriale de expertiză medicală a vitalităţii reprezintă structurile principale din teritoriu în domeniul expertizei vitalităţii. În componenţa fiecărui consiliu activează trei medici-experţi (terapeut, chirurg şi neurolog), dintre care unul este numit, prin ordinul ministrului protecţiei sociale, familiei şi copilului, la propunerea preşedintelui Consiliului republican de expertiză medicală a vitalităţii, şef de consiliu. În caz de necesitate, în activitatea consiliului sînt cooptaţi un ftiziopulmonolog, un oncolog, un psihiatru din cadrul consiliilor de expertiză medicală a vitalităţii de nivel republican. Pe lîngă medicii-experţi sus-numiţi, în statele de funcţii ale fiecărui consiliu sînt încadraţi un asistent medical superior şi un registrator medical.
   
[Pct.17 modificat prin HG1036 din 09.09.08, MO177/23.09.08 art. 1065]
    [Pct.17 modificat prin HG462 din 24.03.08, MO66-68/01.04.08 art.437]
18. Consiliile primare teritoriale de expertiză medicală a vitalităţii activează în strictă conformitate cu Instrucţiunea privind modul de stabilire a invalidităţii.
Reţeaua consiliilor primare teritoriale de expertiză medicală a vitalităţii este stabilită în conformitate cu normativele aprobate de către Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.
Consiliile primare teritoriale de expertiză medicală a vitalităţii dispun de ştampilă cu Stema de Stat şi prezintă sistematic, în modul stabilit de legislaţia în vigoare, dări de seamă despre activitatea desfăşurată.
    
[Pct.18 modificat prin HG462 din 24.03.08, MO66-68/01.04.08 art.437]
19. Consiliile primare teritoriale de expertiză medicală a vitalităţii apreciază severitatea deficienţelor funcţionale, stabilesc gradul de invaliditate în strictă conformitate cu Instrucţiunea privind modul de stabilire a invalidităţii, aprobă decizia de prelungire a certificatului de concediu medical.
20. Consiliile primare teritoriale de expertiză medicală a vitalităţii efectuează expertiza vitalităţii persoanelor începînd cu vîrsta de 18 ani, stabilită de legislaţia în vigoare.
   
[Pct.20 modificat prin HG1036 din 09.09.08, MO177/23.09.08 art. 1065]
21. Consiliile primare teritoriale de expertiză medicală a vitalităţii stabilesc legătura cauzală a invalidităţii cu accidentele de muncă, bolile profesionale, schilodire de muncă în legătură cu avaria de la Cernobîl.  
22. Obiectivele principale ale consiliilor primare teritoriale de expertiză medicală a vitalităţii sînt:
stabilirea şi evaluarea invalidităţii;
recomandarea pensionării conform indicaţiilor medicale;
aprobarea sau sancţionarea prelungirii certificatului de concediu medical, în cazul tratamentului de durată, conform fişei de trimitere a Consiliului medical consultativ al instituţiei medico-sanitare, în conformitate cu actele normative în vigoare.
23. Consiliile primare teritoriale de expertiză medicală a vitalităţii au următoarele atribuţii de bază:
să efectueze aprecierea corectă a pierderii capacităţii de muncă, conform criteriilor medicale şi sociale de bază;
să informeze populaţia despre drepturile lor la expertizarea vitalităţii şi despre criteriile de bază ale stabilirii invalidităţii;
să trimită pentru expertizare la consiliile de expertiză medicală a vitalităţii de nivel republican pacienţii dificili în planul expertizei vitalităţii, inclusiv la solicitarea scrisă a acestora;
să analizeze divergenţele de diagnostic dintre consiliul primar teritorial şi consiliile de expertiză medicală a vitalităţii de nivel republican şi să întreprindă măsuri întru excluderea cazurilor de stabilire incorectă a gradului de invaliditate;
să analizeze cauzele invalidităţii primare şi să recomande măsuri de prevenire a invalidităţii;
să conlucreze cu consiliile medicale consultative ale instituţiilor medico-sanitare în scopul investigării complexe şi calitative a persoanelor trimise pentru expertizarea sau reexpertizarea medicală a vitalităţii;
să analizeze cazurile de divergenţe dintre deciziile consiliilor medicale consultative din instituţiile medico-sanitare şi cele ale consiliilor primare teritoriale de expertiză medicală a vitalităţii;
să prezinte conducătorilor instituţiilor medico-sanitare informaţii cu privire la cazurile de trimitere incorectă a pacienţilor de către consiliile medicale consultative la consiliile primare teritoriale pentru expertiza medicală a vitalităţii, precum şi cu privire la nivelul invalidităţii în teritoriul respectiv;  
să examineze, la solicitare, în comun cu consiliile medicale consultative ale instituţiilor medico-sanitare, persoanele cărora li s-a retras sau li s-a diminuat gradul de invaliditate;
să prezinte consiliului medical consultativ argumente privind încadrarea, retragerea sau diminuarea gradului de invaliditate;
să participe la familiarizarea populaţiei şi autorităţilor administraţiei publice locale cu situaţia la compartimentul invalidităţii primare şi să propună măsuri de ameliorare.
24. Consiliile primare teritoriale de expertiză medicală a vitalităţii au următoarele obligaţii:
să evalueze corectitudinea întocmirii şi autenticitatea documentelor medicale prezentate pentru expertizare;
să efectueze expertizări de control în scopul supravegherii dinamice a îndeplinirii prescripţiilor individuale anterioare de tratament şi reabilitare a bolnavilor şi invalizilor.
25. Consiliile primare teritoriale de expertiză medicală a vitalităţii au următoarele drepturi:
să solicite şi să primească de la organele şi instituţiile de ocrotire a sănătăţii, întreprinderi, instituţii şi organizaţii cu orice tip de proprietate informaţia necesară pentru buna desfăşurare a expertizei pacienţilor;
să solicite de la consiliile medicale consultative ale instituţiilor medico-sanitare publice argumente suplimentare pentru precizarea diagnosticului şi dinamicii decurgerii afecţiunii.
26. Consiliile primare teritoriale de expertiză medicală a vitalităţii conlucrează cu conducătorii instituţiilor medico-sanitare publice şi cu preşedinţii consiliilor medicale consultative în scopul intensificării succesivităţii şi interacţiunii dintre instituţiile medico-sanitare publice şi consiliile primare teritoriale de expertiză medicală a vitalităţii.
27. În cazurile dificile, consiliile primare teritoriale de expertiză medicală a vitalităţii beneficiază de dreptul de a invita medici-consultanţi, care sînt remuneraţi conform legislaţiei în vigoare.
28. Consiliile primare teritoriale de expertiză medicală a vitalităţii eliberează invalizilor certificate de modelul stabilit de Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, care sînt documente de strictă evidenţă, ale căror cotoare se expediază în termen de cinci zile caselor teritoriale de asigurări sociale.
     
[Pct.28 modificat prin HG462 din 24.03.08, MO66-68/01.04.08 art.437]
VII. Modul de funcţionare a consiliilor primare de expertiză medicală a vitalităţii
29. Expertizarea cetăţenilor de către consiliile primare de expertiză medicală a vitalităţii se efectuează la locul de trai al acestora, pe baza fişei de trimitere a consiliului medical consultativ al Centrului Medicilor de Familie, iar în cazul tratamentului de durată în instituţiile medicale specializate (Institutul de Ftiziopulmonologie, Institutul Oncologic, spitalele de psihiatrie etc.) - pe baza fişelor de trimitere ale consiliilor medicale consultative din cadrul acestor instituţii.
30. Dacă pacientul, din motive de sănătate (confirmate prin deciziile consiliilor medicale consultative ale instituţiilor medico-sanitare), nu se poate prezenta la şedinţa consiliilor primare teritoriale de expertiză medicală a vitalităţii, expertiza medicală se efectuează la domiciliu.
31. În cazuri excepţionale, expertizarea poate fi efectuată în lipsa pacientului, avînd consimţămîntul acestuia.
32. Consiliile primare teritoriale de expertiză medicală a vitalităţii se convoacă în şedinţe în plen şi, după analiza rezultatelor expertizării sau reexpertizării, iau decizia corespunzătoare. Datele examinării, expertizarii sau reexpertizării şi deciziile luate se înregistrează în procesul-verbal de expertizare şi în registrul şedinţelor consiliilor primare teritoriale de expertiză medicală a vitalităţii, ambele fiind semnate de preşedintele şi membrii consiliului respectiv şi autentificate prin ştampila cu Stema de Stat. Dacă unul dintre membrii consiliului dat nu acceptă decizia comună, opinia lui separată se consemnează în procesul-verbal de expertizare. În cazul parităţii voturilor membrilor consiliului, votul şefului de consiliu este decisiv.
33. La prima expertizare în cadrul consiliilor primare teritoriale de expertiză medicală a vitalităţii pacientul este prezentat, în mod obligatoriu, de către medicul de familie sau de alt medic (medicul - specialist, în conformitate cu recomandarea Consiliului medical consultativ al instituţiei medico-sanitare).
34. Consiliile primare teritoriale de expertiză medicală a vitalităţii prescriu obligatoriu indicaţii privitor la angajarea invalizilor în muncă, în corespundere cu capacitatea funcţională restantă a organismului. Administraţia de la locul de muncă al persoanei în cauză este obligată să execute recomandările consiliului primar teritorial de expertizare a vitalităţii.
VIII. Angajarea şi perfecţionarea cadrelor
35. În cadrul Consiliului republican de expertiză medicală a vitalităţii activează medici care corespund următoarelor criterii:
vechimea în muncă de cel puţin 10 ani la specialitatea de profil – pentru consiliile de nivel republican şi de cel puţin 5 ani la specialitatea de profil - pentru consiliile primare teritoriale;
    [Pct.35 al.2) în redacţia HG1036 din 09.09.08, MO177/23.09.08 art. 1065]
categoria superioară sau I de calificare - pentru consiliile de nivel republican şi categoria superioară, I sau II - pentru consiliile primare teritoriale;
cunoaşterea limbii de stat şi a legislaţiei în domeniu;
abilităţi de operare la computer.
36. Perfecţionarea medicilor-experţi şi a asistenţilor medicali superiori care activează în cadrul consiliilor de expertizare a vitalităţii se organizează în cadrul bazelor clinice, conform programului de instruire, stabilit de Ministerul Sănătăţii.
     
[Pct.36 modificat prin HG462 din 24.03.08, MO66-68/01.04.08 art.437]
37. Consiliul republican de expertiză medicală a vitalităţii serveşte drept bază clinică pentru instruirea continuă a medicilor şi specialiştilor cu studii medii medicale, organizată de Ministerul Sănătăţii.
    
[Pct.37 modificat prin HG462 din 24.03.08, MO66-68/01.04.08 art.437]
38. Atestarea medicilor-experţi şi a asistenţilor medicali superiori care activează în consiliile de expertizare a vitalităţii se efectuează în cadrul comisiei aprobate prin ordinul ministrului sănătăţii.
   
[Pct.38 modificat prin HG462 din 24.03.08, MO66-68/01.04.08 art.437]
IX. Documentaţia şi raporturile de activitate
39. În activitatea lor consiliile de expertizare a vitalităţii utilizează şi întocmesc formulare de evidenţă statistică medicală, aprobate de Ministerul Sănătăţii.
    
[Pct.39 modificat prin HG462 din 24.03.08, MO66-68/01.04.08 art.437]
40. Preşedinţii consiliilor de expertizare a vitalităţii poartă răspundere conform legislaţiei în vigoare pentru calitatea şi corectitudinea întocmirii documentelor uzuale, precum şi pentru acumularea, evidenţa, păstrarea, utilizarea şi eliberarea documentelor ce fac parte din fondul arhivistic.
41. Consiliile de expertizare a vitalităţii prezintă, în modul stabilit, rapoarte statistice privind nivelul invalidităţii în teritoriile administrative şi în ansamblu pe ţară.
X. Dispoziţii finale
42. Preşedintele Consiliului republican de expertiză medicală a vitalităţii supraveghează, conform legislaţiei în vigoare, organizarea şi calitatea expertizei vitalităţii efectuate de către consiliile primare teritoriale şi de nivel republican.
   
[Pct.42 modificat prin HG1036 din 09.09.08, MO177/23.09.08 art. 1065]
43. Persoanele culpabile de luarea unor decizii greşite sau de falsificarea certificatelor sau a altor documente ce ţin de expertiza medicală a vitalităţii poartă răspunderea prevăzută de legislaţia în vigoare.
44. Controlul asupra activităţii Consiliului republican de expertiză medicală a vitalităţii o exercită  Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.
   
[Pct.44 modificat prin HG462 din 24.03.08, MO66-68/01.04.08 art.437]


Anexa nr. 2
la Hotărîrea Guvernului nr.688
din  20 iunie 2006
Instrucţiune
privind modul de stabilire a invalidităţii
I. Dispoziţii generale
1. Prezenta Instrucţiune prevede, în conformitate cu legislaţia naţională privind protecţia socială a invalizilor, modul şi condiţiile de recunoaştere a unei persoane ca fiind invalidă, care este efectuată de către organul abilitat de stat - Consiliul republican de expertiză medicală a vitalităţii.
2. Recunoaşterea unei persoane ca fiind invalidă se efectuează prin expertiza medicală a vitalităţii, în temeiul evaluării în complex a stării de sănătate şi a gradului de reducere a capacităţilor ei vitale, în conformitate cu clasificaţiile şi criteriile aprobate de Ministerul Sănătăţii, elaborate în corespundere cu recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.
   
[Pct.2 modificat prin HG462 din 24.03.08, MO66-68/01.04.08 art.437]
3. Procesul de expertiză medicală a vitalităţii se bazează pe înaltele principii ale umanismului şi deontologiei medicale.
4. Consiliile de expertiză medicală a vitalităţii sînt obligate să aducă la cunoştinţa persoanelor supuse expertizării, într-un mod accesibil, procedura şi condiţiile realizării expertizei medicale a vitalităţii.
II. Modul de adresare la consiliul
de expertiză medicală a vitalităţii
5. Cetăţenii Republicii Moldova sînt trimişi spre expertizare în cadrul consiliilor primare de expertiză medicală a vitalităţii de către consiliile medicale consultative din instituţia medico-sanitară, prin fişa de trimitere (F - 088/e), aprobată de Ministerul Sănătăţii. Cetăţeanul fără viză de reşedinţă este primit de către consiliile de expertiză medicală a vitalităţii în baza fişei de trimitere (F - 088/e) şi a fişei de trimitere a casei teritoriale de asigurări sociale.
   
Expertizarea medicală a vitalităţii a cetăţenilor Republicii Moldova locuitori ai raioanelor din stînga Nistrului şi municipiul Bender, se efectuează în baza fişei de trimitere (F 088 e), completată de instituţia medico-sanitară, care a supravegheat pacientul, conform ordinii stabilite: mun. Bender, Tiraspol, raioanele Dubăsari, Grigoriopol (CEMV Rîşcani, mun. Chişinău); raionul Camenca (CEMV Soroca), Rîbniţa (CEMV Şoldăneşti); Slobozia (CEMV Ştefan Vodă).
    [Pct.5 al.2) introdus prin HG1036 din 09.09.08, MO177/23.09.08 art. 1065]
    [Pct.5 modificat prin HG462 din 24.03.08, MO66-68/01.04.08 art.437]
6. La expertizarea în cadrul consiliilor primare de expertiză medicală a vitalităţii, cetăţeanul este trimis de către consiliul medical consultativ al instituţiei medico-sanitare numai după aplicarea măsurilor adecvate de diagnosticare, tratament şi reabilitare, în cazul în care sînt prezenţi indicii evidenţi de dereglări funcţionale ale organismului, cauzate de boli, de consecinţele unor traume şi deficienţe.
În fişa de trimitere sînt indicate datele despre starea sănătăţii persoanei supuse expertizării, care reflectă gradul de reducere a funcţionalităţii organelor, sistemelor de organe şi a întregului organism, precum şi rezultatele măsurilor de tratament şi reabilitare.
7. Termenul de valabilitate a fişei de trimitere este de 30 zile calendaristice.
8. Instituţiile medico-sanitare sînt responsabile de corectitudinea şi complexitatea informaţiei cuprinse în fişa de trimitere spre expertizare în cadrul consiliilor primare de expertiză medicală a vitalităţii, în condiţiile legii.
III. Procedura de efectuare a expertizei medicale a vitalităţii
9. Expertiza medicală a vitalităţii este efectuată în baza cererii în scris a persoanei respective sau a reprezentantului ei legal, adresată preşedintelui consiliului primar de expertiză medicală a vitalităţii respectiv.
La cerere se anexează fişa de trimitere la consiliile de expertiză medicală a vitalităţii pentru expertizare (F - 088/e).
10. Consiliul primar teritorial de expertiză medicală a vitalităţii este constituit din trei medici: chirurg, terapeut, neurolog. În cazuri dificile, expertizarea se va efectua în comun cu specialiştii consiliilor de expertiză medicală a vitalităţii de nivel republican.
11. În procesul expertizării se va ţine cont de următorii factori medicali, psihologici, sociali, habituali şi profesionali:
caracterul bolii şi, în special, consecinţele ei;
gradul de dereglare a funcţiei;
eficacitatea tratamentului şi măsurilor de reabilitare aplicate;
starea mecanismelor compensatorii;
pronosticul clinic şi pronosticul privind activitatea social-profesională;
posibilitatea adaptării sociale;
necesitatea protecţiei sociale;
vîrsta etc.
12. Consiliile de expertiză medicală a vitalităţii studiază minuţios corectitudinea îndeplinirii fişei de trimitere şi a altor documente prezentate de persoana supusă expertizării.
13. Dacă în documentele prezentate se depistează formulări incorecte sau dacă investigaţiile clinice şi paraclinice sînt insuficiente, pacientul este trimis la instituţia medico-sanitară respectivă pentru reperfectarea documentelor.
14. Indiferent de caracterul bolii sau al deficienţei anatomice, consiliile de expertiză medicală a vitalităţii efectuează minuţios controlul clinic şi funcţional al persoanei expertizate. În scopul stabilirii obiective a stării de sănătate şi a gradului de reducere a funcţionalităţii organismului, ei folosesc datele anamnezei, datele obiective - statutul clinico-funcţional la momentul expertizării, particularităţile individuale ale pacientului, probele investigaţiilor paraclinice.
15. La luarea deciziei privind gradul de pierdere a capacităţii de muncă şi stabilirea termenului pentru viitoarea reexpertizare se ţine cont de datele examenului clinic şi de gradul de reducere a funcţiei organului sau organelor afectate, rezultatele investigaţiilor de laborator şi instrumentale, datele supravegherii în dinamică a pacientului, eficienţa tratamentului de reabilitare efectuat, prognoza tratamentului de reabilitare.
16. Decizia despre recunoaşterea unei persoane ca fiind invalidă sau privind refuzul stabilirii invalidităţii este adoptată de către consiliile de expertiză medicală a vitalităţii în componenţă deplină.
17. Consiliile de expertiză medicală a vitalităţii examinează, în comun cu consiliile medicale consultative ale instituţiilor medico-sanitare, persoanele cărora li s-a retras sau li s-a diminuat gradul de invaliditate, la solicitarea în scris a acestora, cu argumentarea deciziei luate.
IV. Criteriile de stabilire a invalidităţii
18. Drept criterii de bază pentru stabilirea invalidităţii serveşte gradul de reducere a capacităţilor vitale ale organismului, determinată de boli sau deficienţe anatomice, cum sînt capacităţile:
de autodeservire;
intelectuale şi de comportament;
de comunicare (vedere, auz, vorbire);
locomotorii, aptitudine a corpului şi dexteritate;
de adaptare situaţională;
de participare la activitatea socială şi profesională.
19. Diminuarea sau pierderea capacităţilor vitale pot fi evaluate după următoarele grade de severitate, care pot servi ca bază pentru stabilirea invalidităţii:
reducerea capacităţilor vitale de grad mediu;
   
[Pct.19 al.1) modificat prin HG1036 din 09.09.08, MO177/23.09.08 art.1065]
reducerea capacităţilor vitale de grad accentuat;
   
[Pct.19 al.2) modificat prin HG1036 din 09.09.08, MO177/23.09.08 art.1065]
reducerea capacităţilor vitale de grad sever sau pierderea lor totală.
   
[Pct.19al.3) modificat prin HG1036 din 09.09.08, MO177/23.09.08 art.1065]
V. Evaluarea invalidităţii
[Pct.20 exclus prin HG1036 din 09.09.08, MO177/23.09.08 art.1065]
    [Pct.20 modificat prin HG462 din 24.03.08, MO66-68/01.04.08 art.437]
21. Reducerea de grad mediu a capacităţilor vitale de autodeservire, intelectuale şi de comportament, de comunicare, locomotorii, de aptitudine a corpului şi dexteritate, de adaptare situaţională, de participare la activitatea socială şi profesională corespunde invalidităţii încadrate în limitele de 25 şi pînă la 49 la sută.
   
[Pct.21 modificat prin HG1036 din 09.09.08, MO177/23.09.08 art.1065]
22. Reducerea de grad accentuat a capacităţilor vitale de autodeservire, intelectuale şi de comportament, de comunicare, locomotorii, aptitudine a corpului şi dexteritate, de adaptare situaţională, de participare la activitatea socială şi profesională corespunde invalidităţii încadrate în limitele de 50 şi pînă la 74 la sută.
   
[Pct.22 modificat prin HG1036 din 09.09.08, MO177/23.09.08 art.1065]
23. Reducerea de grad sever a capacităţilor vitale de autodeservire, intelectuale şi de comportament, de comunicare, locomotorii, de aptitudine a corpului şi dexteritate, de adaptare situaţională de participare la activitatea socială şi profesională corespunde invalidităţii încadrate în limitele de la 75 la sută şi mai mult.
   
[Pct.23 modificat prin HG1036 din 09.09.08, MO177/23.09.08 art.1065]
24. Prezenta Instrucţiune presupune o atitudine imparţială la stabilirea invalidităţii, indiferent de circumstanţele care au condus la invaliditate (boală obişnuită, accident de muncă, boală profesională, schilodire de muncă în legătură cu avaria de la Cernobîl etc.).
VI. Cauzele invalidităţii
25. Se stabilesc următoarele cauze pentru încadrarea în grade de invaliditate:
invaliditate de boală obişnuită;
invaliditate de boală profesională;
invaliditate survenită după un accident de muncă;
invaliditate determinată de schilodire în muncă în legătură cu avaria de la Cernobîl;
invaliditate legată de serviciul militar sau special;
   
[Pct.25 al.6) modificat prin HG1036 din 09.09.08, MO177/23.09.08 art. 1065]
invaliditate din copilărie.
26. Invaliditatea de boală obişnuită este invaliditatea cauzată de reducerea sau pierderea capacităţilor vitale ca urmare a unei boli, traume sau deficienţe organice. În cazurile în care se stabileşte o reducere sau pierderea capacităţii de a vedea de grad accentuat sau sever, la cauza invalidităţii de boală obişnuită se adaugă suplimentar "prin suferinţe oculare".
   
[Pct.26 modificat prin HG1036 din 09.09.08, MO177/23.09.08 art. 1065]
27. Invaliditatea de boală profesională este invaliditatea stabilită în urma unei boli generate de influenţa sistematică a factorilor nocivi caracteristici profesiei date de condiţiile de muncă caracteristice unor ramuri de producţie.
La stabilirea invalidităţii de boală profesională, consiliile primare teritoriale de expertizare a vitalităţii se conduc de Lista bolilor profesionale şi Instrucţiunea de aplicare a acestei Liste, aprobate de Ministerul Sănătăţi.
La fişa de trimitere (F-088/e) se anexează, în mod obligatoriu, concluzia Consiliului republican de boli profesionale al Ministerului Sănătăţii.
    
[Pct.27 modificat prin HG462 din 24.03.08, MO66-68/01.04.08 art.437]
28. Invaliditatea survenită după un accident de muncă este invaliditatea cauzată prin reducerea sau pierderea capacităţilor vitale ca urmare a acţiunii factorilor care au produs accidentul, în cazurile stabilite de legislaţia în vigoare.
La fişa de trimitere (F-088/e) pacientul anexează, în mod obligatoriu, actul privind accidentul de muncă formulat în conformitate cu legislaţia în vigoare.
29. În cazurile de expertizare a pacienţilor care prezintă actele ce atestă boala profesională sau accidentul de muncă, consiliile primare teritoriale de expertizare a vitalităţii stabilesc procentul de pierdere a capacităţii de muncă la solicitarea administraţiei instituţiei, organizaţiei sau întreprinderii unde a survenit boala profesională sau a avut loc accidentul de muncă, a organului sindical ierarhic superior sau în temeiul deciziei instanţei de judecată.
În cazul pierderii uşoare a capacităţii de muncă, pentru persoanele neîncadrate în grade de invaliditate, cotele procentuale se stabilesc în mărime de 5, 10, 15, şi 20 la sută, iar pentru cei încadraţi gradul trei de invaliditate, gradul de reducere a capacităţilor vitale se stabileşte, conform punctelor 21, 22 şi 23 ale prezenţei Instrucţiuni.
   
[Pct.29 al.(2) modificat prin HG1036 din 09.09.08, MO177/23.09.08 art. 1065]
Procentul pierderii totale a capacităţii de muncă constituie suma cotelor procentuale ale sistemelor de organe afectate în urma accidentului de muncă sau a bolii profesionale şi este calculat după o formulă stabilită.
30. Invaliditatea din copilărie este invaliditatea survenită în urma unei boli sau a unei mutilări care a avut loc pînă la împlinirea vîrstei de 18 ani, confirmate prin documente medicale. Evaluarea invalidităţii din copilărie se efectuează în conformitate cu prevederile punctelor 21, 22 şi 23 ale prezentei Instrucţiuni.
   
[Pct.30 modificat prin HG1036 din 09.09.08, MO177/23.09.08 art. 1065]
31. Invaliditatea determinată de schilodire în muncă în legătură cu avaria de la Cernobîl este invaliditatea stabilită persoanelor care au participat la lichidarea consecinţelor catastrofei de la C.A.E. Cernobîl şi a urmărilor ei în zona de înstrăinare sau care, ulterior, au fost supuşi radiaţiei pe teritoriile poluate cu substanţe radioactive.
Evaluarea reducerii uşoare a posibilităţilor vitale sau a invalidităţii, fiind considerate ca accident de muncă, se efectuează în conformitate cu prevederile punctelor 21, 22, 23 ale prezentei Instrucţiuni.
32. Invaliditatea legată de serviciul militar sau special este invaliditatea stabilită persoanelor care au îndeplinit serviciul militar sau special în organele apărării naţionale, securităţii statului şi ordinii publice, trecute în rezervă, şi care au suportat:
    a) rănire, contuzie, schilodire sau afecţiune contractată în perioada celui de-al doilea război mondial;
    b) rănire, contuzie, schilodire sau afecţiune contractată în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu în zonele în care s-au desfăşurat acţiuni de luptă;
    c) rănire, contuzie, schilodire în perioada antrenării de către organele puterii locale la strîngerea muniţiilor şi a tehnicii militare, la deminarea teritoriului şi a obiectelor în anii celui de-al doilea război mondial şi în perioada de după acţiunile de luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale şi independenţei Republicii Moldova;
    d) rănire, contuzie, schilodire sau afecţiune contractată în timpul acţiunilor de luptă pe teritoriul altor state;
    e) rănire, contuzie, schilodire sau afecţiune contractată în timpul acţiunilor de luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale şi independenţei Republicii Moldova;
    f) rănire, contuzie, schilodire sau afecţiune contractată la lichidarea consecinţelor avariei de la C.A.E. Cernobîl;
    g) rănire, contuzie, schilodire sau afecţiune contractată în timpul exercitării obligaţiilor de serviciu militar sau special;
    h) afecţiune contractată în perioada satisfacerii serviciului militar sau special;
    i)  schilodire în accident nelegat de exercitarea obligaţiilor de serviciu militar sau special.
    [Pct.32 în redacţia HG1036 din 09.09.08, MO177/23.09.08 art. 1065]
VII. Termenul invalidităţii
33. Data stabilirii invalidităţii se consideră ziua în care cererea, fişa de trimitere (F-088/e) şi alte documente ale pacientului au fost depuse la consiliul primar de expertiză medicală a vitalităţii.
34. Persoanelor care se adresează prima dată, invaliditatea li se determină pe un termen de un an. În cazuri severe, invaliditatea se stabileşte pe doi ani, iar cînd dereglările funcţionale sînt ireversibile – fără termen de reexaminare.
    [Pct.34 modificat prin HG1036 din 09.09.08, MO177/23.09.08 art. 1065]
35. Reexpertizarea periodică a invalizilor se face în scopul verificării eficienţei tratamentului şi a măsurilor de reabilitare, precum şi pentru a identifica schimbările în semnele invalidităţii şi a gradului de reducere a capacităţilor vitale.
36. Invaliditatea se stabileşte fără a se indica termenul de reexpertizare, conform Listei defectelor şi bolilor ce servesc drept bază pentru determinarea invalidităţii fără indicarea termenului reexpertizării, aprobată de către Ministerul Sănătăţii.
    
[Pct.36 modificat prin HG462 din 24.03.08, MO66-68/01.04.08 art.437]
37. Reexpertizarea persoanelor încadrate în grade de invaliditate cu termen nelimitat se efectuează la cererea acestora şi ca măsură de control de către Consiliul republican de expertiză medicală a vitalităţii.
38. Reexpertizarea persoanelor încadrate în grade de invaliditate înainte de termenul prevăzut se efectuează la cererea acestora sau la iniţiativa consiliilor de expertiză medicală a vitalităţii, atunci cînd există motive întemeiate, dar nu mai tîrziu de 2 luni pînă la expirarea termenului de invaliditate.
   
[Pct.38 modificat prin HG1036 din 09.09.08, MO177/23.09.08 art. 1065]
39. În cazul depistării unor încălcări ale prezentei Instrucţiuni, Consiliul superior unit are dreptul de a suspenda, în modul stabilit, decizia consiliilor de expertiză medicală a vitalităţii şi de a efectua reexpertizarea pacientului, antrenînd specialiştii necesari.
Reexpertizarea se efectuează în conformitate cu prevederile punctelor 5-8 ale prezentei Instrucţiuni.
VIII. Tipurile de asistenţă socială
40. Consiliile de expertiză medicală a vitalităţii efectuează expertizarea şi reexpertizarea pacienţilor pentru a recomanda următoarele tipuri de asistenţă socială, de care beneficiază invalizii în conformitate cu legislaţia în vigoare:
îngrijire permanentă din partea altei persoane;
reabilitare medico-socială;
asigurarea cu mijloace de deplasare (fotolii rulante, cărucioare).
   
[Pct.40 al.3) modificat prin HG1036 din 09.09.08, MO177/23.09.08 art. 1065]
41. Concluziile privind necesitatea acordării diverselor tipuri de asistenţă socială se întocmesc în temeiul Listei bolilor şi defectelor organice care implică necesitatea acordării diverselor tipuri de asistenţă socială, aprobată de Ministerul Sănătăţii şi coordonată cu Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.
   
[Pct.41modificat prin HG1036 din 09.09.08, MO177/23.09.08 art. 1065]
     [Pct.41 modificat prin HG462 din 24.03.08, MO66-68/01.04.08 art.437]
42. În cazul în care pacientul a fost încadrat în grad de invaliditate, consiliile de expertiză medicală a vitalităţii expediază instituţiei medico-sanitare un aviz cu conţinutul deciziei adoptate. Concomitent, un aviz se expediază administraţiei întreprinderii, instituţiei sau organizaţiei unde a lucrat sau lucrează persoana expertizată.
IX. Modul de eliberare a certificatului de invaliditate
43. Consiliile de expertiză medicală a vitalităţii, la stabilirea invalidităţii, eliberează persoanei în cauză certificatul de invaliditate, aprobat de către Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, şi planul individual de reabilitare, cu recomandările de rigoare pentru realizare. Cotorul certificatului se expediază în timp de cinci zile casei teritoriale de asigurări sociale.
   
[Pct.43 modificat prin HG462 din 24.03.08, MO66-68/01.04.08 art.437]
44. Persoana încadrată într-un grad de invaliditate este prevenită de consiliile de expertiză medicală a vitalităţii cu privire la responsabilitatea ei pentru păstrarea certificatului de invaliditate. În cazuri excepţionale (motive obiective), cînd certificatul a fost pierdut sau deteriorat complet, persoana va plasa anunţul respectiv în presă, eliberîndu-i-se  ulterior un alt certificat (duplicat).
    [Pct.44 modificat prin HG1036 din 09.09.08, MO177/23.09.08 art.1065]
45. Persoanelor neîncadrate în grade de invaliditate li se eliberează un certificat cu decizia consiliilor de expertiză medicală a vitalităţii.
46. Persoanele culpabile de luarea unor decizii greşite sau de falsificarea certificatelor de invaliditate poartă răspunderea prevăzută de legislaţia în vigoare.
X. Modul de soluţionare a litigiilor
47. Dacă persoana supusă expertizării nu este de acord cu deciziile adoptate de către consiliul primar teritorial de expertiză medicală a vitalităţii, el este în drept să înainteze, în termen de o lună, o cerere în scris de dezacord preşedintelui consiliului primar teritorial respectiv, care este obligat să expedieze, în termen de cinci zile, demersul pacientului şi procesul-verbal de expertizare consiliului de expertiză medicală a vitalităţii de nivel republican.
48. Dacă persoana supusă expertizării nu este de acord cu decizia Consiliului de nivel republican, ea este în drept să depună în termen de o lună pe numele şefului Consiliului republican de expertiză medicală a vitalităţii  o cerere de contestare a deciziei.
În acest caz, persoana este supusă expertizării în modul stabilit în cadrul Consiliului superior unit, decizia căruia este definitivă şi irevocabilă. Decizia Consiliului superior unit poate fi contestată în modul stabilit de legislaţie.
49. În caz de agravare a stării sănătăţii, pacientul poate cere, după expirarea a trei luni de la ultima expertizare, o nouă expertizare, în modul prevăzut de prezenta Instrucţiune.
XI. Controlul procesului de expertiză medicală a vitalităţii
50. Consiliul de expertiză medicală a vitalităţii este în drept să reexamineze pacientul înainte de termen în cazurile în care decizia s-a luat cu încălcarea modului stabilit sau la indicaţia instanţei ierarhic superioare. Reexpertizarea invalidului poate fi efectuată înainte de termen, dar nu mai tîrziu de 2 luni pînă la următoarea reexpertizare preconizată.
În cazul neprezentării pacientului, conform avizului în scris, Consiliul republican de expertiză medicală a vitalităţii va informa Casa Naţională de Asigurări Sociale, care va suspenda temporar plata pensiei pînă la prezentarea unei decizii repetate.
   
[Pct.50 modificat prin HG1036 din 09.09.08, MO177/23.09.08 art.1065]
51. În cazul depistării unor încălcări la efectuarea expertizei vitalităţii, Consiliul superior unit are dreptul de a suspenda deciziile consiliilor primare teritoriale şi de nivel republican, cu efectuarea reexpertizării repetate în cadrul Consiliul superior unit.
XII. Dispoziţii finale
52. Preşedintele Consiliului republican de expertiză medicală a vitalităţii şi şefii consiliilor de expertiză medicală a vitalităţii primare teritoriale şi de nivel republican sînt responsabili de organizarea expertizei medicale a vitalităţii şi de corectitudinea stabilirii gradului de invaliditate, conform legislaţiei în vigoare.
   
[Pct.52 modificat prin HG1036 din 09.09.08, MO177/23.09.08 art.1065]
53. Controlul asupra corectitudinii stabilirii gradului de invaliditate o exercită Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei
   
[Pct.53 modificat prin HG462 din 24.03.08, MO66-68/01.04.08 art.437]

Anexa nr.3
la Hotărîrea Guvernului nr. 688
din 20 iunie 2006
L I S T A
hotărîrilor de Guvern care se abrogă
1. Hotărîrea Guvernului nr. 746 din 30 iunie 2004 "Cu privire la expertiza medicală a vitalităţii" (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.108-111, art.908).
2. Punctul II din modificările ce se operează în unele hotărîri ale Guvernului, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr. 1322 din 14 decembrie 2005 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr.176-181, art.1447).