LPM10/2009
ID intern unic:  331169
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 10
din  03.02.2009
privind supravegherea de stat a sănătăţii publice
Publicat : 03.04.2009 în Monitorul Oficial Nr. 67     art Nr : 183     Data intrarii in vigoare : 03.05.2009
    MODIFICAT
   
LP79 din 24.05.18, MO195-209/15.06.18 art.338
    LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare 27.10.17
    LP175 din 21.07.17, MO301-315/18.08.17 art.535
    LP153 din 14.07.17, MO301-315/18.08.17 art.523
    LP230 din 23.09.16, MO369-378/28.10.16 art.755
    LP153 din 01.07.16, MO215-216/19.07.16 art.475; în vigoare 19.07.16
    LP153 din 30.07.15, MO223/14.08.15 art.443
    LP124 din 29.05.15, MO185-189/17.07.15; în vigoare 17.09.15
    LP318 din 27.12.12, MO49-55/08.03.13 art.152


    NOTĂ:
   
În textul legii, sintagma „Ministerul Sănătății”, la orice formă gramaticală, se substituie cu sintagma „Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale” la forma gramaticală corespunzătoare prin LP79 din 24.05.18, MO195-209/15.06.18 art.338
    În textul legii, sintagmele „Centrul Naţional de Sănătate Publică” și „Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice”, la orice formă gramaticală, se substituie cu sintagma „Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică” la forma gramaticală corespunzătoare prin LP175 din 21.07.17, MO301-315/18.08.17 art.535


    Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
    Articolul 1. Obiectul şi scopul legii
    (1) Prezenta lege reglementează organizarea supravegherii de stat a sănătăţii publice, stabilind cerinţe generale de sănătate publică, drepturile şi obligaţiile persoanelor fizice şi juridice şi modul de organizare a sistemului de supraveghere de stat a sănătăţii publice.
    (2) Scopul prezentei legi este asigurarea condiţiilor optime pentru realizarea maximă a potenţialului de sănătate al fiecărui individ pe parcursul întregii vieţi prin efortul organizat al societăţii în vederea prevenirii îmbolnăvirilor, protejării şi promovării sănătăţii populaţiei şi îmbunătăţirii calităţii vieţii.
    Articolul 2. Noţiuni de bază
    În sensul prezentei legi se definesc următoarele noţiuni principale:
    autoritate competentă pentru supravegherea sănătăţii publice – persoană juridică în subordinea Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, care coordonează tehnic şi metodologic activitatea de specialitate în vederea fundamentării, elaborării şi implementării strategiilor privind protecţia şi promovarea sănătăţii, prevenirea şi controlul bolilor transmisibile şi netransmisibile, precum şi a politicilor de sănătate publică din domeniile specifice la nivel naţional şi/sau teritorial;
    autorizare sanitară – procedură de evaluare oficială a produselor, serviciilor şi activităţilor din punctul de vedere al acţiunii lor asupra sănătăţii;
    autorizaţie sanitară de funcţionare – act emis în condiţiile legii de către autoritatea competentă pentru supravegherea sănătăţii publice, care confirmă corespunderea uneia sau mai multor activităţi desfăşurate de agentul economic cu legislaţia sanitară;
    aviz sanitar – act eliberat în condiţiile legii de către autoritatea competentă pentru supravegherea sănătăţii publice, prin care se confirmă corespunderea sau necorespunderea proceselor, serviciilor sau produselor cu legislaţia sanitară;
    boală contagioasă – boală infecţioasă care se transmite de la om la om sau de la animal la om;
    boală infecţioasă – boală cauzată de un organism viu sau de un alt agent patogen, inclusiv de fungi, bacterii, paraziţi, protozoare sau viruşi, care poate să se transmită sau să nu se transmită de la om la om sau de la animal la om;
    boală netransmisibilă – maladie umană cauzată de determinanţii stării de sănătate, care nu se transmite de la om la om sau de la animal la om;
    boală profesională – afecţiune care se produce în urma acţiunii nocive a factorilor fizici, chimici sau biologici caracteristici locului de muncă sau în urma suprasolicitării unor organe sau sisteme ale organismului uman în timpul exercitării unei meserii sau profesii;
    boală transmisibilă – maladie ce se răspîndeşte în rîndul populaţiei umane şi/sau animale prin transmitere directă sau indirectă de la subiect la subiect, cauzată de regulă de organisme vii şi/sau produse ale metabolismului acestora;
    carantină – restricţia activităţilor de circulaţie, izolarea şi/sau separarea de alte persoane a persoanelor suspecte de a fi infectate, dar care nu sînt bolnave, sau a bagajelor, containerelor, mijloacelor de transport ori a bunurilor suspecte de a fi contaminate într-o manieră care să prevină posibila răspîndire a infecţiei sau contaminării;
    control de stat în domeniul sănătăţii publice – parte a supravegherii exercitată de către autoritatea competentă pentru supravegherea sănătăţii publice în scopul prevenirii, depistării şi eliminării încălcărilor legislaţiei sanitare de către persoanele fizice şi juridice;
    determinanţii stării de sănătate – factorii socioeconomici, biologici, de mediu, comportamentali, tradiţiile, asigurarea, calitatea şi accesibilitatea serviciilor de sănătate, care determină starea de sănătate a populaţiei;
    evaluarea riscurilor pentru sănătate – estimarea gradului în care expunerea la factorii de risc din mediul natural, de viaţă, ocupaţional şi de odihnă, precum şi la cei rezultaţi din stilul de viaţă individual sau comunitar, influenţează starea de sănătate a populaţiei;
    gradul de pregătire pentru urgenţe de sănătate publică – capabilitatea sistemului de sănătate publică, inclusiv a serviciilor de sănătate, a autorităţilor administraţiei publice, comunităţilor şi indivizilor, de a preveni, a se proteja, a răspunde rapid şi a se restabili în urma urgenţelor de sănătate publică;
    izolare – separare fizică a unui individ sau a unui grup de indivizi infectaţi sau care se consideră, în baza unor raţionamente, a fi infectaţi cu o boală contagioasă sau posibil contagioasă de alţi indivizi în vederea prevenirii sau limitării transmiterii bolii către indivizii neizolaţi;
    măsuri de sănătate publică – activităţi cu caracter administrativ, tehnico-ingineresc, medico-sanitar, veterinar etc. orientate spre protecţia sănătăţii, prevenirea bolilor şi promovarea sănătăţii;
    normativ sanitar – indice calitativ şi/sau cantitativ minim sau maxim admisibil, stabilit prin cercetări în urma evaluării riscurilor, care delimitează valorile determinanţilor stării de sănătate din punctul de vedere al siguranţei şi securităţii lor pentru sănătatea şi viaţa omului;
    prescripţie sanitară – act emis în condiţiile legii de către autoritatea competentă pentru supravegherea sănătăţii publice, prin care se stabilesc cerinţe de remediere a încălcărilor legislaţiei sanitare şi/sau efectuare a măsurilor de sănătate publică;
    prevenirea bolilor – activităţi aplicate prioritar la nivel de individ, orientate spre preîntîmpinarea sau diminuarea probabilităţii apariţiei bolilor transmisibile sau netransmisibile, a răspîndirii lor şi/sau spre prevenirea recidivelor şi complicaţiilor;
    prevenţie primară – activităţi efectuate cu scopul creării unor circumstanţe care ar putea reduce riscul apariţiei unei boli în rîndul populaţiei;
    prevenţie secundară – activităţi orientate spre depistarea precoce a unor boli şi prevenirea răspîndirii lor în comunitate;
    principiul precauţiei – instrument prin care autoritatea competentă pentru supravegherea sănătăţii publice decide şi intervine în situaţii în care se constată că există un risc potenţial pentru sănătatea populaţiei, în condiţiile unei argumentări ştiinţifice insuficiente;
    promovarea sănătăţii – proces de difuzare a informaţiei, de instruire şi educare în scopul formării unor cunoştinţe şi deprinderi individuale sănătoase, de consultare şi implicare a publicului, de creare a parteneriatelor care oferă individului şi colectivităţilor posibilitatea de a-şi controla şi îmbunătăţi sănătatea din punct de vedere fizic, psihic şi social şi de a contribui la reducerea inechităţilor în domeniul sănătăţii;
    protecţia sănătăţii – ansamblu de activităţi orientate spre punerea în aplicare a actelor legislative şi a altor acte normative în scopul garantării siguranţei şi protejării sănătăţii umane;
    regulament sanitar – act normativ care stabileşte reguli şi norme cu caracter obligatoriu în domeniul sănătăţii publice;
    risc pentru sănătate – probabilitatea expunerii la un pericol cauzat de factori naturali, tehnogeni, biologici şi sociali şi consecinţele acesteia, exprimate prin efect nociv asupra sănătăţii şi gravitatea acestui efect;
    sănătate individuală – stare de bine complet din punct de vedere fizic, mental şi social şi nu doar absenţă a bolii sau a infirmităţii (dizabilităţii sau maladiei);
    sănătate ocupaţională – absenţă a bolii sau a infirmităţii, precum şi absenţă a elementelor fizice şi mentale care afectează sănătatea şi care sînt direct legate de siguranţa şi igiena de la locul de muncă;
    sănătate publică – ansamblu de măsuri ştiinţifico-practice, legislative, organizatorice, administrative şi de altă natură destinate să promoveze sănătatea, să prevină bolile şi să prelungească viaţa prin eforturile şi alegerea informată ale societăţii, comunităţilor publice, celor private şi ale indivizilor;
    servicii de sănătate publică – activităţi destinate să promoveze sănătatea, să prelungească viaţa şi să prevină bolile în cadrul sectorului de sănătate, orientate către populaţie;
    stare de urgenţă în sănătatea publică – ansamblu de măsuri cu caracter administrativ, economic, medical, social şi de menţinere a ordinii publice care se instituie provizoriu în unele localităţi sau pe întreg teritoriul ţării în caz de pericol sau declanşare a urgenţelor de sănătate publică în scopul prevenirii, diminuării şi lichidării consecinţelor acestora;
    supravegherea de stat a sănătăţii publice – activităţi întreprinse în numele statului, orientate spre colectarea continuă, analiza, interpretarea şi difuzarea datelor privind starea de sănătate a populaţiei şi factorii care o determină, precum şi activităţile controlului de stat în sănătatea publică în baza cărora sînt identificate priorităţile de sănătate publică şi instituite măsuri de sănătate publică;
    urgenţă de sănătate publică – apariţia sau riscul iminent de răspîndire a unei boli sau a unui eveniment de sănătate care determină probabilitatea înaltă a unui număr mare de decese şi/sau unui număr mare de dizabilităţi în rîndul populaţiei afectate ori care determină expunerea largă la acţiunea unui agent biologic, chimic sau fizic ce poate cauza în viitor riscuri semnificative pentru un număr substanţial de persoane în mijlocul populaţiei afectate.
    Articolul 3. Principii de bază ale politicii de stat
                        în domeniul sănătăţii publice
    Principiile de bază ale politicii de stat în domeniul sănătăţii publice sînt următoarele:
    1) asigurarea de către stat a supravegherii sănătăţii publice prin coordonarea şi monitorizarea eforturilor societăţii în domeniul vizat;
    2) asigurarea accesului echitabil la serviciile de sănătate publică pentru toţi cetăţenii ţării;
    3) responsabilitatea individului şi a întregii societăţi pentru sănătatea publică;
    4) parteneriatul activ cu comunităţile şi cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale;
    5) focalizarea pe prevenţia primară şi secundară şi pe necesităţile comunităţilor şi ale grupurilor populaţionale;
    6) preocuparea pentru determinanţii sociali, de mediu şi comportamentali ai stării de sănătate;
    7) abordarea multidisciplinară şi intersectorială cu o delimitare clară a responsabilităţilor;
    8) decizii bazate pe dovezi ştiinţifice şi/sau pe recomandările organismelor internaţionale competente;
    9) aplicarea principiului precauţiei în condiţii specifice;
    10) asigurarea transparenţei decizionale, inclusiv prin utilizarea tehnologiilor informaţionale.
    Articolul 4. Activităţi de bază în supravegherea
                       de stat a sănătăţii publice
    Supravegherea de stat a sănătăţii publice se realizează prin:
    1) supravegherea şi evaluarea sănătăţii populaţiei, cu stabilirea priorităţilor de sănătate publică;
    2) identificarea, evaluarea, managementul şi comunicarea riscurilor pentru sănătatea publică, prognozarea şi diminuarea impactului negativ al acestora asupra sănătăţii;
    3) protecţia sănătăţii prin elaborarea, coordonarea, supravegherea şi controlul de stat al aplicării actelor legislative şi a altor acte normative, a ghidurilor de bune practici şi proceduri standard de operare care reglementează determinanţii stării de sănătate;
    4) autorizarea de stat a activităţilor, serviciilor şi produselor cu impact asupra sănătăţii populaţiei, în limitele competenţei;
    [Art.4 pct.4) modificat prin LP318 din 27.12.12, MO49-55/08.03.13 art.152]
    5) iniţierea, participarea la elaborarea, monitorizarea şi realizarea politicilor şi programelor de sănătate publică;
    6) prevenirea maladiilor prin realizarea intervenţiilor de prevenţie primară şi secundară;
    7) promovarea sănătăţii prin informare, educare şi comunicare;
    8) evaluarea calităţii şi eficienţei personalului şi a serviciilor de sănătate publică acordate comunităţilor;
    9) iniţierea, susţinerea şi efectuarea cercetărilor ştiinţifico-practice în domeniul sănătăţii publice;
    10) asigurarea gradului adecvat de pregătire pentru urgenţe de sănătate publică şi managementul urgenţelor de sănătate publică, inclusiv prin introducerea restricţiilor de circulaţie a persoanelor şi bunurilor;
    11) dezvoltarea şi planificarea resurselor umane şi dezvoltarea instituţională în domeniul serviciilor de sănătate publică;
    12) integrarea priorităţilor de sănătate publică în politicile şi strategiile sectoriale de dezvoltare durabilă;
    13) coordonarea activităţilor de sănătate publică la nivel de teritoriu administrativ şi comunitate;
    14) consultarea şi antrenarea societăţii în organizarea prestării serviciilor de sănătate publică;
    15) asigurarea suportului de laborator în investigarea factorilor biologici, chimici, fizici şi radiologici cu impact asupra sănătăţii publice.
    Articolul 5. Domeniile în supravegherea
                      de stat a sănătăţii publice
    (1) Supravegherea de stat a sănătăţii publice cuprinde toate domeniile de viaţă şi activitate a populaţiei care pot influenţa negativ sănătatea omului.
    (2) Domeniile prioritare în supravegherea de stat a sănătăţii publice sînt următoarele:
    1) supravegherea, prevenirea şi controlul bolilor transmisibile;
    2) supravegherea, prevenirea şi controlul bolilor netransmisibile şi cronice, generate prioritar de factori exogeni;
    3) promovarea sănătăţii, informarea şi educaţia pentru sănătate;
    4) cercetări ştiinţifice şi de inovare în domeniul sănătăţii publice;
    5) evaluarea determinanţilor sociali ai sănătăţii;
    6) sănătatea în relaţie cu mediul ambiant;
    7) prevenirea leziunilor traumatice;
    8) igiena, siguranţa produselor alimentare şi a altor produse, în limitele competenţelor stabilite în Legea nr. 113/2012 cu privire la stabilirea principiilor şi cerințelor generale ale legislației privind siguranța alimentelor;
    [Art.5 al.(2), pct.8) modificat prin LP175 din 21.07.17, MO301-315/18.08.17 art.535]
    [Art.5 al.(2), pct.8) în redacţia LP318 din 27.12.12, MO49-55/08.03.13 art.152]
    9) sănătatea nutriţională;
    10) securitatea şi sănătatea ocupaţională;
    11) sănătatea şi igiena colectivităţilor;
    12) promovarea şi protecţia sănătăţii mamei, copilului şi tineretului;
    13) promovarea şi protecţia sănătăţii persoanelor de vîrstă înaintată;
    14) controlul şi prevenirea răspîndirii internaţionale a bolilor şi supravegherea de stat în conformitate cu rigorile Regulamentului sanitar internaţional (2005);
    15) siguranţa şi securitatea în cadrul activităţilor legate de agenţi biologici, substanţe chimice, factori fizici şi radiologici periculoşi sau potenţial periculoşi;
    16) siguranţa transfuziilor de sînge;
    17) prevenirea narcomaniei, a abuzului de alcool şi a tabagismului;
    18) supravegherea condiţiilor de igienă şi control al infecţiilor în instituţiile medico-sanitare;
    19) supravegherea condițiilor de igienă în unităţile supuse autorizării sanitare.
    [Art.5 al.(2), pct.19) în redacția LP175 din 21.07.17, MO301-315/18.08.17 art.535]
    Articolul 6. Legislaţia privind asigurarea
                      sănătăţii publice
    (1) Legislaţia privind asigurarea sănătăţii publice (denumită în continuare legislaţie sanitară) include prezenta lege şi alte acte normative care stabilesc norme de protecţie a sănătăţii umane, precum şi tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
    (2) Normele sanitare care stabilesc criteriile de securitate şi siguranţă pentru om ale factorilor mediului înconjurător şi ocupaţional, ale produselor şi serviciilor, cerinţele de asigurare a unor condiţii favorabile pentru viaţă şi normativele sanitare sînt reglementate prin regulamente sanitare elaborate de Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale şi aprobate de Guvern.
    (3) Regulamentele sanitare se armonizează cu legislaţia aplicabilă a Uniunii Europene.
    Articolul 7. Programele naţionale de sănătate
    (1) Programele naţionale de sănătate reprezintă un complex de acţiuni organizate în scopul prevenirii şi controlului bolilor cu impact major asupra sănătăţii publice.
    (2) Elaborarea programelor naţionale de sănătate are la bază următoarele obiective:
    1) soluţionarea cu prioritate a problemelor de sănătate în conformitate cu Politica naţională de sănătate;
    2) utilizarea eficientă a resurselor alocate pentru scopuri de sănătate;
    3) orientarea programelor spre satisfacerea necesităţilor populaţiei şi depăşirea inechităţilor sociale;
    4) asigurarea concordanţei cu politicile, strategiile şi recomandările instituţiilor şi organizaţiilor internaţionale în domeniu.
Capitolul II
COOPERAREA AUTORITĂŢILOR ÎN ASIGURAREA
SĂNĂTĂŢII PUBLICE
    Articolul 8. Asigurarea sănătăţii publice
    Asigurarea sănătăţii publice se realizează prin activităţi comune ale autorităţilor publice centrale, autorităţilor administraţiei publice locale, comunităţilor şi societăţii civile, prin elaborarea şi implementarea politicilor de protecţie şi promovare a sănătăţii şi de prevenire a maladiilor.
    Articolul 9. Competenţa Guvernului
    În domeniul asigurării sănătăţii publice, Guvernul are următoarele competenţe:
    1) garantează un nivel adecvat de asigurare a sănătăţii publice prin definirea şi punerea în aplicare a tuturor politicilor şi acţiunilor trasate;
    2) integrează problemele de sănătate publică în politica social-economică de dezvoltare a statului;
    3) aprobă programele naţionale în domeniu şi identifică sursele de finanţare a acestora;
    4) organizează măsuri complexe de răspuns şi control în cazul urgenţelor de sănătate publică;
    5) aprobă lista şi tarifele serviciilor contra cost din sfera sănătăţii publice prestate persoanelor fizice şi juridice;
    6) asigură finanţarea Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică.
    Articolul 10. Competenţa Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale
    (1) În asigurarea sănătăţii publice, Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
    1) stabileşte priorităţile, asigură elaborarea şi coordonează implementarea politicii naţionale în domeniul sănătăţii publice;
    2) aprobă instrucţiuni, metodologii, ghiduri, standarde ramurale, recomandări metodice şi alte acte privind sănătatea publică;
    [Art.10 al.(1), pct.2) în redacția LP175 din 21.07.17, MO301-315/18.08.17 art.535]
    3) elaborează proiecte de acte legislative şi alte acte normative în domeniu şi avizează proiecte de acte legislative şi alte acte normative elaborate de alte autorităţi publice centrale privind activităţile cu impact asupra sănătăţii publice;
    4) elaborează, monitorizează, evaluează, coordonează şi contribuie la realizarea programelor naţionale de sănătate;
    5) promovează principiul “Sănătatea în toate politicile” şi coordonează activităţile de sănătate publică în sectorul respectiv şi în afara lui;
    6) asigură planificarea, instruirea şi evidenţa resurselor umane;
    7) asigură finanţarea şi dotarea corespunzătoare a Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică;
    8) în condiţiile legii, reprezintă statul în relaţiile cu organismele internaţionale din domeniul sănătăţii publice;
    9) prezintă propuneri Guvernului şi autorităţilor administraţiei publice locale privind instituirea ori anularea măsurilor de restricţie a circulaţiei bunurilor şi persoanelor în cazul urgenţelor de sănătate publică;
    10) planifică şi realizează măsuri de pregătire, prevenire şi răspuns în cazul urgenţelor de sănătate publică;
    11) eliberează documente de autorizare sanitară conform regulamentelor aprobate de Guvern.
    (2) Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale acceptă măsurile sanitare ale altor ţări membre ale Organizaţiei Mondiale a Comerţului drept echivalente cu cele naţionale conform regulamentului aprobat de Guvern.
    (3) Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale este responsabil de notificarea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii privind implementarea Regulamentului sanitar internaţional (2005), de coordonarea elaborării, implementării şi monitorizării standardelor de identificare, de informarea, confirmarea, notificarea şi organizarea măsurilor de răspuns în cazul evenimentelor de sănătate publică supuse raportării conform prevederilor regulamentului menţionat.
    Articolul 11.  Competenţa celorlalte autorităţi
                         ale administraţiei publice centrale
    Celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale au următoarele atribuţii în domeniul sănătăţii publice:
    1) elaborează politici sectoriale şi le coordonează cu Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale în scopul evaluării impactului acestora asupra sănătăţii publice;
    2) realizează activităţi cu impact benefic asupra sănătăţii publice, în limita competenţelor;
    3) participă, în limita competenţelor, la realizarea programelor naţionale de sănătate şi asigură respectarea normelor de sănătate publică de către structurile afiliate;
    4) participă la organizarea şi executarea măsurilor complexe de răspuns şi control în cazul urgenţelor de sănătate publică.
    Articolul 12. Competenţa autorităţilor
                         administraţiei publice locale
    În domeniul asigurării sănătăţii publice, autorităţile administraţiei publice locale au următoarele atribuţii:
    1) elaborează, aprobă şi finanţează programe locale de asigurare a sănătăţii publice în cadrul planurilor teritoriale de dezvoltare social-economică şi exercită controlul asupra executării acestora;
    2) antrenează persoane fizice şi juridice la realizarea măsurilor de asigurare a sănătăţii publice;
    3) organizează şi exercită măsuri complexe de răspuns şi control în cazul urgenţelor de sănătate publică;
    4) asigură condiţii şi servicii sigure pentru respectarea drepturilor şi intereselor populaţiei în domeniul sănătăţii publice, inclusiv pentru asigurarea cu apă potabilă de calitate, protecţia aerului atmosferic, protecţia contra poluării sonore, salubrizarea şi igienizarea teritoriului;
    5) promovează şi încurajează, în limita atribuţiilor, activitatea persoanelor fizice şi juridice în vederea prevenirii şi lichidării influenţei dăunătoare asupra organismului uman a determinanţilor stării de sănătate.
    Articolul 13. Colaborarea în asigurarea şi supravegherea
                        activităţilor de sănătate publică
    În vederea asigurării şi supravegherii activităţilor de sănătate publică, Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică colaborează cu autorităţile administraţiei publice centrale şi autorităţile administraţiei publice locale, cu societatea civilă şi cu organizaţiile internaţionale de profil.
    Articolul 14. Delimitarea funcţiilor
    (1) Delimitarea funcţiilor de asigurare şi supraveghere a sănătăţii publice între autorităţile şi serviciile interesate se reglementează prin acte legislative şi alte acte normative din domenii specifice.
    (2) Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale este autoritatea administraţiei publice centrale de specialitate responsabilă de evaluarea şi comunicarea riscurilor pentru sănătatea umană.
    (3) Supravegherea şi controlul produselor alimentare şi serviciilor din domeniul alimentar și operatorilor din businessul alimentar se efectuează de către Agenţia Națională pentru Siguranța Alimentelor, cu excepția controlului şi supravegherii produselor alimentare, transmise în competenţa Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale conform Legii nr. 113/2012 cu privire la stabilirea principiilor şi cerințelor generale ale legislației privind siguranța alimentelor.
    [Art.14 al.(3) în redacţia LP175 din 21.07.17, MO301-315/18.08.17 art.535]
    [Art.14 al.(3) în redacţia LP318 din 27.12.12, MO49-55/08.03.13 art.152]   
Capitolul III
MANAGEMENTUL SISTEMULUI
DE SUPRAVEGHERE DE STAT A SĂNĂTĂŢII PUBLICE
    Articolul 15. Organizarea sistemului de supraveghere
                         de stat a sănătăţii publice
    (1) Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale este autoritatea administraţiei publice centrale de specialitate în domeniul sănătăţii publice.
    (2) Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică este autoritatea competentă pentru supravegherea de stat a sănătăţii publice, fiind subordonată Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale.
    (3) Consiliul de sănătate publică este organul consultativ pentru realizarea activităţilor de sănătate publică la nivel teritorial, care este instituit şi activează în baza unui regulament aprobat de Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale.
    Articolul 16. Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică
    (1) Supravegherea de stat a sănătăţii publice se realizează de către Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică, care este autoritate administrativă în subordinea Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, cu statut de persoană juridică.
    (2) Regulamentul de activitate, precum și structura și efectivul-limită ale Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică se aprobă de către Guvern.
    (3) Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică asigură fundamentarea politicilor şi strategiilor de sănătate publică, participă la elaborarea proiectelor de regulamente sanitare, metodologii şi altor acte privind sănătatea publică, asigură activităţi şi expertize specializate, oferă suport metodico-practic în domeniul sănătăţii publice.
    (4) În domeniul controlului tutunului, Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică:
    a) asigură fundamentarea politicilor publice în domeniul controlului tutunului, participă la elaborarea proiectelor regulamentelor sanitare, ale metodologiilor şi altor acte destinate asigurării protecţiei sănătăţii populaţiei de consecinţele consumului produselor din tutun şi ale expunerii la fumul de tutun, asigură activităţi şi expertize specializate, oferă suport metodico-practic în domeniul controlului tutunului;
    b) asigură colectarea, analiza şi difuzarea informaţiilor despre circulaţia tutunului, a produselor din tutun pe piaţa internă a Republicii Moldova şi despre activităţile legate de acestea, precum şi despre ingredientele produselor din tutun şi conţinutul substanţelor nocive în produsele din tutun;
    c) asigură evaluarea riscului consumului produselor din tutun şi al expunerii la fumul de tutun şi informează despre aceasta Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale şi alte autorităţi, precum şi populaţia;
    d) asigură verificarea conformităţii informaţiilor/rapoartelor prezentate de agenţii economici care produc, importă, depozitează şi comercializează produse din tutun, precum și aplică sancţiuni în conformitate cu legislaţia în vigoare;
    e) asigură colectarea şi evaluarea notificărilor referitoare la produsele noi din tutun sau la produsele din tutun cu compoziţia modificată.
    (5) Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică este organul central de notificare, responsabil de informarea secretariatului Organizaţiei Mondiale a Comerţului asupra modificărilor măsurilor sanitare şi de prezentarea informaţiei privind activitatea sanitară la nivel de ţară.
    (6) Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică poate presta servicii şi efectua controale oficiale contra plată. Cuantumul plăţilor se stabilește în funcţie de costurile pe care le impun serviciile şi controalele respective și luînd în considerare situația specifică fiecărei întreprinderi. În cazul în care plăţile se percep de la operatori, aplicarea acestora se face în baza unor principii comune. Plăţile colectate de la efectuarea controalelor oficiale contra plată şi a serviciilor prestate se distribuie între bugetul Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică şi bugetul de stat. Criteriile şi metodologia de stabilire a cuantumurilor plăţilor, cuantumurile acestor plăţi şi modul de distribuire a veniturilor din aceste plăţi între bugetul Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică şi bugetul de stat se aprobă de Guvern. Veniturile din plăţile prevăzute de prezentul alineat, care se distribuie în bugetul Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică, se utilizează, pe măsura încasării lor, la acoperirea cheltuielilor pentru efectuarea controalelor oficiale și la dezvoltarea instituției.
    (7) În domeniul siguranței chimice și toxicologiei, Agenția Națională pentru Sănătate Publică:
    a) asigură avizarea sanitară a produselor și a serviciilor cu impact asupra sănătății publice;
    b) atribuie produsele și serviciile cu impact asupra sănătății publice la clasa de pericol privind sănătatea umană;
    c) asigură supravegherea sanitară a substanțelor și a produselor chimice la obiectivele economiei naționale;
    d) inițiază și realizează cercetări ştiinţifico-practice în domeniul toxicologiei și siguranței chimice la propunerea și cu concursul subdiviziunilor practice;
    e) prestează servicii contra plată agenților economici, organizațiilor, întreprinderilor și altor instituții interesate, în conformitate cu actele normative în vigoare;
    f) evaluează riscul acțiunii substanțelor chimice asupra sănătății populației conform metodelor moderne;
    g) evaluează impactul asupra sănătății ca urmare a urgențelor de sănătate publică de etiologie chimică;
    h) colaborează, prin intermediul Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, cu autorități naționale de resort, precum Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului, Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale și alte autorități, cu organismele internaționale de profil, cu Organizația Mondială a Sănătății, în domeniul managementului substanțelor chimice;
    [Art.16 al.(7), lit.h) modificată prin LP79 din 24.05.18, MO195-209/15.06.18 art.338]
    i) asigură promovarea sănătății în rîndurile populației în partea ce ține de acțiunile nocive ale substanțelor chimice;
    j) asigură supravegherea și evaluarea intoxicațiilor acute neprofesionale exogene de etiologie chimică;
    k) stabilește normativele sanitare ale conținutului substanţelor chimice, reziduurilor de pesticide în obiectele de mediu şi produsele alimentare;
    l) asigură efectuarea experimentelor toxicologice pe animale de laborator (substanțe chimice, produse cosmetice, detergenți și dezinfectanți etc.) în corespundere cu cerințele metodelor standardizate;
    m) depistează, evidenţiază şi asigură estimarea factorilor chimici din mediul înconjurător, de producere şi de trai care influenţează sănătatea populaţiei și elaborează măsurile de minimalizare a acţiunii nocive;
    n)  participă la instruirea postuniversitară a specialiştilor din sănătatea publică şi din alte domenii ale economiei naţionale; organizează şi participă la seminarele tematice şi practice, conferinţe, congrese şi alte foruri cu participare internaţională şi naţională în domeniul managementului substanţelor chimice;
    p) coordonează activitatea instituțiilor de sănătate publică teritoriale în domeniul siguranței chimice și toxicologiei, asigură ajutor metodic, practic și controlul activității acestora.
    [Art.16 în redacţia LP175 din 21.07.17, MO301-315/18.08.17 art.535]
    [Art.16 modificat prin LP153 din 14.07.17, MO301-315/18.08.17 art.523]
    [Art.16 modificat prin LP124 din 29.05.15, MO185-189/17.07.15; în vigoare 17.09.15]
   
Articolul 17. Centrele de sănătate publică
    (1) Centrele de sănătate publică sînt subdiviziuni teritoriale ale Agenției Naționale pentru Sănătate Publică, fără personalitate juridică, care asigură coordonarea activităților de sănătate publică la nivel teritorial.
    (2) Centrele de sănătate publică, în limita domeniilor de competenţă, în conformitate cu legislaţia în vigoare, exercită următoarele atribuţii:
    1) autorizează, avizează şi certifică activităţi, produse şi servicii cu impact asupra sănătăţii publice;
    2) înaintează autorităţilor publice centrale şi autorităţilor administraţiei publice locale, conform competenţelor, propuneri privind executarea legislaţiei sanitare, elaborarea şi realizarea planurilor de dezvoltare socială şi economică a teritoriilor, a programelor complexe de ocrotire a sănătăţii populaţiei, a mediului înconjurător, de îmbunătăţire a condiţiilor de muncă şi de trai, a programelor de instruire şi educaţie;
    3) sesizează autorităţile administraţiei publice şi organele de drept asupra încălcărilor constatate;
    4) propun autorităţilor de licenţiere retragerea licenţelor de activitate;
    5) dispun, în situaţii de risc grav şi imediat pentru sănătatea publică, suspendarea pînă la remedierea încălcărilor existente ale legislaţiei sanitare, iar în cazul imposibilităţii remedierii lor, interzic:
    a) lucrările de construcţie, precum şi darea în exploatare a unor obiective;
    b) activitatea întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor, secţiilor şi sectoarelor de producţie, exploatarea încăperilor, clădirilor, instalaţiilor, mijloacelor tehnice, precum şi activităţile de producere, comerţ şi prestare a serviciilor;
    c) producerea, lansarea, fabricarea şi utilizarea produselor economiei naţionale din rîndul celor care se supun autorizării sanitare;
    d) utilizarea, depozitarea şi transportul apei potabile din reţea, producerea, importul, depozitarea, transportul şi comercializarea materialelor care vin în contact cu produsele alimentare, folosirea apei în scopuri gospodăreşti, de menaj, culturale şi de asanare;
    e) plasarea pe piaţă a serviciilor/produselor periculoase pentru sănătatea populaţiei;
    f) plasarea pe piaţă a produselor, serviciilor şi activităţilor supuse autorizării sanitare conform legislaţiei sanitare aplicabile, dar neautorizate sanitar;
    7) înaintează autorităţilor administraţiei publice, întreprinderilor, organizaţiilor, persoanelor fizice şi juridice, indiferent de tipul de proprietate şi de forma juridică de organizare, prescripţii sanitare obligatorii pentru executare privind remedierea încălcărilor legislaţiei sanitare şi realizarea măsurilor de sănătate publică;
    8) decid asupra:
    a) sistării temporare a activităţii persoanelor purtătoare de agenţi patogeni ai bolilor contagioase, care prezintă pericol pentru sănătatea publică în virtutea specificului muncii;
    b) suspendării valabilităţii sau retragerii autorizaţiilor sanitare, avizelor sanitare;
    c) efectuării examenului medical şi supravegherii medicale a persoanelor care au fost în contact cu bolnavii contagioşi;
    d) izolării bolnavilor contagioşi şi a persoanelor suspecte de a fi sursă de agenţi patogeni ce prezintă pericol pentru sănătatea publică;
    e) efectuării dezinfecţiei, dezinsecţiei şi deratizării în focarele de boli transmisibile, precum şi în încăperile şi teritoriile în care se menţin condiţii pentru apariţia şi răspîndirea infecţiilor, cu excepţia unităţilor din lanţul alimentar;
    f) efectuării vaccinării preventive a populaţiei sau a unor grupuri de persoane conform indicaţiilor epidemiologice;
    9) examinează cauze contravenţionale în conformitate cu Codul contravenţional;
    10) sesizează organele de urmărire penală, cu transmiterea către acestea a materialelor relevante, în cazul sesizării elementelor constitutive ale unei infracţiuni;
    11) prezintă factorilor de decizie ierarhic superiori propuneri de aplicare a sancţiunilor disciplinare;
    12) solicită, în condiţiile legii, persoanelor fizice şi juridice care au comis încălcări ale legislaţiei sanitare restituirea cheltuielilor suportate în legătură cu efectuarea măsurilor de sănătate publică privind localizarea şi lichidarea focarelor şi/sau a cazurilor de îmbolnăvire, ca urmare a acestor încălcări;
    13) coordonează activităţile de prevenţie primară şi secundară.
    (3) Prescrierea suspendării activităţii conform alin. (2) pct. 5) poate fi parţială sau totală. Activitatea unității economice sau lucrările acesteia sînt suspendate parțial dacă, în urma controlului, sînt identificate neconformități care pot fi remediate în termene proxime, dar care, dacă nu sînt remediate, conduc iminent la apariția sau creează pericol direct pentru apariția urgenţelor de sănătate publică. Suspendarea totală a activităţii unității economice sau a lucrărilor în cadrul acesteia este dispusă în cazul în care în urma controlului sînt identificate încălcări foarte grave care vor conduce imediat și iminent la apariția urgenţelor de sănătate publică în proporții considerabile, iar aceste încălcări nu pot fi remediate fără stoparea totală a activității. Suspendarea activității unității economice se prescrie doar în măsura și în termenul în care este strict necesară pentru remedierea încălcărilor și înlăturarea pericolelor identificate.
    [Art.17 în redacţia LP175 din 21.07.17, MO301-315/18.08.17 art.535]
    [Art.17 modificat prin LP318 din 27.12.12, MO49-55/08.03.13 art.152]  
     Articolul 18. Drepturile personalului autorizat cu drept de
                           control de stat în sănătatea publică
    (1) Personalul abilitat cu drept de control de stat în sănătate publică activează în cadrul subdiviziunilor specializate în domeniul controlului din cadrul Agenției Naționale pentru Sănătate Publică.
    [Art.18 al.(1) în redacţia LP175 din 21.07.17, MO301-315/18.08.17 art.535]
    (11) Controlul de stat în domeniul sănătății publice al persoanelor care practică activitate de întreprinzător se planifică, se efectuează și se înregistrează în conformitate cu prevederile Legii nr. 131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător.
    [Art.18 al.(11) introdus prin LP230 din 23.09.16, MO369-378/28.10.16 art.755]
    (2) Personalul autorizat cu drept de control de stat în domeniul sănătăţii publice, în exerciţiul funcţiunii, are dreptul:
    1) să dispună de acces liber la obiectivele supuse supravegherii şi controlului de stat în domeniul sănătăţii publice;
    2) să verifice respectarea legislaţiei sanitare şi a altor acte normative în domeniul sănătăţii publice;
    3) să solicite persoanelor fizice şi juridice sau angajaţilor de la obiectivul supus supravegherii de stat informaţii verbale sau scrise privind activităţile cu impact asupra sănătăţii publice exercitate la acest obiectiv, de asemenea, prezentarea datelor personale, a licenţei, a autorizaţiei sanitare sau a oricărui permis de funcţionare, alte date şi informaţii relevante pentru sănătatea publică;
    4) să verifice şi/sau să facă copii ale documentelor relevante pentru sănătatea publică, perfectate în orice formă, inclusiv electronică;
    5) să efectueze testări, examinări sau măsurători, să monitorizeze orice situaţie şi să efectueze observaţii conform prevederilor prezentei legi;
    6) să recolteze, în cadrul procedurilor de control, probe de materiale, substanţe, articole, produse, apă, aer, sol şi altele ce pot constitui un risc pentru sănătatea publică;
    [Art.18 al.(2), pct.6) modificat prin LP175 din 21.07.17, MO301-315/18.08.17 art.535]
    7) să întocmească procese-verbale cu privire la contravenţii în baza constatărilor personale şi a probelor acumulate;
    8) să realizeze alte activităţi specifice, impuse de riscul deteriorării stării de sănătate a populaţiei.
    9) să verifice respectarea legislaţiei privind importul, producerea, ambalarea, etichetarea, inclusiv aplicarea avertismentelor de sănătate pe produsele din tutun, şi comercializarea produselor din tutun şi să aplice sancţiuni în conformitate cu legislaţia în vigoare;
   
[Art.18 al.(2), pct.9) introdus prin LP124 din 29.05.15, MO185-189/17.07.15; în vigoare 17.09.15]
    10) să verifice afişarea simbolului unic de interzicere a fumatului şi să aplice sancţiuni în conformitate cu legislaţia în vigoare;
   
[Art.18 al.(2), pct.10) introdus prin LP124 din 29.05.15, MO185-189/17.07.15; în vigoare 17.09.15]
    11) să verifice respectarea legislaţiei și să aplice sancţiuni în conformitate cu legislaţia în vigoare privind interzicerea:
    a) publicităţii în favoarea produselor din tutun;
    b)  plasării pe piaţă a altor produse din tutun decît produsele din tutun pentru fumat, a produselor care conţin nicotină adăugată în cantităţi mai mari decît cele prevăzute de legislaţia privind controlul tutunului, a produselor alimentare care conţin nicotină, a produselor din plante pentru fumat;
    c) prezentării produselor alimentare, jucăriilor şi a altor produse care fac asociere cu produsele din tutun;
    d) utilizării denumirilor mărcilor comerciale ale  produselor din tutun la promovarea altor produse sau servicii, precum şi a mărcilor comerciale ale altor produse sau servicii la promovarea produselor din tutun;
    e) utilizării accesoriilor pentru fumat (scrumiere, brichete) în scopul promovării directe sau indirecte a produselor din tutun;
    f) comercializării jucăriilor, produselor alimentare şi a altor produse care fac asociere cu produsele din tutun;
    g) expunerii vizibile a produselor din tutun în spaţiile comerciale accesibile publicului;
    h) fumatului în spaţiile publice închise şi semiînchise, la locurile de muncă, în spaţiile publice deschise administrate de instituţiile medico-sanitare, de învăţămînt, autorităţile publice centrale şi locale, inclusiv pe teritoriile aferente acestora, în raza de 10 metri de la intrarea în spaţiile publice închise şi la locurile de muncă, de la ferestrele care se deschid şi de la locurile/instalaţiile de captare a aerului pentru spaţiile publice închise şi pentru locurile de muncă; 
   
[Art.18 al.(2), pct.11) introdus prin LP124 din 29.05.15, MO185-189/17.07.15; în vigoare 17.09.15]
    12) să preleveze contra cost probe de tutun şi de produse din tutun plasate pe piaţa internă pentru verificarea conformităţii cu legislaţia privind reglementarea plasării pe piaţă şi consumului  produselor din tutun. Costurile pentru procurarea şi investigarea probelor sînt prevăzute anual în bugetul de stat pentru Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale;
   
[Art.18 al.(2), pct.12) introdus prin LP124 din 29.05.15, MO185-189/17.07.15; în vigoare 17.09.15]
    13) să înainteze propuneri organului de licenţiere privind retragerea licenţei pentru importul, fabricarea şi comercializarea angro a produselor din tutun, în cazurile prevăzute de Legea nr. 278-XVI din 14 decembrie 2007.
   
[Art.18 al.(2), pct.13) introdus prin LP124 din 29.05.15, MO185-189/17.07.15; în vigoare 17.09.15]
    (3) Personalul autorizat cu drept de control de stat în sănătatea publică, aflat în exerciţiul funcţiunii, poate să solicite sprijinul organelor de poliţie sau al oricărei alte persoane, după caz.
    (4) Constatările şi concluziile rezultate în urma activităţilor de control de stat în sănătatea publică, abaterile de la normele legale, recomandările şi termenele de remediere a deficienţelor, precum şi alte măsuri legale aplicate se consemnează în procesele-verbale de constatare a condiţiilor sanitare, în rapoartele de control sau în procesele-verbale de constatare a contravenţiei.
    Articolul 19. Obligaţiile specialiştilor Agenţiei Naţionale
                          pentru Sănătate Publică
   Conducătorii Agenției Naționale pentru Sănătate Publică și ai subdiviziunilor teritoriale ale acesteia, precum şi alt personal autorizat din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică, în limitele competenţei lor, sînt obligaţi:
    [Art.19 alineat modificat prin LP175 din 21.07.17, MO301-315/18.08.17 art.535]
    1) să dispună aplicarea prevederilor legislaţiei privind supravegherea sănătăţii publice, să controleze respectarea acestora şi să efectueze activităţile de care sînt responsabili;
    2) să dispună fără întîrziere, aplicînd principiul precauţiei, măsurile necesare de sănătate publică în cazul apariţiei unei boli, izbucniri sau a unui element de risc pentru sănătatea publică;
    3) să colaboreze, în activitatea de supraveghere de stat a sănătăţii publice, cu autorităţile administraţiei publice, cu alte instituţii şi organizaţii interesate;
    4) să asigure confidenţialitatea datelor conform legii, cu excepţia situaţiilor care constituie un risc pentru sănătatea publică;
    5) să evite implicarea directă sau indirectă în activităţi ce pot genera conflicte de interese în exercitarea obligaţiilor;
    6) să-şi perfecţioneze continuu cunoştinţele.
    Articolul 20. Sistemul informaţional de supraveghere
                         de stat a sănătăţii publice
    În scopul realizării prezentei legi, Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică va institui un sistem informaţional care va asigura:
    1) utilizarea potenţialului tehnologiilor electronice în comunicarea şi procesarea datelor;
    2) eficientizarea managementului în sănătatea publică;
    3) accesul la registre demografice;
    4) accesul la registrele privind morbiditatea prin boli transmisibile şi netransmisibile;
    5) colectarea şi procesarea informaţiei privind determinanţii stării de sănătate;
    6) integrarea laboratoarelor de sănătate publică în sistemul informaţional comun;
    7) utilizarea metodelor şi tehnologiilor noi de colectare şi procesare a datelor;
    8) accesul şi utilizarea sistemelor informaţionale geografice;
    9) respectul pentru aspectele etice, confidenţialitatea şi securitatea datelor;
    10) evaluarea accesibilităţii şi a calităţii serviciilor de sănătate publică;
    11) accesul publicului şi al factorilor de decizie la informaţie.
Capitolul IV
AUTORIZAREA SANITARĂ A PRODUSELOR,
SERVICIILOR ŞI ACTIVITĂŢILOR
    Articolul 21. Organizarea autorizării sanitare
    (1) Înainte de plasarea pe piaţă, produsele şi serviciile sînt supuse autorizării sanitare de către Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică. Modul de solicitare, acordare, suspendare și retragere a actelor permisive prevăzute de prezenta lege pentru agenții economici se stabilește de Legea nr. 160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător în partea în care nu este reglementat de prezenta lege.
    [Art.21 al.(1) modificat prin LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare 27.10.17]
    (2) Categoriile şi tipurile de produse şi servicii supuse autorizării sanitare se stabilesc prin regulamente sanitare aprobate de către Guvern.
    [Art.21 al.(2) modificat prin LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare 27.10.17]
    (3) Modul de organizare a autorizării sanitare, formele de autorizare sanitară specifice categoriilor de produse şi servicii şi termenele de eliberare a documentelor respective se stabilesc prin regulamente sanitare.
    (4) Produsele şi serviciile sînt supuse următoarelor forme de autorizare sanitară: notificarea, avizarea sanitară, înregistrarea de stat.
    [Art.21 al.(4) modificat prin LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare 27.10.17]
    (5) Activitatea obiectivelor cu impact asupra sănătăţii publice este supusă autorizării sanitare de funcţionare, cu excepţia obiectivelor din lanţul alimentar. Totodată, aceasta nu este obligatorie pentru obiectivele care au obținut autorizația sanitar-veterinară de funcționare sau înregistrarea oficială în domeniul siguranței alimentelor, în conformitate cu Legea nr. 50/2013 cu privire la controalele oficiale pentru verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate și de bunăstare a animalelor.
    [Art.21 al.(5) în redacția LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare 27.10.17]
    [Art.21 al.(5) modificat prin LP175 din 21.07.17, MO301-315/18.08.17 art.535]
    (51) Unităţile comerciale obţin autorizaţie sanitară de funcţionare în cazul în care desfăşoară activităţi stabilite în anexa nr. 4 la Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior.
    [Art.21 al.(51) introdus prin LP153 din 01.07.16, MO215-216/19.07.16 art.475]
    (6) Autorizarea sanitară a produselor şi serviciilor, autorizarea sanitară de funcţionare a obiectivelor se efectuează, în limitele competenţei, în baza solicitărilor depuse de persoane juridice sau fizice interesate, precum şi în baza expertizei sanitare a documentelor, produselor, serviciilor şi/sau activităţilor.
    [Art.21 al.(6) modificat prin LP318 din 27.12.12, MO49-55/08.03.13 art.152]
    (7) În cadrul autorizării sanitare, expertiza sanitară se efectuează contra plată, conform listei şi tarifelor serviciilor de sănătate publică aprobate de Guvern, iar avizele sanitare, certificatele de înregistrare, autorizaţiile sanitare de funcţionare se eliberează gratuit.
    [Art.21 al.(7) modificat prin LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare 27.10.17]
    (8) Plasarea pe piaţă a produselor şi serviciilor supuse autorizării sanitare conform legislaţiei sanitare aplicabile, însă neautorizate sanitar, este interzisă.
    Articolul 22. Notificarea
    Notificarea reprezintă o procedură de informare a autorităţii competente pentru supravegherea sănătăţii publice privind plasarea pe piaţă a unui produs sau serviciu şi despre caracteristicile relevante ale acestuia din punctul de vedere al sănătăţii publice.
    Articolul 23. Avizarea sanitară
    (1) Modul de solicitare, acordare și retragere a avizului sanitar pentru agenții economici se stabilește de Legea nr. 160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător în partea în care nu este reglementat de prezenta lege. Sînt supuse avizării sanitare următoarele activităţi, proiecte de documente, produse şi servicii, cu condiția respectării Legii nr. 161/2011 privind implementarea ghișeului unic în desfășurarea activității de întreprinzător:
    1) produsele și serviciile cu impact asupra sănătății publice;
    2) atribuirea terenurilor pentru construcţii/reconstrucţii;
    3) proiectele în cazurile prevăzute la art. 4 alin. (6) din Legea nr. 163/2010 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie;
    4) obiectivele construite/reconstruite, finanţate din bugetul de stat sau bugetele locale;
    5) standardele pentru produse şi servicii;
    6) tehnologiile de producere.
    (2) Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor efectuează avizarea sanitară și eliberează certificat de inofensivitate a produselor alimentare, inclusiv a celor ambalate, destinate exportului sau reexportului, conform procedurii specificate la art. 231, precum și în conformitate cu regulamentele aprobate de către Guvern în acest sens.
    [Art.23 în redacția LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare 27.10.17]
    [Art.23 modificat prin LP153 din 30.07.15, MO223/14.08.15 art.443]
    Articolul 231. Avizarea sanitară a produselor cu impact asupra
                            sănătății publice
    (1) Avizarea sanitară a produselor cu impact asupra sănătăţii publice se efectuează înainte de a fi plasate pe piață, în baza rezultatelor expertizei sanitare. Organul de stat de supraveghere a sănătăţii publice autorizează produsele din domeniul nealimentar specificate în anexa nr. 1.
    (2) Procedura de avizare sanitară a produselor are drept scop asigurarea conformităţii produselor şi sistemelor de producţie cu cerinţele stipulate în reglementările specifice categoriilor de produse. Avizarea produselor prevede mai multe categorii de verificare, precum:
    1) controlul, în punctele critice, pentru întregul proces tehnologic de fabricare a produselor;
    2) auditul sistemelor de asigurare a calităţii şi inofensivităţii;
    3) expertiza sanitară a produsului finit, care trebuie să asigure conformitatea produselor şi a sistemelor de producție cu exigenţele specificate, în scopul protejării consumatorului împotriva riscurilor legate de produse şi facilitării schimbărilor, în baza unei descrieri exacte a produsului.
    (3) Expertiza sanitară a produselor se efectuează prin:
    1) evaluarea sanitară a întreprinderii, cu efectuarea investigaţiilor de laborator asupra mostrelor de produse;
    2) expertiza sanitară a produselor, în baza contractelor de colaborare dintre producător (furnizor) şi importator (distribuitor);
    3) expertiza sanitară a unui lot concret de produse.
    (4) Expertiza sanitară a produselor include:
    1) recepţionarea şi înregistrarea cererii de efectuare a expertizei sanitare a produselor;
    2) efectuarea expertizei sanitare a actelor de însoţire a produselor;
    3) efectuarea investigaţiilor sanitare de laborator şi a măsurărilor;
    4) evaluarea rezultatelor expertizelor sanitare ale produselor;
    5) perfectarea şi eliberarea avizelor sanitare.
    (5) Pentru efectuarea expertizei sanitare a produselor, solicitantul prezintă o cerere, la care anexează următoarele:
    1) pentru produsele autohtone:
    a) confirmarea înregistrării întreprinderii producătoare în Republica Moldova;
    b) modelele etichetelor în original pentru produsele pentru care acestea sînt obligatorii;
    c) specificaţiile pentru produs;
    d) fişele tehnice şi de securitate pentru produsele chimice;
    e) mostrele produselor pentru expertiza sanitară;
    2) pentru produsele de import:
    a) actul ce confirmă originea produsului, precum şi, la decizia solicitantului, actul ce confirmă calitatea şi inofensivitatea produsului, obţinute în ţara exportatoare;
    b) specificaţiile pentru produs;
    c) fişele tehnice şi de securitate pentru produsele chimice;
    d) modelele etichetelor în original şi traducerea în limba de stat pentru produsele pentru care acestea sînt obligatorii;
    e) confirmarea înregistrării întreprinderii importatoare în Republica Moldova;
    f) mostrele produselor pentru expertiza sanitară.
    (6) Expertiza sanitară a produselor se efectuează în laboratoare acreditate în modul stabilit, în termen de cel mult 10 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii. În cazul în care metodologia de efectuare a investigațiilor prevede o altă durată de timp, solicitantul va fi informat, pentru a conveni asupra altor termene de eliberare a actelor permisive.
    (7) Pe teritoriul Republicii Moldova sînt recunoscute documentele ce confirmă inofensivitatea produselor eliberate de statele membre ale Uniunii Europene, ale Organizaţiei Mondiale a Comerţului şi ale Comunităţii Statelor Independente, echivalente cu cele naţionale conform actelor aprobate de către Guvern. Recunoaşterea documentelor se efectuează în termen de 10 zile lucrătoare, cu eliberarea avizului sanitar respectiv.
    (8) În cazul în care se stabileşte că produsul nu a fost supus expertizei complete, conform prevederilor regulamentelor sanitare, pentru evaluarea inofensivității şi, din acest motiv, poate prezenta pericol pentru sănătatea omului, precum şi dacă există dovezi că produsele au fost transportate şi/sau depozitate incorect, expertul este în drept să decidă efectuarea unor investigaţii de laborator suplimentare.
    (9) Corespunderea produsului supus expertizei sanitare cu prevederile regulamentelor sanitare se confirmă prin emiterea, după caz, a unuia dintre următoarele documente:
    1) aviz sanitar la producere în serie pentru producătorii autohtoni, eliberat pe un termen de 3 ani;
    2) aviz sanitar pentru produsele de import, eliberat pe un termen de un an, în baza contractelor de furnizare;
    3) aviz sanitar pentru un lot, eliberat pe termenul de valabilitate a produselor.
    (10) În cazul în care produsul supus expertizei sanitare nu corespunde prevederilor regulamentelor sanitare, mostrele acestuia sînt supuse expertizei repetate. În cazul confirmării repetate a necorespunderii produsului se emite hotărîrea de a se interzice plasarea pe piaţă a lotului supus expertizei, cu întreprinderea măsurilor de examinare a cauzelor de necorespundere cu prevederile regulamentelor sanitare.
    (11) Organizarea şi asigurarea supunerii investigaţiilor de laborator a produselor privind corespunderea acestora cu indicatorii de inofensivitate, efectuarea măsurilor de asigurare a inofensivităţii, precum şi neadmiterea plasării pe piaţă a produselor, în special a celor care nu corespund prevederilor regulamentelor sanitare, sînt obligaţiile producătorului, prestatorului, distribuitorului şi realizatorului producţiei.
    (12) Avizele sanitare se eliberează gratis.
    (13) Pentru grupele de produse prevăzute la anexa nr. 1, care se supun evaluării conformității cu prevederile reglementărilor tehnice corespunzătoare, certificatul sau declarația de conformitate substituie avizul sanitar. Avizele sanitare se eliberează de către organul de supraveghere de stat a sănătăţii publice doar pînă în momentul în care organismele de certificare acreditate din Republica Moldova vor emite certificat de conformitate a produselor reglementate, a căror certificare este stabilită prin reglementările tehnice, conform Legii nr. 235/2011 privind activităţile de acreditare şi de evaluare a conformităţii. Odată cu punerea în aplicare a unei reglementări tehnice, avizul sanitar pentru grupul corespunzător de produse se va elibera în calitate de document opţional de către organul de supraveghere de stat a sănătăţii publice, la discreția solicitantului.
    [Art.231 introdus prin LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare 27.10.17]
    Articolul 232. Autorizarea sanitară de funcţionare a obiectivelor
    (1) Se supun autorizării sanitare de funcţionare:
    1) obiectivele nou-construite, reconstruite, reprofilate şi modernizate, cu excepţia obiectivelor din lanţul alimentar care sînt supuse înregistrării sau autorizării sanitar-veterinare de către Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor;
    2) obiectivele în funcţiune, cu excepţia obiectivelor din lanţul alimentar care sînt supuse înregistrării sau autorizării sanitar-veterinare de către Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor. Lista de activităţi ale unităţilor comerciale pentru care se eliberează autorizaţii sanitare de funcţionare este prevăzută la anexa nr. 2.
    (2) Autorizarea sanitară de funcționare a obiectivelor nou-construite, reconstruite, reprofilate şi modernizate este obligatorie pentru toate categoriile de obiecte economice, cu excepţia prevăzută la alin. (1) pct. 1), cu respectarea cerințelor Legii nr. 231/2010 cu privire la comerţul interior, indiferent de tipul de proprietate şi genul de activitate, numărul lucrătorilor sau volumul producţiei, şi se realizează la etapa de dare în exploatare a obiectivelor.
    (3) Autorizarea sanitară de funcționare se efectuează în baza principiului ghişeului unic pentru:
    1) obiectivele nou-construite, reconstruite, reprofilate, modernizate în baza materialelor supravegherii de stat a sănătăţii publice preventive asupra obiectivelor în construcţie, reconstrucţie, reprofilare şi modernizare, la toate etapele stabilite – atribuirea terenurilor pentru construcţie, expertiza sanitară a documentelor de proiectare, recepţia obiectivelor în exploatare, rezultatele investigaţiilor de laborator şi măsurărilor instrumentale, efectuate la darea în exploatare a obiectivului;
    2) obiectivele în curs de desfăşurare a activităţii, în baza evaluării riscurilor, cu aplicarea cercetărilor de laborator şi, după caz, măsurărilor instrumentale în urma cărora se estimează nivelul de aplicare şi respectare a regulamentelor sanitare în/la:
    a) spaţiile unităţilor economice;
    b) documentaţia pentru procesul tehnologic de producere;
    c) asigurarea personalului cu echipament individual de protecţie și condiţii de igienă;
    d) estimarea sistemelor de control şi eficacitatea acestora pentru sănătatea publică;
    e) recoltarea mostrelor de produse sau factorilor de mediu, efectuarea măsurărilor factorilor fizici din mediu.
    (4) Obiectivele a căror activitate prevede funcţionarea pe un termen mai mic de un an, avînd activităţi sezoniere, zonele şi bazele de odihnă şi de întremare a populaţiei se autorizează sanitar în fiecare an înainte de începerea activităţilor şi prestarea serviciilor sezoniere.
    (5) Pentru obţinerea autorizaţiei sanitare de funcţionare, proprietarul sau deţinătorul dreptului de folosinţă asupra obiectivului ori reprezentantul acestora adresează o cerere către organul de stat de supraveghere a sănătăţii publice sau către subdiviziunile teritoriale ale acestuia. La cerere se anexează:
    1) confirmarea înregistrării agentului economic în Republica Moldova;
    2) copia de pe actul ce confirmă dreptul de proprietate sau dreptul de folosinţă asupra spaţiului;
    3) copia de pe lista grupelor de produse (mărfuri)/servicii ce urmează a fi fabricate, depozitate, comercializate, prestate.
    (6) Specialiştii organului de supraveghere de stat a sănătăţii publice sau ai subdiviziunii teritoriale a acestuia în a cărei rază de activitate se află obiectivul verifică corespunderea acestuia cu condiţiile de autorizare, stabilite prin normele sanitare în vigoare. În termen de 5 zile lucrătoare de la data depunerii cererii, în urma vizitei la faţa locului, se întocmeşte procesul-verbal de examinare a obiectivului, în care se indică corespunderea sau necorespunderea criteriilor sanitare stabilite pentru autorizarea sanitară de funcţionare a obiectivului și, după caz, se prescriu măsuri de remediere.
    (7) Autorizaţia sanitară de funcţionare se eliberează gratis, pe un termen de cel mult 5 ani, în decurs de cel mult 10 zile lucrătoare de la data depunerii cererii, în cazul în care obiectivul/activitatea corespunde normelor sanitare. În cazul necorespunderii grave cu normele sanitare și al imposibilității înlăturării neconformităților depistate, se emite refuz de autorizare sanitară și se eliberează o prescripţie sanitară. În cazul în care solicitantul nu primește răspuns în termenul stabilit de prezentul alineat, se consideră că obiectivul/activitatea a fost autorizat/ autorizată tacit.
    (8) În caz de schimbare sau extindere a genurilor de activitate ale solicitantului, se solicită o autorizaţie sanitară de funcţionare nouă în condiţiile respectării legislaţiei sanitare.
    (9) Autorizaţia sanitară de funcţionare se eliberează pe un formular tipizat, conform anexei nr. 3, și se semnează de către conducătorul organului de supraveghere de stat a sănătăţii publice sau, după caz, de conducătorul subdiviziunii teritoriale a acestuia.
    [Art.232 introdus prin LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare 27.10.17]
    Articolul 24. Înregistrarea de stat
    (1) Sînt supuse înregistrării de stat produsele şi serviciile care prezintă un pericol potenţial pentru sănătatea şi viaţa omului, precum:
    1) medicamentele;
    2) substanţele biodistructive;
    3) produsele biocide.
    [Art.24 al.(1), pct.1) în redacția LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare 27.10.17]
    (2) Înregistrarea de stat a substanţelor şi produselor menţionate la alin.(1) include:
    1) evaluarea siguranţei şi securităţii substanţelor şi produselor pentru sănătatea umană;
    2) stabilirea normativelor igienice şi de altă natură privind conţinutul substanţelor şi al unor componente ale produselor în mediul de viaţă;
    (3) Înregistrarea de stat a substanţelor şi a produselor menţionate la alin.(1) se efectuează de către Agenția Națională pentru Sănătate Publică, în modul stabilit de Guvern.
    [Art.24 al.(3) modificat prin LP175 din 21.07.17, MO301-315/18.08.17 art.535]
    Articolul 25. Înregistrarea medicamentelor
    Înregistrarea medicamentelor are loc potrivit procedurii prevăzute de Legea nr. 1456/1993 cu privire la activitatea farmaceutică.
    [Art.25 în redacția LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare 27.10.17]
   
Articolul 251. Certificatul de înregistrare a produsului biocid
    (1) Produsele biocide sînt plasate pe piaţă sau utilizate doar dacă sînt înregistrate de către organul de supraveghere de stat a sănătăţii publice conform procedurilor prevăzute de prezenta lege și de regulamentul sanitar aprobat de către Guvern și dacă au obținut certificatul de înregistrare a produsului biocid.
    (2) Certificatul de înregistrare a produsului biocid se acordă pentru un singur produs sau pentru o familie de produse biocide.
    (3) Produsele biocide sînt utilizate în conformitate cu clauzele şi condiţiile de înregistrare, precum şi cu cerinţele privind etichetarea şi ambalarea produselor specificate în regulamentul sanitar aprobat de către Guvern.
    (4) Certificatul se eliberează gratis, pe un termen de cel mult 10 ani.
    (5) Pentru a obține certificatul de înregistrare a produsului biocid, solicitantul depune on-line sau pe suport de hîrtie la organul de supraveghere de stat a sănătăţii publice următoarele acte:
    1) cererea de înregistrare a produsului biocid;
    2) dosarul cu privire la produsul biocid, care îndeplineşte cerinţele prevăzute de regulamentul sanitar;
    3) rezumatul caracteristicilor produsului biocid, care include informaţiile specificate în regulamentul sanitar.
    (6) Cererea de înregistrare a produsului biocid și dosarul se prezintă în limba de stat.
    (7) Nu se înregistrează produsul biocid pentru punerea la dispoziţie pe piaţă în vederea utilizării de către publicul larg dacă acesta:
    1) îndeplineşte criteriile pentru a fi clasificat astfel: toxic sau foarte toxic; cancerigen categoria 1 sau 2; mutagen categoria 1 sau 2; toxic pentru reproducere categoria 1 sau 2;
    2) îndeplineşte criteriile pentru a fi clasificat astfel: cu toxicitate orală acută categoria 1, 2 sau 3; cu toxicitate cutanată acută categoria 1, 2 sau 3; cu toxicitate acută prin inhalare (gaze şi praf/ceaţă) categoria 1, 2 sau 3; cu toxicitate acută prin inhalare (vapori) categoria 1 sau 2; cancerigen categoria 1A sau 1B; mutagen categoria 1A sau 1B; toxic pentru reproducere categoria 1A sau 1B;
    3) îndeplineşte criteriile pentru a fi identificat drept persistent, biocumulativ și toxic (PBT);
    4) are proprietăţi care afectează sistemul endocrin; sau
    5) are efecte neurotoxice sau imunotoxice asupra dezvoltării.
    (8) Organul de supraveghere de stat a sănătăţii publice reînnoieşte certificatul de înregistrare în cazul în care continuă să fie îndeplinite condiţiile prevăzute în regulamentul sanitar.
    (9) Pentru reînnoirea certificatului de înregistrare a produsului biocid, cererea se depune, conform procedurii stabilite, cu cel puţin 120 de zile înainte de data expirării certificatului respectiv.
    (10) Atunci cînd solicitantul unui certificat sau producătorul unui produs biocid intră în posesia unor informaţii referitoare la produsul biocid înregistrat în Republica Moldova, care ar putea avea efecte asupra înregistrării, acesta notifică imediat organul de supraveghere de stat a sănătăţii publice.
    (11) Notificarea prevăzută la alin. (10) se referă, în special, la următoarele elemente:
    1) date sau informaţii noi cu privire la efectele adverse ale produsului biocid asupra omului, în special asupra grupurilor vulnerabile, asupra animalelor sau asupra mediului;
    2) orice date conform cărora produsul biocid poate genera rezistenţă;
    3) date sau informaţii noi conform cărora produsul biocid nu este destul de eficace.
    (12) Organul de supraveghere de stat a sănătăţii publice anulează sau modifică în orice moment certificatul de înregistrare eliberat dacă:
    1) nu au fost îndeplinite condiţiile prevăzute în regulamentul sanitar;
    2) înregistrarea a fost acordată în baza unor informaţii false sau eronate;
    3) titularul certificatului nu şi-a îndeplinit obligaţiile specificate în certificat sau în regulamentul sanitar;
    4) titularul certificatului a solicitat motivat anularea sau modificarea acestuia.
    (13) În cazul în care organul de supraveghere de stat a sănătăţii publice anulează sau modifică certificatul de înregistrare conform alin. (12), acesta notifică în scris titularul certificatului. Titularul certificatului are dreptul să transmită organului de supraveghere de stat a sănătăţii publice, în termen de 30 de zile lucrătoare de la data recepţionării notificării privind anularea sau modificarea certificatului, observaţiile şi informaţiile suplimentare, pe care organul de supraveghere de stat a sănătăţii publice este obligat să le examineze şi să ţină cont de acestea, în mod corespunzător, în momentul luării deciziei finale.
    (14) Modificarea clauzelor şi condiţiilor certificatului se realizează numai de către organul de supraveghere de stat a sănătăţii publice, conform prevederilor regulamentului sanitar aprobat de către Guvern.
    (15) Organul de supraveghere de stat a sănătăţii publice, în momentul anulării sau modificării certificatului de înregistrare ori deciderii de a nu-l reînnoi, acordă o perioadă necesară pentru eliminarea, punerea la dispoziție pe piaţă şi utilizarea stocurilor existente, cu excepţia cazurilor în care continuarea punerii la dispoziție pe piaţă sau a utilizării produsului biocid constituie un risc foarte grav pentru sănătatea omului, pentru sănătatea animalelor sau pentru mediu.
    (16) Perioada prevăzută la alin. (15) nu trebuie să depăşească 180 de zile pentru punerea la dispoziție pe piaţă, la care se adaugă o perioadă de cel mult 180 de zile pentru eliminarea şi utilizarea stocurilor existente din produsul biocid respectiv.
    [Art.251 introdus prin LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare 27.10.17]
    Articolul 26. Expertiza sanitară
    (1) Expertiza sanitară include investigaţii, examinări, cercetări, experimentări, testări şi măsurători ale determinanţilor stării de sănătate.
    (2) Expertiza sanitară se efectuează de către experţii din cadrul instituţiilor Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică şi de alţi experţi abilitaţi, utilizîndu-se metode şi procedee de investigaţii şi măsurare oficial recunoscute.
    (3) Expertiza sanitară se efectuează în vederea:
    1) depistării şi prevenirii acţiunii nocive a determinanţilor stării de sănătate asupra omului;
    2) determinării cauzelor apariţiei şi răspîndirii bolilor transmisibile şi netransmisibile, inclusiv a intoxicaţiilor;
    3) determinării corespunderii sau necorespunderii documentaţiei de urbanism şi amenajare a teritoriului cu regulamentele sanitare;
    4) determinării corespunderii sau necorespunderii  produselor şi serviciilor cu regulamentele sanitare.
    [Art.26 al.(3), pct.4) modificat prin LP153 din 30.07.15, MO223/14.08.15 art.443]
    (4) Instituţiile Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică care efectuează expertizele sanitare poartă răspundere pentru calitatea şi veridicitatea lor conform legii.
    (5) Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale poate să solicite instituţiilor şi organizaţiilor de cercetări ştiinţifice, instituţiilor de învăţămînt superior, altor instituţii şi organizaţii, precum şi experţilor abilitaţi, efectuarea, în limita competenţelor, a expertizelor şi consultaţiilor speciale privind impactul determinanţilor stării de sănătate.
Capitolul V
DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANELOR FIZICE
ŞI JURIDICE ÎN DOMENIUL ASIGURĂRII SĂNĂTĂŢII PUBLICE

    Articolul 27. Drepturile persoanelor fizice
    Persoanele fizice au dreptul:
    1) la un mediu de viaţă favorabil, care se asigură prin realizarea unui complex de măsuri de prevenire a acţiunii factorilor nefavorabili ai mediului înconjurător asupra omului, prin îndeplinirea de către toate persoanele fizice şi juridice a cerinţelor legislaţiei sanitare, prin respectarea actelor normative privind securitatea şi siguranţa produselor şi serviciilor;
    2) să obţină informaţii complete şi veridice cu privire la:
    a) aspecte de activitate cu impact potenţial asupra sănătăţii publice;
    b) măsurile de sănătate publică întreprinse şi rezultatele acestora;
    c) siguranţa produselor şi serviciilor;
    3) să participe nemijlocit, fie printr-un reprezentant, fie prin organizaţii obşteşti, la elaborarea, examinarea şi adoptarea de către autorităţile publice a măsurilor de sănătate publică.
    Articolul 28. Drepturile persoanelor juridice
    Persoanele juridice au dreptul:
    1) să obţină de la autorităţile competente pentru supravegherea sănătăţii publice informaţii privind indicatorii de sănătate publică şi determinanţii stării de sănătate;
    2) să participe, în condiţiile legii, la elaborarea de către autorităţile publice a proiectelor de acte normative, politicilor şi programelor în domeniul sănătăţii publice.
    Articolul 29. Obligaţiile persoanelor fizice
    Persoanele fizice, în măsura în care capacitatea juridică le permite, sînt obligate:
    1) să-şi protejeze sănătatea proprie, a familiilor şi a copiilor lor, să asigure educaţia pentru sănătate a copiilor, folosind posibilităţile oferite de societate şi ducînd un mod de viaţă sănătos;
    2) să ia parte la promovarea măsurilor de sănătate publică;
    3) să îndeplinească hotărîrile Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică;
    4) să informeze angajatorul despre orice semn sau simptom de boală pe care l-au depistat în virtutea funcţiilor exercitate şi care prezintă risc pentru sănătatea publică.
    Articolul 30. Obligaţiile persoanelor juridice
    Persoanele juridice sînt obligate:
    1) să elaboreze şi să implementeze măsuri de sănătate publică, orientate spre prevenirea şi lichidarea poluării mediului înconjurător, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, de trai şi de odihnă a populaţiei, prevenirea apariţiei şi răspîndirii bolilor;
    2) să informeze în timp util Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică despre situaţiile de avarie, oprirea procesului de producţie, perturbările proceselor tehnologice, despre modificările în structura întreprinderii, despre situaţiile excepţionale, precum şi despre defectarea apeductelor magistrale, a prizelor de apă, a staţiilor de tratare a apei, a reţelelor de canalizare, a sistemelor de ventilare, de asemenea, despre cazurile de intoxicaţii şi îmbolnăviri profesionale care periclitează sănătatea publică;
    3) să îndeplinească hotărîrile Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică;
    4) să creeze condiţii pentru menţinerea şi ameliorarea sănătăţii populaţiei, pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi asigurarea unui mod de viaţă sănătos;
    5) să asigure instruirea igienică a angajaţilor;
    6) să organizeze examenul medical al angajaţilor în cazurile prevăzute de legislaţie;
    7) să asigure evaluarea riscurilor la locul de muncă şi să implementeze măsuri de protecţie a sănătăţii angajaţilor;
    8) să sisteze în mod independent activitatea întreprinderii sau a unui sector al acesteia în cazurile în care activitatea acestora nu corespunde legislaţiei sanitare;
    9) să asigure retragerea de pe piaţă a produselor şi serviciilor care prezintă un risc potenţial pentru sănătatea omului.
    Articolul 31.Controlul asupra producţiei,
                        produselor şiserviciilor
    (1) În scopul asigurării securităţii şi/sau siguranţei produselor şi a serviciilor pentru sănătatea umană, persoanele fizice şi juridice implementează sisteme de control specifice genului de activitate în procesele de producere şi plasare pe piaţă a produselor, de executare a lucrărilor şi prestare a serviciilor, inclusiv prin analize de laborator şi măsurători, conform actelor normative aplicabile.
    (2) Persoanele abilitate cu controlul asupra producţiei, produselor şi serviciilor sînt responsabile pentru efectuarea lui la timp, exhaustiv şi corect.
    (3) Instituţiile, întreprinderile şi organizaţiile, indiferent de forma de proprietate, sînt obligate să pună la dispoziţia reprezentanţilor autorizaţi cu drept de control de stat în sănătatea publică ai Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică tutunul şi produsele din tutun şi documentele aferente acestora pentru verificarea conformităţii cu legislaţia privind controlul tutunului.
    [Art.31 al.(3) introdus prin LP124 din 29.05.15, MO185-189/17.07.15; în vigoare 17.09.15]
Capitolul VI
CERINŢE GENERALE PRIVIND ASIGURAREA
SĂNĂTĂŢII PUBLICE
    Articolul 32. Sistematizarea şi construcţia localităţilor
    (1) La sistematizarea şi construcţia localităţilor trebuie să se prevadă condiţii sănătoase de trai pentru populaţie, amenajarea complexă a localităţilor, prevenirea, reducerea şi lichidarea acţiunii dăunătoare şi periculoase a factorilor mediului înconjurător asupra sănătăţii omului.
    (2) La elaborarea planurilor de urbanism şi dezvoltare a localităţilor, a proiectelor de sistematizare şi construcţie a localităţilor, la proiectarea mijloacelor de transport şi a altor mijloace tehnice, la amplasarea construcţiilor, instalaţiilor şi a altor obiective civile, industriale şi agricole, la alegerea terenurilor pentru construcţia acestora, precum şi la reconstruirea şi modernizarea obiectivelor menţionate, se vor respecta regulamentele sanitare.
    (3) În cazul nerespectării normelor sanitare la proiectarea şi construcţia unor edificii, instalaţii şi a altor obiective, persoanele fizice şi juridice responsabile de efectuarea acestor lucrări sînt obligate să suspende sau să înceteze în mod individual executarea şi finanţarea lucrărilor în cauză, notificînd acest lucru autorităţilor de supraveghere de stat a sănătăţii publice.
    (4) Repartizarea terenurilor pentru construcţia obiectivelor, darea în exploatare a obiectivelor finanţate din bugetul de stat sau bugetele locale, precum şi producerea şi folosirea mijloacelor de transport şi a altor mijloace tehnice sînt supuse avizării sanitare.
    [Art.32 al.(4) modificat prin LP153 din 30.07.15, MO223/14.08.15 art.443]
    (5) Proiectele de sistematizare şi construcţie a localităţilor, proiectele obiectivelor poluante, proiectele de construcţie şi reconstrucţie a obiectivelor civile, industriale şi agricole sînt supuse avizării sanitare.
    Articolul 33. Zonele de protecţie sanitară
    (1) Zonele de protecţie sanitară sînt stabilite în scopul prevenirii şi reducerii acţiunii nocive a factorilor de mediu poluaţi cu agenţi biologici, substanţe chimice şi factori fizici.
    (2) Dimensiunile zonelor de protecţie sanitară se stabilesc prin regulamente sanitare aprobate de Guvern, la propunerea Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale.
    Articolul 34. Solul şi menţinerea teritoriului
    (1) Teritoriile localităţilor, ale întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor trebuie menţinute în stare salubră.
    (2) Modul şi condiţiile de asigurare a stării sanitare adecvate a teritoriilor localităţilor se stabilesc de autorităţile administraţiei publice locale.
    (3) Reziduurile industriale şi menajere urmează a fi colectate, prelucrate, neutralizate, distruse şi/sau înhumate în modul şi în condiţiile corespunzătoare cerinţelor de securitate şi siguranţă pentru sănătatea umană.
    (4) Conţinutul substanţelor chimice, biologice şi radioactive din sol, potenţial periculoase pentru om, nu trebuie să depăşească valorile maxime admise, stabilite prin regulamentele sanitare.
    Articolul 35. Aerul atmosferic, cel din încăperi şi nivelul
                          factorilor fizici
    (1) Aerul atmosferic şi cel din încăperi, nivelurile de zgomot, vibraţii, iradieri electromagnetice, radiaţii ionizante şi alţi factori prezenţi în localităţi şi în locurile de aflare permanentă sau temporară a oamenilor nu trebuie să prezinte riscuri pentru sănătatea umană.
    (2) Persoanele fizice şi juridice sînt obligate să întreprindă măsuri de prevenire şi lichidare a poluării aerului atmosferic şi a celui din încăperi cu substanţe nocive, de diminuare a nivelurilor de zgomot, vibraţii, iradieri electromagnetice, radiaţii ionizante şi a altor factori fizici care afectează sănătatea populaţiei.
    (3) În jurul întreprinderilor industriale se stabilesc zone de protecţie sanitară la o anumită distanţă de teritoriile protejate, zonele de odihnă şi de recreere a populaţiei, instituţiile balneare, medico-sanitare, preşcolare, de învăţămînt şi casele de locuit.
    Articolul 36. Siguranţa produselor şi serviciilor
    (1) Produsele şi serviciile a căror fabricare, transport, păstrare şi utilizare implică participarea nemijlocită a omului nu trebuie să prezinte riscuri pentru sănătatea umană.
    (2) Persoanele fizice şi juridice responsabile de producerea şi lansarea unor produse care nu corespund legislaţiei sanitare în vigoare sînt obligate să suspende sau să înceteze în mod individual fabricarea şi plasarea acestora pe piaţă, asigurînd retragerea lor de la distribuitori şi consumatori.
    [Art.37 abrogat prin LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare 27.10.17]
    [Art.37 modificat prin LP318 din 27.12.12, MO49-55/08.03.13 art.152]   
    Articolul 38. Asigurarea sănătăţii nutriţionale
    (1) Promovarea alăptării va constitui una dintre priorităţi în asigurarea unui început de viaţă sănătos şi reducerea poverii bolilor.
    (2) Reducerea şi eliminarea malnutriţiei, ca problemă de sănătate publică, se vor realiza prin:
    1) asigurarea accesului categoriilor socialmente vulnerabile ale populaţiei, al femeilor gravide şi copiilor la produsele alimentare de primă necesitate;
    2) promovarea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor de alimentaţie raţională;
    3) fortificarea produselor alimentare de bază cu micronutrimente prin aplicarea tehnologiilor cost-eficiente;
    4) monitorizarea statutului nutriţional al populaţiei.
    (3) Controlul obezităţii se va realiza prin:
    1) modificarea determinanţilor sociali, economici şi de mediu în stilul de viaţă şi creşterea activităţii fizice;
    2) reducerea consumului de produse alimentare cu densitate energetică ridicată, condiţionată de grăsimi, zahăr şi sare, dar sărace în nutrimente;
    3) reducerea presiunii comerciale a produselor alimentare cu densitate energetică ridicată, în special asupra copiilor;
    4) reformularea produselor alimentare în vederea reducerii conţinutului de sare, zahăr şi grăsimi, în special cele saturate;
    5) asigurarea unei alimentaţii adecvate şi a educaţiei fizice în instituţiile preşcolare, cele de învăţămînt general şi superior;
    6) asigurarea accesului populaţiei la produsele alimentare sănătoase, în special la fructe şi legume.
    (4) Prin etichetarea, prezentarea şi publicitatea produselor alimentare se va asigura o informare corectă şi adecvată a consumatorului despre valoarea nutriţională a acestora.
    Articolul 39. Alimentarea populaţiei cu apă potabilă
    (1) Calitatea apei potabile livrată populaţiei nu trebuie să prezinte riscuri pentru sănătatea umană.
    (2) Cantitatea de apă potabilă livrată populaţiei trebuie să satisfacă necesităţile fiziologice şi gospodăreşti ale acesteia.
    (3) Persoanele juridice sînt obligate să întreprindă măsuri de dezvoltare a sistemelor de alimentare cu apă potabilă şi de canalizare.
    Articolul 40. Sursele de folosire a apei
    (1) Calitatea apei din sursele utilizate pentru alimentarea cu apă potabilă, sursele de apă minerală, sursele de apă destinate satisfacerii nevoilor gospodăreşti, de recreere ale populaţiei, de irigare a culturilor agricole trebuie să corespundă cerinţelor legislaţiei sanitare aplicabile.
    (2) Sursele de apă utilizate sînt supuse autorizării sanitare.
    (3) În jurul tuturor tipurilor de surse de apă se stabilesc zone de protecţie sanitară.
    (4) Persoanele fizice şi juridice sînt obligate să sisteze în mod independent distribuirea sau utilizarea apei în cazul în care calitatea apei din sursă nu corespunde regulamentelor sanitare.
    Articolul 41. Încăperile de locuit
    (1) Încăperile destinate pentru locuire temporară sau permanentă trebuie să dispună de condiţii sigure pentru sănătatea şi viaţa oamenilor.
    (2) Încăperile de locuit nu pot fi utilizate pentru producerea, prepararea, depozitarea produselor destinate plasării pe piaţă sau pentru prestarea de servicii în condiţiile în care aceste activităţi sau servicii prezintă un pericol potenţial pentru sănătatea umană.
    Articolul 42. Cerinţe faţă de mediul ocupaţional
    (1) În timpul exploatării încăperilor, instalaţiilor şi a utilajului de producţie trebuie să se asigure condiţii de muncă şi odihnă sigure pentru sănătatea angajaţilor, de asemenea, să se întreprindă măsuri de protecţie a mediului înconjurător şi de prevenire a apariţiei şi răspîndirii bolilor în rîndul populaţiei.
    (2) Condiţiile, locul şi procesul de muncă nu trebuie să acţioneze nociv asupra sănătăţii angajaţilor.
    (3) Persoanele fizice şi juridice sînt obligate să întreprindă măsuri sanitare privind asigurarea condiţiilor optime de muncă pentru angajaţi, să respecte cerinţele prevăzute de regulamentele sanitare şi alte acte normative faţă de procesele de producţie, instalaţiile tehnologice şi sanitaro-tehnice, organizarea locurilor de muncă, mijloacele individuale şi colective de protecţie a angajaţilor, regimul de muncă şi de odihnă al acestora.
    (4) Utilizarea maşinilor, mecanismelor, instalaţiilor, agregatelor, aparatelor şi a altor echipamente de lucru care reprezintă surse de factori fizici neionizanţi ce acţionează asupra organismului uman se admite doar în temeiul unui aviz sanitar ce confirmă corespunderea acestora cu regulamentele sanitare.
    (5) Clădirile şi încăperile de producţie, comerţ şi de menire socioeconomică, instalaţiile şi utilajul de producţie care reprezintă surse de factori fizici neionizanţi cu impact potenţial asupra organismului uman sînt supuse autorizării sanitare de funcţionare.
    Articolul 43.Cerinţe privind lucrările cu surse de
                          radiaţii ionizante
    (1) Lucrările cu surse generatoare de radiaţii ionizante se vor efectua cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare în domeniul activităţilor nucleare şi radiologice, a regulamentelor şi normativelor sanitare în domeniul radioprotecţiei.
    (2) Obiectivele nucleare şi radiologice, precum și echipamentul medical, cu excepția surselor de radiații ionizante, se supun supravegherii și autorizării sanitare.
    [Art.43 al.(2) în redacția LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare 27.10.17]
    (3) Personalul aflat în sfera de acţiune a radiaţiilor ionizante în cadrul practicilor de utilizare a materialelor radioactive şi a altor surse de radiaţii ionizante, pacienţii expuşi la radiaţii în cadrul iradierii medicale şi populaţia aflată în zona urgenţelor nucleare şi radiologice sînt supuşi monitorizării permanente, cu determinarea dozelor de expunere la radiaţii ionizante.
    (4) Persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activităţi nucleare şi radiologice sînt obligate să asigure condiţii pentru monitorizarea expunerii la radiaţii ionizante şi pentru estimarea stării de sănătate a angajaţilor, să creeze condiţii sigure de muncă cu utilizarea surselor de radiaţii ionizante.
    Articolul 44. Condiţiile de educaţie a populaţiei
    (1) În instituţiile preşcolare, cele de învăţămînt general şi superior, la întreprinderile şi organizaţiile care oferă instruire profesională se vor asigura condiţii pentru menţinerea şi fortificarea sănătăţii, se va organiza educaţia pentru sănătate şi se va promova un mod de viaţă sănătos.
    (2) Programele, metodele şi regimurile de educaţie şi instruire, manualele, mărfurile şi publicaţiile tipărite pentru copii, mijloacele tehnice şi terminalele video, precum şi mobilierul şcolar se supun avizării sanitare.
    (3) Teritoriile şi încăperile utilizate în procesul de educaţie vor corespunde regulamentelor sanitare.
    Articolul 45. Instruirea igienică a angajaţilor
    (1) Prin instruire igienică se înţelege acumularea cunoştinţelor şi a deprinderilor profesionale în scopul asigurării siguranţei şi securităţii produselor şi serviciilor în cadrul activităţilor profesionale.
    (2) Lista profesiilor care necesită instruire igienică obligatorie se aprobă de Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale.
    (3) Programele de instruire igienică se aprobă de Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale.
    (4) Instruirea igienică este realizată de către persoanele fizice şi juridice autorizate.
    (5) Pentru exercitarea profesiilor conţinute în lista menţionată la alin.(2) se admit persoanele care au făcut instruirea igienică obligatorie.
Capitolul VII
PROMOVAREA SĂNĂTĂŢII
    Articolul 46. Organizarea promovării sănătăţii
    (1) Promovarea sănătăţii este o parte componentă obligatorie a legislaţiei, politicilor şi programelor de dezvoltare implementate la nivel central şi local.
    (2) Priorităţile în domeniul promovării sănătăţii sînt stabilite şi coordonate de către autorităţile competente pentru supravegherea sănătăţii publice şi includ (dar nu se limitează la) următoarele:
    1) planificarea familiei;
    2) sănătatea mamei şi a copilului;
    3) promovarea igienei personale şi a celei comunitare;
    4) reducerea consumului de alcool;
    5) combaterea tabagismului şi a narcomaniei;
    6) alimentaţia raţională;
    7) combaterea obezităţii şi evitarea sedentarismului.
    (3) Autorităţile publice centrale şi autorităţile administraţiei publice locale vor asigura realizarea măsurilor de promovare a sănătăţii prin:
    1) elaborarea, aprobarea şi implementarea programelor de promovare a sănătăţii, identificînd activităţile, termenele de executare, autorităţile responsabile şi sursele de finanţare;
    2) formarea parteneriatelor public-private;
    3) antrenarea instituţiilor educaţionale şi de sănătate, a societăţii civile, a comunităţilor, a reprezentanţilor cultelor, a mijloacelor de informare în masă, a liderilor de opinie şi a altor parteneri interesaţi.
    Articolul 47. Instruirea în domeniul promovării sănătăţii
    (1) Autorităţile competente pentru supravegherea sănătăţii publice organizează şi coordonează instruirea în domeniul promovării sănătăţii.
    (2) Instruirea în domeniul promovării sănătăţii este parte integrantă a programelor educaţionale pentru specialiştii din domeniul sănătăţii, educaţiei, social şi administrativ.
    (3) Curriculele de instruire preşcolară, generală, preuniversitară şi universitară vor prevedea cursuri obligatorii şi tematici în domeniul promovării sănătăţii.
    Articolul 48. Difuzarea informaţiilor de promovare
                         a sănătăţii
    (1) Campaniile şi acţiunile de masă pentru informare, educare şi comunicare în vederea promovării sănătăţii, organizate de persoane fizice şi juridice, se avizează de către Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică.
    (2) Difuzorii de publicitate sînt obligaţi să acorde informaţiilor dedicate promovării sănătăţii cel puţin 5% din timpul/spaţiul publicitar zilnic, în modul stabilit.
    (3) Conţinutul informaţiilor prevăzute la alin.(2) va fi aprobat în prealabil de Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică.
Capitolul VIII
SUPRAVEGHEREA ŞI PREVENIREA MALADIILOR
    Articolul 49. Examenele medicale profilactice
    (1) În vederea ocrotirii sănătăţii, prevenirii apariţiei şi răspîndirii bolilor transmisibile şi a celor profesionale, angajaţii şi persoanele care practică munca individuală sînt supuşi obligatoriu examenelor medicale la angajare şi examenelor periodice în cazurile prevăzute de legislaţie.
    (2) Lista profesiilor şi a factorilor de producţie nocivi, precum şi a lucrărilor pentru executarea cărora se efectuează examene medicale la angajare şi examene periodice, se aprobă de către Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale.
    (3) Responsabilitatea pentru efectuarea examenelor medicale la angajare şi a examenelor periodice o poartă angajatorii, angajaţii şi persoanele care practică munca individuală.
    (4) Angajaţii care refuză să se supună examenelor medicale la angajare şi examenelor periodice nu se admit la lucru decît după efectuarea acestora.
    (5) Rezultatele examenelor medicale se înscriu în fişele medicale individuale, confirmîndu-se admiterea la lucru, în modul stabilit de Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale.
    Articolul 50.Prevenirea şi controlul bolilor netransmisibile
    (1) Prevenirea şi controlul bolilor netransmisibile reprezintă o prioritate de sănătate publică şi constituie subiectul politicilor de dezvoltare social-economică.
    (2) Prevenirea şi controlul bolilor netransmisibile se efectuează prin acţiuni complexe de prevenţie primară şi secundară.
    (3) Acţiunile primordiale de prevenire şi control al bolilor netransmisibile sînt orientate spre susţinerea aspiraţiilor indivizilor şi ale comunităţii privind asigurarea şi formarea unui comportament sănătos de viaţă.
    (4) Reducerea impactului factorilor de risc se va efectua prin acţiuni complexe şi va include (dar nu se va limita la):
    1) combaterea tabagismului;
    3) combaterea narcomaniei;
    4) raţionalizarea alimentaţiei;
    5) reducerea sedentarismului, a hipodinamiei şi sporirea activităţii fizice;
    6) reducerea obezităţii;
    7) controlul hipertensiunii arteriale;
    8) controlul diabetului zaharat;
    9) prevenirea şi controlul dislipidemiilor;
    10) ameliorarea sănătăţii mentale;
    11) prevenirea leziunilor traumatice, inclusiv a traumatismului rutier.
    (5) Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale stabileşte modul de organizare a supravegherii de stat a bolilor netransmisibile.
    Articolul 51. Prevenirea şi controlul bolilor
                          transmisibile
    (1) Prevenirea şi controlul bolilor transmisibile se efectuează prin următoarele acţiuni complexe de sănătate publică:
    1) prevenirea răspîndirii internaţionale a bolilor;
    2) supravegherea epidemiologică;
    3) organizarea măsurilor de răspuns la urgenţele de sănătate publică;
    4) efectuarea vaccinărilor profilactice;
    5) implementarea programelor de prevenire şi control al bolilor;
    6) asigurarea populaţiei cu produse şi servicii sigure pentru sănătatea umană;
    7) siguranţa şi securitatea activităţilor ce implică utilizarea agenţilor biologici;
    8) igiena personală şi promovarea unui mod de viaţă sănătos;
    9) igiena şi salubrizarea localităţilor.
    (2) Lista bolilor transmisibile supuse înregistrării şi notificării se aprobă de Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale.
    (3) Instituţiile medicale, indiferent de tipul de proprietate şi forma de organizare juridică, sînt obligate să asigure evidenţa separată a bolnavilor de boli transmisibile şi, în cazul depistării acestora, să informeze Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică în decurs de 24 de ore.
    (4) Bolnavii de boli contagioase, persoanele suspecte de aceste boli şi cele care au venit în contact cu ei vor fi supuse examenului medical, supravegherii medicale, tratamentului, iar în caz de necesitate, spitalizării, izolării sau carantinei.
    (5) În focarele de boli transmisibile se efectuează măsuri de sănătate publică conform instrucţiunilor aprobate de Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale.
    (6) Persoanele purtătoare de agenţi patogeni, care pot fi surse de transmitere a bolilor contagioase ca urmare a specificului producţiei sau al muncii executate, nu sînt admise în cîmpul muncii sau sînt transferate la o altă muncă, după caz.
    Articolul 52. Vaccinarea profilactică a populaţiei
    (1) Vaccinarea profilactică a populaţiei împotriva bolilor infecţioase include vaccinări profilactice sistematice, vaccinări conform indicaţiilor epidemiologice şi vaccinări recomandate.
    (2) Vaccinarea profilactică sistematică a populaţiei este garantată şi asigurată de stat la vîrstele şi pentru grupurile de populaţie stabilite în Programul naţional de imunizări.
    (3) Lista bolilor infecţioase contra cărora se aplică vaccinarea profilactică sistematică şi lista grupurilor de risc se aprobă de Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale.
    (4) Condiţiile, indicaţiile şi modul de organizare a vaccinărilor conform indicaţiilor epidemiologice sînt stabilite de către Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale.
    (5) Modul de organizare a vaccinărilor recomandate este stabilit de către Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale.
    (6) Admiterea copiilor în colectivităţi şi instituţii educaţionale şi de recreere este condiţionată de faptul vaccinării lor profilactice sistematice.
    Articolul 53. Prevenirea răspîndirii internaţionale a bolilor
    (1) Prevenirea răspîndirii internaţionale a bolilor extrem de periculoase şi a altor urgenţe de sănătate publică cu potenţial internaţional de răspîndire se efectuează în conformitate cu Regulamentul sanitar internaţional (2005), prin:
    1) instituirea unor capacităţi minime de supraveghere în punctele de trecere a frontierei de stat;
    2) asigurarea capacităţilor de depistare, confirmare, notificare rapidă şi izolare la sursă a evenimentelor de sănătate cu potenţial internaţional de răspîndire.
    (2) Lista bolilor extrem de periculoase şi a altor urgenţe de sănătate publică cu potenţial internaţional de răspîndire se aprobă de Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale.
    (3) Lucrările cu substrate biologice, cu microorganisme sau cu toxine se efectuează cu respectarea regulamentelor sanitare şi în baza autorizaţiei sanitare.
Capitolul IX
URGENŢELE DE SĂNĂTATE PUBLICĂ
    Articolul 54. Prevenirea şi managementul urgenţelor
                         de sănătate publică
    Prevenirea urgenţelor de sănătate publică şi managementul acestora includ:
    1) abordarea integrată a tuturor pericolelor pentru sănătatea publică, inclusiv a cazurilor de bioterorism;
    2) mobilizarea multisectorială în vederea asigurării gradului adecvat de pregătire pentru urgenţele de sănătate publică;
    3) abordarea integrată a activităţilor de prevenire şi management al urgenţelor de sănătate publică, care include (dar nu se limitează la):
    a) evaluarea riscurilor;
    b) reducerea vulnerabilităţilor şi diminuarea pericolelor;
    c) evaluarea gradului de pregătire pentru urgenţele de sănătate publică la nivel naţional şi local;
    d) estimarea prejudiciului cauzat de urgenţele de sănătate publică;
    e) evaluarea necesităţilor şi organizarea măsurilor de răspuns la urgenţele de sănătate publică;
    4) definirea responsabilităţilor;
    5) stabilirea procedurilor de instituire şi anulare a stării de urgenţă în sănătatea publică;
    6) alocarea resurselor umane, financiare şi materiale;
    7) stabilirea mecanismelor de informare şi instruire a populaţiei.
    Articolul 55. Asigurarea unui grad adecvat de pregătire
                         pentru urgenţele de sănătate publică
    (1) În scopul asigurării unui grad adecvat de pregătire pentru urgenţele de sănătate publică, Guvernul:
    1) instituie Comisia naţională extraordinară de sănătate publică;
    2) aprobă regulamentul de activitate a Comisiei naţionale extraordinare de sănătate publică;
    3) examinează, în cadrul Comisiei naţionale extraordinare de sănătate publică, gradul de pregătire pentru urgenţele de sănătate publică, conform legislaţiei şi la propunerea Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale;
    4) aprobă la nivel naţional planuri de măsuri pentru asigurarea unui grad adecvat de pregătire pentru urgenţele de sănătate publică;
    5) decide introducerea, suspendarea sau anularea măsurilor de izolare şi/sau carantină la nivel naţional şi al unităţilor administrativ-teritoriale, în baza propunerilor Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale.
    (2) Autorităţile administraţiei publice locale:
    1) instituie comisii teritoriale extraordinare de sănătate publică;
    2) aprobă regulamentul de activitate a comisiei teritoriale extraordinare de sănătate publică;
    3) examinează, în cadrul comisiei teritoriale extraordinare de sănătate publică, gradul de pregătire pentru urgenţele de sănătate publică în conformitate cu legislaţia, cu hotărîrile Comisiei naţionale extraordinare de sănătate publică şi cu propunerile autorităţilor competente pentru supravegherea sănătăţii publice;
    4) aprobă, la nivel teritorial, planuri de măsuri pentru asigurarea unui grad adecvat de pregătire pentru urgenţele de sănătate publică;
    5) decid introducerea, suspendarea sau anularea măsurilor de izolare şi/sau carantină la nivel de localitate sau comunitate în baza propunerilor autorităţilor competente pentru supravegherea sănătăţii publice.
    (3) Autorităţile competente pentru supravegherea sănătăţii publice organizează activităţi de asigurare a gradului adecvat de pregătire pentru urgenţele de sănătate publică, care includ (dar nu se limitează la):
    1) evaluarea pericolelor ce pot cauza urgenţe de sănătate publică şi prognozarea consecinţelor acestora;
    2) planificarea măsurilor de prevenire, diminuare, răspuns şi lichidare a consecinţelor urgenţelor de sănătate publică;
    3) supravegherea permanentă prin intermediul investigaţiilor epidemiologice şi a celor de laborator în scopul depistării şi identificării precoce a factorilor ce pot cauza declanşarea urgenţelor de sănătate publică;
    4) depistarea precoce, localizarea, izolarea şi lichidarea focarelor urgenţelor de sănătate publică, cu instituirea, în caz de necesitate, a unor regimuri restrictive;
    5) planificarea, organizarea şi efectuarea măsurilor profilactice de protecţie a populaţiei (vaccinarea, tratamentul profilactic, dezinfecţia etc.);
    6) acordarea asistenţei medicale populaţiei afectate de impactul urgenţelor de sănătate publică;
    7) crearea, instruirea şi menţinerea în stare de pregătire permanentă a echipelor de răspuns în cazul urgenţelor de sănătate publică;
    8) crearea şi menţinerea rezervelor de materiale medico-sanitare;
    9) instruirea şi informarea populaţiei privind pericolele, căile de prevenire şi regulile de comportament în cazul urgenţelor de sănătate publică.
    Articolul 56. Măsuri privind detectarea şi notificarea
                          urgenţelor de sănătate publică
    (1) Lista bolilor şi lista problemelor de sănătate care întrunesc criteriile de urgenţă de sănătate publică se aprobă de Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale.
    (2) Mecanismul de detectare şi notificare a urgenţelor de sănătate publică este stabilit de Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale şi include cel puţin:
    1) detectarea şi notificarea de către un lucrător medical a cazurilor de boală ce întrunesc criteriile de urgenţă de sănătate publică;
    2) detectarea şi notificarea de către un conducător de laborator, indiferent de forma de proprietate şi subordonare, a unor cazuri de îmbolnăvire a persoanelor sau identificarea unor agenţi biologici, chimici sau radiologici care întrunesc criteriile de urgenţă de sănătate publică;
    3) detectarea şi notificarea de către un farmacist a cazurilor de consum neobişnuit sau excesiv de medicamente pentru boli şi probleme de sănătate care întrunesc criteriile de urgenţă de sănătate publică;
    4) detectarea şi notificarea de către un specialist veterinar, un conducător de laborator veterinar, un posesor de animale sau un îngrijitor de animale a cazurilor de îmbolnăvire a animalelor care întrunesc criteriile de urgenţă de sănătate publică.
    (3) Mecanismul de investigare a urgenţelor de sănătate publică este stabilit de Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale şi include cel puţin:
    1) verificarea evenimentului notificat pentru a stabili dacă el reprezintă o urgenţă de sănătate publică;
    2) investigarea cazurilor de boală în vederea stabilirii sursei pericolului şi recomandării măsurilor de control/limitare a evenimentului prin:
    a) identificarea indivizilor;
    b) intervievarea indivizilor;
    c) examinarea încăperilor, spaţiilor, obiectelor şi materialelor;
    3) comunicarea informaţiei privind urgenţa de sănătate publică de către autoritatea competentă pentru supravegherea sănătăţii publice autorităţilor de sănătate, altor autorităţi ale administraţiei publice locale sau centrale şi populaţiei, limitînd-o la tipul şi volumul necesar pentru prevenirea bolii, tratamentul ei, pentru controlul şi supravegherea pericolului.
    Articolul 57. Evaluarea riscului de declanşare a
                          urgenţei de sănătate publică
    (1) Autorităţile competente pentru supravegherea sănătăţii publice evaluează în permanenţă riscurile de declanşare a urgenţelor de sănătate publică.
    (2) Evaluarea riscurilor de declanşare a urgenţei de sănătate publică se efectuează în baza unor dovezi argumentate ştiinţific, iar în lipsa acestora – se aplică principiul precauţiei.
    (3) În baza evaluării riscurilor de declanşare a urgenţei de sănătate publică, autorităţile responsabile de sănătate clasifică aceste riscuri pe categorii de alertă după cum urmează:
    1) alertă cu cod galben – risc posibil de declanşare a unei urgenţe de sănătate publică;
    2) alertă cu cod portocaliu – risc probabil de declanşare a unei urgenţe de sănătate publică;
    3) alertă cu cod roşu – risc iminent de declanşare a unei urgenţe de sănătate publică.
    (4) Autorităţile competente pentru supravegherea sănătăţii publice comunică categoria de alertă privind riscul de declanşare a urgenţei de sănătate publică conform procedurii aprobate de Guvern.
    Articolul 58. Declararea stării de urgenţă în sănătatea
                          publică
    (1) Starea de urgenţă în sănătatea publică se declară de către Comisia naţională extraordinară de sănătate publică şi/sau comisia teritorială extraordinară de sănătate publică, la propunerea directorului Agenției Naționale pentru Sănătate Publică sau a conducătorilor centrelor de sănătate publică responsabile pentru teritoriul respectiv.
    [Art.58 al.(1) modificat prin LP175 din 21.07.17, MO301-315/18.08.17 art.535]
    (2) Starea de urgenţă în sănătatea publică este declarată prin emiterea unei hotărîri a Comisiei naţionale extraordinare de sănătate publică sau a unei comisii teritoriale extraordinare de sănătate publică.
    (3) Hotărîrea de declarare a stării de urgenţă în sănătatea publică va include cel puţin:
    1) descrierea naturii urgenţei de sănătate publică;
    2) specificarea unităţii teritoriale, administrative sau geografice care constituie subiectul acestei hotărîri;
    3) condiţiile care au condus la declanşarea urgenţei de sănătate publică;
    4) durata de timp pentru care se instituie starea de urgenţă în sănătatea publică;
    5) autoritatea competentă pentru supravegherea sănătăţii publice responsabilă de gestionarea urgenţei de sănătate publică.
    (4) Declararea stării de urgenţă în sănătatea publică implică punerea în acţiune a planurilor de măsuri de răspuns la nivel naţional, regional, local, în unităţile teritoriale, administrative sau geografice afectate, inclusiv:
    1) mobilizarea forţelor şi resurselor necesare pentru realizarea măsurilor de răspuns;
    2) distribuirea şi utilizarea oricăror bunuri, echipamente şi materiale stocate sau disponibile în acest scop.
    (5) În perioada stării de urgenţă în sănătatea publică, Comisia naţională extraordinară de sănătate publică sau comisia teritorială extraordinară de sănătate publică are dreptul:
    1) să creeze condiţii speciale de activitate, de viaţă şi deplasare pentru persoanele fizice şi juridice;
    2) să utilizeze toate resursele şi mijloacele disponibile pentru organizarea măsurilor de răspuns;
    3) să solicite ajutorul autorităţilor centrale sau al autorităţilor locale.
    (6) Autoritatea competentă pentru supravegherea sănătăţii publice responsabilă de gestionarea urgenţei de sănătate publică asigură coordonarea tuturor aspectelor legate de implementarea planului măsurilor de răspuns la urgenţa de sănătate publică, avînd dreptul şi obligaţia pentru:
    1) pronosticarea şi evaluarea urgenţei de sănătate publică;
    2) elaborarea propunerilor pentru asigurarea unui grad adecvat de pregătire pentru urgenţa de sănătate publică;
    3) consultarea propunerilor privind asigurarea gradului adecvat de pregătire pentru urgenţa de sănătate publică cu autorităţile locale şi centrale;
    4) colaborarea cu autorităţile publice centrale şi autorităţile administraţiei publice locale, cu organizaţiile de stat şi private pentru asigurarea gradului adecvat de pregătire pentru urgenţa de sănătate publică;
    5) organizarea acţiunilor de informare a publicului privind urgenţa de sănătate publică şi măsurile întreprinse sau care trebuie întreprinse pentru asigurarea unui grad adecvat de pregătire pentru urgenţa de sănătate publică.
    (7) Autoritatea competentă pentru supravegherea sănătăţii publice responsabilă de gestionarea urgenţei de sănătate publică asigură implementarea unui sistem de identificare clară a personalului de sănătate publică antrenat în activităţile de răspuns, şi anume:
    1) sistemul de identificare va include (dar nu se va limita la) inscripţii speciale, însemne speciale, îmbrăcăminte specială;
    2) personalul de sănătate publică antrenat în activităţile de răspuns este obligat să poarte în public însemnele sistemului de identificare stabilit.
    (8) Pe perioada stării de urgenţă în sănătatea publică, autoritatea competentă pentru supravegherea sănătăţii publice responsabilă de gestionarea urgenţei are dreptul să solicite ajutorul poliţiei sau al altor autorităţi responsabile de securitatea publică în vederea aplicării legii.
    Articolul 59. Anularea stării de urgenţă în sănătatea publică
    (1) Anularea stării de urgenţă în sănătatea publică se declară de către Comisia naţională extraordinară de sănătate publică şi/sau comisia teritorială extraordinară de sănătate publică, la propunerea medicului-şef sanitar de stat al Republicii Moldova sau a medicului-şef sanitar de stat din teritoriul respectiv.
    (2) Starea de urgenţă în sănătatea publică se anulează prin emiterea unei hotărîri a Comisiei naţionale extraordinare de sănătate publică sau a comisiei teritoriale extraordinare de sănătate publică care a declarat această stare.
    (3) Hotărîrea de anulare a stării de urgenţă în sănătatea publică va include cel puţin:
    1) descrierea naturii urgenţei de sănătate publică;
    2) specificarea unităţii teritoriale, administrative sau geografice care constituie subiectul acestei hotărîri;
    3) condiţiile care fac posibilă anularea stării de urgenţă în sănătatea publică;
    4) data la care intră în vigoare anularea stării de urgenţă în sănătatea publică.
    Articolul 60. Împuterniciri speciale referitoare la încăperi şi bunuri
                         pe perioada stării de urgenţă în sănătatea publică
    În perioada stării de urgenţă în sănătatea publică, autoritatea competentă pentru supravegherea sănătăţii publice responsabilă de gestionarea urgenţei are dreptul să solicite:
    1) măsuri de urgenţă referitoare la încăperi şi materiale, precum închiderea, decontaminarea sau distrugerea acestora în cazul în care ele prezintă un pericol iminent pentru sănătatea publică;
    2) asigurarea accesului la încăperi, proprietăţi, căi de acces şi spaţii publice, precum şi controlul acestora;
    3) dispunerea distrugerii în siguranţă a deşeurilor periculoase;
    4) procurarea de urgenţă şi distribuirea imunoglobulinelor, serurilor, vaccinurilor şi a altor produse necesare pentru imunizare şi profilaxia bolilor, de asemenea a antibioticelor şi preparatelor antimicrobiene, a sîngelui, derivatelor din sînge şi a altor produse necesare pentru controlul urgenţei de sănătate publică;
    5) prioritizarea, în caz de insuficienţă, a produselor şi a mijloacelor pentru controlul urgenţei de sănătate publică, a necesarului de aceste produse şi mijloace, reglementarea consumului lor prin instituirea unor restricţii şi stabilirea de cote, distribuirea şi transportul produselor în cauză;
    6) identificarea grupurilor prioritare de populaţie care vor fi acoperite de măsuri de protecţie şi control al riscurilor.
    Articolul 61. Împuterniciri speciale referitoare la persoane
                          pe perioada stării de urgenţă în sănătatea publică
    În perioada stării de urgenţă în sănătatea publică, autoritatea competentă pentru supravegherea sănătăţii publice responsabilă de gestionarea urgenţei poate să dispună:
    1) efectuarea examenelor medicale şi/sau a testărilor;
    2) vaccinarea şi/sau tratamentul preventiv;
    3) izolarea şi/sau carantina unei persoane sau a unui grup de persoane, inclusiv a acelora care nu au urmat prescripţiile privind efectuarea examenelor medicale, a testărilor, vaccinării ori a tratamentului preventiv sau a acelora care au intrat fără autorizaţie în zona supusă izolării/carantinei;
    4) instituirea regulilor de intrare în/ieşire din zona supusă izolării sau carantinei.
    Articolul 62. Informarea populaţiei privind urgenţa de
                         sănătate publică
    După declararea stării de urgenţă în sănătatea publică, autoritatea competentă pentru supravegherea sănătăţii publice responsabilă de gestionarea urgenţei este obligată să asigure, prin orice mijloace disponibile şi rezonabile, informarea populaţiei din zona expusă urgenţei privind metodele de protecţie individuală şi măsurile de sănătate publică întreprinse pentru a controla situaţia.
Capitolul X
RESURSELE SISTEMULUI DE SUPRAVEGHERE
DE STAT A SĂNĂTĂŢII PUBLICE
    Articolul 63. Resursele umane ale Agenţiei Naţionale
                         pentru Sănătate Publică
     (1) Resursele umane din domeniul supravegherii sănătăţii publice sînt reprezentate de specialiştii cu studii medicale medii, superioare şi postuniversitare de rezidenţiat şi/sau masterat în domeniu, specialiştii cu studii medii şi superioare din domenii aferente sănătăţii publice şi cu specializări în domeniu, precum şi cei din personalul administrativ şi tehnic.
    (2) Dezvoltarea resurselor umane în domeniul supravegherii sănătăţii publice este o prioritate şi responsabilitate a Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale.
    (3) Obligaţia de educaţie/formare continuă şi dezvoltare profesională a resurselor umane specializate în domeniul supravegherii sănătăţii publice se realizează prin reglementările legale în vigoare.
    (4) Pornind de la prioritatea majoră a securităţii de stat, salarizarea resurselor umane din domeniul supravegherii de stat a sănătăţii publice se va efectua într-un mod care să asigure motivaţia şi să descurajeze corupţia în sistem.
    Articolul 64.  Finanţarea activităţilor de sănătate publică
    (1) Finanţarea activităţilor de sănătate publică se efectuează din:
    1) sursele de finanţare a Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică;
    2) sursele de finanţare a programelor naţionale;
    3) sursele de finanţare prevăzute pentru activităţi de profilaxie din cadrul fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală;
    4) sursele de finanţare a situaţiilor de urgenţă în sănătatea publică.
    (2) Sursele de finanţare a Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică includ:
    1) mijloace din bugetul de stat, inclusiv mijloace din componenta de bază, mijloace speciale şi diverse proiecte investiţionale;
    2) mijloace acordate pentru cercetările ştiinţifice fundamentale şi aplicative;
    3) mijloace din fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală, obţinute în bază de contract încheiat cu Compania Naţională de Asigurări în Medicină;
    4) mijloace ale fondului epidemiologic republican, alocate şi utilizate în modul stabilit de Guvern;
    5) mijloace din granturi şi sponsorizări, obţinute de la donatorii internaţionali şi autohtoni în condiţiile legii.
Capitolul XI
RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA
LEGISLAŢIEI SANITARE

    Articolul 65. Răspunderea pentru încălcarea legislaţiei
                         sanitare
    (1) Încălcarea prevederilor legislaţiei sanitare atrage după sine răspundere disciplinară, civilă, contravenţională sau penală conform legislaţiei în vigoare.
    (2) Persoanele fizice şi juridice care au comis încălcări ale legislaţiei sanitare sînt trase la răspundere contravenţională conform Codului contravenţional.
    Articolul 66. Răspunderea civilă
    (1) Persoanele fizice şi juridice care, prin încălcarea legislaţiei sanitare, au condiţionat apariţia unor boli transmisibile, netransmisibile sau a unor intoxicaţii în masă ale oamenilor sînt obligate să compenseze cheltuielile instituţiilor medico-sanitare şi ale instituţiilor de sănătate publică pentru acordarea asistenţei medicale bolnavilor şi efectuarea măsurilor de sănătate publică.
    (2) Modul de compensare a prejudiciului cauzat de încălcarea legislaţiei sanitare se stabileşte de Guvern.
    Articolul 67. Suspendarea activităţii unităţii
                         economice
    (1) În cazul în care o unitate economică, indiferent de tipul de proprietate şi forma de organizare juridică, încalcă prezenta lege şi/sau regulamentele sanitare, iar continuarea activităţii sale pune în pericol sănătatea publică, conducătorul subdiviziunii teritoriale a Agenției Naționale pentru Sănătate Publică suspendă activitatea acesteia sau, după caz, a uneia dintre subdiviziunile acesteia.
    [Art.67 al.(1) modificat prin LP175 din 21.07.17, MO301-315/18.08.17 art.535]
    (2) Hotărîrea de suspendare a activităţii poate fi contestată în modul stabilit.
    Articolul 68. Reclamarea acţiunilor/inacţiunilor factorilor
                         de decizie şi ale specialiştilor din cadrul
                          Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică
    (1) Acţiunile/inacţiunile factorilor de decizie, ale altor categorii de personal autorizat să aplice legislaţia sanitară din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică pot fi reclamate instituției ierarhic superioare, cu excepţia cazurilor prevăzute de Codul contravenţional. În caz de dezacord cu decizia adoptată, acţiunile/inacţiunile factorilor de decizie şi ale specialiştilor pot fi contestate în instanţa de judecată.
    [Art.68 al.(1) modificat prin LP175 din 21.07.17, MO301-315/18.08.17 art.535]
    (2) Depunerea plîngerii nu sistează acţiunea reclamată.
    Articolul 69. Statutul juridic al factorilor de decizie şi
                         al specialiştilor din cadrul Agenţiei Naţionale
                         pentru Sănătate Publică
   (1) Conducătorii, alţi factori de decizie şi specialişti din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică care exercită supravegherea de stat a sănătăţii publice sînt reprezentanţi ai autorităţilor administraţiei publice centrale şi se află sub ocrotirea statului.
    [Art.69 al.(1) modificat prin LP175 din 21.07.17, MO301-315/18.08.17 art.535]
    (2) Factorii de decizie şi specialiştii menţionaţi la alin.(1) sînt independenţi în activitatea lor şi acţionează conform legii.
    (3) Orice amestec în activitatea factorilor de decizie şi a specialiştilor care exercită supravegherea de stat a sănătăţii publice este interzis. Persoanele fizice şi juridice care exercită presiuni (sub orice formă) asupra factorilor de decizie şi a specialiştilor menţionaţi sînt trase la răspundere în modul stabilit de legislaţie.
Capitolul XII
DISPOZIŢII FINALE
    Articolul 70
    Prezenta lege intră în vigoare la expirarea termenului de 30 de zile de la data publicării.
    Articolul 71
    La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr.1513-XII din 16 iunie 1993 privind asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei.
    Articolul 72
    Guvernul, în termen de 6 luni:
    1) va prezenta Parlamentului propuneri pentru a aduce legislaţia în vigoare în corespundere cu prevederile prezentei legi;
    2) va aduce actele sale normative în corespundere cu prezenta lege;
    3) va aproba actele normative necesare executării prezentei legi;
    4) va aproba lista şi tarifele serviciilor contra cost din sfera sănătăţii publice prestate persoanelor fizice şi juridice.

    PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI                             Marian LUPU

    Nr.10-XVI. Chişinău, 3 februarie 2009.

    anexa nr.1
    [Anexa nr.1 introdusă prin LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare 27.10.17]

    anexa nr.2
    [Anexa nr.2 introdusă prin LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare 27.10.17]

    anexa nr.3
    [Anexa nr.3 introdusă prin LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare 27.10.17]