În scopul executării prevederilor art.564 din Legea nr.847-XIII din 24 mai 1996 privind sistemul bugetar şi procesul bugetar (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, ediţie specială), art.89 alin.(1) din Legea nr.436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.32-35, art. 116), precum şi în conformitate cu art.13 alin.(1) din Legea nr.317-XV din 18 iulie 2003 privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.208-210, art. 783),
    1. De a aproba modificările şi completările la Standardele naţionale de control intern în sectorul public, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor nr.51 din 23 iunie 2009 (conform anexei);
    2. Prezentul ordin intră în vigoare din data publicării.

    MINISTRUL FINANŢELOR                              Veaceslav NEGRUŢA

    Nr. 57. Chişinău, 31 mai 2011.

    1. Capitolul I „Prefaţă” se expune în următoarea redacţie:
    „1.1 Concept
    1. Controlul Intern este un sistem organizat de managerul entităţii publice şi personalul acesteia, incluzînd auditul intern, care cuprinde totalitatea politicilor, procedurilor, regulilor interne, proceselor şi activităţilor realizate în cadrul entităţii publice pentru a gestiona riscurile şi a oferi o asigurare rezonabilă privind atingerea obiectivelor şi rezultatelor planificate.
    2. Conform conceptului de Control Financiar Public Intern (în continuare CFPI), promovat de către Uniunea Europeană, Auditul Intern este o parte componentă a Controlului Intern în calitate de instrument de evaluare a sistemului de Management Financiar şi Control (în continuare MFC). Avînd funcţie de raportare directă managerului entităţii publice, auditul intern are un rol determinant în examinarea şi raportarea eficacităţii sistemului MFC.
    3. MFC este un sistem implementat şi realizat de persoanele responsabile de guvernare, administrare şi de alt personal în conformitate cu cadrul normativ şi reglementările interne, pentru a oferi o asigurare rezonabilă precum că fondurile publice sînt utilizate de către entitatea publică în mod legal, etic, transparent, economic, eficient şi eficace.
    Control Financiar Public Intern = Audit Intern + Management Financiar şi Control + Unitatea Centrală de Armonizare
    Control Intern = Audit Intern + Management Financiar şi Control
    4. Sistemul MFC are următoarele obiective generale:
    a) eficacitatea şi eficienţa operaţiunilor;
    b) conformitatea cu cadrul normativ şi reglementările interne;
    c) siguranţa şi optimizarea activelor şi a pasivelor;
    d) siguranţa şi integritatea informaţiei.
    Prima categorie se referă la obiectivele de bază ale unei entităţi publice, inclusiv obiectivele de performanţă. Cea de-a doua categorie se referă la respectarea cadrului normativ şi regulamentelor, ce reglementează activitatea entităţii publice. Cea de-a treia categorie se referă la protejarea resurselor împotriva pierderii, întrebuinţării greşite şi a prejudiciilor, cauzate prin irosire, abuz, administrare neadecvată, erori, fraude şi iregularităţi. Cea de-a patra categorie se referă la întocmirea unor rapoarte financiare şi alte informaţii financiare veridice. Aceste categorii distincte, dar care coincid parţial, permit axarea direcţionată pentru satisfacerea diferitor necesităţi.
    1.2 Aplicabilitate
    5. Sistemul MFC se implementează prin aplicarea prevederilor prezentelor Standarde naţionale de control intern în sectorul public (în continuare SNCI).
    6. SNCI stabilesc domeniile principale, care necesită anumite acţiuni pentru implementarea sistemului MFC în cadrul întregului sector public.
    7. SNCI sînt utilizate atît de către managerii entităţii publice drept un exemplu al unui cadru sau sistem MFC solid, cît şi pot fi utilizate de către auditorii interni ca un instrument de evaluare a acestui sistem. Însă, aceste standarde nu substituie Standardele Naţionale de Audit Intern.
    8. SNCI reprezintă o codificare a unor principii general acceptate, ce se referă la stabilirea unui sistem eficient de MFC. Standardele oferă un cadru relevant pentru dezvoltarea unor sisteme eficiente de MFC, inclusiv pentru elaborarea unor instrucţiuni suplimentare de aplicare a acestora.
    9. SNCI sînt aplicabile tuturor entităţilor din sectorul public, care gestionează mijloacele bugetului public naţional.
    1.3 Componentele principale ale MFC
    10. MFC include următoarele cinci componente corelate între ele:
    1) mediul de control;
    2) managementul performanţelor şi al riscurilor;
    3) activităţile de control;
    4) informaţia şi comunicarea;
    5) monitorizarea şi evaluarea.
    Aceste componente derivă din modul în care managerul gestionează o activitate şi sînt integrate în procesul managerial. Deşi componentele enumerate se aplică tuturor entităţilor publice, entităţile mici şi mijlocii le pot implementa într-un mod distinct celui entităţilor mari. Chiar dacă activităţile de control ale unei entităţi mici pot fi mai puţin oficiale şi structurate, aceasta poate avea totuşi un sistem MFC eficient.
    11. Mediul de control oferă tonul unei entităţi publice, influenţînd conştiinţa angajaţilor acesteia privind MFC. Acesta stă la baza tuturor celorlalte componente ale MFC, asigurînd disciplina şi structura. Factorii mediului de control includ integritatea, valorile etice şi competenţa angajaţilor entităţii publice; filozofia şi stilul de activitate al conducerii; modul în care conducerea atribuie autoritatea şi responsabilitatea, politici şi practici privind resursele umane.
    12. Managementul performanţelor şi al riscurilor prevede necesitatea de stabilire a obiectivelor pentru sistemele operaţionale şi identificare, evaluare şi control al riscurilor, care pot influenţa atingerea acestora. Fiecare entitate publică se confruntă cu o varietate de riscuri, care provin din surse externe şi interne. O cerinţă prealabilă pentru evaluarea riscurilor este stabilirea obiectivelor, care se referă la diferite niveluri şi sînt consecvente în interior. Evaluarea riscurilor reprezintă analiza riscurilor relevante pentru atingerea obiectivelor, formînd o bază pentru determinarea modului de gestionare a riscurilor.
    13. Activităţile de control reprezintă politicile şi procedurile, care ajută la asigurarea realizării directivelor ce vin din partea conducerii. De asemenea, ele contribuie la asigurarea desfăşurării acţiunilor necesare pentru abordarea riscurilor relevante în scopul atingerii obiectivelor entităţii publice. Activităţile de control se realizează în întreaga entitate publică, la toate nivelurile, şi în toate subdiviziunile. Acestea includ o serie de activităţi diverse, cum ar fi aprobările, autorizările, verificările, reconcilierile, revizuirile performanţei existente, securitatea activelor şi divizarea sarcinilor. SNCI explică modul în care managerii trebuie să documenteze şi să evalueze eficacitatea activităţilor de control specifice.
    14. Informaţia şi comunicarea se referă la faptul că informaţia trebuie identificată, colectată şi comunicată într-o manieră şi în termene, care permit angajaţilor să-şi îndeplinească responsabilităţile. Sistemele informaţionale generează rapoarte ce conţin informaţii operaţionale, financiare şi de conformitate, care permit gestionarea şi controlul activităţii. Aceste informaţii includ nu doar informaţii generate din interior, ci şi informaţii despre evenimentele, activităţile şi condiţiile externe, necesare pentru a putea lua decizii în cunoştinţă de cauză, precum şi pentru raportarea externă. Comunicarea eficientă trebuie să aibă loc într-un sens mai larg, realizîndu-se atît pe orizontală, cît şi pe verticală în toată entitatea publică. Toţi angajaţii trebuie să primească un mesaj clar din partea managerilor, precum că responsabilităţile ce ţin de MFC trebuie tratate cu seriozitate. Angajaţii trebuie să înţeleagă rolul pe care îl au în sistemul MFC, precum şi legătura între activităţile lor şi activităţile celorlalţi angajaţi. Angajaţii trebuie să aibă un mijloc de comunicare a informaţiilor semnificative superiorilor. De asemenea, este necesară o comunicare eficientă cu părţile externe, cum ar fi clienţii, furnizorii, organele de reglementare şi alte părţi interesate.
    15. Monitorizarea şi evaluarea cuprinde procesul de evaluare a calităţii performanţei sistemului MFC în timp. Acest lucru este efectuat prin activităţi de monitorizare continuă sau supraveghere, autoevaluare şi audit intern. Monitorizarea continuă se efectuează pe parcursul operaţiunilor. Aceasta include activităţi obişnuite de supraveghere şi management, precum şi alte acţiuni pe care angajaţii le efectuează întru îndeplinirea sarcinilor sale. Sfera de aplicare şi frecvenţa evaluărilor separate (autoevaluare şi audit intern) va depinde în primul rînd de o evaluare a riscurilor şi eficacitatea procedurilor de monitorizare continuă.
    16. Există o relaţie directă între cele patru categorii de obiective (punctul 4), care reprezintă ceea ce o entitate publică se străduie să obţină, şi cele cinci componente (punctul 10), care reprezintă necesarul pentru a atinge obiectivele. Toate componentele sînt relevante pentru fiecare categorie de obiective. Spre exemplu, cît priveşte eficacitatea şi eficienţa operaţiunilor, toate cele cinci componente trebuie să fie prezente şi să funcţioneze eficient pentru a concluziona că controlul asupra operaţiunilor este unul eficient.
    1.4 Limitări ale sistemului MFC
    17. MFC este un proces, care oferă asigurări rezonabile privind atingerea obiectivelor. Cu toate acestea, limitările acestuia deseori nu sînt înţelese pe deplin.
    MFC oferă o asigurare rezonabilă precum că o entitate publică îşi atinge obiectivele, produce informaţii financiare şi de performanţă veridice, şi acţionează în conformitate cu legislaţia relevantă. Totuşi, MFC nu poate schimba un manager mai puţin bun în unul bun, nici nu poate influenţa realizarea de schimbări în politicile Guvernului sau situaţia economică de bază, care influenţează performanţele entităţii publice.
    18. Atingerea obiectivelor va fi influenţată de limitări inerente în toate sistemele entităţii publice. Acestea includ astfel de realităţi, cum ar fi faptul că raţionamentele efectuate în procesul de luare a deciziilor pot fi imperfecte şi că eşecurile pot avea loc din cauza unei simple erori sau greşeli.
    În plus, activităţile de control pot fi periclitate de înţelegerile secrete a două sau mai multe persoane, precum şi de faptul că managerii nu doresc să respecte procedurile.
    Un alt factor de limitare este că structura unui sistem MFC trebuie să reflecte faptul că resursele sînt limitate şi că beneficiile activităţilor de control trebuie luate în considerare în funcţie de costurile acestora.
    Prin urmare, nu este de dorit şi nici posibil, ca sistemul MFC să ofere asigurări absolute cu privire la atingerea obiectivelor entităţii publice.
    1.5 Responsabilitatea pentru implementarea SNCI
    19. Responsabilitatea primară pentru implementarea SNCI revine managerului entităţii publice. Mai mult decît oricare altă persoană, managerul entităţii oferă „tonul de vîrf”, fapt ce influienţează integritatea, etica şi alţi factori ai unui mediu de control pozitiv. Într-o entitate publică mare, managerul îndeplineşte această sarcină, oferind abilităţi de conducere şi direcţionare managerilor operaţionali şi revizuind modul în care aceştia monitorizează şi verifică activitatea. Managerii operaţionali, la rîndul lor, atribuie responsabilitatea pentru stabilirea unor politici şi activităţi de control mai specifice angajaţilor. Într-o entitate mai mică, influenţa managerului este, de obicei, mai directă. În orice caz, într-o responsabilitate de tip cascadă, un manager este de fapt conducătorul executiv al sferei sale de responsabilitate.
    20. MFC, într-o oarecare măsură, este responsabilitatea fiecărui angajat dintr-o entitate publică şi, prin urmare, trebuie să constituie o parte explicită sau implicită a fişei postului a fiecărei persoane. Practic toţi angajaţii generează informaţii, care sînt utilizate în cadrul sistemului MFC, sau întreprind alte acţiuni necesare pentru a realiza activităţile de control. De asemenea, toţi angajaţii trebuie să fie responsabili de informarea superiorilor despre problemele aferente operaţiunilor, cazurile de nerespectare a Codului etic, alte încălcări ale politicilor sau acţiuni ilegale.
    1.6 Structura SNCI
    21. Cele 17 SNCI se bazează pe bunele practici internaţionale şi includ aceleaşi cinci domenii vaste:
    - Mediul intern
    SNCI 1. Etica şi integritatea;
    SNCI 2. Funcţii, atribuţii şi sarcini;
    SNCI 3. Angajamentul faţă de competenţă;
    SNCI 4. Abordarea şi stilul de operare al conducerii;
    SNCI 5. Structura organizaţională;
    SNCI 6. Împuterniciri delegate.
    - Managementul performanţelor şi al riscurilor
    SNCI 7. Stabilirea obiectivelor;
    SNCI 8. Planificarea, monitorizarea şi raportarea privind performanţele;
    SNCI 9. Identificarea evenimentelor, care pot genera riscuri şi oportunităţi;
    SNCI 10. Managementul riscurilor.
    - Activităţile de control
    SNCI 11. Tipurile activităţilor de control;
    SNCI 12. Divizarea obligaţiilor şi responsabilităţilor;
    SNCI 13. Documentarea proceselor operaţionale.
    - Informaţia şi comunicarea
    SNCI 14. Informaţia;
    SNCI 15. Comunicarea.
    - Monitorizarea şi evaluarea
    SNCI 16. Monitorizarea continuă;
    SNCI 17. Evaluarea separată.
    22. SNCI constau din trei secţiuni:
    1) conţinutul standardului;
    2) note explicative, care oferă informaţii suplimentare necesare pentru înţelegerea standardului şi a modului de aplicare al acestuia;
    3) referinţe relevante la cadrul legal aferent standardului¹.
    23. Unitatea Centrală de Armonizare din cadrul Ministerului Finanţelor va acorda suportul metodologic necesar entităţilor publice în aplicarea practică a SNCI.”
    2. Pe parcursul textului capitolului II. „Standardele naţionale de control intern în sectorul public”:
    2.1. Sintagma „proceduri de control intern” se substituie prin „activităţi de control”, cu declinarea de rigoare;
    2.2. Cuvîntul „obligaţiuni” se substituie prin „obligaţii”, cu declinarea de rigoare.
    3. La SNCI 1. „Etica şi integritatea”, secţiunea „Cadrul legal”:
    3.1. Punctul 13 se exclude.
    3.2. Punctul 14, 16 şi 17 se expune în următoarea redacţie:
    „14. Hotărîrea Guvernului nr.597 din 2.07.2010 cu privire la aprobarea programului de dezvoltare a controlului financiar public intern, Monitorul Oficial nr.117-118/677 din  9.07.2010;
    16. Hotărîrea Curţii de Conturi nr.46 din 15.07.2008 cu privire la aprobarea Codului deontologic al angajatului cu atribuţii de audit al Curţii de Conturi şi a Regulamentului Comisiei de disciplină, Monitorul Oficial nr.193-194/42 din 28.10.2008;
    17. Ordinul ministrului finanţelor nr.139 din 20.10.2010 cu privire la aprobarea Codului etic al auditorului intern şi Cartei de Audit Intern (Regulament - model de funcţionare a unităţii de audit intern), Monitorul Oficial nr. 221-222/782 din 09.11.2010.”
    4.La SNCI 2. „Funcţii, atribuţii şi sarcini”, la secţiunea „Cadrul legal”, punctul 15, 17 şi 18 se expune în următoarea redacţie:
    „15. Legea nr.25-XVI din 22.02.2008 privind Codul de conduită a funcţionarului public, Monitorul Oficial nr.74-75/243 din 11.04.2008;
    17. Hotărîrea Guvernului nr.1310 din 14.11.2006 cu privire la aprobarea structurii-tip a regulamentelor privind organizarea şi funcţionarea organului central de specialitate al administraţiei publice şi autorităţii administrative din subordinea acestuia, Monitorul Oficial nr.181-183/1407 din 24.11.2006;
    18. Hotărîrea Guvernului nr.597 din 2.07.2010 cu privire la aprobarea Programului de dezvoltare a controlului financiar public intern, Monitorul Oficial nr.117-118/667 din 09.07.2010;”.
    5. La SNCI 3. „Angajamentul faţă de competenţă”, secţiunea „Cadrul legal”:
    5.1. Punctul 10 se expune în următoarea redacţie:
    „10. Hotărîrea Curţii de Conturi nr.46 din 15.07.2008 cu privire la aprobarea Codului deontologic al angajatului cu atribuţii de audit al Curţii de Conturi şi a Regulamentului Comisiei de disciplină, Monitorul Oficial nr.193-194/42 din 28.10.2008;”.
    5.2. Punctul 13 se exclude.
    6. La SNCI 4. „Abordarea şi stilul de operare al conducerii”, secţiunea „Note explicative”, alineatul 1, sintagma „mediu intern” se substituie prin „mediu de control”.
    7. La SNCI 5. „Structura organizaţională”, la secţiunea „Cadrul legal”, punctul 4 şi 5 se expun în următoarea redacţie:
    „4. Hotărîrea Guvernului nr.1310 din 14.11.2006 cu privire la aprobarea structurii-tip a regulamentelor privind organizarea şi funcţionarea organului central de specialitate al administraţiei publice şi autorităţii administrative din subordinea acestuia, Monitorul Oficial nr.181-183/1407 din 24.11.2006;
    5. Hotărîrea Guvernului nr.1130 din 15.12.2010 cu privire la aprobarea completărilor ce se operează în Hotărîrea Guvernului nr.201 din 11.03.2009, Monitorul Oficial nr.254-256/1283 din 24.12.2010;”.
    8. La SNCI 7. „Stabilirea obiectivelor”:
    8.1.Secţiunea „Conţinutul” se expune în următoarea redacţie:
    „Entitatea publică stabileşte misiunea, obiectivele strategice şi operaţionale şi atribuie responsabilităţile corespunzătoare angajaţilor în vederea atingerii acestora.”
    8.2.Secţiunea „Note explicative” se expune în următoarea redacţie:
    „Misiunea este o enunţare formală şi scurtă a scopului general al entităţii publice. Misiunea ghidează acţiunile, oferă o direcţie şi un cadru pentru formularea strategiilor entităţii publice.
    Misiunea entităţii conţine adesea următoarele:
    - scopul de bază al entităţii publice;
    - părţile primare interesate;
    - responsabilităţi;
    - servicii prestate.
    Un sistem MFC nu poate fi eficient, dacă nu sînt stabilite obiective clare în legătură cu ceea ce trebuie să realizeze entitatea publică. Prin urmare, sistemul MFC începe cu stabilirea misiunii, obiectivelor strategice şi obiectivelor operaţionale clare;
    - obiectivele strategice reprezintă scopurile de bază, pe care entitatea le urmăreşte pentru a-şi atinge misiunea fixată; de obicei, se stabilesc pentru termen mediu sau lung (de la 3 ani) şi derivă din politicile guvernamentale din domeniu;
    - obiectivele operaţionale sînt obiectivele aferente activităţii operaţionale a entităţii, necesare pentru atingerea obiectivelor strategice ale acesteia; de obicei, se stabilesc pentru termen scurt (pînă la 1 an).
    Managerii sînt responsabili de stabilirea obiectivelor, iar asigurarea realizării acţiunilor necesare în vederea atingerii acestora revine atît managerilor, cît şi angajaţilor. Prin urmare, managerii trebuie să stabilească aranjamente corespunzătoare pentru monitorizarea şi raportarea cu privire la realizarea planurilor entităţii publice (vezi SNCI 8).
    Trebuie să se facă o diferenţiere între obiectivele şi activităţile necesare pentru realizarea acestora. Obiectivele operaţionale trebuie definite astfel încît să întrunească următoarele caracteristici:
    - să fie enunţate în mod clar şi să fie specifice;
    - să fie măsurabile;
    - să fie realizabile;
    - să fie realiste şi relevante;
    - să se încadreze într-o perioadă de timp definită, în limitele căreia obiectivele trebuie să fie atinse.”
    8.3. La secţiunea „Cadrul legal”, după punctul 3 şi, respectiv, punctul 8, se introduc suplimentar două puncte noi în următoarea redacţie:
    “Cadrul bugetar pe termen mediu;
    Ordinul ministrului finanţelor nr.19 din16.02.2008 pentru aprobarea Regulamentului privind modul de elaborare, monitorizare şi raportare a bugetelor pe programe, Monitorul Oficial nr.45–46/107 din 04.03.2008;”
    9. La SNCI 8. „Planificarea, monitorizarea şi raportarea privind performanţele”:
    9.1.Secţiunea „Conţinutul” se expune în următoarea redacţie:
    „Entitatea publică instituie sisteme eficiente pentru planificarea procesului de realizare a misiunii, obiectivelor strategice şi operaţionale. Entitatea publică elaborează planuri strategice şi planuri anuale de activitate, care includ obiective strategice / operaţionale, indicatori de performanţă şi riscuri asociate obiectivelor. Procesul de planificare prevede raportarea sistematică cu privire la realizarea planurilor şi atingerea indicatorilor de performanţă ale entităţii publice.”
    9.2.La secţiunea „Note explicative”, fraza „Entitatea publică elaborează planuri strategice şi planuri anuale de activitate.” se exclude.
    9.3. La secţiunea „Cadrul legal”, după punctul 1 se introduc suplimentar două puncte noi în următoarea redacţie:
    “Cadrul bugetar pe termen mediu;
    Hotărîrea Guvernului nr.82 din 24.01.2006 cu privire la elaborarea Cadrului de cheltuieli pe termen mediu şi a proiectului de buget, Monitorul Oficial nr.21-24/123 din 03.02.2006;”
    10.La SNCI 10. „Evaluarea riscurilor şi managementul riscurilor”:
    10.1.Denumirea standardului se expune în următoarea redacţie: „Managementul riscurilor”.
    10.2. Pe parcursul textului standardului, sintagma „identificarea, evaluarea, înregistrarea şi monitorizarea” se substituie prin „identificarea, înregistrarea, evaluarea, controlul, monitorizarea şi raportarea”.
    10.3.La secţiunea „Note explicative”:
    10.3.1. la noţiunea „risc inerent”, sintagma „acţiuni de control intern” se substituie prin „activităţi de control”;
    10.3.2. noţiunea „risc de control” se exclude;
    10.3.3. sintagma „procesele existente de control intern, ţinînd cont de „riscul de control”” se substituie prin sintagma „activităţile de control existente”;
    10.3.4. sintagma „proceselor de control intern” se substituie prin sintagma „activităţilor de control”.
    11.La SNCI 11. „Documentarea sistemelor operaţionale”:
    11.1. Denumirea standardului se expune în următoarea redacţie: „Documentarea proceselor operaţionale”.
    11.2. La secţiunea „Note explicative”:
    11.2.1. La alineatul întîi, sintagmele „sistemelor de control intern”, „un proces” şi cuvîntul „căruia” se substituie prin „proceselor”, „o activitate” şi, respectiv, „căreia”;
    11.2.2. La alineatul al doilea, sintagma „Procesul începe cu pregătirea unei descrieri a sistemului în cauză” se substituie prin sintagma „Această activitate începe cu pregătirea unei descrieri a procesului în cauză”;
    11.2.3. La alineatul al treilea, cuvintele „acţiuni” şi „sistem” se substituie prin cuvintele „activităţi” şi, respectiv, „proces”;
    11.2.4. La alineatul al cincilea, sintagma „de control intern” se substituie prin „din cadrul entităţii publice”;
    11.2.5. La alineatul al cincilea, noţiunile „procedură de control” şi „proces de control” se expun în următoarea redacţie:
    „procedură – un ansamblu de reguli şi / sau o acţiune întreprinsă de o persoană pentru a oferi probe, precum că o acţiune legală sau normativă a fost realizată, de exemplu semnătura oficială a unui angajat desemnat pe un document ce permite efectuarea unei plăţi;
    proces – o succesiune de activităţi, logic structurată într-o anumită perioadă, care utilizează anumite resurse, adăugîndu-le valoare, oferă un produs şi ating un obiectiv definit.”
    11.2.6. Alineatul al şaselea şi al şaptelea se exclud.
    11.2.7. Alineatul al optulea se expune în următoarea redacţie:
    „Timpul dedicat documentării proceselor din cadrul entităţii publice trebuie să reflecte importanţa sistemului MFC. Procesele majore trebuie documentate pe deplin utilizînd descrierea activităţii, pentru a genera o serie de piste de audit, care vor fi utilizate la evaluarea eficacităţii sistemului MFC. Procesele minore şi de o importanţă doar periferică trebuie evaluate utilizînd descrieri succinte.”
    11.3. La secţiunea „Cadrul legal”, punctul 8 şi 9 se expun în următoarea redacţie:
    „8. Ordinul ministrului finanţelor nr.146 din 08.11.2010 cu privire la modul de primire, înregistrare şi coordonare la Ministerul Finanţelor a planurilor de finanţare, Monitorul Oficial nr.241-246/945 din 10.12.2010;
    9. Ordinul ministrului finanţelor nr.154 din 01.12.2010 cu privire la aprobarea Regulamentului privind repartizarea pe luni a veniturilor, cheltuielilor şi surselor de finanţare ale bugetului de stat, Monitorul Oficial nr. 241-241/946 din 10.12.2010.”
    12.La SNCI 12. „Divizarea obligaţiunilor şi responsabilităţilor”:
    12.1.Denumirea standardului se expune în următoarea redacţie: „Divizarea obligaţiilor şi responsabilităţilor”.
    12.2. Secţiunea „Conţinutul” se expune în următoarea redacţie:
    „Entitatea publică asigură faptul că funcţiile de iniţiere a unei tranzacţii cu consecinţe financiare şi de verificare a validităţii tranzacţiei finale sînt separate pe cît este posibil.”
    12.3.La secţiunea „Note explicative”:
    12.3.1. alineatul al treilea şi al patrulea se exclud.
    12.3.2. La alineatul al şaptelea, sintagma „deoarece managerul entităţii va fi implicat în aspecte de autorizare şi certificare” se exclude.
    13. La SNCI 13. „Tipurile activităţilor de control”:
    13.1.Standardul se numerotează cu numărul de ordine „11”, respectiv, SNCI 11 şi SNCI 12 devin SNCI 12 şi SNCI 13.
    13.2. La secţiunea „Conţinutul”, după cuvîntul „ex-ante”, se introduce prin virgulă cuvîntul „curente”.
    13.3.La secţiunea „Note explicative”:
    13.3.1. La alineatul întîi, după cuvîntul „ex-ante”, se introduce prin virgulă cuvîntul „curente”;
    13.3.2. La compartimentul „Gama activităţilor de control”, cifra „12” se substituie cu „13”;
    13.3.3. Denumirea compartimentului „Controale ex-ante şi ex-post” se expune în următoarea redacţie:
    „Controale ex-ante, curente şi ex-post”;
    13.3.4. După definiţia „Controalele ex-ante”, se introduce o nouă definiţie, în următoarea redacţie:
    „Controalele curente – controale care se organizează în timpul unei operaţiuni pentru detectarea şi excluderea erorilor sau neregularităţilor;”
    13.3.5. La definiţia „Controalele ex-post”, după sintagma „de prevenire” se introduce sintagma „şi curente”;
    13.3.6. La nota de subsol numărul şase, sintagma „de control intern” se substituie prin „MFC”;
    13.3.7. După ultimul alineat, se introduc suplimentar trei alineate, în următoarea redacţie:
    „Activităţile de control în sine dispun de un obiectiv de control realizarea căruia diminuează un risc de control.
    • obiectivul de control – obiectivul activităţii de control, menite să mitigheze un risc, instituite pentru a asigura faptul că entitatea publică atinge obiectivele sale operaţionale şi strategice şi previne principalele riscuri, care ar putea împiedica atingerea acestora;
    • risc de control – probabilitatea de eşuare a unei activităţi de control, majorînd nivelul riscului rezidual.
    Procedurile, care nu sînt susţinute de o activitate de control, nu oferă nici o valoare adăugată privind realizarea obiectivelor de control. Totuşi, ar putea exista un efect de descurajare, deoarece se presupune că persoana, care realizează o procedură, îndeplineşte o acţiune de control.
    Este posibil ca o activitate de control să funcţioneze eficace printr-o anumită formă de examinare selectivă sau aleatorie a documentelor/datelor supuse controlului. Pentru a respecta cerinţele standardelor nu este necesar de a verifica fiecare document sau date, în cazul în care riscul de eroare sau greşeală este evaluat ca fiind redus.”
    14. La SNCI 14. „Informarea”:
    14.1.Denumirea standardului se expune în următoarea redacţie: „Informaţia”.
    14.2.La secţiunea „Note explicative”:
    14.2.1.La alineatul al doilea, sintagma „controlului intern” se substituie prin „sistemului MFC”;
    14.2.2. După alineatul al optulea, se introduce suplimentar un nou alineat, în următoarea redacţie:
    „Informaţia trebuie să fie corectă, clară, completă, utilă şi uşor de înteles şi totodată trebuie să beneficieze de o circulaţie rapidă, inclusiv din exterior.”
    14.3.La secţiunea „Cadrul legal”, la punctul 11, după sintagma „specialitate şi”, se introduce cuvîntul „ale”.
    15.La SNCI 15. „Comunicarea” şi SNCI 16. „Monitorizarea continuă”, pe parcursul textului standardelor, sintagma „control intern” se substituie prin „MFC”, cu declinarea de rigoare.
    16.La SNCI 17. „Evaluarea separată”:
    16.1.La secţiunea „Conţinutul”, sintagma „principalelor sisteme de control intern” se substituie prin „sistemului MFC”;
    16.2.La secţiunea „Note explicative”, sintagma „de control intern” se substituie prin „MFC”.