LPO169/2010
ID intern unic:  336276
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 169
din  09.07.2010
pentru aprobarea Strategiei de incluziune socială
a persoanelor cu dizabilităţi (2010–2013)
Publicat : 12.10.2010 în Monitorul Oficial Nr. 200-201     art Nr : 660
    Parlamentul adoptă prezenta lege ordinară.
    Art. 1. – Se aprobă Strategia de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi (2010–2013), expusă în anexă.
    Art. 2. – Implementarea Strategiei menţionate va fi asigurată din contul şi în limitele alocaţiilor prevăzute la bugetele respective, precum şi în limitele  mijloacelor provenite din alte surse, conform legislaţiei.
    Art. 3. – Organele centrale de specialitate ale administraţiei publice şi autorităţile administraţiei publice locale vor întreprinde, în limitele competenţelor atribuite,  măsurile ce se impun pentru realizarea Strategiei de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi (2010–2013) şi vor raporta anual, pînă la 1 martie, Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei rezultatele obţinute.
    Art. 4. – Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei:
    va monitoriza şi va coordona procesul de implementare a Strategiei de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi (2010–2013);
    va generaliza informaţiile şi va prezenta anual, pînă la 1 aprilie, Guvernului şi Consiliului guvernamental pentru problemele persoanelor cu dizabilităţi un raport privind implementarea Strategiei.
    Art. 5. – Guvernul va asigura realizarea prezentei legi şi va informa anual, pînă la 15 aprilie, Parlamentul despre implementarea Strategiei de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi (2010–2013).

    PREŞEDINTELE  PARLAMENTULUI                                              Mihai GHIMPU

    Nr. 169. Chişinău, 9 iulie 2010.

Anexă
STRATEGIA DE INCLUZIUNE SOCIALĂ
A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI (2010–2013)
INTRODUCERE
    Strategia de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi (2010-2013) (denumită în continuare Strategie) este un document strategic ce vizează problematica persoanelor cu dizabilităţi din Republica Moldova. Persoane cu dizabilităţi sînt persoanele cu deficienţe fizice, mintale, intelectuale sau senzoriale de durată, care, în interacţiune cu diverse obstacole, pot îngrădi participarea deplină şi efectivă a  persoanelor în societate, în condiţii de egalitate cu ceilalţi.
    În pofida acţiunilor întreprinse pe parcursul ultimilor ani atît la nivel naţional, cît şi local, accesul limitat al persoanelor cu dizabilităţi la serviciile de infrastructură socială şi educaţie, obstacolele şi limitările de încadrare în cîmpul muncii, persistenţa modelului medical în stabilirea invalidităţii, precum şi predominarea formelor rezidenţiale de protecţie socială continuă să rămînă provocări majore ale sistemului actual de protecţie socială a acestei categorii de persoane.
    Pentru atingerea obiectivului de asigurare a drepturilor sociale ale populaţiei, pentru ridicarea nivelului de trai şi promovarea bunăstării sociale asumate de Republica Moldova prin ratificarea Cartei Sociale Europene revizuite, Strategia reprezintă o racordare a cadrului legal naţional la cel european. Accentuînd perspectivele de ajustare a sistemului legal naţional la standardele internaţionale în urma semnării, la 30 martie 2007, de către Republica Moldova, a Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi (denumită în continuare Convenţie), Strategia reafirmă angajarea Republicii Moldova în asigurarea realizării efective a drepturilor persoanelor cu dizabilităţi. Activităţile prevăzute de Strategie respectă prevederile din Convenţie, care au caracter obligatoriu. Astfel, Strategia reprezintă o precondiţie a ratificării şi, ulterior, a implementării prevederilor Convenţiei.
    În contextul procesului de integrare europeană a Republicii Moldova, acţiunile prevăzute în Strategie sînt fundamentate de cadrul legislativ general de politici în domeniul dizabilităţii al Uniunii Europene. Astfel, dezvoltarea unei reţele naţionale de servicii destinate incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi preia modelele de bune practici din statele membre ale Uniunii Europene, bazate pe următoarele principii:
    a) respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;
    b) prevenirea şi combaterea discriminării;
    c) asigurarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă;
    d) protecţia împotriva neglijării şi abuzului;
    e) responsabilizarea comunităţii;
    f) consultarea persoanelor cu dizabilităţi la reglementarea serviciilor destinate lor;
    g) planificarea şi acordarea individualizată a serviciilor pentru persoanele cu dizabilităţi;
    h) asistarea şi fortificarea mediilor naturale de viaţă ale persoanelor cu dizabilităţi (familia şi comunitatea) şi prevenirea plasării lor în instituţii rezidenţiale;
    i) asigurarea participării persoanelor cu dizabilităţi la viaţa socială, economică şi culturală a comunităţii.
    Prevederile Strategiei stabilesc obiective şi acţiuni pe termen mediu, necesare pentru implementarea coerentă a prevederilor internaţionale privind protecţia drepturilor persoanelor cu dizabilităţi asumate de Republica Moldova. Scopul Strategiei, obiectivele şi acţiunile care se impun au fost elaborate conform Recomandărilor Rec(2006)5 ale Comitetului de Miniştri al statelor membre ale Consiliului Europei asupra Planului de acţiuni privind promovarea drepturilor şi a deplinei participări a persoanelor cu dizabilităţi în societate: îmbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor cu dizabilităţi (2006–2015).
    Elaborarea Strategiei a derivat din imperativul unei planificări strategice cu acţiuni coordonate şi necesare reformării sistemului de protecţie socială a persoanelor cu dizabilităţi, ţinîndu-se cont de cadrul legal şi strategic deja existent, de realizările şi de omisiunile politicilor implementate anterior.
    În scopul unei coordonări integrate a procesului de planificare sectorială a politicilor publice, Strategia a fost corelată cu documentele de politici din domeniul incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi, aprobate de Parlamentul şi de Guvernul Republicii Moldova.
    Incluziunea socială presupune un set de acţiuni multidimensionale în următoarele domenii: justiţie, protecţie socială, ocupare a forţei de muncă, sănătate, educaţie, transporturi, drumuri, construcţii, cultură, informare şi comunicare, destinate persoanelor aflate în situaţie de marginalizare socială, pentru crearea şi dezvoltarea oportunităţilor de asigurare a unui indice al calităţii vieţii, echivalent comunităţii în care trăiesc.
    Strategia reprezintă o continuitate operaţională a acţiunilor incluse în Strategia naţională de dezvoltare cu referire la dezvoltarea resurselor umane, la creşterea gradului de ocupare şi la promovarea incluziunii sociale, în special a gradului de reformare a metodologiei de evaluare şi determinare a dizabilităţii.
I. DESCRIEREA SITUAŢIEI
    1. Subiectul incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi devine tot mai actual în promovarea politicilor sociale ale mai multor state.
    2. Analizînd aspectele ce influenţează negativ incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi în Republica Moldova, au fost evidenţiate mai multe dificultăţi:
    a) lipsa unei politici unificate şi a unui cadru legal coerent în domeniul incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi;
    b) neracordarea cadrului legal naţional la standardele europene şi la cele  internaţionale în domeniul asigurării drepturilor persoanelor cu dizabilităţi;
    c) lipsa unui sistem unic de registru şi de evidenţă a persoanelor cu dizabilităţi;
    d) predominarea modelului medical în stabilirea invalidităţii, care nu încurajează incluziunea socială;
    e) cuantumul redus al prestaţiilor sociale, care sporeşte riscul de sărăcie în rîndurile persoanelor cu dizabilităţi;
    f) predominarea formelor rezidenţiale de protecţie socială a copiilor cu dizabilităţi, care afectează direct relaţiile familiale şi creează impedimente incluziunii lor sociale;
    g) lipsa de servicii medico-sociale de intervenţie timpurie, care să prevină şi să minimalizeze consecinţele negative în dezvoltarea şi în sănătatea copiilor de vîrstă fragedă;
    h) persistenţa unui sistem subdezvoltat de incluziune educaţională a persoanelor cu dizabilităţi;
    i) nivelul redus de încadrare în cîmpul muncii a persoanelor cu dizabilităţi ca urmare a creşterii competitivităţii pe piaţa forţei de muncă, coordonarea insuficientă între domeniul ocupării forţei de muncă şi cel al protecţiei sociale a acestei categorii de persoane;
    j) accesul limitat al persoanelor cu dizabilităţi la infrastructura socială;
    k) toleranţa societăţii faţă de problemele persoanelor cu dizabilităţi.
    3. Cadrul de politici în Republica Moldova privind persoanele cu dizabilităţi este reprezentat doar de cîteva documente cu referire la protecţia socială a acestei categorii de populaţie, care nu respectă principiul coerenţei şi care, adesea, sînt fără acoperire financiară. În ultimii ani, cercetările şi studiile în domeniul protecţiei sociale a persoanelor cu dizabilităţi au fost reduse la număr, fapt ce explică dificultăţile din procesul de elaborare a politicilor în acest sector.
    4. Cadrul legislativ cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilităţi este neuniform din punctul de vedere al definiţiilor şi al termenilor cu referire la dizabilitate. Totodată, deşi Legea nr. 821-XII din  24 decembrie 1991 privind protecţia socială a invalizilor defineşte noţiunile „invalid” şi „protecţie socială a invalizilor” şi stabileşte măsuri de protecţie socială a acestei categorii de persoane, ea are un caracter formal din cauza lipsei de acoperire financiară şi de mecanisme de implementare.  
    5. Analiza datelor statistice pentru ultimii ani remarcă tendinţa de creştere permanentă atît a numărului de persoane cu dizabilităţi, cît şi a indicelui de invaliditate. Dacă, în anul 2002, numărul total al persoanelor cu dizabilităţi era de 141400, la 1 ianuarie 2010 numărul lor a ajuns la 176253. Ponderea femeilor în numărul persoanelor cu dizabilităţi este de cca 48%, iar cea a bărbaţilor de 52%. Aproximativ 60% din numărul total al persoanelor cu dizabilităţi locuiesc în mediul rural. După criteriul de vîrstă, printre persoanele cu dizabilităţi prevalează cele între 40 şi 59 de ani, ceea ce reprezintă mai mult de 2/3 din cazuri. În ultimii 5 ani, printre maladiile invalidizante predomină bolile cardiovasculare (20,6%), tumorile maligne (19,3%), disfuncţiile psihice şi comportamentale (9,9%), bolile sistemului osos şi ale celui muscular (7,2%).
    6. În conformitate cu Legea nr. 821-XII din  24 decembrie 1991 privind protecţia socială a invalizilor, „protecţia socială a invalizilor înseamnă crearea de către stat a condiţiilor pentru dezvoltarea lor individuală şi realizarea de către aceştia a capacităţilor, drepturilor şi libertăţilor în egală măsură cu toţi ceilalţi cetăţeni”. În prezent, protecţia socială a persoanelor cu dizabilităţi este asigurată prin: a) pensii şi prestaţii sociale; b) servicii sociale; c) servicii medicale; d) educaţie şi instruire; e) încadrare în cîmpul muncii; f) tratamente fiscale; g) accesibilitate la infrastructura socială.
    6.1. Pensiile şi prestaţiile sociale. Numărul persoanelor cu dizabilităţi care beneficiază de pensii prin intermediul sistemului public de asigurări sociale creşte continuu. Deşi în raport cu populaţia generală numărul persoanelor cu diferite grade de invaliditate este relativ mic şi reprezintă 4,9%, raportat la numărul beneficiarilor de pensie această valoare atinge cca 24,8%. Astfel, fiecare al patrulea beneficiar de pensie face parte din categoria persoanelor cu grad de invaliditate.
    6.1.1. Valoarea medie a pensiilor de invaliditate în ultimii 7 ani s-a majorat constant, în 2009 fiind de 3,4 ori mai mare decît în 2002 (în 2002 – 163,00 lei, în 2009 – 655,74 lei), creştere determinată de modificarea minimului garantat şi de indexarea pensiilor începînd cu anul 2003. Analiza ratei de înlocuire în această perioadă denotă o creştere mai lentă a pensiilor de invaliditate în comparaţie cu salariul mediu. Astfel, în anul 2002 salariul mediu era de 691,0 lei, iar în 2009, de 2747,6 lei, cu o creştere de cca 4 ori. Valoarea medie a pensiei de invaliditate în anul 2009 constituia 24% din salariul mediu.
    6.1.2. Tipurile de prestaţii sociale de care beneficiază persoanele cu dizabilităţi sînt următoarele: a) alocaţiile sociale de stat; b) compensaţiile nominative; c) compensaţiile pentru călătorie în transportul în comun urban, suburban şi interurban (cu excepţia taximetrelor); d) compensarea cheltuielilor de deservire cu transport a persoanelor cu dizabilităţi ale aparatului locomotor; e) ajutorul material unic din Fondul republican şi din fondurile locale de susţinere socială a populaţiei; f) ajutorul social; g) indemnizaţiile;
    h) alocaţiile lunare de stat.
    6.1.3. Numărul persoanelor cu dizabilităţi care beneficiază de prestaţii sociale este în continuă creştere. Spre exemplu, numărul beneficiarilor de compensaţii nominative a crescut de la 245668 în anul 2003 la 276070 în anul 2009. În acelaşi timp, numărul beneficiarilor de alocaţii sociale de stat s-a majorat de la 36035 în anul 2003 la 43282 în anul 2009.
    6.2. Serviciile sociale reprezintă o formă importantă de protecţie socială a persoanelor cu dizabilităţi. Actualmente, serviciile sociale sînt orientate preponderent spre satisfacerea necesităţilor primare (alimentare, cazare, îmbrăcăminte etc.), prestate, de regulă, în instituţii rezidenţiale. Serviciile alternative îngrijirii rezidenţiale orientate spre reabilitarea şi incluziunea socială rămîn a fi prestate în mare parte de administraţia publică locală în parteneriat cu sectorul asociativ.
    6.2.1. Instituţiile sociale pentru copii, adolescenţi şi persoane adulte cu dizabilităţi. În Republica Moldova activează 109 centre sociale, create de autorităţile publice locale în colaborare cu Fondul de Investiţii Sociale, cu diferite organizaţii de binefacere şi cu susţinerea bugetului de stat, de ale căror servicii beneficiază cca 4820 de persoane în vîrstă şi de persoane cu dizabilităţi. În acest context, se adaugă 29 de aziluri pentru 791 de beneficiari persoane în vîrstă şi cu dizabilităţi; 6 centre de plasament pentru 134  de beneficiari; 32 de centre de zi pentru 2170 de beneficiari; 3 centre de reabilitare sociomedicală pentru 291 de beneficiari; 39 de centre mixte (servicii de zi şi plasament) pentru  1506 beneficiari. Pentru acordarea de servicii sociale copiilor cu dizabilităţi, actualmente în Republica Moldova activează 2 centre de plasament pentru copiii cu dizabilităţi, 19 centre de zi şi 5 centre mixte.
    6.2.2. Serviciul de îngrijire la domiciliu. În anul 2009, acest serviciu a fost prestat de 2518 de lucrători sociali pentru 25953 de persoane. Din totalul persoanelor care au beneficiat de îngrijiri la domiciliu, cca 20% au fost persoane cu dizabilităţi. La moment, serviciul de îngrijire la domiciliu este suplinit de serviciile sociomedicale pentru reabilitare şi incluziune socială, oferite de sectorul asociativ prin intermediul echipelor multidisciplinare, cu implicarea comunităţii şi a familiilor persoanelor cu dizabilităţi.
    6.2.3. Cantinele  de ajutor social. În Republica Moldova funcţionează 130 de cantine de ajutor social de care beneficiază lunar 5906 de persoane în vîrstă, precum şi adulţi şi copii cu dizabilităţi, copii din familii socialmente vulnerabile. Acest serviciu este susţinut financiar preponderent de administraţia publică locală şi de Fondul Republican de Susţinere Socială a Populaţiei, prin intermediul fondurilor locale de susţinere socială a populaţiei.
    6.2.4. Serviciul de reabilitare balneosanatorială. Anual, se oferă bilete de reabilitare sanatorială pentru cca 8900 de persoane în vîrstă şi de adulţi cu dizabilităţi. Persoanele în vîrstă şi adulţii cu dizabilităţi beneficiază de astfel de bilete gratuit, o dată la 3 ani; invalizilor de război acest drept li se oferă anual sau o dată la 2 ani prin achitarea valorii băneşti a acestui serviciu; însoţitorii persoanelor cu gradul I de invaliditate, care nu au posibilitatea deplasării autonome, beneficiază de scutire în proporţie de 70% din costul biletului.
    6.2.5. Asigurarea cu mijloace ajutătoare tehnice. Persoanele cu dizabilităţi care locuiesc permanent pe teritoriul Republicii Moldova au dreptul să obţină, gratuit sau în condiţii avantajoase, mijloace ajutătoare pentru tratament medical personal, sisteme ortetice şi protetice, încălţăminte ortopedică, mijloace ajutătoare pentru îngrijire, protecţie şi mobilitate personală, aparate de semnalizare şi audioamplificare etc.
    6.3. Serviciile medicale. Sistemul de asigurare obligatorie de asistenţă medicală oferă persoanelor cu dizabilităţi servicii de asistenţă medicală urgentă, de asistenţă medicală primară, de tratament ambulatoriu, de consultaţii şi investigaţii medicale în volumul prevăzut de programul unic al asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală pe anii respectivi. Statutul de copil invalid şi atribuirea gradului de severitate se află în competenţa consiliului medical-consultativ al instituţiei medico-sanitare publice din teritoriu. Metodologia de evaluare este axată pe modelul medical care nu încurajează incluziunea socială (educaţională) a acestei categorii de copii.
    6.4. Educaţia şi instruirea. Persoanele cu dizabilităţi au dreptul la educaţie, la instruire şi la pregătire profesională în instituţiile de învăţămînt. Potrivit legislaţiei în vigoare, aceste persoane beneficiază de instruire în instituţiile de învăţămînt mediu de specialitate şi de învăţămînt superior, inclusiv de bursă socială. Asigurarea cu cămin a acestei categorii de persoane se realizează după caz.
    6.4.1. Învăţămîntul special. Conform art. 33 din Legea învăţămîntului nr. 547-XIII din 21 iulie 1995, învăţămîntul special este parte integrantă a sistemului de învăţămînt. Actualmente, în instituţii speciale sînt plasaţi cca 4000 de copii, dintre care: 240 cu deficienţe de vedere, 385 cu deficienţe de auz, 281 cu deficienţe locomotorii şi 3094 cu deficienţe mintale.
    6.4.2. Educaţia şi instruirea la domiciliu a copiilor cu dizabilităţi au loc în cazul în care nu pot fi asigurate condiţiile necesare în instituţiile de învăţămînt, conform diagnosticului medical şi recomandărilor serviciilor medico-psihopedagogice.
    6.4.3. Exercitarea dreptului la educaţie în cadrul sistemului general de învăţămînt  se realizează sporadic din cauza adaptării reduse a căilor de acces în instituţii, a mobilierului special, a programelor de învăţămînt etc. De asemenea, nivelul scăzut de incluziune socială a copiilor cu dizabilităţi în acest sistem este condiţionat şi de lipsa reglementărilor juridice care ar determina statutul cadrului didactic de sprijin. Acesta este un profesionist cu studii în domeniul pedagogiei, psihopedagogiei speciale, care oferă sprijin copiilor cu dizabilităţi în vederea integrării lor în procesul educaţional general. În ultimii ani se observă o tendinţă (din partea părinţilor) de a-şi înscrie copilul cu dizabilităţi într-o instituţie de învăţămînt de cultură generală. Republica Moldova dispune de practici pozitive în domeniu, susţinute de cele mai multe ori de sectorul asociativ şi/sau în parteneriat cu autorităţile publice locale şi avînd un caracter sporadic.
    6.5. Încadrarea în cîmpul muncii. Potrivit Legii nr. 821-XII din 24 decembrie 1991 privind protecţia socială a invalizilor, persoanele cu dizabilităţi urmează să fie angajate la aceleaşi întreprinderi la care şi-au pierdut capacitatea de muncă. În cazul în care întreprinderea nu poate asigura acest loc de muncă, angajarea se face prin intermediul agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă. Conform aceluiaşi act legislativ, autorităţile administraţiei publice locale aprobă listele de funcţii şi de profesii care trebuie să fie ocupate prioritar de persoane cu dizabilităţi. Deopotrivă sînt stabilite şi normativele de rezervare, în cadrul întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor, a locurilor de muncă pentru acestea, care constituie cel puţin 5% din numărul total de angajaţi. Angajatorii care nu rezervă locuri de muncă pentru persoanele cu dizabilităţi sau care evită să le angajeze alocă în fondul de şomaj defalcări în valoare de un salariu mediu anual pentru fiecare loc de muncă neasigurat. Deşi legea prevede un mecanism de asigurare cu locuri de muncă a persoanelor cu dizabilităţi şi delimitează responsabilitatea diferitelor instituţii la implementarea acestuia, pînă în prezent lipseşte o politică socială coerentă de incluziune a acestor persoane pe piaţa forţei de muncă sau de asigurare cu servicii de orientare şi de formare profesională.
    6.6. Tratamente fiscale. Potrivit Codului fiscal nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997, anuităţile sub forma prestaţiilor de asigurări sociale (indemnizaţiilor) sînt surse de venit neimpozabile. Suma scutirii personale constituind 12000 lei pe an pentru persoanele cu dizabilităţi, iar contribuabilul persoană fizică rezidentă are dreptul la o scutire în sumă de 8100 lei anual pentru fiecare invalid din copilărie  persoană întreţinută.
    6.7. Accesibilitate la infrastructura socială. Legea nr. 821-XII din 24 decembrie 1991 privind protecţia socială a invalizilor prevede crearea, de către autorităţile publice centrale şi locale, de către întreprinderi, instituţii şi organizaţii, a unor condiţii speciale pentru accesul liber al persoanelor cu diferite grade de invaliditate (inclusiv al utilizatorilor de fotolii rulante) în blocuri de locuit, case, în obiectivele de menire socială şi de producţie, la folosirea liberă a transportului în comun şi a drumurilor de acces.
    6.7.1. Adaptarea obiectivelor de menire socială, a noilor blocuri de locuit  şi a celor existente, a transportului public pentru asigurarea accesului liber al persoanelor cu dizabilităţi. Aceste transformări, în mare parte, sînt pur formale, nu corespund necesităţilor reale ale persoanelor cu dizabilităţi, iar investiţiile sînt minime.
    6.7.2. Accesul la informaţie al persoanelor cu deficienţe de auz nu este asigurat prin traducerea în limbajul mimico-gestual a emisiunilor informative transmise de principalele posturi de televiziune din Republica Moldova, inclusiv a celor cu caracter juridic.
    7. Toleranţa societăţii faţă de problemele persoanelor cu dizabilităţi. Excluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi prin limitarea accesului la infrastructura socială, imperfecţiunile cadrului legal, deficienţa sistemului de protecţie socială reprezintă în sine stigme discriminatorii, fondate de prejudecăţi, de indiferenţă şi de intoleranţă faţă de necesităţile fundamentale ale persoanelor cu dizabilităţi.
    Analiza SWOT
    Părţile tari:
    a) Republica Moldova a semnat documente internaţionale care reglementează principiile fundamentale ale politicilor pentru protecţia şi incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi;
    b) actele legislative şi cele normative existente în domeniul protecţiei persoanelor cu dizabilităţi prevăd dreptul la instruire, la asistenţă şi la asigurare socială, la angajare în cîmpul muncii, la tratamente fiscale etc.;
    c) statul stabileşte crearea de condiţii pentru incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi drept una dintre priorităţi;
    d) organismele internaţionale au o influenţă benefică asupra dezvoltării sectorului social prin finanţare şi asistenţă tehnică;
    e) infrastructura sistemului de asistenţă socială şi medicală a persoanelor cu dizabilităţi la nivel naţional şi local este funcţională, asigurată cu specialişti calificaţi;
    f) persoanele cu dizabilităţi beneficiază de pensii şi alocaţii de invaliditate, care se indexează anual, de alte prestaţii sociale (compensaţii nominative pentru acoperirea cheltuielilor de deservire cu transport a persoanelor cu dizabilităţi ale aparatului locomotor, pentru călătorie în transportul în comun urban, suburban, interurban etc.);
    g) mecanismul de stabilire a prestaţiilor sociale se reformează după principiul necesităţilor, şi nu în funcţie de categorie, fapt ce permite redirecţionarea eficientă a surselor financiare în domeniul asistenţei sociale a persoanelor cu dizabilităţi;
    h) sistemul serviciilor sociale este diversificat prin îngrijire la domiciliu, prin cantine de ajutor social, prin reabilitare balneosanatorială, asigurare cu mijloace ajutătoare tehnice, prevăzute inclusiv pentru persoanele cu dizabilităţi;
    i) există o practică pozitivă de educaţie incluzivă a persoanelor cu dizabilităţi în sectorul asociativ din ţară.
    Părţile slabe:
    a) cadrul legislativ existent nu corespunde principiilor de incluziune socială inerentă a persoanelor cu dizabilităţi;
    b) actele normative nu prevăd mecanisme clare de implementare a cadrului legislativ; nu sînt elaborate şi nici aprobate standardele de calitate, de monitorizare şi de licenţiere a serviciilor sociomedicale pentru persoanele cu dizabilităţi;
    c) reţeaua serviciilor medico-sociale de intervenţie timpurie este slab dezvoltată, ceea ce nu permite efectuarea acţiunilor de prevenire şi de minimalizare a consecinţelor negative prin asigurarea unei asistenţe psiho-medico-sociale oportune şi de calitate atît copiilor cu dizabilităţi, cît şi familiilor acestora;
    d) sistemul de instruire a copiilor cu dizabilităţi este segregat şi nu asigură suficient educaţia incluzivă;
    e) lipseşte coerenţă între sistemul educaţional şi cel de protecţie socială a persoanelor cu dizabilităţi;
    f) actualul model de expertiză medicală a vitalităţii este fundamentat pe principii medicale,  ceea ce nu favorizează (re)integrarea în societate şi încadrarea în cîmpul muncii a persoanelor cu dizabilităţi;
    g) nu există un sistem bine dezvoltat de orientare, de formare şi de reabilitare profesională a persoanelor cu dizabilităţi care ar permite evaluarea şi recuperarea abilităţilor pentru incluziunea socială şi încadrarea în cîmpul muncii a acestor persoane;
    h) cuantumul pensiei de invaliditate şi cel al prestaţiilor sociale nu asigură satisfacerea necesităţilor primare ale persoanelor cu dizabilităţi;
    i) prestaţiile sociale continuă să fie stabilite, parţial, în funcţie de categorii şi nu în funcţie de necesităţi, condiţie care atrage cheltuieli nejustificate de mijloace financiare destinate sistemului de protecţie socială;
    j) infrastructura serviciilor sociomedicale pentru persoanele cu dizabilităţi activează preponderent după un model medical şi nu corespunde principiilor de incluziune socială;
    k) nu sînt stabilite clar cerinţele şi criteriile de adaptare a clădirilor de menire socială, a mijloacelor de transport şi accesul la ele în funcţie de necesităţile persoanelor cu dizabilităţi;
    l) resursele bugetului public sînt insuficiente pentru asigurarea necesităţilor de educaţie, de instruire, de asistenţă socială şi medicală a persoanelor cu dizabilităţi;
    m) mecanismul de procurare a serviciilor sociale este incert şi nu permite participarea activă a organizaţiilor neguvernamentale şi a sectorului privat la procesul de prestare a serviciilor integrate;
    n) accesul la mass-media a persoanelor cu deficienţe de vedere şi de auz este limitat;
    o) cercetările ştiinţifice în domeniul protecţiei sociale a persoanelor cu dizabilităţi au fost neunificate şi puţine la număr în ultimii ani.
    Oportunităţi:
    a) poziţia activă, angajată şi deschisă a factorilor de decizie, a autorităţilor publice centrale (Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Educaţiei etc.) şi a organelor de resort (Centrul Republican de Expertiză Medicală a Vitalităţii, Agenţia Naţională pentru Ocuparea  Forţei de Muncă etc.) privind actualitatea şi importanţa realizării reformelor în domeniul incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi;
    b) disponibilitatea organismelor internaţionale donatoare de a contribui la procesul de reformare în domeniul incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi;
    c) angajarea şi gradul înalt de motivare a organizaţiilor neguvernamentale de a participa la procesul de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi;
    d) posibilitatea de fundamentare a viitoarelor reforme pe actualele sisteme de asigurare şi de asistenţă socială, de formare şi de orientare profesională, de asistenţă medicală şi educaţională;
    e) existenţa rapoartelor, analizelor, programelor privind situaţia persoanelor cu dizabilităţi;
     f) existenţa unei experienţe pozitive în domeniul adaptării clădirilor şi spaţiului public la necesităţile persoanelor cu dizabilităţi.
    Riscuri:
    a) înţelegerea insuficientă, de către unii actori implicaţi, a actualităţii, a scopurilor şi a sarcinilor reformei;
    b) abordarea stereotipică, în anumite cercuri sociale, a persoanelor cu dizabilităţi, a problemelor cu care se confruntă, precum şi a manierelor de soluţionare a acestora;
    c) sursele financiare limitate în bugetul public naţional pentru susţinerea corespunzătoare a procesului de implementare a reformei.
II. PROBLEMELE DE BAZĂ
    8. Utilizarea în documentele de politici şi în actele legislative a termenilor depăşiţi în raport cu limbajul nediscriminatoriu internaţional generează abordări discriminatorii ale persoanelor cu dizabilităţi.
    8.1. Lipsa unei definiri legale şi unificate a noţiunilor ce se referă la dizabilitate continuă să persiste ca una dintre problemele cadrului legislativ-normativ în vigoare. În acest sens, legislaţia existentă utilizează diferit noţiunile „invalizi”, „persoane handicapate” şi „persoane cu dizabilităţi”, referindu-se la una şi aceeaşi categorie de persoane.
    8.2. Definirea noţiunii de „invalid” din Legea nr. 821-XII din 24 decembrie 1991 privind protecţia socială a invalizilor include persoanele cu dizabilităţi într-o categorie separată a populaţiei, cu drepturi speciale la asistenţă şi la protecţie socială. Iniţiind o abordare discriminatorie, bazată în parte pe modelul medical, definiţia actuală a invalidităţii pune accent pe pierderea (totală sau parţială) a anumitor abilităţi, nu pe capacităţile restante ale persoanelor cu dizabilităţi care să valorifice potenţialul uman al acestora şi să garanteze respectarea drepturilor fundamentale ale omului, asigurarea egalităţii de şanse şi a deplinei participări la viaţa comunitară.
    8.3. Definirea termenului „invaliditate” şi a termenilor juridici similari necesită revizuire, astfel încît aceştia să nu includă valenţe discriminatorii şi, totodată, să respecte standardele europene şi cele internaţionale care ţin de domeniul juridic, de domeniul protecţiei sociale şi de cel medical.
    9. Metodologia de stabilire a invalidităţii nu încurajează incluziunea socială. În stabilirea invalidităţii predomină modelul medical, orientat spre tratament, protejare şi segregare şi care nu vizează incluziunea socială, respectarea drepturilor şi a oportunităţilor egale sau a deplinei participări a persoanelor cu dizabilităţi la viaţa socioeconomică din comunitate.
    10. Susţinerea financiară deficitară. În pofida creşterii continue a cuantumului mediu al pensiei de invaliditate şi al altor prestaţii sociale, acestea nu garantează minimul necesar pentru asigurarea unui nivel de trai decent.
    11. Serviciile sociale pentru persoanele cu dizabilităţi sînt slab dezvoltate. În actualul sistem de asistenţă socială nu există claritate privind prioritizarea serviciilor sociale pentru persoanele cu dizabilităţi. Deşi unele dintre aceste servicii reprezintă o formă importantă de protecţie socială a persoanelor cu dizabilităţi, accesul la serviciile de calitate, în raport cu alte categorii ale populaţiei, rămîne destul de limitat.
    12. Lipsa serviciilor medico-sociale de intervenţie timpurie pentru prevenirea dizabilităţii, lipsa intervenţiei precoce şi calitative în susţinerea familiei în care creşte un copil cu dizabilităţi sau care prezintă un astfel de risc.
    13. Dezvoltarea insuficientă a sistemului de incluziune educaţională. Accesul la educaţie al persoanelor cu dizabilităţi este încă foarte limitat în ţara noastră. Lipsesc programe educaţionale cu caracter incluziv atît în ciclul preşcolar, cît şi în cel şcolar. Accesul redus la grădiniţe, în şcoli, la instituţii de învăţămînt superior şi la alte obiective de menire socială nu asigură dreptul persoanelor cu dizabilităţi la instruire şi la participare la viaţa socioculturală. Nu se încurajează admiterea persoanelor cu dizabilităţi în instituţiile de învăţămînt superior.
    14. Lipseşte  integrarea socială coerentă a persoanelor cu dizabilităţi pe piaţa forţei de muncă şi asigurarea acestora cu servicii de orientare, de formare şi de reabilitare profesională. Deşi actuala politică socială prevede acţiuni de plasare a persoanelor cu dizabilităţi pe piaţa forţei de muncă, mecanismele şi formele de asigurare cu servicii de orientare şi de formare profesională rămîn deficitare ca număr şi calitate.
    15. Mediul fizic/infrastructura socială nu sînt adaptate la necesităţile persoanelor cu dizabilităţi. Accesul lor la mediul informaţional este foarte limitat. Deşi Legea nr. 821-XII din 24 decembrie 1991 privind protecţia socială a invalizilor garantează accesul liber al persoanelor cu dizabilităţi în blocurile de locuit, în obiectivele de menire socială şi de producţie, cele mai multe edificii, spre regret, continuă să fie construite fără adaptările arhitectonice de rigoare, fără a se aplica măsuri de sancţionare a nerespectării standardelor tehnice. Condiţiile (standardele) tehnice pentru construcţia căilor de acces sînt învechite. Mediul informaţional, la fel, este lipsit de adaptările necesare persoanelor cu dizabilităţi, fapt ce îngrădeşte liberul acces la informaţie.
    16. Toleranţa societăţii faţă de problemele persoanelor cu dizabilităţi şi discriminarea în bază de dizabilitate. Majoritatea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi sînt reglementate de actele legislative şi normative, dar adesea rămîn declarative, fără mecanismul de aplicare în practică.
    16.1. Legea nr. 821-XII din 24 decembrie 1991 privind protecţia socială a invalizilor garantează dreptul acestora la servicii sociale, la muncă, la asistenţă socială, la crearea de asociaţii care le protejează drepturile etc. Din lipsa mecanismelor de implementare şi acoperirii financiare, legea menţionată are un caracter formal.
    16.2. Monitorizarea respectării drepturilor persoanelor cu dizabilităţi la instruire, la asistenţă medicală, la muncă, la acces la informaţie, la acces la viaţa culturală etc. se realizează sporadic şi insuficient. Legislaţia în domeniu nu este coerentă, fapt care generează lipsa unei abordări complexe în soluţionarea problemelor persoanelor cu dizabilităţi. Aplicînd principiul de segregare în protecţia persoanelor cu dizabilităţi, actualul sistem creează şi aprofundează dependenţa de prestaţiile sociale (pensii, alocaţii, compensaţii), nu abordează reabilitarea activă a acestora şi nu încurajează un model de viaţă economic şi sociocultural participativ. Din această cauză, numeroase persoane cu dizabilităţi rămîn în continuare excluse din viaţa socială.
III. OBIECTIVUL GENERAL ŞI OBIECTIVELE SPECIFICE
    17. Obiectivul general al Strategiei constă în armonizarea sistemului de protecţie socială a persoanelor cu dizabilităţi la standardele europene şi internaţionale în vederea asigurării incluziunii sociale şi a respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale acestora.
    18. Obiectivele specifice:
    a) racordarea cadrului legislativ-normativ naţional la standardele europene şi la cele internaţionale privind protecţia drepturilor persoanelor cu dizabilităţi;
    b) reorganizarea structurilor şi a instituţiilor responsabile de coordonarea sistemului de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi;
    c) elaborarea şi aprobarea unei noi metodologii de determinare a dizabilităţii la copii şi la adulţi, în conformitate cu prevederile Clasificării internaţionale a funcţionalităţii, dizabilităţii şi sănătăţii;
    d) diversificarea serviciilor sociale destinate persoanelor cu dizabilităţi;
    e) instituirea serviciilor medico-sociale de intervenţie timpurie;
    f) adaptarea programelor educaţionale la necesităţile speciale ale copiilor cu dizabilităţi;
    g) dezvoltarea unui mecanism eficient de acordare a serviciilor de orientare, de formare şi de reabilitare profesională persoanelor cu dizabilităţi;
    h) adaptarea infrastructurii sociale la necesităţile persoanelor cu dizabilităţi;
    i) informarea publicului larg despre procesul de implementare a Strategiei.
IV. ACŢIUNILE NECESARE PENTRU ATINGEREA
OBIECTIVELOR ŞI OBŢINEREA REZULTATELOR SCONTATE

    19. În vederea racordării cadrului legislativ-normativ naţional la standardele europene şi la cele internaţionale privind protecţia drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, se vor întreprinde următoarele măsuri:
    19.1. Elaborarea şi adoptarea unei legi privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi;
    19.2. Evaluarea, modificarea şi completarea legislaţiei în domeniul protecţiei sociale a persoanelor cu dizabilităţi în vederea racordării la noua lege privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi.
    Rezultate scontate:
    a) cadrul legislativ-normativ naţional racordat la standardele internaţionale în domeniul protecţiei drepturilor persoanelor cu dizabilităţi;
    b) creşterea incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi.
    20. În vederea reorganizării structurilor şi a instituţiilor responsabile de coordonarea sistemului de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi, se vor întreprinde următoarele măsuri:
    20.1. Reorganizarea structurii şi a modului de funcţionare a Centrului Republican de Expertiză Medicală a Vitalităţii (CREMV) şi a subdiviziunilor lui teritoriale în Consiliul Naţional pentru Determinarea Dizabilităţii şi  Capacităţii de Muncă (CNDDCM) cu subdiviziunile teritoriale respective. CNDDCM va determina  atît dizabilitatea la copii, cît şi dizabilitatea şi capacitatea de muncă la adulţi;
    20.2. Numirea, în cadrul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) şi în structurile sale teritoriale, a responsabililor de angajarea în cîmpul muncii a persoanelor cu dizabilităţi;
    20.3. Atribuirea de competenţe consiliilor medicale consultative din cadrul instituţiilor medico-sanitare publice în vederea eliberării recomandărilor medicale pentru satisfacerea necesităţilor speciale şi, respectiv, pentru accesarea serviciilor sociale de către persoanele de vîrstă pensionară;
    20.4. Crearea în cadrul CNDDCM a unui sistem informaţional automatizat de evidenţă a persoanelor cu dizabilităţi.
    Rezultate scontate:
    a) eficientizarea managementului sistemului protecţiei sociale a persoanelor cu dizabilităţi;
    b) sporirea accesului persoanelor cu dizabilităţi la servicii şi la prestaţii sociale;
    c) sporirea accesului pe piaţa muncii al persoanelor cu dizabilităţi;
    d) reducerea costurilor de tipărire şi de multiplicare a documentelor intermediare elaborate de diferite structuri de protecţie socială.
    21. În vederea elaborării şi aprobării unei noi metodologii de determinare a dizabilităţii la copii şi la adulţi, în conformitate cu prevederile Clasificării internaţionale a funcţionalităţii, dizabilităţii şi sănătăţii, se vor întreprinde următoarele măsuri:
    21.1. Studierea şi sintetizarea experienţei internaţionale în domeniul determinării dizabilităţii şi a capacităţii de muncă;
    21.2. Elaborarea şi aprobarea unei metodologii de determinare a gradului de dizabilitate la copii;
    21.3. Elaborarea şi aprobarea unei metodologii de determinare a gradului de dizabilitate şi a nivelului capacităţii de muncă la persoanele adulte;
    21.4. Elaborarea şi aprobarea cerinţelor de calificare pentru specialiştii care determină gradul de dizabilitate şi nivelul capacităţii de muncă;
    21.5. Elaborarea şi aprobarea unor programe de instruire continuă a specialiştilor care determină gradul de dizabilitate şi nivelul capacităţii de muncă;
    21.6. Organizarea instruirii specialiştilor care determină gradul de dizabilitate şi nivelul capacităţii de muncă;
    21.7. Organizarea instruirii specialiştilor din Serviciul de stat de ocupare a forţei de muncă şi reabilitare profesională din cadrul ANOFM şi al structurilor sale teritoriale.   
    Rezultate scontate:
    a) eficientizarea acordării de prestaţii şi de servicii sociale persoanelor cu dizabilităţi;
    b) îmbunătăţirea calităţii serviciilor oferite persoanelor cu dizabilităţi de către angajaţii structurilor publice vizate;
    c)  eficientizarea serviciilor de reabilitare profesională şi sporirea asistenţei persoanelor cu dizabilităţi pentru încadrare în cîmpul muncii.
    22. În vederea diversificării serviciilor sociale destinate persoanelor cu dizabilităţi, se vor întreprinde următoarele măsuri:
    22.1. Acordarea diferitelor forme de asistenţă socială în funcţie de necesităţile speciale ale persoanelor cu dizabilităţi, care se stabilesc în următoarele domenii: viaţa cotidiană, dezvoltarea personalităţii, activitatea profesională şi activitatea socială;
    22.2. Elaborarea regulamentelor de organizare şi de funcţionare, precum şi a standardelor minime de calitate pentru serviciile sociale comunitare destinate persoanelor cu dizabilităţi: locuinţe protejate, case comunitare, asistenţă parentală profesionistă pentru copii cu dizabilităţi, plasament de tip familial pentru adulţi cu dizabilităţi mintale, asistent personal etc.; 
    22.3. Crearea de servicii sociale destinate persoanelor cu dizabilităţi: locuinţe protejate, case comunitare, asistenţă parentală profesionistă pentru copii cu dizabilităţi, plasament de tip familial pentru adulţi cu dizabilităţi mintale, asistent personal etc.;
    22.4. Identificarea modalităţilor de asigurare a durabilităţii serviciilor sociale destinate persoanelor cu dizabilităţi: locuinţe protejate, case comunitare, asistenţă parentală profesionistă pentru copii cu dizabilităţi, plasament de tip familial pentru adulţi cu dizabilităţi mintale, asistent personal etc.
    Rezultate scontate:
    a) acordarea individualizată a serviciilor sociale în funcţie de necesităţile specifice ale persoanelor cu dizabilităţi;
    b) îmbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor cu dizabilităţi;
    c) incluziunea la nivel de comunitate a persoanelor cu dizabilităţi;
    d) prevenirea instituţionalizării persoanelor cu dizabilităţi.
    23. În vederea instituirii serviciilor medico-sociale de intervenţie timpurie, se vor întreprinde următoarele măsuri:
    23.1. Elaborarea unui cadru normativ privind instituirea şi reglementarea activităţii serviciilor medico-sociale de intervenţie timpurie pentru copiii de la 0 la 3 ani;
    23.2. Organizarea instruirii specialiştilor implicaţi în procesul de acordare a serviciilor medico-sociale de intervenţie timpurie.
    Rezultate scontate:
    a) scăderea numărului de copii cu dizabilităţi grave;
    b) îmbunătăţirea stării de sănătate a copiilor cu dizabilităţi;
    c) scăderea numărului de copii cu dizabilităţi instituţionalizaţi în servicii rezidenţiale de lungă durată.
    24. În vederea adaptării programelor educaţionale la necesităţile speciale ale copiilor cu dizabilităţi, se vor întreprinde următoarele măsuri:
    24.1. Evaluarea necesităţilor educaţionale ale copiilor cu dizabilităţi;
    24.2. Perfecţionarea, din perspectiva  incluziunii sociale a copiilor cu dizabilităţi, a cadrului legislativ-normativ din domeniul învăţămîntului;
    24.3. Elaborarea unui nomenclator de servicii educaţionale pentru susţinerea incluziunii sociale în funcţie de dizabilitatea copilului şi de potenţialul său;
    24.4. Elaborarea şi aprobarea unui program de instruire continuă a pedagogilor care lucrează cu copii cu dizabilităţi.
    Rezultate scontate:
    a) creşterea numărului de copii cu dizabilităţi incluşi în instituţii de învăţămînt general;
    b) îmbunătăţirea calităţii serviciilor educaţionale pentru copii şi tineri cu dizabilităţi;
    c) sporirea accesului copiilor şi al tinerilor cu dizabilităţi la diverse servicii educaţionale, indiferent de natura dizabilităţii;
    d) asigurarea incluziunii educaţionale, sociale şi profesionale a copiilor şi a tinerilor cu dizabilităţi.  
    25. În vederea dezvoltării unui mecanism eficient de acordare a serviciilor de orientare, de formare şi de reabilitare profesională a persoanelor cu dizabilităţi, se vor întreprinde următoarele măsuri:
    25.1. Elaborarea, de către CNDDCM, a unor mecanisme de determinare a necesităţilor de orientare, de formare şi de reabilitare profesională a persoanelor  cu dizabilităţi;
    25.2. Facilitarea accesului persoanelor cu dizabilităţi la serviciile de orientare, de formare şi de reabilitare profesională şi la alte servicii oferite de ANOFM;
    25.3. Elaborarea unui cadru metodic de orientare, de formare şi de reabilitare profesională a persoanelor cu dizabilităţi;
    25.4. Elaborarea unor mecanisme de stimulare a angajatorilor care oferă locuri de muncă persoanelor cu dizabilităţi;
    25.5. Încurajarea activităţii la domiciliu a persoanelor cu dizabilităţi în conformitate cu prevederile legislaţiei muncii în vigoare, utilizarea noilor tehnologii informaţionale, precum şi activităţilor de muncă la distanţă etc.;
    25.6. Elaborarea unor mecanisme de dezvoltare şi de susţinere a întreprinderilor care oferă condiţii de muncă adaptate la necesităţile persoanelor cu dizabilităţi;
    25.7. Optimizarea normativelor de rezervare a locurilor de muncă pentru persoane cu dizabilităţi în întreprinderi, instituţii şi organizaţii.
    Rezultate scontate:
    a) creşterea numărului de persoane cu dizabilităţi angajate în cîmpul muncii;
    b) diminuarea numărului de persoane cu dizabilităţi dependente de prestaţiile sociale;
    c) îmbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor cu dizabilităţi;
    d) asigurarea de şanse egale pentru persoanele cu dizabilităţi în obţinerea unui loc de muncă.
    26. În vederea adaptării infrastructurii sociale la necesităţile persoanelor cu dizabilităţi,  se vor întreprinde următoarele măsuri:
    26.1. Revizuirea standardelor tehnice şi  actelor normative pentru asigurarea accesului persoanelor cu dizabilităţi la infrastructura socială;
    26.2. Elaborarea de recomandări metodice privind adaptarea obiectivelor de menire socială (din domeniul sănătăţii, asistenţei sociale,  instruirii, culturii) la necesităţile persoanelor cu dizabilităţi;
    26.3. Elaborarea de recomandări privind adaptarea transportului public la necesităţile persoanelor cu dizabilităţi;
    26.4. Elaborarea de recomandări privind adaptarea locuinţelor la necesităţile persoanelor cu dizabilităţi;
    26.5. Elaborarea de recomandări privind adaptarea sistemelor informaţionale, mass-mediei (televiziunea şi radioul, presa, internetul etc.) la necesităţile persoanelor cu dizabilităţi;
    26.6. Elaborarea de recomandări privind utilizarea limbajului mimico-gestual în sistemul informaţional.
    Rezultate scontate:
    a) accesul sporit al persoanelor cu dizabilităţi la infrastructura socială şi  la mediul informaţional;
    b) sporirea participării sociale a persoanelor cu dizabilităţi.
    27. În vederea informării publicului larg despre procesul de implementare a Strategiei, se vor întreprinde următoarele măsuri:
    27.1. Organizarea anuală a campaniilor de marketing social cu referinţă la drepturile şi la oportunităţile de integrare socială a persoanelor cu dizabilităţi;
    27.2. Organizarea de seminare, conferinţe şi de alte evenimente publice despre reformarea sistemului de protecţie socială a persoanelor cu  dizabilităţi;
    27.3. Colaborarea cu mass-media în scopul informării populaţiei despre măsurile de protecţie socială a persoanelor cu dizabilităţi, despre problemele cu care acestea se confruntă şi despre impactul reformelor în domeniul dizabilităţii.
    Rezultate scontate:
    a) creşterea gradului de conştientizare a populaţiei a problemelor şi a drepturilor persoanelor cu dizabilităţi;
    b) sporirea iniţiativelor  din partea societăţii civile în vederea dezvoltării şi diversificării serviciilor destinate persoanelor cu dizabilităţi;
    c) asigurarea transparenţei iniţiativelor şi programelor în domeniul dizabilităţii;
    d) îmbunătăţirea percepţiei populaţiei cu privire la persoanele cu dizabilităţi;
    e) favorizarea incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi.
V. ESTIMAREA IMPACTULUI ŞI A COSTURILOR
 (FINANCIARE ŞI NEFINANCIARE)
    28. Realizarea obiectivului general al Strategiei va crea suportul esenţial şi va reprezenta pilonul în armonizarea sistemului de protecţie socială a persoanelor cu dizabilităţi cu standardele europene şi cele internaţionale în vederea respectării drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale acestora.
    29. Costurile aferente asistenţei tehnice corespund necesităţilor de realizare a obiectivelor specifice ale Strategiei, conform Planului de acţiuni pentru implementarea Strategiei, şi includ, în special, cheltuieli pentru:
    a) racordarea cadrului legislativ-normativ naţional la standardele europene şi la cele internaţionale privind protecţia drepturilor persoanelor cu dizabilităţi;
    b) elaborarea şi aprobarea unei noi metodologii de determinare a dizabilităţii la copii şi la adulţi, în conformitate cu prevederile Clasificării internaţionale a funcţionalităţii, dizabilităţii şi sănătăţii;
    c) elaborarea regulamentelor de organizare şi de funcţionare, precum şi a standardelor minime de calitate pentru serviciile sociale comunitare, destinate persoanelor cu dizabilităţi: locuinţe protejate, case comunitare, asistenţă parentală profesionistă pentru copii cu dizabilităţi, plasament de tip familial pentru adulţi cu dizabilităţi mintale, asistent personal etc.;
    d) dezvoltarea unui mecanism eficient de acordare a serviciilor de orientare, de formare şi de reabilitare profesională  a persoanelor cu dizabilităţi;
    e) revizuirea standardelor tehnice şi a actelor normative în vederea asigurării accesului persoanelor cu dizabilităţi la infrastructura socială.
    30. Implementarea graduală a Strategiei presupune reformarea sistemului de protecţie socială a persoanelor cu dizabilităţi, în conformitate cu principiile incluziunii sociale, care vor putea fi estimate prin: a) modificarea metodologiei de stabilire a dizabilităţii, precondiţie ce va permite crearea de oportunităţi pentru acordarea unor măsuri de protecţie socială raţionale şi eficiente destinate persoanelor cu dizabilităţi; b) promovarea serviciilor de orientare, de formare şi de reabilitare profesională; încadrarea în cîmpul muncii; încurajarea angajatorilor în vederea creării locurilor de muncă pentru persoanele cu dizabilităţi, remanieri care vor contribui la creşterea numărului de persoane cu dizabilităţi încadrate în cîmpul muncii; c) acordarea de asistenţă socială care să ofere persoanelor cu dizabilităţi posibilitatea de a fi membri activi ai societăţii şi de a-şi îmbunătăţi prin manieră participativă calitatea vieţii.
    31. Strategia prevede determinarea gradului dizabilităţii la copii şi a nivelului capacităţii de muncă la adulţi. Se preconizează ca, după evaluarea nivelului capacităţii de muncă şi estimarea procentuală a acesteia, persoanelor cu dizabilităţi să li se ofere oportunităţi reale şi nediscriminatorii de angajare în cîmpul muncii, dreptul la salarizare şi posibilităţi de a contribui la asigurările sociale de stat, ca la atingerea vîrstei de pensionare să obţină şanse legale şi egale de a beneficia de pensie pentru limită de vîrstă.
    32. Strategia prevede trecerea de la actualul grad de invaliditate al persoanelor cu dizabilităţi la stabilirea valorii procentuale a capacităţii de muncă, cu recomandări de încadrare în cîmpul muncii, respectiv, cu eliberarea fondurilor în bugetul de stat şi în bugetul asigurărilor sociale de stat care, ulterior, vor putea fi redirecţionate spre programele de orientare, de formare şi de reabilitare profesională, spre alte acţiuni de îmbunătăţire a asistenţei sociale pentru persoanele cu dizabilităţi.     
    33. Dezvoltarea reţelei de servicii sociale axate pe incluziunea persoanelor cu dizabilităţi, care presupune cheltuieli mult mai reduse în comparaţie cu cele de întreţinere în serviciul de  îngrijire rezidenţială.
VI. ETAPELE DE IMPLEMENTARE
    34. Implementarea Strategiei presupune patru etape, care se specifică în acţiuni prioritare pentru fiecare an de implementare.
    35.  Etapa I – anul 2010
    Elaborarea şi aprobarea unui proiect de lege privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi, în conformitate cu prevederile Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi. Vor fi efectuate în acest sens studii şi analize experienţelor şi practicilor altor state, în vederea asigurării incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi, necesare pentru iniţierea reformei sistemului de protecţie socială în Republica Moldova. Concomitent, va demara la nivel naţional o campanie de informare şi de sensibilizare privind problemele şi drepturile persoanelor cu dizabilităţi.
    36.  Etapa  a II-a – anul 2011
Modificarea şi completarea legislaţiei în domeniul protecţiei sociale, precum şi a standardelor tehnice în domeniul construcţiilor, în vederea racordării legislaţiei şi a standardelor la noile prevederi ale Legii privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi; reformarea CREMV şi elaborarea unei metodologii noi privind determinarea dizabilităţii la copii şi la adulţi. Campania de informare şi de sensibilizare va avea drept scop mediatizarea reformelor din sistemul de protecţie socială a persoanelor cu dizabilităţi.
    37.  Etapa a III-a – anul 2012
    Elaborarea şi aprobarea a noi cerinţe de calificare a specialiştilor care determină gradul de dizabilitate, nivelul capacităţii de muncă, precum şi a celor responsabili de orientarea, de formarea şi de reabilitarea profesională a persoanelor cu dizabilităţi. În acest scop se vor organiza o serie de instruiri pentru specialiştii din domeniile vizate. Se vor reglementa serviciile medico-sociale de intervenţie timpurie şi de educaţie incluzivă, urmate de instruirea specialiştilor din acest domeniu. Campania de informare şi de sensibilizare va include mediatizarea rezultatelor obţinute în implementarea Strategiei.
    38.  Etapa a IV-a – anul 2013
    Definitivarea ajustării cadrului legislativ-normativ la prevederile Legii privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi. În acelaşi timp, se vor dezvolta şi se vor diversifica serviciile sociale destinate persoanelor cu dizabilităţi, serviciile medico-sociale de intervenţie timpurie şi de educaţie incluzivă, orientarea, formarea şi reabilitarea profesională. Un accent deosebit va fi pus pe  asigurarea accesului persoanelor cu dizabilităţi la infrastructura socială, la mediul informaţional şi la piaţa forţei de muncă. Campania de informare va avea drept scop promovarea practicilor de succes pentru incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi şi rezultatele reformei sistemului de protecţie socială.  
VII. PROCEDURILE DE RAPORTARE
 ŞI DE MONITORIZARE

    39. Strategia va fi implementată în baza Planului de acţiuni pentru implementarea Strategiei în perioada 2010–2013. Monitorizarea şi evaluarea impactului prezentei Strategii se vor efectua prin raportarea anuală Guvernului şi Parlamentului despre executarea ei.
    40. Planul de monitorizare include următoarele componente: a) monitorizarea procesului de implementare a măsurilor prevăzute în Planul de acţiuni în baza indicatorilor Strategiei; b) caracterul executării (reorganizarea instituţională, schimbarea situaţiei grupurilor-ţintă); c) efectele implementării (economice, juridice, sociale etc.); d) implicarea responsabililor în executarea măsurilor prevăzute; e) cheltuielile financiare utilizate; f) termenele de implementare.
    41. În planul de monitorizare se va indica sursa de informare. Informarea va conţine date cu caracter calitativ (analiza consecinţelor) şi cantitativ (date statistice).
    42.  Sursele informaţionale pentru raportul consolidat vor fi oferite de subdiviziunile Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, de alte autorităţi ale administraţiei publice centrale, de organe de resort, de autorităţi publice locale responsabile de implementarea Strategiei, de rezultatele studiilor şi de rapoarte independente.
    43.  Rapoartele anuale privind implementarea Strategiei vor fi elaborate de Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, în baza rapoartelor prezentate de autorităţile publice centrale şi locale, de asociaţiile societăţii civile şi de alţi actori implicaţi în reformă.
    44. Planul de acţiuni pentru implementarea Strategiei de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi (2010–2013) este expus în anexă, parte integrantă a prezentei Strategii.
   
    anexa