În numele Republicii Moldova,
    Curtea Constituţională, statuînd în componenţa:
    Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte, judecător-raportor,
    Dl Victor PUŞCAŞ,
    Dl Petru RAILEAN,
    Dna Elena SAFALERU,
    Dna Valeria ŞTERBEŢ, judecători,
    cu participarea dnei Dina Musteaţa, grefier,
    Avînd în vedere sesizarea depusă la 26 decembrie 2011, înregistrată la aceeaşi dată,
    Examinînd sesizarea menţionată în şedinţă plenară publică,
    Avînd în vedere actele şi lucrările dosarului,
    Deliberînd în şedinţă plenară închisă,
    Pronunţă următoarea hotărîre:
    1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 26 decembrie 2011 în temeiul articolelor 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie,  25 alin. (1) lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit. g) din Codul jurisdicţiei constituţionale de deputatul în Parlament, dl Mihai Godea, privind controlul constituţionalităţii Hotărîrii Parlamentului nr. 266 din 23 decembrie 2011 cu privire la rezultatele alegerilor ordinare pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova.
    2. Autorul sesizării a pretins că, deoarece o parte din deputaţi au demonstrat buletinul de vot cu opţiunea exprimată, pînă la introducerea buletinului în urna de vot, nu a fost respectat caracterul secret al votului în procesul desfăşurării alegerilor ordinare pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, fiind astfel încălcate articolele 1, 2, 7, 8, 15, 39, 68, 71, 77, 78 din Constituţie.
    3. În şedinţa plenară publică, autorul sesizării a extins obiectul sesizării, solicitînd verificarea constituţionalităţii Hotărîrii Parlamentului nr. 287 din 28 decembrie 2011 privind stabilirea datei alegerii repetate a Preşedintelui Republicii Moldova.
    4. Prin decizia Curţii Constituţionale din 30 decembrie 2011 sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a prejudicia fondul cauzei.
    5. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Parlamentului, Guvernului şi Preşedintelui interimar al Republicii Moldova. Nici una din autorităţile solicitate nu au prezentat Curţii opiniile lor scrise.
    6. La şedinţa plenară publică a Curţii autorul sesizării a participat personal. Parlamentul a fost reprezentat de dl Sergiu Chirică, consultant principal în cadrul Direcţiei juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de dl Vladimir Grosu, viceministru al justiţiei.
    7. Prin Legea nr.1115-XIV din 5 iulie 2000, Parlamentul a revizuit Constituţia Republicii Moldova, modificînd, între altele, articolul 78. Astfel, dacă pînă la acea dată Preşedintele era ales direct de către cetăţeni, în urma revizuirii constituţionale, Parlamentul a fost abilitat cu dreptul de a alege Preşedintele Republicii Moldova prin votul secret a 3/5 din deputaţi (61 de deputaţi).
    8. La 2 decembrie 2011 Parlamentul a adoptat Hotărîrea nr. 239, prin care a stabilit data de 16 decembrie 2011 pentru desfăşurarea alegerilor ordinare pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova. Prin aceeaşi hotărîre s-a dispus reluarea activităţii Comisiei speciale de desfăşurare a alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, constituită prin Hotărîrea Parlamentului nr. 200 din 20 octombrie 2011.
    9. În conformitate cu Legea cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova, la 13 decembrie 2011 Comisia specială a înregistrat în calitate de candidat unic pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova pe dl Marian Lupu.
    10. În cadrul procesului de votare pentru alegerea Preşedintelui, o parte din deputaţi au demonstrat buletinul de vot cu opţiunea exprimată, pînă a-l introduce în urna de vot.
    11. La 16 decembrie 2011 a avut loc şedinţa specială a Parlamentului pentru alegerea Preşedintelui Republicii Moldova. Potrivit procesului-verbal al Comisiei speciale, în urma votării au fost stabilite următoarele: 58 voturi – pro, 3 – contra şi 1 buletin necompletat (nevalabil).
    12. La 23 decembrie 2011 Parlamentul a adoptat Hotărîrea nr. 266, prin care s-a luat act de informaţia privind totalizarea rezultatelor votării în cadrul alegerilor ordinare pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, desfăşurate la 16 decembrie 2011, prezentată de Comisia specială. Prin această hotărîre, de asemenea, Parlamentul a constatat că, în urma alegerilor ordinare din 16 decembrie 2011, Preşedintele Republicii Moldova nu a fost ales.
    13. Prin Hotărîrea nr. 287 din 28 decembrie 2011, Parlamentul a fixat data de 15 ianuarie 2012 pentru desfăşurarea alegerilor repetate pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova.
    14. Prevederile relevante ale Constituţiei (M.O. nr. 1, 1994) sînt următoarele:
    „(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate.”
    „(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative, în formele stabilite de Constituţie.”
    „Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică.”
    „(1) Preşedintele Republicii Moldova este ales de Parlament prin vot secret.”
    15. Prevederile relevante ale Legii nr. 1234 din 22 septembrie 2000 cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova (M.O. nr. 139-140/996, 2000):
    „(1) Preşedintele Republicii Moldova este ales de Parlament prin vot secret.”
    „(1) Parlamentul, la propunerea fracţiunilor parlamentare, instituie o comisie specială de desfăşurare a alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova [...] care: 
    [...]
    e) organizează şi asigură pregătirea şi desfăşurarea votării pentru candidaţii la funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova;”.
    „(1) Alegerile ordinare pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova se desfăşoară în şedinţă publică specială a Parlamentului la data stabilită în condiţiile art.2.
    (2) Şedinţa publică specială a Parlamentului pentru alegerea Preşedintelui Republicii Moldova, precum şi alegerile prezidenţiale propriu-zise se consideră valide dacă la ele au participat cel puţin trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi (61 de deputaţi).
    (3) În sensul prezentei legi, prin alegeri prezidenţiale propriu-zise se înţelege înregistrarea prezenţei deputaţilor la şedinţa publică specială, primirea buletinului de vot, votarea în modul stabilit de comisia specială.
    (4) Dacă la alegerea Preşedintelui Republicii Moldova au participat mai puţin de trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi, se consideră că alegerile nu au avut loc, iar Parlamentul va stabili, în cel mult 30 de zile, o nouă dată a alegerilor.”
    „(1) Votarea pentru candidaţii la funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova se efectuează în mod secret. [...]
    (4) Deputaţii votează ştergînd cu o linie din buletinul de vot numele candidaţilor contra cărora votează.”
    16. Prevederile relevante ale Legii nr. 797-XIII din 2 aprilie 1996 pentru adoptarea Regulamentului Parlamentului (M.O. nr. 81-82/765, 1996, republicată M.O. nr. 50/237, 2007):
    „(1) Deputatul votează personal prin vot deschis sau secret.
    [...]
    (3) Votul secret se exprimă prin buletine de vot pentru numiri în funcţie şi prin mijloace electronice, în cazul adoptării legilor şi hotărîrilor.”
    „(1) Preşedintele Republicii Moldova este ales de către Parlament în conformitate cu prevederile art.78 din Constituţie şi ale Legii nr.1234-XIV din 22 septembrie 2000 cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova.”
    17. La 23 decembrie 2011 Parlamentul a adoptat Hotărîrea nr. 266, prin care s-a luat act de informaţia privind totalizarea rezultatelor votării în cadrul alegerilor ordinare pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, desfăşurate la 16 decembrie 2011, prezentată de Comisia specială de desfăşurare a alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova. Prin această hotărîre, de asemenea, Parlamentul a constatat că, în urma alegerilor ordinare din 16 decembrie 2011, Preşedintele Republicii Moldova nu a fost ales.
    18. Autorul sesizării consideră că actul contestat este neconstituţional, deoarece confirmă alegerile din 16 decembrie pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, care s-au desfăşurat cu încălcarea normelor constituţionale privind votul secret, a dispoziţiilor Legii cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova, precum şi cu încălcarea procedurii de vot, stabilită de Comisia specială de desfăşurare a alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova.
    19. Curtea reţine faptul că, în esenţă, sesizarea vizează respectarea de către Parlament a procedurii de alegere a Preşedintelui, prevăzută de articolul 78 din Constituţie.
    20. În acest context, Curtea reţine că prerogativa care i-a fost acordată prin articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie privind controlul constituţionalităţii hotărîrilor Parlamentului presupune stabilirea corelaţiei dintre normele contestate şi textul Constituţiei, ţinînd cont de principiul supremaţiei acesteia.
    21. În acelaşi timp, Curtea reţine că, în conformitate cu articolul 6 alin. (2) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională  îşi stabileşte ea însăşi  limitele de competenţă.
    22. În acest context, pentru a stabili respectarea articolului 78 din Constituţie, Curtea va verifica  dacă n-a fost încălcată procedura constituţională de alegere a Preşedintelui.
    23. În acelaşi context, Curtea reaminteşte că, potrivit articolului 135 alin.(1) lit.e) din Constituţie, Curtea Constituţională confirmă rezultatele alegerii Preşedintelui Republicii Moldova. În acest sens, Curtea are atribuţia de a veghea la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea alegerilor Preşedintelui, conform principiilor democratice, cu respectarea dispoziţiilor constituţionale, legale şi standardelor internaţionale în domeniu. În înţelesul prevederii constituţionale menţionate, soluţionarea sesizărilor care îi sînt adresate cu privire la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru funcţia de Preşedinte ţine de sfera sa de competenţă, în măsura în care soluţionarea contestaţiilor nu intră în atribuţiile organelor electorale sau ale instanţelor judecătoreşti.
    24. În partea ce ţine de încălcarea modalităţii de exprimare a votului, prevăzută de articolul 8 alin.(4) din Legea cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui, potrivit căruia „deputaţii votează ştergînd cu o linie din buletinul de vot numele candidaţilor contra cărora votează”, prin substituirea acestei modalităţi de votare cu bifarea în dreptul candidatului pentru care se votează, Curtea consideră că aceasta nu ridică probleme pe terenul constituţionalităţii, ci al legalităţii.
    25. În lumina celor expuse, Curtea Constituţională va analiza procedura contestată a votării Preşedintelui prin prisma normelor constituţionale invocate de autorul sesizării. În acest sens, Curtea va examina pretinsa încălcare a articolului 78 din Constituţie combinat cu articolele 1 alin. (3), 2 alin.(1) şi 7 din Constituţie.
    26. În partea referitoare la solicitarea de a supune controlului constituţionalităţii Hotărîrea Parlamentului nr. 287 din 28 decembrie 2011 privind stabilirea datei alegerii repetate a Preşedintelui Republicii Moldova, formulată în şedinţa plenară publică, Curtea reţine că aceasta este în conexiune directă cu Hotărîrea Parlamentului nr. 266 din 23 decembrie 2011 cu privire la rezultatele alegerilor ordinare pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, data alegerilor repetate fiind fixată ca urmare a adoptării acestei hotărîri.
    27. Potrivit autorului sesizării, prin hotărîrea contestată Parlamentul a luat act de informaţia privind totalizarea rezultatelor votării din cadrul alegerilor ordinare pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova din 16 decembrie 2011, deşi votarea s-a desfăşurat cu încălcarea caracterului secret al votului, consfinţit de articolul 78 din Constituţie, care prevede următoarele:
    „(1) Preşedintele Republicii Moldova este ales de Parlament prin vot secret.”
    28. În acelaşi timp, autorul sesizării consideră că procedura prin care a avut loc votarea în cadrul alegerilor ordinare pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, de care s-a luat act în documentul contestat, încalcă principiile statului de drept şi democraţiei, consacrate de articolul 1 din Constituţie.
    29. De asemenea, autorul sesizării consideră că, deoarece nu a fost respectată procedura de votare în cadrul alegerilor ordinare pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, actul contestat încalcă articolul 2 din Constituţie:
    „(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative, în formele stabilite de Constituţie.”
    30. În viziunea autorului sesizării, deoarece procedura votării pentru funcţia de Preşedinte, prevăzută la articolul 78 din Constituţie, nu a fost respectată, actul contestat nu are putere juridică potrivit articolului 7 din Constituţie, care dispune:
    „Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică.”
    A. Argumentele autorului sesizării
    31. Potrivit autorului sesizării, clauza stabilită în articolul 78 alin.(1) din Constituţie, reiterată în articolul 8 alin.(1) din Legea cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova, are un caracter imperativ şi trebuie să fie respectată întocmai de către deputaţii în Parlament care participă la alegerea şefului statului.
    32. Autorul sesizării consideră că modalitatea de exprimare a voinţei alegătorului (în cazul dat – a deputatului) trebuie să fie necondiţionat secretă, ceea ce înseamnă că deputaţii în Parlament trebuie să voteze pentru candidaţii la funcţia de Preşedinte în aşa condiţii, încît voinţa lor să nu poată fi cunoscută şi influenţată de nimeni.
    33. În susţinerea poziţiei sale, autorul sesizării invocă Hotărîrea nr. 39 din 4 decembrie 2000 privind  interpretarea  unor prevederi ale art. 78  alin. (1) din Constituţia Republicii Moldova (M.O. nr. 152, 2000) şi o serie de documente internaţionale privind alegerile democratice şi votul secret.
    34. Autorul sesizării pretinde că încălcarea principiului votului secret constituie o viciere de fond a alegerilor din 16 decembrie 2011 pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova şi, deoarece numărul de votanţi care au încălcat caracterul secret al votului este considerabil, aceste alegeri urmau a fi declarate nule.
    35. Autorul sesizării consideră că, în cazul invalidării Hotărîrii Parlamentului nr. 266 din 23 decembrie 2011 cu privire la rezultatele alegerilor ordinare pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, pe cale de consecinţă, urmează a fi invalidată şi Hotărîrea Parlamentului nr.287 din 28 decembrie 2011 privind stabilirea datei alegerii repetate a Preşedintelui Republicii Moldova.
    B. Argumentele autorităţilor
    36. Reprezentanţii autorităţilor au recunoscut că există o problemă cu privire la întinderea protecţiei constituţionale a votului secret, solicitînd dezvoltarea de către Curte a concluziilor sale statuate în Hotărîrea nr. 39 din 4 decembrie 2000 privind  interpretarea  unor prevederi ale articolului 78  alin. (1) din Constituţia Republicii Moldova.
    C. Aprecierea Curţii
    1. Consideraţii generale
    37. Votul secret este o metodă electorală, prin care se asigură confidenţialitatea opţiunii alegătorului, urmărindu-se scopul ca acesta să nu fie intimidat sau influenţat.
    38. Votul secret a devenit cunoscut sub numele de „vot australian” şi este definit ca avînd patru elemente: a) buletine de vot oficial tipărite din fonduri publice; b) pe care sînt înscrise numele tuturor candidaţilor pentru alegeri şi toate propunerile; c) distribuite la secţia de votare şi d) sînt marcate de către alegători în secret.
    39. Majoritatea statelor membre ale Consiliului Europei nu impun cerinţa caracterului secret al votului în Parlament pentru desemnarea în anumite funcţii. Totuşi, există o serie de state în care pentru anumite decizii în Parlament este prevăzut votul secret: Albania – normă constituţională pentru alegerea Preşedintelui, Armenia, Austria, Belgia, Finlanda, Franţa, Ungaria, Lituania, Monaco, Olanda, Portugalia, San Marino (Studiul comparat al Comisiei de la Veneţia „Privind secretul votului în contextul alegerilor desfăşurate de Parlament”, 2007).
    40. Potrivit Comisiei de la Veneţia, principiul votului secret are menirea de a asigura onestitatea electorală, deşi, în majoritatea statelor, are forţă constituţională doar în cadrul alegerilor prin sufragiu universal direct sau indirect, şi nu există un standard european, care ar putea fi folosit pentru a stabili o excepţie generală de la practica votului deschis în timpul şedinţelor Parlamentului în cazul numirilor individuale.
    41. În Rezoluţia nr. 1590 (2007) „Votul secret – Codul European de conduită cu privire la votul secret, inclusiv liniile directorii pentru politicieni, observatori şi alegători” Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a subliniat:
    „3. Asigurarea secretului votului, prin urmare, rămîne un aspect-cheie al alegerilor libere şi corecte. Acesta protejează alegătorii împotriva oricăror ameninţări care ar putea afecta opţiunile lor şi garantează libertatea lor de gîndire şi convingerile lor politice şi de altă natură. Votul secret este o parte integrantă a legitimării procesului democratic. El asigură că cetăţenii sînt capabili să se exprime liber, că reprezentanţii aleşi sînt cu adevărat reprezentativi şi că organele legislative şi executive sînt legitime, contribuind astfel la încrederea publicului în instituţiile statului.
    4. În timpul procesului electoral şi în interiorul secţiei de votare, secretul votului presupune nu numai dreptul, ci şi o obligaţie pentru alegători să păstreze secretul  votului lor. Odată votul exprimat, nimeni nu poate avea acces la buletine pentru a descoperi cum cineva a votat.”
    2. Concluziile Curţii
    42. În conformitate cu dispoziţiile articolului 78 alin. (1) din Constituţie, Preşedintele Republicii Moldova se alege de către Parlament prin vot secret, iar articolul 8 alin.(1) din Legea cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova prevede că votarea pentru  candidaţii la funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova se efectuează în mod secret. De altfel, aceasta este singura dispoziţie constituţională cu caracter procedural referitoare la organizarea şi desfăşurarea alegerilor Preşedintelui, în raport cu care Curtea Constituţională este chemată să se pronunţe.
    43. Curtea observă că procedura de votare a Preşedintelui Republicii Moldova de către Parlament a constituit obiectul Hotărîrii Curţii Constituţionale nr. 39 din 4 decembrie 2000 privind  interpretarea  unor prevederi ale articolului 78  alin. (1) din Constituţia Republicii Moldova, în care a statuat următoarele:
    „Analiza prevederilor menţionate permite să se tragă concluzia că alegerea şefului statului de către Parlament printr-o altă modalitate decît prin vot secret este interzisă. Cu alte cuvinte, clauzele stabilite în art. 78 alin. (1) din Constituţie şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 1234-XIV din 22 septembrie 2000 au un caracter imperativ şi trebuie să fie respectate întocmai de către deputaţii în Parlament care participă la alegerea Preşedintelui Republicii Moldova.
    Textele normelor, cuprinse în art. 78 alin. (1) din Constituţie şi în art. 8 din Legea nr. 1234-XIV din 22 septembrie 2000, stabilesc că exprimarea voinţei alegătorului şi modalitatea de exprimare a ei  trebuie să fie necondiţionat secretă. Aceasta înseamnă că deputaţii în Parlament trebuie să voteze pentru candidaţii la funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova în aşa condiţii, încît  voinţa lor să nu poată fi cunoscută şi influenţată de nimeni. […]
    Interpretarea logico-gramaticală şi sistematică a sintagmei “vot secret” din art. 78 alin. (1) din Constituţie permite Curţii Constituţionale să tragă concluzia că această sintagmă este un caracter al dreptului de vot şi exprimă posibilitatea oferită deputaţilor  în Parlament de a-şi manifesta liber voinţa  cu privire la candidaţii propuşi la funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, fără ca această manifestare să poată fi cunoscută de alţii.”
    44. În acest context, avînd în vedere normele constituţionale şi practica sa anterioară, Curtea reiterează imposibilitatea derogării de la caracterul secret al votului pentru alegerea Preşedintelui, deoarece acesta derivă dintr-o normă constituţională imperativă.
    45. În acelaşi timp, luînd în consideraţie opinia autorităţilor expusă în şedinţa publică şi ţinînd cont de circumstanţele particulare ale cauzei, Curtea consideră necesar să dezvolte concluziile sale cuprinse în Hotărîrea nr. 39 din 4 decembrie 2000, menţionată supra.
    46. Astfel, Curtea observă că din textul Constituţiei nu rezultă posibilitatea derogării de la caracterul secret al votării în cazul alegerii Preşedintelui. O dovadă în acest sens este faptul că, dacă în alte cazuri Constituţia utilizează expresia „cu votul [...]”, fără a preciza dacă acesta trebuie să fie deschis sau secret (a se vedea articolele 74, 81, 82, 89, 98, 106, 111, 141, 143 din Constituţie), în acest caz Constituţia utilizează indicativul „este ales”, cu precizarea „prin vot secret”, fără a prevedea excepţii sau, cel puţin, posibilitatea legiuitorului de a reglementa situaţii de exceptare. Redacţia articolului 78 indică clar voinţa legiuitorului constituant de a aplica această garanţie constituţională în cazul alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii (ordinare, repetate). Această protecţie se extinde de la primirea buletinului de vot pînă la plasarea acestuia în urna de vot sigilată, astfel încît opţiunea exprimată să nu poată fi identificată.
    47. În condiţiile în care caracterul secret al votării este stabilit expres de Constituţie, Curtea consideră că acesta este o condiţie sine qua non pentru desfăşurarea şi validitatea alegerilor Preşedintelui. În acest context, Curtea reţine că, în prezenta cauză, prin amploarea lor, încălcările au fost de natură să influenţeze decisiv rezultatele finale ale alegerilor ordinare pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova.
    48. În acelaşi timp, Curtea observă că organismele şi instrumentele internaţionale nu diferenţiază garanţiile votului secret în funcţie de exprimarea acestuia în cadrul alegerilor prin sufragiu universal direct sau indirect şi în cadrul şedinţelor Parlamentului pentru a face numiri individuale.
    49. Curtea reţine că aceste garanţii urmează a fi asigurate în cadrul tuturor exerciţiilor electorale prin vot secret, indiferent de tipul scrutinului.
    50. În acest context, Curtea subliniază că deputaţii, în calitate de reprezentanţi ai poporului şi exponenţi ai suveranităţii, urmează să respecte regulile de drept şi să constituie un model de comportament civic şi politic pentru cetăţeni, inclusiv în cadrul exerciţiilor electorale.
    51. De asemenea, Curtea reţine că secretul votului nu este numai un drept fundamental, dar şi o obligaţie. Prin urmare, renunţarea la dreptul la vot secret nu exonerează deputaţii de obligaţia de a asigura secretul votului, or la ea nu se poate renunţa. În acest context, funcţionarii electorali sînt obligaţi să ia măsuri pentru a evita orice manifestare care încalcă secretul votului.
    52. Reieşind din cele expuse mai sus, Curtea constată că la desfăşurarea procedurii de alegere a Preşedintelui din 16 decembrie 2011 au fost încălcate în mod flagrant normele articolului 78 şi, implicit, ale articolelor 1 şi 2 din Constituţie. Astfel, Hotărîrea Parlamentului nr. 266 din 23 decembrie 2011 cu privire la rezultatele alegerilor ordinare pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova şi, implicit, Hotărîrea Parlamentului nr.287 din 28 decembrie 2011 privind stabilirea datei alegerii repetate a Preşedintelui Republicii Moldova urmează a fi declarate neconstituţionale.
    53. Avînd în vedere constatările de mai sus, Curtea nu consideră necesar să examineze încălcarea celorlalte norme constituţionale de la articolele 8, 15, 39, 68, 71 şi 77, invocate de autorul sesizării.
    Din aceste motive, în temeiul articolelor 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit. a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională
    1. Se declară neconstituţionale Hotărîrea Parlamentului nr. 266 din 23 decembrie 2011 cu privire la rezultatele alegerilor ordinare pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova şi Hotărîrea Parlamentului nr. 287 din 28 decembrie 2011 privind stabilirea datei alegerii repetate a Preşedintelui Republicii Moldova.
    2. Prezenta hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

    PREŞEDINTELE
    CURŢII CONSTITUŢIONALE                               Alexandru TĂNASE

    Nr.1. Chişinău, 12 ianuarie 2012.

    1. La 12 ianuarie 2012 Curtea Constituţională a emis Hotărîrea privind controlul constituţionalităţii Hotărîrii Parlamentului nr.266 din 23 decembrie 2011 „Cu privire la rezultatele alegerilor ordinare pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova”.
    Nefiind de acord cu concluziile la care a ajuns Curtea Constituţională în hotărîrea sa, îmi expun opinia separată.
    2. Consider că Hotărîrea Parlamentului nr.266 nu putea face obiect al controlului constituţionalităţii.
    3. După cum rezultă din Hotărîrea nr.266, Parlamentul a luat act de informaţia privind totalizarea rezultatelor votării, prezentată de Comisia specială de desfăşurare a alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, şi a constatat că, în urma alegerilor ordinare din 16 decembrie 2011, Preşedintele Republicii Moldova nu a fost ales.
    4. Potrivit DEX-ului, „a lua act” înseamnă a declara în mod formal că a luat cunoştinţă de ceva. Prin urmare, Hotărîrea Parlamentului nr.266 nu conţine norme de drept şi nu produce efecte juridice, mai mult ca atît, hotărîrea atestă o situaţie consumată.
    5. Reieşind din dispoziţiile art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, art.31 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.4 alin.(3), art.6 alin.(1) şi alin.(2) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională examinează numai chestiuni ce ţin de competenţa sa, în exclusivitate probleme de drept. Astfel, sînt supuse controlului constituţionalităţii numai actele ce conţin norme de drept.
    6. Norma de drept (juridică) este o regulă de conduită prescrisă, impersonală, repetabilă, expresie a puterii publice, a cărei respectare este obligatorie în raporturile dintre subiecţii de drept şi se aplică unei serii întregi de situaţii concrete.
    7. Adoptarea legilor, hotărîrilor şi moţiunilor constituie atribuţia de bază a Parlamentului (art.66 lit.a) din Constituţie). Potrivit Legii nr.780-XV din 27 decembrie 2001 „Privind actele legislative”, hotărîrile Parlamentului sînt acte legislative subordonate legilor. Parlamentul poate adopta hotărîri cu caracter individual şi alte hotărîri care nu conţin norme de drept.
    Aprecierile politice date de Parlament nu fac domeniul jurisdicţiei constituţionale.
    8. Astfel, avînd în vedere că hotărîrea contestată nu conţine norme de drept, iar obiectul sesizării nu este atribuit prin lege la domeniul controlului constituţionalităţii, sesizarea nu putea fi admisă spre examinare.
    9. Cu atît mai mult cu cît consideraţiile expuse în sesizare vizau doar circumstanţe de fapt, autorul sesizării neinvocînd în mod expres nici o normă din Hotărîrea Parlamentului nr.266 care ar putea contraveni prevederilor Constituţiei.
    10. Nu era de competenţa Curţii nici exercitarea controlului legitimităţii votării pentru alegerea Preşedintelui Republicii Moldova la etapa respectivă. Potrivit art.79 alin.(1), art.135 alin.(1) lit.e) din Constituţie şi art.11 alin.(2) şi (3) din Legea cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova, Curtea confirmă rezultatele alegerii Preşedintelui Republicii Moldova în baza hotărîrii Parlamentului prin care se constată că Preşedintele Republicii Moldova este ales, în baza informaţiei privind totalizarea rezultatului votării, prezentată de Comisia specială.
    11. Nici Constituţia, nici Legea cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui nu conţin reglementări care ar abilita Curtea Constituţională cu dreptul de validare sau invalidare a rezultatelor alegerilor ordinare pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, cu atît mai mult, nu este de competenţa Curţii Constituţionale examinarea constituţionalităţii rezultatelor turului întîi de scrutin, care a finalizat cu nealegerea Preşedintelui.
    12. În opinia mea, principiile şi normele procedurale legale de exercitare a votului secret în cadrul alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova din 16 decembrie 2011 au fost respectate.
    13. Este indiscutabil faptul că nu este posibilă derogarea de la caracterul secret al votului pentru alegerea Preşedintelui, deoarece acesta derivă dintr-o normă constituţională imperativă şi este o condiţie sine qua non pentru desfăşurarea alegerilor Preşedintelui. În § 37 al hotărîrii Curtea subliniază că votul secret este o metodă electorală prin care se asigură confidenţialitatea opţiunii alegătorului, urmărindu-se scopul ca acesta să nu fie intimidat sau influenţat. Aici aş sublinia diferenţa existentă între votul alegătorului în general şi votul politic al deputatului în Parlament.
    14. În dreptul constituţional secretul votului este interpretat ca un drept-garanţie, ce are menirea de a asigura exprimarea liberă a opţiunii votantului. Faptul că unul din deputaţi a putut să voteze fără a răspunde solicitării de a face public votul exprimat dovedeşte că această prevedere a legii funcţionează atunci cînd persoana doreşte să se prevaleze de ea. Astfel, consider că demonstrarea buletinului de vot la ieşirea din cabina de vot nu este o încălcare a principiului votului secret, ci este o manifestare a voinţei politice a deputatului.
    15. În şedinţa plenară nu au fost aduse probe care ar demonstra că Preşedintele Republicii Moldova nu a fost ales în primul tur de scrutin pe motivul că deputaţii au făcut public buletinul de vot după ieşirea din cabina de vot. Este de menţionat că Preşedintele Republicii Moldova n-a fost ales, deoarece candidatul n-a întrunit numărul necesar de voturi.
    16. Consider inacceptabile concluziile Curţii expuse în § 47 al hotărîrii, potrivit cărora „prin amploarea lor, încălcările au fost de natură să influenţeze decisiv rezultatele finale ale alegerilor ordinare pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova”, deoarece nici procesul-verbal al Comisiei speciale, nici Hotărîrea Parlamentului nr.266 nu atestă astfel de circumstanţe. În şedinţa plenară, la fel, n-au fost aduse probe în acest sens. Prin urmare, această concluzie a Curţii este eronată. În baza căror probe Curtea a ajuns la concluzia despre „amploarea încălcărilor,” din Hotărîrea Curţii nu rezultă acest lucru. La fel, nu este clar dacă divulgarea secretului votului de către un deputat va conduce la invalidarea alegerilor Preşedintelui Republicii Moldova.
    17. În §46 al hotărîrii Curtea a dat o interpretare cazuală a dispoziţiilor art.78 din Constituţie, subliniind că „Această protecţie se extinde de la primirea buletinului de vot pînă la plasarea acestuia în urna de vot sigilată, astfel încît opţiunea exprimată să nu poată fi identificată.” În opinia mea, interpretarea dată de Curte la acest capitol nu a produs claritate în problema abordată.
    18. Categoric nu sînt de acord cu decizia Curţii de a declara drept neconstituţională Hotărîrea Parlamentului nr.287 din 28 decembrie 2011 „Privind stabilirea datei alegerii repetate a Preşedintelui Republicii Moldova”.
    În şedinţa plenară autorul sesizării nu a adus nici un argument de neconstituţionalitate a hotărîrii în cauză, n-a invocat nici un articol din Constituţie care a fost încălcat la emiterea actului contestat.
Curtea Constituţională n-a argumentat neconstituţionalitatea hotărîrii în cauză, subliniind doar, în §52, că această hotărîre „implicit” urmează a fi declarată neconstituţională. Mai mult decît atît, Curtea a exercitat controlul constituţionalităţii unui act nepublicat în Monitorul Oficial. În acest caz Curtea şi-a arogat atribuţii improprii.
    19. Pentru considerentele expuse, reiterez că nu a existat nici un temei jurisdicţional pentru a exercita controlul constituţionalităţii hotărîrilor Parlamentului nr.266 din 23 decembrie 2011 şi nr.287 din 28 decembrie 2011.

    JUDECĂTOR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE     Elena SAFALERU

    12 ianuarie 2012