Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
    Articol unic. – Legea nr. 38-XVI din 29 februarie 2008 privind protecţia mărcilor (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 99–101, art. 362) se modifică şi se completează după cum urmează:
    1. Articolul 32 se abrogă.
    2. După secţiunea 1 din capitolul III se introduce secţiunea 1¹ avînd următorul cuprins:
    Articolul 32¹. Protecţia mărcii notorii
    (1) Marca poate fi recunoscută ca fiind notorie în urma unei cereri de constatare a notorietăţii, depusă la Curtea de Apel Chişinău, sau a unei cereri reconvenţionale într-o acţiune de apărare a drepturilor, depusă la aceeaşi instanţă.
    (2) Mărcii notorii i se acordă protecţie juridică în conformitate cu prezenta lege.
    (3) Durata de protecţie a mărcii notorii este nelimitată.
    Articolul 32². Depunerea cererii de constatare
                           a notorietăţii mărcii
    (1) În cazul apariţiei unui conflict referitor la o marcă larg cunoscută în Republica Moldova în cadrul unui segment de public vizat, persoana interesată care utilizează cu bună-credinţă în activitatea sa comercială această marcă poate depune o cerere de constatare a notorietăţii mărcii la Curtea de Apel Chişinău, în conformitate cu prevederile art. 166 din Codul de procedură civilă.
    (2) Cererea trebuie să se refere la o singură marcă. O singură marcă se consideră semnul utilizat întocmai într-un ansamblu concret de elemente.
    (3) În sensul alin. (1), prin segment de public vizat se înţeleg:
    a) consumatorii actuali şi/sau consumatorii potenţiali ai produselor şi/sau ai serviciilor pentru care se foloseşte marca;
    b) specialiştii în ramura respectivă;
    c) persoanele implicate în reţelele de distribuţie a produselor şi/sau a serviciilor pentru care se foloseşte marca;
    d) reţeaua de afaceri al căror obiect îl constituie produsele şi/sau serviciile pentru care se foloseşte marca (importatori, licenţiaţi, vînzători angro etc.).
    Articolul 32³. Cuprinsul cererii de constatare
                           a notorietăţii mărcii
    Pe lîngă cele prevăzute la art. 166 din Codul de procedură civilă, cererea de constatare a notorietăţii mărcii trebuie să conţină:
    a) solicitarea de constatare a notorietăţii mărcii cu indicarea datei de la care această constatare se solicită;
    b) numele, prenumele, adresa şi semnătura solicitantului, în cazul unei persoane fizice; denumirea, sediul şi semnătura conducătorului, în cazul unei persoane juridice;
    c) numele, prenumele, adresa şi semnătura mandatarului autorizat/ reprezentantului, în cazul depunerii cererii prin intermediul lor;
    d) descrierea mărcii, dacă este înregistrată, sau descrierea semnului care se pretinde că poate fi recunoscut ca marcă notorie;
    e) produsele şi/sau serviciile pentru care se utilizează marca, grupate conform claselor clasificării internaţionale a produselor şi a serviciilor;
    f) culoarea/culorile mărcii, în cazul în care acestea constituie un element distinctiv al mărcii;
    g) numărul certificatului de înregistrare, dacă se solicită constatarea notorietăţii unei mărci înregistrate.
    Articolul 32⁴. Materialele anexate la cererea
                           de constatare a notorietăţii mărcii
    La cererea de constatare a notorietăţii mărcii se anexează:
    a) documente ce conţin informaţii despre factorii în a căror bază se poate face concluzia despre notorietatea semnului, inclusiv despre:
    - gradul de cunoaştere a semnului pe piaţă de către segmentul de public vizat;
    - durata (începutul şi perioada), gradul şi întinderea geografică a oricărei utilizări a semnului;
    - durata, gradul şi întinderea geografică a activităţii de promovare a semnului respectiv, inclusiv publicitatea şi prezentarea la iarmaroace sau expoziţii a produselor şi/sau a serviciilor marcate cu acesta;
    - durata şi întinderea geografică a oricărei înregistrări a semnului şi/sau a oricărei cereri de înregistrare a lui, în măsura în care reflectă utilizarea sau recunoaşterea acestui semn;
    - raportul de evaluare care determină valoarea mărcii;
    - rezultatul sondajelor efectuate de solicitant;
    - orice alte informaţii suplimentare;
    b) reproducerea grafică sau fotografică a mărcii, prezentată în culoarea sau în combinaţia de culori în care se solicită constatarea notorietăţii mărcii, cu imagine de o calitate ireproşabilă, clară şi distinctă;
    c) reproducerea grafică sau fotografică a mărcii în vedere generală şi din mai multe vederi, diferite, dacă se solicită constatarea notorietăţii mărcii tridimensionale;
    d) mostra etichetei (în mărime naturală), dacă se solicită constatarea notorietăţii mărcii în etichetă;
    e) procura, în cazul depunerii cererii prin mandatar autorizat/reprezentant;
    f) dovada de plată a taxei stabilite;
    g) documentul care confirmă începutul şi perioada utilizării mărcii.
    Articolul 32⁵. Criteriile de constatare a notorietăţii mărcii
    (1) Notorietatea mărcii pe teritoriul Republicii Moldova se constată în temeiul următoarelor criterii:
    a) marca este recunoscută de către consumatorii actuali şi/sau cei potenţiali ai produselor şi/sau ai serviciilor pentru care se utilizează ori de către persoanele implicate în asigurarea reţelelor de distribuţie a  produselor şi/sau a serviciilor pentru care se utilizează marca, ori de cercurile de afaceri în care sînt implicate produsele şi/sau serviciile pentru care se utilizează marca, iar impresia despre nivelul calităţii produselor şi/sau a serviciilor se asimilează cu (se referă la) marca din ţară sau de pe piaţa mondială;
    b) marca posedă un grad înalt de distinctivitate, inerentă sau dobîndită ca rezultat al utilizării intensive;
    c) marca este larg cunoscută pe teritoriul Republicii Moldova, inclusiv din publicitate;
    d) marca posedă valoare comercială ca rezultat al folosirii îndelungate şi intensive în ţară sau pe piaţa mondială.
    (2) La adoptarea hotărîrii de constatare a notorietăţii mărcii, pe lîngă criteriile nominalizate la alin. (1), pot fi luate în considerare şi alte criterii relevante pentru o marcă notorie, nereflectate în prezentul articol.
    Articolul 32⁶. Examinarea cererii de constatare
                            a notorietăţii mărcii
    (1) La examinarea cererii de constatare a notorietăţii mărcii se verifică datele prezentate conform prevederilor art. 32³–32⁵.
    (2) La stabilirea notorietăţii mărcii nu pot fi cerute în calitate de condiţii obligatorii următoarele:
    a) marca respectivă să fie înregistrată sau depusă spre înregistrare pe teritoriul Republicii Moldova;
    b) marca solicitată să fie recunoscută ca fiind notorie, înregistrată sau depusă spre înregistrare în orice alt stat decît Republica Moldova;
    c) marca să fie bine cunoscută de către publicul larg din Republica Moldova.
    (3) Sondajul se efectuează pe un eşantion reprezentativ în raport cu segmentul de public vizat. Aria geografică a sondajului şi mărimea eşantionului se stabilesc în funcţie de caracterul/specificul produselor şi/sau al serviciilor pentru care se foloseşte marca.
    (4) La stabilirea notorietăţii mărcii pentru produsele cu destinaţie tehnică trebuie să fie chestionaţi consumatorii produselor respective (atît din cercul producătorilor, cît şi din reţeaua de comerţ). Astfel, este necesar ca nu mai puţin de 60% din numărul acestor respondenţi să cunoască marca respectivă.
    (5) La stabilirea notorietăţii mărcii pentru produsele de consum curent trebuie să fie chestionat consumatorul „mediu” (luîndu-se în considerare vîrsta, sexul, studiile, starea socială şi materială, legătura cu produsul marcat), precum şi specialişti din ramura respectivă a industriei şi a comerţului. Astfel, este necesar ca majoritatea respondenţilor să cunoască marca respectivă.
    (6) În cadrul sondajului, respondenţii trebuie să răspundă:
    a) dacă cunosc marca respectivă;
    b) care este titularul mărcii sau producătorul produsului marcat cu o astfel de marcă;
    c) de la ce dată cunosc marca;
    d) cum apreciază marca (le este bine cunoscută, cunoscută, slab cunoscută, necunoscută);
    e) cum apreciază produsul (este excelent, foarte bun, bun, mediu, nesatisfăcător etc.);
    f) la alte întrebări rezonabile ce ţin de domeniul de cunoaştere a mărcii.
    (7) Nu poate fi constatată notorietatea mărcii în cazul în care există cel puţin una din următoarele condiţii:
    a) dovezile prezentate de către solicitant, inclusiv valorile parametrilor fixaţi la alin. (3)–(5), nu corespund cerinţelor stabilite în prezenta secţiune;
    b) există o marcă identică ori similară care poate fi confundată cu marca solicitantului, înregistrată sau depusă spre înregistrare pe numele unei alte persoane pentru aceleaşi produse ori servicii, cu o prioritate anterioară datei de la care se solicită constatarea notorietăţii mărcii;
    c) marca s-a transformat în denumire uzuală;
    d) marca contravine ordinii publice sau bunelor moravuri.
    Articolul 32⁷. Hotărîre privind constatarea
                           notorietăţii mărcii
    (1) În funcţie de rezultatul examinării cererii de constatare a notorietăţii mărcii se adoptă o hotărîre privind constatarea notorietăţii mărcii sau respingerea cererii de constatare a notorietăţii mărcii.
    (2) Hotărîrea privind constatarea notorietăţii mărcii se comunică AGEPI pentru ca marca recunoscută notorie să fie înscrisă în Registrul mărcilor notorii.
    (3) Datele înscrise în Registrul mărcilor notorii se publică în BOPI în termen de 3 luni de la data adoptării hotărîrii privind constatarea notorietăţii mărcii.”

    PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI                                      Marian  LUPU

    Nr. 20. Chişinău, 23 februarie 2012.