HCC22/2008
ID intern unic:  330326
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
HOTĂRÎRE Nr. 22
din  18.12.2008
asupra excepţiei de neconstituţionalitate a unei prevederi din pct. 9 alin.(1)
al Regulamentului cu privire la detaşarea salariaţilor întreprinderilor,
instituţiilor şi organizaţiilor din Republica Moldova, aprobat prin
Hotărîrea Guvernului nr. 836 din 24 iunie 2002
Publicat : 13.01.2009 în Monitorul Oficial Nr. 1-2     art Nr : 1     Data intrarii in vigoare : 18.12.2008
    În numele Republicii Moldova,
    Curtea Constituţională în componenţa:
    Dumitru PULBERE         - preşedinte
    Alina IANUCENCO        - judecător
    Victor PUŞCAŞ                - judecător
    Petru RAILEAN              - judecător
    Elena SAFALERU           - judecător
    Valeria ŞTERBEŢ          - judecător-raportor
    cu participarea Victoriei Botnariuc-Trelea, grefier, Anastasiei Pascari, reprezentantul Curţii Supreme de Justiţie, autorul sesizării, Elenei Mocanu, viceministru al justiţiei, Vasile Vulpe, specialist, reprezentanţi ai Guvernului, călăuzindu-se de art.135 alin.(1) lit. g) din Constituţie, art.4 alin.(1) lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.4 alin.(1) lit.g) şi art.16 alin.(1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul privind excepţia de neconstituţionalitate a unei prevederi din pct.9 alin.(1) al Regulamentului cu privire la detaşarea salariaţilor întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor din Republica Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.836 din 24 iunie 2002.
    Drept temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea Curţii Supreme de Justiţie, depusă la 25 iulie 2008, în conformitate cu prevederile art.24 şi art.25 lit. d) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 38 lit. d) şi art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale.
    Prin decizia Curţii Constituţionale din 30 septembrie 2008 sesizarea a fost acceptată pentru examinare în fond.
    În procesul examinării preliminare a sesizării Curtea Constituţională a solicitat puncte de vedere Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Ministerului Justiţiei, Ministerului Administraţiei Publice     Locale, Procuraturii Generale, Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Academiei de Administrare Publică de pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova.
    Examinînd materialele dosarului, audiind informaţia prezentată de judecătorul-raportor şi explicaţiile participanţilor la proces,
    Curtea Constituţională
a c o n s t a t a t:
    La 24 iunie 2002, prin Hotărîrea nr.836, Guvernul a aprobat Regulamentul cu privire la detaşarea salariaţilor întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor din Republica Moldova (în continuare – Regulamentul)1.
    ________________________
    1 M.O., 2002, nr.95, art.939.

    Conform prevederilor pct.9 alin.(1) al Regulamentului, detaşarea în străinătate a membrilor Guvernului, viceminiştrilor, directorilor serviciilor, birourilor, altor autorităţi publice centrale de pe lîngă Guvern şi a adjuncţilor lor, a conducerii Aparatului Guvernului, conducătorilor autorităţilor publice locale de nivelul al doilea se va efectua după coordonarea prealabilă cu Prim-ministrul Republicii Moldova şi informarea misiunilor diplomatice respective ale Republicii Moldova prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene.
    La 12 martie 2008, Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, judecînd recursul împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2007, în conformitate cu art.121 din Codul de procedură civilă, a dispus, printr-o încheiere motivată, ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederii „detaşarea în străinătate a conducătorilor autorităţilor publice locale de nivelul al doilea se va efectua după coordonarea prealabilă cu Prim-ministrul Republicii Moldova” cuprinsă în pct.9 alin.(1) al Regulamentului. Curtea Supremă de Justiţie, în sesizarea sa, aprobată prin Hotărîrea Plenului nr. 6 din 12 mai 2008, opinează că această prevedere contravine art.102 alin. (2), art.109 alin.(1) şi alin.(2), art.112 alin.(1) şi alin.(2), art.113 alin.(3) din Constituţie.
    Examinînd prevederea contestată prin raportare la dispoziţiile Constituţiei, la normele legislaţiei naţionale şi actelor internaţionale, Curtea reţine următoarele.
    1. Constituţia Republicii Moldova, în capitolul VIII intitulat „Administraţia publică”, consacră natura juridică şi principiile de bază ale administrării publice locale şi conturează schema generală a autorităţilor administraţiei publice locale.
    Conform art.109 alin.(1) din Constituţie, administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile autonomiei locale, ale descentralizării serviciilor publice, ale eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale şi ale consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit.
    Principiul autonomiei locale şi cel al descentralizării serviciilor publice reprezintă expresia regimului descentralizării administrative aplicat la nivelul administraţiei publice din teritoriul ţării.
    Potrivit art.112 alin.(1) din Constituţie, autorităţile administraţiei publice, prin care se exercită autonomia locală în sate şi oraşe, sînt consiliile locale alese şi primarii aleşi.
    Regulile principale, după care trebuie să se conducă autorităţile administraţiei publice locale, sînt expuse în art.113 alin.(3) din Constituţie, care stipulează că raporturile dintre autorităţile publice locale au la bază principiile autonomiei, legalităţii şi colaborării în rezolvarea problemelor comune.
    Administraţia publică locală este o structură administrativă, care permite colectivităţilor să-şi rezolve treburile publice locale prin autorităţi administrative proprii, sub controlul autorităţilor centrale. Puterea statului nu trebuie să intervină decît acolo unde societatea în ansamblu ori la diferitele sale niveluri nu-şi poate satisface singură diversele sale cerinţe. Raporturile dintre autorităţile publice locale şi cele centrale nu au caracter de subordonare.
    Art.4 alin.(3) din Carta Europeană a Autonomiei Locale, adoptată de Consiliul Europei la 15 octombrie 19852, în vigoare pentru Republica Moldova de la 1 februarie 1998, stipulează că exerciţiul responsabilităţilor publice trebuie, de-o manieră generală, să revină, de preferinţă, acelor autorităţi, care sînt cele mai apropiate de cetăţeni. Atribuirea unei responsabilităţi unei alte autorităţi trebuie să ţină cont de amploarea şi de natura sarcinii, de exigenţele de eficacitate şi de economie.
    _______________________________
    2 Tratate internaţionale, 1999, vol. 14, p.14.

    Curtea apreciază că prevederea contestată din Regulament încalcă principiile de bază ale administraţiei publice locale, inclusiv principiul autonomiei locale, statuate de Constituţia Republicii Moldova, şi anume: art.109 alin.(1) şi alin.(2), art.112 alin.(1) şi alin.(2) şi art.113 alin.(3), potrivit cărora autorităţile administraţiei publice locale sînt autonome în organizarea propriei activităţi şi îşi exercită autonomia prin consiliile locale alese şi primarii aleşi, în condiţiile legii, precum şi art.3 alin.(1), art.8 alin.(1) şi alin.(2) din Carta Europeană a Autonomiei Locale, care stipulează că prin autonomie locală se înţelege dreptul şi capacitatea efectivă ale colectivităţilor locale de a rezolva şi de a gira în cadrul legii, sub propria lor răspundere şi în favoarea populaţiilor, o parte importantă din treburile publice. Orice control administrativ asupra colectivităţilor locale nu poate fi exercitat decît potrivit cu formele şi în cazurile prevăzute de Constituţie sau de lege. Orice control administrativ al acţiunii colectivităţilor locale nu trebuie în mod normal să aibă în vedere decît a asigura respectul legalităţii şi al principiilor constituţionale. Controlul administrativ poate, totuşi, să cuprindă un control de oportunitate exercitat de autorităţile de nivel superior în ceea ce priveşte sarcinile a căror execuţie este delegată colectivităţilor locale.
    Detaşarea în străinătate a conducătorilor autorităţilor publice locale de nivelul al doilea nu este o chestiune care necesită şi poate fi supusă coordonării la nivel de Prim-ministru sau controlului administrativ la nivel superior, ultimul decît în cazurile în care se încalcă legislaţia sau este solicitat de colectivitatea locală. Totuşi, este o chestiune care necesită informarea opiniei publice, avînd în vedere faptul că pentru detaşare se cheltuiesc bani publici, fiind recomandabilă şi încunoştinţarea autorităţii centrale pentru cazul că intervine o situaţie excepţională, interesul public prevalînd asupra tuturor celorlalte interese în cazul funcţionarilor publici.
    2. Potrivit art.66 lit.d) şi art.72 alin.(3) lit.f) din Constituţie, organizarea administraţiei locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală, ca elemente ale politicii interne a statului, constituie atribuţii de bază ale Parlamentului şi se reglementează prin lege organică. Delimitarea nivelului autorităţilor publice locale şi a competenţelor acestora este o atribuţie suverană a Parlamentului.
    Conform art. 96 din Constituţie, Guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a statului şi exercită conducerea generală a administraţiei publice.
    Astfel, în exercitarea atribuţiilor, Guvernul, conform art.102 alin.(1) din Constituţie, adoptă hotărîri, ordonanţe şi dispoziţii. Alin.(2) al aceluiaşi articol stipulează că hotărîrile se adoptă pentru organizarea executării legilor.
    Curtea constată că prevederea contestată din pct. 9 alin.(1) al Regulamentului este neconstituţională, deoarece comportă caracter primar, intervenind în domeniul legii şi ca prevedere cuprinsă într-un act normativ al autorităţii centrale fiind executorie pentru conducătorii autorităţilor publice locale de nivelul al doilea, deşi Guvernul, în conformitate cu dispoziţiile art.102 alin.(2) din Constituţie, adoptă hotărîri pentru organizarea executării legilor. Nici Legea privind statutul alesului local nr.768-XIV din 2 februarie 20003, nici Legea cu privire la Guvern nr. 64-XII din 31 mai 19904 nu conţin norme care ar învesti Prim-ministrul cu astfel de atribuţii. Codul muncii5, stabilind în art.71 ordinea detaşării, nu atribuie soluţionarea chestiunilor de detaşare a conducătorilor autorităţilor publice locale de nivelul al doilea în competenţa autorităţii publice centrale.
    __________________________
    3 M.O., 2000, nr.34, art.231.
    4 Veştile, 1990, nr.8, art.191.
    5 M.O., 2003, nr. 159 -162, art. 648.

    Prevederea pct. 9 alin.(1) din Regulament nu derivă nici din Legea privind administraţia publică locală nr. 436-XVI din 28 decembrie 20066, care în art.7 prevede că „în realizarea competenţelor lor, autorităţile administraţiei publice locale dispun de autonomie, consfinţită şi garantată prin Constituţia Republicii Moldova, Carta Europeană a Autonomiei Locale şi prin alte tratate la care Republica Moldova este parte”, nici din     Legea serviciului public nr. 443-XIII din 4 mai 19957, legi care reglementează funcţionarea administraţiei publice locale.
    _________________________
    6 M.O., 2007, nr. 32-35, art. 116.
    7 M.O. , 1995, nr. 61, art. 681

    Actele menţionate nu prevăd coordonarea cu Primul-ministru a chestiunii detaşării în străinătate a conducătorilor autorităţilor publice locale de nivelul al doilea, coordonare care, după sensul pe care-l comportă acest cuvînt, presupune acceptul Primului-ministru.
    Curtea relevă că prin prevederea cuprinsă în pct.9 alin.(1) al Regulamentului Guvernul şi-a depăşit atribuţiile statuate în art.102 din Constituţie şi Legea cu privire la Guvern, care în art.10 şi art.19 stipulează că, în conformitate cu împuternicirile sale, Guvernul promovează în viaţă legile Republicii Moldova şi exercită controlul asupra executării hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului; stabileşte funcţiile ministerelor, ale altor autorităţi administrative centrale şi ale celor în subordonarea sa, asigură întreţinerea autorităţilor administraţiei publice centrale şi limitele mijloacelor financiare aprobate în acest scop de Parlament; coordonează şi exercită controlul asupra organelor administraţiei publice locale ale Republicii Moldova; realizează programele dezvoltării economice şi sociale ale republicii, creează condiţii pentru funcţionarea autoadministrării; conduce organele de apărare a teritoriului, securităţii Republicii Moldova şi a cetăţenilor ei; asigură promovarea politicii interne şi externe a Republicii Moldova.
    Pentru considerentele expuse, în temeiul art.140 din Constituţie, art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.61, art.62 lit. e) şi art.68 din Codul jurisdicţiei constituţionale,
    Curtea Constituţională
H O T Ă R Ă Ş T E:
    1. Se declară drept neconstituţională prevederea „detaşarea în străinătate a conducătorilor autorităţilor publice locale de nivelul al doilea se va efectua după coordonarea prealabilă cu Prim-ministrul Republicii Moldova” cuprinsă în pct.9 alin.(1) al Regulamentului cu privire la detaşarea salariaţilor întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor din Republica Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.836 din 24 iunie 2002.
    2. Prezenta Hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE                               Dumitru PULBERE

    Nr.22. Chişinău,18 decembrie 2008.