*HGO149/2006 Versiunea originala
ID intern unic:  327537
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
GUVERNUL
HOTĂRÎRE Nr. 149
din  10.02.2006
pentru implementarea Legii cu privire la producţia
agroalimentară ecologică
Publicat : 24.02.2006 în Monitorul Oficial Nr. 31-34     art Nr : 199
    Întru realizarea prevederilor Legii nr.115-XVI din 9 iunie 2005 cu privire la producţia agroalimentară ecologică, Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă:
    Programul Naţional privind producţia agroalimentară ecologică, conform anexei nr.1;
    Regulamentul privind metodele şi principiile producţiei agroalimentare ecologice, conform anexei nr.2;
    Regulamentul cu privire la sistemul de inspecţie şi certificare a producţiei  agroalimentare ecologice, conform anexei nr.3;
    Regulile cu privire la importul şi exportul produselor agroalimentare ecologice, conform anexei nr.4.
    2. Se stabileşte că:
    după 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei hotărîri, activitatea de inspecţie şi certificare a producţiei agroalimentare ecologice pe teritoriul Republicii Moldova se va desfăşura numai de către organismele acreditate  şi autorizate, în conformitate cu procedura stabilită de prezenta hotărîre;
    prevederile specificate la literele b) şi e) ale punctului 13, litera d) şi alineatul cinci al literei h) ale punctului 15 din Regulamentul cu privire la sistemul de inspecţie şi certificare a producţiei agroalimentare ecologice vor intra în vigoare cu începere de la 1 ianuarie 2007.
    3. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina dlui Anatolie Gorodenco, ministrul agriculturii şi industriei alimentare.

    Prim-ministru                                                  Vasile TARLEV
    Contrasemnează:
    Ministrul agriculturii
    şi industriei alimentare                                   Anatolie Gorodenco
    Ministrul ecologiei
    şi resurselor naturale                                     Constantin Mihailescu
    Ministrul sănătăţii
    şi protecţiei sociale                                         Ion Ababii
    Ministrul economiei
    şi comerţului                                                    Valeriu Lazăr

    Chişinău, 10 februarie 2006.
    Nr. 149.

Anexa nr.1
la Hotărîrea  Guvernului nr. 149
din 10 februarie 2006
Programul Naţional
privind producţia agroalimentară ecologică
Introducere
    Conform raportului Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie (FAO) şi Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, dezvoltarea ecologică a agriculturii, resursele naturale şi echilibrul ecologic sînt recunoscute drept sectoare prioritare pentru soluţionarea problemei dezvoltării globale durabile. Sănătatea populaţiei şi securitatea alimentară sînt direct proporţionale cu calitatea alimentelor şi resurselor naturale.
    Producţia agroalimentară ecologică este o modalitate de dezvoltare durabilă în agricultură, care permite soluţionarea eficientă a unui şir de probleme de ordin social, ecologic şi economic. De fapt, acestea constituie premisele necesităţii implementării Programului naţional privind producţia agroalimentară ecologică (în continuare - Programul).
    Prezentul Program presupune următoarele obiective de bază:
    a) în plan social:
    promovarea alimentaţiei sănătoase şi obţinerea producţiei agroalimentare în baza condiţiilor şi experienţei tradiţionale;
    garantarea siguranţei şi calităţii producţiei agroalimentare;
    b) în plan ecologic:
    protecţia mediului ambiant;
    protecţia, păstrarea şi sporirea fertilităţii solului;
    elaborarea şi utilizarea unor modele corecte de creştere a animalelor;
    păstrarea resurselor naturale;
    c) în plan economic:
    satisfacerea necesităţilor pieţei cu producţie agroalimentară ecologică;
    propunerea unei surse alternative de dezvoltare economică pentru zona rurală;
    elaborarea unei forme de agricultură favorabile economiei naţionale;
    demararea activităţilor prin ciclul de gospodărire închis, cu reducerea la maximum a urmărilor nefaste asupra mediului ambiant;
    dezvoltarea unor activităţi complementare şi alternative, generatoare de locuri de muncă.
    Evoluţia producţiei agroalimentare ecologice în plan mondial şi naţional
    Producţia agroalimentară ecologică este în plină ascensiune pe plan mondial. Ea se practică în cca 100 de ţări, pe o suprafaţă agricolă de cca 26 458 270 ha, din care în Australia 42,9 %, în Europa 23,8%, în America Latină 23,5%, în America de Nord 5,5 %, în Asia 2,8 % şi în Africa 1,6 %.
    În Europa, la ora actuală, sînt exploatate cca 6,3 milioane ha cu management ecologic, în cca 170 000 ferme, din care în Austria 12,9 %, în Finlanda 7,22%, în Italia 6,86 %, în Suedia 6,8 %, în Grecia 6,24 %, în Danemarca 6,20 %, în Cehia 5,97%, în Estonia 4,59 %, în Slovenia 4,60 %, în Marea Britanie 4,42 % şi în Germania 4,30%.
    Ponderea vînzărilor produselor agroalimentare ecologice în următoarele ţări:
Ţara
Vînzări în anul 2003 (mil. Euro)

Ponderea în totalul vînzărilor (%)

Pronosticul pentru anul

2006 (%)
Germania
2800 – 3100
1,7 – 2,2
5 – 10
Marea Britanie
1550 – 1750
1,5 – 2,0
10 – 15
Italia
1250 – 1400
1,0 – 1,05
5 – 15
Franţa
1200 – 1300
1,0 – 1,5
5 – 10
Elveţia
725 – 775
3,2 – 3,7
5 –15
Olanda
445 – 475
1,0 – 1,5
5 – 10
Suedia
350 – 400
1,5 – 2,0
10 – 15
Danemarca
325 – 375
2,2 – 2,7
0 – 5
Austria
325 – 375
2,0 – 2,5
5 – 10
Belgia
200 – 250
1,0 – 1,5
5 – 10
Irlanda
40 – 50
<0.5
10 / 20
Alte ţări europene
750 – 850
-
-
Total Europa
10000 – 11000
-
-
USA
11000 – 13000
2,0 – 2,5
15 – 20
Canada
850 – 1000
1,5 – 2,0
10 – 20
Japonia
350 – 450
<0,5
-
Oceania
75 – 100
<0,5
-
TOTAL
23000 – 25000
-
-

    Pentru Republica Moldova realizarea prezentului Program se bazează pe faptul că producţia agroalimentară ecologică şi comercializarea acesteia este o şansă reală de penetrare a pieţelor străine care sînt suprasaturate cu produse din agricultura convenţională şi suportă lipsă de produse ecologice. În ultimii ani a crescut interesul agenţilor economici din ţară faţă de producţia agroalimentară ecologică, confirmat prin faptul sporirii suprafeţelor şi volumului acestei producţii.
   

Suprafeţele certificate ecologic pentru obţinerea producţiei agroalimentare ecologice

 
 
Unitatea de măsură
Anii
2001
2002
2003
2004
2005
Suprafaţa totală
ha
168
250
717
5000
10755

din care pentru producerea:

 
 
 
 
 
 

oleaginoaselor єi proteicelor

ha
20
50
100
700
1400

fructelor (viєine, cireєe, caise)

ha
98
160
200
350
350
fructelor de pădure
ha
50
40
100
200
500
altor culturi
ha
-
-
317
3750
8505
 
Cantitatea de produse vegetale certificate ecologic
 
 
Unitatea de măsură
Anii
2001
2002
2003
2004
2005
Cantitatea totală
tone
395
530
810
28957
30500
din care:
 
 
 
 
 
 
oleaginoase єi proteice
tone
50
100
210
1504
2890
produse apicole
tone
-
-
-
3
10

fructe (viєine, cireєe, caise)

tone
100
130
200
200
200

fructe de pădure, ciuperci

tone
200
200
300
1750
1500
alte culturi
tone
45
100
100
25500
25900
 
    Valoarea adăugată înaltă a produselor ecologice, de rînd cu cheltuielile reduse la obţinerea lor, permit majorarea venitului acumulat de comunităţile rurale, în scopul soluţionării problemelor socioeconomice la sate.
    Producţia agroalimentară ecologică este o formă durabilă de obţinere a produselor agroalimentare fără utilizarea produselor chimice de sinteză (insecticide, fungicide, erbicide şi îngrăşăminte minerale), şi se bazează pe menţinerea unui sol productiv prin fertilizarea cu îngrăşăminte organice, rotaţia culturilor şi asolamente echilibrate, precum şi combaterea bolilor şi dăunătorilor prin metode biologice.
    Producţia ecologică animalieră presupune protecţia sănătăţii animalelor prin metode de administrare a gospodăriei, care ar preveni necesitatea tratamentului veterinar.
    Realizarea obiectivelor prezentului Program este bazată pe utilizarea eficientă a priorităţilor de care dispune Moldova pentru dezvoltarea producţiei agroalimentare ecologice, şi anume:
   condiţiile pedoclimaterice ale Moldovei sînt favorabile pentru cultivarea unui spectru larg de culturi agricole cu valoare ecologică şi biologică sporită (legumicole, pomiviticole, eterooleaginoase etc.);
    învelişul de sol cu potenţial productiv şi capacitate de autopurificare sporită, asigură obţinerea recoltelor înalte şi calitative ale culturilor menţionate;
    starea ecologică a solurilor, preponderent pe suprafeţe mari, este satisfăcătoare datorită reducerii esenţiale, în ultimii 10 ani, a aplicării mijloacelor chimice în agricultură;
    resursele acvatice, de o calitate satisfăcătoare, permit aplicarea irigaţiei fără pericolul poluării solurilor, degradării terenurilor şi afectării calităţii producţiei agricole;
    protecţia culturilor agricole contra bolilor şi dăunătorilor poate fi asigurată prin aplicarea sistemelor biologice integrate de combatere şi a asolamentelor;
    potenţialul tehnico-ştiinţific permite asigurarea procesului de producţie şi procesare a produselor agroalimentare ecologice;
    experienţa agricolă şi forţa de muncă pot asigura dezvoltarea unei producţii agroalimentare ecologice durabile;
    apropierea geografică de principalele pieţe de desfacere a producţiei agroalimentare ecologice constituie o prioritate pentru comercializarea acesteia.
    Priorităţile menţionate mai sus, precum şi  interesul agenţilor economici faţă de dezvoltarea  producţiei agroalimentare ecologice constituie componentele de bază pentru     sporirea volumului produselor agricole ecologice în ţară în următorii 5 ani de circa 2,5 ori. 
   
Pronosticul
extinderii suprafeţelor pentru producţia agroalimentară ecologică
 
 
Unitatea de măsură
Anii
2005
(real)
2010
(pronostic)
Suprafaţa totală
ha
10755
31100

din care pentru producerea:

 
 
 
cerealelor
ha
 
5000

oleaginoaselor şi proteicelor

ha
1400
3500

fructelor (vişine, cireşe, caise)

ha
350
1000
fructelor de pădure
ha
500
2100
păşuni şi fîneţe
ha
-
5000
altor culturi
ha
8505
14500
 
 
Pronosticul
creşterii volumului de produse vegetale certificate ecologic
 
 
Unitatea de măsură
Anii
2005 (real)
2010 (pronostic)
Cantitatea totală
tone
30500
74575
din care:
 
 
 
oleaginoase şi proteice
tone
2890
6150
produse apicole
tone
10
75

fructe (vişine, cireşe, caise)

tone
200
750

fructe de pădure, ciuperci

tone
1500
7450
alte culturi
tone
25900
60150
 
    Realizarea priorităţilor menţionate în scopul extinderii suprafeţelor şi sporirii volumului producţiei agroalimentare ecologice constituie obiectivul de bază al Programului.
    Realizarea obiectivelor prezentului Program se va efectua prin implementarea Planului de acţiuni pentru realizarea Programului Naţional privind producţia agroalimentară ecologică, anexă la prezentul Program. Monitorizarea şi coordonarea acţiunilor specificate în Planul nominalizat, precum şi coordonarea activităţilor legate de realizarea obiectivelor Programului se efectuează de către Consiliul pentru coordonarea activităţii de realizare a Concepţiei Naţionale a agriculturii ecologice, fabricării şi comercializării produselor  alimentare ecologice şi genetic nemodificate, creat prin Hotărîrea Guvernului nr. 697 din 12 iunie 2003.
    Pe lîngă obiectivele de bază Programul presupune următoarele obiective:
    crearea cadrului legislativ şi normativ, armonizat cu cerinţele internaţionale, în domeniul producţiei agroalimentare ecologice;
    organizarea sistemului de producţie agroalimentară ecologică, prin formarea gospodăriilor-model, prin cartografierea şi centralizarea informaţiei privind materia primă şi     condiţiile necesare pentru producţia agroalimentară ecologică;
    organizarea sistemului de inspecţie şi certificare a producţiei agroalimentare ecologice;
    crearea centrelor de consultanţă locală care vor susţine atît producătorul, cît şi consumatorul;
    stimularea proiectelor de cercetare, inclusiv a celor legate de protecţia plantelor şi animalelor;
    orientarea întreprinderilor de deservire (seminţe, îngrăşăminte, medicamente etc.) spre cerinţele producţiei agroalimentare ecologice;
    realizarea unei politici de preţuri încurajatoare, pentru producătorii produselor agroalimentare ecologice;
    introducerea în programele de învăţămînt a unor cursuri de specialitate, privind producţia agroalimentară ecologică;
    asigurarea bibliografiei de instruire pentru toţi cei interesaţi de sistemele de producţie agroalimentară ecologică;
    publicitate prin intermediul mass-media, pentru informarea corectă a populaţiei despre importanţa produselor ecologice.
    Dezvoltarea producţiei agroalimentare ecologice va fi bazată pe următoarele principii:
   schimbarea mentalităţii şi atitudinii agricultorilor faţă de activităţile agricole, precum şi aplicarea cunoştinţelor speciale de gestiune, care ar asigura competenţa operatorilor în relaţiile cu furnizorii şi clienţii;
    menţinerea fertilităţii naturale şi conservarea solului, evitarea eroziunii pentru a preîntîmpina scăderea productivităţii;
    întreţinerea plantelor prin tratarea biologică a solului şi conservarea lui în scopul menţinerii umidităţii optimale în sol;
    utilizarea raţională a îngrăşămintelor locale, conform specificului noului model agricol;
    profilaxia apariţiei bolilor şi dăunătorilor, în cazul protecţiei plantelor şi a animalelor, prin menţinerea echilibrului faună/floră;
    promovarea sănătăţii animalelor prin alimentaţia cu furaje sănătoase;
    creşterea animalelor în conformitate cu condiţiile naturale specifice;
    promovarea soiurilor de culturi şi a raselor de prăsilă omologate;
    modul de gospodărire multilateral (cultivarea plantelor şi creşterea animalelor);
    respectarea principiului de producţie agroalimentară ecologică trebuie să se refere, fie la o direcţie de activitate a întreprinderii, fie la întreaga exploatare sau întreaga structură, pentru utilizarea mai eficientă a resurselor;
    aprecierea calităţii prin segmentarea şi identificarea produselor;
    amplasarea în spaţiu a terenului pentru producţia agroalimentară ecologică, în concordanţă cu echilibrul ecosistemelor, creînd, totodată, o zonă de concentrare a faunei folositoare;
    renunţarea la produsele din import prin dezvoltarea legăturii dintre produs şi producător, respectiv, produs şi consumator prin promovare, publicitate, marketing.
Procesarea produselor agroalimentare ecologice va fi bazată pe următoarele principii: 
    elaborarea şi implementarea tehnologiilor performante de procesare a produselor agroalimentare ecologice, în baza utilizării noilor soiuri şi hibrizi, cu rezistenţa sporită la     boli, dăunători şi diverşi factori anabiotici;
elaborarea şi perfecţionarea tehnologiilor, precum şi a procedeelor tehnologice de procesare a produselor agroalimentare ecologice:
    a) în baza utilizării aditivilor alimentari admişi, conform directivelor Uniunii-Europene;
    b) utilizarea substanţelor adecvate ecologice, permise de organele sanitare ale ţărilor Uniunii Europene;
    c) excluderea pericolului ecologic şi genetic, promovarea tehnologiilor biosferocompatibile;
    d) asigurarea maximală a calităţii produselor agroalimentare ecologice;
    perfecţionarea metodelor de depistare şi determinare a contaminanţilor şi a indicilor de falsificare a produselor alimentare. Asigurarea procesului tehnologic de procesare a produselor agroalimentare ecologice cu documentaţia tehnică normativă şi tehnologică;
    elaborarea documentaţiei tehnice normative şi tehnologice pentru organizarea producţiei alimentare ecologice şi controlul asupra calităţii ei;
    elaborarea şi organizarea sistemului de inspecţie şi certificare a produselor agroalimentare ecologice, armonizat cu cerinţele şi reglementările internaţionale.
    Evaluarea conformităţii producţiei agroalimentare ecologice şi promovarea exportului acestora
    Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, în comun cu organismele de inspecţie şi certificare, acreditate şi autorizate, în conformitate cu legislaţia în vigoare, va implementa sistemul de inspecţie şi certificare destinat evaluării conformităţii producţiei agroalimentare ecologice, în conformitate cu prevederile regulamentelor şi standardelor internaţionale pentru agenţii economici din toate zonele republicii, care se angajează să implementeze prezentul Program.
    Protecţia consumatorului nu presupune doar analize de laborator, ci şi respectarea mai multor principii care constituie un întreg sistem de producţie ecologică.
    În scopul realizării Programului, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare va aproba un plan de producţie agroalimentară ecologică, la nivel teritorial pentru producătorii şi consumatorii produselor agricole; va solicita fiecărui organism de inspecţie şi certificare să elaboreze un program de certificare ecologică pentru producători şi consumatori, va oferi consultanţă, în comun cu Consiliul pentru coordonarea activităţii de realizare a Concepţiei Naţionale a agriculturii ecologice, fabricării şi comercializării produselor agroalimentare ecologice şi genetic nemodificate, instituit prin Hotărîrea Guvernului nr.697 din 12 iunie 2003.
    Producţia agroalimentară ecologică ar putea asigura cu produse populaţia Moldovei şi ar satisface cerinţele pieţei externe prin:
    cooperarea întreprinderilor de producere cu întreprinderile de procesare şi comercializare a produselor ecologice;
    susţinerea, dezvoltarea şi promovarea comerţului cu produse ecologice;
    crearea secţiilor speciale în reţeaua de comerţ cu amănuntul.
    Exporturile de produse ecologice sînt, în principal, destinate agenţilor economici importatori-angrosişti. Factorii ce influenţează substanţial asupra dezvoltării pieţei şi promovării exportului, sînt:
    publicitatea;
    promovarea vînzărilor.
    În acest context se va promova:
    publicitatea prin intermediul presei, afişelor sau a broşurilor şi pliantelor distribuite consumatorilor, prin prezentarea mărfurilor la tîrgurile specializate, diferite expoziţii naţionale şi internaţionale;
    vînzările prin trezirea curiozităţii consumatorilor, organizarea diferitelor degustări, difuzarea buletinelor de informare, organizarea standurilor de prezentare şi informaţiilor specifice.
    Susţinerea dezvoltării producţiei agroalimentare ecologice se va
efectua prin realizarea următoarelor măsuri:
    acordarea creditelor bancare, la prezentarea unui plan de afaceri argumentat, în conformitate cu sistemul de producţie agroalimentară ecologică;
    instituirea unui fond special de stimulare şi susţinere a gospodăriilor agricole în domeniul producţiei agroalimentare ecologice. Acest fond se va aproba anual în bugetul de stat;
    susţinerea de către stat a programelor de plantare a fîşiilor de protecţie a cîmpurilor agricole şi proiectelor de amenajare a teritoriului, în conformitate cu sistemul de producţie agroalimentară ecologică;
    subvenţionarea taxelor de inspecţie şi certificare în perioada de conversie;
     susţinerea măsurilor de creare a agromediului pe bază de înţelegere între societate şi producătorul agricol în ceea ce priveşte gestiunea durabilă a peisajului (gestiunea bunurilor naturale şi protecţia lor în localităţile rurale, pluriactivitate, agricultura multifuncţională), atractivă pentru populaţia rurală şi reducerea eventualului impact social ca     urmare a implementării Politicilor Agricole Comunitare;
susţinerea financiară de către autorităţile administraţiei publice locale, la formarea cuplurilor de "parenaj" (agricultor în conversie/agricultor în producţia agroalimentară ecologică);
    subvenţionarea agricultorilor în perioada de conversie pentru eliminarea impactului negativ asupra venitului agricultorului;
    susţinerea promovării şi popularizării activităţilor ce ţin de producţia agroalimentară ecologică.
    Asigurarea ştiinţifică, extensiunea şi pregătirea cadrelor în
domeniul produc
ţiei agroalimentare ecologice
    Programul de cercetare în domeniul producţiei agroalimentare ecologice, organizat în baza cooperării ştiinţifice interdisciplinare, va include următoarele direcţii prioritare de investigaţii:
    adaptarea terenurilor agricole pentru producţia agroalimentară ecologică, prin cercetări biologice şi pedologice pe scară largă şi detaliată, aprecierea nivelului fertilităţii solurilor, prin cercetări agrochimice, testarea lor pentru depistarea substanţelor nocive;
    crearea noilor soiuri şi hibrizi, selectate preponderent în baza fondului genetic autohton, cu calităţi fiziologice durabile, adecvate consumului, rezistente la boli şi dăunători, cu capacitate biologică sporită de reprimare a buruienilor, care va permite excluderea folosirii pesticidelor şi erbicidelor;
    extinderea sortimentului de plante cultivate, introducerea noilor culturi, elaborarea asolamentelor ştiinţific fundamentate, inclusiv în amestecuri din cîteva specii;
obţinerea seminţelor de leguminoase şi graminee perene, specifice ameliorării suprafeţelor de pajişti;
    elaborarea sistemelor de protecţie a plantelor contra bolilor, dăunătorilor şi buruienilor prin aplicarea preponderentă a metodelor biologice, mecanice şi agrotehnice;
    obţinerea produselor agroalimentare ecologice cu o valoare biologică înaltă;
    elaborarea criteriilor de apreciere a dezvoltării durabile a sectoarelor agrar şi rural;
    elaborarea sistemelor de producţie şi fertilitate a solului prin experienţe de lungă durată în producţia agroalimentară ecologică;
    elaborarea tehnologiilor de reciclare a deşeurilor de origine vegetală şi animală, în scopul restituirii elementelor nutritive ale solului, reducînd pe cît e posibil utilizarea resurselor neregenerabile;
    utilizarea raţională a solului, apei, precum şi reducerea tuturor formelor de poluare provocate de cultivarea plantelor şi creşterea animalelor;
    elaborarea tehnologiilor de creştere şi întreţinere a animalelor, precum şi de preparare a îngrăşămintelor organice şi composturilor.
    Aceste probleme vor fi studiate şi monitorizate în loturi demonstrative şi gospodării-pilot în producţia agroalimentară ecologică, amplasate în diferite zone ale republicii, cu monitorizarea concomitentă a schimbărilor indicilor agronomici şi socioeconomici. Crearea reţelei de cercetare şi extensiune, precum şi a gospodăriilor-pilot în agricultura ecologică vor servi drept obiect de studiu, demonstrare şi instruire permanentă pentru fermieri. Lucrul de cercetare se va îmbina cu pregătirea specialiştilor şi reciclarea cadrelor, care va fi coordonat de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare.
    În programele universitare şi în cele de învăţămînt mediu special se va introduce un curs de agroecologie, iar pentru cursurile de reciclare a cadrelor şi pentru şcolile de profil general - un curs privind bazele ecologizării agriculturii în Moldova.
    Pentru propagarea cunoştinţelor ecologice în rîndul populaţiei se vor edita periodic cărţi, broşuri, articole în presa republicană şi raională. Materiale similare vor fi difuzate prin intermediul televiziunii şi radioului. De asemenea, instituţiile ştiinţifice vor organiza conferinţe şi seminare ştiinţifico-practice pentru discutarea rezultatelor obţinute şi necesitatea extinderii lor.
                
Anexă
la Programul Naţional privind
producţia agroalimentară ecologică

Planul de acţiuni
pentru realizarea Programului Naţional
privind producţia agroalimentară ecologică
    Planul de acţiuni pentru realizarea Programului Naţional privind producţia agroalimentară ecologică (în continuare - Planul de acţiuni) include două scopuri principale:
    cantitativ - creşterea suprafeţelor cultivate după modul de producţie agroalimentară ecologică;
    calitativ - plasarea producţiei agroalimentare ecologice în centrul agriculturii moldoveneşti, ca motiv al dezvoltării durabile a acesteia.
    Schema organizatorică a Planului de acţiuni reprezintă patru obiective:
    I. Sistemul de coordonare a activităţilor în producţia agroalimentară ecologică, elaborarea şi implementarea politicilor de stat în domeniu.
    II. Strategia de extensiune.
    III. Strategia de cercetare.
    IV. Strategia de educaţie.
        Organizarea instituţională a producţiei agroalimentare ecologice este coordonată de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare cu serviciul de specialitate, care asigură respectarea prevederilor legale specifice şi controlul asupra metodelor de producţie agroalimentară ecologică, conform Legii nr.115-XVI din 9 iunie 2005 cu privire la producţia agroalimentară ecologică, şi ale actelor normative ce reglementează acest domeniu.
   

Acţiuni în vederea realizării şi termenele de implementare a obiectivului I

 
Nr.d/o

Denumirea acţiunilor

Termenul de realizare

Responsabili
1
2
3
4
1.

Elaborarea şi armonizarea documentelor normative cu legislaţia europeană şi internaţională de management, monitorizare, audit, acreditare, inspecţie şi certificare pentru produsele agroalimentare ecologice

Organizarea seminarelor informative cu tema „Promovarea producţiei agroalimentare ecologice şi practica acumulată în Moldova”

Promovarea conceptului de producţie agroalimentară ecologică cu ajutorul instituţiilor de specialitate, precum şi prin intermediul ambasadelor Republicii Moldova în străinătate, prin identificarea potenţialului de investitori şi oportunităţi de colaborare în domeniu

Crearea comisiilor teritoriale de producţie agroalimentară ecologică în cadrul direcţiilor agricole raionale

Editarea Codului bunelor practici agricole, în cadrul proiectului „Controlul poluării din agricultură”

2006 - 2010

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare,

Academia de Ştiinţe a Moldovei,

autorităţile administraţiei publice locale

2.

Elaborarea Regulamentului cu privire la modul de gestionare a Fondului pentru stimu-larea producţiei agroalimentare ecologice

Elaborarea proiectului de hotărîre a Parlamentului cu privire la măsurile pentru stimularea producţiei agroalimentare ecologice

2006

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare

3.

Elaborarea şi implementarea Regulamentului şi regulilor metodologice de implementare a perioadei de conversie în producţia agroalimentară ecologică

Autorizarea organismelor de inspecţie şi certificare în producţia agroalimentară ecologică

 
2006 - 2010
 

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare

4.

Elaborarea şi implementarea Regulilor specifice privind etichetarea şi ambalarea produselor agroalimentare ecologice

Informarea consumatorului şi dezvoltarea pieţelor de produse ecologice

2006 - 2010

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare,

autorităţile administraţiei publice locale

5.

Elaborarea şi implementarea Programului cu privire la armonizarea sistemului naţional de asigurare a conformităţii producţiei agroalimentare ecologice cu cerinţele şi reglementările europene şi internaţionale

Protejarea producătorilor interni şi promovarea produselor ecologice pentru export

2006 - 2010

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare

6.

Elaborarea şi implementarea Regulilor de producere a seminţelor şi materialului săditor, obţinute prin metode ecologice

Asigurarea cu seminţe şi material săditor pentru obţinerea producţiei agroalimentare ecologice

2006 - 2010

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare,

instituţiile de cercetări ştiinţifice ramurale

7.

Crearea sistemului naţional de inspecţie şi certificare în producţia agroalimentară ecologică

Constituirea organismului naţional de inspecţie şi certificare în producţia agroalimentară ecologică

2006 - 2010

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare

8.

Selectarea agenţilor economici pentru practicarea producţiei agroalimentare ecologice

Conştientizarea consumatorului şi creşterea numărului de producători de produse agroalimentare ecologice

2006 - 2010

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, autorităţile administraţiei publice locale

9.

Crearea mecanismelor financiare de susţinere a producătorilor agricoli în scopul creşterii producţiei vegetale şi/sau animaliere ecologice

2006 - 2010

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare



    Obiectivul II
    Strategia de extensiune
HG149AOII.rtf
   
    Rolul principal în dezvoltarea strategiei de extensiune a producţiei agroalimentare ecologice îl deţine Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, care prin intermediul subdiviziunilor sale structurale, structurilor de specialitate ale direcţiilor agricole raionale va elabora şi implementa:
    programe de extensiune pe termen lung;
    programe de instruire şi tehnologii de cultivare a plantelor în producţia agroalimentară ecologică;
    principii de selectare a gospodăriilor şi implementare a fermelor - model;
    programe de seminare şi conferinţe pentru popularizarea producţiei agroalimentare ecologice şi sensibilizarea consumatorului.
    Acestea sînt cele mai dificile măsuri, care, totodată, constituie şi obiectul elaborării strategiei de marketing pentru comercializarea produselor agroalimentare ecologice pe piaţa internă şi externă.
   
Nr.
d/o

Denumirea acţiunilor

Termenul de realizare

Responsabili
1
2
3
4
1.

Efectuarea unui studiu de fezabilitate cu privire la evaluarea potenţialului de producţie agroalimentară ecologică şi disponibilitatea unităţilor (fermelor) pentru acest model de producţie:

obţinerea unei informaţii actualizate cu privire la situaţia reală în sectorul agricol

formarea grupurilor de iniţiativă pentru producţia agroalimentară ecologică

2006 - 2010

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare,

Universitatea Agrară de Stat din Moldova,

 autorităţile administraţiei publice locale
2.

Consolidarea funcţionării comisiilor teritoriale de producţie agroalimentară ecologică:

susţinerea de către structurile teritoriale a formării grupurilor de iniţiativă pentru producţia agroalimentară ecologică

2006 - 2010

Autorităţile administraţiei publice locale,

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare

3.

Elaborarea programelor de formare – şcolarizare a producătorilor agricoli în tehnicile de producţie agroalimentară ecologică pentru fiecare zonă agropedoclimaterică:

 

desfăşurarea cursurilor de şcolarizare şi instruire pentru producţia agroalimentară ecologică

editarea broşurilor privind tehnologiile de cultivare a producţiei agroalimentare ecologice

2006 - 2010

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Universitatea Agrară de Stat din Moldova

4.

Organizarea de ferme specializate în producţia agroalimentară ecologică;

 

Extinderea suprafeţelor de culturi cultivate după modul de producţie agroalimentară ecologică

2006 - 2010

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare

5.

Realizarea în cele trei zone agropedoclimaterice a fermelor - model în producţia agroalimentară ecologică, în conformitate cu specificul acestor zone

2006 - 2010

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare

6.

Elaborarea programelor şi organizarea seminarelor de popularizare a producţiei agroalimentare ecologice şi sensibilizarea consumatorului:

familiarizarea cu experienţa şi extinderea ariilor de producţie agroalimentară ecologică

dezvoltarea pieţelor de produse agroalimentare ecologice

popularizarea produselor agroalimentare ecologice şi creşterea numărului de consumatori a acesteia

2006 - 2010

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare,

Universitatea Agrară de Stat din Moldova, autorităţile administraţiei publice locale

7.

Crearea unor „pieţe-pilot” şi a unor „magazine-pilot” de produse agroalimentare ecologice:

familiarizarea populaţiei cu produsele agroalimentare ecologice

2006 - 2010

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare

8.

Organizarea de conferinţe ştiinţifice anuale cu privire la evaluarea realizărilor ştiinţifice în producţia agroalimentară ecologică

2006 - 2010

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare,

Academia de Ştiinţe a Moldovei, Universitatea Agrară de Stat din Moldova


    Obiectivul III
Strategia de cercetare
    Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare dispune de un potenţial impunător în ceea ce priveşte cercetările ştiinţifice în domeniul agriculturii şi industriei alimentare. Promovarea producţiei agroalimentare ecologice se va efectua prin cooperarea instituţiilor de cercetări din domeniile agriculturii şi industriei alimentare. Acest compartiment poate fi expus prin următoarea schemă:
       

Acţiuni în vederea realizării şi termenele de implementare a obiectivului III

 
Nr.
d/o

Denumirile acţiunilor

Termenul de realizare

Responsabili
1
2
3
4
1.

Elaborarea bazelor de date fundamentată pe rezultatele cercetărilor efectuate de către structurile de cercetare din Moldova şi internaţionale în domeniul producţiei agroalimentare ecologice:

 

asigurarea informaţională în domeniul ştiinţific

editarea de pliante şi alte instrumente informaţionale mass-media

prezentarea informaţiilor la radio şi televiziune pentru grupurile de producători

2006 - 2010

Academia de Ştiinţe a Moldovei,

institutele de cercetări ştiinţifice,

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare

2.

Crearea secţiilor de cercetare în producţia agroalimentară ecologică:

elaborarea metodelor şi tehnologiilor de producţie şi procesare a produselor agroalimentare ecologice

2006 - 2010

Academia de Ştiinţe a Moldovei,

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare

3.

Crearea centrelor de formare profesională permanente pentru specialişti în domeniu:

formarea de specialişti instruiţi pentru producţia agroalimentară ecologică

crearea de loturi - model
2006 - 2010

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare,

institutele de cercetări ştiinţifice,

Universitatea Agrară din Moldova

4.

Promovarea realizărilor ştiinţifice în producţia agroalimentară ecologică la reprezentările naţionale şi internaţionale de producători, procesatori şi comercianţi:

 

participarea la expoziţiile şi tîrgurile de produse ecologice naţionale şi internaţionale, standuri, informaţii şi referate ştiinţifice

2006 - 2010

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare,

Academia de Ştiinţe a Moldovei,

institutele de cercetări ştiinţifice
5.

Controlul, evidenţa şi cercetările privitor la Organismele Modificate Genetic (OMG):

evidenţa OMG provenite din importul produselor vegetale, animaliere şi alimentare

2006 - 2010

Academia de Ştiinţe a Moldovei, Centrul de securitate biologică (Universitatea de Stat din Moldova)

6.

Organizarea seminarelor şi conferinţelor practico – ştiinţifice în domeniu

2006 - 2010

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare,

Academia de Ştiinţe a Moldovei,

institutele de cercetări ştiinţifice,

Universitatea Agrară de Stat din Moldova

7.

Elaborarea de subprograme tehnico – ştiinţifice:

programul de producere şi implementare a entomofagilor

programul de producere a substanţelor biologic active

programul de producere a preparatelor microbiologice

programul de producere a preparatelor de uz zoo-veterinar

2006 - 2010

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare,

Academia de Ştiinţe a Moldovei,

institutele de cercetări ştiinţifice,

Universitatea Agrară de Stat din Moldova

8.

Determinarea nivelului de fertilitate şi a stării biologice a terenurilor destinate pentru producţia agroalimentară ecologică:

 

evidenţa compoziţiei fizico-chimice a solului, elaborarea măsurilor de ameliorare a calităţii solurilor şi organizare antierozională a teritoriului

2006 - 2010

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare,

Academia de Ştiinţe a Moldovei,

institutele de cercetări ştiinţifice, Universitatea Agrară de Stat din Moldova

 
Obiectivul IV
  Strategia de educaţie
    Strategia de educaţie este un obiectiv decisiv în domeniul agriculturii ecologice.
    Producţia agroalimentară ecologică pentru agenţii economici este un mod de activitate ce necesită o cultură înaltă şi cunoştinţe în domeniu.
    Scopul acestui obiectiv este elaborarea, organizarea şi efectuarea unui complex de măsuri în scopul familiarizării agentului economic autohton şi formării unei mentalităţi noi, pentru administrarea producţiei agroalimentare ecologice. Acest compartiment, cu obiectivele sale, poate fi redat prin următoarea schemă organizatorică:
    HG149AOIV.rtf
    De asemenea, pentru realizarea acestui obiectiv este necesară o conlucrare cu organismele neguvernamentale, care deja au acumulat experienţă în domeniul instruirii şi formării fermierilor în producţia agroalimentară ecologică.

Acţiuni în vederea realizării şi termenele de implementare a obiectivului IV
 
Nr.
d/o

Denumirea acţiunilor

Termenul de realizare

Responsabili
1
2
3
4
1.

Pregătirea şi educaţia tinerei generaţii de fermieri

2006 - 2010
Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare
2.

Introducerea în planul de învăţămînt universitar agronomic a unor forme de învăţămînt de studii aprofundate:

pregătirea şi formarea specialiştilor în producţia agroalimentară ecologică

2006 - 2010
Ministerul Agriculturii şi
Industriei Alimentare,
Universitatea Agrară de Stat din Moldova
3.

Elaborarea programelor de formare şi instruire a fermierilor în domeniul producţiei agroalimentare ecologice:

pregătirea, instruirea şi formarea fermierilor în producţia agroalimentară ecologică

2006 - 2010

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare,

Universitatea Agrară de Stat din Moldova

 

Anexa nr.2
la Hotărîrea Guvernului nr. 149
din 10 februarie 2006

REGULAMENT
privind metodele şi principiile producţiei
agroalimentare ecologice
I. Dispoziţii generale
    1. Regulamentul privind metodele şi principiile producţiei agroalimentare ecologice (în continuare - Regulament) este elaborat în baza Legii nr.115-XVI din 9 iunie 2005 cu privire la producţia agroalimentară ecologică (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr.95-97, art.446) şi stabileşte metodele şi principiile utilizate pentru obţinerea produselor ecologice de origine vegetală şi animală.
    2. Prezentul Regulament este ajustat prevederilor Reglementării CE nr.2092/91 din 24 iunie 1991 privind modul de producţie agricolă ecologică şi indicaţiile de producere agroalimentare, cu toate completările pînă la data de 1 iunie 2005, şi Reglementării CE nr.1804/1999 din 19 iulie 1999, ce suplimentează Reglementarea CE nr.2092/91 pentru a include producţia animalieră.
    3. Scopul prezentului Regulament rezidă în:
    a) asigurarea dezvoltării producţiei agroalimentare ecologice prin susţinerea producătorilor şi comercianţilor de produse agroalimentare ecologice în vederea creşterii eficienţei muncii lor;
    b) asigurarea protecţiei consumatorilor împotriva produselor falsificate marcate ecologic;
    c) stabilirea unor metode şi principii clare ale activităţilor de producţie, procesare, depozitare, transportare şi comercializare, care pot fi supuse controlului, inspectării şi certificării de către organismele de inspecţie şi certificare autorizate;
    d) promovarea proiectelor de cercetare-dezvoltare privind producţia şi produsele ecologice, în vederea elaborării normelor (standardelor) naţionale de producţie agroalimentară ecologică;
    e) armonizarea normelor naţionale cu cele internaţionale, în vederea facilitării exportului producţiei agroalimentare ecologice;
    f) stimularea activităţilor de instruire şi asistenţă a producătorilor, procesatorilor, comercianţilor şi consumatorilor de produse ecologice.
    4. Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, ca autoritate competentă în domeniul producţiei agroalimentare ecologice, asigură respectarea prevederilor legale specifice şi controlul metodelor şi principiilor producţiei agroalimentare ecologice.
II. Noţiuni generale
    5. În sensul prezentului Regulament se definesc următoarele noţiuni generale:
    ingredient - orice substanţă, inclusiv aditivii, folosită la producerea sau prepararea produselor alimentare şi prezentă în produsul final ca atare sau într-o formă modificată;
    ingrediente de origine agricolă - produse agricole primare şi produsele derivate din acestea:
    a) obţinute prin spălare, curăţare sau prin procedee termice şi/sau mecanice şi/sau prin procedee fizice, care au ca efect reducerea conţinutului de apă al produsului;
    b) obţinute prin alte procedee utilizate în transformarea alimentelor, cu excepţia cazurilor în care aceste produse sînt considerate aditivi sau arome alimentare, conform definiţiilor de mai jos;
    ingrediente de origine neagricolă - alte ingrediente decît cele de origine agricolă, care aparţin uneia din următoarele categorii:
    a) aditivi alimentari, inclusiv suporţi pentru aditivii alimentari;
    b) arome;
    c) apă şi sare;
    d) preparate pe bază de microorganisme;
    e) minerale, inclusiv oligoelemente şi vitamine;
    auxiliari tehnologici - aditivii alimentari autorizaţi pentru utilizarea în alimentele destinate consumului uman;
    aditivi alimentari - orice substanţă care nu este folosită în mod obişnuit ca produs alimentar, ca atare sau ca component obişnuit, tipic al produselor alimentare, cu sau fără valoare nutritivă şi care, adăugată intenţionat în produsul alimentar în scopuri tehnologice (inclusiv organoleptice), la diferite etape ale procesului de producere a produselor alimentare, devine sau poate deveni, direct sau indirect, o componentă a acestor produse alimentare ori influenţează caracteristicile lor;
    asistenţi (auxiliari) tehnologici - orice substanţe ca materiale, care nu includ aparatele şi ustensilele şi nu sînt consumate ca ingrediente alimentare de sine stătător, utilizate intenţionat la prelucrarea materiilor prime, produselor alimentare sau ingredientelor lor pentru îndeplinirea unor scopuri tehnologice pe parcursul tratării sau prelucrării, şi care pot rezulta în prezenţa neintenţionată, dar inevitabilă, a reziduurilor sau derivaţilor în produsul alimentar final, ce nu prezintă pericol pentru sănătatea consumatorului;
    substanţe suport, dizolvanţi - substanţe utilizate pentru a dizolva, dilua, dispersa sau altfel modifica un aditiv alimentar fără a-i modifica funcţia tehnologică (şi fără a influenţa alte efecte tehnologice), pentru a facilita manipularea, aplicarea sau utilizarea lor;
    aromă - orice substanţă aromatizantă, preparat aromatizant, aromă de transformare, aromă de afumare sau amestecul acestora.
    6. Termenul "ecologic", utilizat în prezentul Regulament, este similar cu "biologic", "organic" sau combinaţiile acestora.
III. Reguli generale de producţie agroalimentară ecologică
   7. Metodele de producţie agroalimentară ecologică folosite pentru obţinerea produselor vegetale, animalelor şi produselor animaliere neprocesate, cu excepţia seminţelor şi a materialului săditor, trebuie să corespundă următoarelor condiţii:
    a) să îndeplinească cerinţele stipulate în anexa nr.1 la prezentul Regulament, precum şi să respecte alte reguli detaliate referitoare la acestea, aprobate de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare;
    b) în calitate de produse de uz fitosanitar, fertilizanţi şi amelioratori ai solului, materii prime pentru prepararea furajelor, aditivi furajeri, produse pentru curăţirea şi dezinfectarea adăposturilor şi instalaţiilor de creştere a animalelor sau în alte scopuri pot fi utilizate numai produsele compuse din substanţele menţionate în anexele nr.1 şi
nr. 2 la prezentul Regulament;
    c) în cazurile stipulate în anexa nr.2, anumite produse se vor utiliza numai în condiţiile stabilite în anexele nr.1 şi nr.2 şi în măsura în care utilizarea lor corespunde tehnologiilor din agricultura generală, conform legislaţiei naţionale;
    d) să utilizeze seminţe şi material de înmulţire şi săditor obţinute prin metode de producţie ecologică;
    e) să nu utilizeze organisme modificate genetic şi/sau produse derivate din astfel de organisme, cu excepţia medicamentelor de uz veterinar.
   8. Metodele de producţie ecologică utilizate pentru obţinerea de seminţe şi material de înmulţire şi săditor, plante-mamă pentru seminţe şi forme parentale pentru materialul de înmulţire vegetativ trebuie să respecte următoarele cerinţe:
    a) să îndeplinească condiţiile prevăzute la lit. a) şi b) din pct. 7 pentru o generaţie - la culturile anuale şi două generaţii - la culturile perene;
    b) să nu fie utilizate organisme modificate genetic şi/sau orice produse derivate din astfel de organisme.
    9. Prin derogare de la lit. d) pct.7, cu aprobarea Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, în timpul perioadei de conversiune, agenţii economici pot folosi seminţe şi material de înmulţire şi săditor care nu au fost obţinute prin metoda de producţie ecologică, dacă:
    a) utilizatorii de astfel de materiale de reproducere demonstrează organismului de inspecţie şi certificare că nu pot obţine de pe piaţă un material de reproducere pentru un soi corespunzător speciilor în cauză;
    b) îndeplinesc condiţiile stipulate la pct. 8, iar acest material nu a fost tratat cu produse care nu sînt enumerate în  partea B a anexei nr.2 la prezentul Regulament.
    10. Răsaduri, în contextul prezentului Regulament, reprezintă plante întregi destinate plantării pentru producţia vegetală.
    11. Metoda de producere ecologică pentru răsaduri obligă producătorii să folosească la înfiinţarea culturilor răsaduri obţinute în conformitate cu regulile de producţie stabilite în anexa nr.1 la prezentul Regulament.
    12. Prin derogare de la pct.11, cu aprobarea Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, în timpul perioadei de conversiune pot fi utilizate răsaduri care nu au fost obţinute după metoda de producţie ecologică, cu condiţia să fie îndeplinite următoarele cerinţe:
    a) utilizatorii de răsaduri demonstrează organismului de inspecţie şi certificare că nu pot obţine de pe piaţă răsaduri de anumit soi, corespunzător speciilor în cauză;
    b) răsadurile nu au fost tratate de la însămînţare cu alte produse decît cele enumerate în părţile A şi B ale anexei nr.2 la prezentul Regulament;
    c) răsadurile provin de la un producător care s-a conformat regulilor de producţie stabilite în  anexa nr.1 la prezentul Regulament, precum şi restricţiilor de la lit. b);
    d) după plantare răsadurile provenite din seminţe sau materiale de înmulţire vegetativă, conform prevederilor lit. a) şi b) din pct.9 au fost cultivate pe o perioadă minimă de 6 săptămîni pînă la recoltare;
    e) produsul care conţine ingrediente derivate din astfel de răsaduri nu se etichetează ca produs agroalimentar ecologic.
    13. Produsele neautorizate la data adoptării prezentului Regulament pot fi utilizate în scopul indicat în pct. 7 lit. b) din prezentul Regulament, cu aprobarea Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, în următoarele condiţii:
    a) sînt esenţiale pentru combaterea unui organism dăunător sau a unei anumite boli pentru care nu sînt disponibile alte alternative biologice, fizice sau tehnologice;
    b) condiţiile de utilizare a acestora exclud orice contact direct cu seminţele, plantele, produsele vegetale, animalele şi produsele animaliere;
    c) pentru plantele perene, contactul direct poate avea loc numai în afara perioadei de formare a părţilor comestibile, cu condiţia că aceste produse nu se regăsesc în calitate de reziduuri în părţile comestibile;
    d) utilizarea lor nu are efect nociv asupra mediului ambiant şi nu provoacă contaminarea acestuia;
    e) sînt esenţiale pentru cerinţele specifice de nutriţie a plantelor sau în scopul ameliorării specifice a solului şi nu pot fi realizate prin practicile menţionate în anexa nr.1 la prezentul Regulament;
    f) mineralele şi oligoelementele utilizate în alimentaţia animalelor, în calitate de surse suplimentare pentru prepararea furajelor, sînt de origine naturală sau sintetice similare cu produsele naturale.
    14. Completarea anexei nr.2 cu alte produse se efectuează cu specificarea următoarelor date:
    a) descrierea detaliată a produsului;
    b) descrierea condiţiilor de utilizare şi a cerinţelor compoziţionale sau de solubilitate, precum şi asigurarea că ele depun minimum reziduuri în părţile comestibile ale plantelor şi afectează la minimum mediul ambiant.
IV. Dispoziţii finale
    15. Agenţii economici (persoane fizice şi juridice) care produc, prelucrează şi/sau comercializează produse agroalimentare ecologice sînt obligaţi să respecte prevederile prezentului Regulament.
    16. Agenţii economici care intenţionează să treacă prin conversiune de la agricultura convenţională la practicarea producţiei agroalimentare ecologice, agenţii economici ai industriei de procesare, precum şi structurile din comerţ pot beneficia de ajutoare acordate prin programe naţionale şi/sau internaţionale, atît pentru perioada de conversiune, cît şi pentru producţia propriu-zisă, pentru procesare şi marketingul produselor agroalimentare ecologice.
    17. Regulile specifice pentru fiecare specie de plante şi animale vor fi elaborate şi aprobate de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare.

Anexa nr.1
la Regulamentul privind metodele
şi principiile producţiei agroalimentare
ecologice
Principiile producţiei agroalimentare ecologice
Partea A
Plante şi produse vegetale
    1. Principiile stabilite în prezenta anexa se aplică terenurilor pe durata unei perioade de conversiune de minimum 2 ani pînă la însămînţare ori plantare sau, în cazul culturilor perene, cu excepţia pajiştilor, de minimum 3 ani pînă la prima recoltă.
   2. Organismele de inspecţie şi certificare, cu aprobarea Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, pot modifica durata perioadei de conversiune, luînd în considerare utilizarea anterioară a terenurilor.
    2.1. Perioada de conversiune poate fi redusă la minimum în cazurile în care terenurile respective nu au fost tratate cu produse care nu figurează în  părţile A şi B ale anexei nr.2 la prezentul Regulament.
    2.2. În cazul în care a fost folosit un produs special, care nu figurează în părţile A şi B ale anexei nr.2, în cadrul unei acţiuni de combatere a unei maladii sau a unui dăunător, iniţiate de Inspectoratul de Stat Republican pentru Protecţia Plantelor, reducerea perioadei de conversiune se acordă de către Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, de comun acord cu organismul de inspecţie şi certificare, pe anumite terenuri şi pentru o cultură determinată. Reducerea este condiţionată de respectarea următoarelor condiţii:
    a) parcelele erau deja convertite sau sînt în curs de conversiune la producţia agroalimentară ecologică;
    b) reziduurile de la produsele de uz fitosanitar şi fertilizanţi nu depăşesc limitele maxim  admisibile în sol şi în plante;
    c) în cazul plantelor perene, recolta obţinută şi care a fost supusă unui tratament cu produse chimice nu se comercializează etichetată ca "produs ecologic".
    3. Fertilitatea şi potenţialul biologic al solului trebuie să fie menţinute şi ameliorate prin:
    1) cultivarea de plante leguminoase, plante pentru îngrăşăminte verzi (siderate) sau plante cu înrădăcinare adîncă în cadrul unui asolament corespunzător;
    2) încorporarea de substanţe organice sau biologice în sol, sub formă de compost sau masă organică, provenind de la unităţi de producere recunoscute ca unităţi de producţie ecologică. Pot fi utilizate produse ale căror derivate provin din fermele de animale, precum ar fi gunoiul de grajd, dacă aceste unităţi de creştere a animalelor respectă regulile naţionale existente sau practicile internaţionale recunoscute referitoare la producţia animalieră ecologică;
    3) alte îngrăşăminte organice sau minerale menţionate în anexa nr.2 pot fi aplicate numai în cazul în care nu este posibilă nutriţia corespunzătoare a recoltei din asolament sau ameliorarea solului corespunde cerinţelor stabilite la lit. a) şi b) ale subpct.2.2.
   4. Pentru prepararea composturilor se utilizează microorganisme sau preparate pe bază de plante, precum şi preparatele biodinamice obţinute din minerale, îngrăşămintele naturale.
    5. Bolile, dăunătorii şi buruienile pot fi combătute prin îmbinarea următoarelor măsuri:
    a) alegerea de specii şi varietăţi tolerante sau rezistente;
    b) asolament corespunzător;
    c) procedee mecanice şi fizice de combatere;
    d) protejarea entomofaunei utile prin asigurarea de condiţii favorabile (garduri vii, locuri pentru cuibare şi alte măsuri care facilitează echilibrul natural);
    e) tratarea termică a buruienilor.
    6. Plantele comestibile sau părţi ale acestora care cresc natural, colectate din zone agricole şi forestiere, sînt considerate ca fiind obţinute după metoda de producţie agroalimentară ecologică, cu condiţia că:
    a) aceste zone nu au fost tratate cu alte produse decît cele menţionate în anexa nr.2 la prezentul Regulament minimum 3 ani pînă la colectare;
    b) colectarea lor nu afectează echilibrul natural sau biodiversitatea din zona respectivă;
    c) numai în caz de situaţii excepţionale, pentru protecţia recoltei se recurge la produsele menţionate în anexa nr.2.
    7. La producţia de ciuperci se pot utiliza substraturi care sînt compuse din următoarele componente:
    1) îngrăşămînt natural şi excremente de animale obţinute din fermele care aplică metoda de producţie agroalimentară ecologică;
    2) în conformitate cu cerinţele menţionate în partea A "Fertilizanţi  şi amelioratori ai solului" din anexa nr.2, sau
    3) prin compostare cu 25% din compuşii menţionaţi la subpct. 1), în cazul cînd aceştia nu sînt disponibili. Acest procent este calculat în funcţie de greutatea tuturor componentelor din substrat (cu excepţia materialului de acoperire şi a oricărui adaos de apă) înainte de amestecarea acestor componente;
    4) produsele de origine agricolă, altele decît cele de la subpct. 1), provenind de la unităţi (ferme) care aplică metoda de producţie agroalimentară ecologică;
    5) turba netratată chimic;
    6) lemnul netratat cu produse chimice după tăiere;
    7) produsele minerale enumerate în partea A din anexa 2, precum şi apa şi solul.
Partea B
Animale şi produse animaliere obţinute de la următoarele
specii: bovine, porcine,ovine, caprine, cabaline, păsări
1. Dispoziţii generale
    1.1. Producţia animalieră este parte integrantă a unităţilor (fermelor) ce practică producţia agroalimentară ecologică.
    1.2. Producţia animalieră trebuie să contribuie la echilibrul sistemelor de producţie agricolă prin respectarea cerinţelor nutritive ale culturilor şi prin ameliorarea materiei organice a solului, contribuind astfel la stabilirea şi menţinerea interdependenţei sol-plantă, plantă-animal şi animal-sol.
    1.3. Utilizarea resurselor naturale care pot fi reînnoite (gunoi de grajd, culturi leguminoase şi culturi furajere) în sistem de culturi şi/sau ferme de animale şi cel de păşunat asigură păstrarea fertilităţii solului şi ameliorarea acestuia pe termen lung şi contribuie la dezvoltarea unei agriculturi durabile.
    1.4. Creşterea animalelor în cadrul fermelor de producţie agroalimentară ecologică reprezintă o activitate legată de pămînt. În afara excepţiilor autorizate în această anexă, animalele trebuie să aibă acces la suprafeţe de exerciţiu în aer liber, iar numărul acestora, pe unitatea de suprafaţă, trebuie limitat pentru asigurarea unui sistem integrat între producţia animalieră şi producţia vegetală. În acest mod se reduce la minimum orice formă de poluare a solului, a apelor de suprafaţă şi a celor freatice.
    Numărul de animale se stabileşte în funcţie de suprafaţa disponibilă, în scopul evitării păşunatului intensiv şi eroziunii solului. Utilizarea îngrăşămintelor naturale de la aceste animale nu trebuie să aibă efecte poluante asupra mediului.
    1.5. În fermele de producţie agroalimentară ecologică, toate animalele din una şi aceeaşi unitate (fermă) de producţie trebuie crescute conform cerinţelor stabilite în prezentul Regulament.
    1.6. Animalele care nu sînt crescute în conformitate cu prevederile prezentului Regulament pot face parte din ferme de producţie agroalimentară ecologică cu condiţia că sînt crescute în unităţi de producţie unde adăposturile şi parcelele sînt clar separate de cele ale unităţilor ecologice şi că animalele din aceste unităţi sînt din specii diferite.
    1.7. Prin derogare, animalele care nu sînt crescute în conformitate cu prevederile prezentului Regulament folosesc pentru o perioadă de timp limitată, în fiecare an, păşunile fermelor de producţie agroalimentară ecologică, cu condiţia ca aceste animale să provină din creşterea extensivă şi, totodată, să nu se afle în acelaşi timp pe aceeaşi păşune cu animalele din ferma de producţie agroalimentară ecologică. Densitatea animalelor nu trebuie să depăşească echivalentul a 170 kg N/ha/an, conform anexei nr.4 la prezentul Regulament. Această derogare se acordă de către organismul de inspecţie şi certificare.
    1.8. Animalele crescute conform prevederilor prezentului Regulament pot fi păşunate pe terenul comun cu respectarea următoarelor condiţii:
    a) păşunile au fost tratate cu produsele specificate în anexa nr.2 la prezentul Regulament cu cel puţin 3 ani pînă la stabilirea perioadei de conversiune;
    b) şeptelul de animale care nu sînt crescute în conformitate cu cerinţele prezentului Regulament, dar care folosesc terenul comun, trebuie să fie limitat sau în descreştere;
    c) pentru alte specii sau rase specificate în prezenta anexă, numărul de animale la hectar trebuie să corespundă densităţii maxime echivalente a 170 kg N/ha/an, după cum este prevăzut în anexa nr.4 la prezentul Regulament;
    d) orice produse animaliere provenite de la animalele care au fost crescute conform dispoziţiilor prezentului Regulament nu vor fi considerate produse ecologice dacă animalele folosesc aceeaşi păşune cu animalele care nu sînt crescute în conformitate cu prevederile prezentului Regulament;
    e) se acceptă cazurile în care animalele crescute în condiţii ecologice sînt separate de animalele crescute în mod convenţional.
2. Conversiunea
    2.1. Perioada de conversiune a terenului este asociată cu creşterea ecologică a animalelor. În cazul în care o unitate (fermă de producţie) este convertită, întreaga suprafaţă a acesteia, destinată furajării animalelor, trebuie să respecte principiile producţiei agroalimentare ecologice, precum şi perioadele de conversiune stabilite de lege şi partea A din prezenta anexă cu privire la plante şi produsele din plante.
    2.2. Prin derogare de la acest principiu, perioada de conversiune poate fi redusă la un an pentru păşuni, traseele exterioare şi suprafeţele de exerciţii în aer liber, utilizate de speciile de animale pentru agrement şi companie. Această perioadă poate fi redusă la şase luni în cazul în care terenul respectiv nu a suferit recent tratamente cu alte produse decît cele menţionate în anexa nr.2 la prezentul Regulament. Această derogare se autorizează de organismele de inspecţie şi certificare.
    2.3. Conversiunea animalelor şi a produselor animaliere:
   2.3.1. Pentru produsele animaliere care sînt comercializate ca produse agroalimentare ecologice, animalele trebuie crescute conform regulilor stabilite în prezentul Regulament pe o perioadă de timp de cel puţin:
    a) 12 luni - în cazul bovinelor şi cabalinelor pentru producţia de carne şi, în orice caz, nu mai mult de trei sferturi din durata lor de viaţă;
    b) 6 luni - pentru rumegătoare mici şi pentru porci;
    c) 12 săptămîni - în cazul animalelor pentru producţia de lapte;
    d) 10 săptămîni - pentru păsările destinate producţiei de ouă şi/sau carne, achiziţionate la vîrsta de 3 zile.
    2.3.2. Fac excepţie de la subpct. 2.3.1 viţeii şi rumegătoarele mici pentru producţia de carne, care sînt vîndute ca produse agroalimentare ecologice dacă:
    a) provin din producţia extensivă;
    b) sînt crescute în unităţi (ferme) de producţie agroalimentară ecologică pînă în momentul vînzării sau sacrificării o perioadă minimă de 6 luni pentru viţei şi 2 luni pentru rumegătoarele mici;
    c) originea lor este conformă condiţiilor stabilite la subpct. 3.4 lit. d) şi e).
    2.4. Conversiunea simultană:
    2.4.1. Prin derogare de la subpct. 2.3.1, 4.2 şi 4.4, în cazul cînd există conversiune simultană a unităţii de producţie în totalitate, incluzînd animalele, păşunile şi/sau orice teren utilizat pentru furajarea animalelor, perioada totală de conversiune combinată pentru animale, păşuni şi/sau orice teren utilizat pentru furajarea animalelor poate fi redusă la 24 luni, cu respectarea următoarelor condiţii:
    a) derogarea se aplică numai animalelor şi descendenţilor lor care existau deja şi terenurilor utilizate pentru producerea furajelor, păşunilor înainte de începerea perioadei de conversiune;
    b) furajele provin în principal din aceeaşi unitate de producţie.
3. Originea animalelor
    3.1. La alegerea speciilor şi a raselor se ia în considerare capacitatea animalelor de a se adapta la condiţiile locale, vitalitatea şi rezistenţa lor la boli. Rasele de animale sînt selectate cu prioritate din cele indigene, pentru evitarea bolilor specifice sau problemelor de sănătate asociate cîtorva rase sau specii utilizate în producţia intensivă.
    3.2. Animalele trebuie să provină din unităţi (ferme) de producţie care respectă regulile de producţie stabilite de prezentul Regulament privind sistemele de creştere a animalelor. Pe toată durata de viaţă a acestor animale se aplică acelaşi sistem de creştere.
    3.3. Prin derogare de la subpct. 3.2, animalele existente în unităţile (fermele) de producţie animalieră care nu respectă cerinţele prezentului Regulament pot fi convertite cu aprobarea organismelor de inspecţie şi certificare şi cu acordul Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare.
    3.4. Cu aprobarea organismelor de inspecţie şi certificare şi cu acordul Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, în condiţiile în care o cireadă sau o turmă este formată pentru prima oară şi în lipsa numărului suficient de animale crescute după metoda de producţie agroalimentară ecologică, şeptelul de animale se completează cu respectarea următoarelor condiţii:
    a) puii destinaţi producţiei de ouă trebuie să aibă vîrsta de pînă la 18 săptămîni;
    b) puii destinaţi producţiei de carne trebuie să aibă maxim 3 zile în momentul în care părăsesc unitatea de producţie în care au fost produşi;
    c) bivolii trebuie să aibă maxim 6 luni;
    d) viţeii şi mînjii crescuţi conform cerinţelor prezentului Regulament - imediat ce au fost înţărcaţi şi trebuie să aibă maxim 6 luni;
    e) mieii şi iezii crescuţi conform cerinţelor prezentului Regulament - imediat ce sînt înţărcaţi şi trebuie să aibă maxim 45 zile;
    f) purceii crescuţi conform cerinţelor prezentului Regulament - imediat ce sînt înţărcaţi, cu greutatea de maximum 25 kg.
    3.5. Reînnoirea sau reconstituirea şeptelului de animale în condiţiile stabilite la subpct. 3.4 este autorizată de organismul de inspecţie şi certificare, cu acordul Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, în cazul în care nu sînt disponibile animale crescute ecologic şi în cazul mortalităţii ridicate a animalelor cauzate de epidemii sau catastrofe.
    3.6. În cazul în care nu sînt disponibile animalele crescute ecologic, reînnoirea sau reconstituirea şeptelului de animale se face anual cu animale - femele în limita maximă de 10% - bovine şi cabaline adulte şi 20%  - porcine, ovine şi caprine adulte, cu autorizarea organismelor de inspecţie şi certificare.
    3.7. Limitele stabilite în derogarea de mai sus nu pot fi aplicate unităţilor (fermelor) de producţie care au un efectiv mai mic de 10 cabaline sau bovine sau mai puţin de 5 porcine, ovine sau caprine. Pentru aceste unităţi, orice reînnoire de genul celei menţionate mai sus este limitată la maxim un animal pe an.
    3.8. Aceste limite pot fi mărite pînă la 40%, cu avizul organismelor de inspecţie şi certificare, după o extindere a creşterii animalelor în cadrul unităţii (fermei), schimbare a rasei sau după o nouă specializare animalieră.
    3.9. Masculii destinaţi reproducerii pot fi achiziţionaţi din unităţi (ferme) de producţie convenţională, cu condiţia ca ulterior aceştia să fie crescuţi şi hrăniţi conform cerinţelor stabilite în prezentul Regulament.
    3.10. Pentru animalele provenite din unităţi (ferme) de producţie convenţională trebuie să fie respectate perioadele stabilite la subpct. 2.3.1 dacă produsele urmează a fi comercializate ca provenind din producţia ecologică, pe durata acestor perioade fiind respectate toate cerinţele stabilite în prezentul Regulament.
    3.11. În cazul în care animalele sînt obţinute în unităţi (ferme) de producţie convenţională, se acordă o atenţie deosebită măsurilor privind sănătatea animalelor. Organismele de inspecţie şi certificare, cu acordul Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, în funcţie de condiţiile locale, pot aplica măsuri speciale, cum ar fi sortarea şi perioadele de carantină.
4. Întreţinerea animalelor
    4.1. Întreţinerea animalelor cu respectarea cerinţelor nutriţionale în diferite etape ale dezvoltării lor este condiţia de bază pentru obţinerea producţiei de calitate. Practicile de îngrăşare sînt autorizate în măsura în care sînt reversibile în orice etapă a procesului de creştere. Alimentarea în exces a animalelor este interzisă.
    4.2. Animalele se întreţin cu furaje obţinute din producţia agroalimentară ecologică.
    4.3. Animalele sînt crescute conform regulilor stabilite în prezenta anexă, este preferabil să fie întreţinute cu furaje produse în propria fermă. În cazul în care acest lucru nu este posibil, se utilizează furaje din alte unităţi (ferme) care respectă regulile producţiei ecologice.
    4.4. Furajul obţinut în perioada de conversiune, utilizat în raţiile medii, trebuie să fie de maximum 30%. Atunci cînd furajele obţinute din perioada de conversiune provin dintr-o unitate proprie, acest procent poate fi ridicat pînă la 60%.
    4.5. Întreţinerea animalelor tinere se realizează pe bază de lapte natural, de preferinţă matern. Toate mamiferele trebuie hrănite cu lapte natural o perioadă de 3 luni - pentru bovine şi cabaline, 45 zile - pentru ovine şi caprine şi 40 de zile - pentru porcine.
   4.6. În cazuri excepţionale, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare indică zonele sau regiunile unde se poate practica transhumanţa, fără a aduce prejudicii prevederilor privind furajarea animalelor stabilite prin prezenta anexă.
   4.7. Pentru erbivore, sistemele de creştere se bazează pe utilizarea la maximum a păşunilor, în funcţie de disponibilitatea acestora în diferite perioade ale anului. Minimum 60% din materia uscată din raţiile zilnice trebuie să cuprindă furaje grosiere, proaspete, uscate sau însilozate. Organismele de inspecţie şi certificare, cu acordul Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, pot aproba o reducere cu 50% din această normă pentru animalele în lactaţie, pe o perioadă maximă de trei luni pentru fiecare lactaţie în parte.
    4.8. Prin derogare de la subpct. 4.2, procentul maxim de furaje convenţionale, aprobat pe an, este de 10% pentru erbivore şi de 20% pentru alte specii. Aceste valori sînt calculate anual, în procente din materia uscată a furajelor de provenienţă agricolă. Procentul maxim aprobat de furaje convenţionale în raţia zilnică, cu excepţia perioadei de transhumanţă, trebuie să fie de 25%, calculat ca procent din materia uscată.
    4.9. Prin derogare de la subpct. 4.8, cînd producţia de furaje este compromisă ca urmare a condiţiilor meteorologice nefavorabile, organismele de inspecţie şi certificare aprobă pe o perioadă limitată, pentru o anumită zonă, folosirea unui procent mai mare de furaje convenţionale.
    4.10. Pentru păsări, furajele utilizate în perioada de îngrăşare trebuie să conţină cel puţin 65% cereale.
    4.11. Furajele proaspete, uscate sau însilozate trebuie adăugate la raţia zilnică pentru porci şi păsări.
    4.12. Produsele enumerate în anexa nr.2, pct. 1- 5 din secţiunea I, partea D "Aditivi alimentari pentru animale, substanţe utilizate în alimentaţia animalelor şi auxiliari de fabricaţie utilizaţi pentru furaje" se utilizează ca aditivi şi ca auxiliari de fabricaţie pentru însilozare.
    4.13. Materiile prime convenţionale enumerate în anexa nr.2 partea C secţiunea I se utilizează ca furaje de origine vegetală la întreţinerea animalelor conform limitelor cantitative expuse în prezentul Regulament şi preparate fără utilizarea de solvenţi chimici.
    4.14. Materiile prime de origine animală enumerate în anexa nr.2 partea C secţiunea II se utilizează la întreţinerea animalelor conform limitelor cantitative stipulate în prezentul Regulament.
    4.15. Pentru satisfacerea cerinţelor nutriţionale ale animalelor, la întreţinerea lor se utilizează produsele enumerate în anexa nr.2 partea C secţiunea III "Minerale pentru furaje" şi cele din partea D secţiunea I punctul 1 "Oligoelemente" şi punctul 2 "Vitamine, provitamine şi alte substanţe chimice cu acţiune similară".
    4.16. Numai produsele enumerate în anexa nr.2 partea D secţiunea I punctul 3 "Enzime", punctul 4 "Microorganisme", punctul 6 "Lianţi, agenţi antiaglutinare şi coagulanţi", cele din secţiunea II "Auxiliari de fabricaţie utilizaţi în prepararea furajelor" se utilizează la întreţinerea animalelor în scopurile indicate.
    Antibioticele, coccidiostaticile, medicamentele de uz veterinar, stimulatorii de creştere sau alte substanţe destinate stimulării creşterii sau producţiei sînt interzise pentru utilizare în furajarea animalelor.
    4.17. Se interzice utilizarea organismelor modificate genetic şi a derivatelor lor pentru obţinerea de furaje, materii prime, furaje compuse, aditivi furajeri, auxiliari din industria de prelucrare fabricate pentru furaje şi de alte produse utilizate la întreţinerea animalelor.
5. Prevenirea bolilor şi tratamentul veterinar
    5.1. Prevenirea bolilor în producţia animalieră ecologică se bazează pe următoarele principii:
    a) selectarea corespunzătoare a raselor şi speciilor de animale, conform prevederilor expuse în punctul 3 al părţii B din anexa nr.1 la prezentul Regulament;
    b) aplicarea practicilor de creştere a animalelor corespunzător cerinţelor fiecărei specii, stimulînd rezistenţa ridicată la boli şi prevenirea infecţiilor;
    c) utilizarea furajelor de calitate, asigurarea cu spaţiu corespunzător pentru mişcări curente şi accesul la păşuni, în scopul stimulării imunităţii naturale a animalului;
    d) asigurarea unei densităţi corespunzătoare a animalelor, evitînd astfel supraaglomerarea şi orice alte probleme de sănătate ce pot rezulta din aceasta.
    5.2. Principiile stabilite mai sus trebuie să limiteze problemele de sănătate ale animalelor, astfel încît acestea să poată fi controlate în principal prin prevenire.
    5.3. Atunci cînd un animal se îmbolnăveşte sau este rănit, acesta trebuie izolat în adăposturi corespunzătoare şi tratat imediat.
    5.4. Utilizarea medicamentelor de uz veterinar la creşterea animalelor prin metoda de producţie agroalimentară ecologică se bazează pe respectarea următoarelor principii:
    a) produsele fitoterapeutice, produsele homeopatice, precum şi oligoelementele şi produsele enumerate în secţiunea I din partea C a anexei nr.2 se utilizează de preferinţă în locul medicamentelor de uz veterinar alopatice chimice de sinteză sau al antibioticelor, cu condiţia ca ele să aibă un efect terapeutic real pentru speciile de animale cărora li se administrează şi pentru starea de sănătate căreia îi este destinat tratamentul;
    b) în cazul în care utilizarea produselor de mai sus nu este eficientă sau dacă produsele nu sînt eficiente în combaterea unei boli sau tratarea rănilor şi tratamentul animalelor este indispensabil pentru evitarea suferinţei sau chinului animalului, este posibil să se recurgă la medicamentele veterinare alopatice chimice de sinteză sau la antibiotice, numai sub responsabilitatea medicului veterinar;
    c) utilizarea medicamentelor de uz veterinar alopatice chimice de sinteză sau a antibioticelor în tratamentele preventive este interzisă.
    5.5. În completarea principiilor de mai sus se aplică următoarele reguli:
    a) este interzisă utilizarea substanţelor de stimulare a creşterii sau a producţiei, precum şi a hormonilor sau a altor substanţe similare pentru controlul reproducerii sau în alte scopuri. Hormonii se administrează numai unui animal determinat în cadrul unui tratament veterinar curativ;
    b) sînt autorizate tratamentele veterinare ale animalelor sau tratarea clădirilor, echipamentelor şi instalaţiilor conform legislaţiei naţionale, inclusiv utilizarea de medicamente veterinare imunologice, în cazul în care o afecţiune a fost depistată în zona în care este amplasată unitatea (ferma) de producţie.
    5.6. Atunci cînd se utilizează medicamente de uz veterinar, se indică clar tipul produsului, precum şi detaliile privind diagnosticul, dozele, perioada şi modul de administrare, durata tratamentului şi termenul de izolare. Aceste informaţii trebuie comunicate organismelor de inspecţie şi certificare înainte ca animalele sau produsele animaliere să fie comercializate ca produse ecologice. Animalele tratate trebuie să fie clar identificate, individual - în cazul animalelor mari, individual sau pe loturi - în cazul păsărilor şi animalelor mici.
    5.7. Perioada de aşteptare între ultima administrare, în condiţiile normale de utilizare a medicamentelor veterinare alopatice aplicate unui animal, şi producţia de produse alimentare provenind de la acest animal cu referire la modul de producţie ecologică este dublă faţă de perioada de aşteptare legală, iar în cazul în care această perioadă nu este specificată, ea este de minimum 48 de ore.
    5.8. Dacă un animal sau un grup de animale primeşte într-un an două sau maximum trei tratamente pe bază de medicamente veterinare alopatice chimice de sinteză sau de antibiotice, cu excepţia vaccinurilor, tratamentelor pentru paraziţi şi planurilor de eradicare obligatorii, aceste animale sau produsele obţinute de la acestea nu se pot vinde ca produse ecologice. Animalele respective trebuie să parcurgă perioada de conversiune conform prevederilor anexei nr.1 partea B subpct. 2.1-2.4 din prezentul Regulament, cu acordul organismului de inspecţie şi certificare.
6. Managementul creşterii animalelor, transportul
    şi identificarea produselor animaliere
    6.1. Practici de creştere a animalelor
    6.1.1. Reproducerea animalelor crescute ecologic se bazează pe metode naturale. Este permisă însămînţarea artificială.
   6.1.2. Operaţiile privind aplicarea benzilor elastice la cozile oilor, tăierea cozilor, tăierea dinţilor, retezarea ciocurilor şi a coarnelor nu trebuie efectuate sistematic în unităţile (fermele) ecologice. Unele din aceste operaţii se autorizează de organismele de inspecţie şi certificare dacă ele urmăresc îmbunătăţirea stării de sănătate, bunăstarea sau igiena animalelor. Aceste operaţii trebuie efectuate la vîrsta indicată de personalul calificat, astfel încît suferinţa animalelor să fie redusă la minimum.
    6.1.3. Întru asigurarea calităţii produselor şi menţinerea practicilor tradiţionale de producţie (de exemplu, porci pentru carne, tăuraşi, claponi etc.) este permisă castrarea fizică, care se efectuează în condiţiile stabilite în ultima frază a subpct. 6.1.2.
    6.1.4. Este interzisă ţinerea animalelor în stare legată. Prin derogare de la acest principiu, organismele de inspecţie şi certificare autorizează practica dată pentru anumite animale, în baza unei motivări făcute de agentul economic privind necesitatea acestei operaţii din motive de siguranţă sau de bunăstare, iar legarea se face numai pentru o perioadă de timp limitată.
    6.1.5. Prin derogare de la prevederile subpct. 6.1.4, vitele se leagă în adăposturi, cu condiţia că sînt prevăzute plimbări ale acestora, iar întreţinerea este conformă cerinţelor de bunăstare, cu aşternuturi de paie corespunzătoare, precum şi comportamentului lor individual. Această derogare se aprobă de organismele de inspecţie şi certificare.
    6.1.6. Prin derogare, bovinele din fermele mici se leagă atunci cînd nu este posibilă întreţinerea acestora în grupuri, corespunzătoare cerinţelor comportamentului lor, cu condiţia ca ele să aibă de cel puţin de două ori pe săptămînă acces la păşuni, la traseele exterioare şi la suprafeţele de exerciţiu în aer liber. Derogarea se aprobă de organismele de inspecţie şi certificare.
    6.1.7. Cînd animalele sînt crescute în grupuri, mărimea grupului se stabileşte în funcţie de stadiul de dezvoltare a acestora şi de necesităţile comportamentale ale speciilor respective. Este interzisă ţinerea animalelor în condiţii sau la diete care le provoacă anemie.
    6.1.8. Pentru păsări, vîrsta minimă de sacrificare este de:
    a) 81 zile pentru găini;
    b) 150 zile pentru claponi (cocoşi castraţi);
    c) 49 zile pentru raţele Peking;
    d) 70 zile pentru raţele femele Muscovy;
    e) 84 zile pentru raţele masculi Muscovy;
    f) 92 zile pentru raţele Mallards;
    g) 94 zile pentru bibilici;
    h) 140 zile pentru curcani şi gîştele pentru carne.
    6.1.9. În cazurile în care agenţii economici nu aplică aceste vîrste minime de sacrificare, ei trebuie să recurgă la rase cu creştere lentă.
    6.2. Transportul
    6.2.1. Transportul animalelor se efectuează astfel încît să limiteze stresul suferit de acestea. Încărcarea şi descărcarea lor trebuie efectuate cu grijă şi fără a folosi nici un fel de stimulare electrică pentru a constrînge animalele. Este interzisă utilizarea oricăror tranchilizante alopatice, înainte şi în timpul transportului.
    6.2.2. Pînă la sacrificare şi în timpul acesteia animalele trebuie manipulate în aşa fel încît stresul lor să fie redus la minimum.
    6.2.3. Identificarea produselor animaliere ecologice este obligatorie. Animalele şi produsele animaliere se identifică în toate etapele de producţie, prelucrare, transport şi comercializare.
    6.3. Îngrăşămintele provenite de la animale
    6.3.1. Cantitatea totală de îngrăşăminte pe unitate (fermă) nu poate depăşi echivalentul a 170 kg azot pe an /hectar de suprafaţă agricolă utilizată, cantitate specificată în anexa nr.4 la prezentul Regulament. Acolo unde este cazul, densitatea totală a animalelor se reduce pentru a evita depăşirea limitei de mai sus.
    6.3.2. Pentru determinarea densităţii corespunzătoare, numărul de capete echivalente cu 170 kg azot/ha/an pe suprafaţa agricolă utilizată pentru diferite categorii de animale se stabileşte de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, luîndu-se ca referinţă datele din anexa nr.4 la prezentul Regulament.
    6.3.3. Orice abatere de la aceste valori trebuie justificată. Cerinţa dată se referă doar la calcularea numărului maxim de animale în scopul asigurării nedepăşirii limitei de 170 kg azot de îngrăşămînt pe an/hectar. Această justificare se aplică fără a aduce prejudicii densităţii animaliere pentru sănătatea şi bunăstarea acestora în perioada de păşunare.
    6.3.4. Unităţile (fermele) agroalimentare ecologice stabilesc relaţii de colaborare cu alte unităţi (ferme) care respectă prevederile prezentului Regulament, în scopul distribuirii surplusului de îngrăşăminte rezultate din producţia ecologică. Limita maximă de 170 kg azot de îngrăşăminte pe an/hectar de suprafaţă agricolă utilizată se calculează cu acordul tuturor unităţilor (fermelor) de producţie ecologică implicate într-o astfel de cooperare.
    6.3.5. Se pot stabili limite mai mici decît cele specificate în subpct. 6.3.1- 6.3.4, luînd în considerare caracteristicile suprafeţei respective, aplicarea altor îngrăşăminte pe bază de azot şi asimilarea azotului din sol de către culturi.
    6.3.6. Echipamentele destinate depozitării îngrăşămintelor provenite de la animale trebuie să aibă capacitatea de a împiedica poluarea apei prin scurgeri directe sau prin scurgeri şi infiltrări în sol.
    6.3.7. Pentru a asigura o bună administrare a îngrăşămintelor, capacitatea echipamentelor destinate depozitării îngrăşămintelor provenite de la animale trebuie să depăşească capacitatea de depozitare a acestora pentru perioada cea mai lungă a anului, cînd se poate întîmpla ca administrarea acestora în sol să fie necorespunzătoare sau nepotrivită, în cazurile în care unitatea de producţie este amplasată într-o zonă desemnată ca sensibilă la nitraţi.
    6.4. Zonele de mişcare liberă şi adăposturile animalelor
    6.4.1. Condiţiile de adăpostire a animalelor trebuie să corespundă cerinţelor lor biologice, fiziologice şi etologice. Adăposturile trebuie să fie bine izolate termic, ventilate natural şi iluminate, astfel încît să asigure animalelor un microclimat de confort, cu temperatură şi umiditate optime, curenţi de aer adecvaţi, iar concentraţia de gaze, nivelul de pulberi şi microflora din aer să se încadreze în normele de igienă.
    6.4.2. Spaţiile în aer liber, suprafeţele de exerciţii în aer liber sau traseele exterioare trebuie să ofere, în funcţie de condiţiile meteorologice locale şi de rasele respective, o protecţie suficientă împotriva ploii, vîntului, soarelui şi temperaturilor extreme.
    6.4.3. Adăpostirea animalelor nu este obligatorie în zonele unde condiţiile climatice permit ca acestea să fie ţinute afară.
   6.4.4. Densitatea animalelor în adăposturi trebuie să garanteze confortul şi bunăstarea animalelor în funcţie de rase şi de vîrsta animalelor. Trebuie avute în vedere nevoile comportamentale ale animalelor, mărimea grupului şi sexul animalelor. Densitatea optimă trebuie să asigure bunăstarea animalelor, punîndu-le la dispoziţie un spaţiu suficient pentru a sta în picioare natural, pentru a se aşeza cu uşurinţă, pentru a se întoarce, pentru a-şi satisface nevoile fiziologice, pentru a putea sta în toate poziţiile şi a face mişcări naturale, cum ar fi să se întindă şi să dea din aripi.
    6.4.5 Suprafeţele minime ale adăposturilor şi ale spaţiilor de exerciţiu în aer liber şi alte caracteristici locale de adăpostire destinate diferitelor specii şi categorii de animale sînt stabilite în anexa nr.5 la prezentul Regulament.
    6.4.6. În aer liber, densitatea de populare a animalelor care se găsesc pe păşuni sau pe alte fîneţe, terenuri umede sau ierboase sau alte habitate naturale ori seminaturale trebuie să fie suficient de scăzută pentru a evita erodarea solului şi exploatarea excesivă a vegetaţiei.
   6.4.7. Adăposturile, ţarcurile, echipamentele şi ustensilele trebuie să fie curăţate şi dezinfectate astfel încît să prevină infecţiile încrucişate şi dezvoltarea organismelor purtătoare de boli. Pentru curăţirea şi dezinfecţia clădirilor şi instalaţiilor se utilizează numai produsele enumerate în anexa nr.2 partea E a prezentului Regulament. Fecalele, urina şi hrana nemîncată sau dispersată trebuie înlăturate ori de cîte ori este necesar pentru a reduce la minim mirosurile şi pentru a evita atragerea insectelor şi a rozătoarelor.
    Mamiferele
    6.4.8. Conform prevederilor prezentei anexe, mamiferele trebuie să aibă acces la păşuni, la suprafeţele de exerciţiu sau la traseele exterioare, care sînt parţial acoperite, şi trebuie să utilizeze aceste zone atît timp cît starea fiziologică a animalului, condiţiile meteorologice şi starea terenului o permit, cu excepţia cazurilor în care cerinţele naţionale privind problemele specifice de inspecţie sanitar-veterinară interzic acest fapt. Erbivorele au acces la păşuni ori de cîte ori condiţiile permit aceasta.
    6.4.9. În cazurile în care erbivorele au acces la păşuni în perioada de păşunat, iar sistemul de adăpostire pe timp de iarnă oferă animalelor libertate de mişcare, obligaţia de a prevedea suprafeţe de exerciţiu în aer liber sau de alergare în cîmp deschis pe timpul iernii poate fi amînată.
    6.4.10. Fără obstrucţionarea ultimei fraze a subpct. 6.4.8, taurii în vîrstă de peste un an trebuie să aibă acces la păşuni sau la suprafeţele de exerciţiu în aer liber sau la traseele exterioare.
    6.4.11. Prin derogare de la subpct. 6.4.8, perioada finală de îngrăşare a bovinelor, porcinelor şi ovinelor pentru producţia de carne decurge în stabulaţie, cu condiţia ca perioadele în care animalele stau în adăpost să nu fie mai mari de o cincime din durata lor de viaţă şi nu mai mult de trei luni.
    6.4.12. Adăposturile animalelor trebuie să aibă podele netede, dar nu alunecoase. Minim jumătate din suprafaţa totală a podelelor trebuie să fie solidă, să nu fie alcătuită din stinghii sau podea tip grătar.
    6.4.13. Adăposturile animalelor trebuie să fie prevăzute cu o suprafaţă de culcare şi de odihnă confortabilă, curată şi uscată suficient de mare, avînd o structură solidă. Suprafaţa de odihnă este prevăzută cu suprafeţe de culcare uscate şi acoperite cu aşternut de paie. Aşternutul poate fi constituit din paie sau din alte materiale naturale corespunzătoare. Aşternutul poate fi îmbunătăţit cu produse minerale, autorizate ca îngrăşămînt în producţia agroalimentară ecologică, conform anexei nr.2 partea A a prezentului Regulament.
    6.4.14. În creşterea viţeilor, toate unităţile (fermele), fără excepţie, trebuie să respecte prevederile legale privind protecţia acestora. Adăpostirea viţeilor mai mult de o săptămîna în boxe individuale este interzisă.
    6.4.15. În ceea ce priveşte creşterea porcilor, toate unităţile (fermele) trebuie să respecte standardele naţionale, stabilind norme minime relativ la protecţia porcilor. Scroafele trebuie să fie menţinute în grupuri, cu excepţia ultimei perioade de gestaţie şi pe durata perioadei de alăptare. Purceii nu se ţin în adăposturi cu suprafeţe netede sau în cuşti. Suprafeţele de exerciţiu în aer liber trebuie să permită animalelor să-şi satisfacă nevoile lor naturale şi de rîmat. În scopul acestei ultime activităţi pot fi utilizate diferite substraturi.
    Păsările
    6.4.16. Păsările trebuie crescute pe sol şi nu pot fi ţinute în cuşti.
    6.4.17. Păsările de apă trebuie să aibă acces la un pîrîu, bazin sau lac, de fiecare dată cînd condiţiile meteorologice permit, în scopul respectării cerinţelor privind bunăstarea animalelor şi condiţiile de igienă.
    6.4.18. Adăposturile pentru toate păsările trebuie să respecte următoarele condiţii minime:
    a) minim o treime din suprafaţa podelei trebuie să fie solidă şi nu trebuie să fie alcătuită din stinghii sau podea tip grătar. Podelele se acoperă cu un aşternut din paie, talaş, nisip sau rumeguş;
    b) în adăposturile avicole pentru găinile ouătoare, o parte suficientă a suprafeţei necesare găinilor trebuie să fie destinată colectării dejecţiilor;
    c) trebuie să fie prevăzute cu locuri de cocoţat, de lungime corespunzătoare şi în număr corespunzător importanţei grupului şi taliei păsărilor, după cum este prevăzut în anexa nr.5 la prezentul Regulament;
    d) trebuie să dispună de trape de intrare-ieşire de mărime adecvată şi să aibă o lungime combinată de 4 m pe 100 m2 suprafaţă a adăpostului;
    e) fiecare adăpost pentru păsări trebuie să cuprindă pînă la: 4800 găini; 3000 găini ouătoare; 5200 bibilici; 4000 raţe femele Muscovy sau Pekin; 3200 raţe masculi Muscovy sau Pekin ori alte raţe; 2500 claponi, gîşte sau curcani;
    f) suprafaţa totală utilizabilă a unui adăpost pentru păsări destinate producţiei de carne nu trebuie să depăşească 1600 m2.
    6.4.19. Pentru găinile ouătoare, lumina naturală se completează cu lumina artificială pentru a se asigura zilnic un maximum de 16 ore de luminozitate, cu o perioadă continuă de odihnă nocturnă de cel puţin opt ore.
    6.4.20. Păsările trebuie să aibă acces la trasee exterioare de fiecare dată cînd vremea permite şi ori de cîte ori este posibil, pentru cel puţin o treime din durata vieţii lor. Aceste suprafeţe de alergare în aer liber trebuie să fie acoperite cu vegetaţie şi prevăzute cu instalaţii de protecţie şi să permită păsărilor acces liber la un număr corespunzător de jgheaburi cu apă şi hrană.
    6.4.21. Din motive de sănătate, adăposturile trebuie să fie total golite între fiecare ciclu de creştere a păsărilor. În timpul acestei perioade, adăposturile şi instalaţiile trebuie să fie curăţate şi dezinfectate. La sfîrşitul fiecărui ciclu de creştere a unui grup de păsări, suprafeţele de alergare trebuie să rămînă goale pentru a permite refacerea vegetaţiei şi din motive de sănătate. Aceste cerinţe nu se aplică grupurilor mici de păsări care nu sînt ţinute în ţarcuri.
    Partea C
    Apicultura şi produsele apicole
    1. Principii generale
    1.1. Apicultura este o activitate importantă, care, prin acţiunea de polenizare a albinelor, contribuie la protecţia mediului ambiant şi la creşterea producţiei agroforestiere.
    1.2. Calificarea produselor apicole ca fiind obţinute după metoda de producţie agroalimentară ecologică este strîns legată de tratamentele aplicate stupilor, precum şi de calitatea mediului înconjurător. Calificarea produsului ca produs ecologic depinde în egală măsură de condiţiile de extracţie, prelucrare şi depozitare a produselor apicole.
   1.3. În cazurile în care un agent economic administrează mai multe unităţi apicole aflate în aceeaşi zonă, toate unităţile trebuie să respecte cerinţele prezentului Regulament. Prin derogare de la acest principiu, un agent economic poate exploata unităţi care nu respectă toate dispoziţiile prezentului Regulament, cu excepţia celor stabilite la subpct. 4.2 privind amplasarea stupilor. În acest caz, produsul din aceste unităţi nu se comercializează ca produs ecologic.
    2. Perioada de conversiune
    2.1. Pentru produsele apicole se stabileşte o perioadă de conversiune de 12 luni.
    2.2. Pe durata perioadei de conversiune, ceara se înlocuieşte conform prevederilor stabilite la subpct. 8.3.
    3. Originea albinelor
    3.1. În alegerea raselor de albine trebuie să se ţină cont de capacitatea acestora de a se adapta la condiţiile locale, de vitalitatea şi rezistenţa lor la boli. Este preferabilă utilizarea soiurilor europene de Apis mellifera şi a ecotipurilor lor locale.
    3.2. Coloniile de albine trebuie să fie constituite prin divizarea familiilor de albine sau prin achiziţionarea de roiuri sau stupi cu familii de la unităţile care respectă prevederile prezentului Regulament.
    3.3. Cu acordul organismelor de inspecţie şi certificare, se aplică perioada de conversiune la stupii existenţi în unitatea de producţie care nu respectă prevederile prezentelor reguli.
    3.4. Organismele de inspecţie şi certificare acordă derogare pentru reconstituirea familiilor de albine în absenţa stupilor sau în cazuri speciale ca: mortalităţi ridicate cauzate de boli, catastrofe naturale, dar cu condiţia respectării perioadei de conversiune.
    3.5. Organismele de inspecţie şi certificare acordă derogare pentru renovarea familiilor, la 10% pe an din mătcile şi roiurile provenite din stupii în care nu se respectă prevederile prezentului Regulament, care sînt încorporate în unitatea de producţie agroalimentară ecologică, cu condiţia ca mătcile şi roiurile respective să fie aşezate în stupi cu faguri sau cu baza de faguri proveniţi de la unităţile de producţie agroalimentară ecologică. În acest caz, nu se aplică perioada de conversiune.
    4. Amplasarea stupilor
    4.1. Organismele de inspecţie şi certificare delimitează regiuni sau zone în care activităţile apicole nu pot fi practicate din cauza necorespunderii prevederilor prezentului Regulament. Apicultorul va furniza organismelor de inspecţie şi certificare o hartă la o scară corespunzătoare privind amplasarea stupilor. În cazul în care aceste arii nu sînt identificate, apicultorul este obligat să furnizeze organismelor de inspecţie şi certificare documentele şi justificările necesare, inclusiv analizele care să demonstreze că ariile accesibile coloniilor sale îndeplinesc condiţiile prevăzute în prezentul Regulament.
    4.2. Amplasarea stupinelor trebuie:
    a) să garanteze că albinele dispun de surse naturale suficiente de nectar, de secreţii dulci, de polen, precum şi de acces la apă;
    b) să garanteze că pe o rază de 3 km de amplasamentul stupilor, sursele de polen şi nectar sînt constituite esenţial din culturi obţinute prin metode de producţie agroalimentară ecologică şi/sau din floră spontană, conform prezentei anexe, sau din culturi care nu se cultivă în conformitate cu prevederile prezentului Regulament, dar sînt supuse la tratamente ce au incidenţe scăzute asupra mediului;
   c) să menţină o distanţă suficientă faţă de toate sursele de producţie neagricole care pot produce poluare. Organismele de inspecţie şi certificare stabilesc măsuri suplimentare pentru asigurarea acestei cerinţe.
    5. Alimentaţia albinelor
    5.1. La sfîrşitul sezonului de producţie, în stupi trebuie lăsate rezerve de miere şi de polen suficiente pentru supravieţuirea pe timpul iernii.
   5.2. Alimentaţia artificială a coloniilor este permisă în cazurile în care supravieţuirea familiilor de albine ar putea fi compromisă de condiţiile climaterice nefavorabile. Alimentaţia artificială trebuie să fie constituită din miere obţinută din apicultura ecologică provenind, de preferinţă, din aceeaşi unitate (fermă) de producţie agroalimentară ecologică.
    5.3. Organismele de inspecţie şi certificare, prin derogare de la subpct. 5.2, pot autoriza utilizarea siropului de zahăr sau a melasei obţinute din producţia agroalimentară ecologică, ca hrană artificială în locul mierii produse ecologic, în special în cazul în care condiţiile climaterice provoacă cristalizarea mierii.
    5.4. În registrul prisăcilor, la articolul destinat hrănirii artificiale este necesar să se specifice următoarele informaţii: tipul produsului, datele, cantităţile şi stupii în care se utilizează.
    5.5. Utilizarea altor produse în afara celor indicate la subpct. 5.1-5.3 nu este autorizată.
    5.6. Alimentaţia artificială a albinelor este permisă pe durata perioadei dintre ultima recoltă de miere şi 15 zile înainte de începutul recoltării mierii din anul următor.
    6. Prevenirea bolilor şi tratamentele veterinare
    6.1. În apicultură, prevenirea bolilor trebuie să corespundă următoarelor principii:
    a) selectarea de rase rezistente;
    b) aplicarea unor practici care să condiţioneze o bună rezistenţă la boli şi prevenirea infecţiilor, de exemplu: înnoirea regulată a mătcilor, controlul sistematic al stupilor pentru detectarea oricărei forme de boală, controlul puietului mascul din familiile de albine, dezinfectarea materialelor şi echipamentelor la intervale regulate, distrugerea materialelor sau a surselor de contaminare, reînnoirea regulată a cerii de albine şi asigurarea unor rezerve suficiente de miere şi polen în familiile de albine.
    6.2. Atunci cînd s-au luat toate masurile preventive menţionate mai sus, însă coloniile se îmbolnăvesc sau se infectează, ele trebuie tratate imediat şi, după caz, mutate în stupi de izolare.
    6.3. Utilizarea de medicamente veterinare în apicultură, conform metodelor de producţie agroalimentară ecologică, trebuie să respecte următoarele principii:
    a) să fie utilizate în conformitate cu normele naţionale;
    b) se preferă utilizarea produselor fitoterapeutice şi homeopatice în raport cu produsele alopatice sintetizate chimic, cu condiţia ca ele să aibă un efect terapeutic real asupra bolii la care se aplică tratamentul;
    c) cînd utilizarea produselor menţionate mai sus se dovedeşte a fi ineficientă în combaterea unei boli sau a unei infecţii care riscă să distrugă coloniile, se poate recurge la medicamente alopatice chimice de sinteză, sub responsabilitatea medicului veterinar sau a altor persoane autorizate, fără a se aduce prejudicii principiilor stabilite la lit. a) şi     b) de mai sus;
    d) este interzisă utilizarea medicamentelor veterinare alopatice chimice de sinteză în tratamentele preventive;
    e) prin derogare de la subpct. 6.3 lit. a), utilizarea acidului formic, acidului lactic, acidului acetic şi acidului oxalic, precum şi a următoarelor substanţe: mentolul, timolul, eucaliptolul sau camforul se acceptă numai în cazurile de infestare cu Varroa jacobsoni.
    6.4. Organismele de inspecţie şi certificare autorizează şi alte tratamente veterinare sau tratamentele aplicate familiilor de albine, fagurilor etc., conform normelor naţionale.
    6.5. În timpul perioadei de tratament în care se administrează produse alopatice chimice de sinteză, coloniile tratate trebuie să fie mutate în stupi de izolare şi toată ceara trebuie să fie înlocuită cu ceară care corespunde principiilor prezentului Regulament. Ulterior, coloniilor în cauză li se aplică o perioadă de conversiune de un an.
    Cerinţele menţionate nu se aplică faţă de produsele menţionate la pct. 6.3 lit. e).
    6.6. Atunci cînd se folosesc medicamente de uz veterinar, se notează clar tipul produsului, precum şi detaliile de diagnostic, de posologie, modul de administrare, durata tratamentului şi perioada de aşteptare legală. Aceste informaţii se comunică organismelor de inspecţie şi certificare înainte de comercializarea produselor ca produse obţinute după metoda de producţie agroalimentară ecologică.
    7. Managementul apicol
    7.1. Se interzice distrugerea albinelor din faguri ca metodă asociată de recoltare a produselor apicole.
    7.2. Mutilarea albinelor, de ex. retezarea aripilor mătcilor, este interzisă.
    7.3. Se permite înlocuirea mătcilor prin uciderea mătcii vechi.
    7.4. Distrugerea puietului mascul nu este permisă decît pentru a limita infecţia cu Varroa jacobsoni.
    7.5. Este interzisă utilizarea de repulsivi chimici de sinteză în timpul operaţiunilor de extracţie a mierii.
    7.6. Zona în care sînt amplasaţi stupii se înregistrează o dată cu identificarea stupilor. Organismele de inspecţie şi certificare trebuie informate despre orice deplasare a lor, într-un termen stabilit de comun acord.
    7.7. În scopul garantării operaţiunilor, se acordă o atenţie deosebită extracţiei, prelucrării şi depozitării produselor apicole. Toate măsurile întreprinse întru confirmarea prevederilor stipulate în prezentul Regulament vor fi înregistrate.
    7.8. Eliminarea straturilor superioare de ceară şi operaţiunile de extracţie a mierii se consemnează în registrul fiecărui stup.
    8. Caracteristicile stupilor şi ale materialelor utilizate în apicultură
    8.1. Stupii se confecţionează din materiale naturale, care nu prezintă risc de contaminare pentru mediul înconjurător sau pentru produsele apicole.
    8.2. Cu excepţia produselor menţionate la subpct. 6.3 lit. e), în interiorul stupilor se folosesc doar produse naturale ca: propolis, ceară şi uleiuri vegetale.
    8.3. Ceara de albine pentru noile rame trebuie să provină de la unităţile de producţie ecologică. Prin derogare, în special pentru înfiinţarea de noi stupi şi pe durata perioadei de conversiune, ceara de albine care nu provine din aceste unităţi poate fi admisă, în situaţii excepţionale, cînd pe piaţă nu există ceară de albine produsă ecologic şi cu condiţia ca aceasta să provină din opercule, numai cu aprobarea organismelor de inspecţie şi certificare.
    8.4. Este interzisă extracţia mierii din faguri care conţin puiet.
   8.5. Pentru protecţia materialelor împotriva organismelor dăunătoare se utilizează doar produsele enumerate în anexa nr.2 partea B secţiunea II din prezentul Regulament.
    8.6. Este permisă aplicarea de tratamente fizice, ca de pildă flacăra directă.
   8.7. Pentru curăţarea şi dezinfectarea materialului, clădirilor, echipamentelor, ustensilelor şi a tuturor produselor utilizate în apicultură se folosesc numai produsele enumerate în partea E din anexa nr.2 la prezentul Regulament.
                                  
Anexa nr.2
la Regulamentul privind metodele
şi principiile producţiei agroalimentare
ecologice
PRODUSE PERMISE PENTRU UTILIZARE ÎN PRODUCŢIA
AGROALIMENTARĂ EDOLOGICĂ
Partea A
    Fertilizanţi şi amelioratori ai solului
    Produsele enumerate mai jos se utilizează în conformitate cu dispoziţiile din anexa nr.1 şi cu prevederile legislative naţionale privind fertilizanţii şi amelioratorii solului.
 
Denumirea

Descrierea, cerinţele privind compoziţia, condiţiile de utilizare

1
2

Gunoi de grajd de la animale şi păsări

Produs constituit dintr-un amestec de bălegar şi materii vegetale

Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare

Indicarea speciilor de animale provenite din creştere extensivă

Gunoi de grajd uscat şi gunoi de păsări deshidratat

Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare

Indicarea speciilor de animale provenite din creştere extensivă

Gunoi de grajd compostat, solid, inclusiv gunoi de păsări compostat

Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare

Indicarea speciilor de animale

Excremente de animale sub formă lichidă (urină, noroi cu urină)

Se folosesc numai după o fermentare controlată, sau cu o diluaţie corespunzătoare

Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare

Sînt interzise produsele din fermele convenţionale

Compost din resturi menajere

Deşeuri menajere, triate, compostate

Numai de origine vegetală şi animală, produse într-un sistem de colectare selectivă

Concentraţia maximă în mg/kg materie uscată: cadmiu – 0,7; cupru – 70; nichel – 25; plumb – 45; zinc – 200; mercur – 0,4; crom (total) – 70; crom (VI) – 0

Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare

Turba

Utilizare limitată în horticultură, legumicultură, floricultură, arboricultură, pepiniere

Argile
 

Compost rezultat de la cultura ciupercilor

Compoziţia iniţială a substratului trebuie să conţină doar produsele din prezenta listă

Compost de rîme

Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare

Guano

Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare

Amestec compostat de materii vegetale

Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare

Produsele sau subprodusele de origine animală menţionate mai jos:

făina de sînge; făina de copite; făina de coarne; făina de oase sau făina din oase degelatinate; cenuşă; făina de peşte; făina de carne; făina de pene; lîna; blana; părul

Produse lactate

Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare

Produse şi subproduse organice de origine vegetală pentru îngrăşăminte (de exemplu: făina din turte de oleaginoase, radicele de malţ)

 

Alge şi produsele din alge

Numai dacă sînt obţinute prin:

a) procedee fizice prin deshidratare, congelare şi măcinare;

b) extracţie cu apă sau cu soluţii apoase acide şi/sau bazice;

c) fermentaţie

Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare

Rumeguş şi resturi lemnoase

Din lemn netratat chimic după tăiere.

Scoarţă de copaci compostată

Din lemn netratat chimic după tăiere.

Cenuşă de lemn

Din lemn netratat chimic după tăiere.

Fosfat natural

Conţinut în cadmiu inferior sau egal cu 90 mg/kg de P2O5

Fosfat aluminocalcic

Conţinut în cadmiu inferior sau egal cu 90 mg/kg de P2O5

Utilizare limitată pe solurile bazice (pH>7,5)

Zguri de fosfaţi

Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare

Sare brută de potasiu (kainit, silvinit)

Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare

Sulfat de potasiu care conţine sare de magneziu

Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare

Derivat al sării brute de potasiu

Drojdii de la distilare
Exclus distilatele amoniacale

Carbonat de calciu de origine naturală (calcar, piatră de var, roci calcice, cretă, cretă fosfatată etc.)

 

Carbonat de calciu şi magneziu de origine naturală (cretă magnezică, roci calcice şi magnezice măcinate)

 
Sulfat de magneziu (Kieserit)

Numai de origine naturală

Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare

Soluţie de clorură de calciu

Tratamente foliare la pomi după identificarea unor carenţe de calciu

Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare

Sulfat de calciu (ghips)
Numai de origine naturală

Produse reziduale de la fabricarea zahărului

Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare

Sulf elementar

Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare

Oligoelemente (bor, cupru, fier, magneziu, molibden, zinc)

Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare

Clorură de sodiu

Numai sare din mină

Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare

Pudră de roci
 

    Partea B
    Pesticide
    I. Produse de uz fitosanitar
    Produsele compuse din substanţele active sau conţinînd substanţele active de mai jos se utilizează în conformitate cu dispoziţiile din anexa nr.1 la prezentul Regulament, Legea nr. 612-XIV din 1 octombrie 1999 cu privire la protecţia plantelor şi Legea    nr.119-XV din 22 aprilie 2004 cu privire la produsele de uz fitosanitar şi la fertilizanţi.
1. Substanţe de origine animală sau vegetală
 
Denumirea

Descrierea, cerinţele privind compoziţia, condiţiile de utilizare

1
2

Produse pe bază de Azadirachta indica

Insecticid

Autorizat numai la plantele-mamă pentru producerea de seminţe şi formele parentale pentru producerea de alte materiale de reproducere vegetativă la plantele ornamentale

Ceara de albine

Agent de vindecare la tăieri şi altoiri

Gelatina
Insecticid
Proteine hidrolizate

Agent de atragere

Numai pentru aplicaţii autorizate în combinaţie cu alte produse din partea B din prezenta anexă

Lecitina
Fungicid

Extract (soluţie apoasă) de Nicotiana tabacum

Insecticid

Utilizat numai împotriva afidelor la pomii fructiferi 

Utilizat la culturile de legume în caz de atac puternic

Se foloseşte limitat la începutul perioadei de vegetaţie

Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare

Uleiuri vegetale (mentă, in, chimen)

Insecticid, acaricid, fungicid, inhibator al germinaţiei

Preparate de piretrine extrase din Chrysanthemum cinerariaefolium

Insecticid
Preparate dinOuassia amara
Insecticid, agent de respingere

Preparate din Derris spp., Loncho-carpus spp., Cube şi Terphrosia spp.

Insecticid

Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare

  

2. Microorganisme utilizate în combaterea biologică a paraziţilor

 
Microorganisme (bacterii, viruşi, fungi)
Ex.: Bacillus thuringensis, Granulosis virus, etc.
Numai produse care nu sînt modificate genetic
 

3. Substanţe utilizate numai pentru capcane şi/sau distribuitoare

 

Condiţii generale: capcanele şi/sau distribuitoarele trebuie să prevină răspîndirea substanţelor în mediul înconjurător şi contactul direct între substanţe şi culturi, iar după utilizare ele se adună şi se îndepărtează pentru eliminarea oricărui risc de poluare.

 
Fosfat diamonic

Agent de atragere

Numai pentru capcane

Metaldehida
Moluscocid

Numai pentru capcane conţinînd un agent de respingere şi pentru speciile de animale superioare

Feromoni

Insecticid, agent de atragere pentru capcane şi distribuitoare

Piretroizi
Insecticid

Numai pentru capcane cu substanţe de atragere specifice

Se va folosi împotriva Batrocera oleae şi Ceratitis capitata wied

Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare

 
 

4. Alte substanţe folosite tradiţional în producţia

agroalimentară ecologică
 

Cupru sub formă de hidroxid de cupru, oxiclorură de cupru, sulfat de cupru (tribazic), oxid cupros

Fungicid

Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare

Etilen
Pentru postmaturarea bananelor

Sare de potasiu a acizilor graşi (săpun moale)

Insecticid
Alaun de potasiu
Pentru încetinirea coacerii bananelor
Polisulfura de calciu
Fungicid, insecticid, acaricid
Ulei de parafină
Insecticid, acaricid
Uleiuri minerale

Insecticid, fungicid

Numai pentru pomi fructiferi, viţă de vie şi culturi tropicale

Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare

Permanganat de potasiu

Fungicid, bactericid

Numai pentru pomi fructiferi, măslini şi viţă de vie

Nisip de cuarţ
Agent de respingere
Sulf

Fungicid, acaricid, agent de respingere


II. Produse pentru combaterea dăunătorilor şi a bolilor în adăposturile şi spaţiile
amenajate pentru creşterea animalelor
    Se vor utiliza produsele cuprinse la compartimentul I punctul 1 din partea B a prezentei anexe.
    Partea C
    Materii prime pentru prepararea furajelor
    I. Materii prime pentru prepararea
furajelor de origine vegetală
    1. Cereale, produse şi subproduse:
    ovăz: boabe, fulgi, resturi de la decorticare, coji;
    orz: boabe, tărîţe, resturi de la decorticare;
    orez: boabe, spărturi, tărîţe, turtă de germeni;
    mei: boabe;
    secară: boabe, tărîţe, resturi;
    sorg: boabe;
    grîu: boabe, făină, tărîţe, alimente pe bază de gluten, gluten şi germeni;
    alac: boabe;
    triticale: boabe;
    porumb: boabe, tărîţe, făină furajeră, turte de germeni şi gluten;
    radicele de malţ;
    borhot de la fabricarea berii.
    2. Seminţe oleaginoase, fructe oleaginoase, produse şi subproduse:
    rapiţă: seminţe, turte rezultate de la fabricarea uleiului, coji;
    soia: seminţe, seminţe prăjite, turte rezultate de la fabricarea uleiului, coji;
    floarea-soarelui: seminţe, turte rezultate de la fabricarea uleiului;
    bumbac: seminţe, turte rezultate de la fabricarea uleiului;
    in: seminţe, turte rezultate de la fabricarea uleiului;
    susan: seminţe, turte rezultate de la fabricarea uleiului;
    turte din seminţe de palmier;
    napi: seminţe, turte, coji;
    bostan: seminţe, turte;
    pulpă de măsline rezultată de la extragerea uleiului.
    3. Boabe de leguminoase, produse şi subproduse:
    năut: boabe;
    linte: boabe;
    Lathyrus platyphyllos: boabe supuse unui tratament termic adecvat;
    mazăre boabe: gozuri de mazăre, tărîţe, făină;
    bob şi bob mare: boabe, gozuri, tărîţe;
    măzăriche: boabe;
    lupin: boabe.
    4. Tuberculi şi rădăcini, produse şi subproduse:
    pulpă de sfeclă de zahăr, sfeclă uscată, cartofi, cartofi dulci, rădăcini de manioc, pulpă de cartofi rezultată de la extragerea amidonului, amidon de cartof, tapioca.
    5. Alte seminţe şi fructe, produse şi subproduse:
    păstăi de roşcovi, pulpă de citrice, pulpă de mere, pulpă de tomate, tescovină.
    6. Furaje, inclusiv furaje grosiere:
    lucernă, făină de lucernă, trifoi, făină de trifoi, iarbă (obţinută din plante furajere), iarbă mărunţită, fîn, plante însilozate, paie de cereale şi legume pentru rădăcini furajere (de exemplu: ridiche furajeră).
    7. Alte plante, produse şi subproduse:
    melasa utilizată ca liant pentru furajele compuse, alge marine (obţinute prin uscarea şi zdrobirea algelor şi apoi spălate în scopul reducerii conţinutului de iod), pudre şi extracte de plante, extracte de proteine vegetale, numai pentru animalele tinere, condimente şi plante aromatice.
II. Materii prime pentru furaje de origine animală
    1. Lapte şi produse lactate:
    lapte crud, lapte-praf, lapte degresat, lapte-praf degresat, zară, zară praf, zer, zer-praf, lactoză-praf parţial delactozată, proteină din zer (extrasă prin tratament fizic), cazeină-praf şi lactoză-praf.
    2. Peşte, alte vieţuitoare marine, produse şi subproduse:
    peşte, ulei de peşte şi ulei de ficat de morun, nerafinat;
    autolizate, hidrolizate şi proteolizate de peşte, moluşte sau crustacee, obţinute prin acţiunea enzimelor sub formă solubilă sau insolubilă, numai pentru animalele tinere;
făină de peşte.
III. Minerale pentru furaje
    În această categorie sînt incluse următoarele produse:
    sodiu: sare de mare nerafinată, sare gemă grunjoasă, sulfat de sodiu, carbonat de sodiu, bicarbonat de sodiu, clorură de sodiu;
    calciu: Litotamnion şi Mearl, cochiliile animalelor acvatice (inclusiv oase de caracatiţă), carbonat de calciu, lactat de calciu, gluconat de calciu;
    fosfor: precipitat de fosfat dicalcic obţinut din oase, fosfat dicalcic defluorurat, fosfat monocalcic defluorurat;
    magneziu: oxid de magneziu anhidru, sulfat de magneziu, clorură de magneziu, carbonat de magneziu;
    sulf: sulfat de sodiu.
    
Partea D
Aditivi alimentari pentru animale, substanţe utilizate în alimentaţia
animalelor şi auxiliari de fabricaţie utilizaţi pentru furaje

I. Aditivi alimentari
    1. Oligoelemente:
    E 1 Fier:
                           carbonat feros (II);
                           sulfat feros (II) monohidrat;
                           oxid feric (III).
    E 2 Iod:
                           iodat de calciu, anhidru;
                           iodat de calciu, hexahidrat;
                           iodură de potasiu.
    E 3 Cobalt:
                           sulfat de cobalt (II), monohidrat
                           şi/sau heptahidrat;
                           carbonat bazic de cobalt (II),
                           monohidrat.
    E 4 Cupru:
                           oxid de cupru (II);
                            carbonat bazic de cupru (II),
                            monohidrat;sulfat de cupru (II),
                            pentahidrat.
    E 5 Mangan:
                           carbonat manganic;
                           oxid mangonic şi oxid
                           manganic;sulfat manganic (II),
                           mono- şi/sau tetrahidrat.
    E 6 Zinc:
                           carbonat de zinc;
                           oxid de zinc;
                           sulfat de zinc mono- şi/sau
                            heptahidrat.
    E 7 Molibden:
                            molibdat de amoniu;
                            molibdat de sodiu.
    E 8 Seleniu:
                            selenat de sodiu;
                            selenit de sodiu.
2. Vitamine, provitamine şi alte substanţe chimice cu acţiune similară:
    De preferinţă derivate din materialele prime naturale prezente în furaje sau vitamine de sinteză identice vitaminelor naturale administrate numai animalelor monogastrice.
3. Enzime:
    Enzime şi preparate enzimatice obţinute fără utilizarea organismelor modificate genetic.
4. Microorganisme:
    Microorganisme care nu sînt modificate genetic.
5. Agenţi de conservare:
    E 236 Acid formic - numai pentru însilozare;
    E 260 Acid acetic - numai pentru însilozare;
    E 270 Acid lactic - numai pentru însilozare;
    E 280 Acid propionic - numai pentru însilozare.

6. Lianţi, agenţi antiaglutinare şi coagulanţi:
    E 551 (b) Siliciu coloidal;
    E 551 (c) Făină de cuarţ;
    E 553 Sepiolit;
    E 558 Bentonită;
    E 559 Argile caolinitice;
    E 561 Vermiculit;
    E 599 Perlit.

II. Auxiliari de fabricaţie utilizaţi în prepararea furajelor
    Auxiliari de fabricaţie pentru însilozare:
    Sare de mare, sare gemă, enzime, drojdii, zer, zahăr, pulpă de sfeclă de zahăr, făinuri de cereale, melase, bacterii lactice, acetice, formice şi propionice.
    În cazul în care condiţiile meteorologice nu permit o fermentare suficientă, organismul de inspecţie şi control autorizează utilizarea de acid lactic, formic, propionic şi acetic.
      Partea E  
    Produsele autorizate pentru curăţirea şi dezinfectarea adăposturilor şi a instalaţiilor de creştere a animalelor
    Săpun potasic şi sodic, apă şi aburi, lapte de var, var, var nestins, hipoclorit de sodiu, sodă caustică, potasă caustică, peroxid de hidrogen, esenţe naturale de plante, acid citric, peracetic, formic, lactic, oxalic şi acetic;
    Alcool etilic;
    Acid nitric (echipamente pentru prelucrarea laptelui);
    Acid fosforic (echipamente pentru prelucrarea laptelui);
    Formaldehidă;
    Produse de curăţire şi dezinfecţie a ugerelor şi instalaţiilor de muls.
Anexa nr.3
la Regulamentul privind metodele
şi principiile producţiei agroalimentare
ecologice
Condiţiile minime şi unele precizări privind utilizarea ingredientelor de origine
agricolă la prepararea produselor agroalimentare ecologice
Dispoziţii generale
    1. Secţiunile A, B şi C ale prezentei anexe stabilesc ingredientele şi auxiliarii tehnologici autorizaţi la prepararea produselor alimentare ecologice, compuse din unul sau mai multe ingrediente de origine vegetală, cu excepţia vinurilor.
    2. Prepararea de produse alimentare compuse din unul sau mai multe produse animaliere se efectuează conform reglementărilor naţionale din domeniu.
    3. Secţiunile A şi C fac referire la orice tip de ingredient, iar secţiunea B - la asistenţi (auxiliari) tehnologici. Toate aceste ingrediente sau auxiliarii tehnologici se utilizează în conformitate cu legislaţia naţională sau conform cu principiul unei bune practici în materie de fabricare de produse alimentare.
Secţiunea A    
Ingredientele de origine neagricolă

A1. Aditivii alimentari, inclusiv suporţii

 
Denumirea

Condiţiile specifice

1
2

E 170 Carbonat de calciu

Autorizat pentru toate funcţiile fără colorare
E 270 Acid lactic
-
E 290 Dioxid de carbon
-
E 296 Acid malic
-
E 300 Acid ascorbic
-

E 306 Extract bogat în tocoferol

Antioxidant în grăsimi şi uleiuri
E 322 Lecitine
-
E 330 Acid citric
-
E 333 Citrat de calciu
-
E 334 Acid tartric
-
E 335 Tartrat de sodiu
-

E 336 Tartrat de potasiu

-
E 341 Fosfat monocalcic
Agent de dospire pentru făină
E 400 Acid alginic
-
E 401 Alginat de sodiu
-

E 402 Alginat de potasiu

-
E 406 Agar-Agar
-
E 407 Caragenan
-
E 410 Făina din seminţe de salcîm
-
E 412 Făina din seminţe de guar
-
E 413 Gumă adragante
-
E 414 Gumă arabică
-
E 415 Gumă xanthan
-
E 416 Gumă karaya
 
E 422 Glicerol
Extracte vegetale
E 440 (i) Pectine
-
E 500 Carbonat de sodiu
-

E 501 Carbonat de potasiu

-

E 503 Carbonat de amoniu

-

E 504 Carbonat de magneziu

-
E 516 Sulfat de calciu
Suport
E 524 Hidroxid de sodiu
Tratament la suprafaţă de Laugengebaeck
E 551 Dioxid de siliciu
-
E 938 Argon
-
E 941 Azot
-
E 948 Oxigen
-

    A 2. Arome
    Din această categorie fac parte:
    substanţe aromatizante - substanţe chimice cu proprietăţi aromatizante obţinute prin procedee fizice, enzimatice sau microbiologice, plecînd de la materia vegetală sau animală, fie ca atare, fie transformate pentru consumul uman, prin procedee tradiţionale de preparare a produselor alimentare şi etichetate ca substanţe aromatizante naturale;
    preparate aromatizante - produse, altele decît cele menţionate mai sus, concentrate sau nu, avînd proprietăţi aromatizante, obţinute prin procedee fizice, enzimatice sau microbiologice, care pornesc de la materii de origine vegetală sau animală, fie ca atare, precum şi după prelucrare pentru consumul uman, prin metodele tradiţionale de preparare a alimentelor;
    aromă de transformare - produs obţinut prin încălzire la o temperatură mai mică de 180 C pe o perioada de 15 minute dintr-un amestec de ingrediente care nu posedă necesarul de proprietăţi aromatizante;
    aromă de afumat - extract de fum utilizat în procedeele tradiţionale de afumare a produselor alimentare.
    A 3. Apa şi sarea
    Apă potabilă
    Sare, utilizată în general la prelucrarea alimentelor.
    A 4. Preparatele pe bază de microorganisme
    Orice preparate cu microorganisme, utilizate în mod normal în prelucrarea alimentelor, cu excepţia microorganismelor modificate genetic.
    A 5. Fortificarea produselor alimentare ecologice cu minerale (inclusiv oligoelemente), vitamine, aminoacizi şi alte componente
    Fortificarea produselor alimentare ecologice cu minerale (inclusiv oligoelemente), vitamine, aminoacizi şi alte componente se va efectua conform deciziei şi în condiţiile stabilite de Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale.
    Secţiunea B  
    Asistenţii (auxiliari) tehnologici şi alte produse care pot fi utilizate
la transformarea ingredientelor de origine agricolă provenite
din producţia agroalimentară ecologică
 
Denumirea

Condiţiile specifice

1
2
Apă
 
Clorură de calciu
Agent de coagulare
Carbonat de calciu
 
Hidroxid de calciu
 
Sulfat de calciu
Agent de coagulare
Clorură de magneziu
Agent de coagulare
Carbonat de potasiu
Deshidratarea strugurilor
Carbonat de sodiu
Producţia de zahăr
Acid citric
Producţia de ulei şi hidroliza amidonului
Producţia de zahăr
Hidroxid de sodiu
Producţia de ulei de rapiţă
Acid sulfuric
Producţia de zahăr
Izopropanol
 
Dioxid de carbon
 
Azot
 
Etanol
Solvent
Acid tanic
Auxiliar de filtrare
Albumină albă de ou
 
Cazeină
 
Gelatină
 
Clei de peste
 
Uleiuri vegetale
Agent de gresare, lubrifiant sau antispumant
Gel sau soluţie coloidală de dioxid de siliciu
 
Carbon activat
 
Talc
 
Bentonite
 
Kaolin
 
Diatomit
 
Perlită
 
Coji de alune
 
Faină de orez
 
Ceară de albine
Lubrifiant
Ceară de Carnauba
Lubrifiant

Produse preparate cu microorganisme şi enzime:

toate preparatele pe bază de microorganisme şi preparate enzimatice utilizate în mod normal ca auxiliari tehnologici în transformarea produselor alimentare, cu excepţia microorganismelor modificate genetic

 
  
Secţiunea C
Ingrediente de origine agricolă care nu sînt produse ecologice
    1. Produsele vegetale neprelucrate, precum şi produsele derivate din acestea prin procedeele menţionate la litera a) de la noţiunea "ingrediente de origine agricolă" din punctul 5 al secţiunii "Noţiuni generale" din prezentul Regulament:
    1.1. Fructe şi seminţe comestibile:
    Acerolă                                         Malpighia punicifolia
    Ghinde                                          Quercus spp
    Nuci de anacard                            Anacardium occidentale
    Nuci de cola                                  Cola acuminata
    Schinduf                                        Trigonella foenum-graecum
    Agriş                                             Ribes uva-crispa
    Maracuja (fructul pasiunii)              Passiflora edulis
    Papaya                                          Carica papaya
    Miez de pin                                    Pinus pinea
    Zmeură (uscată)                             Rubus idaeus
    Coacăze roşii (uscate)                    Ribes rubrum
    1.2.  Condimente şi ierburi fine comestibile:
    Piment (cuişoare englezeşti)            Pimenta dioica
    Nucşoară                                       Fructus cardamomi (minoris); Elettaria
                                                          cardamomum
    Scorţişoară                                    Cinnamomum zeylanicum
    Cuişoare                                        Syzygium aromaticum
    Ghimber                                        Zingiber officinale
    Seminţe de hrean                           Armoracia rusticana
    Galangă mică                                 Alpinia officinarum
    Năsturel                                        Nasturtium officinale
    1.3. Diverse:
    Alge, inclusiv alge marine.
    2. Produse vegetale, transformate prin procedeele menţionate la litera b) de la noţiunea "ingrediente de origine agricolă" din punctul 5 al secţiunii "Noţiuni generale" din prezentul Regulament:
    2.1. Grăsimi şi uleiuri, rafinate sau nerafinate, dar care nu sînt modificate chimic, derivate din plante, altele decît următoarele:
    Cacao                                         Theobroma cacao
    Cocos                                         Cocos nucifera
    Măslin                                         Olea europaea
    Floarea-soarelui                           Helianthus annuus
    2.2.  Zaharuri, amidon şi alte produse provenind din cereale şi rizocarpi:
    Zahăr obţinut din sfeclă de zahăr
    Fructoză
    Hîrtie de orez
    Amidon provenind din orez şi porumb cerat
    2.3. Diverse:
    Curry compus din:
    Coriandru                                     Coriandrum sativum
    Muştar                                          Sinapis alba
    Fenicul                                          Foeniculum vulgare
    Ghimber                                        Zingiber officinale
    Proteină de mazăre                        Pisum spp
    Rom: obţinut numai din suc de trestie de zahăr
    3. Produse animaliere:
    Organisme acvatice comestibile, care nu provin din acvacultură
    Zară - praf
    Gelatină
    Miere
    Lactoză
    Zer - praf
Anexa nr.4
la Regulamentul privind metodele
şi principiile producţiei agroalimentare
ecologice
Numărul maxim de animale pe hectar
 

Grupa sau specia

Numărul maxim de animale pe hectar echivalent a 170 kg N/ha/an

Cabaline peste şase luni

2
Viţei pentru îngrăşat
5
Alte bovine în vîrstă de mai puţin de 1 an
5
Bovine între 1 şi 2 ani - masculi
3,3
Bovine între 1 şi 2 ani - femele
3,3

Bovine peste 2 ani - masculi

2
Juninci de prăsilă
2,5
Tineret – femele bovine pentru îngrăşare
2,5
Vaci de lapte
2
Vaci de lapte pentru reformă
2
Alte vaci
2,5

Iepuri – femele de prăsilă

100
Oi
13,3
Capre
13,3
Purcei
74
Scroafe de prăsilă
6,5
Porci pentru îngrăşare
14
Alţi porci
14
Găini de carne
580
Găini ouătoare
230
 
Anexa nr.5
la Regulamentul privind metodele
şi principiile producţiei agroalimentare
  ecologice



Suprafeţele minime ale adăposturilor în interior, exterior şi alte caracteristici ale

acestora pentru diferite specii şi tipuri de producţie
             Bovine, ovine, caprine şi porcine
 
 

Suprafaţa interioară

(suprafaţa netă disponibilă animalelor)

Suprafaţa exterioară (zone de exerciţii, excluzînd păşunile)

greutatea vie minimă (kg)

m2/cap
m 2/cap

Bovine şi cabaline de reproducţie şi pentru îngrăşat

pînă la 100
pînă la 200
pînă la 350
peste 350
1,5
2,5
4,0
5 cu un minimum de 1m2/100kg
1,1
1,9
3
3,7 cu un minimum de 0,75 m2/100kg
Vaci de lapte
-
6
4,5
Tauri de reproducţie
-
10
30
Oi şi capre
 
1,5 la o oaie /capră
0,35 la un miel /ied
2,5
 
2,5 cu un minimum de
0,5 la un miel /ied

Scroafe cu purcei de pînă la 40 zile

 

7,5 la o scroafă

2,5 la o scroafă

Porci de îngrăşat
pînă la 50
pînă la 85
pînă la 110
0,8
1,1
1,3
0,6
0,8
1
Purcei
de peste 40 zile şi pînă la 30kg
0,6
0,4
Porci pentru prăsilă
-
2,5 la o femelă
6,0 la un mascul
1,9
8,0
 
Păsări
 

Suprafaţa interioară

(suprafaţa netă disponibilă animalelor)

Suprafaţa exterioară

(m2 de suprafaţă disponibilă în rotaţie /cap)

nr. animale/m2

cm3 loc de cocoţat/animal
cuibar
Găini ouătoare
6
18

8 găini ouătoare pe cuibar sau, în cazul cuibarului comun, 120cm2/pasăre

4 - cu condiţia să nu fie depăşită limita de 170kg de N/ha/an

Păsări de carne (în adăposturi fixe)

10 cu un maximum de 21kg greutate vie/m2

20 (numai pentru bibilici)

 
4 – pentru puiii de carne şi bibilici

4,5 - pentru raţe

10 – pentru curcani
15 – pentru gîşte

Pentru toate speciile menţionate mai sus, limita de 170kg de N/ha/an nu trebuie depăşită

Păsări de carne în adăposturi mobile

16 în adăposturi avicole mobile cu un maximum de 30kg greutate vie/m2

 
 
2,5 - cu condiţia să nu depăşească limita de 170 kg de N/ha/an
 
 

Anexa nr.3
la Hotărîrea Guvernului nr. 149
din  10 februarie 2006
REGULAMENT
cu privire la sistemul de inspecţie şi certificare
a producţiei agroalimentare ecologice
I. Evidenţa agenţilor economici
    1. Regulamentul cu privire la sistemul de inspecţie şi certificare a  producţiei agroalimentare ecologice (în continuare - Regulament) este elaborat în conformitate cu prevederile Legii nr.115-XVI din 9 iunie 2005 cu privire la producţia agroalimentară ecologică şi are drept scop de a oferi consumatorilor garanţii că produsele marcate ca produse agroalimentare ecologice au fost obţinute în conformitate cu dispoziţiile legale privind producţia agroalimentară ecologică.
    2. Agenţii economici care produc, procesează, importă, exportă şi/sau comercializează produse agroalimentare ecologice au următoarele obligaţii:
    a) să prezinte anual Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare (în continuare - Ministerul) date cu privire la activitatea sa, în conformitate cu prevederile prezentului Regulament;
    b) să se supună controlului efectuat de organismul de inspecţie şi certificare acreditat, în modul stabilit, şi autorizat, conform prevederilor legale.
    3. Evidenţa activităţii se face prin completarea fişelor de evidenţă, prevăzute în anexele nr. 1-3, care sînt parte integrantă a prezentului Regulament.
    4. Fişele de evidenţă se completează în două exemplare: un exemplar se expediază Ministerului, iar celălalt exemplar - organismului de inspecţie şi certificare, ales de agentul economic, dintre cele acreditate, în modul stabilit, şi autorizate de Minister.
    5. În cazul în care un agent economic administrează mai multe întreprinderi, solicitantul va completa cîte un set de fişe de evidenţă pentru fiecare unitate ecologică.
    6. În scopul verificării informaţiilor cuprinse în fişele de evidenţă, solicitantul furnizează Ministerului şi alte documente solicitate de acesta.
    7. În cazul în care fişele de evidenţă nu sînt complete sau conţin informaţii neclare, Ministerul va acorda solicitantului o perioadă de 30 de zile pentru refacerea acestora.     Dacă aceste nereguli nu sînt remediate în termenul legal, procedura de înregistrare va fi anulată.
    8. Ministerul va pune la dispoziţia celor interesaţi lista actualizată, cuprinzînd denumirea şi adresele agenţilor economici supuşi sistemului de inspecţie şi certificare.
II. Condiţiile de acreditare şi autorizare
a organismelor de inspecţie şi certificare
    9. Inspecţia şi certificarea producţiei agroalimentare ecologice se efectuează de către persoane juridice din sectorul public sau privat acreditate şi autorizate (în continuare - organisme de inspecţie şi certificare).
    10. Acreditarea organismelor de inspecţie şi certificare se efectuează în conformitate cu prevederile Legii nr.186-XV din 24 aprilie 2003 cu privire la evaluarea conformităţii produselor.
    11. Autorizarea şi monitorizarea organismelor de inspecţie şi certificare se efectuează în temeiul prevederilor art.4 al Legii nr.115-XVI din 9 iunie 2005 cu privire la producţia agroalimentară ecologică.
    12. În scopul autorizării organismelor de inspecţie şi certificare, se constituie în cadrul Ministerului, prin ordinul ministrului, Comisia de autorizare a organismelor de inspecţie şi certificare (în continuare - Comisia de autorizare), în următoarea componenţă:
    preşedinte, în persoana viceministrului agriculturii şi industriei alimentare;
    5 membri:
    un reprezentant al Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale;
    un reprezentant al Ministerului Sănătăţii şi Protecţiei Sociale;
    doi reprezentanţi ai Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare;
    un reprezentant al Serviciului Standardizare şi Metrologie.
    Comisia de autorizare îşi desfăşoară şedinţele în baza unui regulament, aprobat prin ordinul ministrului agriculturii şi industriei alimentare.
    13. Organismele care solicită autorizarea ca organisme de inspecţie şi certificare trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
    a) să fie persoane juridice cu sediul în Republica Moldova;
    b) să aibă cel puţin un an de experienţă în inspecţie;
    c) să dispună de un laborator propriu acreditat în Sistemul Naţional de Asigurare a Conformităţii Produselor, sau să aibă un contract de colaborare cu un astfel de laborator, pentru a executa toate analizele şi determinările utile pentru controlul şi certificarea produselor agroalimentare ecologice;
    d) să împuternicească o persoană responsabilă de ansamblul activităţilor de inspecţie şi certificare;
   e) să dispună de personal calificat pentru efectuarea inspecţiei. Dovada calificării se face prin prezentarea atestatului de formare al inspectorilor pentru sectorul de producţie agroalimentară ecologică, emis de un organism abilitat în acest scop;
    f) să fie independente de toate părţile implicate, imparţiale şi integre. Organismul de inspecţie şi certificare şi persoana responsabilă de realizarea inspecţiei nu trebuie să fie producătorul, procesatorul, furnizorul, utilizatorul sau distribuitorul produselor supuse inspecţiei şi nici reprezentantul autorizat al uneia dintre persoanele menţionate mai sus. Organismul de inspecţie şi certificare şi personalul său nu trebuie să fie supuse nici unei presiuni comerciale sau financiare care ar putea să influenţeze deciziile lor;
    g) să satisfacă în totalitate exigenţele stabilite de standardele Republicii Moldova SM EN 45011:2002 şi SM EN 45004:2002;
    h) să lucreze în conformitate cu regulile şi normele în vigoare naţionale şi comunitare din domeniu.
  14. Persoana responsabilă de ansamblul activităţilor de inspecţie şi certificare din cadrul organismului de inspecţie şi certificare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: