Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
    Art.I. – Legea instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1996, nr.1, art.2), cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
    1. Articolul 38:
    alineatul (3):
    cuvintele „să intre în incapacitate de plată” se înlocuiesc cu cuvintele „să intre în incapacitate de plată (insolvabilitate), sau se constată pericolul pierderii substanţiale de active ori prejudicierea substanţială a intereselor deponenţilor sau pericolul prejudicierii substanţiale a intereselor acestora”, iar cuvintele „sesizează instanţa de judecată competentă pentru declanşarea procesului de insolvabilitate” se înlocuiesc cu cuvintele „numeşte prin ordonanţă un lichidator pentru lichidarea băncii în conformitate cu capitolul VI¹”;
    alineatul se completează cu textul: „În cazul în care o bancă se află în incapacitate de plată sau este supraîndatorată, sau există pericolul să intre în incapacitate de plată, conducătorul organului executiv al băncii este obligat să înştiinţeze imediat Banca Naţională.”
    alineatul (7) se completează cu literele c) şi d) cu următorul cuprins:
    „c) instanţa de judecată stabileşte legalitatea acţiunilor întreprinse în scopul executării prezentei legi şi decide numai asupra faptului dacă au fost făcute cu sau fără intenţie;
    d) lichidatorul şi persoanele care îi acordă asistenţă, angajaţii Băncii Naţionale nu răspund pentru prejudiciile, acţiunile sau omisiunile care au avut loc în exercitarea atribuţiilor lor decît în cazul în care s-a demonstrat că acestea sînt intenţionate şi ilegale.”
    2. După capitolul VI se introduce capitolul VI¹ cu următorul cuprins:
    Articolul 38¹. Numirea lichidatorului
    (1) În cazul retragerii licenţei băncii ca urmare a constatării situaţiilor prevăzute la art.38 alin.(1) şi (3), Banca Naţională numeşte un lichidator pentru lichidarea băncii.
    (2) Lichidatorul se numeşte în termen de 7 zile de la data constatării situaţiilor prevăzute la alin.(1).
    (3) De la data retragerii licenţei băncii, Banca Naţională închide conturile băncii respective şi deschide un nou cont cu menţiunea „bancă în proces de lichidare”, la care vor fi virate sumele de bani existente la acea dată în conturile băncii şi prin intermediul căruia lichidatorul va efectua toate operaţiunile cu banca ce se lichidează.
    Articolul 38². Condiţiile pentru numirea lichidatorului
    (1) În funcţia de lichidator se numeşte o persoană fizică care corespunde exigenţelor înaintate faţă de administratorul unei bănci, stabilite în regulamentul respectiv al Băncii Naţionale.
    (2) Nu poate fi lichidator persoana care:
    a) are antecedente penale;
    b) în ultimii 5 ani a fost trasă la răspundere civilă pentru acte juridice fictive sau simulate, acte afectate de eroare, încheiate prin dol, violenţă, în urma unei înţelegeri dolosive sau pentru încălcarea obligaţiilor fiduciare;
    c) este învinuit într-o cauză  penală sau pîrît într-un proces civil;
    d) nu şi-a onorat obligaţiile de plată a datoriei sau de achitare a dobînzii către o bancă.
    (3) Pentru constatarea existenţei/inexistenţei conflictelor de interese, lichidatorul va prezenta, înainte de numirea sa, Băncii Naţionale informaţie despre interesele sale personale şi de afaceri, precum şi despre relaţiile financiare ale sale, ale soţiei sale şi ale copiilor, inclusiv:
    a) despre datoria faţă de banca în proces de lichidare, activitatea în ea sau deţinerea unor drepturi de proprietate ale acesteia;
    b) despre relaţiile din ultimii 5 ani cu orice bancă în calitate de angajat, administrator sau acţionar cu cotă substanţială;
    c) despre relaţiile financiare, de afaceri sau individuale cu orice persoană care are anumite interese faţă de banca în proces de lichidare şi de activele ei, inclusiv informaţie despre o angajare viitoare la persoana dată;
    d) despre neonorarea obligaţiilor patrimoniale faţă de oricare altă bancă în ultimii 5 ani;
    e) despre posedarea unei proprietăţi ce concurează cu bunurile imobile ale băncii dacă lichidarea băncii presupune evaluarea, dispunerea şi gestionarea acestora;
    f) despre alte interese financiare şi de afaceri care pot afecta exercitarea în mod imparţial a funcţiei de lichidator;
    g) alte informaţii solicitate de Banca Naţională.
    (4) Concomitent cu informaţia menţionată la alin.(3), persoana va prezenta o informaţie care certifică inexistenţa vreunui conflict de interese ca urmare a intereselor lui personale şi relaţiilor cu Banca Naţională, iar dacă un astfel de conflict există – o informaţie despre acest conflict şi, în pofida acestui fapt, va solicita Băncii Naţionale autorizarea activităţii de lichidator.
    (5) Înainte de a numi persoana în funcţia de lichidator, Banca Naţională va trebui să se asigure că nu există vreun conflict de interese, iar dacă un astfel de conflict există, va trebui să se convingă că persoana este capabilă să acţioneze imparţial în virtutea naturii nemateriale a conflictului şi o va numi ca excepţie.
    (6) În cazul apariţiei conflictului de interese după numirea sa, lichidatorul va informa Banca Naţională despre acest fapt în termen de 10 zile de la data la care acesta i-a devenit cunoscut, precum şi despre acţiunile pe care le-a întreprins sau le va întreprinde în vederea eliminării conflictului, şi va cere permisiunea Băncii Naţionale de a-şi continua activitatea.
    (7) Dacă Banca Naţională constată că un astfel de conflict de interese este inadmisibil, lichidatorul va trebui să-l soluţioneze într-un mod care ar satisface Banca Naţională sau să demisioneze.
    (8) Lichidatorul îşi va executa atribuţiile cu imparţialitate. Pornind de la aceasta, el nu este în drept:
    a) să-şi desfăşoare activitatea în situaţia în care există conflict de interese, cu excepţia cazului cînd despre acest conflict s-a comunicat Băncii Naţionale, iar aceasta îi permite să-şi continue activitatea;
    b) să solicite sau să accepte, direct sau indirect, orice servicii, cadouri, alte valori şi beneficii din partea vreunei persoane despre care lichidatorul ştie că aceasta urmăreşte să obţină anumite avantaje în legătură cu lichidarea băncii sau că are interese ce pot fi afectate în mod substanţial de executarea sau neexecutarea de către lichidator a unor atribuţii;
    c) să utilizeze sau să permită utilizarea bunurilor Băncii Naţionale sau a bunurilor asupra cărora lichidatorul are dreptul de gestiune în interes personal sau în interesul terţilor, cu excepţia intereselor Băncii Naţionale şi ale băncii în proces de lichidare;
    d) să facă promisiuni sau să-şi asume angajamente în numele Băncii Naţionale fără autorizarea acesteia.
    (9) Lichidatorul nu are dreptul să divulge informaţia ce constituie secret bancar, comercial sau un alt secret protejat de lege decît în măsura în care este necesară în exercitarea atribuţiilor sale.
    Articolul 38³. Comunicarea lichidării
    Lichidatorul:
    a) afişează, în termen de 3 zile de la data numirii sale, la fiecare subdiviziune separată a băncii un anunţ despre retragerea licenţei băncii şi începutul lichidării acesteia, indicînd numele şi prenumele lichidatorului, data şi locul la care el intră în gestiunea băncii;
    b) publică anunţul indicat la lit.a) în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, în ziarele de circulaţie generală, precum şi în ziarele din localităţile în care banca are subdiviziuni separate;
    c) transmite Băncii Naţionale, în termen de 3 zile de la publicarea anunţurilor, copii de pe acestea.
    Articolul 38⁴. Principalele atribuţii şi drepturi
                           ale lichidatorului
    (1) Lichidatorul are atribuţii depline şi exclusive de a conduce, a gestiona şi a controla banca (în continuare – gestiunea băncii) şi de a lua orice măsuri în vederea lichidării ei eficiente şi obţinerii sumei maxime din vînzarea activelor, inclusiv dreptul:
    a) de a continua sau a înceta orice operaţiune a băncii;
    b) de a lua cu împrumut bani garantaţi cu activele ei sau fără garanţie;
    c) de a suspenda sau a limita plata obligaţiilor prevăzute la lit.g) lin. a 4-a;
    d) de a angaja specialişti, experţi sau consultanţi profesionişti;
    e) de a administra contul băncii;
    f) de a colecta datoriile faţă de bancă şi de a recupera bunurile acesteia aflate în posesiunea terţilor, de a intenta acţiuni în instanţele de judecată;
    g) de a executa în numele băncii orice operaţiuni, ţinînd cont de necesitatea obţinerii aprobării prealabile a Băncii Naţionale pentru efectuarea următoarelor operaţiuni:
    - vînzarea oricărui activ al băncii în valoare de peste 1 milion de lei;
    - acordarea de garanţii pe baza activelor băncii în favoarea creditorului care acordă băncii un credit nou de peste 500 de mii de lei;
    - reducerea sau anularea oricărei creanţe faţă de bancă, a cărei validitate este îndoielnică, dacă aceasta depăşeşte 200 de mii de lei;
    - onorarea oricăror creanţe faţă de bancă (cu excepţia creanţelor care decurg din angajamentele asumate de lichidator în exerciţiul funcţiunii) înainte de încheierea procedurilor prevăzute la art.38⁹ şi 38¹⁰, inclusiv achitarea cu deponenţii şi alţi creditori în sumele care, în opinia Băncii Naţionale, pot fi folosite în acest scop, dar ţinîndu-se totodată cont de faptul că toţi deponenţii şi alţi creditori aflaţi în situaţii similare trebuie să fie trataţi în mod egal.
    (2) Lichidatorul are şi alte atribuţii şi drepturi prevăzute de prezentul capitol.
    Articolul 38⁵. Efectele iniţierii procedurii de lichidare
    (1) În momentul în care lichidatorul a intrat în gestiunea băncii:
    a) calcularea dobînzilor şi penalităţilor la obligaţiile băncii se întrerupe;
    b) termenul legal, contractual sau un alt termen, la a cărui expirare orice drept sau datorie a băncii expiră sau se anulează, se prelungeşte cu 6 luni de la data expirării sau anulării;
    c) exercitarea oricărui drept asupra activelor băncii se suspendă. Nici un drept asupra activelor nu poate fi exercitat în timpul lichidării băncii, cu excepţia drepturilor acordate lichidatorului conform art.38⁴;
    d) plăţile sau transferurile activelor băncii efectuate cu intenţia de a favoriza un creditor în decursul a 3 luni înainte de începutul lichidării ori către o afiliată a băncii sau către o bancă aflată în relaţii speciale cu banca în decursul unui an înainte de începutul lichidării devin nule, cu excepţia plăţilor pînă la plafonul de garantare a depozitelor pentru fiecare deponent conform Legii nr.575-XV din 26 decembrie 2003 privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar;
    e) toate împuternicirile organelor de conducere ale băncii trec la lichidator, care devine unicul reprezentant legal al băncii. Lichidatorul poate delega altor persoane doar acele împuterniciri pe care le consideră necesare, dacă Banca Naţională nu va stabili altfel;
    f) hotărîrile anterioare adoptate de organele de conducere ale băncii se consideră nevalabile dacă nu sînt aprobate (autorizate) de lichidator, precum şi dacă împiedică exercitarea atribuţiilor şi drepturilor acestuia.
    (2) Plăţile sau transferurile care favorizează un creditor se prezumă a fi făcute cu această intenţie, cu excepţia dacă:
    a) plata a fost efectuată de bancă pe parcursul activităţii curente pentru achitarea totală sau parţială a datoriei sau a unei alte obligaţii a băncii faţă de creditor;
    b) banca efectuează transferul activului în schimbul unei contravalori egale cu valoarea de piaţă a acestui activ.
    (3) Persoana care invocă existenţa situaţiilor prevăzute la alin.(1) lit.d) trebuie să prezinte dovezi că plata sau transferul activelor a fost făcut cu intenţia respectivă.
    Articolul 38⁶. Procedura de lichidare
    (1) În termen de 3 luni de la data intrării în gestiunea băncii, lichidatorul efectuează inventarierea activelor ei şi transmite Băncii Naţionale o copie de pe opis, care va fi accesibilă permanent publicului.
    (2) Lichidatorul va efectua măsurile prevăzute la art.38⁷ prin proceduri transparente în conformitate cu legislaţia în vigoare, astfel încît alte bănci şi persoane interesate să poată face oferte pentru aceste active.
    (3) Lichidatorul, de la data intrării în gestiunea băncii, poate rezilia:
    a) contractul de muncă cu orice angajat al băncii;
    b) contractele de prestare a serviciilor la care banca este parte;
    c) contractele de locaţiune a bunurilor mobile şi imobile, cu condiţia înştiinţării proprietarului cu 30 de zile înainte despre faptul că banca îşi exercită dreptul discreţionar de a rezilia contractul de locaţiune. Proprietarul nu este în drept să ceară recuperarea plăţilor aferente locaţiunii după rezilierea contractului. În cazul lichidării, nici un prejudiciu legat de rezilierea contractului nu va fi reparat.
    (4) În termen de 2 luni de la data intrării în gestiunea băncii, lichidatorul:
    a) ia măsurile necesare pentru încetarea obligaţiilor fiduciare ale băncii, restituie proprietarului toate activele şi bunurile deţinute de bancă în administrare fiduciară şi efectuează decontări finale aferente acestora;
    b) expediază, la adresele indicate în registre, tuturor deponenţilor, altor creditori şi clienţi ai serviciilor de păstrare în siguranţă a bunurilor avize recomandate despre tipul şi suma creanţelor acestora faţă de bancă potrivit registrelor, despre necesitatea retragerii bunurilor de către clienţii serviciilor de păstrare în siguranţă a bunurilor. În aviz se va menţiona că obiecţiile pot fi prezentate lichidatorului în termen de o lună de la primirea avizului.
    (5) Bunurile păstrate în siguranţă la bancă neretrase de proprietar pînă la data menţionată în aviz vor intra în gestiunea lichidatorului pentru a fi transmise ulterior proprietarului conform legislaţiei în vigoare.
    (6) Bunurile păstrate în siguranţă la bancă împreună cu opisurile lor şi neretrase de proprietar se consideră bunuri la care nu pot pretinde alţi creditori ai băncii.
    (7) Lichidatorul va prezenta Băncii Naţionale, la solicitarea acesteia, rapoarte şi informaţii în legătură cu lichidarea băncii. 
    Articolul 38⁷. Acţiunile întreprinse de lichidator.
                          Procedura de vînzare a băncii
    (1) Lichidatorul întreprinde următoarele acţiuni:
    a) vinde, cu permisiunea scrisă a Băncii Naţionale, banca ca un complex patrimonial unic unei alte bănci (banca cumpărător), ţinînd cont de prevederile prezentului capitol;
    b) organizează vînzarea şi/sau predarea parţială a activelor băncii şi predarea parţială a obligaţiilor băncii către alte bănci;
    c) lichidează activele băncii în condiţiile prezentului capitol.
    (2) Pentru efectuarea tranzacţiei de vînzare-cumpărare prevăzută la alin.(1) lit.a), banca cumpărător va îndeplini următoarele condiţii:
    a) va menţine capitalul reglementat în mărime nu mai mică decît cuantumul dublu al capitalului minim stabilit la art.5 alin.(1);
    b) activele acesteia trebuie să fie mai mari decît activele băncii care constituie obiectul vînzării;
    c) după realizarea tranzacţiei, va corespunde condiţiilor stabilite la art.7 alin.(2).
    (3) Prin derogare de la prevederile Legii nr.1134-XIII din 2 aprilie 1997 privind societăţile pe acţiuni, hotărîrea băncii cumpărător privind încheierea tranzacţiei de proporţii, aferentă cumpărării băncii în proces de lichidare sau activelor acesteia conform alin.(1), se ia:
    a) de către consiliul băncii, cu majoritatea simplă de voturi, dacă valoarea tranzacţiei constituie peste 25 la sută, dar nu mai mult de 50 la sută din valoarea activelor băncii cumpărător potrivit ultimului bilanţ, pînă la adoptarea deciziei respective;
    b) de către adunarea generală a acţionarilor, cu majoritatea simplă de voturi, dacă valoarea tranzacţiei constituie peste 50 la sută din valoarea activelor băncii cumpărător potrivit ultimului bilanţ, pînă la adoptarea hotărîrii respective.
    (4) Banca Naţională respinge cererea privind eliberarea permisiunii pentru vînzarea băncii dacă:
    a) apreciază că situaţia financiară a băncii cumpărător va deveni nesatisfacătoare;
    b) apreciază că vînzarea băncii va conduce la încălcarea de către banca cumpărător a cerinţelor faţă de desfăşurarea activităţilor financiare prevăzute de prezenta lege şi de actele normative emise în vederea executării ei;
    c) documentele prezentate pentru obţinerea permisiunii conţin informaţie incompletă, insuficientă sau contradictorie sau nu au fost prezentate documentele solicitate suplimentar, necesare pentru luarea deciziei de eliberare a permisiunii pentru efectuarea tranzacţiei.
    (5) În cazurile prevăzute la alin.(1) lit.a) şi b), lichidatorul poate reduce valoarea unor obligaţii astfel încît deponentul sau un alt creditor al băncii să nu primească mai puţin decît în cazul onorării obligaţiilor băncii în condiţiile art.38¹¹.
    (6) Lichidatorul alege din măsurile enumerate la alin.(1) cele care, în opinia sa, conduc la obţinerea sumei maxime din vînzarea băncii sau activelor acesteia şi protejează interesele deponenţilor şi ale altor creditori.
    (7) La determinarea sumei ce ar putea fi obţinută din vînzarea băncii sau activelor acesteia, lichidatorul este obligat:
    a) să evalueze ofertele alternative, luînd în considerare valoarea de piaţă a activelor şi aplicînd rata reală de reduceri;
    b) să documenteze evaluarea şi criteriile de evaluare, inclusiv rata dobînzii, rata de recuperare a activelor, costul menţinerii activelor şi cheltuielile neprevăzute.
    Articolul 38⁸.  Cheltuielile legate de procesul de
                             lichidare
    (1) Cheltuielile legate de procesul de lichidare a băncii se efectuează prioritar altor creanţe faţă de bancă din contul mijloacelor acesteia.
    (2) Remuneraţia muncii lichidatorului se stabileşte de către Banca Naţională şi se efectuează din contul mijloacelor băncii în proces de lichidare, cu excepţia cazului în care lichidatorul este salariat al Băncii Naţionale.
    (3) Remuneraţia muncii persoanelor antrenate pentru a acorda asistenţă lichidatorului în legătură cu lichidarea băncii nu poate fi mai mare decît remuneraţia muncii salariaţilor din bănci pentru servicii similare.
    (4) În caz de insuficienţă a mijloacelor pentru acoperirea cheltuielilor legate de lichidarea băncii conform alin.(1)–(3), Banca Naţională este în drept să le acopere.
    (5) Banca Naţională este în drept să stabilească condiţiile şi limitele cheltuielilor legate de lichidarea băncii.
    Articolul 38⁹. Măsurile prealabile onorării creanţelor
                           faţă de bancă
    În termen de 2 luni de la ultima dată menţionată în avizul prevăzut la art.38⁶ alin.(4) lit.b), lichidatorul:
    a) respinge creanţele a căror validitate este îndoielnică;
    b) stabileşte suma datorată fiecărui deponent, unui alt creditor şi clasele de prioritate a creanţelor;
    c) întocmeşte lista creanţelor pe care le-a validat pentru a fi înregistrate la Banca Naţională;
    d) înştiinţează în scris fiecare persoană a cărei creanţă nu a fost validată pe deplin despre acest fapt;
    e) publică de trei ori, la interval de 7 zile, în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, în ziarele de circulaţie generală, precum şi în ziarele din localităţile în care banca are subdiviziuni separate, un anunţ despre data şi locul expunerii listei creanţelor, precum şi despre data la care lichidatorul o va prezenta Băncii Naţionale spre înregistrare şi care se va încadra în limita de 15 zile de la data publicării ultimului anunţ;
    f) trimite, după înregistrarea listei creanţelor la Banca Naţională, Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar o informaţie completă despre depozitele personale garantate în conformitate cu Legea nr.575-XV din 26 decembrie 2003 privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar.
    Articolul 38¹⁰. Contestaţiile privind măsurile prealabile
                             onorării creanţelor faţă de bancă
    (1) În termen de 20 de zile de la data înregistrării listei creanţelor la Banca Naţională, orice deponent, orice alt creditor ori unul sau mai mulţi acţionari ai băncii care deţin în total cel puţin 10 la sută din acţiunile cu drept de vot pot înainta Băncii Naţionale o contestaţie împotriva măsurilor întreprinse de lichidator prevăzute la art.38⁹ lit.a) şi b). Banca Naţională va soluţiona contestaţia în termen de o lună de la data înaintării acesteia.
    (2) În cazul în care pretenţiile exprimate în contestaţie sînt motivate, Banca Naţională emite o ordonanţă cu privire la modificarea listei creanţelor şi a mecanismului propus pentru onorarea acestora.
    (3) După expirarea termenului indicat la alin.(1), lista creanţelor înregistrată la Banca Naţională nu poate fi modificată.
    Articolul 38¹¹. Onorarea creanţelor faţă de bancă
                             şi priorităţi la onorare
    (1) Onorarea creanţelor faţă de banca în proces de lichidare se efectuează după expirarea termenului prevăzut la art.3810, cu condiţia validării acestora şi înregistrării listei creanţelor la Banca Naţională, dacă prezentul capitol nu prevede altfel.
    (2) Creanţele validate aferente depozitelor personale, garantate conform Legii nr.575-XV din 26 decembrie 2003 privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar, se onorează de către Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar în conformitate cu legea menţionată.
    (3) Creanţele validate se onorează conform ordinii priorităţii claselor de creanţe stabilite, după cum urmează:
    a) creditele acordate băncii de către Banca Naţională pînă la numirea lichidatorului;
    b) sumele neplătite la depozitele personale, rămase după efectuarea plăţilor în conformitate cu Legea nr.575-XV din 26 decembrie 2003 privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar, în limita stabilită de Banca Naţională;
    c) creditele acordate băncii de către alte bănci pînă la numirea lichidatorului şi asigurate cu gaj al cărui obiect sînt activele băncii;
    d) creditele acordate băncii după numirea lichidatorului;
    e) creanţele Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar în mărimea sumelor plătite drept compensare a depozitelor garantate;
    f) sumele neplătite la depozitele personale, rămase după efectuarea plăţilor conform lit.b);
    g) depozitele persoanelor juridice;
    h) sumele plăţilor la bugetul public naţional, decontate de la contribuabili, dar care nu au fost transferate în conturile respective ale sistemului bugetar;
    i) alte creanţe în ordinea calendaristică a plăţilor.
    (4) Creanţele validate în baza hotărîrilor instanţelor judecătoreşti se onorează în ordinea stabilită pentru clasele de creanţe enumerate la alin.(3).
    (5) Dacă suma disponibilă pentru onorarea creanţelor din una din clasele menţionate la alin.(3) este insuficientă pentru acoperirea lor totală, valoarea fiecărei creanţe din această clasă se va reduce proporţional.
    (6) După onorarea tuturor creanţelor validate, creanţele rămase valabile, neînscrise în termen în lista indicată la art.38⁹ lit.c) vor fi de asemenea onorate.
    (7) Plata datoriilor subordonate se efectuează după onorarea creanţelor tuturor creditorilor băncii înaintea onorării creanţelor acţionarilor conform alin.(8).
    (8) Activele rămase după onorarea tuturor creanţelor faţă de bancă se distribuie acţionarilor acesteia conform cotelor lor.
    Articolul 38¹². Darea de seamă
    (1) După distribuirea (lichidarea) tuturor activelor băncii lichidate, lichidatorul prezintă Băncii Naţionale o dare de seamă.
    (2) După aprobarea dării de seamă, Banca Naţională şi lichidatorul vor fi degrevaţi de orice obligaţie legată de lichidarea băncii.
    Articolul 38¹³. Responsabilitatea lichidatorului
    (1) În cazul în care lichidatorul nu respectă prezenta lege, Banca Naţională îl va destitui.
    (2) Pentru comiterea de acţiuni ilegale în procesul exercitării atribuţiilor, lichidatorul răspunde contravenţional sau penal în conformitate cu legea.
    (3) Divergenţele şi litigiile dintre lichidator, Banca Naţională şi alte persoane care apar în legătură cu lichidarea băncii se soluţionează în conformitate cu art.38 alin.(7).”
    Art.II. – Legea nr.575-XV din 26 decembrie 2003 privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.30–34, art.169), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
    1. La articolele 3, 19–21, sintagma „proces de insolvabilitate” se înlocuieşte cu sintagma „proces de lichidare în legătură cu insolvabilitatea”.
    2. La articolul 7 alineatul (2) şi articolul 23, cuvintele „administratorul insolvabilităţii” se înlocuiesc cu cuvîntul „lichidatorul”.
    3. Articolul 20 alineatul (1) va avea următorul cuprins:
    „(1) În cazul indisponibilităţii depozitelor, lichidatorul trimite Fondului, în termen de o lună după înregistrarea listei creanţelor la Banca Naţională conform Legii instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995, o informaţie completă privind depozitele respective în modul stabilit de Fond.”
    Art.III. – Legea insolvabilităţii nr.632-XV din 14 noiembrie 2001 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.139–140, art.1082), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
    1. La articolul 1 alineatul (2), cuvintele „băncilor şi altor instituţii financiare,” se exclud.
    2. La articolul 73 alineatul (3), litera a) se exclude.
    3. Capitolul IX  se exclude.
    Art.IV. – Procesele de lichidare a băncilor în legătură cu insolvabilitatea, intentate după 15 februarie 2002, dar pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi, se reglementează în conformitate cu legislaţia în vigoare la momentul intentării acestor procese.

    PREŞEDINTELE  PARLAMENTULUI                      Vladimir VORONIN

    Nr.27-XVII. Chişinău, 15 iunie 2009.