Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    Planul de acţiuni privind susţinerea populaţiei de etnie romă din Republica Moldova pentru anii 2011-2015, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.494 din 8 iulie 2011 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011, nr.114-116, art.565) se modifică şi va avea următorul cuprins:
    Ultimii 20 de ani parcurşi de societatea moldovenească, ani de criză politică, economică şi socială, necesită tot mai mult regîndirea politicii naţionale în raport cu grupurile etnice din Republica Moldova. Acum este nevoie mai mult ca oricînd de o nouă viziune, de noi paradigme şi conduite referitor la cei defavorizaţi în actualul context politico-economic.
    Soluţionarea problemelor specifice cu care se confruntă minorităţile este posibilă prin utilizarea, la nivel central, a instrumentelor operaţionale de ordin politic, social, economic şi impune aplicarea unor măsuri speciale la nivel local. Este şi ceea ce-şi propune Planul de acţiuni privind susţinerea populaţiei de etnie romă din Republica Moldova pentru anii 2011-2015 (în continuare – Planul de acţiuni), care se doreşte a fi un instrument de lucru eficient pus la dispoziţia factorilor de decizie şi a reprezentanţilor societăţii civile – cei în măsură să gestioneze atitudini şi decizii menite să amelioreze condiţiile de trai ale populaţiei de etnie romă din Republica Moldova.
    Romii sînt o comunitate etnică unică în Europa, iar spre deosebire de alte popoare ei nu au o „patrie naţională externă”, care să le apere interesele. Avînd în vedere specificul aparte al culturii şi limbii romani, în mare parte nestudiat, instituţiile internaţionale şi europene acordă o atenţie deosebită purtătorilor acestei culturi inedite cu statut nonteritorial. Aceste paradigme etnosociale au atras atenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), Uniunii Europene (UE), Consiliului Europei, Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE), care au adoptat un şir de recomandări pentru îmbunătăţirea statutului socioeconomic al romilor.
    În Europa incluziunea romilor este frecvent abordată prin prisma prevenirii şi combaterii discriminării, în special a discriminării pe criterii etnice. Mai multe state-membre ale Consiliului Europei au fost condamnate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru încălcarea art. 14 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului în cauzele de discriminare a persoanelor de etnie romă, în cauzele privind reacţiile neadecvate ale autorităţilor faţă de: violenţa pe criterii etnice; discriminarea în sistemul educaţional şi asistenţei medicale, sistemul de pensionare; neglijarea drepturilor politice etc. UE abordează problema incluziunii romilor prin intensificarea eforturilor de combatere a discriminării – un element vital în activitatea de protecţie a drepturilor omului în cadrul acestui organism. Luînd în considerare sarcinile de realizare a Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, precum şi aspiraţiile Moldovei de integrare în UE, este importantă stabilirea legăturilor strînse între incluziunea romilor şi prevenirea discriminării, în vederea eliminării tuturor barierelor cu care se confruntă populaţia de etnie romă în procesul incluziunii în societatea moldovenească.
    Pe parcursul evoluţiei procesului democratic autohton, Guvernul a abordat situaţia comunităţii romilor prin elaborarea şi aplicarea politicilor complexe, bazate pe un cadru legislativ, menite să uşureze integrarea socioeconomică a acestui grup etnic, eliminarea practicilor discriminatorii cu care se confruntă romii şi prezervarea identităţii culturale specifice lor. Republica Moldova este în prezent determinată să faciliteze integrarea romilor în societate, în virtutea reformelor de ordin economic, juridic şi administrativ care necesită a fi aplicate pe durata itinerarului integrării europene.
    Planul de acţiuni trebuie perceput în contextul celor mai importante documente de politici naţionale şi internaţionale. La baza elaborării acestuia au stat practicile implementate cu succes în ţările Europei Centrale şi de Est, precum şi recomandările organizaţiilor internaţionale de profil, care s-au arătat preocupate de situaţia romilor în Moldova. Astfel, în octombrie 2009, Comitetul ONU pentru Drepturile Omului a remarcat că „...romii rămîn marginalizaţi social şi economic, cu acces limitat la servicii sociale precum asistenţa medicală, angajarea în cîmpul muncii, educaţie şi condiţii de locuit”. Comitetul a remarcat de asemenea excluderea de facto a romilor de la participarea în viaţa publică.
    Aceste preocupări au fost preluate şi de alte organe specializate ale ONU, cum sînt Comitetul privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială şi Comitetul privind drepturile economice, sociale şi culturale. În observaţiile concludente din 2011, acestea au menţionat că, în pofida măsurilor şi iniţiativelor luate de statul-parte în favoarea romilor, inclusiv Planul de acţiuni pentru susţinerea romilor din Republica Moldova pe anii 2007-2010, situaţia socioeconomică a membrilor acestei minorităţi şi discriminarea cu care se confruntă constituie principalele cauze ale excluziunii romilor. În acest sens, a fost recomandat Moldovei să asigure că măsurile speciale şi programele în favoarea romilor, inter alia, noul Plan de acţiuni pentru 2011-2015, să fie concepute şi puse în aplicare pe bază de necesităţi şi că resursele alocate sînt suficiente, iar implementarea este monitorizată.
    Similare sînt şi preocupările instituţiilor europene de monitorizare. Bunăoară, Comisia Consiliului Europei pentru combaterea discriminării şi intoleranţei, în cel de-al 3-lea Raport în privinţa Republicii Moldova, a statuat că „majoritatea romilor se confruntă cu numeroase dificultăţi, care conduc la marginalizarea acestora în Moldova” şi a recomandat Guvernului să adopte măsuri pentru îmbunătăţirea situaţiei grupurilor minoritare, în special a etnicilor romi.
    Deosebit de importante sînt recomandările detaliate ale Consiliului Europei cu privire la diverse aspecte ale vieţii comunităţilor de romi, precum şi recomandările Planului de acţiuni privind îmbunătăţirea situaţiei romilor şi sinţilor din cadrul arealului geografic al OSCE.
    Cît priveşte documentele strategice naţionale, acţiunile Planului sînt reflectate în Programul de activitate al Guvernului Republicii Moldova „Integrarea Europeană: Libertate, Democraţie, Bunăstare” 2011-2014, care conţine un capitol dedicat integrării minorităţilor naţionale. De asemenea, elaborarea Planului de acţiuni este prevăzută expres în Programul naţional de implementare a Planului de Acţiuni Republica Moldova – Uniunea Europeană în domeniul liberalizării regimului de vize.
    Aşadar, Planul de acţiuni vine să suplinească cadrul existent pentru îmbunătăţirea situaţiei romilor în sectoarele relevante, iar prevederile acestuia urmează a fi inserate în documentele strategice şi de politici aprobate de Guvern. Prevederile Planului vor fi luate în considerare la elaborarea şi modificarea Cadrului Bugetar pe Termen Mediu (CBTM), care constituie principalul document de planificare financiară pentru următorii ani. Este de importanţă majoră ca CBTM să facă referinţă la implementarea Planului şi să prevadă mijloace financiare corespunzătoare.
    La rîndul său, Guvernul va asigura, în strînsă colaborare cu partenerii din Uniunea Europeană, ca implementarea prevederilor Planului să facă parte din priorităţile Acordului de Asociere Republica Moldova – Uniunea Europeană şi altor documente aferente procesului de integrare europeană. În acest scop, Guvernul va aloca mijloace financiare din bugetul de stat pentru implementarea Planului şi va invita toţi partenerii şi donatorii să contribuie la realizarea acţiunilor de incluziune a romilor. Un rol aparte îl vor avea autorităţile publice locale şi societatea civilă, care vor evolua în calitate de parteneri ai procesului de implementare a Planului. Or, de modalitatea cooperării lor cu autorităţile centrale responsabile de realizarea acţiunilor va depinde în mare parte succesul obiectivelor propuse. De asemenea, Guvernul va asigura ca toate documentele de politici elaborate ulterior aprobării Planului să ia în considerare prevederile acestuia.
    Totuşi politicile de susţinere a romilor vor fi eficiente doar în cazul reorientării lor spre măsuri de incluziune socială; implicării ministerelor relevante din domeniul educaţiei, muncii şi protecţiei sociale, sănătăţii şi justiţiei; ridicării la un nivel adecvat de monitorizare supraministerială şi finanţării adecvate.
    Pentru elaborarea Planului de acţiuni, în ianuarie 2011 a fost creat Grupul tehnic de lucru interministerial în componenţa reprezentanţilor ministerelor de resort, Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Centrului pentru Drepturile Omului, Primăriei mun. Chişinău, autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi reprezentanţilor societăţii civile rome.
    Datorită implicării active a organizaţiilor nonguvernamentale rome şi a partenerilor internaţionali, procesul de elaborare a derulat în spiritul cooperării şi dialogului constructiv.
    În cadrul mesei rotunde din 7-8 aprilie 2011, organizate de Biroul Relaţii Interetnice cu suportul OSCE/ODIHR, proiectul Planului de acţiuni a fost pe larg discutat şi ulterior definitivat în conformitate cu obiectivele generale şi indicatorii pentru şapte domenii prioritare: 1) promovarea serviciului mediatorilor sociocomunitari; 2) educaţie; 3) muncă şi bunăstare economică; 4) sănătate şi securitate socială; 5) cultură şi mass-media; 6) administraţie publică, ordine publică şi documentare; 7) locuinţe.
    La identificarea soluţiilor pentru incluziunea populaţiei de etnie romă a fost aplicată o abordare explicită, însă nu şi exclusivă, în vederea evitării acţiunilor de discriminare pozitivă sau de creare a avantajelor nejustificate în raport cu alte minorităţi naţionale.
    Din punct de vedere structural, Planul de acţiuni asigură o continuitate cu planul precedent pentru anii 2007-2010. Totodată, acesta oferă o nouă abordare a problematicii, fiind constituit în jurul principiilor şi standardelor consfinţite în Documentul-cadru al Uniunii Europene pentru strategiile naţionale de incluziune a romilor (2011), care defineşte domeniile prioritare de intervenţie a statelor pentru asigurarea incluziunii romilor.
    Planul a fost elaborat în corespundere cu obiectivele stabilite în documentele generale de politici ale Republicii Moldova şi armonizat cu principalele activităţi ale acestora.
    Domeniile prioritare de intervenţie sînt prezentate după o structură unică, care include obiective generale, obiective specifice şi acţiuni concrete, cu indicarea autorităţii responsabile pentru implementare şi a termenul de realizare a acţiunilor. De asemenea, sînt prevăzute compartimente referitoare la indicatorii de monitorizare, costul acţiunii şi modalitatea de finanţare.
    Prin aprobarea Planului, Guvernul este decis să reafirme aspiraţiile sale europene şi să mobilizeze suportul internaţional prin utilizarea oportunităţilor existente de atragere a mijloacelor financiare externe pentru implementarea lui, precum şi să ofere o viziune schimbată asupra problemelor romilor şi identificării soluţiilor sustenabile.
    Începînd cu a doua jumătate a secolului al XX-lea, numărul populaţiei de etnie romă din Moldova, potrivit recensămintelor, a înregistrat o creştere continuă. Potrivit recensămîntului din 2004, aici locuiesc 12 271 de cetăţeni romi, reprezentînd 0,4% din populaţie. Aceasta este o rată cu mult mai mică decît în alte ţări din regiune, cum ar fi România, Bulgaria, Ungaria etc. Totodată, nu există date exacte care să confirme că numărul populaţiei rome este mai mare decît cel prezentat în datele oficiale. Datele sînt totuşi contestate de liderii romi, care operează frecvent cu cifra de 150 000 de persoane. Din cauza incertitudinii şi a problemelor de autoidentificare (majoritatea romilor nu declară oficial apartenenţa etnică), este dificilă determinarea numărului exact al populaţiei de etnie romă din Moldova, nemaivorbind despre operarea cu cifre privind gradul de reprezentare a romilor în domeniile prioritare de activitate.
    Unica sursă în acest sens sînt sondajele şi rapoartele/studiile efectuate de organizaţiile internaţionale şi nonguvernamentale. Astfel, conform datelor oferite de raportul „Romii în Republica Moldova”, realizat de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) pe parcursul anului 2007, populaţia de etnie romă se plasează la un nivel ridicat de paupertate, se confruntă cu un nivel înalt al şomajului, venituri reduse, pregătire profesională şi educaţională scăzută şi condiţii de locuit improprii unui trai decent.
    Stereotipurile negative atribuite romilor de către populaţia majoritară, excluziunea pe piaţa muncii, în educaţie, în serviciile de sănătate şi în alte sfere sociale, injustiţia pe care a trebuit să o suporte romii în trecut stau la baza negării etnicităţii rome.
    1.1. Educaţia
    În prezent există o discrepanţă semnificativă între rata de alfabetizare a populaţiei de etnie romă şi cea a restului populaţiei. Romii înregistrează o rată mai înaltă de analfabetism, un nivel mai redus al educaţiei, o cuprindere redusă în învăţămînt şi o rată mai înaltă a abandonului şcolar. Fiecare al cincilea rom nu poate să scrie şi nici să citească (21%). Copiii romi cu vîrsta cuprinsă între 7 şi 15 ani, în proporţie de 43% nu frecventează şcoala, comparativ cu cca 6% în cazul populaţiei nonrome. În învăţămîntul gimnazial sînt înscrişi doar 45% dintre copiii romi, iar la nivel mediu şi liceal – doar 20%. Persoanele cu studii superioare constituie doar 4% din totalul populaţiei de etnie romă, comparativ cu 38% din populaţia nonromă.
    Rata scăzută a frecventării instituţiilor de învăţămînt se datorează lipsei posibilităţilor financiare pentru sprijinirea studiilor copiilor; problemelor de sănătate ale copiilor; infrastructurii şcolare subdezvoltate; efortului redus al părinţilor în încurajarea copiilor de a studia; căsătoriilor timpurii şi discriminării în şcoli. Totodată, există puţine instituţii de învăţămînt în care să fie concentraţi doar copiii romi, prin aceasta evitîndu-se efectul negativ al segregării şi formării atitudinilor discriminatorii faţă de aceşti copii.
    Alarmantă este situaţia copiilor din localităţile intens populate de romi¹, unde nivelul de predare în şcoli este mult sub media pe republică, iar acolo unde nu există o instituţie de învăţămînt primar, elevii sînt nevoiţi să parcurgă distanţe lungi pe jos pînă la cea mai apropiată şcoală, în condiţii de timp nefavorabile şi pe drumuri practic inexistente. Mai mult, atitudinea antipatică faţă de aceşti copii îi determină frecvent să abandoneze şcoala.
    ___________________________
    ¹ Localităţi în care ponderea locuitorilor de etnie romă constituie cel puţin 30% din totalul populaţiei.

    În pofida unor activităţi de motivare şi de creare a condiţiilor favorabile pentru înscrierea copiilor romi în instituţiile de învăţămînt, rata de încadrare în învăţămîntul primar, gimnazial şi universitar rămîne extrem de scăzută.
    1.2. Angajarea în cîmpul muncii
    Oportunităţile reduse de înscriere la studii au repercusiuni negative directe asupra calificării profesionale şi nivelului de salarizare a persoanelor de etnie romă. Astfel, rata ocupării forţei de muncă a romilor este inferioară celei pentru populaţia nonromă. Şomajul pe termen lung are efecte negative şi profunde asupra formării sociale a populaţiei rome, fiind de două ori mai înaltă (29%) în comparaţie cu populaţia nonromă (12%). De asemenea, este atestată o participare redusă a femeilor pe piaţa muncii, fapt ce poate fi explicat printr-o percepţie tradiţională a rolului femeii de a creşte copii şi de a îngriji casa, dar şi prin nivelul redus al studiilor. Ponderea femeilor casnice este mai mare (13%) în rîndurile populaţiei rome, faţă de cea a populaţiei nonrome (9%), fapt ce demonstrează o participare mai scăzută a femeilor rome pe piaţa muncii.
    Potrivit sondajelor, majoritatea romilor angajaţi efectuează munci slab remunerate, care nu solicită calificări speciale, sau activează în calitate de zilieri în afara hotarelor ţării, neavînd o sursă stabilă de venit la locul de trai. Cea mai mare diferenţă, comparativ cu populaţia nonromă, este atestată în domeniul sănătăţii, educaţiei şi ştiinţei, precum şi în sferele poliţiei şi securităţii, din care romii practic nu fac parte. Cît priveşte afacerile, populaţia romă depune un efort de două ori mai mic în lansarea şi legalizarea unui business privat, preferînd să nu se implice în afaceri oficializate, ci mai curînd în activităţi legate de comerţ.
    Crearea unei pieţe de muncă atractive, prevenirea emigrării forţei de muncă, în special a tinerilor, asigurarea unui „dezgheţ” profesional sînt considerate măsuri primare de reducere a şomajului şi a sărăciei. Pentru o utilizare mai eficientă a forţei de muncă disponibile în ţară, este necesar ca politicile industriale şi structurale să fie orientate spre micul business.
    1.3. Asigurarea medicală
    În timp ce statisticile oficiale nu oferă date dezagregate despre speranţa de viaţă, mortalitatea infantilă şi maternă în rîndul populaţiei de etnie romă, datele Raportului PNUD arată că în Moldova (ca şi în alte state din regiune) aceşti indicatori sînt majori în comparaţie cu cei ai populaţiei în general.
    Speranţa de viaţă la naştere pentru romi este estimată la 65,3 ani, adică cu trei ani mai puţin decît pentru populaţie în general. Chiar dacă romii înregistrează rate mai înalte ale natalităţii, rata sarcinilor întrerupte şi cea a mortalităţii infantile este de circa două ori mai mare pentru populaţia romă (29), decît pentru cea nonromă (17). Totodată, romii suferă mult mai frecvent de boli cronice, în special de boli cardiovasculare, urmate de probleme ale aparatului respirator şi ale sistemului digestiv. De asemenea, 11% dintre copiii romi de pînă la 14 ani nu au fost vaccinaţi, comparativ cu 3% înregistrat la nivelul populaţiei nonrome. Potrivit sondajelor, rata adresabilităţii la doctor a romilor constituie 47%, în comparaţie cu 57% în cazul populaţiei nonrome. Astfel, lipsa cunoştinţelor despre aceste programe, adresarea tardivă a populaţiei după asistenţă medicală, cunoştinţele insuficiente în educaţia sanitară constituie cauzele principale ale situaţiei actuale.
    Deşi a fost implementat sistemul asigurărilor medicale obligatorii, neutilizarea posibilităţilor garantate de stat în domeniul sănătăţii (medicamente compensate şi parţial compensate, imunizarea gratuită, examene profilactice gratuite în cadrul asistenţei medicale primare ş.a.) se soldează cu un acces redus la servicii medicale şi o adresabilitate scăzută a populaţiei de etnie romă pentru asistenţă medicală. Potrivit Raportului PNUD, doar 23% dintre romi deţin poliţe de asigurare, în timp ce pentru restul populaţiei acoperirea cu poliţe este de circa două ori mai mare, adică 59%. În pofida regimului gratuit de acordare a poliţelor de asigurare, mulţi dintre vîrstnici nu deţin poliţe.
    Aşadar, cauzele principale ale accesului redus la sistemul de asigurări medicale sînt costurile înalte ale asigurărilor medicale şi lipsa de informare. Un alt factor care ar explica diferenţele între aceste două grupuri privind accesul la serviciile de sănătate este distanţa pînă la instituţiile medicale, care se înscrie între 1 şi 3 km.
    1.4. Condiţiile de locuit
    Accesul la locuinţe cu o infrastructură adecvată este un aspect foarte important de apreciere a deprivării casnice în gospodării şi al vulnerabilităţii romilor. Lipsa infrastructurii în gospodăriile de romi înregistrează rate mult mai înalte decît pentru marea majoritate a gospodăriilor. O treime dintre gospodăriile de romi prezintă locuinţe nesigure. Peste 80% dintre  gospodăriile de romi nu beneficiază de condiţii de bază, cum ar fi apă potabilă, WC, baie şi canalizare.
    Potrivit unui studiu recent, 10% dintre gospodăriile rome nu sînt conectate la reţeaua de distribuţie a energiei electrice (comparativ cu 2% în cazul populaţiei nonrome), 42% nu au loc amenajat pentru pregătirea bucatelor (comparativ cu 17% pentru nonromi), iar 88% nu au acces la o sursă sigură de apă, nemaivorbind de accesul la reţeaua de canalizare, care nu este asigurat pentru 81% dintre gospodăriile casnice.
    Mai mult de jumătate (56%) dintre gospodăriile de romi care se află în localităţile rurale nu au primit terenuri agricole în timpul privatizării gospodăriilor agricole colective.
    Accesul redus la sursele de informare şi la tehnologiile informaţionale este mai pronunţat în cazul gospodăriilor de romi. Toate acestea pot constitui o explicaţie a deficitului de cultură generală şi de cunoştinţe elementare printre populaţia de etnie romă şi, implicit, a nivelului foarte scăzut de educaţie a copiilor romi. Aceşti factori contribuie la extinderea distanţei sociale dintre romi şi populaţia nonromă, perpetuînd fenomenul excluderii sociale.
    1.5. Participarea în procesul decizional. Documentarea
    Romii sînt reprezentaţi în procent foarte mic în structurile administraţiei publice locale şi există puţine date care ar releva participarea romilor la partidele politice. Rezultatele sondajelor arată că nici una dintre gospodăriile de romi chestionate nu a avut un membru în consiliul local sau în partidele politice. Totodată, 1,8% dintre cei chestionaţi din gospodăriile nonrome au avut membri în consiliile locale şi 1,3% aveau membri în partidele politice.
    Accesul limitat al romilor la serviciile de bază şi dificultăţile în realizarea drepturilor economice şi sociale fundamentale sînt condiţionate de lipsa documentelor de identitate, cum ar fi certificatul de naştere, buletinul de identitate şi alte documente relevante. Frecvent, lipsa unui document provoacă o reacţie în lanţ de excluziune de la o serie de alte documente.
    1.6. Situaţia femeilor de etnie romă
    Femeile de etnie romă înfruntă discriminare triplă – ca rome, ca femei şi ca persoane care aparţin unui grup social dezavantajat. Acestea sînt expuse unor riscuri mai mari de excludere socială şi sărăcie, comparativ cu bărbaţii din comunitatea lor şi cu majoritatea femeilor reprezentante ale altor etnii. Lipsa egalităţii este observată în existenţa cazurilor de violenţă împotriva femeilor, lipsa accesului la angajarea în cîmpul muncii, la educaţie, la funcţii de conducere şi servicii sociale. Femeile rome beneficiază rar de servicii de sănătate reproductivă, care sînt disponibile la nivel de comunitate. Din cauza stereotipurilor de gen, este mult mai probabil ca o fată de etnie romă să părăsească şcoala mai devreme decît un băiat rom.
    Monitorizarea Planului de acţiuni se efectuează de către Biroul Relaţii Interetnice în parteneriat cu societatea civilă şi organizaţiile nonguvernamentale rome.
    Monitorizarea constituie un proces continuu, axat pe identificarea performanţei în obţinerea rezultatelor, potrivit obiectivelor stabilite. Monitorizarea se efectuează în baza indicatorilor de impact pentru fiecare domeniu de intervenţie prevăzut, precum şi a indicatorilor de rezultat atribuiţi fiecărei acţiuni. Setul indicatorilor de monitorizare a obiectivelor Planului va putea fi completat sau schimbat pe parcursul realizării acestuia.
    Procesul monitorizării include atît colectarea, prelucrarea şi analiza datelor de monitorizare, identificarea erorilor sau a efectelor neprevăzute, precum şi eventualele rectificări de conţinut şi de formă în obiectivele şi acţiunile planificate. Datele statistice şi administrative sînt colectate utilizînd resursele autorităţilor administraţiei publice centrale responsabile de politica sectorială, autorităţilor administraţiei publice locale, cît şi prin sondaje efectuate de către instituţiile specializate.
    Activitatea de monitorizare a Planului are un caracter sistematic şi include elaborarea, de către Biroul Relaţii Interetnice, a rapoartelor anuale de progres şi prezentarea acestora Guvernului.
    Raportul final de evaluare, după ultima etapă de implementare, va fi elaborat de Cancelaria de Stat. Pentru a asigura un proces obiectiv şi comprehensiv, evaluarea finală va implica atît ministerele şi autorităţile administrative centrale, cît şi parteneri-cheie, precum: reprezentanţele structurilor regionale şi internaţionale în Republica Moldova, organizaţiile nonguvernamentale rome şi alţi exponenţi ai societăţii civile. În urma evaluării vor fi identificate aspecte ce ţin de: relevanţa şi statutul rezultatelor de politici, precum şi factorii care contribuie, împiedică sau periclitează obţinerea rezultatelor de politici.
    Transparenţa proceselor de implementare a Planului se asigură prin publicarea pe pagina oficială a Biroului Relaţii Interetnice şi a Cancelariei de Stat a rapoartelor anuale de progres, precum şi a raportului final de evaluare după implementarea acestuia. Cancelaria de Stat va asigura mediatizarea largă a procesului de realizare a Planului, precum şi oferirea informaţiilor relevante partenerilor din ţară şi de peste hotare.

    tabel

    PRIM-MINISTRU                                                       Vladimir FILAT

    Contrasemnează:
    Viceprim-ministru,
    ministrul economiei                                                      Valeriu Lazăr
    Ministrul justiţiei                                                          Oleg Efrim
    Ministrul muncii, protecţiei
    sociale şi familiei                                                           Valentina Buliga
    Ministrul sănătăţii                                                         Andrei Usatîi
    Ministrul educaţiei                                                        Mihail Şleahtiţchi
    Ministrul afacerilor interne                                          Alexei Roibu
    Ministrul culturii                                                           Boris Focşa
    Ministrul tehnologiei
    informaţiei şi comunicaţiilor                                          Pavel Filip
    Ministrul finanţelor                                                        Veaceslav Negruţa

    Nr. 56. Chişinău, 31 ianuarie 2012.