ID intern unic: 342902
Версия на русском
Republica Moldova
din 06.03.2012
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 590-XIII din 22 septembrie 1995
cu privire la standardizare
cu privire la standardizare
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Art. I. – Legea nr. 590-XIII din 22 septembrie 1995 cu privire la standardizare (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr. 90–93 BIS), cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. Articolul 1:
la noţiunea „cod de bună practică”, textul „ . Cod de bună practică poate fi un standard, o parte dintr-un standard sau un document independent de un standard” se exclude;
la noţiunea „infrastructură a calităţii”, cuvintele „şi acreditării, supravegherii” se substituie cu cuvîntul „ , acreditării”;
la noţiunea „prestandard”, textul „ , dar nu mai mare de 5 ani,” se exclude;
după noţiunea „prezumţie de conformitate” se introduce o noţiune nouă cu următorul cuprins:
„program de standardizare – program de lucru al unui organism de standardizare, care conţine lista de teme ce fac obiectul lucrărilor de standardizare;”
noţiunea „standard” se completează în final cu textul:
„ . Aplicarea standardului este voluntară”.
2. La articolul 4 alineatul (1) litera c), textul „ , aplicate la nivelul agenţilor economici care le-au elaborat” se exclude.
3. La articolul 5:
alineatul (3) va avea următorul cuprins:
„(3) Reglementarea activităţii de standardizare, cooperarea cu organele centrale de specialitate ale administraţiei publice se efectuează de către organul central de specialitate al administraţiei publice responsabil de infrastructura calităţii, care:
a) elaborează şi promovează politica statului în domeniul standardizării;
b) cooperează cu autorităţile de reglementare şi cu alte entităţi legale în procesul de asigurare a uniformităţii aplicării cerinţelor tehnice şi a procedurilor de evaluare a conformităţii;
c) participă, la solicitarea autorităţilor, la elaborarea actelor normative care au tangenţă cu standardizarea naţională;
d) avizează proiectele de reglementări tehnice;
e) asigură, conform regulamentului aprobat, supravegherea respectării de către Institutul Naţional de Standardizare a condiţiilor şi a cerinţelor stabilite pentru organismul naţional de standardizare;
f) aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli al Institutului Naţional de Standardizare;
g) participă la activitatea Consiliului de standardizare;
h) elaborează şi aprobă, în limitele competenţei sale, coduri de bună practică;
i) reprezintă Republica Moldova în organizaţiile internaţionale şi regionale de standardizare guvernamentale, în conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, şi exercită, în limitele competenţei sale, obligaţiile condiţionate de organizaţiile respective;
j) asigură participarea organismului naţional de standardizare la activitatea organizaţiilor internaţionale şi regionale de standardizare neguvernamentale;
k) aprobă regulamentul privind modul de supraveghere a activităţii organismului naţional de standardizare.”
la alineatul (4), după cuvintele „organismul naţional de standardizare,” se introduce cuvîntul „inclusiv”.
4. Articolul 6 va avea următorul cuprins:
„Articolul 6. Organismul naţional de standardizare
(1) În calitate de organism naţional de standardizare se desemnează Institutul Naţional de Standardizare. Institutul Naţional de Standardizare este o instituţie publică în subordinea organului central de specialitate al administraţiei publice responsabil de infrastructura calităţii. Institutul Naţional de Standardizare îşi desfăşoară activitatea în baza unui regulament de organizare şi funcţionare aprobat de Guvern.
(2) Directorul Institutului Naţional de Standardizare este numit în funcţie pe bază de concurs, prin ordin al conducătorului organului central de specialitate al administraţiei publice responsabil de infrastructura calităţii. Directorul Institutului Naţional de Standardizare trebuie să deţină cetăţenia Republicii Moldova, să aibă studii superioare tehnice sau economice şi experienţă de muncă în domeniul infrastructurii calităţii de cel puţin 5 ani, inclusiv 3 ani în funcţie administrativă.
(3) Directorul Institutului Naţional de Standardizare este eliberat din funcţie, prin ordin al conducătorului organului central de specialitate al administraţiei publice responsabil de infrastructura calităţii, în următoarele cazuri:
a) pierdere a cetăţeniei;
b) imposibilitate a exercitării funcţiei din motive de sănătate;
c) modificare a raporturilor de serviciu;
d) condamnare pentru săvîrşirea de infracţiuni cu intenţie sau condamnare la privaţiune de libertate prin hotărîre judecătorească irevocabilă.
(4) Guvernul asigură ca Institutul Naţional de Standardizare să dispună de spaţiu cu titlu gratuit şi de resurse financiare pentru îndeplinirea adecvată a atribuţiilor în calitate de organism naţional de standardizare pe plan naţional, european şi internaţional.
(5) Organismul naţional de standardizare are, cu titlu exclusiv, următoarele atribuţii principale:
a) stabilirea principiilor şi metodologiei standardizării naţionale, în conformitate cu prevederile prezentei legi şi cu regulile standardizării europene şi internaţionale, prin intermediul codurilor de bună practică în domeniul standardizării, care vor stipula:
- modul şi condiţiile de participare la standardizarea naţională;
- modul de participare la standardizarea europeană şi cea internaţională;
- modul de elaborare, coordonare, adoptare, reconfirmare, evidenţă, aplicare, modificare şi anulare a standardelor şi a prestandardelor naţionale;
- modul de soluţionare a contestaţiilor referitoare la elaborarea şi adoptarea, reconfirmarea, modificarea şi anularea standardelor şi prestandardelor naţionale;
- modalităţile de publicare a standardelor şi a prestandardelor naţionale;
- modul de înregistrare a standardelor şi a prestandardelor naţionale;
- modul de aplicare, în calitate de standarde naţionale, a standardelor internaţionale, regionale (europene şi interstatale) şi ale altor state;
b) colaborarea în domeniul standardizării cu organisme similare din alte ţări;
c) înregistrarea şi coordonarea activităţii comitetelor tehnice de standardizare;
d) elaborarea programului de standardizare naţională în baza solicitărilor părţilor interesate;
e) aprobarea, adoptarea, înregistrarea standardelor şi prestandardelor naţionale, a codurilor de bună practică în domeniul standardizării, precum şi confirmarea, modificarea şi anularea acestora în procesul examinării periodice;
f) publicarea şi difuzarea standardelor şi prestandardelor naţionale, a codurilor de bună practică în domeniul standardizării;
g) editarea şi difuzarea publicaţiei sale oficiale Buletinul de Standardizare şi a altor publicaţii din domeniul standardizării naţionale;
h) publicarea în Buletinul de Standardizare, cu scopul de a asigura informarea publicului, a informaţiilor referitoare la:
- programul de standardizare naţională;
- comitetele tehnice de standardizare;
- data adoptării, publicării, anulării, modificării, după caz, a standardelor şi prestandardelor naţionale, a codurilor de bună practică în domeniul standardizării;
- alte informaţii relevante privind standardizarea naţională;
i) asigurarea participării organismului naţional de standardizare la activitatea organizaţiilor internaţionale şi regionale de standardizare neguvernamentale;
j) formarea şi gestionarea Fondului naţional de standarde;
k) instituirea şi gestionarea registrelor sistemului naţional de standardizare;
l) realizarea colaborării internaţionale în domeniul standardizării prin reprezentarea Republicii Moldova în organizaţiile internaţionale şi regionale de standardizare neguvernamentale;
m) formarea profesională în domeniul standardizării prin organizarea unor cursuri de specialitate sau a altor forme de pregătire profesională, precum şi prin coordonarea programelor didactice de specialitate în învăţămîntul public şi cel privat;
n) pregătirea şi atestarea experţilor în domeniul standardizării;
o) avizarea proiectelor de liste ale standardelor conexe la reglementările tehnice elaborate sau în curs de elaborare şi conlucrarea, la solicitare, cu autorităţile de reglementare în cadrul examinării periodice a listelor de standarde conexe aprobate;
p) asigurarea lucrărilor de secretariat ale Consiliului de standardizare;
q) exercitarea, în legătură cu scopul său principal, a oricăror altor atribuţii prevăzute de prezenta lege şi de alte acte legislative.
(6) Organismul naţional de standardizare este în drept:
a) să solicite autorităţilor administraţiei publice centrale informaţii referitoare la crearea şi gestionarea bazei de date bibliografice privind reglementările tehnice adoptate sau în curs de elaborare;
b) să asigure, la solicitare, consultarea autorităţilor de reglementare în procesul de elaborare a reglementărilor tehnice, prin acordarea avizelor respective;
c) să ofere consultanţă şi să efectueze expertiza, cercetarea, instruirea, asistenţa tehnică în domeniul standardizării, precum şi alte activităţi care nu contravin legislaţiei.”
5. Legea se completează cu articolele 61 şi 62 cu următorul cuprins:
„Articolul 61. Consiliul de standardizare
(1) Pe lîngă organismul naţional de standardizare se instituie, în baze obşteşti, Consiliul de standardizare, care este un organism consultativ în probleme de strategie şi dezvoltare în domeniul standardizării. Consiliul de standardizare este alcătuit din reprezentanţi ai organului central de specialitate al administraţiei publice responsabil de infrastructura calităţii, ai autorităţilor de reglementare, ai asociaţiilor profesionale, ai patronatului, ai consumatorilor şi ai altor organizaţii interesate, precum şi din specialişti în domenii economice şi sociale.
(2) Componenţa Consiliului de standardizare se aprobă de organul central de specialitate responsabil de infrastructura calităţii în baza propunerilor tuturor părţilor interesate.
(3) Consiliul de standardizare este constituit din 11 persoane. Atribuţiile funcţionale, componenţa, precum şi modul de alegere/numire a membrilor consiliului sînt stabilite în regulamentul de organizare şi funcţionare al acestuia, care se elaborează şi se aprobă de către organul central de specialitate responsabil de infrastructura calităţii.
(4) Lucrările de secretariat ale Consiliului de standardizare sînt asigurate de organismul naţional de standardizare.
(5) Consiliul de standardizare are următoarele atribuţii principale:
a) avizarea programului de standardizare naţională;
b) avizarea cheltuielilor necesare pentru finanţarea programului de standardizare naţională;
c) audierea rapoartelor anuale privind activitatea organismului naţional de standardizare, inclusiv a celor cu privire la realizarea programului de standardizare naţională;
d) avizarea normelor pentru adoptarea standardelor internaţionale, regionale (europene şi interstatale) şi ale altor state în calitate de standarde naţionale;
e) expunerea asupra oportunităţii şi necesităţii aderării Republicii Moldova la organizaţii internaţionale şi regionale de standardizare, precum şi retragerii calităţii de membru al acestora;
f) iniţierea propunerilor de elaborare (modificare) a codurilor de bună practică în domeniul standardizării, precum şi avizarea proiectelor acestora.
Articolul 62. Autorităţile de reglementare
Organele centrale de specialitate ale administraţiei publice sau alte organe responsabile de elaborarea sau adoptarea, în limitele competenţei, a reglementărilor tehnice:
a) colaborează cu organismul naţional de standardizare la elaborarea programelor de standardizare naţională;
b) elaborează, aprobă, înregistrează, modifică, reconfirmă, anulează codurile de bună practică din domeniile de competenţă, precum şi asigură publicarea şi difuzarea acestora;
c) participă, în limitele competenţei, la activitatea de standardizare internaţională şi regională în conformitate cu tratatele internaţionale şi regionale respective;
d) participă la activitatea comitetelor tehnice de standardizare;
e) participă la activitatea Consiliului de standardizare;
f) asigură traducerea oficială în limba de stat a publicaţiilor oficiale ale standardelor internaţionale sau europene în scopul adoptării acestora în calitate de standarde naţionale necesare pentru implementarea şi executarea reglementărilor tehnice respective, precum şi pentru supravegherea pieţei;
g) colaborează cu organismul naţional de standardizare la elaborarea, modificarea, revizuirea şi anularea standardelor şi prestandardelor naţionale, precum şi la adoptarea ca standarde naţionale a standardelor internaţionale, regionale (europene şi interstatale) şi ale altor state;
h) asigură implementarea standardelor internaţionale şi europene în domeniile de reglementare.”
6. La articolul 7:
alineatul (1) va avea următorul cuprins:
„(1) Comitetele tehnice de standardizare sînt organisme create în diverse domenii ale economiei naţionale, la propunerea părţilor interesate, pentru a realiza lucrări de standardizare la nivel naţional, regional şi internaţional. Domeniile de activitate ale comitetelor tehnice naţionale de standardizare trebuie să fie aliniate la cele ale comitetelor tehnice de standardizare ale organizaţiilor internaţionale şi/sau europene de standardizare.”
articolul se completează cu alineatul (6) cu următorul cuprins:
„(6) Secretariatele comitetelor tehnice de standardizare se deţin de organismul naţional de standardizare sau de o parte interesată care are capacitatea tehnică şi organizatorică pentru realizarea în bune condiţii a lucrărilor de secretariat.”
7. La articolul 9:
titlul articolului va avea următorul cuprins:
„Articolul 9. Elaborarea, aprobarea şi înregistrarea
documentelor normative în domeniul
standardizării”;
alineatele (1) şi (2) vor avea următorul cuprins:
„(1) Standardele naţionale se elaborează de către comitetele tehnice de standardizare sau de către oricare parte interesată specializată în domeniile respective de activitate. Modul de elaborare, coordonare, aprobare, adoptare, înregistrare, examinare periodică, modificare, evidenţă, aplicare şi anulare a standardelor şi prestandardelor naţionale, a codurilor de bună practică în domeniul standardizării se stabileşte de către organismul naţional de standardizare, în conformitate cu prevederile prezentei legi şi cu recomandările organizaţiilor internaţionale şi regionale de standardizare.
(2) Standardele naţionale în Republica Moldova se aprobă şi se înregistrează de către organismul naţional de standardizare pe un termen nedefinit şi se identifică prin sigla SM, care semnifică „standard moldovean”. Sigla de identificare SM se aplică numai pe standardele naţionale.”
la alineatul (3), cuvintele „agentul economic” se substituie cu cuvintele „partea interesată”, iar cuvîntul „entităţii” se substituie cu cuvintele „comitetului tehnic de standardizare sau a părţii interesate”;
alineatul (4) va avea următorul cuprins:
„(4) Pentru domeniile tehnice cu evoluţii rapide şi inovatoare sau pentru domeniile în care datele disponibile nu asigură realizarea unui standard naţional, în scopul acumulării de experienţă şi informaţii necesare privind subiectul de standardizare care pot sta la baza unui standard naţional, se elaborează şi se pun în aplicare, pe un termen limitat, dar nu mai mare de 5 ani, prestandarde naţionale. Prestandardele naţionale se identifică prin sigla SMV şi se adoptă de către organismul naţional de standardizare.”
la alineatul (5), cuvintele „şi prestandarde” se exclud;
alineatul (6) se abrogă;
alineatul (7) va avea următorul cuprins:
„(7) Standardele şi prestandardele naţionale, precum şi codurile de bună practică în domeniul standardizării se pun în aplicare după aprobarea, adoptarea, înregistrarea şi publicarea lor de către organismul naţional de standardizare.”
alineatul (9) va avea următorul cuprins:
„(9) Standardele de firmă pot fi elaborate şi aprobate de către orice agent economic, în limitele activităţii şi competenţei acestuia, avînd drept scop soluţionarea problemelor de ordin organizatoric sau de producţie referitoare la produse şi servicii, inclusiv la cele prevăzute pentru a fi plasate pe piaţă. Standardele de firmă pentru produse trebuie să cuprindă toate sau o parte din cerinţele referitoare la fabricarea, verificarea calităţii, etichetarea, depozitarea şi livrarea produselor, precum şi cerinţele de securitate şi de protecţie a mediului, impuse produselor conform reglementărilor tehnice respective. Standardele de firmă se identifică prin sigla SF.”
alineatul (12) se completează în final cu textul: „Codurile de bună practică în domeniul standardizării se identifică prin sigla CBP.”
8. Articolul 10 va avea următorul cuprins:
„Articolul 10. Planificarea activităţii de standardizare
(1) Elaborarea şi adoptarea standardelor în Republica Moldova se efectuează în conformitate cu programul de standardizare naţională, care este realizat pentru a promova politica naţională în domeniul standardizării.
(2) Organismul naţional de standardizare elaborează programul de standardizare naţională în baza solicitărilor primite de la autorităţile de reglementare, comitetele tehnice de standardizare şi de la alte părţi interesate de standardizarea naţională.
(3) Programul de standardizare naţională este structurat pe secţiuni în care sînt reflectate principalele obiective şi domenii ale activităţii de standardizare naţională, dintre care fac parte:
a) elaborarea standardelor naţionale;
b) adoptarea standardelor internaţionale şi europene în calitate de standarde naţionale;
c) adoptarea standardelor europene elaborate de către comitetele tehnice de standardizare europene la a căror activitate participă Republica Moldova;
d) elaborarea şi modificarea codurilor de bună practică;
e) revizuirea şi modificarea standardelor naţionale.
(4) Programul de standardizare naţională va conţine titlul standardului, clasificarea internaţională a standardului, elaboratorul, autoritatea de reglementare/partea interesată care a solicitat adoptarea standardului, termenele de realizare şi sursele de finanţare.
(5) Programul de standardizare naţională se avizează de către Consiliul de standardizare şi se aprobă de către conducătorul organismului naţional de standardizare.
(6) Organismul naţional de standardizare:
a) colaborează cu autorităţile de reglementare, comitetele tehnice de standardizare şi cu alte părţi interesate şi introduce în programul de standardizare naţională, în mod prioritar, solicitările acestora, în special cele referitoare la creşterea calităţii vieţii, la protecţia vieţii, sănătăţii şi securităţii persoanelor fizice, la protecţia mediului şi la apărarea intereselor consumatorilor;
b) informează, la solicitare, autorităţile de reglementare în mod prioritar, comitetele tehnice de standardizare şi alte părţi interesate despre stadiul elaborării, aprobării, reconfirmării, modificării şi anulării documentelor normative cuprinse în programul de standardizare naţională, precum şi despre activitatea de standardizare din domeniile de reglementare;
c) conlucrează cu autorităţile de reglementare referitor la anularea standardelor naţionale conflictuale;
d) oferă consultanţă, dacă aceasta este solicitată:
- în cadrul elaborării standardelor naţionale referitor la modul de elaborare, coordonare, aprobare, înregistrare, examinare, revizuire, modificare şi anulare a standardelor, referitor la regulile privind structura, redactarea şi conţinutul standardelor naţionale şi privind modificările la standardele naţionale;
- referitor la standardele internaţionale, regionale (europene şi interstatale) şi ale altor state, care pot servi ca bază pentru elaborarea standardelor naţionale;
- autorităţilor de reglementare – în cadrul selectării standardelor naţionale, precum şi a standardelor internaţionale, regionale (europene şi interstatale) şi ale altor state, care pot fi adoptate în calitate de standarde naţionale, pentru asigurarea prezumţiei de conformitate cu cerinţele esenţiale ale reglementărilor tehnice.
(7) Fiecare comitet tehnic de standardizare îşi desfăşoară activitatea în baza unui program propriu de standardizare, care cuprinde teme din domeniul de activitate al comitetului respectiv. Programul de standardizare al comitetului tehnic de standardizare se aprobă de preşedintele comitetului.”
9. Articolul 11:
la alineatul (2), cuvintele „standardelor şi prestandardelor naţionale” se substituie cu textul „standardelor naţionale, a prestandardelor naţionale şi a codurilor de bună practică în domeniul standardizării”;
la alineatul (3), textul „standardelor menţionate la alin. (2) din prezentul articol” se substituie cu textul „standardelor naţionale, prestandardelor naţionale şi codurilor de bună practică în domeniul standardizării ale Republicii Moldova”.
10. Articolul 12 va avea următorul cuprins:
„Articolul 12. Fondul naţional de standarde
Organismul naţional de standardizare formează şi gestionează Fondul naţional de standarde, aplicînd tehnologiile informaţionale, şi:
a) păstrează şi gestionează colecţia de standarde naţionale, prestandarde naţionale, coduri de bună practică în domeniul standardizării şi de publicaţii privind standardizarea naţională;
b) păstrează şi gestionează colecţia de standarde şi de publicaţii ale organizaţiilor internaţionale şi regionale de standardizare al căror membru este Republica Moldova;
c) păstrează şi gestionează colecţia de standarde şi de publicaţii privind standardizarea ale altor state.”
11. Legea se completează cu articolul 121 cu următorul cuprins:
„Articolul 121. Schimb de informaţii în domeniul
standardizării
Organismul naţional de standardizare:
a) asigură primirea şi transmiterea informaţiilor şi a documentelor care fac obiectul schimbului de informaţii în domeniul standardizării cu organizaţiile de standardizare internaţionale, regionale şi ale altor state, în conformitate cu tratatele internaţionale, regionale şi bilaterale;
b) asigură crearea şi gestionarea bazelor de date bibliografice privind standardizarea;
c) furnizează, la solicitarea părţilor interesate din Republica Moldova şi din străinătate, informaţii referitoare la:
- datele bibliografice privind standardele şi prestandardele naţionale, codurile de bună practică în domeniul standardizării aprobate sau în curs de elaborare;
- corespondenţa sau echivalenţa standardelor naţionale aprobate sau în curs de elaborare cu standardele
internaţionale şi europene;
- relaţia standardelor naţionale aprobate sau în curs de elaborare cu reglementările tehnice;
- programele de standardizare naţională;
- datele despre standardele internaţionale, regionale (europene şi interstatale) şi ale altor state, aflate în Fondul naţional de standarde;
- apartenenţa şi participarea organismului naţional de standardizare la organizaţiile internaţionale şi regionale de standardizare, precum şi referitoare la acordurile bilaterale şi multilaterale în domeniul standardizării încheiate sau în fază de negociere.”
12. La articolul 13:
alineatul (5) va avea următorul cuprins:
„(5) Respectarea prevederilor unui standard naţional devine obligatorie dacă agentul economic a declarat oficial, sub orice formă, că produsul sau serviciul corespunde prevederilor standardului respectiv.”
articolul se completează cu alineatul (9) cu următorul cuprins:
„(9) Referinţele la standardele internaţionale, regionale (europene şi interstatale) şi ale altor state, incluse de către autorităţile de reglementare în reglementările tehnice sau în alte acte normative fără referire la adopţiile naţionale ale standardelor respective nu pot avea caracter oficial.”
13. Articolul 14:
la alineatul (3), cuvintele „standardului naţional armonizat” se substituie cu cuvintele „standardului naţional care adoptă standardul european armonizat”;
la alineatul (4), cuvintele „în Buletinul de standardizare şi” se exclud.
14. Articolul 16 va avea următorul cuprins:
„Articolul 16. Colaborarea internaţională
(1) Reprezentarea Republicii Moldova în organizaţiile internaţionale şi regionale de standardizare şi exercitarea obligaţiilor condiţionate de organizaţiile respective se efectuează în conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
(2) Obiectivul principal al colaborării internaţionale şi regionale a Republicii Moldova în domeniul standardizării este armonizarea standardelor naţionale cu cele internaţionale şi europene.”
15. La articolul 17 alineatul (1), cuvintele „cu acordul autorităţilor care le-au elaborat şi le-au adoptat” se substituie cu cuvintele „în coordonare cu autorităţile de reglementare”.
16. Titlul capitolului V va avea următorul cuprins:
litera a):
liniuţa întîi va avea următorul cuprins:
„- finanţarea programului de standardizare naţională în partea ce ţine de adoptarea standardelor internaţionale şi europene ca standarde naţionale;”
liniuţa a treia va avea următorul cuprins:
„- elaborarea codurilor de bună practică, a standardelor naţionale de terminologie, precum şi a standardelor naţionale de bază în domeniile de interes pentru economia naţională;”
liniuţa a patra se exclude;
la litera b), după cuvintele „mijloacele proprii ale organismului naţional de standardizare” se introduc cuvintele „obţinute din prestarea serviciilor cu plată”, sintagma „Fondului naţional de documente normative în domeniul standardizării” se substituie cu sintagma „Fondului naţional de standarde”, iar după cuvintele „pe un cont” se introduce cuvîntul „bancar”.
18. Legea se completează cu articolul 181 cu următorul cuprins:
„Articolul 181. Bugetul Institutului Naţional
de Standardizare
(1) Organul central de specialitate al administraţiei publice responsabil de infrastructura calităţii aprobă anual, pînă la 1 iulie, bugetul de venituri şi cheltuieli al Institutului Naţional de Standardizare, cu respectarea principiilor prevăzute de prezentul articol.
(2) Bugetul Institutului Naţional de Standardizare se formează din:
a) mijloacele financiare de la bugetul de stat, care sînt necesare pentru:
- realizarea programului de standardizare naţională în partea ce ţine de adoptarea standardelor internaţionale şi europene ca standarde naţionale;
- elaborarea codurilor de bună practică în domeniul standardizării, precum şi a standardelor naţionale de bază în domeniile de interes pentru economia naţională;
- îndeplinirea obligaţiilor ce rezultă din calitatea de membru al organizaţiilor internaţionale şi regionale, inclusiv achitarea cotizaţiilor de membru;
b) mijloacele proprii ale Institutului Naţional de Standardizare obţinute din plăţile pentru activităţile de standardizare şi pentru instruiri în domeniu;
c) sponsorizări, granturi şi alte mijloace care nu contravin cerinţelor stabilite pentru Institutul Naţional de Standardizare.”
Art. II. – (1) Guvernul:
a) în termen de 6 luni:
- va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;
- va adopta, în temeiul prezentei legi, actele normative necesare pentru a asigura activitatea de standardizare;
- va aproba Regulamentul de organizare şi funcţionare a Institutului Naţional de Standardizare;
b) pînă la 1 ianuarie 2013, va reorganiza Institutul Naţional de Standardizare şi Metrologie în două instituţii publice separate: Institutul Naţional de Standardizare şi Institutul Naţional de Metrologie.
(2) Legea nr. 590-XIII din 22 septembrie 1995 cu privire la standardizare va fi republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Marian LUPU
Nr. 32. Chişinău, 6 martie 2012.
Art. I. – Legea nr. 590-XIII din 22 septembrie 1995 cu privire la standardizare (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr. 90–93 BIS), cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. Articolul 1:
la noţiunea „cod de bună practică”, textul „ . Cod de bună practică poate fi un standard, o parte dintr-un standard sau un document independent de un standard” se exclude;
la noţiunea „infrastructură a calităţii”, cuvintele „şi acreditării, supravegherii” se substituie cu cuvîntul „ , acreditării”;
la noţiunea „prestandard”, textul „ , dar nu mai mare de 5 ani,” se exclude;
după noţiunea „prezumţie de conformitate” se introduce o noţiune nouă cu următorul cuprins:
„program de standardizare – program de lucru al unui organism de standardizare, care conţine lista de teme ce fac obiectul lucrărilor de standardizare;”
noţiunea „standard” se completează în final cu textul:
„ . Aplicarea standardului este voluntară”.
2. La articolul 4 alineatul (1) litera c), textul „ , aplicate la nivelul agenţilor economici care le-au elaborat” se exclude.
3. La articolul 5:
alineatul (3) va avea următorul cuprins:
„(3) Reglementarea activităţii de standardizare, cooperarea cu organele centrale de specialitate ale administraţiei publice se efectuează de către organul central de specialitate al administraţiei publice responsabil de infrastructura calităţii, care:
a) elaborează şi promovează politica statului în domeniul standardizării;
b) cooperează cu autorităţile de reglementare şi cu alte entităţi legale în procesul de asigurare a uniformităţii aplicării cerinţelor tehnice şi a procedurilor de evaluare a conformităţii;
c) participă, la solicitarea autorităţilor, la elaborarea actelor normative care au tangenţă cu standardizarea naţională;
d) avizează proiectele de reglementări tehnice;
e) asigură, conform regulamentului aprobat, supravegherea respectării de către Institutul Naţional de Standardizare a condiţiilor şi a cerinţelor stabilite pentru organismul naţional de standardizare;
f) aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli al Institutului Naţional de Standardizare;
g) participă la activitatea Consiliului de standardizare;
h) elaborează şi aprobă, în limitele competenţei sale, coduri de bună practică;
i) reprezintă Republica Moldova în organizaţiile internaţionale şi regionale de standardizare guvernamentale, în conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, şi exercită, în limitele competenţei sale, obligaţiile condiţionate de organizaţiile respective;
j) asigură participarea organismului naţional de standardizare la activitatea organizaţiilor internaţionale şi regionale de standardizare neguvernamentale;
k) aprobă regulamentul privind modul de supraveghere a activităţii organismului naţional de standardizare.”
la alineatul (4), după cuvintele „organismul naţional de standardizare,” se introduce cuvîntul „inclusiv”.
4. Articolul 6 va avea următorul cuprins:
„Articolul 6. Organismul naţional de standardizare
(1) În calitate de organism naţional de standardizare se desemnează Institutul Naţional de Standardizare. Institutul Naţional de Standardizare este o instituţie publică în subordinea organului central de specialitate al administraţiei publice responsabil de infrastructura calităţii. Institutul Naţional de Standardizare îşi desfăşoară activitatea în baza unui regulament de organizare şi funcţionare aprobat de Guvern.
(2) Directorul Institutului Naţional de Standardizare este numit în funcţie pe bază de concurs, prin ordin al conducătorului organului central de specialitate al administraţiei publice responsabil de infrastructura calităţii. Directorul Institutului Naţional de Standardizare trebuie să deţină cetăţenia Republicii Moldova, să aibă studii superioare tehnice sau economice şi experienţă de muncă în domeniul infrastructurii calităţii de cel puţin 5 ani, inclusiv 3 ani în funcţie administrativă.
(3) Directorul Institutului Naţional de Standardizare este eliberat din funcţie, prin ordin al conducătorului organului central de specialitate al administraţiei publice responsabil de infrastructura calităţii, în următoarele cazuri:
a) pierdere a cetăţeniei;
b) imposibilitate a exercitării funcţiei din motive de sănătate;
c) modificare a raporturilor de serviciu;
d) condamnare pentru săvîrşirea de infracţiuni cu intenţie sau condamnare la privaţiune de libertate prin hotărîre judecătorească irevocabilă.
(4) Guvernul asigură ca Institutul Naţional de Standardizare să dispună de spaţiu cu titlu gratuit şi de resurse financiare pentru îndeplinirea adecvată a atribuţiilor în calitate de organism naţional de standardizare pe plan naţional, european şi internaţional.
(5) Organismul naţional de standardizare are, cu titlu exclusiv, următoarele atribuţii principale:
a) stabilirea principiilor şi metodologiei standardizării naţionale, în conformitate cu prevederile prezentei legi şi cu regulile standardizării europene şi internaţionale, prin intermediul codurilor de bună practică în domeniul standardizării, care vor stipula:
- modul şi condiţiile de participare la standardizarea naţională;
- modul de participare la standardizarea europeană şi cea internaţională;
- modul de elaborare, coordonare, adoptare, reconfirmare, evidenţă, aplicare, modificare şi anulare a standardelor şi a prestandardelor naţionale;
- modul de soluţionare a contestaţiilor referitoare la elaborarea şi adoptarea, reconfirmarea, modificarea şi anularea standardelor şi prestandardelor naţionale;
- modalităţile de publicare a standardelor şi a prestandardelor naţionale;
- modul de înregistrare a standardelor şi a prestandardelor naţionale;
- modul de aplicare, în calitate de standarde naţionale, a standardelor internaţionale, regionale (europene şi interstatale) şi ale altor state;
b) colaborarea în domeniul standardizării cu organisme similare din alte ţări;
c) înregistrarea şi coordonarea activităţii comitetelor tehnice de standardizare;
d) elaborarea programului de standardizare naţională în baza solicitărilor părţilor interesate;
e) aprobarea, adoptarea, înregistrarea standardelor şi prestandardelor naţionale, a codurilor de bună practică în domeniul standardizării, precum şi confirmarea, modificarea şi anularea acestora în procesul examinării periodice;
f) publicarea şi difuzarea standardelor şi prestandardelor naţionale, a codurilor de bună practică în domeniul standardizării;
g) editarea şi difuzarea publicaţiei sale oficiale Buletinul de Standardizare şi a altor publicaţii din domeniul standardizării naţionale;
h) publicarea în Buletinul de Standardizare, cu scopul de a asigura informarea publicului, a informaţiilor referitoare la:
- programul de standardizare naţională;
- comitetele tehnice de standardizare;
- data adoptării, publicării, anulării, modificării, după caz, a standardelor şi prestandardelor naţionale, a codurilor de bună practică în domeniul standardizării;
- alte informaţii relevante privind standardizarea naţională;
i) asigurarea participării organismului naţional de standardizare la activitatea organizaţiilor internaţionale şi regionale de standardizare neguvernamentale;
j) formarea şi gestionarea Fondului naţional de standarde;
k) instituirea şi gestionarea registrelor sistemului naţional de standardizare;
l) realizarea colaborării internaţionale în domeniul standardizării prin reprezentarea Republicii Moldova în organizaţiile internaţionale şi regionale de standardizare neguvernamentale;
m) formarea profesională în domeniul standardizării prin organizarea unor cursuri de specialitate sau a altor forme de pregătire profesională, precum şi prin coordonarea programelor didactice de specialitate în învăţămîntul public şi cel privat;
n) pregătirea şi atestarea experţilor în domeniul standardizării;
o) avizarea proiectelor de liste ale standardelor conexe la reglementările tehnice elaborate sau în curs de elaborare şi conlucrarea, la solicitare, cu autorităţile de reglementare în cadrul examinării periodice a listelor de standarde conexe aprobate;
p) asigurarea lucrărilor de secretariat ale Consiliului de standardizare;
q) exercitarea, în legătură cu scopul său principal, a oricăror altor atribuţii prevăzute de prezenta lege şi de alte acte legislative.
(6) Organismul naţional de standardizare este în drept:
a) să solicite autorităţilor administraţiei publice centrale informaţii referitoare la crearea şi gestionarea bazei de date bibliografice privind reglementările tehnice adoptate sau în curs de elaborare;
b) să asigure, la solicitare, consultarea autorităţilor de reglementare în procesul de elaborare a reglementărilor tehnice, prin acordarea avizelor respective;
c) să ofere consultanţă şi să efectueze expertiza, cercetarea, instruirea, asistenţa tehnică în domeniul standardizării, precum şi alte activităţi care nu contravin legislaţiei.”
5. Legea se completează cu articolele 61 şi 62 cu următorul cuprins:
„Articolul 61. Consiliul de standardizare
(1) Pe lîngă organismul naţional de standardizare se instituie, în baze obşteşti, Consiliul de standardizare, care este un organism consultativ în probleme de strategie şi dezvoltare în domeniul standardizării. Consiliul de standardizare este alcătuit din reprezentanţi ai organului central de specialitate al administraţiei publice responsabil de infrastructura calităţii, ai autorităţilor de reglementare, ai asociaţiilor profesionale, ai patronatului, ai consumatorilor şi ai altor organizaţii interesate, precum şi din specialişti în domenii economice şi sociale.
(2) Componenţa Consiliului de standardizare se aprobă de organul central de specialitate responsabil de infrastructura calităţii în baza propunerilor tuturor părţilor interesate.
(3) Consiliul de standardizare este constituit din 11 persoane. Atribuţiile funcţionale, componenţa, precum şi modul de alegere/numire a membrilor consiliului sînt stabilite în regulamentul de organizare şi funcţionare al acestuia, care se elaborează şi se aprobă de către organul central de specialitate responsabil de infrastructura calităţii.
(4) Lucrările de secretariat ale Consiliului de standardizare sînt asigurate de organismul naţional de standardizare.
(5) Consiliul de standardizare are următoarele atribuţii principale:
a) avizarea programului de standardizare naţională;
b) avizarea cheltuielilor necesare pentru finanţarea programului de standardizare naţională;
c) audierea rapoartelor anuale privind activitatea organismului naţional de standardizare, inclusiv a celor cu privire la realizarea programului de standardizare naţională;
d) avizarea normelor pentru adoptarea standardelor internaţionale, regionale (europene şi interstatale) şi ale altor state în calitate de standarde naţionale;
e) expunerea asupra oportunităţii şi necesităţii aderării Republicii Moldova la organizaţii internaţionale şi regionale de standardizare, precum şi retragerii calităţii de membru al acestora;
f) iniţierea propunerilor de elaborare (modificare) a codurilor de bună practică în domeniul standardizării, precum şi avizarea proiectelor acestora.
Articolul 62. Autorităţile de reglementare
Organele centrale de specialitate ale administraţiei publice sau alte organe responsabile de elaborarea sau adoptarea, în limitele competenţei, a reglementărilor tehnice:
a) colaborează cu organismul naţional de standardizare la elaborarea programelor de standardizare naţională;
b) elaborează, aprobă, înregistrează, modifică, reconfirmă, anulează codurile de bună practică din domeniile de competenţă, precum şi asigură publicarea şi difuzarea acestora;
c) participă, în limitele competenţei, la activitatea de standardizare internaţională şi regională în conformitate cu tratatele internaţionale şi regionale respective;
d) participă la activitatea comitetelor tehnice de standardizare;
e) participă la activitatea Consiliului de standardizare;
f) asigură traducerea oficială în limba de stat a publicaţiilor oficiale ale standardelor internaţionale sau europene în scopul adoptării acestora în calitate de standarde naţionale necesare pentru implementarea şi executarea reglementărilor tehnice respective, precum şi pentru supravegherea pieţei;
g) colaborează cu organismul naţional de standardizare la elaborarea, modificarea, revizuirea şi anularea standardelor şi prestandardelor naţionale, precum şi la adoptarea ca standarde naţionale a standardelor internaţionale, regionale (europene şi interstatale) şi ale altor state;
h) asigură implementarea standardelor internaţionale şi europene în domeniile de reglementare.”
6. La articolul 7:
alineatul (1) va avea următorul cuprins:
„(1) Comitetele tehnice de standardizare sînt organisme create în diverse domenii ale economiei naţionale, la propunerea părţilor interesate, pentru a realiza lucrări de standardizare la nivel naţional, regional şi internaţional. Domeniile de activitate ale comitetelor tehnice naţionale de standardizare trebuie să fie aliniate la cele ale comitetelor tehnice de standardizare ale organizaţiilor internaţionale şi/sau europene de standardizare.”
articolul se completează cu alineatul (6) cu următorul cuprins:
„(6) Secretariatele comitetelor tehnice de standardizare se deţin de organismul naţional de standardizare sau de o parte interesată care are capacitatea tehnică şi organizatorică pentru realizarea în bune condiţii a lucrărilor de secretariat.”
7. La articolul 9:
titlul articolului va avea următorul cuprins:
„Articolul 9. Elaborarea, aprobarea şi înregistrarea
documentelor normative în domeniul
standardizării”;
alineatele (1) şi (2) vor avea următorul cuprins:
„(1) Standardele naţionale se elaborează de către comitetele tehnice de standardizare sau de către oricare parte interesată specializată în domeniile respective de activitate. Modul de elaborare, coordonare, aprobare, adoptare, înregistrare, examinare periodică, modificare, evidenţă, aplicare şi anulare a standardelor şi prestandardelor naţionale, a codurilor de bună practică în domeniul standardizării se stabileşte de către organismul naţional de standardizare, în conformitate cu prevederile prezentei legi şi cu recomandările organizaţiilor internaţionale şi regionale de standardizare.
(2) Standardele naţionale în Republica Moldova se aprobă şi se înregistrează de către organismul naţional de standardizare pe un termen nedefinit şi se identifică prin sigla SM, care semnifică „standard moldovean”. Sigla de identificare SM se aplică numai pe standardele naţionale.”
la alineatul (3), cuvintele „agentul economic” se substituie cu cuvintele „partea interesată”, iar cuvîntul „entităţii” se substituie cu cuvintele „comitetului tehnic de standardizare sau a părţii interesate”;
alineatul (4) va avea următorul cuprins:
„(4) Pentru domeniile tehnice cu evoluţii rapide şi inovatoare sau pentru domeniile în care datele disponibile nu asigură realizarea unui standard naţional, în scopul acumulării de experienţă şi informaţii necesare privind subiectul de standardizare care pot sta la baza unui standard naţional, se elaborează şi se pun în aplicare, pe un termen limitat, dar nu mai mare de 5 ani, prestandarde naţionale. Prestandardele naţionale se identifică prin sigla SMV şi se adoptă de către organismul naţional de standardizare.”
la alineatul (5), cuvintele „şi prestandarde” se exclud;
alineatul (6) se abrogă;
alineatul (7) va avea următorul cuprins:
„(7) Standardele şi prestandardele naţionale, precum şi codurile de bună practică în domeniul standardizării se pun în aplicare după aprobarea, adoptarea, înregistrarea şi publicarea lor de către organismul naţional de standardizare.”
alineatul (9) va avea următorul cuprins:
„(9) Standardele de firmă pot fi elaborate şi aprobate de către orice agent economic, în limitele activităţii şi competenţei acestuia, avînd drept scop soluţionarea problemelor de ordin organizatoric sau de producţie referitoare la produse şi servicii, inclusiv la cele prevăzute pentru a fi plasate pe piaţă. Standardele de firmă pentru produse trebuie să cuprindă toate sau o parte din cerinţele referitoare la fabricarea, verificarea calităţii, etichetarea, depozitarea şi livrarea produselor, precum şi cerinţele de securitate şi de protecţie a mediului, impuse produselor conform reglementărilor tehnice respective. Standardele de firmă se identifică prin sigla SF.”
alineatul (12) se completează în final cu textul: „Codurile de bună practică în domeniul standardizării se identifică prin sigla CBP.”
8. Articolul 10 va avea următorul cuprins:
„Articolul 10. Planificarea activităţii de standardizare
(1) Elaborarea şi adoptarea standardelor în Republica Moldova se efectuează în conformitate cu programul de standardizare naţională, care este realizat pentru a promova politica naţională în domeniul standardizării.
(2) Organismul naţional de standardizare elaborează programul de standardizare naţională în baza solicitărilor primite de la autorităţile de reglementare, comitetele tehnice de standardizare şi de la alte părţi interesate de standardizarea naţională.
(3) Programul de standardizare naţională este structurat pe secţiuni în care sînt reflectate principalele obiective şi domenii ale activităţii de standardizare naţională, dintre care fac parte:
a) elaborarea standardelor naţionale;
b) adoptarea standardelor internaţionale şi europene în calitate de standarde naţionale;
c) adoptarea standardelor europene elaborate de către comitetele tehnice de standardizare europene la a căror activitate participă Republica Moldova;
d) elaborarea şi modificarea codurilor de bună practică;
e) revizuirea şi modificarea standardelor naţionale.
(4) Programul de standardizare naţională va conţine titlul standardului, clasificarea internaţională a standardului, elaboratorul, autoritatea de reglementare/partea interesată care a solicitat adoptarea standardului, termenele de realizare şi sursele de finanţare.
(5) Programul de standardizare naţională se avizează de către Consiliul de standardizare şi se aprobă de către conducătorul organismului naţional de standardizare.
(6) Organismul naţional de standardizare:
a) colaborează cu autorităţile de reglementare, comitetele tehnice de standardizare şi cu alte părţi interesate şi introduce în programul de standardizare naţională, în mod prioritar, solicitările acestora, în special cele referitoare la creşterea calităţii vieţii, la protecţia vieţii, sănătăţii şi securităţii persoanelor fizice, la protecţia mediului şi la apărarea intereselor consumatorilor;
b) informează, la solicitare, autorităţile de reglementare în mod prioritar, comitetele tehnice de standardizare şi alte părţi interesate despre stadiul elaborării, aprobării, reconfirmării, modificării şi anulării documentelor normative cuprinse în programul de standardizare naţională, precum şi despre activitatea de standardizare din domeniile de reglementare;
c) conlucrează cu autorităţile de reglementare referitor la anularea standardelor naţionale conflictuale;
d) oferă consultanţă, dacă aceasta este solicitată:
- în cadrul elaborării standardelor naţionale referitor la modul de elaborare, coordonare, aprobare, înregistrare, examinare, revizuire, modificare şi anulare a standardelor, referitor la regulile privind structura, redactarea şi conţinutul standardelor naţionale şi privind modificările la standardele naţionale;
- referitor la standardele internaţionale, regionale (europene şi interstatale) şi ale altor state, care pot servi ca bază pentru elaborarea standardelor naţionale;
- autorităţilor de reglementare – în cadrul selectării standardelor naţionale, precum şi a standardelor internaţionale, regionale (europene şi interstatale) şi ale altor state, care pot fi adoptate în calitate de standarde naţionale, pentru asigurarea prezumţiei de conformitate cu cerinţele esenţiale ale reglementărilor tehnice.
(7) Fiecare comitet tehnic de standardizare îşi desfăşoară activitatea în baza unui program propriu de standardizare, care cuprinde teme din domeniul de activitate al comitetului respectiv. Programul de standardizare al comitetului tehnic de standardizare se aprobă de preşedintele comitetului.”
9. Articolul 11:
la alineatul (2), cuvintele „standardelor şi prestandardelor naţionale” se substituie cu textul „standardelor naţionale, a prestandardelor naţionale şi a codurilor de bună practică în domeniul standardizării”;
la alineatul (3), textul „standardelor menţionate la alin. (2) din prezentul articol” se substituie cu textul „standardelor naţionale, prestandardelor naţionale şi codurilor de bună practică în domeniul standardizării ale Republicii Moldova”.
10. Articolul 12 va avea următorul cuprins:
„Articolul 12. Fondul naţional de standarde
Organismul naţional de standardizare formează şi gestionează Fondul naţional de standarde, aplicînd tehnologiile informaţionale, şi:
a) păstrează şi gestionează colecţia de standarde naţionale, prestandarde naţionale, coduri de bună practică în domeniul standardizării şi de publicaţii privind standardizarea naţională;
b) păstrează şi gestionează colecţia de standarde şi de publicaţii ale organizaţiilor internaţionale şi regionale de standardizare al căror membru este Republica Moldova;
c) păstrează şi gestionează colecţia de standarde şi de publicaţii privind standardizarea ale altor state.”
11. Legea se completează cu articolul 121 cu următorul cuprins:
„Articolul 121. Schimb de informaţii în domeniul
standardizării
Organismul naţional de standardizare:
a) asigură primirea şi transmiterea informaţiilor şi a documentelor care fac obiectul schimbului de informaţii în domeniul standardizării cu organizaţiile de standardizare internaţionale, regionale şi ale altor state, în conformitate cu tratatele internaţionale, regionale şi bilaterale;
b) asigură crearea şi gestionarea bazelor de date bibliografice privind standardizarea;
c) furnizează, la solicitarea părţilor interesate din Republica Moldova şi din străinătate, informaţii referitoare la:
- datele bibliografice privind standardele şi prestandardele naţionale, codurile de bună practică în domeniul standardizării aprobate sau în curs de elaborare;
- corespondenţa sau echivalenţa standardelor naţionale aprobate sau în curs de elaborare cu standardele
internaţionale şi europene;
- relaţia standardelor naţionale aprobate sau în curs de elaborare cu reglementările tehnice;
- programele de standardizare naţională;
- datele despre standardele internaţionale, regionale (europene şi interstatale) şi ale altor state, aflate în Fondul naţional de standarde;
- apartenenţa şi participarea organismului naţional de standardizare la organizaţiile internaţionale şi regionale de standardizare, precum şi referitoare la acordurile bilaterale şi multilaterale în domeniul standardizării încheiate sau în fază de negociere.”
12. La articolul 13:
alineatul (5) va avea următorul cuprins:
„(5) Respectarea prevederilor unui standard naţional devine obligatorie dacă agentul economic a declarat oficial, sub orice formă, că produsul sau serviciul corespunde prevederilor standardului respectiv.”
articolul se completează cu alineatul (9) cu următorul cuprins:
„(9) Referinţele la standardele internaţionale, regionale (europene şi interstatale) şi ale altor state, incluse de către autorităţile de reglementare în reglementările tehnice sau în alte acte normative fără referire la adopţiile naţionale ale standardelor respective nu pot avea caracter oficial.”
13. Articolul 14:
la alineatul (3), cuvintele „standardului naţional armonizat” se substituie cu cuvintele „standardului naţional care adoptă standardul european armonizat”;
la alineatul (4), cuvintele „în Buletinul de standardizare şi” se exclud.
14. Articolul 16 va avea următorul cuprins:
„Articolul 16. Colaborarea internaţională
(1) Reprezentarea Republicii Moldova în organizaţiile internaţionale şi regionale de standardizare şi exercitarea obligaţiilor condiţionate de organizaţiile respective se efectuează în conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
(2) Obiectivul principal al colaborării internaţionale şi regionale a Republicii Moldova în domeniul standardizării este armonizarea standardelor naţionale cu cele internaţionale şi europene.”
15. La articolul 17 alineatul (1), cuvintele „cu acordul autorităţilor care le-au elaborat şi le-au adoptat” se substituie cu cuvintele „în coordonare cu autorităţile de reglementare”.
16. Titlul capitolului V va avea următorul cuprins:
„Capitolul V
FINANŢAREA ACTIVITĂŢILOR ÎN
DOMENIUL STANDARDIZĂRII”
17. La articolul 18:FINANŢAREA ACTIVITĂŢILOR ÎN
DOMENIUL STANDARDIZĂRII”
litera a):
liniuţa întîi va avea următorul cuprins:
„- finanţarea programului de standardizare naţională în partea ce ţine de adoptarea standardelor internaţionale şi europene ca standarde naţionale;”
liniuţa a treia va avea următorul cuprins:
„- elaborarea codurilor de bună practică, a standardelor naţionale de terminologie, precum şi a standardelor naţionale de bază în domeniile de interes pentru economia naţională;”
liniuţa a patra se exclude;
la litera b), după cuvintele „mijloacele proprii ale organismului naţional de standardizare” se introduc cuvintele „obţinute din prestarea serviciilor cu plată”, sintagma „Fondului naţional de documente normative în domeniul standardizării” se substituie cu sintagma „Fondului naţional de standarde”, iar după cuvintele „pe un cont” se introduce cuvîntul „bancar”.
18. Legea se completează cu articolul 181 cu următorul cuprins:
„Articolul 181. Bugetul Institutului Naţional
de Standardizare
(1) Organul central de specialitate al administraţiei publice responsabil de infrastructura calităţii aprobă anual, pînă la 1 iulie, bugetul de venituri şi cheltuieli al Institutului Naţional de Standardizare, cu respectarea principiilor prevăzute de prezentul articol.
(2) Bugetul Institutului Naţional de Standardizare se formează din:
a) mijloacele financiare de la bugetul de stat, care sînt necesare pentru:
- realizarea programului de standardizare naţională în partea ce ţine de adoptarea standardelor internaţionale şi europene ca standarde naţionale;
- elaborarea codurilor de bună practică în domeniul standardizării, precum şi a standardelor naţionale de bază în domeniile de interes pentru economia naţională;
- îndeplinirea obligaţiilor ce rezultă din calitatea de membru al organizaţiilor internaţionale şi regionale, inclusiv achitarea cotizaţiilor de membru;
b) mijloacele proprii ale Institutului Naţional de Standardizare obţinute din plăţile pentru activităţile de standardizare şi pentru instruiri în domeniu;
c) sponsorizări, granturi şi alte mijloace care nu contravin cerinţelor stabilite pentru Institutul Naţional de Standardizare.”
Art. II. – (1) Guvernul:
a) în termen de 6 luni:
- va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;
- va adopta, în temeiul prezentei legi, actele normative necesare pentru a asigura activitatea de standardizare;
- va aproba Regulamentul de organizare şi funcţionare a Institutului Naţional de Standardizare;
b) pînă la 1 ianuarie 2013, va reorganiza Institutul Naţional de Standardizare şi Metrologie în două instituţii publice separate: Institutul Naţional de Standardizare şi Institutul Naţional de Metrologie.
(2) Legea nr. 590-XIII din 22 septembrie 1995 cu privire la standardizare va fi republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Marian LUPU
Nr. 32. Chişinău, 6 martie 2012.