HGM16/2009
ID intern unic:  330468
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
GUVERNUL
HOTĂRÎRE Nr. 16
din  19.01.2009
сu privire la aprobarea Reglementării tehnice
„Produse pe bază de grăsimi vegetale”
Publicat : 30.01.2009 în Monitorul Oficial Nr. 16-18     art Nr : 51
    MODIFICAT
   
HG956 din 03.10.18, MO410-415/02.11.18 art. 1109; în vigoare 02.11.18
   
HG513 din 02.07.14, MO174-177/04.07.14 art.541



    În conformitate cu prevederile Legii nr. 78-XV din 18 martie 2004 privind produsele alimentare (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr. 83-87, art.431), Legii nr. 420-XVI din 22 decembrie 2006 privind activitatea de reglementare tehnică (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr. 36-38, art. 141) şi Legii nr. 186-XV din 24 aprilie 2003 cu privire la evaluarea conformităţii produselor (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr. 141-145, art.566), cu modificările şi completările ulterioare, Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă Reglementarea tehnică „Produse pe bază de grăsimi vegetale” (se anexează).
    2. Din Nomenclatorul produselor din domeniul reglementat, supuse certificării conformităţii obligatorii, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1469 din 30 decembrie 2004 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr. 1-4, art. 14), cu modificările şi completările ulterioare, se exclude poziţia tarifară cu numărul de ordine 18.
    3. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor şi a Ministerului Sănătăţii.
    [Pct.3 modificat prin HG513 din 02.07.14, MO174-177/04.07.14 art.541]

    PRIM-MINISTRU                                                    Zinaida GRECEANÎI

    Contrasemnează:
    Prim-viceprim-ministru,
    ministrul economiei şi comerţului                             Igor Dodon
    Ministrul agriculturii
    şi industriei alimentare                                              Anatolie Gorodenco
    Ministrul sănătăţii                                                      Larisa Catrinici

    Nr. 16. Chişinău, 19 ianuarie 2009.

Aprobată
prin Hotărîrea Guvernului nr.16
din 19 ianuarie 2009
Reglementarea tehnică
„Produse pe bază de grăsimi vegetale”
    Reglementarea tehnică „Produse pe bază de grăsimi vegetale” transpune Anexa XV la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a pieţelor agricole şi privind dispoziţiile specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO L 299, 16 noiembrie 2007, p. 1-149).
I. Domeniul de aplicare
    1. Reglementarea tehnică „Produse pe bază de grăsimi vegetale” (în continuare – Reglementare tehnică) stabileşte cerinţele esenţiale de calitate, ambalare, etichetare, transportare şi depozitare pentru margarină, maioneză, grăsimi vegetale pentru industria culinară, de cofetărie şi de panificaţie (în continuare – produse), cu un conţinut de 10% - 90% grăsimi, provenite din producţia internă, cît şi din import.
    2. Cerinţele prescrise în prezenta Reglementare tehnică nu se aplică produselor fabricate în gospodării individuale pentru consum propriu.
    3. Sub incidenţa prezentei Reglementări tehnice cad grupele de produse prezentate în tabel.

Tabel

Poziţia tarifară conform Nomenclatorului mărfurilor al Republicii Moldova

Denumirea produselor
 
 1517
 

Margarină; amestecuri sau preparate alimentare din grăsimi sau uleiuri animale ori vegetale sau din fracţiuni de diferite grăsimi sau uleiuri, altele decît grăsimi şi uleiuri alimentare sau decît fracţiunile acestora de la poziţia 1516.


II. Terminologie
    4. În sensul prezentei Reglementări tehnice se definesc următorii termeni:
    1) maioneză – produs fabricat prin emulsionarea uleiurilor vegetale comestibile cu sau fără ouă sau praf de ouă, cu adaos de emulgatori, stabilizatori, adaosuri de aromatizanţi, condimente şi alte ingrediente alimentare;
    2) margarină – produs sub formă de emulsie plastică sau fluidă, de tip apă-în-ulei, produs prin adăugare de apă şi/sau de lapte în grăsimi vegetale hidrogenate şi uleiuri comestibile vegetale şi, eventual, animale, altele decît cele conţinute în lapte;
    3) grăsimi vegetale – produse sub formă de emulsie solidă şi maleabilă, în principal de tip apă-în-ulei, provenite din grăsimi solide şi/sau lichide vegetale hidrogenate, grăsimi animale şi/sau marine destinate consumului uman, cu un conţinut de grăsime animală care nu depăşeşte 2% din conţinutul de grăsimi;
    4) amestec de grăsimi tartinabile – amestecuri de grăsimi vegetale şi lactate în care conţinutul de lapte reprezintă minimum 2% din conţinutul total de grăsimi.
    5) indice de peroxid – caracteristică de calitate a uleiurilor, reprezentînd conţinutul de peroxid şi de alte substanţe oxidante într-o cantitate anumită de ulei, care oxidează iodura de potasiu punînd în libertate iodul. Se exprimă în miliechivalenţi de peroxid la 1 kg de produs;
    6) premix – amestec de substanţe uscate.
III. Cerinţe esenţiale
    5. Calitatea produselor trebuie obţinută şi monitorizată prin sisteme de management al calităţii producţiei şi prin metode care să asigure o tratare sistematică a pericolelor potenţiale.
    6. Producătorii trebuie să asigure menţinerea înregistrărilor timp de 3 ani, ceea ce permite trasabilitatea pentru identificarea materiei prime utilizate, metodelor şi condiţiilor de producţie, loturilor şi tipurilor de produse şi, la cererea organelor de control, să ofere dovezi documentare privind respectarea cerinţelor prescrise de prezenta Reglementare tehnică.
    7. Originea, calitatea şi inofensivitatea materiilor prime şi a materialelor utilizate se confirmă în documentele de însoţire.
    8. Conţinutul de grăsimi trebuie să fie maximum 2/3 substanţă uscată (cu excepţia sării).
    9. Produsele care cad sub incidenţa prezentei Reglementări tehnice se clasifică în:
    1) margarină;
    2) maioneză;
    3) grăsimi vegetale.
    10. În funcţie de consistenţă, margarina se clasifică în următoarele tipuri:
    1) margarină solidă – margarina cu o consistenţă de densitate plastică care îşi păstrează forma la o temperatură de (20±2°С);
    2) margarină semilichidă – margarina cu o consistenţă plastică moale, uşor fuzibilă la temperatura de (10±2°С);
    3) margarină lichidă – margarina cu o consistenţă lichidă care îşi păstrează proprietăţile de emulsie omogenă la temperaturile de verificare specifice pentru fiecare tip de margarină lichidă.
    11. După conţinutul de grăsimi, margarina se clasifică în următoarele tipuri:
    1) margarină cu conţinutul de grăsimi cuprins între 80% - 90%;
    2) margarină cu conţinut redus de grăsimi, cuprins între 41% - 62%;
    3) margarină cu conţinut scăzut de grăsimi sau cu „conţinut foarte mic de grăsimi”, pînă la 41%;
    4) grăsimi vegetale tartinabile cu conţinut de grăsimi cuprins între 62% - 80%, 41% - 60% sau sub 39%.
    12. După conţinutul de grăsimi vegetale, maioneza se clasifică în următoarele tipuri:
    1) maioneză cu conţinut ridicat de grăsimi – maioneză cu conţinut de grăsimi vegetale de la 55 la 80%;
    2) maioneză cu conţinut redus de grăsimi – maioneză cu conţinut de grăsimi vegetale cuprins între 40 - 55%;
    3) maioneză cu „conţinut scăzut de grăsimi” sau cu „conţinut foarte mic de grăsimi” – maioneză cu conţinut de grăsimi vegetale sub 40%.
    13. În funcţie de destinaţie, grăsimile vegetale se clasifică în următoarele tipuri:
    1) grăsimi culinare – pentru prăjirea produselor alimentare;
    2) grăsimi de cofetărie – pentru umpluturi de napolitane, produse din ciocolată, bomboane, concentrate alimentare, glazură, făinoase şi alte produse de cofetărie;
    3) grăsimi pentru panificaţie – pentru producerea pîinii şi a produselor de panificaţie.
    14. După conţinutul de grăsimi, amestecul de grăsimi tartinabile se clasifică în următoarele tipuri:
    1) amestec de grăsimi cu conţinutul de grăsimi de 80-90%;
    2) amestec de grăsimi cu conţinutul de grăsimi de 10-79%.
    15. Fabricarea margarinei se realizează prin procese de emulsionare, răcire, cristalizare, modelare şi ambalare.
    16. La fabricarea margarinei se admite utilizarea următoarelor materii prime:
    1) uleiuri şi grăsimi vegetale rafinate sau animale care pot fi supuse sau nu unui proces de modificare: hidrogenare, interesterificare sau fracţionare;
    2) apă potabilă care trebuie să corespundă cerinţelor stipulate în Hotărîrea Guvernului nr. 934 din 15 august 2007 cu privire la instituirea Sistemului informaţional automatizat „Registrul de stat al apelor minerale naturale, potabile şi băuturilor nealcoolice îmbuteliate” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr. 131-135, art. 970);
    3) lapte integral sau degresat şi/sau produse lactate: lapte fermentat, lapte praf, smîntînă, unt şi/sau subproduse lactate (zer).
    17. La prepararea margarinei se admite adăugarea următoarelor substanţe:
    1) sare alimentară iodată – 1,2-1,5%;
    2) zahăr – maximum 1,5%;
    3) amidon;
    4) acid linoleic.
    18. La fabricarea premixului de maioneză se admite utilizarea următoarelor ingrediente: gălbenuş de ou (opţional), sare, zahăr, condimente, muştar, produse lactate, aditivi alimentari, ulei şi oţet pînă la obţinerea emulsiei şi emulsionarea finală, care conferă textură şi stabilitate produsului.
    În cazul utilizării gălbenuşului de ou, conţinutul acestuia în produsul finit trebuie să fie de minimum 2,8%.
    19. Prevederile cu privire la maioneză se aplică şi pentru sosurile pe bază de ulei pentru salate, care reprezintă amestecuri de ulei comestibil, oţet, sare, acizi organici, cum sînt acidul citric, lactic sau tartric, şi, eventual alte ingrediente, cum ar fi: zahăr, muştar, legume, condimente, mirodenii, amidon. Nivelul de aciditate maxim admis pentru sosurile pe bază de ulei pentru salate este de 1%, exprimat în acid acetic.
    20. La fabricarea grăsimilor vegetale se admite utilizarea următoarelor ingrediente: uleiuri vegetale care se folosesc pentru fabricarea produselor alimentare: ulei de floarea-soarelui, ulei de bumbac, ulei de rapiţă, ulei de soia, stearină palmitică, grăsimi interesterificate, ulei hidrogenat rafinat şi nerafinat, grăsimi animale topite şi alte ingrediente.
    21. Produsele trebuie să posede proprietăţi organoleptice specifice fiecărui sortiment, care sînt stabilite în anexa nr.1 la prezenta Reglementare tehnică.
    22. Indicii fizico-chimici ai produselor trebuie să corespundă valorilor stabilite în anexa nr. 2 la prezenta Reglementare tehnică.
    23. Denumirile comerciale ale produselor trebuie să fie cele menţionate în Anexa nr. 3 la prezenta Reglementare tehnică, fără a se încălca prevederile punctelor 44 şi 45.
    24. Denumirile comerciale ale produselor stabilite în anexa nr. 3 la prezenta Reglementare tehnică trebuie să se utilizeze numai pentru produsele definite în această anexă.
    25. Dispoziţiile pct. 24 nu se aplică la:
    1) denumirea produselor a căror natură exactă este clară din utilizarea tradiţională şi/sau dacă denumirile sînt utilizate în mod clar pentru a descrie o caracteristică calitativă a produsului;
    2) produsele concentrate (margarină, amestecuri) cu un conţinut de grăsimi egal sau mai mare de 90%.
    26. Verificarea conţinutului de grăsimi declarat în grăsimile tartinabile se efectuează conform anexei nr. 4 la prezenta Reglementare tehnică.
    261 . Înainte de plasare pe piaţă produsele pe bază de grăsimi vegetale sînt supuse avizării sanitare conform Legii nr.10-XVI din 3 februarie 2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice şi Hotărîrii Guvernului nr. 384 din 12 mai 2010 „Cu privire la Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice”,  sub aspectul compoziţiei nutriţionale, etichetării nutriţionale, utilizării aditivilor alimentari şi etichetării produselor pe bază de grăsimi vegetale în care au fost adăugaţi aditivi alimentari în conformitate cu competenţele Ministerului Sănătăţii în domeniul siguranţei alimentelor menţionate în art. 19 al Legii nr.113 din 18 mai 2012 cu privire la stabilirea principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei privind siguranţa alimentelor.
    [Pct.261 introdus prin HG513 din 02.07.14, MO174-177/04.07.14 art.541]
IV. Ambalarea, etichetarea, transportarea şi depozitarea
    27. Produsele se ambalează în ambalaje de desfacere sau de transport.
    28. Ambalajele folosite pentru transport trebuie să fie curate, uscate, în stare bună. Se admite utilizarea ambalajelor din lăzi din lemn, cutii din carton sau mucava.
    29. Margarina destinată desfacerii cu amănuntul se livrează numai preambalată în:
    1) hîrtie pergaminată;
    2) caserole din material plastic;
    3) alte tipuri de ambalaje de desfacere admise de legislaţie.
    30. Margarina trebuie să se depoziteze în încăperi curate, uscate, întunecoase, dezinfectate, bine aerisite, fără miros străin, la o temperatură cuprinsă între 0°С şi 10°С şi o umiditate relativă a aerului de maximum 80%.
    Nu se admite păstrarea margarinei în acelaşi spaţiu cu produse toxice sau cu miros specific.
    31. Maionezele se depozitează în spaţii curate, uscate, întunecoase, dezinfectate, fără miros străin, la temperaturi cuprinse între 3°С şi 10°С, cu umiditatea relativă a aerului de cel mult 75 %.
    32. Nu se permite păstrarea şi expunerea maionezei direct la lumina soarelui.
    33. Grăsimile vegetale trebuie să se comercializeze în formă:
    1) ambalată în hîrtie de pergament, hîrtie de staniol, lăzi din lemn, lăzi din carton;
    2) preambalată în lăzi din lemn, butoaie din lemn, cilindri de carton sau mucava.
    34. Grăsimile vegetale se păstrează în încăperi de depozitare frigorifice:
    congelate – la temperatura de minimum minus 18°C, refrigerate – la temperatura de 10°C-15°C, cu o circulaţie permanentă a aerului şi umiditatea relativă de maximum 80%.
    35. Etichetarea produselor se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 279/2017 privind informarea consumatorului cu privire la produsele alimentare.
    [Pct.35 modificat prin HG956 din 03.10.18, MO410-415/02.11.18 art. 1109; în vigoare 02.11.18]
    36. La etichetarea şi prezentarea Produselor este obligatorie şi indicarea următoarelor informaţii:
    1) denumirile comerciale ale produselor, aşa cum sînt definite în Anexa nr. 3 la prezenta Reglementare tehnică, care pot fi suplimentate printr-o referinţă la nivelul de calitate specific produsului respectiv;
    2) conţinutul în grăsimi exprimat în procente din greutatea la momentul fabricării;
    3) conţinutul în grăsimi vegetale, lactate sau alte grăsimi animale, în ordinea descrescătoare a greutăţii, exprimat în procente din greutatea totală la momentul fabricării, pentru grăsimile compuse prevăzute în Anexa nr. 3, lit. B;
    4) conţinutul procentual de sare indicat în mod lizibil în lista de ingrediente;
    5) condiţiile de depozitare pentru o singură stare termică, numai pentru refrigerare sau numai pentru congelare.
    37. Indicarea conţinutului de grăsimi trebuie să respecte următoarele condiţii:
    1) conţinutul mediu de grăsimi trebuie exprimat fără unităţi zecimale;
    2) conţinutul de grăsimi al unui eşantion individual nu trebuie să difere cu mai mult de un procent faţă de procentajul declarat;
    3) eşantioanele individuale trebuie să respecte limitele stabilite în anexa nr. 1 la prezentele Reglementări tehnice;
    4) prin derogare de la subpunctele 1) şi 2) din prezentul punct, conţinutul minim de grăsimi declarat al produselor menţionate în anexa nr.3 la prezenta Reglementare tehnică, pct. 1 lit. A şi pct. 1 lit. B, trebuie să corespundă conţinutului minim de grăsimi al produsului.
    38. Denumirea comercială menţionată în pct. 36 al prezentei Reglementări tehnice poate fi utilizată împreună cu unul sau mai mulţi termeni pentru a defini speciile de plante şi/sau animale de la care provin produsele sau scopul utilizării produselor, precum şi cu alţi termeni referitori la metodele de producţie, în măsura în care aceştia corespund cerinţelor legislaţiei în vigoare.
    39. Indicaţiile privind originea geografică trebuie utilizate în conformitate cu Legea nr. 66-XVI din 27 martie 2008 privind protecţia indicaţiilor geografice, denumirilor de origine şi specialităţilor tradiţionale garantate.
    40. Denumirile comerciale „minarină” sau „halvarină” se pot utiliza pentru produsele menţionate în pct. 3 lit. A din anexa nr. 3 la prezenta Reglementare tehnică.
    41. Termenul „vegetal” poate fi utilizat împreună cu denumirile comerciale, dacă produsul conţine numai grăsime de origine vegetală. Se admite o toleranţă de 2% de grăsime animală din conţinutul total de grăsimi. Această toleranţă se aplică şi în cazul grăsimii de origine vegetală.
    42. Etichetarea containerelor cu produse destinate vînzării angro trebuie făcută cu indicarea informaţiei pe containere şi în documentele de însoţire, cu excepţia denumirii produsului, identificării lotului, numelui şi adresei producătorului, care trebuie să fie indicate pe produs şi în documentele de însoţire.
    Identificarea lotului cu numele şi adresa producătorului trebuie să fie efectuată pe container. Numele şi denumirea producătorului pot fi înlocuite cu un cod numeric unic (IDNO), atribuit de organul înregistrării de stat producătorului respectiv.
    43. Informaţiile menţionate pe etichetă trebuie să fie clare, marcate cu caractere vizibile, lizibile şi care nu se şterg.
    44. Pentru produsele prevăzute în anexa nr. 3 la prezenta Reglementare tehnică se interzice utilizarea expresiilor care indică, implică sau sugerează alt conţinut de grăsimi, decît cel prevăzut în această anexă.
    Expresia „conţinut redus de grăsimi” poate fi utilizată pentru produsele menţionate în anexa nr. 3 la prezenta Reglementare tehnică, care au un conţinut de grăsimi de peste 41%, pînă la 62% inclusiv.
    Expresia „conţinut scăzut de grăsimi” sau „conţinut foarte mic de grăsimi” poate fi utilizată pentru produsele menţionate în anexa nr. 3 la prezenta Reglementare tehnică, cu un conţinut de grăsimi mai mic sau egal cu 41%.
    Expresiile „conţinut redus de grăsimi”, „conţinut scăzut de grăsimi” sau „conţinut foarte mic de grăsimi” pot înlocui expresiile „3/4 grăsimi” sau „1/2 grăsimi”, utilizate în anexa nr. 3 la prezenta Reglementare tehnică.
    45. Nu se admite utilizarea termenilor „mod”, „tip”, „gen”, „tip extra”, „super” sau combinaţiile acestora împreună cu denumirea comercială a produsului.
    46. Transportarea produselor trebuie să asigure păstrarea nemodificată a caracteristicilor nutritive, organoleptice, fizico-chimice, precum şi protecţia împotriva prafului, a dăunătorilor şi a altor factori de degradare şi contaminare.
    47. Nu se admite transportarea şi depozitarea produselor împreună cu produse nealimentare sau cu produse cu miros specific.
    48. Informațiile referitoare la valabilitatea produsului alimentar sînt stabilite de către producător, conform prevederilor Legii nr. 279/2017 privind informarea consumatorului cu privire la produsele alimentare.
    [Pct.48 în redacția HG956 din 03.10.18, MO410-415/02.11.18 art. 1109; în vigoare 02.11.18]
    49. Indicii organoleptici şi fizico-chimici se determină pentru fiecare lot în parte.

    anexa nr.1


    anexa nr.2


    anexa nr.3


Anexa nr. 4
la Reglementarea tehnică „Produse
pe bază de grăsimi vegetale”

Procedura de verificare a conţinutului de grăsimi declarat
    Se recoltează prin sondaj 5 mostre din lotul supus controlului şi se analizează. Se aplica următoarele două proceduri:
    A. Se compară media aritmetică a celor 5 rezultate obţinute cu conţinutul de grăsimi declarat. Conţinutul de grăsimi declarat va fi considerat conform în cazul în care media aritmetică a valorilor conţinutului de grăsimi nu diferă de conţinutul de grăsimi declarat cu mai mult de 0,5 procente.
    B. Cele 5 rezultate individuale se compară cu indicele de toleranţă (1%) precizat în pct. 37 subpct. 2) al prezentei Reglementări tehnice.
    În cazul în care diferenţa dintre valoarea minimă şi valoarea maximă a celor 5 rezultate individuale este mai mică sau egală cu 2%, se consideră că cerinţele pct. 37 subpct.2) al prezentei Reglementări tehnice sînt respectate.
    În cazul în care se constată respectarea condiţiilor stabilite în lit. A şi B, lotul supus controlului este considerat ca întrunind cerinţele pct. 37 subpct. 1) şi 3) al prezentei Reglementări tehnice, chiar dacă la aplicarea procedurii de testare combinată una dintre cele 5 valori depăşeşte limita de toleranţă de 1%.