ID intern unic: 344151
Версия на русском
Republica Moldova
din 05.04.2012
pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală
al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14 martie 2003
al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14 martie 2003
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Art. I. – Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14 martie 2003 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr. 104–110, art. 447), cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. La articolul 1, alineatul (1) se completează în final cu textul: „Procesul penal se consideră început din momentul sesizării sau autosesizării organului competent despre pregătirea sau săvîrşirea unei infracţiuni.”
2. Articolul 6:
se completează cu punctul 111) cu următorul cuprins:
„111) eroare gravă de fapt – stabilirea eronată a faptelor, în existenţa sau inexistenţa lor, prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conţinutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greşită a probelor;”
la punctul 20), cuvintele „activitate operativă de investigaţie” se substituie cu cuvintele „activitate specială de investigaţii”;
articolul se completează cu punctul 371) cu următorul cuprins:
„371) procuror ierarhic superior – procurorul teritorial, procurorul specializat şi adjunctul lui, procurorul municipiului Chişinău şi cel al Găgăuziei, precum şi adjuncţii lor, şefii de subdiviziuni ale Procuraturii Generale responsabili de urmărirea penală şi adjuncţii lor, prim-adjunctul şi adjuncţii Procurorului General, Procurorul General;”.
3. Articolul 7 se completează cu alineatele (8) şi (9) cu următorul cuprins:
„(8) Hotărîrile definitive ale Curţii Europene a Drepturilor Omului sînt obligatorii pentru organele de urmărire penale, procurori şi instanţele de judecată.
(9) Deciziile Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie pronunţate ca urmare a examinării recursului în interesul legii sînt obligatorii pentru instanţele de judecată în măsura în care situaţia de fapt şi de drept pe cauză rămîne cea care a existat la soluţionarea recursului.”
4. La articolul 30:
alineatul (7) va avea următorul cuprins:
„(7) Recursul în anulare se judecă de către Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă de cel puţin 2/3 din numărul total al judecătorilor din cadrul colegiului.”
articolul se completează cu alineatul (8) cu următorul cuprins:
„(8) Recursul în interesul legii se judecă de către Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă de cel puţin 2/3 din numărul total al judecătorilor din cadrul colegiului.”
5. La articolul 33 alineatul (3), sintagma „Plenului Curţii Supreme de Justiţie” se substituie, în ambele cazuri, cu sintagma „Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie”.
6. Articolul 36 va avea următorul cuprins:
„Articolul 36. Competenţa judecătoriei
Judecătoria judecă în primă instanţă cauzele penale privind infracţiunile prevăzute de Partea specială a Codului penal, cu excepţia celor prevăzute la art. 39 alin. (1), demersurile şi plîngerile împotriva hotărîrilor şi acţiunilor procurorului, ale organului de urmărire penală, precum şi examinează chestiunile legate de executarea sentinţei şi alte chestiuni date prin lege în competenţa sa.”
7. La articolul 38, punctul 1) se abrogă.
8. La articolul 39:
punctul 2) va avea următorul cuprins:
„2) ca instanţă de recurs, judecă recursurile împotriva hotărîrilor pronunţate de către instanţele de apel;”
articolul se completează cu punctele 31) şi 32) cu următorul cuprins:
„31) judecă recursurile în interesul legii;
32) soluţionează cererile de revizuire a cauzelor în urma pronunţării unei hotărîri de condamnare a Republicii Moldova la Curtea Europeană a Drepturilor Omului;”
punctul 6) va avea următorul cuprins:
„6) soluţionează cererile de strămutare.”
9. Articolul 41:
la punctul 5), cuvintele „a sechestrului corespondenţei” se substituie cu cuvintele „reţinerii, cercetării, predării, percheziţionării sau ridicării trimiterilor poştale”;
la punctul 6), textul „art.109 şi 110” se substituie cu textul „art. 109, 110 şi 1101”;
articolul se completează cu punctele 62), 63) şi 64) cu următorul cuprins:
„62) autorizarea, la demersul procurorului, a efectuării măsurilor speciale de investigaţii, date prin lege în competenţa sa;
63) examinarea contestaţiilor depuse asupra acţiunilor procurorului ierarhic superior;
64) examinarea excluderii din hotărîre a unor capete de învinuire dacă persoana condamnată a fost extrădată;”.
10. Articolul 42 se completează cu alineatul (8) cu următorul cuprins:
„(8) În cazul în care infracţiunea a fost săvîrşită de două sau mai multe persoane, instanţa de judecată poate dispune indivizibilitatea cauzei, dacă aceasta este necesară pentru buna înfăptuire a justiţiei în termene rezonabile şi dacă aceasta nu va împiedica respectarea drepturilor părţilor.”
11. Articolul 44:
la alineatul (2), cuvintele „după materie sau” se exclud;
alineatul (3) se abrogă.
12. Articolul 48 va avea următorul cuprins:
„Articolul 48. Procedura de înştiinţare a părţilor şi
de examinare a cererii de strămutare
(1) Curtea Supremă de Justiţie recepţionează cererea de strămutare şi înştiinţează partea adversă prin scrisoare recomandată, fixînd un termen de prezentare a referinţei. Termenul de prezentare a referinţei nu poate depăşi 7 zile de la data recepţionării de către parte a cererii de strămutare.
(2) Cererea de strămutare se examinează în lipsa părţilor în complet format din 3 judecători ai Curţii Supreme de Justiţie. Neprezentarea referinţei nu împiedică examinarea cererii de strămutare.”
13. Articolul 49 se completează cu alineatele (22), (4) şi (5) cu următorul cuprins:
„(22) Curtea Supremă de Justiţie hotărăşte în ce măsură se menţin actele îndeplinite de către instanţa la care s-a aflat cauza pînă la strămutare.”
„(4) După strămutarea cauzei, căile de atac se judecă de instanţa ierarhic superioară instanţei la care s-a strămutat cauza.
(5) Hotărîrea Curţii Supreme de Justiţie este irevocabilă.”
14. La articolul 50:
alineatul unic devine alineatul (1);
articolul se completează cu alineatul (2) cu următorul cuprins:
„(2) Circumstanţele noi vor fi examinate de către Curtea Supremă de Justiţie numai în cazul în care părţile nu le-au invocat la prima judecare din motiv că nu le cunoşteau sau erau în imposibilitate de a le prezenta.”
15. Articolul 51:
la alineatul (1), cuvintele „cu funcţie de răspundere” se exclud, iar după cuvîntul „exercită” se introduc cuvintele „sau, după caz, conduce”;
alineatul (3) se completează în final cu textul „privind înlăturarea încălcărilor de lege şi omisiunilor admise la efectuarea şi/sau la conducerea urmăririi penale”;
articolul se completează cu alineatul (31) cu următorul cuprins:
„(31) Indicaţiile date de procurorul ierarhic superior pot fi contestate de procuror la Procurorul General şi adjuncţii lui. Procurorul General şi adjuncţii lui decid asupra contestării, prin ordonanţă motivată, în termen de cel mult 15 zile.”
alineatul (8) se abrogă.
16. La articolul 52:
alineatul (1):
punctele 2), 7) şi 9) vor avea următorul cuprins:
„2) exercită nemijlocit urmărirea penală, revenindu-i atribuţiile organului de urmărire penală;”
„7) asigură respectarea termenului rezonabil de urmărire penală în fiecare cauză penală;”
„9) retrage motivat cauza penală de la ofiţerul de urmărire penală şi preia urmărirea penală sau transmite cauza conducătorului organului de urmărire penală pentru desemnarea altui ofiţer de urmărire penală pe cauza dată;”
la punctul 10), textul „sau de mai multe organe de urmărire penală, desemnînd persoanele care vor efectua urmărirea penală” se exclude;
la punctul 14), cuvintele „măsurilor operative de investigaţii” se substituie cu cuvintele „măsurilor speciale de investigaţii”;
la punctul 16), cuvintele „sechestrului corespondenţei şi ridicării ei” se substituie cu cuvintele „reţinerii, cercetării, predării, percheziţionării sau ridicării trimiterilor poştale”;
la punctul 17), cuvîntul „asistă” se substituie cu cuvintele „poate asista”;
punctul 22) va avea următorul cuprins:
„22) încetează urmărirea penală, clasează cauza penală sau dispune scoaterea persoanei de sub urmărire penală în cazurile prevăzute de lege;”
la punctul 23), textul „în baza probelor prezentate de organul de urmărire penală sau în baza probelor acumulate de el personal” se exclude;
punctul 24) va avea următorul cuprins:
„24) asigură părţilor posibilitatea de a lua cunoştinţă de materialele cauzei în condiţiile prezentului cod;”
la punctul 26), cuvintele „activitate operativă de investigaţii” se substituie cu cuvintele „activitate specială de investigaţii”;
alineatul (2):
în partea introductivă, cuvintele „teritorial şi cel al procuraturii specializate, precum şi adjuncţii lor” se substituie cu cuvintele „ierarhic superior”;
la punctul 1), cuvintele „pot cere” se substituie cu cuvintele „poate cere”;
alineatul se completează cu punctele 11) şi 12) cu următorul cuprins:
„11) retrage prin ordonanţă, în cazurile prevăzute la alin. (21), materialele şi cauzele penale repartizate şi le transmite altui procuror pentru examinare;
12) decide, în termen de cel mult 15 zile, prin ordonanţă motivată, asupra contestaţiei depuse de ofiţerul de urmărire penală împotriva indicaţiilor procurorului sau ale conducătorului organului de urmărire penală;”
punctul 2) va avea următorul cuprins:
„2) anulează total ori parţial, modifică sau completează, în condiţiile prezentului cod, actele procurorilor ierarhic inferiori;”
alineatul se completează cu punctele 31), 32) şi 33) cu următorul cuprins:
„31) examinează plîngerile depuse împotriva actelor şi acţiunilor procurorilor ierarhic inferiori;
32) repartizează procurorilor, prin rezoluţie, sesizările pentru examinare sau cauzele penale pentru exercitarea ori, după caz, pentru conducerea urmăririi penale;
33) este în drept să-şi reţină materialele, cauzele penale pentru exercitarea urmăririi penale personal, adoptînd o ordonanţă de primire a cauzei;”
punctul 4) va avea următorul cuprins:
„4) retrage motivat şi transmite, conform competenţei, cauzele penale de la un organ de urmărire penală la altul;”
punctele 5) şi 7) se abrogă;
articolul se completează cu alineatul (21) cu următorul cuprins:
„(21) Materialele şi cauzele penale repartizate unui procuror pot fi transmise altui procuror în cazul:
1) transferului, delegării, detaşării, suspendării sau eliberării din funcţie a procurorului, potrivit legii;
2) absenţei procurorului, dacă există cauze obiective care justifică urgenţa şi care împiedică rechemarea sa;
3) lăsării cauzei în nelucrare în mod nejustificat mai mult de 30 de zile;
4) constatării, din oficiu sau la plîngere, a unei încălcări esenţiale a drepturilor persoanelor participante la procesul penal sau în cazul admiterii unor omisiuni ireparabile în procesul de administrare a probelor.”
alineatele (3) şi (4) se abrogă;
articolul se completează cu alineatul (41) cu următorul cuprins:
„(41) Procurorul General poate da instrucţiuni cu caracter general procuraturii, organelor de urmărire penală, organelor care exercită activitatea specială de investigaţii şi organelor de constatare în scopul asigurării legalităţii urmăririi penale.”
17. Articolul 53:
la alineatul (1), punctul 1) va avea următorul cuprins:
„1) reprezintă învinuirea în numele statului şi prezintă în şedinţa de judecată probele acuzării;”
la alineatul (2), cuvintele „La examinarea cauzei penale” se substituie cu cuvintele „La judecarea cauzei penale în instanţa de judecată”.
18. La articolul 541 alineatul (2):
litera a) va avea următorul cuprins:
„a) acordă asistenţă tehnică procurorului la efectuarea acţiunilor procesuale;”
literele b) şi c) se abrogă.
19. Articolul 55:
la alineatul (1), după cuvintele „ofiţerii de urmărire penală” se introduce cuvîntul „desemnaţi”;
alineatul (2) va avea următorul cuprins:
„(2) Organele de urmărire penală efectuează sau dispun acţiuni de urmărire penală în condiţiile prezentului cod.”
20. La articolul 56:
alineatul (21):
literele c), e) şi f) vor avea următorul cuprins:
„c) repartizează, prin rezoluţie, ofiţerilor de urmărire penală cauzele penale pentru efectuarea urmăririi penale;”
„e) retrage, în condiţiile alin. (3), prin ordonanţă, materialele şi cauza penală de la un ofiţer de urmărire penală şi le transmite altui ofiţer de urmărire penală pentru efectuarea urmăririi penale, aducînd acest fapt la cunoştinţă procurorului care conduce urmărirea penală;
f) este în drept să-şi reţină sesizările, cauzele penale pentru efectuarea urmăririi penale personal, adoptînd o ordonanţă de primire a cauzei. În acest caz, îi revin atribuţiile ofiţerului de urmărire penală;”
litera g) se abrogă;
alineatul (22) va avea următorul cuprins:
„(22) Indicaţiile conducătorului organului de urmărire penală în cauze penale se dau în scris ofiţerului de urmărire penală sau, după caz, conducătorului organului de urmărire penală ierarhic inferior, poartă caracter obligatoriu şi sînt executorii, cu excepţia cazurilor în care au fost contestate imediat şi au fost anulate de procurorul care conduce urmărirea penală sau, respectiv, de procurorul ierarhic superior.”
la alineatul (23), textul „este responsabil de calitatea actelor procedurale întocmite de aceştia şi prezentate procurorului în condiţiile legii,” se exclude, iar cuvintele „măsurilor operative de investigaţie” se substituie cu cuvintele „măsurilor speciale de investigaţii”;
la alineatul (24), după cuvintele „să solicite” se introduc cuvintele „ , în baza sesizării procurorului,”;
la alineatul (25), după cuvintele „este obligat” se introduc cuvintele „ , în baza sesizării procurorului,”;
articolul se completează cu alineatul (3) cu următorul cuprins:
„(3) Materialele şi cauzele penale repartizate unui ofiţer de urmărire penală pot fi transmise altui ofiţer de urmărire penală în cazul:
1) transferării, delegării, detaşării, suspendării sau eliberării din funcţie a ofiţerului de urmărire penală, potrivit legii;
2) absenţei ofiţerului de urmărire penală, dacă există cauze obiective care justifică urgenţa şi care împiedică rechemarea sa;
3) lăsării cauzei în nelucrare în mod nejustificat mai mult de 30 de zile;
4) constatării, din oficiu sau la plîngere, a unei încălcări esenţiale a drepturilor persoanelor participante la procesul penal sau în cazul admiterii unor omisiuni ireparabile în procesul de administrare a probelor.”
21. Articolul 57:
la alineatul (1), cuvintele „persoană cu funcţie de răspundere” se substituie cu cuvîntul „persoana”, iar după cuvintele „în cauze penale” se introduc cuvintele „şi exercită alte acţiuni prevăzute expres de lege”;
alineatul (2):
punctele 4) şi 6) vor avea următorul cuprins:
„4) propune procurorului înaintarea în instanţa de judecată a demersurilor în vederea obţinerii autorizaţiei de efectuare a acţiunilor procesuale penale, a măsurilor speciale de investigaţii sau a autorizaţiei de aplicare a măsurilor procesuale de constrîngere, care se efectuează doar cu autorizarea judecătorului de instrucţie;”
„6) cercetează şi fixează, în modul stabilit, locul săvîrşirii infracţiunii, efectuează percheziţii, ridică obiecte şi documente, realizează, conform legii, alte acţiuni procesuale;”
la punctul 7), cuvintele „despre infracţiune şi despre persoanele care au săvîrşit-o” se substituie cu cuvintele „relevante pentru cauza penală”;
la punctul 9), cuvintele „măsurile operative de investigaţii” se substituie cu cuvintele „măsurile speciale de investigaţii”;
la punctul 11), după cuvintele „organelor de poliţie” se introduc cuvintele „sau altor organe competente”;
punctul 19) va avea următorul cuprins:
„19) contestă, în caz de dezacord, la procurorul ierarhic superior indicaţiile procurorului cu privire la efectuarea unor acţiuni procesuale;”
alineatul (4) va avea următorul cuprins:
„(4) În exercitarea atribuţiilor procesuale, ofiţerul de urmărire penală decide, în mod independent, cu privire la orientarea urmăririi penale şi efectuarea acţiunilor de urmărire penală, cu excepţia cazurilor cînd legea prevede încuviinţarea, autorizarea sau confirmarea acestora de către procuror ori, după caz, de către judecătorul de instrucţie. Ofiţerul de urmărire penală se supune prevederilor prezentului cod şi indicaţiilor scrise ale procurorului şi ale conducătorului organului de urmărire penală. Orice imixtiune în activitatea ofiţerului de urmărire penală este interzisă.”
articolul se completează cu alineatele (41) şi (42) cu următorul cuprins:
„(41) Dacă nu este de acord cu decizia sau indicaţia conducătorului organului de urmărire penală ori a procurorului privind efectuarea unor acţiuni de urmărire penală, ofiţerul de urmărire penală o va contesta imediat, dar nu mai tîrziu de 3 zile, înaintînd procurorului care conduce urmărirea penală sau, respectiv, procurorului ierarhic superior materialele aferente şi obiecţiile sale scrise.
(42) Contestarea indicaţiilor prevăzute la alin. (41) privind efectuarea unor acţiuni de urmărire penală, adresată procurorului care conduce urmărirea penală sau, după caz, procurorului ierarhic superior, nu suspendă executarea lor.”
alineatul (6) se abrogă.
22. Codul se completează cu articolul 571 cu următorul cuprins:
„Articolul 571. Abţinerea sau recuzarea ofiţerului de
urmărire penală
(1) Ofiţerul de urmărire penală nu poate efectua acţiuni de urmărire penală dacă există cel puţin una din circumstanţele indicate la art. 33 alin. (2). Nu constituie temei de recuzare efectuarea de către ofiţerul de urmărire penală a acţiunilor de urmărire penală pe cauza dată.
(2) Dacă există motive de recuzare, ofiţerul de urmărire penală este obligat să întocmească declaraţia de abţinere de la efectuarea urmăririi penale. Pentru aceleaşi motive, ofiţerul de urmărire penală poate fi recuzat şi de ceilalţi participanţi la proces în cauza respectivă învestiţi cu asemenea drept prin prezentul cod.
(3) Ofiţerul de urmărire penală trimite, fără a întrerupe activitatea procesuală, în decurs de 24 de ore, declaraţia de abţinere sau cererea de recuzare procurorului care conduce urmărirea penală. Procurorul care conduce urmărirea penală va decide, în condiţiile legii, prin ordonanţă, în decurs de 72 de ore, asupra recuzării/abţinerii. Ordonanţa de abţinere sau recuzare a ofiţerului de urmărire penală este irevocabilă.
(4) În caz de admitere a abţinerii sau a recuzării, procurorul care a examinat declaraţia de abţinere sau cererea de recuzare stabileşte în ce măsură se menţin actele îndeplinite ori măsurile dispuse. Ordonanţa se remite conducătorului organului de urmărire penală care desemnează un alt ofiţer de urmărire penală pentru efectuarea urmăririi penale.”
23. La articolul 58:
alineatul (3):
punctul 61) se abrogă;
la punctul 11), cuvîntul „apărător” se substituie cu cuvîntul „avocat”;
alineatul (4):
la punctul 1), cuvîntul „apărător” se exclude;
la punctul 2), după cuvintele „să fie asistată” se introduc cuvintele „ , în condiţiile legii,”;
alineatul (5) va avea următorul cuprins:
„(5) Victima, de îndată ce a fost identificată, beneficiază în condiţiile legii de dreptul la protecţie şi compensare, precum şi de dreptul de a depune o cerere privind aplicarea măsurilor de protecţie.”
articolul se completează cu alineatul (51) cu următorul cuprins:
„(51) Victima actelor de tortură, a tratamentelor inumane sau degradante este supusă expertizei asupra stării psihice sau fizice.”
la alineatul (6), după cuvintele „organizaţie de stat” se introduc cuvintele „sau în care statul deţine cota parte”;
alineatul (7) se abrogă;
alineatul (10) se completează în final cu textul: „Drepturile victimei decedate sînt preluate de succesorii ei.”
la alineatul (11), textul: „Victima care face declaraţii calomnioase cu bună ştiinţă poartă răspundere penală conform prevederilor art. 311 din Codul penal.” se substituie cu textul: „Victima minoră în vîrstă de pînă la 14 ani este audiată în cauzele penale privind infracţiunile cu caracter sexual, privind traficul de copii sau violenţa în familie, precum şi în alte cazuri în care interesele justiţiei sau ale minorului o cer, în condiţiile art. 1101.”
24. Articolul 60:
alineatul (1):
la punctul 10), cuvintele „organul de urmărire penală” se substituie cu cuvintele „ofiţerul de urmărire penală sau, după caz, de procuror”;
punctul 18) va avea următorul cuprins:
„18) să fie reprezentată de un avocat ales, iar dacă nu are mijloace pentru a plăti avocatul, să fie asistată, în condiţiile legii, de un avocat care acordă asistenţă juridică garantată de stat;”
alineatul se completează cu punctul 19) cu următorul cuprins:
„19) să sesizeze procurorul ierarhic superior sau, după caz, instanţa de judecată despre încălcarea termenului rezonabil.”
articolul se completează cu alineatele (11) şi (41) cu următorul cuprins:
„(11) Partea vătămată recunoscută în infracţiunile de tortură, tratamente inumane sau degradante este supusă expertizei asupra stării psihice sau fizice dacă nu a fost supusă expertizei în condiţiile art. 58.”
„(41) Examinarea corporală, precum şi prelevarea mostrelor de eliminări ale corpului sau a altor mostre biologice de la partea vătămată fără acordul ei pot fi efectuate doar cu autorizarea judecătorului de instrucţie. Aceste acţiuni nu pot fi întreprinse în locurile sau circumstanţele în care există riscul traumatizării părţii vătămate sau riscul violării drepturilor omului.”
la alineatul (5), textul: „Partea vătămată care refuză sau se eschivează să facă declaraţii poartă răspundere penală conform art. 313 din Codul penal, iar pentru declaraţii false cu bună-ştiinţă – conform art. 312 din Codul penal.” se substituie cu textul: „Partea vătămată minoră în vîrstă de pînă la 14 ani este audiată în cauzele penale privind infracţiunile cu caracter sexual, privind traficul de copii sau violenţa în familie, precum şi în alte cazuri în care interesele justiţiei sau ale minorului o cer, în condiţiile art. 1101.”
25. La articolul 63, alineatul (3) se completează în final cu textul: „În caz de prelungire a termenului de menţinere în calitate de bănuit mai mult de 3 luni, ofiţerul de urmărire penală este obligat să informeze imediat bănuitul despre aceasta.”
26. La articolul 64:
alineatul (2):
punctul 5) se completează în final cu textul: „ . În cazul în care judecătorul de instrucţie a autorizat măsuri speciale de investigaţii, procurorul poate amîna pînă la 6 luni, prin ordonanţă motivată, aducerea la cunoştinţă a actului procedural de recunoaştere în calitate de bănuit”;
la punctul 12), textul „dar nu mai tîrziu de 6 ore,” se exclude, iar cuvintele „despre locul unde este reţinut” se substituie cu cuvintele „despre faptul reţinerii şi locul deţinerii”;
alineatul se completează cu punctul 151) cu următorul cuprins:
„151) imediat după reţinere sau după ce i s-a adus la cunoştinţă hotărîrea de aplicare a măsurii preventive, să aibă acces la examinare şi la asistenţă medicală independentă, inclusiv pe cont propriu;”
la punctul 20), după cuvîntul „plîngere” se introduc cuvintele „ori cerere”;
la punctul 22), după cuvintele „organului de urmărire penală” se introduc cuvintele „ , ale procurorului”;
articolul se completează cu alineatul (31) cu următorul cuprins:
„(31) Examinarea corporală, precum şi prelevarea mostrelor de eliminări ale corpului sau a altor mostre biologice de la bănuit fără acordul acestuia pot fi efectuate doar cu autorizarea judecătorului de instrucţie. Aceste acţiuni nu pot fi întreprinse în locurile sau circumstanţele în care există riscul traumatizării bănuitului sau riscul violării drepturilor omului.”
alineatul (4) va avea următorul cuprins:
„(4) Bănuitul are dreptul să facă declaraţii sau să refuze de a le face, atrăgîndu-i-se atenţia că dacă refuză să dea declaraţii nu va suferi nicio consecinţă defavorabilă, iar dacă va da declaraţii acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa.”
articolul se completează cu alineatul (41) cu următorul cuprins:
„(41) Bănuitul poartă răspundere pentru declaraţiile în care a făcut un denunţ intenţionat fals precum că infracţiunea a fost săvîrşită de o persoană care nu a avut atribuţie la săvîrşirea ei şi pentru declaraţiile false făcute sub jurămînt.”
27. La articolul 66:
alineatul (2):
punctul 8) se completează în final cu textul „ , atrăgîndu-i-se atenţia că dacă refuză să dea declaraţii nu va suferi nicio consecinţă defavorabilă, iar dacă va da declaraţii acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa”;
alineatul se completează cu punctele 181) şi 35) cu următorul cuprins:
„181) imediat după reţinere sau după ce i s-a adus la cunoştinţă hotărîrea de aplicare a măsurii preventive, să aibă acces la examinare şi asistenţă medicală independentă, inclusiv pe cont propriu;”
„35) să sesizeze procurorul ierarhic superior sau, după caz, instanţa de judecată despre încălcarea termenului rezonabil.”
articolul se completează cu alineatul (21) cu următorul cuprins:
„(21) Examinarea corporală, precum şi prelevarea mostrelor de eliminări ale corpului sau a altor mostre biologice de la învinuit, inculpat fără acordul acestuia se efectuează doar cu autorizarea judecătorului de instrucţie. Aceste acţiuni nu pot fi întreprinse în locurile sau circumstanţele în care există riscul traumatizării învinuitului, inculpatului sau riscul violării drepturilor omului.”
28. La articolul 77 alineatul (3), după cuvintele „este susţinută de toţi ceilalţi reprezentanţi legali” se introduc cuvintele „sau de către minor”.
29. La articolul 81 alineatul (2), după cuvintele „sau, după caz,” se introduc cuvintele „ofiţerul de urmărire penală ori”;
30. La articolul 90:
alineatul (3) se completează cu punctul 8) cu următorul cuprins:
„8) persoana faţă de care există anumite probe că a săvîrşit infracţiunea ce se investighează.”
la alineatul (11), după cuvîntul „logodnica” se introduc cuvintele „ , concubinul, concubina”.
31. La articolul 93:
alineatul (2) se completează cu punctul 8) cu următorul cuprins:
„8) actele procedurale în care se consemnează rezultatele măsurilor speciale de investigaţii şi anexele la ele, inclusiv stenograma, fotografiile, înregistrările şi altele.”
la alineatul (4), cuvintele „activitatea operativă de investigaţii” se substituie cu cuvintele „activitatea specială de investigaţii”;
articolul se completează cu alineatul (5) cu următorul cuprins:
„(5) Datele de fapt obţinute de către echipele comune internaţionale de efectuare a urmăririi penale pot fi admise ca probe numai în cazul în care au fost administrate prin intermediul mijloacelor de probă prevăzute la alin. (2).”
32. La articolul 94, alineatul (1) se completează cu punctele 11) şi 12) cu următorul cuprins:
„11) prin provocarea, facilitarea sau încurajarea persoanei la savîrşirea infracţiunii;
12) prin promisiunea sau acordarea unui avantaj nepermis de lege.”
33. La articolul 97, punctul 2) va avea următorul cuprins:
„2) existenţa, caracterul şi gradul leziunilor corporale în cauzele penale – prin raportul expertizei medico-legale;”.
34. La articolul 100 alineatul (2) punctul 2), cuvintele „care pot să le elibereze” se substituie cu cuvîntul „competente,”.
35. La articolul 101:
alineatul (4) va avea următorul cuprins:
„(4) Instanţa de judecată este obligată să pună la baza hotărîrii sale numai acele probe la a căror cercetare au avut acces toate părţile în egală măsură şi să motiveze în hotărîre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate.”
articolul se completează cu alineatul (5) cu următorul cuprins:
„(5) Hotărîrea de condamnare nu se poate întemeia, în măsură determinantă, pe declaraţiile martorului protejat sau pe probele obţinute în urma efectuării măsurilor speciale de investigaţii.”
36. Articolul 104:
la alineatul (2), după cuvintele „cauza respectivă,” se introduce textul „îi explică esenţa bănuirii, învinuirii şi dreptul de a tăcea şi de a nu da mărturii în defavoarea sa,”;
articolul se completează cu alineatul (31) cu următorul cuprins:
„(31) Durata audierii neîntrerupte a bănuitului, învinuitului, inculpatului nu poate depăşi 4 ore, iar durata audierii în aceeaşi zi nu poate depăşi 8 ore. Bănuitul, învinuitul, inculpatul are dreptul la o pauză de pînă la 20 de minute pe durata audierii de 4 ore. În cazul persoanelor grav bolnave, durata audierii se stabileşte ţinînd cont de indicaţiile medicului.”
37. Articolul 107 se completează cu alineatul (3) cu următorul cuprins:
„(3) Martorul poate solicita o pauză de maximum 20 de minute pe durata audierii de 4 ore.”
38. La articolul 108, alineatul (3) se abrogă.
39. Articolul 109:
la alineatul (2), cuvintele „sugestive sau” se exclud, iar cuvintele „persoanei audiate” se substituie cu cuvîntul „martorului”;
articolul se completează cu alineatele (31) şi (5) cu următorul cuprins:
„(31) Bănuitul, învinuitul sau partea vătămată poate solicita procurorului audierea martorului în condiţiile alin. (3). Refuzul procurorului de a audia martorul se contestă la judecătorul de instrucţie, care, în cazul constatării temeiniciei plîngerii, va audia martorul în condiţiile alin. (3).”
„(5) În cazul în care martorul minor în vîrstă de pînă la 14 ani urmează să fie audiat în cauzele penale privind infracţiunile cu caracter sexual, privind traficul de copii sau violenţa în familie, precum şi în alte cazuri în care interesele justiţiei sau ale minorului o cer, procurorul, dacă dispune de spaţii special amenajate, solicită audierea acestuia în condiţiile art. 1101.”
40. Articolul 110:
la alineatul (3), după cuvintele „identitatea reală a martorului” se introduce textul „şi alte date relevante ce exprimă legătura cauzală dintre fapta săvîrşită şi martor”;
la alineatul (9), cuvintele „ , care sînt persoane civile” se exclud.
41. Codul se completează cu articolul 1101 cu următorul cuprins:
„Articolul 1101. Cazurile speciale de audiere
a martorului minor
(1) Audierea martorului minor în vîrstă de pînă la 14 ani în cauzele penale privind infracţiunile cu caracter sexual, privind traficul de copii sau violenţa în familie în condiţiile art. 109 alin. (5) se va efectua de către judecătorul de instrucţie în spaţii special amenajate, dotate cu mijloace de înregistrare audiovideo, prin intermediul unui psihopedagog.
(2) Martorul minor şi psihopedagogul se află într-o cameră separată de judecătorul de instrucţie şi celelalte părţi care participă la această acţiune procesuală.
(3) Bănuitul, învinuitul, apărătorul acestora, partea vătămată şi procurorul adresează întrebările judecătorului de instrucţie, care, prin intermediul mijloacelor audiovideo, le transmite psihopedagogului.
(4) În caz de necesitate, psihopedagogul îşi rezervă dreptul de a reformula întrebările, dacă acestea au fost formulate în felul în care pot traumatiza martorul minor.
(5) Audierea martorului minor trebuie să evite producerea oricărui efect negativ asupra stării psihice a acestuia.
(6) Martorului minor care la data audierii nu a împlinit vîrsta de 14 ani i se atrage atenţia că urmează să spună adevărul.
(7) Declaraţiile martorului minor audiat în condiţiile prezentului articol se înregistrează prin mijloace audiovideo şi se consemnează integral într-un proces-verbal întocmit în conformitate cu art. 260 şi 261. Instanţa de judecată sigilează suportul informaţional pe care a fost înregistrată declaraţia martorului şi îl păstrează în original împreună cu copia de pe procesul-verbal al declaraţiei.”
42. Articolul 118:
la alineatul (1), după cuvintele „În scopul descoperirii” se introduc cuvintele „şi ridicării”;
alineatul (2) va avea următorul cuprins:
„(2) Se interzice cercetarea la faţa locului a încăperii sau a domiciliului fără acordul scris al proprietarului sau al posesorului.”
la alineatul (4), cuvintele „le examinează” se substituie cu cuvintele „le poate ridica pentru a le examina”.
43. Articolul 125:
la alineatul (1), cuvintele „materialele de investigaţie operativă” se substituie cu cuvintele „materialele activităţii speciale de investigaţii”;
la alineatul (2), cuvintele „precum şi a unor cadavre umane sau de animale” se substituie cu cuvintele „a unor cadavre sau a altor date importante pentru cauza penală”;
alineatul (4) va avea următorul cuprins:
„(4) În cazurile ce nu suferă amînare sau în caz de delict flagrant, percheziţia se poate efectua în baza unei ordonanţe motivate a procurorului, fără autorizaţia judecătorului de instrucţie, urmînd ca acestuia să i se prezinte imediat, dar nu mai tîrziu de 24 de ore de la terminarea percheziţiei, materialele obţinute în urma percheziţiei, indicîndu-se motivele efectuării ei. Judecătorul de instrucţie verifică legalitatea acestei acţiuni procesuale.”
44. Articolul 126:
la alineatul (1), după cuvintele „Organul de urmărire penală” se introduc cuvintele „ , în baza unei ordonanţe motivate,”, iar cuvintele „materialele de investigaţie operativă” se substituie cu cuvintele „materialele activităţii speciale de investigaţii”;
alineatul (3) se abrogă.
45. Articolul 127 se completează cu alineatele (5), (6) şi (7) cu următorul cuprins:
„(5) În scopul asigurării securităţii, organele de urmărire penală pot antrena subdiviziuni ale instituţiilor prevăzute la art. 56 alin. (1) sau alte instituţii. Identitatea persoanelor antrenate de organele de urmărire penală pentru asigurarea securităţii poate fi ascunsă sau/şi deghizată, fapt care se consemnează în procesul- verbal.
(6) Persoana la care se face percheziţia sau ridicarea de obiecte şi documente are dreptul să înregistreze prin mijloace audiovideo aceste acţiuni, informînd despre acest fapt organul de urmărire penală.
(7) Dacă persoana percheziţionată solicită prezenţa avocatului, efectuarea percheziţiei se suspendă pîna la prezentarea avocatului, dar nu mai mult de 2 ore.”
46. La articolul 128, alineatul (3) se completează în final cu textul: „Ordonanţa trebuie să conţină, pe lîngă datele prevăzute la art. 255, date cu privire la obiectele sau documentele căutate.”
47. La articolul 131:
alineatul (4) se completează în final cu textul: „Persoanele antrenate de organele de urmărire penală în asigurarea securităţii nu semnează procesul-verbal de efectuare a percheziţiei.”
la alineatul (5), după cuvintele „pe cît e posibil” se introduc cuvintele „şi necesar”.
48. În titlul IV capitolul III, denumirea secţiunii a 5-a va avea următorul cuprins:
„Articolul 1321. Dispoziţiile generale privind activitatea
specială de investigaţii
(1) Activitatea specială de investigaţii reprezintă totalitatea de acţiuni de urmărire penală cu caracter public şi/sau secret efectuate de către ofiţerii de investigaţii în cadrul urmăririi penale numai în condiţiile şi în modul prevăzute de prezentul cod.
(2) Măsurile speciale de investigaţii se dispun şi se efectuează dacă sînt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
1) pe altă cale este imposibilă realizarea scopului procesului penal şi/sau poate fi prejudiciată considerabil activitatea de administrare a probelor;
2) există o bănuială rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvîrşirea unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave, cu excepţiile stabilite de lege;
3) acţiunea este necesară şi proporţională cu restrîngerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Articolul 1322. Măsurile speciale de investigaţii
(1) În vederea descoperirii şi cercetării infracţiunilor se efectuează următoarele măsuri speciale de investigaţii:
1) cu autorizarea judecătorului de instrucţie:
a) cercetarea domiciliului şi/sau instalarea în el a aparatelor ce asigură supravegherea şi înregistrarea audio şi video, a celor de fotografiat şi de filmat;
b) supravegherea domiciliului prin utilizarea mijloacelor tehnice ce asigură înregistrarea;
c) interceptarea şi înregistrarea comunicărilor sau a imaginilor;
d) reţinerea, cercetarea, predarea, percheziţionarea sau ridicarea trimiterilor poştale;
e) monitorizarea conexiunilor comunicaţiilor telegrafice şi electronice;
f) monitorizarea sau controlul tranzacţiilor financiare şi accesul la informaţia financiară;
g) documentarea cu ajutorul metodelor şi mijloacelor tehnice, precum şi localizarea sau urmărirea prin sistemul de poziţionare globală (GPS) ori prin alte mijloace tehnice;
h) colectarea informaţiei de la furnizorii de servicii de comunicaţii electronice;
2) cu autorizarea procurorului:
a) identificarea abonatului, proprietarului sau utilizatorului unui sistem de comunicaţii electronice ori al unui punct de acces la un sistem informatic;
b) urmărirea vizuală;
c) controlul transmiterii banilor sau a altor valori materiale extorcate;
d) investigaţia sub acoperire;
e) supravegherea transfrontalieră;
f) livrarea controlată;
g) achiziţia de control.
(2) În procesul efectuării măsurilor speciale de investigaţii se face uz de sisteme informaţionale, aparate de înregistrare video şi audio, de aparate de fotografiat şi de filmat, de alte mijloace tehnice, dacă acestea au fost autorizate în modul stabilit de lege.
(3) Măsurile speciale de investigaţii se efectuează de către ofiţerii de investigaţii ai subdiviziunilor specializate ale autorităţilor indicate în Legea privind activitatea specială de investigaţii.
Articolul 1323. Temeiurile pentru efectuarea măsurilor
speciale de investigaţii
(1) Temeiurile pentru efectuarea măsurilor speciale de investigaţii sînt:
1) actele procesuale de dispoziţie ale ofiţerului de urmărire penală, ale procurorului sau ale judecătorului de instrucţie în cauzele penale aflate în procedura acestora;
2) interpelările organizaţiilor internaţionale şi ale autorităţilor de drept ale altor state în conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte;
3) cererile de comisie rogatorie ale organelor de drept ale altor state în conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
(2) Procurorul coordonează, conduce şi controlează efectuarea măsurii speciale de investigaţii sau desemnează un ofiţer de urmărire penală pentru realizarea acestor acţiuni.
Articolul 1324. Procedura de dispunere a măsurilor
speciale de investigaţii
(1) Procurorul care conduce sau exercită urmărirea penală pune, prin ordonanţă motivată, măsura specială de investigaţii în executarea subdiviziunilor specializate ale autorităţilor indicate în Legea privind activitatea specială de investigaţii.
(2) Măsurile speciale de investigaţii autorizate trebuie să înceapă la data indicată în actul de dispunere sau cel tîrziu la data expirării termenului pentru care au fost autorizate.
(3) Măsurile speciale de investigaţii prevăzute la art. 1322 alin. (1) pct. 1) pot fi autorizate, ca excepţie, în baza ordonanţei motivate a procurorului în cazurile infracţiunilor flagrante, precum şi atunci cînd există circumstanţe ce nu permit amînare, iar încheierea nu poate fi obţinută fără existenţa unui risc esenţial de întîrziere care poate conduce la pierderea informaţiilor probatorii sau pune în pericolul imediat securitatea persoanelor. Judecătorul de instrucţie urmează să fie informat, în termen de 24 de ore, despre efectuarea acestor măsuri, prezentîndu-i-se toate materialele în care este argumentată necesitatea efectuării măsurilor speciale de investigaţii. Dacă sînt temeiuri suficiente, judecătorul de instrucţie, prin încheiere motivată, confirmă legalitatea efectuării acestor măsuri.
(4) Ofiţerul de investigaţii care efectuează măsurile speciale de investigaţii informează procurorul printr-un raport, la finisarea efectuării măsurii speciale de investigaţii sau în termenul stabilit în actul de dispunere, despre rezultatele obţinute la efectuarea măsurii speciale de investigaţii.
(5) În cazul în care măsura specială de investigaţii este autorizată de către judecătorul de instrucţie, procurorul prezintă acestuia toate materialele acumulate de către ofiţerul de investigaţii pentru efectuarea controlului legalităţii.
(6) Dacă în cadrul examinării raportului se constată că nu sînt respectate condiţiile de întindere a efectuării măsurii speciale de investigaţii sau prin măsura dispusă se încalcă disproporţionat sau în mod vădit drepturile şi interesele legitime ale omului, sau au dispărut motivele care au stat la baza ingerinţei, procurorul sau judecătorul de instrucţie dispune încetarea măsurii.
(7) Măsura specială de investigaţii se dispune pe o perioada de 30 de zile cu posibilitatea de a fi prelungită întemeiat pînă la 6 luni, cu excepţiile stabilite de prezentul cod. Fiecare prelungire a duratei măsurii speciale de investigaţie nu poate depăşi 30 de zile. Dacă termenul de autorizare a efectuării măsurii speciale de investigaţii a fost prelungit pînă la 6 luni, este interzisă autorizarea repetată a măsurii speciale de investigaţii pe acelaşi temei şi asupra aceluiaşi subiect, cu excepţia utilizării agenţilor sub acoperire sau apariţiei circumstanţelor noi, a cercetării faptelor legate de investigarea crimei organizate şi finanţării terorismului, precum şi a căutării învinuitului.
(8) Procurorul este obligat să dispună încetarea măsurii speciale de investigaţii de îndată ce au dispărut temeiurile şi motivele care au justificat autorizarea ei, fără dreptul de a dispune reluarea efectuării măsurii.
(9) În cazul în care temeiurile pentru efectuarea măsurilor speciale de investigaţii nu mai există, ofiţerul de urmărire penală sau ofiţerul de investigaţii propune procurorului încetarea ei imediată.
(10) Este interzisă dispunerea şi efectuarea măsurilor speciale de investigaţii cu privire la raporturile legale de asistenţă juridică dintre avocat şi clientul său.
Articolul 1325. Consemnarea măsurilor speciale de
investigaţii
(1) Ofiţerul care efectuează măsurile speciale de investigaţii întocmeşte un proces-verbal pentru fiecare măsură efectuată, în care consemnează:
1) locul, data şi ora începerii şi finisării măsurii speciale de investigaţii;
2) funcţia, numele şi prenumele subiectului care întocmeşte procesul-verbal;
3) numele, prenumele şi calitatea persoanelor care au participat la efectuarea acţiunii, iar dacă este necesar, adresele lor, obiecţiile şi explicaţiile acestora;
4) descrierea detaliată a faptelor constatate, precum şi a acţiunilor întreprinse în cadrul efectuării măsurii speciale de investigaţii;
5) menţiunea privind efectuarea, în cadrul realizării măsurii speciale de investigaţii, a fotografierii, filmării, înregistrării audio, utilizarea mijloacelor tehnice, condiţiile şi modul de aplicare a lor, obiectele faţă de care au fost aplicate aceste mijloace şi rezultatele obţinute.
(2) La procesul-verbal se anexează, în plic sigilat, purtătorul material de informaţii care conţine rezultatele măsurilor speciale de investigaţii.
(3) Procesul-verbal şi purtătorul material de informaţii se anexează la cauza penală.
(4) La încetarea măsurii speciale de investigaţii sau la solicitarea procurorului ori a judecătorului de instrucţie, ofiţerul de investigaţii care a efectuat măsura transmite acestuia procesul-verbal, la care se anexează toate materialele acumulate la efectuarea măsurii speciale de investigaţii.
(5) În cazul în care constată că măsura s-a efectuat cu încălcarea vădită a drepturilor şi libertăţilor omului sau ofiţerul de investigaţii a acţionat cu depăşirea prevederilor ordonanţei/încheierii de autorizare, procurorul sau judecătorul de instrucţie declară nul procesul-verbal şi dispune prin ordonanţă/încheiere nimicirea imediată a purtătorului material de informaţii şi a materialelor acumulate pe parcursul efectuării măsurii speciale de investigaţii.
(6) În cazul în care constată că prin acţiunile întreprinse ofiţerul de investigaţii a încălcat vădit drepturile şi libertăţile omului, procurorul sau judecătorul de instrucţie declară nule măsurile întreprinse şi sesizează autorităţile competente. Ordonanţa procurorului se atacă la procurorul ierarhic superior. Încheierea judecătorului de instrucţie este irevocabilă. La examinarea legalităţii efectuării măsurii speciale de investigaţii, procurorul sau judecătorul de instrucţie examinează modul de înfăptuire a măsurii, respectarea condiţiilor şi temeiurilor în baza cărora s-a dispus măsura specială de investigaţie.
(7) Dacă prin ordonanţă/încheiere se constată legalitatea efectuării măsurii speciale de investigaţii, procurorul sau judecătorul de instrucţie, în cazul cînd acesta a autorizat măsura, informează persoanele care au fost supuse măsurii speciale de investigaţii. Pe parcursul efectuării urmăririi penale, judecătorul de instrucţie sau procurorul poate amîna, prin hotărîre motivată, informarea persoanei supuse măsurii speciale de investigaţii, dar nu mai tîrziu de momentul încetării urmăririi penale.
(8) Din momentul informării prevăzute la alin. (7), persoana supusă măsurii speciale de investigaţii are dreptul să ia cunoştinţă de procesul-verbal privind efectuarea măsurii speciale de investigaţii şi de purtătorul material de informaţii, precum şi de ordonanţa procurorului sau încheierea judecătorului de instrucţie cu privire la legalitatea măsurii efectuate.
(9) Judecătorul de instrucţie poate dispune, prin încheiere motivată, folosirea datelor obţinute în urma efectuării măsurilor speciale de investigaţii dintr-o cauză penală în alta doar dacă infracţiunea săvîrşită este de acelaşi gen sau în privinţa infracţiunilor de terorism, crimă organizată sau infracţiunilor ce atentează la securitatea statului, dar nu mai tîrziu de 3 luni din momentul obţinerii informaţiei.
(10) După examinare, datele sau informaţiile obţinute în urma efectuării măsurilor speciale de investigaţii care nu constituie obiectul cercetării sau care nu contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, dacă nu sînt folosite în alte cauze penale potrivit alin. (9), se arhivează la judecătorul de instrucţie în locuri special amenajate, cu asigurarea confidenţialităţii, o copie fiind remisă procurorului. Judecătorul de instrucţie ori completul de judecată poate solicita, din oficiu sau la solicitarea părţilor, datele sigilate dacă există probe noi din care rezultă că o parte dintre acestea privesc fapta ce formează obiectul cercetării.
(11) După un an de la rămînerea irevocabilă a hotărîrii, informaţiile obţinute în urma efectuării măsurilor speciale de investigaţii sînt distruse de către procuror în baza încheierii judecătorului de instrucţie, care întocmeşte un proces-verbal în acest sens.
Articolul 1326. Cercetarea domiciliului şi/sau instalarea
în el a aparatelor ce asigură supravegherea
şi înregistrarea audio şi video, a celor de
fotografiat şi de filmat
(1) Cercetarea domiciliului şi/sau instalarea în el a aparatelor ce asigură supravegherea şi înregistrarea audio şi video, a celor de fotografiat şi de filmat presupune accesul secret sau legendat în interiorul domiciliului, fără înştiinţarea proprietarului, posesorului, în scopul studierii acestuia pentru descoperirea urmelor activităţii infracţionale, persoanelor aflate în căutare, pentru obţinerea altor informaţii necesare probării circumstanţelor faptei, precum şi pentru observarea şi înregistrarea evenimentelor care se produc în domiciliu.
(2) Cercetînd domiciliul, ofiţerul de investigaţii examinează obiectele vizibile şi, cu autorizarea judecătorului de instrucţie, poate instala în acesta aparate de înregistrare audio şi video, de fotografiat, de filmat sau alte mijloace tehnice care asigură interceptarea şi înregistrarea de la distanţă a informaţiei sau înregistrarea ei nemijlocită în domiciliu.
(3) Cercetarea domiciliului şi/sau instalarea în el a aparatelor ce asigură supravegherea şi înregistrarea audio şi video, a celor de fotografiat şi de filmat se dispune cu privire la persoana asupra căreia există probe sau date că a săvîrşit sau pregăteşte săvîrşirea unei infracţiuni. Cercetarea domiciliului şi instalarea în el a aparatelor audio şi video, a celor de fotografiat şi de filmat se pot dispune şi cu privire la o altă persoană dacă există o bănuială rezonabilă că aceasta primeşte sau transmite comunicări de la făptuitor ori destinate acestuia.
(4) La cercetarea domiciliului şi/sau instalarea în el a aparatelor ce asigură supravegherea şi înregistrarea audio şi video, a celor de fotografiat şi de filmat se întocmeşte un proces-verbal conform prevederilor prezentului cod.
(5) Supravegherea şi înregistrarea audio şi video, fotografierea şi filmarea se dispun pe o perioadă de 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii pînă la 3 luni, însă nu mai mult de durata urmăririi penale.
Articolul 1327. Supravegherea domiciliului prin
utilizarea mijloacelor tehnice ce
asigură înregistrarea
(1) Supravegherea domiciliului prin utilizarea mijloacelor tehnice de înregistrare audio sau video presupune monitorizarea domiciliului din exterior, fără acordul proprietarului sau posesorului, dacă există temeiuri de a considera că acţiunile, convorbirile, alte sunete sau evenimente ce se produc în acel domiciliu pot conţine informaţii despre circumstanţele faptei care urmează a fi probate.
(2) Supravegherea domiciliului prin utilizarea mijloacelor tehnice ce asigură înregistrarea se dispune pe o perioadă de 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii pînă la 3 luni, însă nu mai mult de durata urmăririi penale.
Articolul 1328. Interceptarea şi înregistrarea comunicărilor
(1) Interceptarea şi înregistrarea comunicărilor presupun folosirea unor mijloace tehnice prin intermediul cărora se poate afla conţinutul unor convorbiri între două sau mai multe persoane, iar înregistrarea acestora presupune stocarea informaţiilor obţinute în urma interceptării pe un suport tehnic.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică în exclusivitate la cauzele penale care au ca obiect urmărirea penală sau judecarea persoanelor asupra cărora există date sau probe cu privire la săvîrşirea infracţiunilor prevăzute în următoarele articole din Codul penal: art. 135–137, art. 138 alin. (2) şi (3), art. 139, art. 140 alin. (3) şi (4), art. 1401 alin. (3) şi (4), art. 141 alin. (2), art. 142 alin. (2) şi (3), art. 143–145, art. 151 alin. (2) şi (4), art. 164 alin. (2) şi (3), art. 165, art. 166 alin. (2) şi (3), art. 171 alin. (2) şi (3), art. 186 alin. (2) lit. c), alin. (3)–(5), art. 187 alin. (2) lit. f), alin. (3)–(5), art. 188 alin. (2) lit. f), alin. (3)–(5), art. 189 alin. (3) lit. a), d) şi f), alin. (4)–(6), art. 190 alin. (3)–(5), art. 191 alin. (5), art. 206, art. 216 alin. (3), art. 2171 alin. (4), art. 2174 alin. (3), art. 236 alin. (2), art. 243 alin. (3), art. 248 alin. (5), art. 278 alin. (2)–(6), art. 2781, art. 279, art. 2791 alin. (3) şi (4), art. 280 alin. (3), art. 283, art. 284, art. 292 alin. (2), art. 295 alin. (6), art. 2951 alin. (3), art. 324, art. 325, art. 326 alin. (3), art. 328 alin. (3), art. 333, art. 334, art. 337–340. Lista componentelor de infracţiuni este exhaustivă şi poate fi modificată doar prin lege.
(3) Pot fi supuse interceptării şi înregistrării comunicările bănuitului, învinuitului sau persoanelor care contribuie în orice mod la comiterea infracţiunilor prevăzute la alin. (2) şi în privinţa cărora există date ce pot conduce rezonabil la o concluzie că aceste persoane primesc de la bănuit, învinuit sau inculpat ori transmit acestuia informaţii relevante pentru cauza penală.
Articolul 1329. Efectuarea şi certificarea interceptării
şi înregistrării comunicărilor
(1) Interceptarea şi înregistrarea comunicărilor se efectuează de către organul de urmărire penală sau de către ofiţerul de investigaţii. Asigurarea tehnică a interceptării comunicărilor se realizează de către autoritatea abilitată prin lege cu asemenea atribuţii, utilizîndu-se mijloace tehnice speciale. Colaboratorii subdiviziunii din cadrul instituţiei autorizate prin lege, care asigură tehnic interceptarea şi înregistrarea comunicărilor, precum şi persoanele care efectuează nemijlocit ascultarea înregistrărilor, ofiţerii de urmărire penală şi procurorul sînt obligaţi să păstreze secretul comunicărilor şi poartă răspundere pentru încălcarea acestei obligaţii.
(2) Pentru asigurarea interceptării şi înregistrării comunicărilor, organul de urmărire penală sau procurorul prezintă organului abilitat prin lege extrasul din încheierea judecătorului de instrucţie, autentificat de către acesta, privind dispunerea efectuării interceptării comunicărilor. Scrisoarea de însoţire a extrasului din încheierea judecătorului de instrucţie va conţine o menţiune privind preîntîmpinarea persoanei care va asigura tehnic efectuarea măsurii speciale de investigaţii despre răspunderea penală. Extrasul din încheiere trebuie să conţină denumirea instanţei şi numele judecătorului de instrucţie, data şi ora emiterii încheierii, datele privind examinarea demersului procurorului pentru autorizarea efectuării măsurii, datele de identificare ale abonatului sau ale unităţii tehnice prin intermediul căreia se poartă comunicările ce urmează a fi interceptate, durata interceptării, persoana sau organul de urmărire penală responsabil de executarea încheierii, semnătura judecătorului de instrucţie şi ştampila instanţei de judecată.
(3) În cazul în care în procesul interceptării şi înregistrării comunicărilor poate fi obţinută şi altă informaţie, cum ar fi date de identificare ale abonaţilor sau persoanelor care au purtat comunicări cu subiectul interceptării şi localizarea acestora, precum şi alte date, judecătorul de instrucţie poate dispune în încheierea de efectuare a interceptării comunicărilor şi obţinerea acestor informaţii.
(4) Subdiviziunea tehnică a organului abilitat prin lege să efectueze interceptarea şi înregistrarea comunicărilor transmite organului de urmărire penală semnalul comunicărilor interceptate şi alte informaţii indicate în extrasul din încheierea judecătorului de instrucţie în regim de timp real, fără a efectua înregistrarea acestora.
(5) Informaţia obţinută în procesul interceptării şi înregistrării comunicărilor poate fi ascultată şi vizualizată în regim de timp real de către organul de urmărire penală şi procuror.
(6) Informaţia obţinută în procesul interceptării şi înregistrării comunicărilor se transmite, de către subdiviziunea tehnică care a efectuat interceptarea comunicărilor, ofiţerului de urmărire penală sau procurorului pe purtător material de informaţii împachetat, sigilat cu ştampila subdiviziunii tehnice şi cu indicarea numărului de ordine al purtătorului material.
(7) În termen de 24 de ore după expirarea termenului de autorizare a interceptării, organul de urmărire penală sau, după caz, procurorul întocmeşte la finele fiecărei perioade de autorizare, un proces-verbal privind interceptarea şi înregistrarea comunicărilor.
(8) Procesul-verbal privind interceptarea şi înregistrarea comunicărilor trebuie să conţină: data, locul şi ora întocmirii, funcţia persoanei care a efectuat măsura specială de investigaţii, numărul cauzei penale în cadrul căreia s-a efectuat măsura specială, menţiunea cu privire la ordonanţa procurorului şi încheierea judecătorului de instrucţie privind autorizarea măsurii speciale, datele de identitate şi de identificare tehnică ale subiectului ale cărui comunicări au fost interceptate şi înregistrate, perioada în care s-a efectuat interceptarea comunicărilor, menţiunea privind utilizarea mijloacelor tehnice, alte informaţii relevante obţinute în urma interceptării şi înregistrării comunicărilor referitoare la identificarea şi/sau localizarea unor subiecţi, cantitatea şi numărul de identificare al purtătorilor materiali pe care a fost înregistrată informaţia, numărul de comunicări stenografiate. La procesul-verbal se anexează stenograma comunicărilor care au importanţă pentru cauza penală.
(9) Stenograma comunicărilor constituie reproducerea integrală, în formă scrisă, pe suport de hîrtie, a comunicărilor interceptate şi înregistrate care au importanţă pentru cauza penală. În stenograma comunicărilor se indică data, ora şi durata comunicării, numele persoanelor, dacă sînt cunoscute, ale căror comunicări sînt stenografiate, precum şi alte date. Se interzice stenografierea comunicărilor dintre avocat şi persoana pe care o apără. Fiecare pagină a procesului-verbal de interceptare şi a stenogramei se semnează de către persoana care le-a întocmit. La procesul-verbal se anexează în original suportul pe care au fost înregistrate comunicările interceptate, făcîndu-se menţiune despre împachetarea şi sigilarea acestuia.
(10) Comunicările interceptate şi înregistrate se redau în limba în care a avut loc comunicarea. În cazul în care comunicarea a avut loc într-o altă limbă decît cea de stat, comunicarea se traduce în limba în care se desfăşoară procesul penal de către un traducător autorizat.
(11) La sfîrşitul perioadei autorizate pentru interceptarea şi înregistrarea comunicării, organul de urmărire penală prezintă procurorului procesul-verbal al interceptării şi suportul în original pe care a fost înregistrată informaţia.
(12) Procurorul, după verificarea corespunderii conţinutului procesului-verbal şi a stenogramelor cu conţinutul înregistrărilor, prin ordonanţă, decide asupra pertinenţei acestora pentru cauza penală şi dispune care comunicări urmează a fi transcrise pe un suport aparte.
(13) Comunicările interceptate şi înregistrate se vor păstra integral pe suportul iniţial prezentat organului de urmărire penală de către subdiviziunea tehnică. Acest suport se va păstra la judecătorul de instrucţie care a autorizat măsura specială de investigaţii.
(14) Comunicările interceptate şi înregistrate care au fost stenografiate de către organul de urmărire penală şi au fost apreciate de către procuror ca fiind pertinente pentru cauza penală se transcriu de către subdiviziunea tehnică din cadrul organului de urmărire penală pe un suport aparte, care se anexează la materialele cauzei penale şi se păstrează la procurorul care conduce urmărirea penală.
(15) În termen de 48 de ore de la finisarea perioadei de autorizare a interceptării şi înregistrării, procurorul prezintă judecătorului de instrucţie procesul-verbal şi suportul în original pe care au fost înregistrate comunicările. Judecătorul de instrucţie se expune printr-o încheiere asupra respectării cerinţelor legale la interceptarea şi înregistrarea comunicărilor de către organul de urmărire penală şi decide care din comunicările înregistrate urmează a fi nimicite, desemnînd persoanele responsabile de nimicire. Nimicirea informaţiilor în baza încheierii judecătorului de instrucţie este consemnată de către persoana responsabilă într-un proces-verbal, care se anexează la cauza penală.
Articolul 13210. Înregistrările de imagini
Înregistrările de imagini se efectuează în condiţiile şi în modalităţile de interceptare şi înregistrare a comunicărilor prevăzute la art. 1328 şi 1329, care se aplică în mod corespunzător.
Articolul 13211. Verificarea înregistrării interceptărilor
Mijloacele de probă dobîndite în condiţiile art.1328–13210 pot fi verificate prin expertiză tehnică dispusă de către instanţa de judecată la cererea părţilor sau din oficiu.”
50. Articolele 133 şi 134 vor avea următorul cuprins:
„Articolul 133. Reţinerea, cercetarea, predarea,
percheziţionarea sau ridicarea
trimiterilor poştale
(1) Dacă există temeiuri rezonabile de a presupune că trimiterile poştale primite sau expediate de către bănuit, învinuit pot conţine informaţii ce ar avea importanţă probatorie în cauza penală pe una sau mai multe infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave şi dacă prin alte procedee probatorii nu pot fi obţinute probe, organul de urmărire penală este în drept să reţină, să cerceteze, să predea, să percheziţioneze sau să ridice trimiterile poştale ale persoanelor indicate.
(2) Pot fi reţinute, cercetate, predate, percheziţionate sau ridicate următoarele trimiteri poştale: scrisori de orice gen, telegrame, radiograme, banderole, colete, containere poştale, mandate poştale, comunicări prin fax şi prin poşta electronică.
(3) Procurorul care conduce sau efectuează urmărirea penală întocmeşte o ordonanţă despre reţinerea, cercetarea, predarea, percheziţionarea sau ridicarea trimiterilor poştale, pe care o prezintă judecătorului de instrucţie. În ordonanţă trebuie să fie indicate: motivele dispunerii reţinerii, cercetării, predării, percheziţionării sau ridicării trimiterilor poştale, denumirea instituţiei poştale asupra căreia se pune obligaţia de a reţine trimiterile poştale, numele şi prenumele persoanei sau persoanelor ale căror trimiteri poştale trebuie să fie reţinute, adresa exactă a acestor persoane, genul de trimiteri poştale care se reţin, se cercetează, se predau, se percheziţionează sau se ridică şi durata măsurii. Durata de autorizare a măsurii se prelungeşte în condiţiile prezentului cod.
(4) Ordonanţa cu privire la reţinerea, cercetarea, predarea, percheziţionarea sau ridicarea trimiterilor poştale cu autorizaţia respectivă se transmite şefului instituţiei poştale, pentru care executarea acestei ordonanţe este obligatorie.
(5) Şeful instituţiei poştale comunică imediat organului care a emis ordonanţa reţinerea trimiterilor poştale indicate în aceasta.
(6) Reţinerea, cercetarea, predarea, percheziţionarea sau ridicarea trimiterilor poştale se anulează de către organul de urmărire penală care a emis ordonanţa respectivă, de către procurorul ierarhic superior, de către judecătorul de instrucţie după expirarea termenului pentru care a fost emisă autorizaţia, dar nu mai tîrziu de terminarea urmăririi penale.
Articolul 134. Examinarea şi ridicarea trimiterilor poştale
(1) Prezentîndu-se în instituţia poştală, reprezentantul organului de urmărire penală aduce la cunoştinţă şefului acestei instituţii, contra semnătură, ordonanţa de examinare şi ridicare a trimiterilor poştale, deschide şi examinează trimiterile poştale.
(2) La descoperirea de documente şi obiecte care au importanţă probatorie în cauza penală, reprezentantul organului de urmărire penală le ridică sau face copiile respective. În lipsa unor asemenea documente şi obiecte, reprezentantul organului de urmărire penală dispune înmînarea trimiterilor poştale examinate adresantului.
(3) Despre fiecare examinare şi ridicare a trimiterilor poştale se întocmeşte un proces-verbal conform prevederilor art. 260 şi 261, în care, în particular, se indică de către cine, unde, cînd a fost examinată, ridicată trimiterea poştală sau dispusă înmînarea acesteia adresantului, genul de trimitere poştală, precum şi de pe care trimiteri poştale au fost făcute copii, ce mijloace tehnice au fost utilizate şi ce s-a depistat. Toţi participanţii şi cei prezenţi la această acţiune procesuală sînt preveniţi despre obligativitatea păstrării secretului corespondenţei, nedivulgării informaţiei cu privire la urmărirea penală, precum şi despre răspunderea penală prevăzută la art. 178 şi 315 din Codul penal. Aceasta se consemnează în procesul-verbal.”
51. Codul se completează cu articolele 1341–1346 cu următorul cuprins:
„Articolul 1341. Monitorizarea conexiunilor comunicaţiilor
telegrafice şi electronice
(1) Monitorizarea conexiunilor comunicaţiilor telegrafice şi electronice şi a altor comunicări constă în accesul şi verificarea fără înştiinţarea expeditorului sau destinatarului a comunicărilor ce au fost transmise instituţiilor care prestează servicii de livrare a corespondenţei electronice sau a altor comunicări şi a apelurilor de primire şi ieşire ale abonatului.
(2) Monitorizarea conexiunilor comunicaţiilor telegrafice şi electronice se dispune dacă sînt temeiuri verosimile de a presupune că acestea conţin sau pot conţine informaţii despre circumstanţele faptei care urmează a fi probate.
(3) Instituţiile care prestează servicii de livrare a corespondenţei electronice, a apelurilor de intrare şi ieşire sau a altor comunicări informează ofiţerul de urmărire penală sau procurorul despre aflarea în posesia lor a comunicărilor ce urmează a fi supuse verificării. Ofiţerul de urmărire penală sau procurorul ia cunoştinţă imediat, dar nu mai tîrziu de 48 de ore din momentul recepţionării informaţiei, de conţinutul comunicării şi adoptă o decizie privind ridicarea acesteia sau transmiterea ei pentru livrare ulterioară, cu fotografierea, copierea sau fixarea prin alt mijloc tehnic a conţinutului comunicării.
(4) Ridicarea conexiunilor se va efectua în cazul în care există temei de a considera că pentru procesul de administrare a probelor originalul va avea o importanţă mai mare decît copia sau fixarea vizuală.
Articolul 1342. Monitorizarea sau controlul tranzacţiilor
financiare şi accesul la informaţia
financiară
(1) Monitorizarea sau controlul tranzacţiilor financiare şi accesul la informaţia financiară reprezintă operaţiunile prin care se asigură cunoaşterea conţinutului tranzacţiilor financiare efectuate prin intermediul instituţiilor financiare sau al altor instituţii competente ori obţinerea de la instituţiile financiare a înscrisurilor sau informaţiilor aflate în posesia acestora referitoare la depunerile, conturile sau tranzacţiile unei persoane.
(2) Monitorizarea sau controlul tranzacţiilor financiare şi accesul la informaţia financiară se dispun în cazul urmăririi penale pornite pe infracţiunile prevăzute la art. 189–192, 196, 199, 206, 208, 209, 217–2175 , 220, 236, 237, 239–248, 251–253, 255, 256, 278, 279, 2791, 283, 284, 290, 292, 3011, 302, 324–327, 3301, 333, 334, 343, 352, 361 şi 362 din Codul penal.
Articolul 1343. Documentarea cu ajutorul metodelor
şi mijloacelor tehnice, localizarea sau
urmărirea prin sistemul de poziţionare
globală (GPS) ori prin alte mijloace
tehnice
(1) Documentarea cu ajutorul metodelor şi mijloacelor tehnice, precum şi localizarea sau urmărirea prin sistemul de poziţionare globală (GPS) ori prin alte mijloace tehnice reprezintă relevarea şi fixarea acţiunilor persoanelor, a unor imobile, a mijloacelor de transport şi a altor obiecte utilizînd aparate tehnice de înregistrare.
(2) La localizarea sau urmărirea prin sistemul de poziţionare globală (GPS) ori prin alte mijloace tehnice se pot folosi dispozitive care determină locul unde se află persoana sau obiectul utilizat de aceasta.
Articolul 1344. Colectarea informaţiei de la furnizorii
de servicii de comunicaţii electronice
Colectarea informaţiei de la furnizorii de servicii de comunicaţii electronice şi a traficului de date computerizate constă în colectarea de la instituţiile de telecomunicaţii, de la operatorii de telefonie fixă sau mobilă, de la operatorii de internet a informaţiilor transmise prin canale tehnice de telecomunicaţii (telegraf, fax, paging, computer, radio şi alte canale), fixarea secretă a informaţiilor transmise sau primite prin intermediul liniilor tehnice de legături de telecomunicaţii de către persoanele supuse măsurii speciale de investigaţii, precum şi obţinerea de la operatori a informaţiei deţinute despre utilizatorii serviciilor de telecomunicaţii, inclusiv de roaming, şi despre serviciile de telecomunicaţii prestate acestora, la care se atribuie:
1) posesorii numerelor de telefon;
2) numerele de telefon înregistrate pe numele unei persoane;
3) serviciile de telecomunicaţii prestate utilizatorului;
4) sursa de comunicaţii (numărul de telefon al apelantului; numele, prenumele şi domiciliul abonatului sau utilizatorului înregistrat);
5) destinaţia comunicaţiei (numărul de telefon al apelatului sau numărul la care apelul a fost rutat, redirecţionat; numele, prenumele, domiciliul abonatului sau utilizatorului respectiv);
6) tipul, data, ora şi durata comunicaţiei, inclusiv tentativele de apel eşuate;
7) echipamentul de comunicaţii al utilizatorului sau alt dispozitiv utilizat pentru comunicaţie (imei al telefonului mobil, denumirea locaţiei Cell ID);
8) locul aflării echipamentului mobil de comunicaţii de la începutul comunicaţiei, locaţia geografică a celulei.
Articolul 1345. Identificarea abonatului, proprietarului
sau utilizatorului unui sistem de comunicaţii
electronice ori al unui punct de acces la un
sistem informatic
(1) Identificarea abonatului, proprietarului sau utilizatorului unui sistem de comunicaţii electronice ori al unui punct de acces la un sistem informatic constă în solicitarea de la un furnizor de servicii electronice de a identifica abonatul, proprietarul sau utilizatorul unui sistem de telecomunicaţii, al unui mijloc de telecomunicaţii ori al unui punct de acces la un sistem informatic sau de a comunica dacă un anumit mijloc de comunicaţii sau punct de acces la un sistem informatic este folosit sau este activ ori a fost folosit sau a fost activ la o anumită dată.
(2) Ordonanţa de dispunere a măsurii speciale de investigaţii, pe lîngă elementele prevăzute la art. 255, va mai conţine:
1) datele de identificare ale furnizorului de servicii care dispune de datele specificate la alin. (1) sau le ţine la control;
2) datele de identificare ale abonatului, proprietarului sau utilizatorului, dacă sînt cunoscute; motivarea îndeplinirii condiţiilor de dispunere a măsurii speciale de investigaţii;
3) menţiunea cu privire la obligaţia persoanei sau a furnizorului de servicii de a comunica imediat, în condiţii de confidenţialitate, informaţiile solicitate.
(3) Furnizorii de servicii sînt obligaţi să colaboreze cu organele de urmărire penală pentru executarea ordonanţei procurorului şi să pună de îndată la dispoziţia acestora informaţiile solicitate.
(4) Persoanele care sînt chemate să colaboreze cu organele de urmărire penală au obligaţia de a păstra secretul operaţiunii efectuate. Încălcarea acestei obligaţii este pedepsită conform Codului penal.
Articolul 1346. Urmărirea vizuală
Urmărirea vizuală reprezintă relevarea şi fixarea acţiunilor persoanei, a unor imobile, a mijloacelor de transport şi a altor obiecte.”
52. Articolele 135, 136, 137 şi 138 vor avea următorul cuprins:
„Articolul 135. Controlul transmiterii banilor sau a altor
valori materiale extorcate
(1) Controlul transmiterii banilor sau a altor valori materiale extorcate prevede înmînarea sau predarea de bunuri, bancnote sau documente persoanei care pretinde sau le acceptă, sub supraveghere şi cu documentarea acestor acţiuni.
(2) Controlul transmiterii banilor sau a altor valori materiale extorcate poate fi efectuat doar de către organele de urmărire penală ale Ministerului Afacerilor Interne şi de Centrul Naţional Anticorupţie.
(3) Controlul transmiterii banilor sau a altor valori materiale extorcate, deşi formal cade sub incidenţa infracţiunii, în mod separat nu constituie infracţiune şi se realizează doar în scopul identificării intenţiilor şi verificării comunicării cu privire la infracţiunea de corupere sau de şantaj, care a început pînă la sau în afara implicării organelor respective.
(4) Persoanele care participă la actul de transmitere a banilor sau a altor valori materiale extorcate nu poartă răspundere pentru acţiunile lor realizate sub controlul organelor abilitate.
Articolul 136. Investigaţia sub acoperire
(1) Investigaţia sub acoperire se autorizează pe perioada necesară pentru a descoperi faptul existenţei infracţiunii.
(2) Investigaţia sub acoperire se dispune prin ordonanţă, în care se vor indica:
1) măsura specială de investigaţii autorizată;
2) perioada pentru care a fost autorizată măsura specială de investigaţii;
3) identitatea atribuită investigatorului sub acoperire, precum şi activităţile pe care acesta le va desfăşura;
4) persoana sau persoanele supuse măsurii speciale de investigaţii ori datele de identificare ale acestora, dacă sînt cunoscute.
(3) În cazul în care apreciază necesitatea folosirii de către investigatorul sub acoperire a măsurilor speciale de investigaţii prevăzute la art. 1322 alin. (1) pct. 1) lit. a)–h), procurorul sesizează judecătorul de instrucţie în vederea emiterii unei încheieri pentru efectuarea măsurii speciale de investigaţii.
(4) Investigatorii sub acoperire sînt angajaţi, special desemnaţi în acest scop, din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului de Informaţii şi Securitate, Centrului Naţional Anticorupţie, Departamentului instituţiilor penitenciare al Ministerului Justiţiei sau sînt persoane antrenate pentru efectuarea unei măsuri speciale de investigaţii concrete. Investigatorii sub acoperire efectuează măsura specială de investigaţii pe perioada determinată în ordonanţa procurorului.
(5) Investigatorul sub acoperire culege date şi informaţii, pe care le pune, în totalitate, la dispoziţia procurorului care a autorizat măsura specială de investigaţii.
(6) Investigatorului sub acoperire i se interzice să provoace comiterea de infracţiuni.
(7) Autorităţile publice pot folosi sau pune la dispoziţia investigatorului sub acoperire orice înscrisuri ori obiecte necesare pentru efectuarea măsurii speciale de investigaţii autorizate.
(8) Investigatorul sub acoperire poate fi audiat ca martor în cadrul procesului penal. Pentru motive întemeiate, investigatorul sub acoperire poate fi audiat în condiţiile Legii cu privire la protecţia martorilor şi altor participanţi la procesul penal.
Articolul 137. Activitatea şi măsurile de protecţie
a investigatorului sub acoperire
(1) Investigatorul sub acoperire îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu scopurile şi sarcinile indicate în ordonanţa procurorului.
(2) În procesul activităţilor desfăşurate, investigatorul sub acoperire efectuează măsurile speciale de investigaţii autorizate în funcţie de situaţia creată şi conform convingerii personale.
(3) Identitatea investigatorului sub acoperire este cunoscută numai procurorului şi poate fi dezvăluită numai cu acordul scris al investigatorului şi în conformitate cu Legea cu privire la secretul de stat.
(4) În cazul în care există pericol real pentru viaţa şi sănătatea investigatorului sub acoperire, precum şi în cazurile descoperirii identităţii acestuia, procurorul îl retrage imediat din misiunea sub acoperire.
(5) În cazul în care există date veridice că investigatorul sub acoperire a depăşit limitele acţiunilor autorizate, fapt care a prejudiciat sau poate prejudicia realizarea scopurilor măsurii speciale de investigaţii, precum şi în cazul în care el a comis încălcări grave ale legii sau a comis o infracţiune, activitatea acestuia este întreruptă imediat de către procuror.
(6) În caz de necesitate, investigatorul sub acoperire poate fi înlocuit, cu sau fără întreruperea activităţii.
Articolul 138. Folosirea datelor obţinute de
investigatorul sub acoperire
(1) Datele şi informaţiile obţinute de investigatorul sub acoperire pot fi folosite numai în cauza penală şi în legătură cu persoanele la care se referă ordonanţa emisă de procuror.
(2) Datele şi informaţiile obţinute de investigatorul sub acoperire despre pregătirea sau săvîrşirea altor infracţiuni decît cele pentru care a fost autorizată măsura specială de investigaţii se transmit imediat procurorului pentru începerea urmăririi penale.”
53. Codul se completează cu articolele 1381, 1382 şi 1383 cu următorul cuprins:
„Articolul 1381. Supravegherea transfrontalieră
(1) Cu excepţia cazurilor cînd există dispoziţii contrare în tratatul internaţional aplicabil în relaţia cu un stat străin, reprezentanţii organului de urmărire penală al unui stat care, în cadrul unei urmăriri penale, supraveghează pe teritoriul altui stat o persoană presupusă a fi participat la săvîrşirea unei infracţiuni care permite extrădarea sau o persoană faţă de care există motive serioase a se crede că poate duce la identificarea ori localizarea presupusului participant la săvîrşirea infracţiunii sînt autorizaţi, în baza unei cereri prealabile de asistenţă juridică, să continue această supraveghere pe teritoriul Republicii Moldova. La cerere, supravegherea poate fi exercitată de autorităţile competente ale Republicii Moldova.
(2) Cererea de asistenţă juridică prevăzută la alin. (1) se adresează Procuraturii Generale.
(3) În caz de urgenţă, dacă nu poate fi solicitată autorizarea prealabilă a Republicii Moldova, reprezentanţii organelor de urmărire penală străine care acţionează în cadrul urmăririi penale sînt autorizaţi să continue pe teritoriul Republicii Moldova supravegherea unei persoane bănuite că a comis una din infracţiunile specificate la alin. (5) în următoarele condiţii:
1) trecerea frontierei va fi comunicată imediat, în timpul supravegherii, Procuraturii Generale prin intermediul Poliţiei de Frontieră din cadrul Ministerului Afacerilor Interne;
2) cererea de asistenţă juridică prevăzută la alin. (1), în care sînt expuse motivele ce justifică trecerea frontierei fără autorizaţie prealabilă, va fi transmisă fără întîrziere.
(4) Supravegherea prevăzută la alin. (1) şi (3) poate fi efectuată în următoarele condiţii:
1) reprezentanţii observatori ai organelor de urmărire penală străine trebuie să respecte prevederile legislaţiei Republicii Moldova, inclusiv ale prezentului articol;
2) în afară de cazurile prevăzute la alin. (3), în timpul supravegherii, reprezentanţii observatori ai organelor de urmărire penală străine vor avea asupra lor un document care să ateste că le-a fost acordată permisiunea;
3) reprezentanţii observatori ai organelor de urmărire penală străine trebuie să justifice calitatea lor oficială;
4) reprezentanţii observatori ai organelor de urmărire penală străine pot purta în timpul supravegherii armă de serviciu, a cărei utilizare este interzisă, cu excepţia cazului de legitimă apărare;
5) pătrunderea în domiciliul unei persoane şi în alte locuri inaccesibile publicului este interzisă;
6) reprezentanţii observatori ai organelor de urmărire penală străine nu pot reţine sau aresta persoana supravegheată;
7) orice operaţiune va face obiectul unui raport, care va fi prezentat organelor competente ale Republicii Moldova;
8) autorităţile statului căruia îi aparţin reprezentanţii observatori ai organelor de urmărire penală, la cererea autorităţilor Republicii Moldova, contribuie la desfăşurarea în bune condiţii a urmăririi penale ce urmează operaţiunii la care au participat.
(5) Supravegherea poate avea loc doar în privinţa infracţiunilor considerate drept grave, deosebit de grave şi excepţional de grave, conform Codului penal.
Articolul 1382. Livrarea controlată
(1) Livrarea controlată reprezintă circulaţia sub supraveghere a obiectelor, a mărfurilor ori a altor valori (inclusiv substanţe, mijloace de plată sau alte instrumente financiare) care provin din săvîrşirea unei infracţiuni sau care sînt destinate comiterii unei infracţiuni pe teritoriul Republicii Moldova sau în afara frontierelor ei, avînd drept scop investigarea unei infracţiuni sau identificarea persoanelor implicate în săvîrşirea acesteia, dacă exista o bănuială rezonabilă cu privire la caracterul ilicit al deţinerii sau obţinerii acestora.
(2) Livrarea controlată poate fi dispusă numai dacă descoperirea sau arestarea persoanelor implicate în trafic de fiinţe umane, în transport ilegal de droguri, de arme, de obiecte sustrase, de materiale explozive, nucleare, de alte materiale radioactive, de sume de bani şi de alte obiecte rezultă din activităţi ilicite sau dacă obiectele menţionate sînt utilizate în scopul comiterii de infracţiuni.
(3) Livrarea controlată presupune ca, în mod expres, toate statele prin care sînt tranzitate transporturile ilegale sau suspecte:
1) să fie de acord cu intrarea pe teritoriul acestora a transportului ilegal sau suspect şi cu ieşirea acestuia de pe teritoriul statului;
2) să garanteze faptul că transportul ilegal sau suspect este supravegheat permanent de către autorităţile competente;
3) să garanteze faptul că procurorul, organele de urmărire penală sau alte autorităţi de stat competente sînt înştiinţate în ceea ce priveşte rezultatul urmăririi penale împotriva persoanelor acuzate de infracţiuni care au constituit obiectul măsurii speciale de investigaţii prevăzute la alin. (1).
(4) Dispoziţiile alin. (3) nu se aplică dacă o convenţie internaţională ratificată sau un acord internaţional dispune altfel.
(5) Ordonanţele procurorului, pe lîngă cerinţele prevăzute la art. 255, trebuie să cuprindă: numele bănuitului sau inculpatului, dacă este cunoscut; dovezile din care rezultă caracterul ilicit al bunurilor ce urmează să intre, să tranziteze sau să iasă de pe teritoriul ţării; modalitatea de efectuare a livrării. Procurorul se pronunţă pe fiecare livrare dispusă.
(6) Organele responsabile au obligaţia să întocmească, la finalizarea livrării supravegheate pe teritoriul Republicii Moldova, un proces-verbal cu privire la activităţile desfăşurate, pe care îl înaintează procurorului.
Articolul 1383. Achiziţia de control
Achiziţia de control constă în cumpărarea de servicii sau bunuri aflate în circulaţie liberă, limitată sau interzisă, pentru efectuarea unor constatări tehnico-ştiinţifice sau expertize judiciare ori pentru investigarea unei infracţiuni sau identificarea făptuitorilor.”
54. Articolul 139 va avea următorul cuprins:
„Articolul 139. Condiţiile efectuării constatării
tehnico-ştiinţifice şi medico-legale
În cazul în care este necesară explicarea unor fapte sau circumstanţe ale cauzei, procurorul, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate folosi cunoştinţele unui specialist, dispunînd, la cererea părţilor, iar organul de urmărire penală şi din oficiu, efectuarea constatării tehnico-ştiinţifice sau medico-legale.”
55. Articolul 142:
la alineatul (1), după cuvîntul „constatarea” se introduc cuvintele „ , clarificarea sau evaluarea”, iar textul „speciale în domeniul ştiinţei, tehnicii, artei sau meşteşugului. Posedarea unor asemenea cunoştinţe speciale” se substituie cu textul „specializate în domeniul ştiinţei, tehnicii, artei, meşteşugului sau în alte domenii. Posedarea unor asemenea cunoştinţe specializate”;
alineatul (3) va avea următorul cuprins:
„(3) În calitate de expert poate fi numită orice persoană care posedă cunoştinţele necesare pentru a prezenta concluzii care se referă la circumstanţele apărute în legătură cu cauza penală şi care pot avea importanţă probatorie pentru cauza penală.”
articolul se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins:
„(4) Fiecare dintre părţi are dreptul să recomande un expert pentru a participa cu drepturi depline la efectuarea expertizei.”
56. Articolul 143:
alineatul unic devine alineatul (1) şi se completează cu punctul 31) cu următorul cuprins:
„31) stării psihice şi fizice a persoanei în privinţa căreia se reclamă că s-au comis acte de tortură, tratamente inumane sau degradante;”
articolul se completează cu alineatul (2) cu următorul cuprins:
„(2) Plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat.”
57. La articolul 144:
titlul articolului va avea următorul cuprins:
„Articolul 144. Procedura de dispunere a efectuării
expertizei”;
articolul se completează cu alineatul (11) cu următorul cuprins:
„(11) Cererea de solicitare a efectuării expertizei se formulează în scris, cu indicarea faptelor şi împrejurărilor supuse constatării şi a obiectelor, materialelor care trebuie investigate de expert.”
la alineatul (2), după cuvintele „de dispunere a” se introduce cuvîntul „efectuării”, iar cuvîntul „abilitată” se substituie cu cuvintele „care urmează”;
alineatul (3) se completează în final cu textul „conform prevederilor art. 260 şi 261”;
articolul se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins:
„(4) Bănuitul, învinuitul sau partea vătămată poate solicita organului de urmărire penală sau, după caz, procurorului dispunerea efectuării expertizei. Refuzul de dispunere a efectuării expertizei poate fi contestat în modul stabilit de prezentul cod.”
58. La articolul 145:
alineatul (1) va avea următorul cuprins:
„(1) Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, în cazul în care dispune efectuarea expertizei, citează părţile şi expertul desemnat pentru a li se aduce la cunoştinţă obiectul expertizei şi întrebările la care expertul trebuie să dea răspunsuri, pentru a li se explica dreptul de a face observaţii cu privire la aceste întrebări şi de a cere modificarea sau completarea lor. Totodată, părţilor li se explică dreptul lor de a cere numirea a cîte un expert recomandat de fiecare dintre ele pentru a participa la efectuarea expertizei. În acest caz, se întocmeşte un proces-verbal.”
alineatul (2) se abrogă.
59. Articolele 146 şi 148 vor avea următorul cuprins:
„Articolul 146. Expertiza în comisie
(1) Expertizele cu un grad sporit de complexitate se efectuează de o comisie din cîţiva experţi de aceeaşi specializare sau, după caz, de specializări diferite. La cererea părţilor, în componenţa comisiei de experţi pot fi incluşi experţii invitaţi (recomandaţi) de ele.
(2) Dacă sînt experţi de aceeaşi specializare, membrii comisiei se consultă între ei şi, ajungînd la o opinie comună, întocmesc un raport unic, pe care îl semnează fiecare. Dacă între experţi există dezacord, fiecare dintre ei prezintă cîte un raport separat cu privire la toate întrebările sau numai cu privire la întrebările pe marginea cărora există dezacord.
(3) Dacă membrii comisiei sînt experţi de specializări diferite, la efectuarea expertizei se aplică prevederile referitoare la expertiza complexă.
(4) Cerinţa organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată ca expertiza să fie efectuată de o comisie de experţi este obligatorie pentru şeful instituţiei de expertiză, precum şi pentru experţii desemnaţi. Dacă expertiza este pusă în sarcina instituţiei de expertiză şi conducătorul, analizînd complexitatea investigaţiilor ce urmează a fi efectuate, consideră că este necesară o expertiză în comisie, acesta comunică organului de urmărire penală sau instanţei de judecată propunerea de dispunere a efectuării expertizei.”
„Articolul 148. Expertiza suplimentară şi expertiza
repetată
(1) Dacă organul de urmărire penală care a dispus efectuarea expertizei, la invocare de către una dintre părţi sau din oficiu, ori instanţa de judecată, la cererea uneia dintre părţi, constată că raportul expertului nu este complet, iar această deficienţă nu poate fi suplinită prin audierea expertului, se dispune efectuarea unei expertize suplimentare de către acelaşi expert sau de către un alt expert.
(2) Dacă concluziile expertului sînt neclare, contradictorii, neîntemeiate, dacă există îndoieli în privinţa lor şi aceste deficienţe nu pot fi înlăturate prin audierea expertului sau dacă a fost încălcată ordinea procesuală de efectuare a expertizei, poate fi dispusă efectuarea unei expertize repetate de către un alt expert sau alţi experţi. La efectuarea expertizei repetate se poate pune şi chestiunea autenticităţii metodelor utilizate anterior. Primul expert poate participa la efectuarea expertizei respective pentru a da explicaţii, însă nu poate participa la efectuarea investigaţiilor şi la finalizarea concluziilor.
(3) În ordonanţă sau în încheierea prin care s-a dispus efectuarea expertizei suplimentare sau repetate trebuie să fie concretizate motivele dispunerii ei.”
60. Articolul 149:
la alineatul (1), cuvintele „hotărîrea cu privire la dispunerea” se substituie cu cuvintele „actul de dispunere a efectuării”;
alineatul (2) se completează în final cu textul: „Părţile pot indica în cererea de solicitare a efectuării expertizei numele şi prenumele expertului.”
61. Articolul 150:
la alineatul (1), cuvintele „căreia i se încredinţează” se substituie cu cuvintele „desemnată pentru”, iar cuvîntul „expertului” se substituie cu cuvîntul „acesteia”;
alineatul (4) se abrogă.
62. Articolul 151:
la alineatul (1), cuvintele „confirmă prin semnătura sa şi aplică sigiliul instituţiei respective” se substituie cu cuvintele „semnează şi aplică ştampila”;
alineatul (2) va avea următorul cuprins:
„(2) În raportul de expertiză se indică: cînd, unde şi cine (numele, prenumele, studiile, specialitatea) a efectuat expertiza; faptul informării expertului despre răspunderea penală pentru prezentarea cu bună ştiinţă a unor concluzii false; titlul, gradul ştiinţific şi, după caz, funcţia persoanei care a efectuat expertiza; actul prin care s-a dispus efectuarea expertizei; persoanele care au asistat la efectuarea expertizei; materialele utilizate de către expert, investigaţiile efectuate, operaţiunile de efectuare a expertizei, metodele, programele şi echipamentele utilizate; întrebările adresate expertului; concluziile la întrebări. Dacă, în cursul efectuării expertizei, expertul constată circumstanţe ce prezintă interes pentru cauza penală, dar cu privire la care nu i s-au pus întrebări, el are dreptul să le menţioneze în raportul său.”
la alineatul (5), cuvîntul „contraexpertiză” se substituie cu cuvintele „expertiză repetată”.
63. Articolul 152:
se completează cu alineatul (31) cu următorul cuprins:
„(31) Demersul procurorului de solicitare a internării într-o instituţie medicală pentru efectuarea expertizei sau cererile părţilor ori ale expertului depuse în acest sens trebuie să cuprindă, după caz, menţiuni cu privire la: fapta pentru care se efectuează urmărirea penală, încadrarea juridică a faptei; faptele şi împrejurările din care rezultă îndoiala asupra stării de responsabilitate a bănuitului, învinuitului sau inculpatului, motivarea necesităţii de luare a măsurii de internare şi motivarea proporţionalităţii acesteia cu scopul urmărit.”
la alineatul (8), cuvintele „de către procuror prin ordonanţă” se substituie cu cuvintele „la demersul procurorului cu autorizaţia judecătorului de instrucţie”.
64. La articolul 161 alineatul (1), după cuvîntul „procurorul” se introduc cuvintele „ori ofiţerul de urmărire penală care are încuviinţarea procurorului”.
65. La articolul 163, cuvintele „sau corespondenţei” se exclud, iar cuvintele „interceptării convorbirilor telefonice şi a altor convorbiri” se substituie cu cuvintele „efectuării măsurilor speciale de investigaţii”.
66. La articolul 166:
alineatul (1) se completează cu punctul 4) cu următorul cuprins:
„4) dacă la locul săvîrşirii infracţiunii sînt descoperite urmele lăsate de către această persoană.”
la alineatul (2), cuvintele „sau dacă nu are loc de trai permanent” se exclud;
articolul se completează cu alineatul (51) cu următorul cuprins:
„(51) În cazul în care reţinerea persoanei se efectuează pentru stabilirea identităţii ei, perioada de reţinere nu poate depăşi 6 ore.”
67. La articolul 176:
alineatul (2) va avea următorul cuprins:
„(2) Arestarea preventivă şi măsurile alternative arestării se aplică numai persoanei care este bănuită, învinuită de săvîrşirea unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave, iar în cazul existenţei unei bănuieli rezonabile privind săvîrşirea altor infracţiuni, ele se aplică învinuitului, inculpatului care a comis cel puţin una din acţiunile menţionate la alin. (1).”
articolul se completează cu alineatul (5) cu următorul cuprins:
„(5) Prevederile alin. (3) pct. 7) se aplică numai în cazul în care persoana a refuzat să comunice locul permanent de trai.”
68. La articolul 177:
alineatul (1) va avea următorul cuprins:
„(1) Referitor la aplicarea măsurii preventive procurorul care conduce sau efectuează urmărirea penală emite, din oficiu sau la demersul organului de urmărire penală, o ordonanţă motivată. În ordonanţa procurorului se indică fapta care face obiectul bănuirii, învinuirii, prevederile legale în care aceasta se încadrează şi pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvîrşită, necesitatea aplicării măsurii preventive, precum şi faptul dacă bănuitului, învinuitului, inculpatului i s-au explicat consecinţele încălcării măsurii preventive.”
articolul se completează cu alineatul (11) cu următorul cuprins:
„(11) Instanţa de judecată emite o încheiere motivată, în care se indică: infracţiunea de care este învinuită, inculpată persoana; temeiul alegerii măsurii preventive respective, cu menţionarea datelor concrete care au determinat luarea acestei măsuri; necesitatea aplicării măsurii preventive, precum şi faptul dacă învinuitului, inculpatului i s-au explicat consecinţele încălcării măsurii preventive; argumentele reprezentantului, apărătorului, învinuitului, inculpatului, motivîndu-se admiterea sau neadmiterea lor la stabilirea măsurii.”
alineatul (3) va avea următorul cuprins:
„(3) Copia de pe încheierea privind aplicarea măsurii preventive se înmînează neîntîrziat persoanei faţă de care se aplică măsura preventivă. Persoanei i se comunică în limba pe care o înţelege motivele aplicării faţă de ea a măsurii preventive şi, totodată, i se explică modul şi termenul de atac al acesteia.”
69. Articolul 185 se completează cu alineatul (21) cu următorul cuprins:
„(21) Motivul prevăzut la alin. (2) pct. 1) se ia în considerare în cazul în care învinuitul, inculpatul a refuzat să comunice locul permanent de trai.”
70. La articolul 188 alineatul (3) punctul 2), cuvîntul „corespondenţei” se substituie cu cuvintele „trimiterilor poştale”.
71. Articolul 190 va avea următorul cuprins:
„Articolul 190. Liberarea provizorie sub control
judiciar sau pe cauţiune
(1) Liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune poate fi dispusă de către judecătorul de instrucţie sau, după caz, de către instanţa de judecată la solicitarea procurorului.
(2) Persoana arestată preventiv în condiţiile art. 185 sau avocatul acesteia poate cere, în tot cursul procesului penal, punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune.”
72. La articolul 191:
titlul articolului va avea următorul cuprins:
„Articolul 191. Liberarea provizorie sub control
judiciar”;
la alineatul (1), textul „a persoanei arestate preventiv, reţinute sau în privinţa căreia s-a înaintat demers de arestare” se exclude;
la alineatul (2), cuvintele „sau să fugă” se substituie cu textul „să se ascundă de organele de urmărire penală, de procuror sau, după caz, de instanţa de judecată”;
la alineatul (3), cuvintele „a persoanei deţinute” se exclud.
73. La articolul 192:
titlul articolului va avea următorul cuprins:
„Articolul 192. Liberarea provizorie pe cauţiune”;
la alineatul (1), textul „a persoanei arestate preventiv, reţinute sau în privinţa căreia s-a înaintat demers de arestare” se exclude;
articolul se completează cu alineatul (21) cu următorul cuprins:
„(21) Judecătorul de instrucţie sau instanţa de judecată dispune, prin încheiere, respingerea propunerii de arestare preventivă sau de arestare la domiciliu şi aplicarea măsurii de liberare provizorie pe cauţiune, stabileşte valoarea cauţiunii, precum şi termenul de depunere a acesteia.”
alineatul (4) va avea următorul cuprins:
„(4) Dacă învinuitul, inculpatul nu depune cauţiunea în termenul stabilit de instanţa de judecată, la demersul procurorului se dispune înlocuirea măsurii cu arestarea preventivă sau arestarea la domiciliu.”
74. Codul se completează cu articolul 1921 cu următorul cuprins:
„Articolul 1921. Regulile cu privire la cauţiune
(1) Dispunerea cauţiunii se face pe numele învinuitului, inculpatului, prin depunerea unei sume de bani determinate pe contul depozitar al procuraturii ori prin constituirea unei garanţii reale, mobiliare ori imobiliare, în limitele unei sume de bani determinate, în favoarea aceluiaşi organ.
(2) Valoarea cauţiunii se determină de către judecătorul de instrucţie sau de către instanţa de judecată de la 300 la 100 000 de unităţi convenţionale, în funcţie de starea materială a persoanei respective şi de gravitatea infracţiunii.
(3) Cauţiunea garantează:
1) participarea învinuitului, inculpatului la procesul penal şi respectarea de către acesta a obligaţiilor prevăzute la art. 192 alin. (3);
2) plata despăgubirilor băneşti acordate pentru repararea pagubelor cauzate de infracţiune şi plata amenzii.”
75. Articolul 194 va avea următorul cuprins:
„Articolul 194. Restituirea cauţiunii sau trecerea ei
în proprietatea statului
(1) Cauţiunea se restituie sau trece în proprietatea statului în temeiul încheierii judecătorului de instrucţie sau a instanţei de judecată la demersul procurorului, la cererea învinuitului, inculpatului, condamnatului, achitatului sau la cererea reprezentantului acestuia.
(2) Cauţiunea se restituie în cazul în care:
1) se revocă liberarea provizorie în temeiurile prevăzute la art. 193 alin. (1) pct. 1);
2) judecătorul de instrucţie sau instanţa constată că nu mai există temeiurile care au justificat aplicarea măsurii preventive;
3) se dispune încetarea procesului penal, scoaterea persoanei de sub învinuire sau achitarea acesteia;
4) instanţa care judecă cauza în fond stabileşte, prin hotărîre definitivă, o pedeapsă.
(3) Soluţionarea cererii sau a demersului se face în şedinţă închisă, fără participarea procurorului, învinuitului, inculpatului, condamnatului, achitatului.
(4) Cauţiunea nu se restituie şi se face venit la bugetul de stat de către judecătorul de instrucţie sau, după caz, de instanţa de judecată în cazul revocării liberării provizorii pe cauţiune în temeiurile prevăzute la art. 193 alin. (1) pct. 2).
(5) Judecătorul de instrucţie sau instanţa de judecată poate dispune prin hotărîre trecerea cauţiunii în proprietatea statului dacă măsura de liberare pe cauţiune a fost înlocuită cu măsura arestării preventive sau arestării la domiciliu sau dacă pe durata măsurii de liberare pe cauţiune învinuitul, inculpatul încalcă cu rea-credinţă obligaţiile ce îi revin, sau dacă există o bănuială rezonabilă că a săvîrşit cu intenţie o nouă infracţiune pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva sa.
(6) Hotărîrea de trecere a cauţiunii în proprietatea statului poate fi atacată cu recurs de persoanele interesate.”
76. La articolul 219 alineatul (4), cuvintele „pierderea încrederii în fidelitatea conjugală,” se exclud.
77. Articolul 236:
se completează cu alineatul (11) cu următorul cuprins:
„(11) Citarea se poate face şi prin intermediul poştei electronice sau prin orice alt sistem de mesagerie electronică în cazul în care ofiţerul de urmărire penală, procurorul, instanţa de judecată dispun de mijloacele tehnice necesare pentru a dovedi că citaţia a fost primită.”
alineatul (2) se completează în final cu textul: „Dacă acţiunea procesuală este neplanificată şi nu poate fi amînată, citaţia poate fi înmînată nemijlocit înainte de ora prezentării.”
articolul se completează cu alineatele (21) şi (4) cu următorul cuprins:
„(21) Minorul în vîrstă de pînă la 16 ani va fi citat prin intermediul părinţilor sau al tutorelui, cu excepţia cazului în care acest lucru nu este posibil.”
„(4) Instanţa de judecată poate comunica şi oral citaţia persoanei prezente la şedinţă, aducîndu-i la cunoştinţă consecinţele neprezentării. În cursul urmăririi penale, citaţia făcută în acest mod se consemnează într-un proces-verbal şi se semnează de către persoana astfel citată.”
78. La articolul 237, alineatul (1) se completează cu punctele 5) şi 6) cu următorul cuprins:
„5) menţiunea că partea citată are dreptul să fie asistată de un avocat cu care să se prezinte la termenul fixat;
6) dacă este cazul, menţiunea că apărarea este obligatorie, iar în cazul în care partea nu îşi va alege un avocat care să se prezinte la termenul fixat, i se va desemna un avocat care îi va acordă asistenţă juridică garantată de stat.”
79. Articolul 238 se completează cu alineatele (31) şi (32) cu următorul cuprins:
„(31) Bănuitul, învinuitul sau inculpatul are obligaţia de a informa, în termen de cel mult 3 zile, organul de urmărire penală, procurorul, instanţa de judecată despre schimbarea domiciliului. În cadrul audierii, bănuitul, învinuitul sau inculpatul este informat cu privire la această obligaţie şi cu privire la consecinţele nerespectării ei.
(32) Bănuitul, învinuitul sau inculpatul poate fi citat la sediul avocatului ales dacă nu s-a prezentat după prima citare legal îndeplinită.”
80. La articolul 246 alineatul (1), textul „3 zile” se substituie cu textul „15 zile”.
81. La articolul 256 alineatul (1), cuvintele „cu încuviinţarea procurorului” se substituie cu cuvintele „cu informarea procurorului”.
82. Articolul 262:
la alineatul (1), punctul 4) va avea următorul cuprins:
„4) depistarea nemijlocit de către organul de urmărire penală sau procuror a bănuielii rezonabile cu privire la săvîrşirea unei infracţiuni.”
articolul se completează cu alineatul (5) cu următorul cuprins:
„(5) Examinarea sesizărilor despre acţiunile Preşedintelui Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Prim-ministrului şi examinarea infracţiunilor comise de către aceştia se fac de către Procurorul General sau un procuror desemnat de el. Examinarea sesizărilor despre infracţiunile comise de către Procurorul General se face de către un procuror desemnat de Consiliul Superior al Procurorilor. Organul de urmărire penală care a primit o sesizare despre infracţiunile săvîrşite de persoanele menţionate este obligat să o trimită imediat pentru examinare Procurorului General sau, după caz, Consiliului Superior al Procurorilor.”
83. Articolul 265 se completează cu alineatul (3) cu următorul cuprins:
„(3) Dacă a depistat o infracţiune ori a constatat o bănuială rezonabilă cu privire la o infracţiune comisă, ofiţerul de urmărire penală, colaboratorul organelor de constatare menţionate la art. 273 alin. (1) lit. a)–c) sau procurorul întocmeşte un proces-verbal în care consemnează cele constatate şi concomitent dispune înregistrarea imediată a autosesizării pentru a începe urmărirea penală.”
84. La articolul 271 alineatul (1), după cuvintele „Organul de urmărire penală” se introduc cuvintele „sau procurorul”.
85. Articolul 274:
la alineatul (1), după cuvintele „Organul de urmărire penală” se introduc cuvintele „sau procurorul”, iar după cuvîntul „dispune” se introduce textul „în termen de 30 de zile”;
la alineatul (2), după cuvintele „organul de urmărire penală” se introduc cuvintele „sau procurorul”;
la alineatul (3), cuvintele „se supun confirmării de către procurorul” se substituie cu cuvintele „se aduce la cunoştinţă în scris procurorului”, iar textul „Concomitent cu confirmarea pornirii urmăririi penale” se substituie cu textul „La momentul cînd a luat cunoştinţă de ordonanţa de începere a urmăririi penale”;
la alineatul (7), cuvintele „procurorul ierarhic superior anulează ordonanţa” se substituie cu cuvintele „procurorul anulează ordonanţa pe care a emis-o”.
86. Articolul 275:
la punctul 5), cuvintele „ , cu excepţia cazurilor de reabilitare” se exclud;
punctul 6) se completează în final cu cuvintele „sau plîngerea prealabilă a fost retrasă”.
87. La articolul 279:
alineatul (1) va avea următorul cuprins:
„(1) Acţiunile procesuale se efectuează în strictă conformitate cu prevederile prezentului cod şi numai după înregistrarea sesizării cu privire la infracţiune. Acţiunile de urmărire penală pentru efectuarea cărora este necesară autorizarea judecătorului de instrucţie, precum şi măsurile procesuale de constrîngere sînt pasibile de realizare doar după pornirea urmăririi penale, dacă legea nu prevede altfel.”
la alineatul (4), după cuvintele „În cazul infracţiunilor flagrante,” se introduc cuvintele „precum şi în cazurile ce nu suferă amînare,”.
88. Articolele 284, 285 şi 286 vor avea următorul cuprins:
„Articolul 284. Scoaterea persoanei de sub urmărirea
penală
(1) Scoaterea persoanei de sub urmărirea penală este actul de reabilitare şi finalizare în privinţa persoanei a oricăror acţiuni de urmărire penală în legătură cu fapta anterior imputată.
(2) Scoaterea persoanei de sub urmărirea penală are loc cînd aceasta este bănuit sau învinuit şi se constată că:
1) fapta nu a fost săvîrşită de bănuit sau învinuit;
2) există vreuna din circumstanţele prevăzute la art. 275 pct. 1)–3), inclusiv dacă fapta constituie o contravenţie;
3) există cel puţin una din cauzele prevăzute la art. 35 din Codul penal.
(3) Procurorul, la propunerea organului de urmărire penală sau din oficiu, în cazul în care constată temeiurile prevăzute la alin. (2), dispune, prin ordonanţă motivată, scoaterea persoanei de sub urmărirea penală. Persoana poate fi scoasă de sub urmărirea penală integral sau numai cu privire la un capăt de acuzare.
(4) Scoaterea persoanei de sub urmărirea penală se face conform prevederilor prezentului cod care reglementează încetarea urmăririi penale, ce se aplică în mod corespunzător.
(5) Concomitent cu scoaterea persoanei de sub urmărirea penală în cazurile prevăzute la alin. (2) pct. 2) şi 3), dacă fapta penală nu se impută altei persoane şi nu este necesară continuarea procesului penal, prin aceeaşi ordonanţă se dispune şi clasarea cauzei penale.
(6) Dacă se dispune scoaterea persoanei de sub urmărirea penală doar cu privire la un capăt de acuzare sau în cazul prevăzut la alin. (2) pct. 1) ori dacă din alte considerente este necesară continuarea urmăririi penale, procurorul, după caz, restituie cauza penală organului de urmărire penală, cu indicaţia respectivă, fixînd termenul de urmărire penală, sau dispune o altă soluţie în conformitate cu prezentul cod.
Articolul 285. Încetarea urmăririi penale
(1) Încetarea urmăririi penale este actul de liberare a persoanei de răspunderea penală şi de finisare a acţiunilor procedurale, în cazul în care pe temei de nereabilitare legea împiedică continuarea acesteia.
(2) Încetarea urmăririi penale are loc în cazurile de nereabilitare a persoanei, prevăzute la art. 275 pct. 4)–9) din prezentul cod, precum şi dacă există cel puţin una din cauzele prevăzute la art. 53 din Codul penal sau dacă se constată că:
1) plîngerea prealabilă a fost retrasă de către partea vătămată sau părţile s-au împăcat – în cazurile în care urmărirea penală poate fi pornită numai în baza plîngerii prealabile sau legea penală permite împăcarea;
2) persoana nu a atins vîrsta la care poate fi trasă la răspundere penală;
3) persoana a săvîrşit o faptă prejudiciabilă fiind în stare de iresponsabilitate şi nu este necesară aplicarea măsurilor de constrîngere cu caracter medical.
(3) Încetarea urmăririi penale în privinţa persoanei are loc în orice moment al urmăririi penale dacă se constată existenţa temeiurilor prevăzute la alin. (2).
(4) Încetarea urmăririi penale se dispune de către procuror prin ordonanţă din oficiu sau la propunerea organului de urmărire penală.
(5) Pe lîngă elementele prevăzute la art. 255, ordonanţa de încetare a urmăririi penale trebuie să cuprindă datele privind persoana şi fapta la care se referă încetarea urmăririi penale, temeiurile de fapt şi de drept pe baza cărora se dispune încetarea urmăririi penale, precum şi informaţia privind condiţiile de intrare în vigoare şi ordinea de contestare a ordonanţei.
(6) La încetarea urmăririi penale, procurorul, dacă este cazul, dispune şi:
1) revocarea măsurii preventive şi a altor măsuri procesuale în modul prevăzut de lege;
2) restituirea cauţiunii în cazurile şi în modul prevăzut de lege;
3) aplicarea măsurilor de siguranţă;
4) încasarea cheltuielilor judiciare sau alte acţiuni prevăzute de lege.
(7) Încetarea urmăririi penale şi liberarea persoanei de răspundere penală nu pot avea loc contrar voinţei acesteia ori a reprezentantului legal, inclusiv în cazul cererii de reabilitare a persoanei decedate. În acest caz, urmărirea penală continuă.
(8) Dacă constată că nu este cazul să dispună încetarea urmăririi sau a dispus încetarea parţială ori dacă din alte considerente persistă necesitatea continuării procesului penal, procurorul, după caz, restituie cauza penală organului de urmărire penală, cu indicaţia respectivă, fixînd termenul urmăririi penale, sau ia o altă decizie în conformitate cu prezentul cod.
(9) Concomitent cu încetarea integrală a urmăririi penale, dacă fapta penală nu se impută altei persoane şi nu este necesară continuarea procesului penal, prin aceeaşi ordonanţă se dispune şi clasarea cauzei penale.
(10) Dacă fapta constituie o contravenţie sau dacă liberarea de răspundere penală are loc în conformitate cu art. 55 din Codul penal, procurorul, în condiţiile legii, aplică sancţiunea contravenţională. Dacă aplicarea sancţiunii contravenţionale nu ţine de competenţa procurorului, cauza se transmite imediat instanţei de judecată spre examinare.
Articolul 286. Clasarea procesului penal
Clasarea procesului penal este actul de finalizare a oricăror acţiuni procesuale într-o cauză penală sau pe marginea unei sesizări cu privire la infracţiune. Clasarea procesului penal se dispune printr-o ordonanţă motivată a procurorului, din oficiu sau la propunerea organului abilitat, fie concomitent cu încetarea urmăririi penale sau scoaterea integrală de sub urmărirea penală, fie cînd în cauza penală nu este bănuit sau învinuit şi există una din circumstanţele prevăzute la art. 275 pct. 1)–3).”
89. La articolul 290 alineatul (1), cifrele „10” se substituie cu cifrele „15”, iar cuvintele „aprobată de procurorul ierarhic superior,” se exclud.
90. Articolul 292 se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins:
„(4) Dacă consideră necesar, procurorul, într-un termen rezonabil, efectuează personal acţiunile procesuale pentru completarea urmăririi penale sau pentru refacerea acţiunilor efectuate cu încălcarea dispoziţiilor legale, după care decide terminarea urmăririi penale, restituirea cauzei sau trimiterea ei la alt organ de urmărire penală.”
91. La articolul 295 alineatul (1), cuvîntul „imediat” se substituie cu cuvintele „în termen de cel mult 15 zile”.
92. Articolul 296:
la alineatul (1), textul „într-un termen ce nu va depăşi 3 zile, iar în cazurile complicate şi voluminoase – într-un termen ce nu va depăşi 10 zile” se substituie cu textul „imediat sau în limitele termenului rezonabil”;
la alineatul (5), după cuvintele „Copia de pe rechizitoriu” se introduce textul „şi informaţia cu privire la durata urmăririi penale, la măsurile preventive aplicate, la durata arestării preventive, la corpurile delicte şi locul lor de păstrare, cu privire la acţiunea civilă, la măsurile de ocrotire, la alte măsuri procesuale, precum şi la cheltuielile judiciare”.
93. Articolele 2961 şi 2962 se abrogă.
94. Titlul capitolului VII din titlul I va avea următorul cuprins:
„Articolul 298. Plîngerea împotriva acţiunilor, inacţiunilor
şi actelor organului de urmărire penală şi
ale organului care exercită activitate
specială de investigaţii
(1) Împotriva acţiunilor, inacţiunilor şi actelor organului de urmărire penală şi ale organului care exercită activitate specială de investigaţii pot înainta plîngere bănuitul, învinuitul, reprezentantul lor legal, apărătorul, partea vătămată, partea civilă, partea civilmente responsabilă şi reprezentanţii acestora, precum şi alte persoane ale căror drepturi şi interese legitime au fost lezate de aceste organe.
(2) Plîngerea se adresează procurorului care conduce urmărirea penală şi se depune fie direct la acesta, fie la organul de urmărire penală. În cazurile în care plîngerea a fost depusă la organul de urmărire penală, acesta este obligat să o înainteze, în termen de 48 de ore de la primirea ei, procurorului împreună cu explicaţiile sale sau ale organului care exercită activitate specială de investigaţii, atunci cînd acestea sînt necesare.
(3) Plîngerea depusă în condiţiile prezentului articol nu suspendă executarea acţiunii sau actelor atacate dacă procurorul care conduce urmărirea penală nu consideră aceasta necesar.”
96. La articolul 299, alineatul (1) va avea următorul cuprins:
„(1) Procurorul, în termen de cel mult 15 zile de la primirea plîngerii înaintate în condiţiile art. 298, este obligat să o examineze şi să comunice decizia sa persoanei care a depus plîngerea.”
97. Articolul 2991 va avea următorul cuprins:
„Articolul 2991. Plîngerea împotriva acţiunilor,
inacţiunilor şi actelor procurorului
(1) Persoanele indicate la art. 298 alin. (1) pot depune plîngere împotriva acţiunilor, inacţiunilor şi actelor efectuate sau dispuse de procurorul care conduce urmărirea penală sau exercită nemijlocit urmărirea penală ori împotriva acţiunilor, inacţiunilor şi actelor care au fost efectuate sau dispuse în baza dispoziţiilor date de procurorul respectiv.
(2) Plîngerea împotriva acţiunilor, inacţiunilor şi actelor efectuate sau dispuse de procurorul teritorial sau de cel al procuraturii specializate, precum şi de adjuncţii lor, se examinează de Procurorul General sau adjuncţii lui ori de procurorii şefi de direcţii, secţii şi servicii ale Procuraturii Generale. Plîngerea împotriva acţiunilor, inacţiunilor şi actelor efectuate sau dispuse de procurorii şefi de direcţii, secţii şi servicii ale Procuraturii Generale se examinează de Procurorul General sau adjuncţii lui.
(3) Plîngerea se adresează, în termen de 15 zile din momentul efectuării acţiunii, inacţiunii sau de cînd s-a luat cunoştinţă de act, procurorului ierarhic superior şi se depune fie direct la acesta, fie la procurorul care conduce sau exercită nemijlocit urmărirea penală. În cazul în care plîngerea a fost depusă la procurorul care conduce sau exercită nemijlocit urmărirea penală, acesta este obligat să o înainteze, în termen de 48 de ore de la primirea ei, procurorului ierarhic superior împreună cu explicaţiile sale, atunci cînd acestea sînt necesare.
(4) Ordonanţa prin care procurorul ierarhic superior a soluţionat plîngerea poate fi contestată la judecătorul de instrucţie.”
98. Codul se completează cu articolul 2992 cu următorul cuprins:
„Articolul 2992. Examinarea plîngerii
(1) Plîngerea se examinează de către procurorul ierarhic superior în termenul şi în condiţiile prevăzute la art. 299, care se aplică în mod corespunzător. În cazurile în care plîngerea este admisă, procurorul ierarhic superior este în drept:
1) să schimbe temeiul de drept al actului procesual contestat;
2) să anuleze sau să modifice actul procesual contestat ori unele elemente de fapt în baza cărora s-a dispus actul contestat.
(2) În cazurile în care examinarea plîngerii înaintate este de competenţa judecătorului de instrucţie, procurorul sau, după caz, procurorul ierarhic superior, în termen de 5 zile, trimite plîngerea împreună cu materialele respective de urmărire penală la judecătorul de instrucţie.”
99. Articolul 300:
la alineatul (1), cuvintele „măsurilor operative de investigaţii” se substituie cu cuvintele „măsurilor speciale de investigaţii”;
la alineatul (2), cuvintele „activitate operativă de investigaţii” se substituie cu cuvintele „activitate specială de investigaţii”;
la alineatul (4), cuvintele „măsurii operative de investigaţii” se substituie cu cuvintele „măsurii speciale de investigaţii”.
100. Articolele 303 şi 304 vor avea următorul cuprins:
„Articolul 303. Măsurile speciale de investigaţii
efectuate cu autorizarea judecătorului
de instrucţie
Cu autorizarea judecătorului de instrucţie se efectuează măsurile speciale de investigaţii legate de limitarea inviolabilităţii vieţii private a persoanei, pătrunderea în încăpere contrar voinţei persoanelor care locuiesc în ea.
Articolul 304. Demersurile privind autorizarea efectuării
acţiunilor de urmărire penală, măsurilor
speciale de investigaţii sau aplicării măsurilor
procesuale de constrîngere
(1) Temei pentru începerea procedurii de autorizare a efectuării acţiunilor de urmărire penală, măsurilor speciale de investigaţii sau aplicării măsurilor procesuale de constrîngere îl constituie ordonanţa motivată a organului învestit cu astfel de împuterniciri, în conformitate cu prezentul cod, şi demersul procurorului prin care se solicită acordul pentru efectuarea acţiunilor respective.
(2) Partea descriptivă a ordonanţei va conţine: descrierea faptei incriminate, locul, timpul şi modul săvîrşirii acesteia, forma vinovăţiei, consecinţele infracţiunii în baza cărora se stabilesc acţiunile de urmărire penală sau măsurile speciale de investigaţii necesare pentru a fi efectuate, rezultatele care trebuie să fie obţinute în urma efectuării acestor acţiuni/măsuri, termenul de efectuare a acţiunilor respective, locul efectuării lor, responsabilii de executare, metodele de fixare a rezultatelor şi alte date ce au importanţă pentru adoptarea de către judecătorul de instrucţie a unei hotărîri legale şi întemeiate. La ordonanţă se anexează materialele ce confirmă necesitatea efectuării acestor acţiuni/măsuri.”
101. La articolul 305:
titlul articolului va avea următorul cuprins:
„Articolul 305. Modul de examinare a demersurilor
referitoare la efectuarea acţiunilor de
urmărire penală, măsurilor speciale
de investigaţii sau la aplicarea măsurilor
procesuale de constrîngere”;
la alineatul (1), cuvintele „măsurilor operative de investigaţii” se substituie cu cuvintele „măsurilor speciale de investigaţii”, iar cuvintele „activitatea operativă de investigaţii” – cu cuvintele „activitatea specială de investigaţii”;
alineatul (3) va avea următorul cuprins:
„(3) Demersul referitor la cercetarea domiciliului şi/sau instalarea în el a aparatelor ce asigură supravegherea şi înregistrarea audio şi video, a celor de fotografiat şi de filmat, referitor la supravegherea domiciliului prin utilizarea mijloacelor tehnice, la interceptarea şi înregistrarea comunicărilor, la monitorizarea conexiunilor comunicaţiilor telegrafice şi electronice şi referitor la monitorizarea sau controlul tranzacţiilor financiare şi accesul la informaţia financiară se examinează de judecătorul de instrucţie imediat, dar nu mai tîrziu de 4 ore de la primirea demersului.”
la alineatul (7), cuvintele „măsurii operative de investigaţii” se substituie cu cuvintele „măsurii speciale de investigaţii”;
alineatul (8) va avea următorul cuprins:
„(8) Încheierea judecătorului de instrucţie adoptată în condiţiile prezentului articol poate fi contestată cu recurs la curtea de apel.”
102. La articolul 306, cuvintele „măsurilor operative de investigaţii” se substituie, inclusiv în titlu, cu cuvintele „măsurilor speciale de investigaţii”, cuvintele „măsurile operative de investigaţii” – cu cuvintele „măsurile speciale de investigaţii”, iar după cuvintele „autorizarea acţiunii sau respingerea ei” se introduce textul „în caz de existenţă a obiecţiilor apărătorului, reprezentantului legal, bănuitului, învinuitului, inculpatului, motivîndu-se admiterea sau neadmiterea lor la aplicarea măsurii de constrîngere”.
103. La articolul 307, alineatul (1) va avea următorul cuprins:
„(1) Constatînd necesitatea de a alege în privinţa bănuitului măsura arestării preventive sau arestării la domiciliu, procurorul, din oficiu sau la propunerea ofiţerului de urmărire penală, înaintează în instanţa judecătorească un demers privind alegerea măsurii preventive. În demersul procurorului se indică: fapta care face obiectul bănuirii, prevederile legale în care aceasta se încadrează şi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvîrşită, motivul, temeiul şi necesitatea aplicării arestării preventive sau arestării la domiciliu, precum şi faptul că bănuitului i s-au explicat consecinţele încălcării măsurii preventive. La demers se anexează materialele care confirmă temeiurile de aplicare a arestării preventive sau arestării la domiciliu. Demersul şi materialele care confirmă temeiurile de aplicare a arestării preventive sau arestării la domiciliu se prezintă avocatului în momentul depunerii demersului cu privire la aplicarea arestării preventive sau arestării la domiciliu şi judecătorului de instrucţie.”
104. La articolul 308, alineatul (1) va avea următorul cuprins:
„(1) Constatînd necesitatea de a alege în privinţa învinuitului măsura arestării preventive sau arestării la domiciliu ori de a prelungi durata ţinerii sub arest, procurorul înaintează în instanţa judecătorească un demers privind alegerea măsurii preventive sau prelungirea duratei arestării învinuitului. În demersul procurorului se indică: fapta care face obiectul învinuirii, prevederile legale în care aceasta se încadrează şi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvîrşită, motivul, temeiul şi necesitatea aplicării arestării preventive sau arestării la domiciliu, precum şi faptul că învinuitului i s-au explicat consecinţele încălcării măsurii preventive. La demers se anexează materialele care confirmă temeiurile de aplicare a arestării preventive şi arestării la domiciliu. Demersul şi materialele care confirmă temeiurile de aplicare a arestării preventive sau arestării la domiciliu se prezintă avocatului în momentul depunerii demersului cu privire la aplicarea arestării preventive sau arestării la domiciliu şi judecătorului de instrucţie.”
105. Articolul 313:
în titlu, cuvintele „activitate operativă de investigaţii” se substituie cu cuvintele „activitate specială de investigaţii”;
la alineatul (1), cuvintele „activitate operativă de investigaţii” se substituie cu cuvintele „activitate specială de investigaţii”.
106. La articolul 319, alineatul (1) se completează în final cu textul: „Neînfăţişarea părţii în instanţa de judecată nu împiedică examinarea cauzei dacă în instanţă s-a prezentat avocatul ales sau avocatul care acordă asistenţă juridică garantată de stat, care a luat legătura cu partea reprezentată.”
107. La articolul 320:
titlul articolului se completează în final cu textul „ . Renunţarea la învinuire”;
la alineatul (3), cuvintele „poate fi sancţionat” se substituie cu cuvintele „este sancţionat”;
articolul se completează cu alineatul (5) cu următorul cuprins:
„(5) Dacă, în procesul judecării cauzei, ansamblul de probe cercetate de instanţa de judecată nu confirmă învinuirea adusă inculpatului, procurorul este obligat să renunţe parţial sau integral la învinuire. Renunţarea procurorului la învinuire se face prin ordonanţă motivată şi atrage adoptarea de către instanţa de judecată a unei sentinţe de achitare sau de încetare a procesului penal.”
108. La articolul 322 alineatul (3), cuvintele „poate fi sancţionat” se substituie cu cuvintele „este sancţionat”.
109. La articolul 329 alineatul (2), textul „art. 312” se substituie cu textul „art. 311 şi 312”.
110. La articolul 332 alineatul (1), textul „pct. 2)–9)” se substituie cu textul „pct. 5)–9)”.
111. La articolul 334 alineatul (3), sintagma „Consiliul Baroului” se substituie cu sintagma „Uniunea Avocaţilor”.
112. Articolul 338 va avea următorul cuprins:
„Articolul 338. Soluţionarea cauzei
(1) Judecătorul care judecă cauza unipersonal stabileşte după încheierea susţinerilor orale locul, data şi ora pronunţării hotărîrii motivate.
(2) În cazul în care cauza se judecă de un complet de judecători, în urma deliberării se adoptă dispozitivul hotărîrii sau hotărîrea integrală, în ultimul caz pronunţîndu-se asupra tuturor aspectelor esenţiale. Pronunţarea dispozitivului hotărîrii sau a hotărîrii integrale este publică, fapt despre care se consemnează în procesul-verbal.
(3) Hotărîrea motivată se pronunţă în termen de pînă la 30 de zile. În situaţii excepţionale, cînd, raportată la complexitatea cauzei, pronunţarea nu poate avea loc în termenul prevăzut, instanţa poate amîna pronunţarea pentru cel mult 15 zile.
(4) Copia de pe hotărîrea motivată se înmînează participanţilor prezenţi la şedinţa de judecată. Participanţilor care nu s-au prezentat în şedinţa de judecată li se expediază, în termen de 3 zile, copia de pe hotărîrea motivată.”
113. La articolul 339:
alineatul (6) va avea următorul cuprins:
„(6) Hotărîrea motivată se semnează de toţi judecătorii care au participat la deliberare.”
articolul se completează cu alineatul (8) cu următorul cuprins:
„(8) Dacă unul dintre judecătorii completului de judecată nu are posibilitatea de a semna hotărîrea, în locul lui semnează preşedintele şedinţei, iar dacă şi acesta este în imposibilitate de a semna, în locul lui semnează preşedintele instanţei. În toate cazurile, în hotărîre se menţionează cauza imposibilităţii de a semna.”
114. La articolul 340 alineatul (1), cuvintele „Hotărîrea adoptată” se substituie cu cuvintele „Partea dispozitivă a hotărîrii motivate”.
115. La articolul 341, alineatul (4) se abrogă.
116. Articolul 343 se abrogă.
117. Articolul 344 va avea următorul cuprins:
„Articolul 344. Repartizarea cauzei parvenite pentru
judecare
(1) Cauza penală parvenită în instanţă se repartizează, în termen de o zi, judecătorului sau, după caz, completului de judecată în mod aleatoriu, prin intermediul programului informaţional automatizat de gestionare a dosarelor.
(2) Extrasul din programul informaţional automatizat sau încheierea preşedintelui instanţei de judecată cu privire la repartizarea aleatorie a cauzei se anexează la dosar.”
118. Codul se completează cu articolul 3441 cu următorul cuprins:
„Articolul 3441. Soluţionarea cauzei în procedura
medierii ori împăcării părţilor
(1) În cazul învinuirii persoanei în săvîrşirea unei infracţiuni uşoare ori mai puţin grave, iar în cazul minorilor – şi a unei infracţiuni grave prevăzute la cap. II–VI din Codul penal, precum şi în cazurile prevăzute la art. 276 alin. (1) din prezentul cod, instanţa de judecată, pînă la punerea pe rol a cauzei, în termen de cel mult 3 zile de la data repartizării cauzei, la solicitarea părţilor, adoptă o încheiere prin care dispune efectuarea procedurii medierii ori împăcării părţilor.
(2) Încheierea va cuprinde date de către cine a fost adoptată, date despre persoana învinuită şi esenţa învinuirii, indicaţia de a întreprinde măsuri de soluţionare a cauzei în procedura medierii ori împăcării părţilor, numele mediatorului care va efectua procedura de mediere, stabilind un nou termen rezonabil pentru mediere.
(3) Încheierea se transmite mediatorului, persoanei învinuite, părţii vătămate, procurorului şi apărătorului.
(4) Mediatorul purcede imediat la efectuarea procedurii de mediere şi, dacă părţile s-au conciliat, întocmeşte un contract de mediere, care se semnează de către părţi şi se prezintă instanţei de judecată în procedura căreia se află cauza penală. În cazul în care concilierea părţilor nu a avut loc, mediatorul întocmeşte un aviz motivat, pe care îl prezintă instanţei de judecată.”
119. Articolul 351 se completează cu alineatul (31) cu următorul cuprins:
„(31) La stabilirea datei şi orei pentru judecarea cauzei se va lua în considerare complexitatea acţiunilor ce urmează a fi întreprinse de către părţi pînă la judecarea cauzei, numărul şi posibilitatea de prezentare a părţilor, martorilor, reprezentanţilor, apărătorului, însă nu poate depăşi termenul de 30 de zile de la data desfăşurării şedinţei preliminare. În cazul prevăzut la alin. (6), termenul poate fi prelungit cu 15 zile.”
120. În titlul II capitolul III, secţiunea 1 se completează cu articolul 3641 cu următorul cuprins:
„Articolul 3641. Judecata pe baza probelor administrate
în faza de urmărire penală
(1) Pînă la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara, personal prin înscris autentic, că recunoaşte săvîrşirea faptelor indicate în rechizitoriu şi solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
(2) Judecata nu poate avea loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, decît dacă inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele indicate în rechizitoriu şi nu solicită administrarea de noi probe.
(3) În cadrul şedinţei preliminare sau pînă la începerea cercetării judecătoreşti, instanţa îl întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi asupra cărora nu are obiecţii, apoi acordă cuvîntul procurorului, părţii vătămate şi celorlalte părţi asupra cererii formulate.
(4) Instanţa de judecată admite, prin încheiere, cererea dacă din probele administrate rezultă că faptele inculpatului sînt stabilite şi dacă sînt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse şi procedează la audierea inculpatului potrivit regulilor de audiere a martorului.
(5) În caz de admitere a cererii, preşedintele explică persoanei vătămate dreptul de a deveni parte civilă şi întreabă partea civilă, partea civilmente responsabilă dacă propun administrarea de probe, după care instanţa procedează la dezbateri judiciare. Dezbaterile judiciare se compun din discursurile procurorului, apărătorului şi inculpatului, care pot lua încă o dată cuvîntul în formă de replică.
(6) În caz de admitere a cererii privind judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, sentinţa se adoptă în condiţiile prevăzute de prezentul cod, cu derogările din prezentul articol.
(7) În caz de soluţionare a cauzei prin aplicarea prevederilor alin. (1), dispoziţiile art. 382–398 se aplică în mod corespunzător. Partea introductivă a sentinţei conţine, pe lîngă datele expuse la art. 393, menţiunea despre judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
(8) Inculpatul care a recunoscut săvîrşirea faptelor indicate în rechizitoriu şi a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată în folosul comunităţii şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă. Dacă pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă, se aplică pedeapsa închisorii de 30 de ani.
(9) În caz de respingere a cererii, instanţa dispune judecarea cauzei în procedură generală.”
121. La articolul 373 alineatul (2), cuvintele „interceptarea comunicărilor, examinarea corespondenţei ridicate” se substituie cu cuvintele „efectuarea măsurilor speciale de investigaţii”.
122. La articolul 383, alineatul (2) va avea următorul cuprins:
„(2) La reluarea cercetării judecătoreşti, în caz de neprezentare a părţilor la pronunţare, instanţa numeşte o nouă dată pentru şedinţă, ce nu poate depăşi termenul de 15 zile de la data stabilită pentru pronunţare, cu citarea părţilor şi a persoanelor interesate.”
123. Articolul 393 se completează cu punctul 7) cu următorul cuprins:
„7) datele referitoare la termenul de examinare a cauzei.”
124. Articolul 399 se abrogă.
125. La articolul 400, alineatul (1) va avea următorul cuprins:
„(1) Sentinţele pot fi atacate cu apel în vederea unei noi judecări în fapt şi în drept a cauzei, cu excepţia sentinţelor pronunţate de către instanţele judecătoreşti privind infracţiunile pentru a căror săvîrşire legea prevede exclusiv pedeapsă nonprivativă de libertate.”
126. Articolul 402:
la alineatul (1), textul „sau, în cazul înaintării cererii în condiţiile art. 399 alin. (2), de la data înmînării copiei de pe sentinţa redactată” se exclude;
alineatul (2) se abrogă.
127. La articolul 404 alineatul (1), cuvintele „sau redactarea” se exclud.
128. La articolul 405 alineatul (3), cuvîntul „primarul” se substituie cu cuvintele „secretarul consiliului local al”.
129. Articolul 406 se abrogă.
130. La articolul 407 alineatul (2), cuvîntul „doar” se substituie cu cuvîntul „şi”.
131. La articolul 412, alineatul (1) va avea următorul cuprins:
„(1) Cauzele penale parvenite cu apel se repartizează în ordinea prevăzută la art. 344.”
132. Articolele 413 şi 414 vor avea următorul cuprins:
„Articolul 413. Procedura judecării apelului
(1) La judecarea apelului se aplică regulile generale pentru judecarea cauzelor în primă instanţă, cu excepţiile prevăzute în Partea specială titlul II capitolul IV secţiunea 1.
(2) Preşedintele şedinţei anunţă cauza ce urmează a fi judecată şi verifică prezenţa părţilor, apoi anunţă numele şi prenumele judecătorilor din completul de judecată, ale procurorului, ale grefierului, precum şi ale interpretului şi traducătorului dacă aceştia participă, ale apărătorului şi precizează dacă nu au fost formulate cereri de recuzare. După aceasta, preşedintele şedinţei verifică dacă părţile prezente au făcut alte cereri sau demersuri şi asupra lor instanţa de apel dă o încheiere.
(3) Instanţa de apel, la cererea părţilor, poate cerceta suplimentar probele administrate în primă instanţă şi poate administra probe noi.
(4) În cazul în care invocă necesitatea administrării de noi probe, părţile trebuie să indice aceste probe şi mijloacele cu ajutorul cărora pot fi administrate, precum şi motivele care au împiedicat prezentarea lor în primă instanţă.
(5) Preşedintele şedinţei oferă cuvîntul apelantului, intimatului, apărătorilor şi reprezentanţilor lor, apoi procurorului. Dacă între apelurile declarate se află şi apelul procurorului, primul cuvînt îl are acesta.
(6) Părţile au dreptul la replică cu privire la chestiunile noi apărute în procesul dezbaterilor.
(7) Inculpatul are cel din urmă cuvîntul.
(8) În şedinţa de judecată se întocmeşte un proces-verbal în conformitate cu prevederile art. 336.
Articolul 414. Judecarea apelului
(1) Instanţa de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanţă, conform materialelor din cauza penală, şi în baza oricăror probe noi prezentate instanţei de apel.
(2) Instanţa de apel verifică declaraţiile şi probele materiale examinate de prima instanţă prin citirea lor în şedinţa de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal.
(3) În cazul în care declaraţiile persoanelor care au fost audiate în prima instanţă se contestă de către părţi, la solicitarea acestora, persoanele care le-au depus pot fi audiate în instanţa de apel conform regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanţă.
(4) În vederea soluţionării apelului, instanţa de apel poate da o nouă apreciere probelor.
(5) Instanţa de apel se pronunţă asupra tuturor motivelor invocate în apel.
(6) Instanţa de apel nu este în drept să-şi întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanţă dacă ele nu au fost verificate în şedinţa de judecată a instanţei de apel şi nu au fost consemnate în procesul-verbal.
(7) În cazul sesizării de către părţi a nerespectării termenului rezonabil de judecare a cauzei de către prima instanţă, instanţa de apel se expune şi asupra nerespectării acestui termen.”
133. Articolul 415:
alineatul (1):
la punctul 2), cuvintele „rejudecă cauza” se exclud;
alineatul se completează cu punctul 3) cu următorul cuprins:
„3) admite apelul, casează sentinţa primei instanţe şi dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărîre a fost anulată. Rejudecarea de către instanţa a cărei hotărîre a fost anulată se dispune numai atunci cînd nu a fost citat inculpatul, nu i s-a asigurat dreptul la interpret, nu a fost asistat de un avocat sau au fost încălcate prevederile art. 33–35.”
articolul se completează cu alineatul (21) cu următorul cuprins:
„(21) Judecînd apelul declarat împotriva sentinţei de achitare, instanţa de apel nu este în drept să pronunţe o hotărîre de condamnare fără audierea învinuitului prezent, precum şi a martorilor acuzării solicitaţi de părţi. Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care declaraţiile lor constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanţial condamnarea inculpatului.”
134. La articolul 417, alineatul (1) se completează cu punctele 51) şi 91) cu următorul cuprins:
„51) datele referitoare la termenul de examinare a cauzei;”
„91) menţiunea cu privire la ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul trebuie să-şi reia cursul. În caz contrar, toate actele procedurale sînt desfiinţate de drept;”.
135. La articolul 418:
alineatul (1) va avea următorul cuprins:
„(1) Deliberarea şi adoptarea deciziei se efectuează conform prevederilor art. 338 şi 339.”
alineatele (2), (3), (4) şi (5) se abrogă;
la alineatul (6), cuvîntul „redactarea” se substituie cu cuvîntul „pronunţarea”.
136. Articolul 419 se completează în final cu textul „ , care se aplică în mod corespunzător”.
137. În titlul II capitolul IV, secţiunea 1 se completează cu articolul 4191 cu următorul cuprins:
„Articolul 4191. Limitele rejudecării
Instanţa de rejudecare trebuie să se conformeze hotărîrii instanţei de apel în măsura în care situaţia de fapt rămîne cea avută în vedere la soluţionarea apelului.”
138. Articolul 422 va avea următorul cuprins:
„Articolul 422. Termenul de declarare
Termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunţării deciziei.”
139. Articolul 427 alineatul (1):
la punctul 1), cuvintele „după materie sau” se exclud;
la punctul 6), textul „dispozitivul hotărîrii redactate nu corespunde cu dispozitivul pronunţat după deliberare” se substituie cu textul „instanţa a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluţia instanţei”;
punctul 10) va avea următorul cuprins:
„10) s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale;”.
140. Articolul 433 se completează cu alineatul (5) cu următorul cuprins:
„(5) Recursul se judecă în termen rezonabil.”
141. La articolul 436 alineatul (4), textul „ , precum şi în cazul cînd procurorul la rejudecare în instanţa de apel, formulează o nouă învinuire mai gravă potrivit art. 326” se exclude.
142. La articolul 437 alineatul (1), punctul 2) se abrogă.
143. La articolul 439, alineatul (1) va avea următorul cuprins:
„(1) Termenul de recurs împotriva hotărîrilor pentru care legea nu prevede calea de atac a apelului este de 15 zile de la data pronunţării hotărîrii.”
144. La articolul 452, alineatele (2) şi (3) se abrogă.
145. Articolele 453 şi 454 vor avea următorul cuprins:
„Articolul 453. Temeiurile pentru recurs în anulare
(1) Hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii.
(2) Recursul în anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în prezentul articol sau este declarat repetat.
Articolul 454. Termenul de declarare a recursului în
anulare
Recursul în anulare poate fi declarat în termen de 6 luni de la data rămînerii irevocabile a hotărîrii judecătoreşti sau, în cazul în care cererea a fost comunicată Guvernului Republicii Moldova de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, de la data comunicării ei.”
146. La articolul 455 alineatul (2) punctul 7), textul „ , iar în cazul declarării recursului în anulare în defavoarea condamnatului sau a persoanei achitate ori în privinţa căreia a fost încetat procesul penal – care viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată, şi prin ce cauza dată prezintă interes deosebit pentru jurisprudenţă” se exclude.
147. Articolul 456:
la alineatul (2), cuvintele „sau împotriva hotărîrii Plenului” se exclud;
la alineatul (3), sintagma „Plenului Curţii Supreme de Justiţie” se substituie cu sintagma „Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie”.
148. La articolul 457 alineatul (1), sintagma „Plenul Curţii Supreme de Justiţie” se substituie cu sintagma „Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie”.
149. La articolul 458, alineatul (3) va avea următorul cuprins:
„(3) Revizuirea poate fi cerută în cazurile în care:
1) s-a constatat, prin sentinţă penală irevocabilă, comiterea unei infracţiuni în timpul urmăririi penale sau în legătură cu judecarea cauzei;
2) s-au stabilit alte circumstanţe de care instanţa nu a avut cunoştinţă la emiterea hotărîrii şi care, independent sau împreună cu circumstanţele stabilite anterior, dovedesc că cel condamnat este nevinovat ori a săvîrşit o infracţiune mai puţin gravă sau mai gravă decît cea pentru care a fost condamnat sau dovedesc că cel achitat sau persoana cu privire la care s-a dispus încetarea procesului penal este vinovat/vinovată;
3) două sau mai multe hotărîri judecătoreşti irevocabile nu se pot concilia;
4) Curtea Constituţională a recunoscut drept neconstituţională prevederea legii aplicată în cauza respectivă.”
150. La articolul 460:
alineatul (1) se completează în final cu textul: „În cazul temeiurilor prevăzute la art. 458 alin. (3) pct. 3) şi 4), procedura de revizuire se deschide în baza cererii adresate instanţei de judecată care a judecat cauza în primă instanţă.”
la alineatul (4), după cuvintele „să sesizeze procurorul” se introduc cuvintele „sau, după caz, instanţa de judecată”;
la alineatul (6), textul „art. 458” se substituie cu textul „art. 458 alin. (3) pct. 1)–3)”;
articolul se completează cu alineatul (61) cu următorul cuprins:
„(61) Dacă se constată existenţa temeiului prevăzut la art. 458 alin. (3) pct. 4), instanţa de judecată admite prin încheiere cererea şi rejudecă cauza.”
151. Codul se completează cu articolele 4641, 4651– 4654 cu următorul cuprins:
„Articolul 4641. Revizuirea cauzei în urma pronunţării
hotărîrii de către Curtea Europeană
a Drepturilor Omului
(1) Hotărîrile irevocabile pronunţate în cauzele în care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau a libertăţilor fundamentale ale omului ori a dispus scoaterea cauzei de pe rol ca urmare a soluţionării amiabile a litigiului dintre stat şi reclamanţi pot fi supuse revizuirii dacă cel puţin una dintre consecinţele grave ale încălcării Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a protocoalelor adiţionale la aceasta continuă să se producă şi nu poate fi remediată decît prin revizuirea hotărîrii pronunţate.
(2) Pot cere revizuirea:
a) persoana al cărei drept a fost încălcat;
b) rudele condamnatului, chiar după moartea acestuia, numai dacă cererea este formulată în favoarea condamnatului;
c) procurorul.
(3) Cererea de revizuire se depune la Curtea Supremă de Justiţie, care judecă cererea în complet format din 5 judecători.
(4) Cererea de revizuire se face în termen de un an de la data publicării hotărîrii Curţii Europene a Drepturilor Omului în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
(5) După sesizare, instanţa poate dispune, din oficiu, la propunerea procurorului sau la cererea părţii, suspendarea executării hotărîrii atacate.
(6) Participarea procurorului la examinarea cauzei este obligatorie.
(7) La judecarea cererii de revizuire, părţile se citează. Părţii aflate în detenţie i se asigură prezenţa la judecată.
(8) Dacă părţile sînt prezente la judecarea cererii de revizuire, instanţa ascultă şi mărturiile acestora.
(9) Instanţa examinează cererea în baza actelor cauzei penale şi se pronunţă prin decizie.
(10) Instanţa respinge cererea în cazul în care constată că este tardivă sau neîntemeiată.
(11) Dacă constată că cererea este întemeiată, instanţa:
1) desfiinţează, în parte, hotărîrea atacată sub aspectul dreptului încălcat şi rejudecă cauza potrivit dispoziţiilor art. 434–436, care se aplică în mod corespunzător;
2) dispune, în cazul în care este necesară administrarea de probe, rejudecarea în ordine de revizuire la instanţa de judecată în faţa căreia s-a produs încălcarea dreptului.
(12) Examinarea cauzei se efectuează conform procedurii de revizuire.”
„Articolul 4651. Recursul în interesul legii
(1) Recursul în interesul legii este calea extraordinară de atac prin care se asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii penale şi de procedură penală pe întreg teritoriul ţării.
(2) Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, preşedintele Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie, Procurorul General sau preşedintele Uniunii Avocaţilor poate să ceară Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie să se pronunţe asupra problemelor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti învestite cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă.
(3) Cererea trebuie să cuprindă soluţiile diferite date problemei de drept şi motivarea acestora, jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale, a Curţii Europene a Drepturilor Omului, opiniile exprimate în doctrină relevante în domeniu, precum şi soluţia ce se propune a fi pronunţată în recursul în interesul legii.
(4) Cererea de recurs în interesul legii trebuie să fie însoţită, sub sancţiunea respingerii ca inadmisibilă, de copii ale hotărîrilor judecătoreşti irevocabile din care rezultă că problemele de drept care formează obiectul judecăţii au fost soluţionate în mod diferit de instanţele judecătoreşti învestite cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă.
Articolul 4652. Condiţiile de admisibilitate
Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecăţii au fost soluţionate în mod diferit prin hotărîri judecătoreşti irevocabile, care se anexează la cerere.
Articolul 4653. Judecarea recursului în interesul legii
(1) Recursul în interesul legii se judecă de Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie. Pentru judecarea cauzei sub toate aspectele, Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie poate completa completul de judecată cu trei judecători din alt colegiu al Curţii Supreme de Justiţie.
(2) La primirea cererii, preşedintele Curţii Supreme de Justiţie desemnează în mod aleatoriu trei judecători din Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie pentru a întocmi un raport asupra recursului în interesul legii.
(3) În vederea întocmirii raportului, preşedintele completului de judecată poate solicita opinia scrisă a unor specialişti recunoscuţi în domeniu asupra chestiunilor de drept soluţionate diferit.
(4) Raportul cuprinde soluţiile diferite date problemei de drept şi motivarea pe care acestea se fundamentează, jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale, a Curţii Europene a Drepturilor Omului, opiniile exprimate în doctrină relevante în domeniu, precum şi opinia specialiştilor consultaţi. Totodată, judecătorii raportori întocmesc şi motivează proiectul soluţiei ce se propune a fi dată recursului în interesul legii.
(5) Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie fixează termenul de judecare a recursului în interesul legii. Şedinţa Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie se convoacă de preşedintele instanţei cu cel puţin 20 de zile înainte de desfăşurarea acesteia. La convocare fiecare judecător primeşte o copie de pe raportul cu soluţia propusă.
(6) La şedinţă participă toţi judecătorii în funcţie care fac parte din Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie, cu excepţia celor care din motive obiective nu pot participa. Şedinţa are loc în prezenţa a cel puţin 2/3 din numărul judecătorilor în funcţie. Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie prezidează şedinţa Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie la judecarea recursului în interesul legii.
(7) Recursul în interesul legii se susţine în faţa Plenului Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie de către Procurorul General, preşedintele Uniunii Avocaţilor sau de către judecătorul desemnat de preşedintele Curţii Supreme de Justiţie.
(8) Recursul în interesul legii se judecă în cel mult 3 luni de la data sesizării instanţei, iar soluţia se adoptă cu votul majorităţii judecătorilor prezenţi. Abţinerea de la vot este interzisă.
Articolul 4654. Hotărîrea şi efectele ei
(1) Asupra cererii de recurs în interesul legii se pronunţă prin decizie.
(2) Decizia pronunţată în interesul legii este obligatorie din ziua pronunţării şi nu are efect asupra cauzelor deja soluţionate printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă.
(3) Decizia motivată se publică.”
152. La articolul 468 alineatul (1), textul: „Hotărîrile pronunţate în primă instanţă de către curţile de apel se execută de către organul însărcinat cu punerea în executare a hotărîrilor judecătoreşti de pe lîngă judecătoria în raza teritorială a căreia îşi are sediul curtea de apel.” se exclude.
153. La articolul 469 alineatul (1), punctul 14) se completează în final cu textul „ , precum şi excluderii din hotărîrea de condamnare a unor capete de acuzare dacă persoana condamnată a fost extrădată”.
154. La articolul 470 alineatul (1), textul „6), 8)–16)” se substituie cu textul „6)–16)”.
155. Articolul 471:
la alineatul (1), după cuvintele „ori la demersul organului sau instituţiei care pune în executare pedeapsa” se introduce textul „ori la demersul procurorului care exercită supravegherea organului sau instituţiei care pune în executare pedeapsa. În cazul soluţionării chestiunilor prevăzute la art. 469 alin. (1) pct. 1), 4), 7)–9), instituţia care pune în executare pedeapsa este obligată să prezinte raportul de evaluare privind comportamentul condamnatului”;
la alineatul (3), cuvintele „La soluţionarea” se substituie cu textul: „Chestiunile prevăzute la art. 469 şi 473 se soluţionează doar în sediul instanţei de judecată în şedinţă publică. La soluţionarea”.
156. La articolul 474, alineatul (2) va avea următorul cuprins:
„(2) Dispoziţiile prezentului capitol se aplică în privinţa persoanelor care, la momentul desfăşurării acţiunii procesuale, nu au împlinit vîrsta de 18 ani. Dispoziţiile privind obiectul probatoriului, durata reţinerii sau arestării preventive, liberarea de răspundere penală se aplică şi după atingerea vîrstei de 18 ani.”
157. Articolul 475 se completează cu alineatul (3) cu următorul cuprins:
„(3) Pentru circumstanţele prevăzute în prezentul articol organul de urmărire penală dispune întocmirea referatului presentinţial de evaluare psihosocială a minorului.”
158. Articolul 479 se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins:
„(4) Bănuitul, învinuitul, inculpatul minor poate cere motivat înlăturarea pedagogului şi înlocuirea acestuia cu altul.”
159. Codul se completează cu articolul 4811 cu următorul cuprins:
„Articolul 4811. Drepturile şi obligaţiile martorului minor
(1) Martorul minor are următoarele drepturi:
1) să fie reprezentat la toate etapele procesului de un reprezentant legal şi de avocat;
2) să fie confidenţial în toate etapele procesului penal;
3) să tacă şi să nu se incrimineze pe el însuşi sau pe rudele sale;
4) să facă declaraţii în limba lui maternă sau într-o limba pe care o vorbeşte;
5) să fie asistat gratuit de un interpret;
6) să dispună de alte drepturi procedurale ale martorului prevăzute la art. 90.
(2) Martorul minor în vîrstă de 14–16 ani are dreptul:
1) să recuze interpretul, pedagogul, psihologul implicat la audiere;
2) să refuze participarea reprezentantului;
3) să scrie personal declaraţii, cereri, plîngeri împotriva ofiţerului de urmărire penală, procurorului şi instanţei de judecată.
(3) Refuzul martorului minor la reprezentantul legal nu este obligatoriu pentru ofiţerul de urmărire penală, pentru procuror şi pentru instanţa de judecată.
(4) Martorul minor în vîrsta de 16–18 ani, pe lîngă drepturile prevăzute la alin. (1) şi (2), dispune de toate drepturile şi obligaţiile unui martor, de dreptul de a fi informat despre toate cererile făcute de reprezentantul lui, precum şi de a formula obiecţii asupra acestor acţiuni. În cazul în care, după o discuţie în comun, martorul minor nu şi-a retras obiecţiile, reprezentantul legal trebuie să-şi retragă cererea.
(5) Utilizarea forţei fizice împotriva unui martor minor, inclusiv aducerea forţată, este interzisă în toate fazele procesului penal.”
160. La articolul 505, alineatul (4) se abrogă.
161. Articolul 518 va avea următorul cuprins:
„Articolul 518. Decizia instanţei
(1) Deliberarea şi adoptarea deciziei se efectuează conform prevederilor art. 338, 339 şi 340.
(2) După redactarea deciziei, instanţa de apel remite cauza penală, în termen de cel mult 5 zile, instanţei de fond pentru luarea măsurilor de executare, fapt despre care se informează părţile.”
162. Capitolul IX din titlul III se completează cu secţiunea 12 cu următorul cuprins:
(1) Autorităţile competente din cel puţin două state pot să constituie, de comun acord, o echipă comună de investigaţii cu un obiectiv precis şi pentru o durată limitată, care poate fi prelungită cu acordul tuturor părţilor, în vederea desfăşurării urmăririi penale în unul sau în mai multe din statele care constituie echipa. Componenţa echipei comune de investigaţii este decisă de comun acord.
(2) Echipa comună de investigaţii poate fi creată atunci cînd:
1) în cadrul unei urmăriri penale în curs în statul solicitant se impune efectuarea unor urmăriri penale dificile care implică mobilizarea unor mijloace importante ce privesc şi alte state;
2) mai multe state efectuează urmăriri penale care necesită o acţiune coordonată şi concertată în statele respective.
(3) Cererea de formare a echipei comune de investigaţii poate fi formulată de orice stat implicat. Echipa comună de investigaţii este formată în unul dintre statele în care urmează a fi efectuată urmărirea penală.
(4) Cererea de formare a echipei comune de investigaţii cuprinde autoritatea care a înaintat cererea, obiectul şi motivul cererii, identitatea şi naţionalitatea persoanei în cauză, numele şi adresa destinatarului, dacă este cazul şi propuneri referitoare la componenţa acesteia.
(5) Componenţii echipei comune de investigaţii desemnaţi de autorităţile Republicii Moldova au calitatea de membri, în timp ce membrii desemnaţi de un stat străin au calitatea de membri detaşaţi.
(6) Activitatea echipei comune de investigaţii pe teritoriul Republicii Moldova se desfăşoară potrivit următoarelor reguli:
1) conducătorul echipei comune de investigaţii este un reprezentant al autorităţii care participă la urmărirea penală din statul membru pe teritoriul căruia funcţionează echipa şi acţionează în limitele competenţelor ce îi revin conform dreptului său naţional;
2) acţiunile echipei se desfăşoară conform legii Republicii Moldova. Membrii echipei şi membrii detaşaţi îşi execută sarcinile sub responsabilitatea persoanei prevăzute la pct. 1), ţinînd seama de condiţiile stabilite de propriile autorităţi în acordul privind formarea echipei.
(7) Membrii detaşaţi pe lînga echipa comuna de investigaţii sînt abilitaţi să fie prezenţi la efectuarea oricăror acte procedurale, cu excepţia cazului cînd conducătorul echipei, din motive speciale, decide contrariul.
(8) Atunci cînd echipa comună de investigaţii urmează să efectueze acte procedurale pe teritoriul statului solicitant, membrii detaşaţi pot cere autorităţilor lor competente să efectueze actele respective.
(9) Un membru detaşat pe lîngă echipa comună de investigaţii poate, conform dreptului său naţional şi în limitele competenţelor sale, să furnizeze echipei informaţiile care sînt la dispoziţia statului care l-a detaşat, în scopul derulării urmăririi penale efectuate de echipă.
(10) Informaţiile obţinute în mod obişnuit de un membru sau un membru detaşat în cadrul participării la o echipă comună de investigaţii şi care nu pot fi obţinute în alt mod de către autorităţile competente ale statelor implicate pot fi utilizate:
1) în scopul pentru care a fost creată echipa;
2) pentru a descoperi, a cerceta sau a urmări alte infracţiuni, cu consimţămîntul statului pe teritoriul căruia au fost obţinute informaţiile;
3) pentru a preveni un pericol iminent şi serios pentru securitatea publică, respectînd dispoziţiile prevăzute la pct. 2);
4) în alte scopuri, dacă acest lucru este convenit de către statele care au format echipa.
(11) În cazul echipelor comune de investigaţii care funcţionează pe teritoriul Republicii Moldova, membrii detaşaţi ai echipei sînt asimilaţi membrilor din partea Republicii Moldova în ceea ce priveşte infracţiunile săvîrşite împotriva acestora sau de către aceştia.”
163. La articolul 559, alineatul (1) va avea următorul cuprins:
„(1) Demersul ministrului justiţiei sau al Procurorului General privind recunoaşterea hotărîrii instanţei străine urmează să fie motivat şi se soluţionează de către instanţa judecătorească în a cărei raza teritorială se află Ministerul Justiţiei sau Procuratura Generală.”
164. Capitolul IX din titlul III se completează cu secţiunea a 5-a cu următorul cuprins:
în caz de extrădare
(1) În cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate şi condamnate în lipsa acesteia, cauza va putea fi rejudecată, la cererea condamnatului, de către instanţa care a judecat în primă instanţă. Cererea de rejudecare poate fi depusă în termen de 6 luni de la predarea condamnatului autorităţilor Republicii Moldova.
(2) Procesul penal nu poate fi redeschis în cazul în care persoana condamnată a solicitat să fie judecată în lipsa ei.
(3) Dispoziţiile art. 463–465 se aplică în mod corespunzător.”
Art. II. – (1) Prezenta lege intră în vigoare în termen de 3 luni de la data publicării.
(2) Începînd cu data intrării în vigoare a prezentei legi, toate cauzele penale în judecată se vor transmite la instanţele judecătoreşti competente.
(3) Cauzele penale transmise pentru examinare în fond la curţile de apel se vor transmite, în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, instanţelor judecătoreşti competente, dacă nu a fost stabilită data şedinţei de judecată.
(4) Cauzele penale aflate la examinare în fond la curţile de apel pentru care a fost stabilită data şedinţei de judecată se examinează în termen de 3 luni. Dacă, în termen de 3 luni, nu a fost pronunţat niciun act judecătoresc de dispoziţie, cauzele se transmit, în termen de 15 zile, spre examinare instanţelor judecătoreşti competente.
(5) Recursurile depuse împotriva hotărîrilor pronunţate în primă instanţă de curţile de apel se vor examina de către Curtea Supremă de Justiţie conform prevederilor Codului de procedură penală.
(6) Guvernul, în termen de 3 luni de la data publicării prezentei legi, va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege.
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Marian LUPU
Nr. 66. Chişinău, 5 aprilie 2012.
Art. I. – Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14 martie 2003 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr. 104–110, art. 447), cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. La articolul 1, alineatul (1) se completează în final cu textul: „Procesul penal se consideră început din momentul sesizării sau autosesizării organului competent despre pregătirea sau săvîrşirea unei infracţiuni.”
2. Articolul 6:
se completează cu punctul 111) cu următorul cuprins:
„111) eroare gravă de fapt – stabilirea eronată a faptelor, în existenţa sau inexistenţa lor, prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conţinutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greşită a probelor;”
la punctul 20), cuvintele „activitate operativă de investigaţie” se substituie cu cuvintele „activitate specială de investigaţii”;
articolul se completează cu punctul 371) cu următorul cuprins:
„371) procuror ierarhic superior – procurorul teritorial, procurorul specializat şi adjunctul lui, procurorul municipiului Chişinău şi cel al Găgăuziei, precum şi adjuncţii lor, şefii de subdiviziuni ale Procuraturii Generale responsabili de urmărirea penală şi adjuncţii lor, prim-adjunctul şi adjuncţii Procurorului General, Procurorul General;”.
3. Articolul 7 se completează cu alineatele (8) şi (9) cu următorul cuprins:
„(8) Hotărîrile definitive ale Curţii Europene a Drepturilor Omului sînt obligatorii pentru organele de urmărire penale, procurori şi instanţele de judecată.
(9) Deciziile Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie pronunţate ca urmare a examinării recursului în interesul legii sînt obligatorii pentru instanţele de judecată în măsura în care situaţia de fapt şi de drept pe cauză rămîne cea care a existat la soluţionarea recursului.”
4. La articolul 30:
alineatul (7) va avea următorul cuprins:
„(7) Recursul în anulare se judecă de către Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă de cel puţin 2/3 din numărul total al judecătorilor din cadrul colegiului.”
articolul se completează cu alineatul (8) cu următorul cuprins:
„(8) Recursul în interesul legii se judecă de către Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă de cel puţin 2/3 din numărul total al judecătorilor din cadrul colegiului.”
5. La articolul 33 alineatul (3), sintagma „Plenului Curţii Supreme de Justiţie” se substituie, în ambele cazuri, cu sintagma „Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie”.
6. Articolul 36 va avea următorul cuprins:
„Articolul 36. Competenţa judecătoriei
Judecătoria judecă în primă instanţă cauzele penale privind infracţiunile prevăzute de Partea specială a Codului penal, cu excepţia celor prevăzute la art. 39 alin. (1), demersurile şi plîngerile împotriva hotărîrilor şi acţiunilor procurorului, ale organului de urmărire penală, precum şi examinează chestiunile legate de executarea sentinţei şi alte chestiuni date prin lege în competenţa sa.”
7. La articolul 38, punctul 1) se abrogă.
8. La articolul 39:
punctul 2) va avea următorul cuprins:
„2) ca instanţă de recurs, judecă recursurile împotriva hotărîrilor pronunţate de către instanţele de apel;”
articolul se completează cu punctele 31) şi 32) cu următorul cuprins:
„31) judecă recursurile în interesul legii;
32) soluţionează cererile de revizuire a cauzelor în urma pronunţării unei hotărîri de condamnare a Republicii Moldova la Curtea Europeană a Drepturilor Omului;”
punctul 6) va avea următorul cuprins:
„6) soluţionează cererile de strămutare.”
9. Articolul 41:
la punctul 5), cuvintele „a sechestrului corespondenţei” se substituie cu cuvintele „reţinerii, cercetării, predării, percheziţionării sau ridicării trimiterilor poştale”;
la punctul 6), textul „art.109 şi 110” se substituie cu textul „art. 109, 110 şi 1101”;
articolul se completează cu punctele 62), 63) şi 64) cu următorul cuprins:
„62) autorizarea, la demersul procurorului, a efectuării măsurilor speciale de investigaţii, date prin lege în competenţa sa;
63) examinarea contestaţiilor depuse asupra acţiunilor procurorului ierarhic superior;
64) examinarea excluderii din hotărîre a unor capete de învinuire dacă persoana condamnată a fost extrădată;”.
10. Articolul 42 se completează cu alineatul (8) cu următorul cuprins:
„(8) În cazul în care infracţiunea a fost săvîrşită de două sau mai multe persoane, instanţa de judecată poate dispune indivizibilitatea cauzei, dacă aceasta este necesară pentru buna înfăptuire a justiţiei în termene rezonabile şi dacă aceasta nu va împiedica respectarea drepturilor părţilor.”
11. Articolul 44:
la alineatul (2), cuvintele „după materie sau” se exclud;
alineatul (3) se abrogă.
12. Articolul 48 va avea următorul cuprins:
„Articolul 48. Procedura de înştiinţare a părţilor şi
de examinare a cererii de strămutare
(1) Curtea Supremă de Justiţie recepţionează cererea de strămutare şi înştiinţează partea adversă prin scrisoare recomandată, fixînd un termen de prezentare a referinţei. Termenul de prezentare a referinţei nu poate depăşi 7 zile de la data recepţionării de către parte a cererii de strămutare.
(2) Cererea de strămutare se examinează în lipsa părţilor în complet format din 3 judecători ai Curţii Supreme de Justiţie. Neprezentarea referinţei nu împiedică examinarea cererii de strămutare.”
13. Articolul 49 se completează cu alineatele (22), (4) şi (5) cu următorul cuprins:
„(22) Curtea Supremă de Justiţie hotărăşte în ce măsură se menţin actele îndeplinite de către instanţa la care s-a aflat cauza pînă la strămutare.”
„(4) După strămutarea cauzei, căile de atac se judecă de instanţa ierarhic superioară instanţei la care s-a strămutat cauza.
(5) Hotărîrea Curţii Supreme de Justiţie este irevocabilă.”
14. La articolul 50:
alineatul unic devine alineatul (1);
articolul se completează cu alineatul (2) cu următorul cuprins:
„(2) Circumstanţele noi vor fi examinate de către Curtea Supremă de Justiţie numai în cazul în care părţile nu le-au invocat la prima judecare din motiv că nu le cunoşteau sau erau în imposibilitate de a le prezenta.”
15. Articolul 51:
la alineatul (1), cuvintele „cu funcţie de răspundere” se exclud, iar după cuvîntul „exercită” se introduc cuvintele „sau, după caz, conduce”;
alineatul (3) se completează în final cu textul „privind înlăturarea încălcărilor de lege şi omisiunilor admise la efectuarea şi/sau la conducerea urmăririi penale”;
articolul se completează cu alineatul (31) cu următorul cuprins:
„(31) Indicaţiile date de procurorul ierarhic superior pot fi contestate de procuror la Procurorul General şi adjuncţii lui. Procurorul General şi adjuncţii lui decid asupra contestării, prin ordonanţă motivată, în termen de cel mult 15 zile.”
alineatul (8) se abrogă.
16. La articolul 52:
alineatul (1):
punctele 2), 7) şi 9) vor avea următorul cuprins:
„2) exercită nemijlocit urmărirea penală, revenindu-i atribuţiile organului de urmărire penală;”
„7) asigură respectarea termenului rezonabil de urmărire penală în fiecare cauză penală;”
„9) retrage motivat cauza penală de la ofiţerul de urmărire penală şi preia urmărirea penală sau transmite cauza conducătorului organului de urmărire penală pentru desemnarea altui ofiţer de urmărire penală pe cauza dată;”
la punctul 10), textul „sau de mai multe organe de urmărire penală, desemnînd persoanele care vor efectua urmărirea penală” se exclude;
la punctul 14), cuvintele „măsurilor operative de investigaţii” se substituie cu cuvintele „măsurilor speciale de investigaţii”;
la punctul 16), cuvintele „sechestrului corespondenţei şi ridicării ei” se substituie cu cuvintele „reţinerii, cercetării, predării, percheziţionării sau ridicării trimiterilor poştale”;
la punctul 17), cuvîntul „asistă” se substituie cu cuvintele „poate asista”;
punctul 22) va avea următorul cuprins:
„22) încetează urmărirea penală, clasează cauza penală sau dispune scoaterea persoanei de sub urmărire penală în cazurile prevăzute de lege;”
la punctul 23), textul „în baza probelor prezentate de organul de urmărire penală sau în baza probelor acumulate de el personal” se exclude;
punctul 24) va avea următorul cuprins:
„24) asigură părţilor posibilitatea de a lua cunoştinţă de materialele cauzei în condiţiile prezentului cod;”
la punctul 26), cuvintele „activitate operativă de investigaţii” se substituie cu cuvintele „activitate specială de investigaţii”;
alineatul (2):
în partea introductivă, cuvintele „teritorial şi cel al procuraturii specializate, precum şi adjuncţii lor” se substituie cu cuvintele „ierarhic superior”;
la punctul 1), cuvintele „pot cere” se substituie cu cuvintele „poate cere”;
alineatul se completează cu punctele 11) şi 12) cu următorul cuprins:
„11) retrage prin ordonanţă, în cazurile prevăzute la alin. (21), materialele şi cauzele penale repartizate şi le transmite altui procuror pentru examinare;
12) decide, în termen de cel mult 15 zile, prin ordonanţă motivată, asupra contestaţiei depuse de ofiţerul de urmărire penală împotriva indicaţiilor procurorului sau ale conducătorului organului de urmărire penală;”
punctul 2) va avea următorul cuprins:
„2) anulează total ori parţial, modifică sau completează, în condiţiile prezentului cod, actele procurorilor ierarhic inferiori;”
alineatul se completează cu punctele 31), 32) şi 33) cu următorul cuprins:
„31) examinează plîngerile depuse împotriva actelor şi acţiunilor procurorilor ierarhic inferiori;
32) repartizează procurorilor, prin rezoluţie, sesizările pentru examinare sau cauzele penale pentru exercitarea ori, după caz, pentru conducerea urmăririi penale;
33) este în drept să-şi reţină materialele, cauzele penale pentru exercitarea urmăririi penale personal, adoptînd o ordonanţă de primire a cauzei;”
punctul 4) va avea următorul cuprins:
„4) retrage motivat şi transmite, conform competenţei, cauzele penale de la un organ de urmărire penală la altul;”
punctele 5) şi 7) se abrogă;
articolul se completează cu alineatul (21) cu următorul cuprins:
„(21) Materialele şi cauzele penale repartizate unui procuror pot fi transmise altui procuror în cazul:
1) transferului, delegării, detaşării, suspendării sau eliberării din funcţie a procurorului, potrivit legii;
2) absenţei procurorului, dacă există cauze obiective care justifică urgenţa şi care împiedică rechemarea sa;
3) lăsării cauzei în nelucrare în mod nejustificat mai mult de 30 de zile;
4) constatării, din oficiu sau la plîngere, a unei încălcări esenţiale a drepturilor persoanelor participante la procesul penal sau în cazul admiterii unor omisiuni ireparabile în procesul de administrare a probelor.”
alineatele (3) şi (4) se abrogă;
articolul se completează cu alineatul (41) cu următorul cuprins:
„(41) Procurorul General poate da instrucţiuni cu caracter general procuraturii, organelor de urmărire penală, organelor care exercită activitatea specială de investigaţii şi organelor de constatare în scopul asigurării legalităţii urmăririi penale.”
17. Articolul 53:
la alineatul (1), punctul 1) va avea următorul cuprins:
„1) reprezintă învinuirea în numele statului şi prezintă în şedinţa de judecată probele acuzării;”
la alineatul (2), cuvintele „La examinarea cauzei penale” se substituie cu cuvintele „La judecarea cauzei penale în instanţa de judecată”.
18. La articolul 541 alineatul (2):
litera a) va avea următorul cuprins:
„a) acordă asistenţă tehnică procurorului la efectuarea acţiunilor procesuale;”
literele b) şi c) se abrogă.
19. Articolul 55:
la alineatul (1), după cuvintele „ofiţerii de urmărire penală” se introduce cuvîntul „desemnaţi”;
alineatul (2) va avea următorul cuprins:
„(2) Organele de urmărire penală efectuează sau dispun acţiuni de urmărire penală în condiţiile prezentului cod.”
20. La articolul 56:
alineatul (21):
literele c), e) şi f) vor avea următorul cuprins:
„c) repartizează, prin rezoluţie, ofiţerilor de urmărire penală cauzele penale pentru efectuarea urmăririi penale;”
„e) retrage, în condiţiile alin. (3), prin ordonanţă, materialele şi cauza penală de la un ofiţer de urmărire penală şi le transmite altui ofiţer de urmărire penală pentru efectuarea urmăririi penale, aducînd acest fapt la cunoştinţă procurorului care conduce urmărirea penală;
f) este în drept să-şi reţină sesizările, cauzele penale pentru efectuarea urmăririi penale personal, adoptînd o ordonanţă de primire a cauzei. În acest caz, îi revin atribuţiile ofiţerului de urmărire penală;”
litera g) se abrogă;
alineatul (22) va avea următorul cuprins:
„(22) Indicaţiile conducătorului organului de urmărire penală în cauze penale se dau în scris ofiţerului de urmărire penală sau, după caz, conducătorului organului de urmărire penală ierarhic inferior, poartă caracter obligatoriu şi sînt executorii, cu excepţia cazurilor în care au fost contestate imediat şi au fost anulate de procurorul care conduce urmărirea penală sau, respectiv, de procurorul ierarhic superior.”
la alineatul (23), textul „este responsabil de calitatea actelor procedurale întocmite de aceştia şi prezentate procurorului în condiţiile legii,” se exclude, iar cuvintele „măsurilor operative de investigaţie” se substituie cu cuvintele „măsurilor speciale de investigaţii”;
la alineatul (24), după cuvintele „să solicite” se introduc cuvintele „ , în baza sesizării procurorului,”;
la alineatul (25), după cuvintele „este obligat” se introduc cuvintele „ , în baza sesizării procurorului,”;
articolul se completează cu alineatul (3) cu următorul cuprins:
„(3) Materialele şi cauzele penale repartizate unui ofiţer de urmărire penală pot fi transmise altui ofiţer de urmărire penală în cazul:
1) transferării, delegării, detaşării, suspendării sau eliberării din funcţie a ofiţerului de urmărire penală, potrivit legii;
2) absenţei ofiţerului de urmărire penală, dacă există cauze obiective care justifică urgenţa şi care împiedică rechemarea sa;
3) lăsării cauzei în nelucrare în mod nejustificat mai mult de 30 de zile;
4) constatării, din oficiu sau la plîngere, a unei încălcări esenţiale a drepturilor persoanelor participante la procesul penal sau în cazul admiterii unor omisiuni ireparabile în procesul de administrare a probelor.”
21. Articolul 57:
la alineatul (1), cuvintele „persoană cu funcţie de răspundere” se substituie cu cuvîntul „persoana”, iar după cuvintele „în cauze penale” se introduc cuvintele „şi exercită alte acţiuni prevăzute expres de lege”;
alineatul (2):
punctele 4) şi 6) vor avea următorul cuprins:
„4) propune procurorului înaintarea în instanţa de judecată a demersurilor în vederea obţinerii autorizaţiei de efectuare a acţiunilor procesuale penale, a măsurilor speciale de investigaţii sau a autorizaţiei de aplicare a măsurilor procesuale de constrîngere, care se efectuează doar cu autorizarea judecătorului de instrucţie;”
„6) cercetează şi fixează, în modul stabilit, locul săvîrşirii infracţiunii, efectuează percheziţii, ridică obiecte şi documente, realizează, conform legii, alte acţiuni procesuale;”
la punctul 7), cuvintele „despre infracţiune şi despre persoanele care au săvîrşit-o” se substituie cu cuvintele „relevante pentru cauza penală”;
la punctul 9), cuvintele „măsurile operative de investigaţii” se substituie cu cuvintele „măsurile speciale de investigaţii”;
la punctul 11), după cuvintele „organelor de poliţie” se introduc cuvintele „sau altor organe competente”;
punctul 19) va avea următorul cuprins:
„19) contestă, în caz de dezacord, la procurorul ierarhic superior indicaţiile procurorului cu privire la efectuarea unor acţiuni procesuale;”
alineatul (4) va avea următorul cuprins:
„(4) În exercitarea atribuţiilor procesuale, ofiţerul de urmărire penală decide, în mod independent, cu privire la orientarea urmăririi penale şi efectuarea acţiunilor de urmărire penală, cu excepţia cazurilor cînd legea prevede încuviinţarea, autorizarea sau confirmarea acestora de către procuror ori, după caz, de către judecătorul de instrucţie. Ofiţerul de urmărire penală se supune prevederilor prezentului cod şi indicaţiilor scrise ale procurorului şi ale conducătorului organului de urmărire penală. Orice imixtiune în activitatea ofiţerului de urmărire penală este interzisă.”
articolul se completează cu alineatele (41) şi (42) cu următorul cuprins:
„(41) Dacă nu este de acord cu decizia sau indicaţia conducătorului organului de urmărire penală ori a procurorului privind efectuarea unor acţiuni de urmărire penală, ofiţerul de urmărire penală o va contesta imediat, dar nu mai tîrziu de 3 zile, înaintînd procurorului care conduce urmărirea penală sau, respectiv, procurorului ierarhic superior materialele aferente şi obiecţiile sale scrise.
(42) Contestarea indicaţiilor prevăzute la alin. (41) privind efectuarea unor acţiuni de urmărire penală, adresată procurorului care conduce urmărirea penală sau, după caz, procurorului ierarhic superior, nu suspendă executarea lor.”
alineatul (6) se abrogă.
22. Codul se completează cu articolul 571 cu următorul cuprins:
„Articolul 571. Abţinerea sau recuzarea ofiţerului de
urmărire penală
(1) Ofiţerul de urmărire penală nu poate efectua acţiuni de urmărire penală dacă există cel puţin una din circumstanţele indicate la art. 33 alin. (2). Nu constituie temei de recuzare efectuarea de către ofiţerul de urmărire penală a acţiunilor de urmărire penală pe cauza dată.
(2) Dacă există motive de recuzare, ofiţerul de urmărire penală este obligat să întocmească declaraţia de abţinere de la efectuarea urmăririi penale. Pentru aceleaşi motive, ofiţerul de urmărire penală poate fi recuzat şi de ceilalţi participanţi la proces în cauza respectivă învestiţi cu asemenea drept prin prezentul cod.
(3) Ofiţerul de urmărire penală trimite, fără a întrerupe activitatea procesuală, în decurs de 24 de ore, declaraţia de abţinere sau cererea de recuzare procurorului care conduce urmărirea penală. Procurorul care conduce urmărirea penală va decide, în condiţiile legii, prin ordonanţă, în decurs de 72 de ore, asupra recuzării/abţinerii. Ordonanţa de abţinere sau recuzare a ofiţerului de urmărire penală este irevocabilă.
(4) În caz de admitere a abţinerii sau a recuzării, procurorul care a examinat declaraţia de abţinere sau cererea de recuzare stabileşte în ce măsură se menţin actele îndeplinite ori măsurile dispuse. Ordonanţa se remite conducătorului organului de urmărire penală care desemnează un alt ofiţer de urmărire penală pentru efectuarea urmăririi penale.”
23. La articolul 58:
alineatul (3):
punctul 61) se abrogă;
la punctul 11), cuvîntul „apărător” se substituie cu cuvîntul „avocat”;
alineatul (4):
la punctul 1), cuvîntul „apărător” se exclude;
la punctul 2), după cuvintele „să fie asistată” se introduc cuvintele „ , în condiţiile legii,”;
alineatul (5) va avea următorul cuprins:
„(5) Victima, de îndată ce a fost identificată, beneficiază în condiţiile legii de dreptul la protecţie şi compensare, precum şi de dreptul de a depune o cerere privind aplicarea măsurilor de protecţie.”
articolul se completează cu alineatul (51) cu următorul cuprins:
„(51) Victima actelor de tortură, a tratamentelor inumane sau degradante este supusă expertizei asupra stării psihice sau fizice.”
la alineatul (6), după cuvintele „organizaţie de stat” se introduc cuvintele „sau în care statul deţine cota parte”;
alineatul (7) se abrogă;
alineatul (10) se completează în final cu textul: „Drepturile victimei decedate sînt preluate de succesorii ei.”
la alineatul (11), textul: „Victima care face declaraţii calomnioase cu bună ştiinţă poartă răspundere penală conform prevederilor art. 311 din Codul penal.” se substituie cu textul: „Victima minoră în vîrstă de pînă la 14 ani este audiată în cauzele penale privind infracţiunile cu caracter sexual, privind traficul de copii sau violenţa în familie, precum şi în alte cazuri în care interesele justiţiei sau ale minorului o cer, în condiţiile art. 1101.”
24. Articolul 60:
alineatul (1):
la punctul 10), cuvintele „organul de urmărire penală” se substituie cu cuvintele „ofiţerul de urmărire penală sau, după caz, de procuror”;
punctul 18) va avea următorul cuprins:
„18) să fie reprezentată de un avocat ales, iar dacă nu are mijloace pentru a plăti avocatul, să fie asistată, în condiţiile legii, de un avocat care acordă asistenţă juridică garantată de stat;”
alineatul se completează cu punctul 19) cu următorul cuprins:
„19) să sesizeze procurorul ierarhic superior sau, după caz, instanţa de judecată despre încălcarea termenului rezonabil.”
articolul se completează cu alineatele (11) şi (41) cu următorul cuprins:
„(11) Partea vătămată recunoscută în infracţiunile de tortură, tratamente inumane sau degradante este supusă expertizei asupra stării psihice sau fizice dacă nu a fost supusă expertizei în condiţiile art. 58.”
„(41) Examinarea corporală, precum şi prelevarea mostrelor de eliminări ale corpului sau a altor mostre biologice de la partea vătămată fără acordul ei pot fi efectuate doar cu autorizarea judecătorului de instrucţie. Aceste acţiuni nu pot fi întreprinse în locurile sau circumstanţele în care există riscul traumatizării părţii vătămate sau riscul violării drepturilor omului.”
la alineatul (5), textul: „Partea vătămată care refuză sau se eschivează să facă declaraţii poartă răspundere penală conform art. 313 din Codul penal, iar pentru declaraţii false cu bună-ştiinţă – conform art. 312 din Codul penal.” se substituie cu textul: „Partea vătămată minoră în vîrstă de pînă la 14 ani este audiată în cauzele penale privind infracţiunile cu caracter sexual, privind traficul de copii sau violenţa în familie, precum şi în alte cazuri în care interesele justiţiei sau ale minorului o cer, în condiţiile art. 1101.”
25. La articolul 63, alineatul (3) se completează în final cu textul: „În caz de prelungire a termenului de menţinere în calitate de bănuit mai mult de 3 luni, ofiţerul de urmărire penală este obligat să informeze imediat bănuitul despre aceasta.”
26. La articolul 64:
alineatul (2):
punctul 5) se completează în final cu textul: „ . În cazul în care judecătorul de instrucţie a autorizat măsuri speciale de investigaţii, procurorul poate amîna pînă la 6 luni, prin ordonanţă motivată, aducerea la cunoştinţă a actului procedural de recunoaştere în calitate de bănuit”;
la punctul 12), textul „dar nu mai tîrziu de 6 ore,” se exclude, iar cuvintele „despre locul unde este reţinut” se substituie cu cuvintele „despre faptul reţinerii şi locul deţinerii”;
alineatul se completează cu punctul 151) cu următorul cuprins:
„151) imediat după reţinere sau după ce i s-a adus la cunoştinţă hotărîrea de aplicare a măsurii preventive, să aibă acces la examinare şi la asistenţă medicală independentă, inclusiv pe cont propriu;”
la punctul 20), după cuvîntul „plîngere” se introduc cuvintele „ori cerere”;
la punctul 22), după cuvintele „organului de urmărire penală” se introduc cuvintele „ , ale procurorului”;
articolul se completează cu alineatul (31) cu următorul cuprins:
„(31) Examinarea corporală, precum şi prelevarea mostrelor de eliminări ale corpului sau a altor mostre biologice de la bănuit fără acordul acestuia pot fi efectuate doar cu autorizarea judecătorului de instrucţie. Aceste acţiuni nu pot fi întreprinse în locurile sau circumstanţele în care există riscul traumatizării bănuitului sau riscul violării drepturilor omului.”
alineatul (4) va avea următorul cuprins:
„(4) Bănuitul are dreptul să facă declaraţii sau să refuze de a le face, atrăgîndu-i-se atenţia că dacă refuză să dea declaraţii nu va suferi nicio consecinţă defavorabilă, iar dacă va da declaraţii acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa.”
articolul se completează cu alineatul (41) cu următorul cuprins:
„(41) Bănuitul poartă răspundere pentru declaraţiile în care a făcut un denunţ intenţionat fals precum că infracţiunea a fost săvîrşită de o persoană care nu a avut atribuţie la săvîrşirea ei şi pentru declaraţiile false făcute sub jurămînt.”
27. La articolul 66:
alineatul (2):
punctul 8) se completează în final cu textul „ , atrăgîndu-i-se atenţia că dacă refuză să dea declaraţii nu va suferi nicio consecinţă defavorabilă, iar dacă va da declaraţii acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa”;
alineatul se completează cu punctele 181) şi 35) cu următorul cuprins:
„181) imediat după reţinere sau după ce i s-a adus la cunoştinţă hotărîrea de aplicare a măsurii preventive, să aibă acces la examinare şi asistenţă medicală independentă, inclusiv pe cont propriu;”
„35) să sesizeze procurorul ierarhic superior sau, după caz, instanţa de judecată despre încălcarea termenului rezonabil.”
articolul se completează cu alineatul (21) cu următorul cuprins:
„(21) Examinarea corporală, precum şi prelevarea mostrelor de eliminări ale corpului sau a altor mostre biologice de la învinuit, inculpat fără acordul acestuia se efectuează doar cu autorizarea judecătorului de instrucţie. Aceste acţiuni nu pot fi întreprinse în locurile sau circumstanţele în care există riscul traumatizării învinuitului, inculpatului sau riscul violării drepturilor omului.”
28. La articolul 77 alineatul (3), după cuvintele „este susţinută de toţi ceilalţi reprezentanţi legali” se introduc cuvintele „sau de către minor”.
29. La articolul 81 alineatul (2), după cuvintele „sau, după caz,” se introduc cuvintele „ofiţerul de urmărire penală ori”;
30. La articolul 90:
alineatul (3) se completează cu punctul 8) cu următorul cuprins:
„8) persoana faţă de care există anumite probe că a săvîrşit infracţiunea ce se investighează.”
la alineatul (11), după cuvîntul „logodnica” se introduc cuvintele „ , concubinul, concubina”.
31. La articolul 93:
alineatul (2) se completează cu punctul 8) cu următorul cuprins:
„8) actele procedurale în care se consemnează rezultatele măsurilor speciale de investigaţii şi anexele la ele, inclusiv stenograma, fotografiile, înregistrările şi altele.”
la alineatul (4), cuvintele „activitatea operativă de investigaţii” se substituie cu cuvintele „activitatea specială de investigaţii”;
articolul se completează cu alineatul (5) cu următorul cuprins:
„(5) Datele de fapt obţinute de către echipele comune internaţionale de efectuare a urmăririi penale pot fi admise ca probe numai în cazul în care au fost administrate prin intermediul mijloacelor de probă prevăzute la alin. (2).”
32. La articolul 94, alineatul (1) se completează cu punctele 11) şi 12) cu următorul cuprins:
„11) prin provocarea, facilitarea sau încurajarea persoanei la savîrşirea infracţiunii;
12) prin promisiunea sau acordarea unui avantaj nepermis de lege.”
33. La articolul 97, punctul 2) va avea următorul cuprins:
„2) existenţa, caracterul şi gradul leziunilor corporale în cauzele penale – prin raportul expertizei medico-legale;”.
34. La articolul 100 alineatul (2) punctul 2), cuvintele „care pot să le elibereze” se substituie cu cuvîntul „competente,”.
35. La articolul 101:
alineatul (4) va avea următorul cuprins:
„(4) Instanţa de judecată este obligată să pună la baza hotărîrii sale numai acele probe la a căror cercetare au avut acces toate părţile în egală măsură şi să motiveze în hotărîre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate.”
articolul se completează cu alineatul (5) cu următorul cuprins:
„(5) Hotărîrea de condamnare nu se poate întemeia, în măsură determinantă, pe declaraţiile martorului protejat sau pe probele obţinute în urma efectuării măsurilor speciale de investigaţii.”
36. Articolul 104:
la alineatul (2), după cuvintele „cauza respectivă,” se introduce textul „îi explică esenţa bănuirii, învinuirii şi dreptul de a tăcea şi de a nu da mărturii în defavoarea sa,”;
articolul se completează cu alineatul (31) cu următorul cuprins:
„(31) Durata audierii neîntrerupte a bănuitului, învinuitului, inculpatului nu poate depăşi 4 ore, iar durata audierii în aceeaşi zi nu poate depăşi 8 ore. Bănuitul, învinuitul, inculpatul are dreptul la o pauză de pînă la 20 de minute pe durata audierii de 4 ore. În cazul persoanelor grav bolnave, durata audierii se stabileşte ţinînd cont de indicaţiile medicului.”
37. Articolul 107 se completează cu alineatul (3) cu următorul cuprins:
„(3) Martorul poate solicita o pauză de maximum 20 de minute pe durata audierii de 4 ore.”
38. La articolul 108, alineatul (3) se abrogă.
39. Articolul 109:
la alineatul (2), cuvintele „sugestive sau” se exclud, iar cuvintele „persoanei audiate” se substituie cu cuvîntul „martorului”;
articolul se completează cu alineatele (31) şi (5) cu următorul cuprins:
„(31) Bănuitul, învinuitul sau partea vătămată poate solicita procurorului audierea martorului în condiţiile alin. (3). Refuzul procurorului de a audia martorul se contestă la judecătorul de instrucţie, care, în cazul constatării temeiniciei plîngerii, va audia martorul în condiţiile alin. (3).”
„(5) În cazul în care martorul minor în vîrstă de pînă la 14 ani urmează să fie audiat în cauzele penale privind infracţiunile cu caracter sexual, privind traficul de copii sau violenţa în familie, precum şi în alte cazuri în care interesele justiţiei sau ale minorului o cer, procurorul, dacă dispune de spaţii special amenajate, solicită audierea acestuia în condiţiile art. 1101.”
40. Articolul 110:
la alineatul (3), după cuvintele „identitatea reală a martorului” se introduce textul „şi alte date relevante ce exprimă legătura cauzală dintre fapta săvîrşită şi martor”;
la alineatul (9), cuvintele „ , care sînt persoane civile” se exclud.
41. Codul se completează cu articolul 1101 cu următorul cuprins:
„Articolul 1101. Cazurile speciale de audiere
a martorului minor
(1) Audierea martorului minor în vîrstă de pînă la 14 ani în cauzele penale privind infracţiunile cu caracter sexual, privind traficul de copii sau violenţa în familie în condiţiile art. 109 alin. (5) se va efectua de către judecătorul de instrucţie în spaţii special amenajate, dotate cu mijloace de înregistrare audiovideo, prin intermediul unui psihopedagog.
(2) Martorul minor şi psihopedagogul se află într-o cameră separată de judecătorul de instrucţie şi celelalte părţi care participă la această acţiune procesuală.
(3) Bănuitul, învinuitul, apărătorul acestora, partea vătămată şi procurorul adresează întrebările judecătorului de instrucţie, care, prin intermediul mijloacelor audiovideo, le transmite psihopedagogului.
(4) În caz de necesitate, psihopedagogul îşi rezervă dreptul de a reformula întrebările, dacă acestea au fost formulate în felul în care pot traumatiza martorul minor.
(5) Audierea martorului minor trebuie să evite producerea oricărui efect negativ asupra stării psihice a acestuia.
(6) Martorului minor care la data audierii nu a împlinit vîrsta de 14 ani i se atrage atenţia că urmează să spună adevărul.
(7) Declaraţiile martorului minor audiat în condiţiile prezentului articol se înregistrează prin mijloace audiovideo şi se consemnează integral într-un proces-verbal întocmit în conformitate cu art. 260 şi 261. Instanţa de judecată sigilează suportul informaţional pe care a fost înregistrată declaraţia martorului şi îl păstrează în original împreună cu copia de pe procesul-verbal al declaraţiei.”
42. Articolul 118:
la alineatul (1), după cuvintele „În scopul descoperirii” se introduc cuvintele „şi ridicării”;
alineatul (2) va avea următorul cuprins:
„(2) Se interzice cercetarea la faţa locului a încăperii sau a domiciliului fără acordul scris al proprietarului sau al posesorului.”
la alineatul (4), cuvintele „le examinează” se substituie cu cuvintele „le poate ridica pentru a le examina”.
43. Articolul 125:
la alineatul (1), cuvintele „materialele de investigaţie operativă” se substituie cu cuvintele „materialele activităţii speciale de investigaţii”;
la alineatul (2), cuvintele „precum şi a unor cadavre umane sau de animale” se substituie cu cuvintele „a unor cadavre sau a altor date importante pentru cauza penală”;
alineatul (4) va avea următorul cuprins:
„(4) În cazurile ce nu suferă amînare sau în caz de delict flagrant, percheziţia se poate efectua în baza unei ordonanţe motivate a procurorului, fără autorizaţia judecătorului de instrucţie, urmînd ca acestuia să i se prezinte imediat, dar nu mai tîrziu de 24 de ore de la terminarea percheziţiei, materialele obţinute în urma percheziţiei, indicîndu-se motivele efectuării ei. Judecătorul de instrucţie verifică legalitatea acestei acţiuni procesuale.”
44. Articolul 126:
la alineatul (1), după cuvintele „Organul de urmărire penală” se introduc cuvintele „ , în baza unei ordonanţe motivate,”, iar cuvintele „materialele de investigaţie operativă” se substituie cu cuvintele „materialele activităţii speciale de investigaţii”;
alineatul (3) se abrogă.
45. Articolul 127 se completează cu alineatele (5), (6) şi (7) cu următorul cuprins:
„(5) În scopul asigurării securităţii, organele de urmărire penală pot antrena subdiviziuni ale instituţiilor prevăzute la art. 56 alin. (1) sau alte instituţii. Identitatea persoanelor antrenate de organele de urmărire penală pentru asigurarea securităţii poate fi ascunsă sau/şi deghizată, fapt care se consemnează în procesul- verbal.
(6) Persoana la care se face percheziţia sau ridicarea de obiecte şi documente are dreptul să înregistreze prin mijloace audiovideo aceste acţiuni, informînd despre acest fapt organul de urmărire penală.
(7) Dacă persoana percheziţionată solicită prezenţa avocatului, efectuarea percheziţiei se suspendă pîna la prezentarea avocatului, dar nu mai mult de 2 ore.”
46. La articolul 128, alineatul (3) se completează în final cu textul: „Ordonanţa trebuie să conţină, pe lîngă datele prevăzute la art. 255, date cu privire la obiectele sau documentele căutate.”
47. La articolul 131:
alineatul (4) se completează în final cu textul: „Persoanele antrenate de organele de urmărire penală în asigurarea securităţii nu semnează procesul-verbal de efectuare a percheziţiei.”
la alineatul (5), după cuvintele „pe cît e posibil” se introduc cuvintele „şi necesar”.
48. În titlul IV capitolul III, denumirea secţiunii a 5-a va avea următorul cuprins:
„Secţiunea a 5-a
Activitatea specială de investigaţii”.
49. Secţiunea a 5-a se completează cu articolele 1321–13211 cu următorul cuprins:Activitatea specială de investigaţii”.
„Articolul 1321. Dispoziţiile generale privind activitatea
specială de investigaţii
(1) Activitatea specială de investigaţii reprezintă totalitatea de acţiuni de urmărire penală cu caracter public şi/sau secret efectuate de către ofiţerii de investigaţii în cadrul urmăririi penale numai în condiţiile şi în modul prevăzute de prezentul cod.
(2) Măsurile speciale de investigaţii se dispun şi se efectuează dacă sînt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
1) pe altă cale este imposibilă realizarea scopului procesului penal şi/sau poate fi prejudiciată considerabil activitatea de administrare a probelor;
2) există o bănuială rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvîrşirea unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave, cu excepţiile stabilite de lege;
3) acţiunea este necesară şi proporţională cu restrîngerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Articolul 1322. Măsurile speciale de investigaţii
(1) În vederea descoperirii şi cercetării infracţiunilor se efectuează următoarele măsuri speciale de investigaţii:
1) cu autorizarea judecătorului de instrucţie:
a) cercetarea domiciliului şi/sau instalarea în el a aparatelor ce asigură supravegherea şi înregistrarea audio şi video, a celor de fotografiat şi de filmat;
b) supravegherea domiciliului prin utilizarea mijloacelor tehnice ce asigură înregistrarea;
c) interceptarea şi înregistrarea comunicărilor sau a imaginilor;
d) reţinerea, cercetarea, predarea, percheziţionarea sau ridicarea trimiterilor poştale;
e) monitorizarea conexiunilor comunicaţiilor telegrafice şi electronice;
f) monitorizarea sau controlul tranzacţiilor financiare şi accesul la informaţia financiară;
g) documentarea cu ajutorul metodelor şi mijloacelor tehnice, precum şi localizarea sau urmărirea prin sistemul de poziţionare globală (GPS) ori prin alte mijloace tehnice;
h) colectarea informaţiei de la furnizorii de servicii de comunicaţii electronice;
2) cu autorizarea procurorului:
a) identificarea abonatului, proprietarului sau utilizatorului unui sistem de comunicaţii electronice ori al unui punct de acces la un sistem informatic;
b) urmărirea vizuală;
c) controlul transmiterii banilor sau a altor valori materiale extorcate;
d) investigaţia sub acoperire;
e) supravegherea transfrontalieră;
f) livrarea controlată;
g) achiziţia de control.
(2) În procesul efectuării măsurilor speciale de investigaţii se face uz de sisteme informaţionale, aparate de înregistrare video şi audio, de aparate de fotografiat şi de filmat, de alte mijloace tehnice, dacă acestea au fost autorizate în modul stabilit de lege.
(3) Măsurile speciale de investigaţii se efectuează de către ofiţerii de investigaţii ai subdiviziunilor specializate ale autorităţilor indicate în Legea privind activitatea specială de investigaţii.
Articolul 1323. Temeiurile pentru efectuarea măsurilor
speciale de investigaţii
(1) Temeiurile pentru efectuarea măsurilor speciale de investigaţii sînt:
1) actele procesuale de dispoziţie ale ofiţerului de urmărire penală, ale procurorului sau ale judecătorului de instrucţie în cauzele penale aflate în procedura acestora;
2) interpelările organizaţiilor internaţionale şi ale autorităţilor de drept ale altor state în conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte;
3) cererile de comisie rogatorie ale organelor de drept ale altor state în conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
(2) Procurorul coordonează, conduce şi controlează efectuarea măsurii speciale de investigaţii sau desemnează un ofiţer de urmărire penală pentru realizarea acestor acţiuni.
Articolul 1324. Procedura de dispunere a măsurilor
speciale de investigaţii
(1) Procurorul care conduce sau exercită urmărirea penală pune, prin ordonanţă motivată, măsura specială de investigaţii în executarea subdiviziunilor specializate ale autorităţilor indicate în Legea privind activitatea specială de investigaţii.
(2) Măsurile speciale de investigaţii autorizate trebuie să înceapă la data indicată în actul de dispunere sau cel tîrziu la data expirării termenului pentru care au fost autorizate.
(3) Măsurile speciale de investigaţii prevăzute la art. 1322 alin. (1) pct. 1) pot fi autorizate, ca excepţie, în baza ordonanţei motivate a procurorului în cazurile infracţiunilor flagrante, precum şi atunci cînd există circumstanţe ce nu permit amînare, iar încheierea nu poate fi obţinută fără existenţa unui risc esenţial de întîrziere care poate conduce la pierderea informaţiilor probatorii sau pune în pericolul imediat securitatea persoanelor. Judecătorul de instrucţie urmează să fie informat, în termen de 24 de ore, despre efectuarea acestor măsuri, prezentîndu-i-se toate materialele în care este argumentată necesitatea efectuării măsurilor speciale de investigaţii. Dacă sînt temeiuri suficiente, judecătorul de instrucţie, prin încheiere motivată, confirmă legalitatea efectuării acestor măsuri.
(4) Ofiţerul de investigaţii care efectuează măsurile speciale de investigaţii informează procurorul printr-un raport, la finisarea efectuării măsurii speciale de investigaţii sau în termenul stabilit în actul de dispunere, despre rezultatele obţinute la efectuarea măsurii speciale de investigaţii.
(5) În cazul în care măsura specială de investigaţii este autorizată de către judecătorul de instrucţie, procurorul prezintă acestuia toate materialele acumulate de către ofiţerul de investigaţii pentru efectuarea controlului legalităţii.
(6) Dacă în cadrul examinării raportului se constată că nu sînt respectate condiţiile de întindere a efectuării măsurii speciale de investigaţii sau prin măsura dispusă se încalcă disproporţionat sau în mod vădit drepturile şi interesele legitime ale omului, sau au dispărut motivele care au stat la baza ingerinţei, procurorul sau judecătorul de instrucţie dispune încetarea măsurii.
(7) Măsura specială de investigaţii se dispune pe o perioada de 30 de zile cu posibilitatea de a fi prelungită întemeiat pînă la 6 luni, cu excepţiile stabilite de prezentul cod. Fiecare prelungire a duratei măsurii speciale de investigaţie nu poate depăşi 30 de zile. Dacă termenul de autorizare a efectuării măsurii speciale de investigaţii a fost prelungit pînă la 6 luni, este interzisă autorizarea repetată a măsurii speciale de investigaţii pe acelaşi temei şi asupra aceluiaşi subiect, cu excepţia utilizării agenţilor sub acoperire sau apariţiei circumstanţelor noi, a cercetării faptelor legate de investigarea crimei organizate şi finanţării terorismului, precum şi a căutării învinuitului.
(8) Procurorul este obligat să dispună încetarea măsurii speciale de investigaţii de îndată ce au dispărut temeiurile şi motivele care au justificat autorizarea ei, fără dreptul de a dispune reluarea efectuării măsurii.
(9) În cazul în care temeiurile pentru efectuarea măsurilor speciale de investigaţii nu mai există, ofiţerul de urmărire penală sau ofiţerul de investigaţii propune procurorului încetarea ei imediată.
(10) Este interzisă dispunerea şi efectuarea măsurilor speciale de investigaţii cu privire la raporturile legale de asistenţă juridică dintre avocat şi clientul său.
Articolul 1325. Consemnarea măsurilor speciale de
investigaţii
(1) Ofiţerul care efectuează măsurile speciale de investigaţii întocmeşte un proces-verbal pentru fiecare măsură efectuată, în care consemnează:
1) locul, data şi ora începerii şi finisării măsurii speciale de investigaţii;
2) funcţia, numele şi prenumele subiectului care întocmeşte procesul-verbal;
3) numele, prenumele şi calitatea persoanelor care au participat la efectuarea acţiunii, iar dacă este necesar, adresele lor, obiecţiile şi explicaţiile acestora;
4) descrierea detaliată a faptelor constatate, precum şi a acţiunilor întreprinse în cadrul efectuării măsurii speciale de investigaţii;
5) menţiunea privind efectuarea, în cadrul realizării măsurii speciale de investigaţii, a fotografierii, filmării, înregistrării audio, utilizarea mijloacelor tehnice, condiţiile şi modul de aplicare a lor, obiectele faţă de care au fost aplicate aceste mijloace şi rezultatele obţinute.
(2) La procesul-verbal se anexează, în plic sigilat, purtătorul material de informaţii care conţine rezultatele măsurilor speciale de investigaţii.
(3) Procesul-verbal şi purtătorul material de informaţii se anexează la cauza penală.
(4) La încetarea măsurii speciale de investigaţii sau la solicitarea procurorului ori a judecătorului de instrucţie, ofiţerul de investigaţii care a efectuat măsura transmite acestuia procesul-verbal, la care se anexează toate materialele acumulate la efectuarea măsurii speciale de investigaţii.
(5) În cazul în care constată că măsura s-a efectuat cu încălcarea vădită a drepturilor şi libertăţilor omului sau ofiţerul de investigaţii a acţionat cu depăşirea prevederilor ordonanţei/încheierii de autorizare, procurorul sau judecătorul de instrucţie declară nul procesul-verbal şi dispune prin ordonanţă/încheiere nimicirea imediată a purtătorului material de informaţii şi a materialelor acumulate pe parcursul efectuării măsurii speciale de investigaţii.
(6) În cazul în care constată că prin acţiunile întreprinse ofiţerul de investigaţii a încălcat vădit drepturile şi libertăţile omului, procurorul sau judecătorul de instrucţie declară nule măsurile întreprinse şi sesizează autorităţile competente. Ordonanţa procurorului se atacă la procurorul ierarhic superior. Încheierea judecătorului de instrucţie este irevocabilă. La examinarea legalităţii efectuării măsurii speciale de investigaţii, procurorul sau judecătorul de instrucţie examinează modul de înfăptuire a măsurii, respectarea condiţiilor şi temeiurilor în baza cărora s-a dispus măsura specială de investigaţie.
(7) Dacă prin ordonanţă/încheiere se constată legalitatea efectuării măsurii speciale de investigaţii, procurorul sau judecătorul de instrucţie, în cazul cînd acesta a autorizat măsura, informează persoanele care au fost supuse măsurii speciale de investigaţii. Pe parcursul efectuării urmăririi penale, judecătorul de instrucţie sau procurorul poate amîna, prin hotărîre motivată, informarea persoanei supuse măsurii speciale de investigaţii, dar nu mai tîrziu de momentul încetării urmăririi penale.
(8) Din momentul informării prevăzute la alin. (7), persoana supusă măsurii speciale de investigaţii are dreptul să ia cunoştinţă de procesul-verbal privind efectuarea măsurii speciale de investigaţii şi de purtătorul material de informaţii, precum şi de ordonanţa procurorului sau încheierea judecătorului de instrucţie cu privire la legalitatea măsurii efectuate.
(9) Judecătorul de instrucţie poate dispune, prin încheiere motivată, folosirea datelor obţinute în urma efectuării măsurilor speciale de investigaţii dintr-o cauză penală în alta doar dacă infracţiunea săvîrşită este de acelaşi gen sau în privinţa infracţiunilor de terorism, crimă organizată sau infracţiunilor ce atentează la securitatea statului, dar nu mai tîrziu de 3 luni din momentul obţinerii informaţiei.
(10) După examinare, datele sau informaţiile obţinute în urma efectuării măsurilor speciale de investigaţii care nu constituie obiectul cercetării sau care nu contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, dacă nu sînt folosite în alte cauze penale potrivit alin. (9), se arhivează la judecătorul de instrucţie în locuri special amenajate, cu asigurarea confidenţialităţii, o copie fiind remisă procurorului. Judecătorul de instrucţie ori completul de judecată poate solicita, din oficiu sau la solicitarea părţilor, datele sigilate dacă există probe noi din care rezultă că o parte dintre acestea privesc fapta ce formează obiectul cercetării.
(11) După un an de la rămînerea irevocabilă a hotărîrii, informaţiile obţinute în urma efectuării măsurilor speciale de investigaţii sînt distruse de către procuror în baza încheierii judecătorului de instrucţie, care întocmeşte un proces-verbal în acest sens.
Articolul 1326. Cercetarea domiciliului şi/sau instalarea
în el a aparatelor ce asigură supravegherea
şi înregistrarea audio şi video, a celor de
fotografiat şi de filmat
(1) Cercetarea domiciliului şi/sau instalarea în el a aparatelor ce asigură supravegherea şi înregistrarea audio şi video, a celor de fotografiat şi de filmat presupune accesul secret sau legendat în interiorul domiciliului, fără înştiinţarea proprietarului, posesorului, în scopul studierii acestuia pentru descoperirea urmelor activităţii infracţionale, persoanelor aflate în căutare, pentru obţinerea altor informaţii necesare probării circumstanţelor faptei, precum şi pentru observarea şi înregistrarea evenimentelor care se produc în domiciliu.
(2) Cercetînd domiciliul, ofiţerul de investigaţii examinează obiectele vizibile şi, cu autorizarea judecătorului de instrucţie, poate instala în acesta aparate de înregistrare audio şi video, de fotografiat, de filmat sau alte mijloace tehnice care asigură interceptarea şi înregistrarea de la distanţă a informaţiei sau înregistrarea ei nemijlocită în domiciliu.
(3) Cercetarea domiciliului şi/sau instalarea în el a aparatelor ce asigură supravegherea şi înregistrarea audio şi video, a celor de fotografiat şi de filmat se dispune cu privire la persoana asupra căreia există probe sau date că a săvîrşit sau pregăteşte săvîrşirea unei infracţiuni. Cercetarea domiciliului şi instalarea în el a aparatelor audio şi video, a celor de fotografiat şi de filmat se pot dispune şi cu privire la o altă persoană dacă există o bănuială rezonabilă că aceasta primeşte sau transmite comunicări de la făptuitor ori destinate acestuia.
(4) La cercetarea domiciliului şi/sau instalarea în el a aparatelor ce asigură supravegherea şi înregistrarea audio şi video, a celor de fotografiat şi de filmat se întocmeşte un proces-verbal conform prevederilor prezentului cod.
(5) Supravegherea şi înregistrarea audio şi video, fotografierea şi filmarea se dispun pe o perioadă de 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii pînă la 3 luni, însă nu mai mult de durata urmăririi penale.
Articolul 1327. Supravegherea domiciliului prin
utilizarea mijloacelor tehnice ce
asigură înregistrarea
(1) Supravegherea domiciliului prin utilizarea mijloacelor tehnice de înregistrare audio sau video presupune monitorizarea domiciliului din exterior, fără acordul proprietarului sau posesorului, dacă există temeiuri de a considera că acţiunile, convorbirile, alte sunete sau evenimente ce se produc în acel domiciliu pot conţine informaţii despre circumstanţele faptei care urmează a fi probate.
(2) Supravegherea domiciliului prin utilizarea mijloacelor tehnice ce asigură înregistrarea se dispune pe o perioadă de 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii pînă la 3 luni, însă nu mai mult de durata urmăririi penale.
Articolul 1328. Interceptarea şi înregistrarea comunicărilor
(1) Interceptarea şi înregistrarea comunicărilor presupun folosirea unor mijloace tehnice prin intermediul cărora se poate afla conţinutul unor convorbiri între două sau mai multe persoane, iar înregistrarea acestora presupune stocarea informaţiilor obţinute în urma interceptării pe un suport tehnic.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică în exclusivitate la cauzele penale care au ca obiect urmărirea penală sau judecarea persoanelor asupra cărora există date sau probe cu privire la săvîrşirea infracţiunilor prevăzute în următoarele articole din Codul penal: art. 135–137, art. 138 alin. (2) şi (3), art. 139, art. 140 alin. (3) şi (4), art. 1401 alin. (3) şi (4), art. 141 alin. (2), art. 142 alin. (2) şi (3), art. 143–145, art. 151 alin. (2) şi (4), art. 164 alin. (2) şi (3), art. 165, art. 166 alin. (2) şi (3), art. 171 alin. (2) şi (3), art. 186 alin. (2) lit. c), alin. (3)–(5), art. 187 alin. (2) lit. f), alin. (3)–(5), art. 188 alin. (2) lit. f), alin. (3)–(5), art. 189 alin. (3) lit. a), d) şi f), alin. (4)–(6), art. 190 alin. (3)–(5), art. 191 alin. (5), art. 206, art. 216 alin. (3), art. 2171 alin. (4), art. 2174 alin. (3), art. 236 alin. (2), art. 243 alin. (3), art. 248 alin. (5), art. 278 alin. (2)–(6), art. 2781, art. 279, art. 2791 alin. (3) şi (4), art. 280 alin. (3), art. 283, art. 284, art. 292 alin. (2), art. 295 alin. (6), art. 2951 alin. (3), art. 324, art. 325, art. 326 alin. (3), art. 328 alin. (3), art. 333, art. 334, art. 337–340. Lista componentelor de infracţiuni este exhaustivă şi poate fi modificată doar prin lege.
(3) Pot fi supuse interceptării şi înregistrării comunicările bănuitului, învinuitului sau persoanelor care contribuie în orice mod la comiterea infracţiunilor prevăzute la alin. (2) şi în privinţa cărora există date ce pot conduce rezonabil la o concluzie că aceste persoane primesc de la bănuit, învinuit sau inculpat ori transmit acestuia informaţii relevante pentru cauza penală.
Articolul 1329. Efectuarea şi certificarea interceptării
şi înregistrării comunicărilor
(1) Interceptarea şi înregistrarea comunicărilor se efectuează de către organul de urmărire penală sau de către ofiţerul de investigaţii. Asigurarea tehnică a interceptării comunicărilor se realizează de către autoritatea abilitată prin lege cu asemenea atribuţii, utilizîndu-se mijloace tehnice speciale. Colaboratorii subdiviziunii din cadrul instituţiei autorizate prin lege, care asigură tehnic interceptarea şi înregistrarea comunicărilor, precum şi persoanele care efectuează nemijlocit ascultarea înregistrărilor, ofiţerii de urmărire penală şi procurorul sînt obligaţi să păstreze secretul comunicărilor şi poartă răspundere pentru încălcarea acestei obligaţii.
(2) Pentru asigurarea interceptării şi înregistrării comunicărilor, organul de urmărire penală sau procurorul prezintă organului abilitat prin lege extrasul din încheierea judecătorului de instrucţie, autentificat de către acesta, privind dispunerea efectuării interceptării comunicărilor. Scrisoarea de însoţire a extrasului din încheierea judecătorului de instrucţie va conţine o menţiune privind preîntîmpinarea persoanei care va asigura tehnic efectuarea măsurii speciale de investigaţii despre răspunderea penală. Extrasul din încheiere trebuie să conţină denumirea instanţei şi numele judecătorului de instrucţie, data şi ora emiterii încheierii, datele privind examinarea demersului procurorului pentru autorizarea efectuării măsurii, datele de identificare ale abonatului sau ale unităţii tehnice prin intermediul căreia se poartă comunicările ce urmează a fi interceptate, durata interceptării, persoana sau organul de urmărire penală responsabil de executarea încheierii, semnătura judecătorului de instrucţie şi ştampila instanţei de judecată.
(3) În cazul în care în procesul interceptării şi înregistrării comunicărilor poate fi obţinută şi altă informaţie, cum ar fi date de identificare ale abonaţilor sau persoanelor care au purtat comunicări cu subiectul interceptării şi localizarea acestora, precum şi alte date, judecătorul de instrucţie poate dispune în încheierea de efectuare a interceptării comunicărilor şi obţinerea acestor informaţii.
(4) Subdiviziunea tehnică a organului abilitat prin lege să efectueze interceptarea şi înregistrarea comunicărilor transmite organului de urmărire penală semnalul comunicărilor interceptate şi alte informaţii indicate în extrasul din încheierea judecătorului de instrucţie în regim de timp real, fără a efectua înregistrarea acestora.
(5) Informaţia obţinută în procesul interceptării şi înregistrării comunicărilor poate fi ascultată şi vizualizată în regim de timp real de către organul de urmărire penală şi procuror.
(6) Informaţia obţinută în procesul interceptării şi înregistrării comunicărilor se transmite, de către subdiviziunea tehnică care a efectuat interceptarea comunicărilor, ofiţerului de urmărire penală sau procurorului pe purtător material de informaţii împachetat, sigilat cu ştampila subdiviziunii tehnice şi cu indicarea numărului de ordine al purtătorului material.
(7) În termen de 24 de ore după expirarea termenului de autorizare a interceptării, organul de urmărire penală sau, după caz, procurorul întocmeşte la finele fiecărei perioade de autorizare, un proces-verbal privind interceptarea şi înregistrarea comunicărilor.
(8) Procesul-verbal privind interceptarea şi înregistrarea comunicărilor trebuie să conţină: data, locul şi ora întocmirii, funcţia persoanei care a efectuat măsura specială de investigaţii, numărul cauzei penale în cadrul căreia s-a efectuat măsura specială, menţiunea cu privire la ordonanţa procurorului şi încheierea judecătorului de instrucţie privind autorizarea măsurii speciale, datele de identitate şi de identificare tehnică ale subiectului ale cărui comunicări au fost interceptate şi înregistrate, perioada în care s-a efectuat interceptarea comunicărilor, menţiunea privind utilizarea mijloacelor tehnice, alte informaţii relevante obţinute în urma interceptării şi înregistrării comunicărilor referitoare la identificarea şi/sau localizarea unor subiecţi, cantitatea şi numărul de identificare al purtătorilor materiali pe care a fost înregistrată informaţia, numărul de comunicări stenografiate. La procesul-verbal se anexează stenograma comunicărilor care au importanţă pentru cauza penală.
(9) Stenograma comunicărilor constituie reproducerea integrală, în formă scrisă, pe suport de hîrtie, a comunicărilor interceptate şi înregistrate care au importanţă pentru cauza penală. În stenograma comunicărilor se indică data, ora şi durata comunicării, numele persoanelor, dacă sînt cunoscute, ale căror comunicări sînt stenografiate, precum şi alte date. Se interzice stenografierea comunicărilor dintre avocat şi persoana pe care o apără. Fiecare pagină a procesului-verbal de interceptare şi a stenogramei se semnează de către persoana care le-a întocmit. La procesul-verbal se anexează în original suportul pe care au fost înregistrate comunicările interceptate, făcîndu-se menţiune despre împachetarea şi sigilarea acestuia.
(10) Comunicările interceptate şi înregistrate se redau în limba în care a avut loc comunicarea. În cazul în care comunicarea a avut loc într-o altă limbă decît cea de stat, comunicarea se traduce în limba în care se desfăşoară procesul penal de către un traducător autorizat.
(11) La sfîrşitul perioadei autorizate pentru interceptarea şi înregistrarea comunicării, organul de urmărire penală prezintă procurorului procesul-verbal al interceptării şi suportul în original pe care a fost înregistrată informaţia.
(12) Procurorul, după verificarea corespunderii conţinutului procesului-verbal şi a stenogramelor cu conţinutul înregistrărilor, prin ordonanţă, decide asupra pertinenţei acestora pentru cauza penală şi dispune care comunicări urmează a fi transcrise pe un suport aparte.
(13) Comunicările interceptate şi înregistrate se vor păstra integral pe suportul iniţial prezentat organului de urmărire penală de către subdiviziunea tehnică. Acest suport se va păstra la judecătorul de instrucţie care a autorizat măsura specială de investigaţii.
(14) Comunicările interceptate şi înregistrate care au fost stenografiate de către organul de urmărire penală şi au fost apreciate de către procuror ca fiind pertinente pentru cauza penală se transcriu de către subdiviziunea tehnică din cadrul organului de urmărire penală pe un suport aparte, care se anexează la materialele cauzei penale şi se păstrează la procurorul care conduce urmărirea penală.
(15) În termen de 48 de ore de la finisarea perioadei de autorizare a interceptării şi înregistrării, procurorul prezintă judecătorului de instrucţie procesul-verbal şi suportul în original pe care au fost înregistrate comunicările. Judecătorul de instrucţie se expune printr-o încheiere asupra respectării cerinţelor legale la interceptarea şi înregistrarea comunicărilor de către organul de urmărire penală şi decide care din comunicările înregistrate urmează a fi nimicite, desemnînd persoanele responsabile de nimicire. Nimicirea informaţiilor în baza încheierii judecătorului de instrucţie este consemnată de către persoana responsabilă într-un proces-verbal, care se anexează la cauza penală.
Articolul 13210. Înregistrările de imagini
Înregistrările de imagini se efectuează în condiţiile şi în modalităţile de interceptare şi înregistrare a comunicărilor prevăzute la art. 1328 şi 1329, care se aplică în mod corespunzător.
Articolul 13211. Verificarea înregistrării interceptărilor
Mijloacele de probă dobîndite în condiţiile art.1328–13210 pot fi verificate prin expertiză tehnică dispusă de către instanţa de judecată la cererea părţilor sau din oficiu.”
50. Articolele 133 şi 134 vor avea următorul cuprins:
„Articolul 133. Reţinerea, cercetarea, predarea,
percheziţionarea sau ridicarea
trimiterilor poştale
(1) Dacă există temeiuri rezonabile de a presupune că trimiterile poştale primite sau expediate de către bănuit, învinuit pot conţine informaţii ce ar avea importanţă probatorie în cauza penală pe una sau mai multe infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave şi dacă prin alte procedee probatorii nu pot fi obţinute probe, organul de urmărire penală este în drept să reţină, să cerceteze, să predea, să percheziţioneze sau să ridice trimiterile poştale ale persoanelor indicate.
(2) Pot fi reţinute, cercetate, predate, percheziţionate sau ridicate următoarele trimiteri poştale: scrisori de orice gen, telegrame, radiograme, banderole, colete, containere poştale, mandate poştale, comunicări prin fax şi prin poşta electronică.
(3) Procurorul care conduce sau efectuează urmărirea penală întocmeşte o ordonanţă despre reţinerea, cercetarea, predarea, percheziţionarea sau ridicarea trimiterilor poştale, pe care o prezintă judecătorului de instrucţie. În ordonanţă trebuie să fie indicate: motivele dispunerii reţinerii, cercetării, predării, percheziţionării sau ridicării trimiterilor poştale, denumirea instituţiei poştale asupra căreia se pune obligaţia de a reţine trimiterile poştale, numele şi prenumele persoanei sau persoanelor ale căror trimiteri poştale trebuie să fie reţinute, adresa exactă a acestor persoane, genul de trimiteri poştale care se reţin, se cercetează, se predau, se percheziţionează sau se ridică şi durata măsurii. Durata de autorizare a măsurii se prelungeşte în condiţiile prezentului cod.
(4) Ordonanţa cu privire la reţinerea, cercetarea, predarea, percheziţionarea sau ridicarea trimiterilor poştale cu autorizaţia respectivă se transmite şefului instituţiei poştale, pentru care executarea acestei ordonanţe este obligatorie.
(5) Şeful instituţiei poştale comunică imediat organului care a emis ordonanţa reţinerea trimiterilor poştale indicate în aceasta.
(6) Reţinerea, cercetarea, predarea, percheziţionarea sau ridicarea trimiterilor poştale se anulează de către organul de urmărire penală care a emis ordonanţa respectivă, de către procurorul ierarhic superior, de către judecătorul de instrucţie după expirarea termenului pentru care a fost emisă autorizaţia, dar nu mai tîrziu de terminarea urmăririi penale.
Articolul 134. Examinarea şi ridicarea trimiterilor poştale
(1) Prezentîndu-se în instituţia poştală, reprezentantul organului de urmărire penală aduce la cunoştinţă şefului acestei instituţii, contra semnătură, ordonanţa de examinare şi ridicare a trimiterilor poştale, deschide şi examinează trimiterile poştale.
(2) La descoperirea de documente şi obiecte care au importanţă probatorie în cauza penală, reprezentantul organului de urmărire penală le ridică sau face copiile respective. În lipsa unor asemenea documente şi obiecte, reprezentantul organului de urmărire penală dispune înmînarea trimiterilor poştale examinate adresantului.
(3) Despre fiecare examinare şi ridicare a trimiterilor poştale se întocmeşte un proces-verbal conform prevederilor art. 260 şi 261, în care, în particular, se indică de către cine, unde, cînd a fost examinată, ridicată trimiterea poştală sau dispusă înmînarea acesteia adresantului, genul de trimitere poştală, precum şi de pe care trimiteri poştale au fost făcute copii, ce mijloace tehnice au fost utilizate şi ce s-a depistat. Toţi participanţii şi cei prezenţi la această acţiune procesuală sînt preveniţi despre obligativitatea păstrării secretului corespondenţei, nedivulgării informaţiei cu privire la urmărirea penală, precum şi despre răspunderea penală prevăzută la art. 178 şi 315 din Codul penal. Aceasta se consemnează în procesul-verbal.”
51. Codul se completează cu articolele 1341–1346 cu următorul cuprins:
„Articolul 1341. Monitorizarea conexiunilor comunicaţiilor
telegrafice şi electronice
(1) Monitorizarea conexiunilor comunicaţiilor telegrafice şi electronice şi a altor comunicări constă în accesul şi verificarea fără înştiinţarea expeditorului sau destinatarului a comunicărilor ce au fost transmise instituţiilor care prestează servicii de livrare a corespondenţei electronice sau a altor comunicări şi a apelurilor de primire şi ieşire ale abonatului.
(2) Monitorizarea conexiunilor comunicaţiilor telegrafice şi electronice se dispune dacă sînt temeiuri verosimile de a presupune că acestea conţin sau pot conţine informaţii despre circumstanţele faptei care urmează a fi probate.
(3) Instituţiile care prestează servicii de livrare a corespondenţei electronice, a apelurilor de intrare şi ieşire sau a altor comunicări informează ofiţerul de urmărire penală sau procurorul despre aflarea în posesia lor a comunicărilor ce urmează a fi supuse verificării. Ofiţerul de urmărire penală sau procurorul ia cunoştinţă imediat, dar nu mai tîrziu de 48 de ore din momentul recepţionării informaţiei, de conţinutul comunicării şi adoptă o decizie privind ridicarea acesteia sau transmiterea ei pentru livrare ulterioară, cu fotografierea, copierea sau fixarea prin alt mijloc tehnic a conţinutului comunicării.
(4) Ridicarea conexiunilor se va efectua în cazul în care există temei de a considera că pentru procesul de administrare a probelor originalul va avea o importanţă mai mare decît copia sau fixarea vizuală.
Articolul 1342. Monitorizarea sau controlul tranzacţiilor
financiare şi accesul la informaţia
financiară
(1) Monitorizarea sau controlul tranzacţiilor financiare şi accesul la informaţia financiară reprezintă operaţiunile prin care se asigură cunoaşterea conţinutului tranzacţiilor financiare efectuate prin intermediul instituţiilor financiare sau al altor instituţii competente ori obţinerea de la instituţiile financiare a înscrisurilor sau informaţiilor aflate în posesia acestora referitoare la depunerile, conturile sau tranzacţiile unei persoane.
(2) Monitorizarea sau controlul tranzacţiilor financiare şi accesul la informaţia financiară se dispun în cazul urmăririi penale pornite pe infracţiunile prevăzute la art. 189–192, 196, 199, 206, 208, 209, 217–2175 , 220, 236, 237, 239–248, 251–253, 255, 256, 278, 279, 2791, 283, 284, 290, 292, 3011, 302, 324–327, 3301, 333, 334, 343, 352, 361 şi 362 din Codul penal.
Articolul 1343. Documentarea cu ajutorul metodelor
şi mijloacelor tehnice, localizarea sau
urmărirea prin sistemul de poziţionare
globală (GPS) ori prin alte mijloace
tehnice
(1) Documentarea cu ajutorul metodelor şi mijloacelor tehnice, precum şi localizarea sau urmărirea prin sistemul de poziţionare globală (GPS) ori prin alte mijloace tehnice reprezintă relevarea şi fixarea acţiunilor persoanelor, a unor imobile, a mijloacelor de transport şi a altor obiecte utilizînd aparate tehnice de înregistrare.
(2) La localizarea sau urmărirea prin sistemul de poziţionare globală (GPS) ori prin alte mijloace tehnice se pot folosi dispozitive care determină locul unde se află persoana sau obiectul utilizat de aceasta.
Articolul 1344. Colectarea informaţiei de la furnizorii
de servicii de comunicaţii electronice
Colectarea informaţiei de la furnizorii de servicii de comunicaţii electronice şi a traficului de date computerizate constă în colectarea de la instituţiile de telecomunicaţii, de la operatorii de telefonie fixă sau mobilă, de la operatorii de internet a informaţiilor transmise prin canale tehnice de telecomunicaţii (telegraf, fax, paging, computer, radio şi alte canale), fixarea secretă a informaţiilor transmise sau primite prin intermediul liniilor tehnice de legături de telecomunicaţii de către persoanele supuse măsurii speciale de investigaţii, precum şi obţinerea de la operatori a informaţiei deţinute despre utilizatorii serviciilor de telecomunicaţii, inclusiv de roaming, şi despre serviciile de telecomunicaţii prestate acestora, la care se atribuie:
1) posesorii numerelor de telefon;
2) numerele de telefon înregistrate pe numele unei persoane;
3) serviciile de telecomunicaţii prestate utilizatorului;
4) sursa de comunicaţii (numărul de telefon al apelantului; numele, prenumele şi domiciliul abonatului sau utilizatorului înregistrat);
5) destinaţia comunicaţiei (numărul de telefon al apelatului sau numărul la care apelul a fost rutat, redirecţionat; numele, prenumele, domiciliul abonatului sau utilizatorului respectiv);
6) tipul, data, ora şi durata comunicaţiei, inclusiv tentativele de apel eşuate;
7) echipamentul de comunicaţii al utilizatorului sau alt dispozitiv utilizat pentru comunicaţie (imei al telefonului mobil, denumirea locaţiei Cell ID);
8) locul aflării echipamentului mobil de comunicaţii de la începutul comunicaţiei, locaţia geografică a celulei.
Articolul 1345. Identificarea abonatului, proprietarului
sau utilizatorului unui sistem de comunicaţii
electronice ori al unui punct de acces la un
sistem informatic
(1) Identificarea abonatului, proprietarului sau utilizatorului unui sistem de comunicaţii electronice ori al unui punct de acces la un sistem informatic constă în solicitarea de la un furnizor de servicii electronice de a identifica abonatul, proprietarul sau utilizatorul unui sistem de telecomunicaţii, al unui mijloc de telecomunicaţii ori al unui punct de acces la un sistem informatic sau de a comunica dacă un anumit mijloc de comunicaţii sau punct de acces la un sistem informatic este folosit sau este activ ori a fost folosit sau a fost activ la o anumită dată.
(2) Ordonanţa de dispunere a măsurii speciale de investigaţii, pe lîngă elementele prevăzute la art. 255, va mai conţine:
1) datele de identificare ale furnizorului de servicii care dispune de datele specificate la alin. (1) sau le ţine la control;
2) datele de identificare ale abonatului, proprietarului sau utilizatorului, dacă sînt cunoscute; motivarea îndeplinirii condiţiilor de dispunere a măsurii speciale de investigaţii;
3) menţiunea cu privire la obligaţia persoanei sau a furnizorului de servicii de a comunica imediat, în condiţii de confidenţialitate, informaţiile solicitate.
(3) Furnizorii de servicii sînt obligaţi să colaboreze cu organele de urmărire penală pentru executarea ordonanţei procurorului şi să pună de îndată la dispoziţia acestora informaţiile solicitate.
(4) Persoanele care sînt chemate să colaboreze cu organele de urmărire penală au obligaţia de a păstra secretul operaţiunii efectuate. Încălcarea acestei obligaţii este pedepsită conform Codului penal.
Articolul 1346. Urmărirea vizuală
Urmărirea vizuală reprezintă relevarea şi fixarea acţiunilor persoanei, a unor imobile, a mijloacelor de transport şi a altor obiecte.”
52. Articolele 135, 136, 137 şi 138 vor avea următorul cuprins:
„Articolul 135. Controlul transmiterii banilor sau a altor
valori materiale extorcate
(1) Controlul transmiterii banilor sau a altor valori materiale extorcate prevede înmînarea sau predarea de bunuri, bancnote sau documente persoanei care pretinde sau le acceptă, sub supraveghere şi cu documentarea acestor acţiuni.
(2) Controlul transmiterii banilor sau a altor valori materiale extorcate poate fi efectuat doar de către organele de urmărire penală ale Ministerului Afacerilor Interne şi de Centrul Naţional Anticorupţie.
(3) Controlul transmiterii banilor sau a altor valori materiale extorcate, deşi formal cade sub incidenţa infracţiunii, în mod separat nu constituie infracţiune şi se realizează doar în scopul identificării intenţiilor şi verificării comunicării cu privire la infracţiunea de corupere sau de şantaj, care a început pînă la sau în afara implicării organelor respective.
(4) Persoanele care participă la actul de transmitere a banilor sau a altor valori materiale extorcate nu poartă răspundere pentru acţiunile lor realizate sub controlul organelor abilitate.
Articolul 136. Investigaţia sub acoperire
(1) Investigaţia sub acoperire se autorizează pe perioada necesară pentru a descoperi faptul existenţei infracţiunii.
(2) Investigaţia sub acoperire se dispune prin ordonanţă, în care se vor indica:
1) măsura specială de investigaţii autorizată;
2) perioada pentru care a fost autorizată măsura specială de investigaţii;
3) identitatea atribuită investigatorului sub acoperire, precum şi activităţile pe care acesta le va desfăşura;
4) persoana sau persoanele supuse măsurii speciale de investigaţii ori datele de identificare ale acestora, dacă sînt cunoscute.
(3) În cazul în care apreciază necesitatea folosirii de către investigatorul sub acoperire a măsurilor speciale de investigaţii prevăzute la art. 1322 alin. (1) pct. 1) lit. a)–h), procurorul sesizează judecătorul de instrucţie în vederea emiterii unei încheieri pentru efectuarea măsurii speciale de investigaţii.
(4) Investigatorii sub acoperire sînt angajaţi, special desemnaţi în acest scop, din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului de Informaţii şi Securitate, Centrului Naţional Anticorupţie, Departamentului instituţiilor penitenciare al Ministerului Justiţiei sau sînt persoane antrenate pentru efectuarea unei măsuri speciale de investigaţii concrete. Investigatorii sub acoperire efectuează măsura specială de investigaţii pe perioada determinată în ordonanţa procurorului.
(5) Investigatorul sub acoperire culege date şi informaţii, pe care le pune, în totalitate, la dispoziţia procurorului care a autorizat măsura specială de investigaţii.
(6) Investigatorului sub acoperire i se interzice să provoace comiterea de infracţiuni.
(7) Autorităţile publice pot folosi sau pune la dispoziţia investigatorului sub acoperire orice înscrisuri ori obiecte necesare pentru efectuarea măsurii speciale de investigaţii autorizate.
(8) Investigatorul sub acoperire poate fi audiat ca martor în cadrul procesului penal. Pentru motive întemeiate, investigatorul sub acoperire poate fi audiat în condiţiile Legii cu privire la protecţia martorilor şi altor participanţi la procesul penal.
Articolul 137. Activitatea şi măsurile de protecţie
a investigatorului sub acoperire
(1) Investigatorul sub acoperire îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu scopurile şi sarcinile indicate în ordonanţa procurorului.
(2) În procesul activităţilor desfăşurate, investigatorul sub acoperire efectuează măsurile speciale de investigaţii autorizate în funcţie de situaţia creată şi conform convingerii personale.
(3) Identitatea investigatorului sub acoperire este cunoscută numai procurorului şi poate fi dezvăluită numai cu acordul scris al investigatorului şi în conformitate cu Legea cu privire la secretul de stat.
(4) În cazul în care există pericol real pentru viaţa şi sănătatea investigatorului sub acoperire, precum şi în cazurile descoperirii identităţii acestuia, procurorul îl retrage imediat din misiunea sub acoperire.
(5) În cazul în care există date veridice că investigatorul sub acoperire a depăşit limitele acţiunilor autorizate, fapt care a prejudiciat sau poate prejudicia realizarea scopurilor măsurii speciale de investigaţii, precum şi în cazul în care el a comis încălcări grave ale legii sau a comis o infracţiune, activitatea acestuia este întreruptă imediat de către procuror.
(6) În caz de necesitate, investigatorul sub acoperire poate fi înlocuit, cu sau fără întreruperea activităţii.
Articolul 138. Folosirea datelor obţinute de
investigatorul sub acoperire
(1) Datele şi informaţiile obţinute de investigatorul sub acoperire pot fi folosite numai în cauza penală şi în legătură cu persoanele la care se referă ordonanţa emisă de procuror.
(2) Datele şi informaţiile obţinute de investigatorul sub acoperire despre pregătirea sau săvîrşirea altor infracţiuni decît cele pentru care a fost autorizată măsura specială de investigaţii se transmit imediat procurorului pentru începerea urmăririi penale.”
53. Codul se completează cu articolele 1381, 1382 şi 1383 cu următorul cuprins:
„Articolul 1381. Supravegherea transfrontalieră
(1) Cu excepţia cazurilor cînd există dispoziţii contrare în tratatul internaţional aplicabil în relaţia cu un stat străin, reprezentanţii organului de urmărire penală al unui stat care, în cadrul unei urmăriri penale, supraveghează pe teritoriul altui stat o persoană presupusă a fi participat la săvîrşirea unei infracţiuni care permite extrădarea sau o persoană faţă de care există motive serioase a se crede că poate duce la identificarea ori localizarea presupusului participant la săvîrşirea infracţiunii sînt autorizaţi, în baza unei cereri prealabile de asistenţă juridică, să continue această supraveghere pe teritoriul Republicii Moldova. La cerere, supravegherea poate fi exercitată de autorităţile competente ale Republicii Moldova.
(2) Cererea de asistenţă juridică prevăzută la alin. (1) se adresează Procuraturii Generale.
(3) În caz de urgenţă, dacă nu poate fi solicitată autorizarea prealabilă a Republicii Moldova, reprezentanţii organelor de urmărire penală străine care acţionează în cadrul urmăririi penale sînt autorizaţi să continue pe teritoriul Republicii Moldova supravegherea unei persoane bănuite că a comis una din infracţiunile specificate la alin. (5) în următoarele condiţii:
1) trecerea frontierei va fi comunicată imediat, în timpul supravegherii, Procuraturii Generale prin intermediul Poliţiei de Frontieră din cadrul Ministerului Afacerilor Interne;
2) cererea de asistenţă juridică prevăzută la alin. (1), în care sînt expuse motivele ce justifică trecerea frontierei fără autorizaţie prealabilă, va fi transmisă fără întîrziere.
(4) Supravegherea prevăzută la alin. (1) şi (3) poate fi efectuată în următoarele condiţii:
1) reprezentanţii observatori ai organelor de urmărire penală străine trebuie să respecte prevederile legislaţiei Republicii Moldova, inclusiv ale prezentului articol;
2) în afară de cazurile prevăzute la alin. (3), în timpul supravegherii, reprezentanţii observatori ai organelor de urmărire penală străine vor avea asupra lor un document care să ateste că le-a fost acordată permisiunea;
3) reprezentanţii observatori ai organelor de urmărire penală străine trebuie să justifice calitatea lor oficială;
4) reprezentanţii observatori ai organelor de urmărire penală străine pot purta în timpul supravegherii armă de serviciu, a cărei utilizare este interzisă, cu excepţia cazului de legitimă apărare;
5) pătrunderea în domiciliul unei persoane şi în alte locuri inaccesibile publicului este interzisă;
6) reprezentanţii observatori ai organelor de urmărire penală străine nu pot reţine sau aresta persoana supravegheată;
7) orice operaţiune va face obiectul unui raport, care va fi prezentat organelor competente ale Republicii Moldova;
8) autorităţile statului căruia îi aparţin reprezentanţii observatori ai organelor de urmărire penală, la cererea autorităţilor Republicii Moldova, contribuie la desfăşurarea în bune condiţii a urmăririi penale ce urmează operaţiunii la care au participat.
(5) Supravegherea poate avea loc doar în privinţa infracţiunilor considerate drept grave, deosebit de grave şi excepţional de grave, conform Codului penal.
Articolul 1382. Livrarea controlată
(1) Livrarea controlată reprezintă circulaţia sub supraveghere a obiectelor, a mărfurilor ori a altor valori (inclusiv substanţe, mijloace de plată sau alte instrumente financiare) care provin din săvîrşirea unei infracţiuni sau care sînt destinate comiterii unei infracţiuni pe teritoriul Republicii Moldova sau în afara frontierelor ei, avînd drept scop investigarea unei infracţiuni sau identificarea persoanelor implicate în săvîrşirea acesteia, dacă exista o bănuială rezonabilă cu privire la caracterul ilicit al deţinerii sau obţinerii acestora.
(2) Livrarea controlată poate fi dispusă numai dacă descoperirea sau arestarea persoanelor implicate în trafic de fiinţe umane, în transport ilegal de droguri, de arme, de obiecte sustrase, de materiale explozive, nucleare, de alte materiale radioactive, de sume de bani şi de alte obiecte rezultă din activităţi ilicite sau dacă obiectele menţionate sînt utilizate în scopul comiterii de infracţiuni.
(3) Livrarea controlată presupune ca, în mod expres, toate statele prin care sînt tranzitate transporturile ilegale sau suspecte:
1) să fie de acord cu intrarea pe teritoriul acestora a transportului ilegal sau suspect şi cu ieşirea acestuia de pe teritoriul statului;
2) să garanteze faptul că transportul ilegal sau suspect este supravegheat permanent de către autorităţile competente;
3) să garanteze faptul că procurorul, organele de urmărire penală sau alte autorităţi de stat competente sînt înştiinţate în ceea ce priveşte rezultatul urmăririi penale împotriva persoanelor acuzate de infracţiuni care au constituit obiectul măsurii speciale de investigaţii prevăzute la alin. (1).
(4) Dispoziţiile alin. (3) nu se aplică dacă o convenţie internaţională ratificată sau un acord internaţional dispune altfel.
(5) Ordonanţele procurorului, pe lîngă cerinţele prevăzute la art. 255, trebuie să cuprindă: numele bănuitului sau inculpatului, dacă este cunoscut; dovezile din care rezultă caracterul ilicit al bunurilor ce urmează să intre, să tranziteze sau să iasă de pe teritoriul ţării; modalitatea de efectuare a livrării. Procurorul se pronunţă pe fiecare livrare dispusă.
(6) Organele responsabile au obligaţia să întocmească, la finalizarea livrării supravegheate pe teritoriul Republicii Moldova, un proces-verbal cu privire la activităţile desfăşurate, pe care îl înaintează procurorului.
Articolul 1383. Achiziţia de control
Achiziţia de control constă în cumpărarea de servicii sau bunuri aflate în circulaţie liberă, limitată sau interzisă, pentru efectuarea unor constatări tehnico-ştiinţifice sau expertize judiciare ori pentru investigarea unei infracţiuni sau identificarea făptuitorilor.”
54. Articolul 139 va avea următorul cuprins:
„Articolul 139. Condiţiile efectuării constatării
tehnico-ştiinţifice şi medico-legale
În cazul în care este necesară explicarea unor fapte sau circumstanţe ale cauzei, procurorul, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate folosi cunoştinţele unui specialist, dispunînd, la cererea părţilor, iar organul de urmărire penală şi din oficiu, efectuarea constatării tehnico-ştiinţifice sau medico-legale.”
55. Articolul 142:
la alineatul (1), după cuvîntul „constatarea” se introduc cuvintele „ , clarificarea sau evaluarea”, iar textul „speciale în domeniul ştiinţei, tehnicii, artei sau meşteşugului. Posedarea unor asemenea cunoştinţe speciale” se substituie cu textul „specializate în domeniul ştiinţei, tehnicii, artei, meşteşugului sau în alte domenii. Posedarea unor asemenea cunoştinţe specializate”;
alineatul (3) va avea următorul cuprins:
„(3) În calitate de expert poate fi numită orice persoană care posedă cunoştinţele necesare pentru a prezenta concluzii care se referă la circumstanţele apărute în legătură cu cauza penală şi care pot avea importanţă probatorie pentru cauza penală.”
articolul se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins:
„(4) Fiecare dintre părţi are dreptul să recomande un expert pentru a participa cu drepturi depline la efectuarea expertizei.”
56. Articolul 143:
alineatul unic devine alineatul (1) şi se completează cu punctul 31) cu următorul cuprins:
„31) stării psihice şi fizice a persoanei în privinţa căreia se reclamă că s-au comis acte de tortură, tratamente inumane sau degradante;”
articolul se completează cu alineatul (2) cu următorul cuprins:
„(2) Plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat.”
57. La articolul 144:
titlul articolului va avea următorul cuprins:
„Articolul 144. Procedura de dispunere a efectuării
expertizei”;
articolul se completează cu alineatul (11) cu următorul cuprins:
„(11) Cererea de solicitare a efectuării expertizei se formulează în scris, cu indicarea faptelor şi împrejurărilor supuse constatării şi a obiectelor, materialelor care trebuie investigate de expert.”
la alineatul (2), după cuvintele „de dispunere a” se introduce cuvîntul „efectuării”, iar cuvîntul „abilitată” se substituie cu cuvintele „care urmează”;
alineatul (3) se completează în final cu textul „conform prevederilor art. 260 şi 261”;
articolul se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins:
„(4) Bănuitul, învinuitul sau partea vătămată poate solicita organului de urmărire penală sau, după caz, procurorului dispunerea efectuării expertizei. Refuzul de dispunere a efectuării expertizei poate fi contestat în modul stabilit de prezentul cod.”
58. La articolul 145:
alineatul (1) va avea următorul cuprins:
„(1) Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, în cazul în care dispune efectuarea expertizei, citează părţile şi expertul desemnat pentru a li se aduce la cunoştinţă obiectul expertizei şi întrebările la care expertul trebuie să dea răspunsuri, pentru a li se explica dreptul de a face observaţii cu privire la aceste întrebări şi de a cere modificarea sau completarea lor. Totodată, părţilor li se explică dreptul lor de a cere numirea a cîte un expert recomandat de fiecare dintre ele pentru a participa la efectuarea expertizei. În acest caz, se întocmeşte un proces-verbal.”
alineatul (2) se abrogă.
59. Articolele 146 şi 148 vor avea următorul cuprins:
„Articolul 146. Expertiza în comisie
(1) Expertizele cu un grad sporit de complexitate se efectuează de o comisie din cîţiva experţi de aceeaşi specializare sau, după caz, de specializări diferite. La cererea părţilor, în componenţa comisiei de experţi pot fi incluşi experţii invitaţi (recomandaţi) de ele.
(2) Dacă sînt experţi de aceeaşi specializare, membrii comisiei se consultă între ei şi, ajungînd la o opinie comună, întocmesc un raport unic, pe care îl semnează fiecare. Dacă între experţi există dezacord, fiecare dintre ei prezintă cîte un raport separat cu privire la toate întrebările sau numai cu privire la întrebările pe marginea cărora există dezacord.
(3) Dacă membrii comisiei sînt experţi de specializări diferite, la efectuarea expertizei se aplică prevederile referitoare la expertiza complexă.
(4) Cerinţa organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată ca expertiza să fie efectuată de o comisie de experţi este obligatorie pentru şeful instituţiei de expertiză, precum şi pentru experţii desemnaţi. Dacă expertiza este pusă în sarcina instituţiei de expertiză şi conducătorul, analizînd complexitatea investigaţiilor ce urmează a fi efectuate, consideră că este necesară o expertiză în comisie, acesta comunică organului de urmărire penală sau instanţei de judecată propunerea de dispunere a efectuării expertizei.”
„Articolul 148. Expertiza suplimentară şi expertiza
repetată
(1) Dacă organul de urmărire penală care a dispus efectuarea expertizei, la invocare de către una dintre părţi sau din oficiu, ori instanţa de judecată, la cererea uneia dintre părţi, constată că raportul expertului nu este complet, iar această deficienţă nu poate fi suplinită prin audierea expertului, se dispune efectuarea unei expertize suplimentare de către acelaşi expert sau de către un alt expert.
(2) Dacă concluziile expertului sînt neclare, contradictorii, neîntemeiate, dacă există îndoieli în privinţa lor şi aceste deficienţe nu pot fi înlăturate prin audierea expertului sau dacă a fost încălcată ordinea procesuală de efectuare a expertizei, poate fi dispusă efectuarea unei expertize repetate de către un alt expert sau alţi experţi. La efectuarea expertizei repetate se poate pune şi chestiunea autenticităţii metodelor utilizate anterior. Primul expert poate participa la efectuarea expertizei respective pentru a da explicaţii, însă nu poate participa la efectuarea investigaţiilor şi la finalizarea concluziilor.
(3) În ordonanţă sau în încheierea prin care s-a dispus efectuarea expertizei suplimentare sau repetate trebuie să fie concretizate motivele dispunerii ei.”
60. Articolul 149:
la alineatul (1), cuvintele „hotărîrea cu privire la dispunerea” se substituie cu cuvintele „actul de dispunere a efectuării”;
alineatul (2) se completează în final cu textul: „Părţile pot indica în cererea de solicitare a efectuării expertizei numele şi prenumele expertului.”
61. Articolul 150:
la alineatul (1), cuvintele „căreia i se încredinţează” se substituie cu cuvintele „desemnată pentru”, iar cuvîntul „expertului” se substituie cu cuvîntul „acesteia”;
alineatul (4) se abrogă.
62. Articolul 151:
la alineatul (1), cuvintele „confirmă prin semnătura sa şi aplică sigiliul instituţiei respective” se substituie cu cuvintele „semnează şi aplică ştampila”;
alineatul (2) va avea următorul cuprins:
„(2) În raportul de expertiză se indică: cînd, unde şi cine (numele, prenumele, studiile, specialitatea) a efectuat expertiza; faptul informării expertului despre răspunderea penală pentru prezentarea cu bună ştiinţă a unor concluzii false; titlul, gradul ştiinţific şi, după caz, funcţia persoanei care a efectuat expertiza; actul prin care s-a dispus efectuarea expertizei; persoanele care au asistat la efectuarea expertizei; materialele utilizate de către expert, investigaţiile efectuate, operaţiunile de efectuare a expertizei, metodele, programele şi echipamentele utilizate; întrebările adresate expertului; concluziile la întrebări. Dacă, în cursul efectuării expertizei, expertul constată circumstanţe ce prezintă interes pentru cauza penală, dar cu privire la care nu i s-au pus întrebări, el are dreptul să le menţioneze în raportul său.”
la alineatul (5), cuvîntul „contraexpertiză” se substituie cu cuvintele „expertiză repetată”.
63. Articolul 152:
se completează cu alineatul (31) cu următorul cuprins:
„(31) Demersul procurorului de solicitare a internării într-o instituţie medicală pentru efectuarea expertizei sau cererile părţilor ori ale expertului depuse în acest sens trebuie să cuprindă, după caz, menţiuni cu privire la: fapta pentru care se efectuează urmărirea penală, încadrarea juridică a faptei; faptele şi împrejurările din care rezultă îndoiala asupra stării de responsabilitate a bănuitului, învinuitului sau inculpatului, motivarea necesităţii de luare a măsurii de internare şi motivarea proporţionalităţii acesteia cu scopul urmărit.”
la alineatul (8), cuvintele „de către procuror prin ordonanţă” se substituie cu cuvintele „la demersul procurorului cu autorizaţia judecătorului de instrucţie”.
64. La articolul 161 alineatul (1), după cuvîntul „procurorul” se introduc cuvintele „ori ofiţerul de urmărire penală care are încuviinţarea procurorului”.
65. La articolul 163, cuvintele „sau corespondenţei” se exclud, iar cuvintele „interceptării convorbirilor telefonice şi a altor convorbiri” se substituie cu cuvintele „efectuării măsurilor speciale de investigaţii”.
66. La articolul 166:
alineatul (1) se completează cu punctul 4) cu următorul cuprins:
„4) dacă la locul săvîrşirii infracţiunii sînt descoperite urmele lăsate de către această persoană.”
la alineatul (2), cuvintele „sau dacă nu are loc de trai permanent” se exclud;
articolul se completează cu alineatul (51) cu următorul cuprins:
„(51) În cazul în care reţinerea persoanei se efectuează pentru stabilirea identităţii ei, perioada de reţinere nu poate depăşi 6 ore.”
67. La articolul 176:
alineatul (2) va avea următorul cuprins:
„(2) Arestarea preventivă şi măsurile alternative arestării se aplică numai persoanei care este bănuită, învinuită de săvîrşirea unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave, iar în cazul existenţei unei bănuieli rezonabile privind săvîrşirea altor infracţiuni, ele se aplică învinuitului, inculpatului care a comis cel puţin una din acţiunile menţionate la alin. (1).”
articolul se completează cu alineatul (5) cu următorul cuprins:
„(5) Prevederile alin. (3) pct. 7) se aplică numai în cazul în care persoana a refuzat să comunice locul permanent de trai.”
68. La articolul 177:
alineatul (1) va avea următorul cuprins:
„(1) Referitor la aplicarea măsurii preventive procurorul care conduce sau efectuează urmărirea penală emite, din oficiu sau la demersul organului de urmărire penală, o ordonanţă motivată. În ordonanţa procurorului se indică fapta care face obiectul bănuirii, învinuirii, prevederile legale în care aceasta se încadrează şi pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvîrşită, necesitatea aplicării măsurii preventive, precum şi faptul dacă bănuitului, învinuitului, inculpatului i s-au explicat consecinţele încălcării măsurii preventive.”
articolul se completează cu alineatul (11) cu următorul cuprins:
„(11) Instanţa de judecată emite o încheiere motivată, în care se indică: infracţiunea de care este învinuită, inculpată persoana; temeiul alegerii măsurii preventive respective, cu menţionarea datelor concrete care au determinat luarea acestei măsuri; necesitatea aplicării măsurii preventive, precum şi faptul dacă învinuitului, inculpatului i s-au explicat consecinţele încălcării măsurii preventive; argumentele reprezentantului, apărătorului, învinuitului, inculpatului, motivîndu-se admiterea sau neadmiterea lor la stabilirea măsurii.”
alineatul (3) va avea următorul cuprins:
„(3) Copia de pe încheierea privind aplicarea măsurii preventive se înmînează neîntîrziat persoanei faţă de care se aplică măsura preventivă. Persoanei i se comunică în limba pe care o înţelege motivele aplicării faţă de ea a măsurii preventive şi, totodată, i se explică modul şi termenul de atac al acesteia.”
69. Articolul 185 se completează cu alineatul (21) cu următorul cuprins:
„(21) Motivul prevăzut la alin. (2) pct. 1) se ia în considerare în cazul în care învinuitul, inculpatul a refuzat să comunice locul permanent de trai.”
70. La articolul 188 alineatul (3) punctul 2), cuvîntul „corespondenţei” se substituie cu cuvintele „trimiterilor poştale”.
71. Articolul 190 va avea următorul cuprins:
„Articolul 190. Liberarea provizorie sub control
judiciar sau pe cauţiune
(1) Liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune poate fi dispusă de către judecătorul de instrucţie sau, după caz, de către instanţa de judecată la solicitarea procurorului.
(2) Persoana arestată preventiv în condiţiile art. 185 sau avocatul acesteia poate cere, în tot cursul procesului penal, punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune.”
72. La articolul 191:
titlul articolului va avea următorul cuprins:
„Articolul 191. Liberarea provizorie sub control
judiciar”;
la alineatul (1), textul „a persoanei arestate preventiv, reţinute sau în privinţa căreia s-a înaintat demers de arestare” se exclude;
la alineatul (2), cuvintele „sau să fugă” se substituie cu textul „să se ascundă de organele de urmărire penală, de procuror sau, după caz, de instanţa de judecată”;
la alineatul (3), cuvintele „a persoanei deţinute” se exclud.
73. La articolul 192:
titlul articolului va avea următorul cuprins:
„Articolul 192. Liberarea provizorie pe cauţiune”;
la alineatul (1), textul „a persoanei arestate preventiv, reţinute sau în privinţa căreia s-a înaintat demers de arestare” se exclude;
articolul se completează cu alineatul (21) cu următorul cuprins:
„(21) Judecătorul de instrucţie sau instanţa de judecată dispune, prin încheiere, respingerea propunerii de arestare preventivă sau de arestare la domiciliu şi aplicarea măsurii de liberare provizorie pe cauţiune, stabileşte valoarea cauţiunii, precum şi termenul de depunere a acesteia.”
alineatul (4) va avea următorul cuprins:
„(4) Dacă învinuitul, inculpatul nu depune cauţiunea în termenul stabilit de instanţa de judecată, la demersul procurorului se dispune înlocuirea măsurii cu arestarea preventivă sau arestarea la domiciliu.”
74. Codul se completează cu articolul 1921 cu următorul cuprins:
„Articolul 1921. Regulile cu privire la cauţiune
(1) Dispunerea cauţiunii se face pe numele învinuitului, inculpatului, prin depunerea unei sume de bani determinate pe contul depozitar al procuraturii ori prin constituirea unei garanţii reale, mobiliare ori imobiliare, în limitele unei sume de bani determinate, în favoarea aceluiaşi organ.
(2) Valoarea cauţiunii se determină de către judecătorul de instrucţie sau de către instanţa de judecată de la 300 la 100 000 de unităţi convenţionale, în funcţie de starea materială a persoanei respective şi de gravitatea infracţiunii.
(3) Cauţiunea garantează:
1) participarea învinuitului, inculpatului la procesul penal şi respectarea de către acesta a obligaţiilor prevăzute la art. 192 alin. (3);
2) plata despăgubirilor băneşti acordate pentru repararea pagubelor cauzate de infracţiune şi plata amenzii.”
75. Articolul 194 va avea următorul cuprins:
„Articolul 194. Restituirea cauţiunii sau trecerea ei
în proprietatea statului
(1) Cauţiunea se restituie sau trece în proprietatea statului în temeiul încheierii judecătorului de instrucţie sau a instanţei de judecată la demersul procurorului, la cererea învinuitului, inculpatului, condamnatului, achitatului sau la cererea reprezentantului acestuia.
(2) Cauţiunea se restituie în cazul în care:
1) se revocă liberarea provizorie în temeiurile prevăzute la art. 193 alin. (1) pct. 1);
2) judecătorul de instrucţie sau instanţa constată că nu mai există temeiurile care au justificat aplicarea măsurii preventive;
3) se dispune încetarea procesului penal, scoaterea persoanei de sub învinuire sau achitarea acesteia;
4) instanţa care judecă cauza în fond stabileşte, prin hotărîre definitivă, o pedeapsă.
(3) Soluţionarea cererii sau a demersului se face în şedinţă închisă, fără participarea procurorului, învinuitului, inculpatului, condamnatului, achitatului.
(4) Cauţiunea nu se restituie şi se face venit la bugetul de stat de către judecătorul de instrucţie sau, după caz, de instanţa de judecată în cazul revocării liberării provizorii pe cauţiune în temeiurile prevăzute la art. 193 alin. (1) pct. 2).
(5) Judecătorul de instrucţie sau instanţa de judecată poate dispune prin hotărîre trecerea cauţiunii în proprietatea statului dacă măsura de liberare pe cauţiune a fost înlocuită cu măsura arestării preventive sau arestării la domiciliu sau dacă pe durata măsurii de liberare pe cauţiune învinuitul, inculpatul încalcă cu rea-credinţă obligaţiile ce îi revin, sau dacă există o bănuială rezonabilă că a săvîrşit cu intenţie o nouă infracţiune pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva sa.
(6) Hotărîrea de trecere a cauţiunii în proprietatea statului poate fi atacată cu recurs de persoanele interesate.”
76. La articolul 219 alineatul (4), cuvintele „pierderea încrederii în fidelitatea conjugală,” se exclud.
77. Articolul 236:
se completează cu alineatul (11) cu următorul cuprins:
„(11) Citarea se poate face şi prin intermediul poştei electronice sau prin orice alt sistem de mesagerie electronică în cazul în care ofiţerul de urmărire penală, procurorul, instanţa de judecată dispun de mijloacele tehnice necesare pentru a dovedi că citaţia a fost primită.”
alineatul (2) se completează în final cu textul: „Dacă acţiunea procesuală este neplanificată şi nu poate fi amînată, citaţia poate fi înmînată nemijlocit înainte de ora prezentării.”
articolul se completează cu alineatele (21) şi (4) cu următorul cuprins:
„(21) Minorul în vîrstă de pînă la 16 ani va fi citat prin intermediul părinţilor sau al tutorelui, cu excepţia cazului în care acest lucru nu este posibil.”
„(4) Instanţa de judecată poate comunica şi oral citaţia persoanei prezente la şedinţă, aducîndu-i la cunoştinţă consecinţele neprezentării. În cursul urmăririi penale, citaţia făcută în acest mod se consemnează într-un proces-verbal şi se semnează de către persoana astfel citată.”
78. La articolul 237, alineatul (1) se completează cu punctele 5) şi 6) cu următorul cuprins:
„5) menţiunea că partea citată are dreptul să fie asistată de un avocat cu care să se prezinte la termenul fixat;
6) dacă este cazul, menţiunea că apărarea este obligatorie, iar în cazul în care partea nu îşi va alege un avocat care să se prezinte la termenul fixat, i se va desemna un avocat care îi va acordă asistenţă juridică garantată de stat.”
79. Articolul 238 se completează cu alineatele (31) şi (32) cu următorul cuprins:
„(31) Bănuitul, învinuitul sau inculpatul are obligaţia de a informa, în termen de cel mult 3 zile, organul de urmărire penală, procurorul, instanţa de judecată despre schimbarea domiciliului. În cadrul audierii, bănuitul, învinuitul sau inculpatul este informat cu privire la această obligaţie şi cu privire la consecinţele nerespectării ei.
(32) Bănuitul, învinuitul sau inculpatul poate fi citat la sediul avocatului ales dacă nu s-a prezentat după prima citare legal îndeplinită.”
80. La articolul 246 alineatul (1), textul „3 zile” se substituie cu textul „15 zile”.
81. La articolul 256 alineatul (1), cuvintele „cu încuviinţarea procurorului” se substituie cu cuvintele „cu informarea procurorului”.
82. Articolul 262:
la alineatul (1), punctul 4) va avea următorul cuprins:
„4) depistarea nemijlocit de către organul de urmărire penală sau procuror a bănuielii rezonabile cu privire la săvîrşirea unei infracţiuni.”
articolul se completează cu alineatul (5) cu următorul cuprins:
„(5) Examinarea sesizărilor despre acţiunile Preşedintelui Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Prim-ministrului şi examinarea infracţiunilor comise de către aceştia se fac de către Procurorul General sau un procuror desemnat de el. Examinarea sesizărilor despre infracţiunile comise de către Procurorul General se face de către un procuror desemnat de Consiliul Superior al Procurorilor. Organul de urmărire penală care a primit o sesizare despre infracţiunile săvîrşite de persoanele menţionate este obligat să o trimită imediat pentru examinare Procurorului General sau, după caz, Consiliului Superior al Procurorilor.”
83. Articolul 265 se completează cu alineatul (3) cu următorul cuprins:
„(3) Dacă a depistat o infracţiune ori a constatat o bănuială rezonabilă cu privire la o infracţiune comisă, ofiţerul de urmărire penală, colaboratorul organelor de constatare menţionate la art. 273 alin. (1) lit. a)–c) sau procurorul întocmeşte un proces-verbal în care consemnează cele constatate şi concomitent dispune înregistrarea imediată a autosesizării pentru a începe urmărirea penală.”
84. La articolul 271 alineatul (1), după cuvintele „Organul de urmărire penală” se introduc cuvintele „sau procurorul”.
85. Articolul 274:
la alineatul (1), după cuvintele „Organul de urmărire penală” se introduc cuvintele „sau procurorul”, iar după cuvîntul „dispune” se introduce textul „în termen de 30 de zile”;
la alineatul (2), după cuvintele „organul de urmărire penală” se introduc cuvintele „sau procurorul”;
la alineatul (3), cuvintele „se supun confirmării de către procurorul” se substituie cu cuvintele „se aduce la cunoştinţă în scris procurorului”, iar textul „Concomitent cu confirmarea pornirii urmăririi penale” se substituie cu textul „La momentul cînd a luat cunoştinţă de ordonanţa de începere a urmăririi penale”;
la alineatul (7), cuvintele „procurorul ierarhic superior anulează ordonanţa” se substituie cu cuvintele „procurorul anulează ordonanţa pe care a emis-o”.
86. Articolul 275:
la punctul 5), cuvintele „ , cu excepţia cazurilor de reabilitare” se exclud;
punctul 6) se completează în final cu cuvintele „sau plîngerea prealabilă a fost retrasă”.
87. La articolul 279:
alineatul (1) va avea următorul cuprins:
„(1) Acţiunile procesuale se efectuează în strictă conformitate cu prevederile prezentului cod şi numai după înregistrarea sesizării cu privire la infracţiune. Acţiunile de urmărire penală pentru efectuarea cărora este necesară autorizarea judecătorului de instrucţie, precum şi măsurile procesuale de constrîngere sînt pasibile de realizare doar după pornirea urmăririi penale, dacă legea nu prevede altfel.”
la alineatul (4), după cuvintele „În cazul infracţiunilor flagrante,” se introduc cuvintele „precum şi în cazurile ce nu suferă amînare,”.
88. Articolele 284, 285 şi 286 vor avea următorul cuprins:
„Articolul 284. Scoaterea persoanei de sub urmărirea
penală
(1) Scoaterea persoanei de sub urmărirea penală este actul de reabilitare şi finalizare în privinţa persoanei a oricăror acţiuni de urmărire penală în legătură cu fapta anterior imputată.
(2) Scoaterea persoanei de sub urmărirea penală are loc cînd aceasta este bănuit sau învinuit şi se constată că:
1) fapta nu a fost săvîrşită de bănuit sau învinuit;
2) există vreuna din circumstanţele prevăzute la art. 275 pct. 1)–3), inclusiv dacă fapta constituie o contravenţie;
3) există cel puţin una din cauzele prevăzute la art. 35 din Codul penal.
(3) Procurorul, la propunerea organului de urmărire penală sau din oficiu, în cazul în care constată temeiurile prevăzute la alin. (2), dispune, prin ordonanţă motivată, scoaterea persoanei de sub urmărirea penală. Persoana poate fi scoasă de sub urmărirea penală integral sau numai cu privire la un capăt de acuzare.
(4) Scoaterea persoanei de sub urmărirea penală se face conform prevederilor prezentului cod care reglementează încetarea urmăririi penale, ce se aplică în mod corespunzător.
(5) Concomitent cu scoaterea persoanei de sub urmărirea penală în cazurile prevăzute la alin. (2) pct. 2) şi 3), dacă fapta penală nu se impută altei persoane şi nu este necesară continuarea procesului penal, prin aceeaşi ordonanţă se dispune şi clasarea cauzei penale.
(6) Dacă se dispune scoaterea persoanei de sub urmărirea penală doar cu privire la un capăt de acuzare sau în cazul prevăzut la alin. (2) pct. 1) ori dacă din alte considerente este necesară continuarea urmăririi penale, procurorul, după caz, restituie cauza penală organului de urmărire penală, cu indicaţia respectivă, fixînd termenul de urmărire penală, sau dispune o altă soluţie în conformitate cu prezentul cod.
Articolul 285. Încetarea urmăririi penale
(1) Încetarea urmăririi penale este actul de liberare a persoanei de răspunderea penală şi de finisare a acţiunilor procedurale, în cazul în care pe temei de nereabilitare legea împiedică continuarea acesteia.
(2) Încetarea urmăririi penale are loc în cazurile de nereabilitare a persoanei, prevăzute la art. 275 pct. 4)–9) din prezentul cod, precum şi dacă există cel puţin una din cauzele prevăzute la art. 53 din Codul penal sau dacă se constată că:
1) plîngerea prealabilă a fost retrasă de către partea vătămată sau părţile s-au împăcat – în cazurile în care urmărirea penală poate fi pornită numai în baza plîngerii prealabile sau legea penală permite împăcarea;
2) persoana nu a atins vîrsta la care poate fi trasă la răspundere penală;
3) persoana a săvîrşit o faptă prejudiciabilă fiind în stare de iresponsabilitate şi nu este necesară aplicarea măsurilor de constrîngere cu caracter medical.
(3) Încetarea urmăririi penale în privinţa persoanei are loc în orice moment al urmăririi penale dacă se constată existenţa temeiurilor prevăzute la alin. (2).
(4) Încetarea urmăririi penale se dispune de către procuror prin ordonanţă din oficiu sau la propunerea organului de urmărire penală.
(5) Pe lîngă elementele prevăzute la art. 255, ordonanţa de încetare a urmăririi penale trebuie să cuprindă datele privind persoana şi fapta la care se referă încetarea urmăririi penale, temeiurile de fapt şi de drept pe baza cărora se dispune încetarea urmăririi penale, precum şi informaţia privind condiţiile de intrare în vigoare şi ordinea de contestare a ordonanţei.
(6) La încetarea urmăririi penale, procurorul, dacă este cazul, dispune şi:
1) revocarea măsurii preventive şi a altor măsuri procesuale în modul prevăzut de lege;
2) restituirea cauţiunii în cazurile şi în modul prevăzut de lege;
3) aplicarea măsurilor de siguranţă;
4) încasarea cheltuielilor judiciare sau alte acţiuni prevăzute de lege.
(7) Încetarea urmăririi penale şi liberarea persoanei de răspundere penală nu pot avea loc contrar voinţei acesteia ori a reprezentantului legal, inclusiv în cazul cererii de reabilitare a persoanei decedate. În acest caz, urmărirea penală continuă.
(8) Dacă constată că nu este cazul să dispună încetarea urmăririi sau a dispus încetarea parţială ori dacă din alte considerente persistă necesitatea continuării procesului penal, procurorul, după caz, restituie cauza penală organului de urmărire penală, cu indicaţia respectivă, fixînd termenul urmăririi penale, sau ia o altă decizie în conformitate cu prezentul cod.
(9) Concomitent cu încetarea integrală a urmăririi penale, dacă fapta penală nu se impută altei persoane şi nu este necesară continuarea procesului penal, prin aceeaşi ordonanţă se dispune şi clasarea cauzei penale.
(10) Dacă fapta constituie o contravenţie sau dacă liberarea de răspundere penală are loc în conformitate cu art. 55 din Codul penal, procurorul, în condiţiile legii, aplică sancţiunea contravenţională. Dacă aplicarea sancţiunii contravenţionale nu ţine de competenţa procurorului, cauza se transmite imediat instanţei de judecată spre examinare.
Articolul 286. Clasarea procesului penal
Clasarea procesului penal este actul de finalizare a oricăror acţiuni procesuale într-o cauză penală sau pe marginea unei sesizări cu privire la infracţiune. Clasarea procesului penal se dispune printr-o ordonanţă motivată a procurorului, din oficiu sau la propunerea organului abilitat, fie concomitent cu încetarea urmăririi penale sau scoaterea integrală de sub urmărirea penală, fie cînd în cauza penală nu este bănuit sau învinuit şi există una din circumstanţele prevăzute la art. 275 pct. 1)–3).”
89. La articolul 290 alineatul (1), cifrele „10” se substituie cu cifrele „15”, iar cuvintele „aprobată de procurorul ierarhic superior,” se exclud.
90. Articolul 292 se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins:
„(4) Dacă consideră necesar, procurorul, într-un termen rezonabil, efectuează personal acţiunile procesuale pentru completarea urmăririi penale sau pentru refacerea acţiunilor efectuate cu încălcarea dispoziţiilor legale, după care decide terminarea urmăririi penale, restituirea cauzei sau trimiterea ei la alt organ de urmărire penală.”
91. La articolul 295 alineatul (1), cuvîntul „imediat” se substituie cu cuvintele „în termen de cel mult 15 zile”.
92. Articolul 296:
la alineatul (1), textul „într-un termen ce nu va depăşi 3 zile, iar în cazurile complicate şi voluminoase – într-un termen ce nu va depăşi 10 zile” se substituie cu textul „imediat sau în limitele termenului rezonabil”;
la alineatul (5), după cuvintele „Copia de pe rechizitoriu” se introduce textul „şi informaţia cu privire la durata urmăririi penale, la măsurile preventive aplicate, la durata arestării preventive, la corpurile delicte şi locul lor de păstrare, cu privire la acţiunea civilă, la măsurile de ocrotire, la alte măsuri procesuale, precum şi la cheltuielile judiciare”.
93. Articolele 2961 şi 2962 se abrogă.
94. Titlul capitolului VII din titlul I va avea următorul cuprins:
„Capitolul VII
CONTROLUL DE CĂTRE PROCUROR AL LEGALITĂŢII
ACŢIUNILOR, INACŢIUNILOR ŞI ACTELOR”.
95. Articolul 298 va avea următorul cuprins:CONTROLUL DE CĂTRE PROCUROR AL LEGALITĂŢII
ACŢIUNILOR, INACŢIUNILOR ŞI ACTELOR”.
„Articolul 298. Plîngerea împotriva acţiunilor, inacţiunilor
şi actelor organului de urmărire penală şi
ale organului care exercită activitate
specială de investigaţii
(1) Împotriva acţiunilor, inacţiunilor şi actelor organului de urmărire penală şi ale organului care exercită activitate specială de investigaţii pot înainta plîngere bănuitul, învinuitul, reprezentantul lor legal, apărătorul, partea vătămată, partea civilă, partea civilmente responsabilă şi reprezentanţii acestora, precum şi alte persoane ale căror drepturi şi interese legitime au fost lezate de aceste organe.
(2) Plîngerea se adresează procurorului care conduce urmărirea penală şi se depune fie direct la acesta, fie la organul de urmărire penală. În cazurile în care plîngerea a fost depusă la organul de urmărire penală, acesta este obligat să o înainteze, în termen de 48 de ore de la primirea ei, procurorului împreună cu explicaţiile sale sau ale organului care exercită activitate specială de investigaţii, atunci cînd acestea sînt necesare.
(3) Plîngerea depusă în condiţiile prezentului articol nu suspendă executarea acţiunii sau actelor atacate dacă procurorul care conduce urmărirea penală nu consideră aceasta necesar.”
96. La articolul 299, alineatul (1) va avea următorul cuprins:
„(1) Procurorul, în termen de cel mult 15 zile de la primirea plîngerii înaintate în condiţiile art. 298, este obligat să o examineze şi să comunice decizia sa persoanei care a depus plîngerea.”
97. Articolul 2991 va avea următorul cuprins:
„Articolul 2991. Plîngerea împotriva acţiunilor,
inacţiunilor şi actelor procurorului
(1) Persoanele indicate la art. 298 alin. (1) pot depune plîngere împotriva acţiunilor, inacţiunilor şi actelor efectuate sau dispuse de procurorul care conduce urmărirea penală sau exercită nemijlocit urmărirea penală ori împotriva acţiunilor, inacţiunilor şi actelor care au fost efectuate sau dispuse în baza dispoziţiilor date de procurorul respectiv.
(2) Plîngerea împotriva acţiunilor, inacţiunilor şi actelor efectuate sau dispuse de procurorul teritorial sau de cel al procuraturii specializate, precum şi de adjuncţii lor, se examinează de Procurorul General sau adjuncţii lui ori de procurorii şefi de direcţii, secţii şi servicii ale Procuraturii Generale. Plîngerea împotriva acţiunilor, inacţiunilor şi actelor efectuate sau dispuse de procurorii şefi de direcţii, secţii şi servicii ale Procuraturii Generale se examinează de Procurorul General sau adjuncţii lui.
(3) Plîngerea se adresează, în termen de 15 zile din momentul efectuării acţiunii, inacţiunii sau de cînd s-a luat cunoştinţă de act, procurorului ierarhic superior şi se depune fie direct la acesta, fie la procurorul care conduce sau exercită nemijlocit urmărirea penală. În cazul în care plîngerea a fost depusă la procurorul care conduce sau exercită nemijlocit urmărirea penală, acesta este obligat să o înainteze, în termen de 48 de ore de la primirea ei, procurorului ierarhic superior împreună cu explicaţiile sale, atunci cînd acestea sînt necesare.
(4) Ordonanţa prin care procurorul ierarhic superior a soluţionat plîngerea poate fi contestată la judecătorul de instrucţie.”
98. Codul se completează cu articolul 2992 cu următorul cuprins:
„Articolul 2992. Examinarea plîngerii
(1) Plîngerea se examinează de către procurorul ierarhic superior în termenul şi în condiţiile prevăzute la art. 299, care se aplică în mod corespunzător. În cazurile în care plîngerea este admisă, procurorul ierarhic superior este în drept:
1) să schimbe temeiul de drept al actului procesual contestat;
2) să anuleze sau să modifice actul procesual contestat ori unele elemente de fapt în baza cărora s-a dispus actul contestat.
(2) În cazurile în care examinarea plîngerii înaintate este de competenţa judecătorului de instrucţie, procurorul sau, după caz, procurorul ierarhic superior, în termen de 5 zile, trimite plîngerea împreună cu materialele respective de urmărire penală la judecătorul de instrucţie.”
99. Articolul 300:
la alineatul (1), cuvintele „măsurilor operative de investigaţii” se substituie cu cuvintele „măsurilor speciale de investigaţii”;
la alineatul (2), cuvintele „activitate operativă de investigaţii” se substituie cu cuvintele „activitate specială de investigaţii”;
la alineatul (4), cuvintele „măsurii operative de investigaţii” se substituie cu cuvintele „măsurii speciale de investigaţii”.
100. Articolele 303 şi 304 vor avea următorul cuprins:
„Articolul 303. Măsurile speciale de investigaţii
efectuate cu autorizarea judecătorului
de instrucţie
Cu autorizarea judecătorului de instrucţie se efectuează măsurile speciale de investigaţii legate de limitarea inviolabilităţii vieţii private a persoanei, pătrunderea în încăpere contrar voinţei persoanelor care locuiesc în ea.
Articolul 304. Demersurile privind autorizarea efectuării
acţiunilor de urmărire penală, măsurilor
speciale de investigaţii sau aplicării măsurilor
procesuale de constrîngere
(1) Temei pentru începerea procedurii de autorizare a efectuării acţiunilor de urmărire penală, măsurilor speciale de investigaţii sau aplicării măsurilor procesuale de constrîngere îl constituie ordonanţa motivată a organului învestit cu astfel de împuterniciri, în conformitate cu prezentul cod, şi demersul procurorului prin care se solicită acordul pentru efectuarea acţiunilor respective.
(2) Partea descriptivă a ordonanţei va conţine: descrierea faptei incriminate, locul, timpul şi modul săvîrşirii acesteia, forma vinovăţiei, consecinţele infracţiunii în baza cărora se stabilesc acţiunile de urmărire penală sau măsurile speciale de investigaţii necesare pentru a fi efectuate, rezultatele care trebuie să fie obţinute în urma efectuării acestor acţiuni/măsuri, termenul de efectuare a acţiunilor respective, locul efectuării lor, responsabilii de executare, metodele de fixare a rezultatelor şi alte date ce au importanţă pentru adoptarea de către judecătorul de instrucţie a unei hotărîri legale şi întemeiate. La ordonanţă se anexează materialele ce confirmă necesitatea efectuării acestor acţiuni/măsuri.”
101. La articolul 305:
titlul articolului va avea următorul cuprins:
„Articolul 305. Modul de examinare a demersurilor
referitoare la efectuarea acţiunilor de
urmărire penală, măsurilor speciale
de investigaţii sau la aplicarea măsurilor
procesuale de constrîngere”;
la alineatul (1), cuvintele „măsurilor operative de investigaţii” se substituie cu cuvintele „măsurilor speciale de investigaţii”, iar cuvintele „activitatea operativă de investigaţii” – cu cuvintele „activitatea specială de investigaţii”;
alineatul (3) va avea următorul cuprins:
„(3) Demersul referitor la cercetarea domiciliului şi/sau instalarea în el a aparatelor ce asigură supravegherea şi înregistrarea audio şi video, a celor de fotografiat şi de filmat, referitor la supravegherea domiciliului prin utilizarea mijloacelor tehnice, la interceptarea şi înregistrarea comunicărilor, la monitorizarea conexiunilor comunicaţiilor telegrafice şi electronice şi referitor la monitorizarea sau controlul tranzacţiilor financiare şi accesul la informaţia financiară se examinează de judecătorul de instrucţie imediat, dar nu mai tîrziu de 4 ore de la primirea demersului.”
la alineatul (7), cuvintele „măsurii operative de investigaţii” se substituie cu cuvintele „măsurii speciale de investigaţii”;
alineatul (8) va avea următorul cuprins:
„(8) Încheierea judecătorului de instrucţie adoptată în condiţiile prezentului articol poate fi contestată cu recurs la curtea de apel.”
102. La articolul 306, cuvintele „măsurilor operative de investigaţii” se substituie, inclusiv în titlu, cu cuvintele „măsurilor speciale de investigaţii”, cuvintele „măsurile operative de investigaţii” – cu cuvintele „măsurile speciale de investigaţii”, iar după cuvintele „autorizarea acţiunii sau respingerea ei” se introduce textul „în caz de existenţă a obiecţiilor apărătorului, reprezentantului legal, bănuitului, învinuitului, inculpatului, motivîndu-se admiterea sau neadmiterea lor la aplicarea măsurii de constrîngere”.
103. La articolul 307, alineatul (1) va avea următorul cuprins:
„(1) Constatînd necesitatea de a alege în privinţa bănuitului măsura arestării preventive sau arestării la domiciliu, procurorul, din oficiu sau la propunerea ofiţerului de urmărire penală, înaintează în instanţa judecătorească un demers privind alegerea măsurii preventive. În demersul procurorului se indică: fapta care face obiectul bănuirii, prevederile legale în care aceasta se încadrează şi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvîrşită, motivul, temeiul şi necesitatea aplicării arestării preventive sau arestării la domiciliu, precum şi faptul că bănuitului i s-au explicat consecinţele încălcării măsurii preventive. La demers se anexează materialele care confirmă temeiurile de aplicare a arestării preventive sau arestării la domiciliu. Demersul şi materialele care confirmă temeiurile de aplicare a arestării preventive sau arestării la domiciliu se prezintă avocatului în momentul depunerii demersului cu privire la aplicarea arestării preventive sau arestării la domiciliu şi judecătorului de instrucţie.”
104. La articolul 308, alineatul (1) va avea următorul cuprins:
„(1) Constatînd necesitatea de a alege în privinţa învinuitului măsura arestării preventive sau arestării la domiciliu ori de a prelungi durata ţinerii sub arest, procurorul înaintează în instanţa judecătorească un demers privind alegerea măsurii preventive sau prelungirea duratei arestării învinuitului. În demersul procurorului se indică: fapta care face obiectul învinuirii, prevederile legale în care aceasta se încadrează şi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvîrşită, motivul, temeiul şi necesitatea aplicării arestării preventive sau arestării la domiciliu, precum şi faptul că învinuitului i s-au explicat consecinţele încălcării măsurii preventive. La demers se anexează materialele care confirmă temeiurile de aplicare a arestării preventive şi arestării la domiciliu. Demersul şi materialele care confirmă temeiurile de aplicare a arestării preventive sau arestării la domiciliu se prezintă avocatului în momentul depunerii demersului cu privire la aplicarea arestării preventive sau arestării la domiciliu şi judecătorului de instrucţie.”
105. Articolul 313:
în titlu, cuvintele „activitate operativă de investigaţii” se substituie cu cuvintele „activitate specială de investigaţii”;
la alineatul (1), cuvintele „activitate operativă de investigaţii” se substituie cu cuvintele „activitate specială de investigaţii”.
106. La articolul 319, alineatul (1) se completează în final cu textul: „Neînfăţişarea părţii în instanţa de judecată nu împiedică examinarea cauzei dacă în instanţă s-a prezentat avocatul ales sau avocatul care acordă asistenţă juridică garantată de stat, care a luat legătura cu partea reprezentată.”
107. La articolul 320:
titlul articolului se completează în final cu textul „ . Renunţarea la învinuire”;
la alineatul (3), cuvintele „poate fi sancţionat” se substituie cu cuvintele „este sancţionat”;
articolul se completează cu alineatul (5) cu următorul cuprins:
„(5) Dacă, în procesul judecării cauzei, ansamblul de probe cercetate de instanţa de judecată nu confirmă învinuirea adusă inculpatului, procurorul este obligat să renunţe parţial sau integral la învinuire. Renunţarea procurorului la învinuire se face prin ordonanţă motivată şi atrage adoptarea de către instanţa de judecată a unei sentinţe de achitare sau de încetare a procesului penal.”
108. La articolul 322 alineatul (3), cuvintele „poate fi sancţionat” se substituie cu cuvintele „este sancţionat”.
109. La articolul 329 alineatul (2), textul „art. 312” se substituie cu textul „art. 311 şi 312”.
110. La articolul 332 alineatul (1), textul „pct. 2)–9)” se substituie cu textul „pct. 5)–9)”.
111. La articolul 334 alineatul (3), sintagma „Consiliul Baroului” se substituie cu sintagma „Uniunea Avocaţilor”.
112. Articolul 338 va avea următorul cuprins:
„Articolul 338. Soluţionarea cauzei
(1) Judecătorul care judecă cauza unipersonal stabileşte după încheierea susţinerilor orale locul, data şi ora pronunţării hotărîrii motivate.
(2) În cazul în care cauza se judecă de un complet de judecători, în urma deliberării se adoptă dispozitivul hotărîrii sau hotărîrea integrală, în ultimul caz pronunţîndu-se asupra tuturor aspectelor esenţiale. Pronunţarea dispozitivului hotărîrii sau a hotărîrii integrale este publică, fapt despre care se consemnează în procesul-verbal.
(3) Hotărîrea motivată se pronunţă în termen de pînă la 30 de zile. În situaţii excepţionale, cînd, raportată la complexitatea cauzei, pronunţarea nu poate avea loc în termenul prevăzut, instanţa poate amîna pronunţarea pentru cel mult 15 zile.
(4) Copia de pe hotărîrea motivată se înmînează participanţilor prezenţi la şedinţa de judecată. Participanţilor care nu s-au prezentat în şedinţa de judecată li se expediază, în termen de 3 zile, copia de pe hotărîrea motivată.”
113. La articolul 339:
alineatul (6) va avea următorul cuprins:
„(6) Hotărîrea motivată se semnează de toţi judecătorii care au participat la deliberare.”
articolul se completează cu alineatul (8) cu următorul cuprins:
„(8) Dacă unul dintre judecătorii completului de judecată nu are posibilitatea de a semna hotărîrea, în locul lui semnează preşedintele şedinţei, iar dacă şi acesta este în imposibilitate de a semna, în locul lui semnează preşedintele instanţei. În toate cazurile, în hotărîre se menţionează cauza imposibilităţii de a semna.”
114. La articolul 340 alineatul (1), cuvintele „Hotărîrea adoptată” se substituie cu cuvintele „Partea dispozitivă a hotărîrii motivate”.
115. La articolul 341, alineatul (4) se abrogă.
116. Articolul 343 se abrogă.
117. Articolul 344 va avea următorul cuprins:
„Articolul 344. Repartizarea cauzei parvenite pentru
judecare
(1) Cauza penală parvenită în instanţă se repartizează, în termen de o zi, judecătorului sau, după caz, completului de judecată în mod aleatoriu, prin intermediul programului informaţional automatizat de gestionare a dosarelor.
(2) Extrasul din programul informaţional automatizat sau încheierea preşedintelui instanţei de judecată cu privire la repartizarea aleatorie a cauzei se anexează la dosar.”
118. Codul se completează cu articolul 3441 cu următorul cuprins:
„Articolul 3441. Soluţionarea cauzei în procedura
medierii ori împăcării părţilor
(1) În cazul învinuirii persoanei în săvîrşirea unei infracţiuni uşoare ori mai puţin grave, iar în cazul minorilor – şi a unei infracţiuni grave prevăzute la cap. II–VI din Codul penal, precum şi în cazurile prevăzute la art. 276 alin. (1) din prezentul cod, instanţa de judecată, pînă la punerea pe rol a cauzei, în termen de cel mult 3 zile de la data repartizării cauzei, la solicitarea părţilor, adoptă o încheiere prin care dispune efectuarea procedurii medierii ori împăcării părţilor.
(2) Încheierea va cuprinde date de către cine a fost adoptată, date despre persoana învinuită şi esenţa învinuirii, indicaţia de a întreprinde măsuri de soluţionare a cauzei în procedura medierii ori împăcării părţilor, numele mediatorului care va efectua procedura de mediere, stabilind un nou termen rezonabil pentru mediere.
(3) Încheierea se transmite mediatorului, persoanei învinuite, părţii vătămate, procurorului şi apărătorului.
(4) Mediatorul purcede imediat la efectuarea procedurii de mediere şi, dacă părţile s-au conciliat, întocmeşte un contract de mediere, care se semnează de către părţi şi se prezintă instanţei de judecată în procedura căreia se află cauza penală. În cazul în care concilierea părţilor nu a avut loc, mediatorul întocmeşte un aviz motivat, pe care îl prezintă instanţei de judecată.”
119. Articolul 351 se completează cu alineatul (31) cu următorul cuprins:
„(31) La stabilirea datei şi orei pentru judecarea cauzei se va lua în considerare complexitatea acţiunilor ce urmează a fi întreprinse de către părţi pînă la judecarea cauzei, numărul şi posibilitatea de prezentare a părţilor, martorilor, reprezentanţilor, apărătorului, însă nu poate depăşi termenul de 30 de zile de la data desfăşurării şedinţei preliminare. În cazul prevăzut la alin. (6), termenul poate fi prelungit cu 15 zile.”
120. În titlul II capitolul III, secţiunea 1 se completează cu articolul 3641 cu următorul cuprins:
„Articolul 3641. Judecata pe baza probelor administrate
în faza de urmărire penală
(1) Pînă la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara, personal prin înscris autentic, că recunoaşte săvîrşirea faptelor indicate în rechizitoriu şi solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
(2) Judecata nu poate avea loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, decît dacă inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele indicate în rechizitoriu şi nu solicită administrarea de noi probe.
(3) În cadrul şedinţei preliminare sau pînă la începerea cercetării judecătoreşti, instanţa îl întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi asupra cărora nu are obiecţii, apoi acordă cuvîntul procurorului, părţii vătămate şi celorlalte părţi asupra cererii formulate.
(4) Instanţa de judecată admite, prin încheiere, cererea dacă din probele administrate rezultă că faptele inculpatului sînt stabilite şi dacă sînt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse şi procedează la audierea inculpatului potrivit regulilor de audiere a martorului.
(5) În caz de admitere a cererii, preşedintele explică persoanei vătămate dreptul de a deveni parte civilă şi întreabă partea civilă, partea civilmente responsabilă dacă propun administrarea de probe, după care instanţa procedează la dezbateri judiciare. Dezbaterile judiciare se compun din discursurile procurorului, apărătorului şi inculpatului, care pot lua încă o dată cuvîntul în formă de replică.
(6) În caz de admitere a cererii privind judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, sentinţa se adoptă în condiţiile prevăzute de prezentul cod, cu derogările din prezentul articol.
(7) În caz de soluţionare a cauzei prin aplicarea prevederilor alin. (1), dispoziţiile art. 382–398 se aplică în mod corespunzător. Partea introductivă a sentinţei conţine, pe lîngă datele expuse la art. 393, menţiunea despre judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
(8) Inculpatul care a recunoscut săvîrşirea faptelor indicate în rechizitoriu şi a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată în folosul comunităţii şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă. Dacă pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă, se aplică pedeapsa închisorii de 30 de ani.
(9) În caz de respingere a cererii, instanţa dispune judecarea cauzei în procedură generală.”
121. La articolul 373 alineatul (2), cuvintele „interceptarea comunicărilor, examinarea corespondenţei ridicate” se substituie cu cuvintele „efectuarea măsurilor speciale de investigaţii”.
122. La articolul 383, alineatul (2) va avea următorul cuprins:
„(2) La reluarea cercetării judecătoreşti, în caz de neprezentare a părţilor la pronunţare, instanţa numeşte o nouă dată pentru şedinţă, ce nu poate depăşi termenul de 15 zile de la data stabilită pentru pronunţare, cu citarea părţilor şi a persoanelor interesate.”
123. Articolul 393 se completează cu punctul 7) cu următorul cuprins:
„7) datele referitoare la termenul de examinare a cauzei.”
124. Articolul 399 se abrogă.
125. La articolul 400, alineatul (1) va avea următorul cuprins:
„(1) Sentinţele pot fi atacate cu apel în vederea unei noi judecări în fapt şi în drept a cauzei, cu excepţia sentinţelor pronunţate de către instanţele judecătoreşti privind infracţiunile pentru a căror săvîrşire legea prevede exclusiv pedeapsă nonprivativă de libertate.”
126. Articolul 402:
la alineatul (1), textul „sau, în cazul înaintării cererii în condiţiile art. 399 alin. (2), de la data înmînării copiei de pe sentinţa redactată” se exclude;
alineatul (2) se abrogă.
127. La articolul 404 alineatul (1), cuvintele „sau redactarea” se exclud.
128. La articolul 405 alineatul (3), cuvîntul „primarul” se substituie cu cuvintele „secretarul consiliului local al”.
129. Articolul 406 se abrogă.
130. La articolul 407 alineatul (2), cuvîntul „doar” se substituie cu cuvîntul „şi”.
131. La articolul 412, alineatul (1) va avea următorul cuprins:
„(1) Cauzele penale parvenite cu apel se repartizează în ordinea prevăzută la art. 344.”
132. Articolele 413 şi 414 vor avea următorul cuprins:
„Articolul 413. Procedura judecării apelului
(1) La judecarea apelului se aplică regulile generale pentru judecarea cauzelor în primă instanţă, cu excepţiile prevăzute în Partea specială titlul II capitolul IV secţiunea 1.
(2) Preşedintele şedinţei anunţă cauza ce urmează a fi judecată şi verifică prezenţa părţilor, apoi anunţă numele şi prenumele judecătorilor din completul de judecată, ale procurorului, ale grefierului, precum şi ale interpretului şi traducătorului dacă aceştia participă, ale apărătorului şi precizează dacă nu au fost formulate cereri de recuzare. După aceasta, preşedintele şedinţei verifică dacă părţile prezente au făcut alte cereri sau demersuri şi asupra lor instanţa de apel dă o încheiere.
(3) Instanţa de apel, la cererea părţilor, poate cerceta suplimentar probele administrate în primă instanţă şi poate administra probe noi.
(4) În cazul în care invocă necesitatea administrării de noi probe, părţile trebuie să indice aceste probe şi mijloacele cu ajutorul cărora pot fi administrate, precum şi motivele care au împiedicat prezentarea lor în primă instanţă.
(5) Preşedintele şedinţei oferă cuvîntul apelantului, intimatului, apărătorilor şi reprezentanţilor lor, apoi procurorului. Dacă între apelurile declarate se află şi apelul procurorului, primul cuvînt îl are acesta.
(6) Părţile au dreptul la replică cu privire la chestiunile noi apărute în procesul dezbaterilor.
(7) Inculpatul are cel din urmă cuvîntul.
(8) În şedinţa de judecată se întocmeşte un proces-verbal în conformitate cu prevederile art. 336.
Articolul 414. Judecarea apelului
(1) Instanţa de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanţă, conform materialelor din cauza penală, şi în baza oricăror probe noi prezentate instanţei de apel.
(2) Instanţa de apel verifică declaraţiile şi probele materiale examinate de prima instanţă prin citirea lor în şedinţa de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal.
(3) În cazul în care declaraţiile persoanelor care au fost audiate în prima instanţă se contestă de către părţi, la solicitarea acestora, persoanele care le-au depus pot fi audiate în instanţa de apel conform regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanţă.
(4) În vederea soluţionării apelului, instanţa de apel poate da o nouă apreciere probelor.
(5) Instanţa de apel se pronunţă asupra tuturor motivelor invocate în apel.
(6) Instanţa de apel nu este în drept să-şi întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanţă dacă ele nu au fost verificate în şedinţa de judecată a instanţei de apel şi nu au fost consemnate în procesul-verbal.
(7) În cazul sesizării de către părţi a nerespectării termenului rezonabil de judecare a cauzei de către prima instanţă, instanţa de apel se expune şi asupra nerespectării acestui termen.”
133. Articolul 415:
alineatul (1):
la punctul 2), cuvintele „rejudecă cauza” se exclud;
alineatul se completează cu punctul 3) cu următorul cuprins:
„3) admite apelul, casează sentinţa primei instanţe şi dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărîre a fost anulată. Rejudecarea de către instanţa a cărei hotărîre a fost anulată se dispune numai atunci cînd nu a fost citat inculpatul, nu i s-a asigurat dreptul la interpret, nu a fost asistat de un avocat sau au fost încălcate prevederile art. 33–35.”
articolul se completează cu alineatul (21) cu următorul cuprins:
„(21) Judecînd apelul declarat împotriva sentinţei de achitare, instanţa de apel nu este în drept să pronunţe o hotărîre de condamnare fără audierea învinuitului prezent, precum şi a martorilor acuzării solicitaţi de părţi. Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care declaraţiile lor constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanţial condamnarea inculpatului.”
134. La articolul 417, alineatul (1) se completează cu punctele 51) şi 91) cu următorul cuprins:
„51) datele referitoare la termenul de examinare a cauzei;”
„91) menţiunea cu privire la ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul trebuie să-şi reia cursul. În caz contrar, toate actele procedurale sînt desfiinţate de drept;”.
135. La articolul 418:
alineatul (1) va avea următorul cuprins:
„(1) Deliberarea şi adoptarea deciziei se efectuează conform prevederilor art. 338 şi 339.”
alineatele (2), (3), (4) şi (5) se abrogă;
la alineatul (6), cuvîntul „redactarea” se substituie cu cuvîntul „pronunţarea”.
136. Articolul 419 se completează în final cu textul „ , care se aplică în mod corespunzător”.
137. În titlul II capitolul IV, secţiunea 1 se completează cu articolul 4191 cu următorul cuprins:
„Articolul 4191. Limitele rejudecării
Instanţa de rejudecare trebuie să se conformeze hotărîrii instanţei de apel în măsura în care situaţia de fapt rămîne cea avută în vedere la soluţionarea apelului.”
138. Articolul 422 va avea următorul cuprins:
„Articolul 422. Termenul de declarare
Termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunţării deciziei.”
139. Articolul 427 alineatul (1):
la punctul 1), cuvintele „după materie sau” se exclud;
la punctul 6), textul „dispozitivul hotărîrii redactate nu corespunde cu dispozitivul pronunţat după deliberare” se substituie cu textul „instanţa a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluţia instanţei”;
punctul 10) va avea următorul cuprins:
„10) s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale;”.
140. Articolul 433 se completează cu alineatul (5) cu următorul cuprins:
„(5) Recursul se judecă în termen rezonabil.”
141. La articolul 436 alineatul (4), textul „ , precum şi în cazul cînd procurorul la rejudecare în instanţa de apel, formulează o nouă învinuire mai gravă potrivit art. 326” se exclude.
142. La articolul 437 alineatul (1), punctul 2) se abrogă.
143. La articolul 439, alineatul (1) va avea următorul cuprins:
„(1) Termenul de recurs împotriva hotărîrilor pentru care legea nu prevede calea de atac a apelului este de 15 zile de la data pronunţării hotărîrii.”
144. La articolul 452, alineatele (2) şi (3) se abrogă.
145. Articolele 453 şi 454 vor avea următorul cuprins:
„Articolul 453. Temeiurile pentru recurs în anulare
(1) Hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii.
(2) Recursul în anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în prezentul articol sau este declarat repetat.
Articolul 454. Termenul de declarare a recursului în
anulare
Recursul în anulare poate fi declarat în termen de 6 luni de la data rămînerii irevocabile a hotărîrii judecătoreşti sau, în cazul în care cererea a fost comunicată Guvernului Republicii Moldova de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, de la data comunicării ei.”
146. La articolul 455 alineatul (2) punctul 7), textul „ , iar în cazul declarării recursului în anulare în defavoarea condamnatului sau a persoanei achitate ori în privinţa căreia a fost încetat procesul penal – care viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată, şi prin ce cauza dată prezintă interes deosebit pentru jurisprudenţă” se exclude.
147. Articolul 456:
la alineatul (2), cuvintele „sau împotriva hotărîrii Plenului” se exclud;
la alineatul (3), sintagma „Plenului Curţii Supreme de Justiţie” se substituie cu sintagma „Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie”.
148. La articolul 457 alineatul (1), sintagma „Plenul Curţii Supreme de Justiţie” se substituie cu sintagma „Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie”.
149. La articolul 458, alineatul (3) va avea următorul cuprins:
„(3) Revizuirea poate fi cerută în cazurile în care:
1) s-a constatat, prin sentinţă penală irevocabilă, comiterea unei infracţiuni în timpul urmăririi penale sau în legătură cu judecarea cauzei;
2) s-au stabilit alte circumstanţe de care instanţa nu a avut cunoştinţă la emiterea hotărîrii şi care, independent sau împreună cu circumstanţele stabilite anterior, dovedesc că cel condamnat este nevinovat ori a săvîrşit o infracţiune mai puţin gravă sau mai gravă decît cea pentru care a fost condamnat sau dovedesc că cel achitat sau persoana cu privire la care s-a dispus încetarea procesului penal este vinovat/vinovată;
3) două sau mai multe hotărîri judecătoreşti irevocabile nu se pot concilia;
4) Curtea Constituţională a recunoscut drept neconstituţională prevederea legii aplicată în cauza respectivă.”
150. La articolul 460:
alineatul (1) se completează în final cu textul: „În cazul temeiurilor prevăzute la art. 458 alin. (3) pct. 3) şi 4), procedura de revizuire se deschide în baza cererii adresate instanţei de judecată care a judecat cauza în primă instanţă.”
la alineatul (4), după cuvintele „să sesizeze procurorul” se introduc cuvintele „sau, după caz, instanţa de judecată”;
la alineatul (6), textul „art. 458” se substituie cu textul „art. 458 alin. (3) pct. 1)–3)”;
articolul se completează cu alineatul (61) cu următorul cuprins:
„(61) Dacă se constată existenţa temeiului prevăzut la art. 458 alin. (3) pct. 4), instanţa de judecată admite prin încheiere cererea şi rejudecă cauza.”
151. Codul se completează cu articolele 4641, 4651– 4654 cu următorul cuprins:
„Articolul 4641. Revizuirea cauzei în urma pronunţării
hotărîrii de către Curtea Europeană
a Drepturilor Omului
(1) Hotărîrile irevocabile pronunţate în cauzele în care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau a libertăţilor fundamentale ale omului ori a dispus scoaterea cauzei de pe rol ca urmare a soluţionării amiabile a litigiului dintre stat şi reclamanţi pot fi supuse revizuirii dacă cel puţin una dintre consecinţele grave ale încălcării Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a protocoalelor adiţionale la aceasta continuă să se producă şi nu poate fi remediată decît prin revizuirea hotărîrii pronunţate.
(2) Pot cere revizuirea:
a) persoana al cărei drept a fost încălcat;
b) rudele condamnatului, chiar după moartea acestuia, numai dacă cererea este formulată în favoarea condamnatului;
c) procurorul.
(3) Cererea de revizuire se depune la Curtea Supremă de Justiţie, care judecă cererea în complet format din 5 judecători.
(4) Cererea de revizuire se face în termen de un an de la data publicării hotărîrii Curţii Europene a Drepturilor Omului în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
(5) După sesizare, instanţa poate dispune, din oficiu, la propunerea procurorului sau la cererea părţii, suspendarea executării hotărîrii atacate.
(6) Participarea procurorului la examinarea cauzei este obligatorie.
(7) La judecarea cererii de revizuire, părţile se citează. Părţii aflate în detenţie i se asigură prezenţa la judecată.
(8) Dacă părţile sînt prezente la judecarea cererii de revizuire, instanţa ascultă şi mărturiile acestora.
(9) Instanţa examinează cererea în baza actelor cauzei penale şi se pronunţă prin decizie.
(10) Instanţa respinge cererea în cazul în care constată că este tardivă sau neîntemeiată.
(11) Dacă constată că cererea este întemeiată, instanţa:
1) desfiinţează, în parte, hotărîrea atacată sub aspectul dreptului încălcat şi rejudecă cauza potrivit dispoziţiilor art. 434–436, care se aplică în mod corespunzător;
2) dispune, în cazul în care este necesară administrarea de probe, rejudecarea în ordine de revizuire la instanţa de judecată în faţa căreia s-a produs încălcarea dreptului.
(12) Examinarea cauzei se efectuează conform procedurii de revizuire.”
„Articolul 4651. Recursul în interesul legii
(1) Recursul în interesul legii este calea extraordinară de atac prin care se asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii penale şi de procedură penală pe întreg teritoriul ţării.
(2) Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, preşedintele Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie, Procurorul General sau preşedintele Uniunii Avocaţilor poate să ceară Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie să se pronunţe asupra problemelor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti învestite cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă.
(3) Cererea trebuie să cuprindă soluţiile diferite date problemei de drept şi motivarea acestora, jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale, a Curţii Europene a Drepturilor Omului, opiniile exprimate în doctrină relevante în domeniu, precum şi soluţia ce se propune a fi pronunţată în recursul în interesul legii.
(4) Cererea de recurs în interesul legii trebuie să fie însoţită, sub sancţiunea respingerii ca inadmisibilă, de copii ale hotărîrilor judecătoreşti irevocabile din care rezultă că problemele de drept care formează obiectul judecăţii au fost soluţionate în mod diferit de instanţele judecătoreşti învestite cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă.
Articolul 4652. Condiţiile de admisibilitate
Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecăţii au fost soluţionate în mod diferit prin hotărîri judecătoreşti irevocabile, care se anexează la cerere.
Articolul 4653. Judecarea recursului în interesul legii
(1) Recursul în interesul legii se judecă de Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie. Pentru judecarea cauzei sub toate aspectele, Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie poate completa completul de judecată cu trei judecători din alt colegiu al Curţii Supreme de Justiţie.
(2) La primirea cererii, preşedintele Curţii Supreme de Justiţie desemnează în mod aleatoriu trei judecători din Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie pentru a întocmi un raport asupra recursului în interesul legii.
(3) În vederea întocmirii raportului, preşedintele completului de judecată poate solicita opinia scrisă a unor specialişti recunoscuţi în domeniu asupra chestiunilor de drept soluţionate diferit.
(4) Raportul cuprinde soluţiile diferite date problemei de drept şi motivarea pe care acestea se fundamentează, jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale, a Curţii Europene a Drepturilor Omului, opiniile exprimate în doctrină relevante în domeniu, precum şi opinia specialiştilor consultaţi. Totodată, judecătorii raportori întocmesc şi motivează proiectul soluţiei ce se propune a fi dată recursului în interesul legii.
(5) Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie fixează termenul de judecare a recursului în interesul legii. Şedinţa Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie se convoacă de preşedintele instanţei cu cel puţin 20 de zile înainte de desfăşurarea acesteia. La convocare fiecare judecător primeşte o copie de pe raportul cu soluţia propusă.
(6) La şedinţă participă toţi judecătorii în funcţie care fac parte din Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie, cu excepţia celor care din motive obiective nu pot participa. Şedinţa are loc în prezenţa a cel puţin 2/3 din numărul judecătorilor în funcţie. Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie prezidează şedinţa Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie la judecarea recursului în interesul legii.
(7) Recursul în interesul legii se susţine în faţa Plenului Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie de către Procurorul General, preşedintele Uniunii Avocaţilor sau de către judecătorul desemnat de preşedintele Curţii Supreme de Justiţie.
(8) Recursul în interesul legii se judecă în cel mult 3 luni de la data sesizării instanţei, iar soluţia se adoptă cu votul majorităţii judecătorilor prezenţi. Abţinerea de la vot este interzisă.
Articolul 4654. Hotărîrea şi efectele ei
(1) Asupra cererii de recurs în interesul legii se pronunţă prin decizie.
(2) Decizia pronunţată în interesul legii este obligatorie din ziua pronunţării şi nu are efect asupra cauzelor deja soluţionate printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă.
(3) Decizia motivată se publică.”
152. La articolul 468 alineatul (1), textul: „Hotărîrile pronunţate în primă instanţă de către curţile de apel se execută de către organul însărcinat cu punerea în executare a hotărîrilor judecătoreşti de pe lîngă judecătoria în raza teritorială a căreia îşi are sediul curtea de apel.” se exclude.
153. La articolul 469 alineatul (1), punctul 14) se completează în final cu textul „ , precum şi excluderii din hotărîrea de condamnare a unor capete de acuzare dacă persoana condamnată a fost extrădată”.
154. La articolul 470 alineatul (1), textul „6), 8)–16)” se substituie cu textul „6)–16)”.
155. Articolul 471:
la alineatul (1), după cuvintele „ori la demersul organului sau instituţiei care pune în executare pedeapsa” se introduce textul „ori la demersul procurorului care exercită supravegherea organului sau instituţiei care pune în executare pedeapsa. În cazul soluţionării chestiunilor prevăzute la art. 469 alin. (1) pct. 1), 4), 7)–9), instituţia care pune în executare pedeapsa este obligată să prezinte raportul de evaluare privind comportamentul condamnatului”;
la alineatul (3), cuvintele „La soluţionarea” se substituie cu textul: „Chestiunile prevăzute la art. 469 şi 473 se soluţionează doar în sediul instanţei de judecată în şedinţă publică. La soluţionarea”.
156. La articolul 474, alineatul (2) va avea următorul cuprins:
„(2) Dispoziţiile prezentului capitol se aplică în privinţa persoanelor care, la momentul desfăşurării acţiunii procesuale, nu au împlinit vîrsta de 18 ani. Dispoziţiile privind obiectul probatoriului, durata reţinerii sau arestării preventive, liberarea de răspundere penală se aplică şi după atingerea vîrstei de 18 ani.”
157. Articolul 475 se completează cu alineatul (3) cu următorul cuprins:
„(3) Pentru circumstanţele prevăzute în prezentul articol organul de urmărire penală dispune întocmirea referatului presentinţial de evaluare psihosocială a minorului.”
158. Articolul 479 se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins:
„(4) Bănuitul, învinuitul, inculpatul minor poate cere motivat înlăturarea pedagogului şi înlocuirea acestuia cu altul.”
159. Codul se completează cu articolul 4811 cu următorul cuprins:
„Articolul 4811. Drepturile şi obligaţiile martorului minor
(1) Martorul minor are următoarele drepturi:
1) să fie reprezentat la toate etapele procesului de un reprezentant legal şi de avocat;
2) să fie confidenţial în toate etapele procesului penal;
3) să tacă şi să nu se incrimineze pe el însuşi sau pe rudele sale;
4) să facă declaraţii în limba lui maternă sau într-o limba pe care o vorbeşte;
5) să fie asistat gratuit de un interpret;
6) să dispună de alte drepturi procedurale ale martorului prevăzute la art. 90.
(2) Martorul minor în vîrstă de 14–16 ani are dreptul:
1) să recuze interpretul, pedagogul, psihologul implicat la audiere;
2) să refuze participarea reprezentantului;
3) să scrie personal declaraţii, cereri, plîngeri împotriva ofiţerului de urmărire penală, procurorului şi instanţei de judecată.
(3) Refuzul martorului minor la reprezentantul legal nu este obligatoriu pentru ofiţerul de urmărire penală, pentru procuror şi pentru instanţa de judecată.
(4) Martorul minor în vîrsta de 16–18 ani, pe lîngă drepturile prevăzute la alin. (1) şi (2), dispune de toate drepturile şi obligaţiile unui martor, de dreptul de a fi informat despre toate cererile făcute de reprezentantul lui, precum şi de a formula obiecţii asupra acestor acţiuni. În cazul în care, după o discuţie în comun, martorul minor nu şi-a retras obiecţiile, reprezentantul legal trebuie să-şi retragă cererea.
(5) Utilizarea forţei fizice împotriva unui martor minor, inclusiv aducerea forţată, este interzisă în toate fazele procesului penal.”
160. La articolul 505, alineatul (4) se abrogă.
161. Articolul 518 va avea următorul cuprins:
„Articolul 518. Decizia instanţei
(1) Deliberarea şi adoptarea deciziei se efectuează conform prevederilor art. 338, 339 şi 340.
(2) După redactarea deciziei, instanţa de apel remite cauza penală, în termen de cel mult 5 zile, instanţei de fond pentru luarea măsurilor de executare, fapt despre care se informează părţile.”
162. Capitolul IX din titlul III se completează cu secţiunea 12 cu următorul cuprins:
„Secţiunea 12
Echipele comune de investigaţii
Articolul 5402. Echipele comune de investigaţii Echipele comune de investigaţii
(1) Autorităţile competente din cel puţin două state pot să constituie, de comun acord, o echipă comună de investigaţii cu un obiectiv precis şi pentru o durată limitată, care poate fi prelungită cu acordul tuturor părţilor, în vederea desfăşurării urmăririi penale în unul sau în mai multe din statele care constituie echipa. Componenţa echipei comune de investigaţii este decisă de comun acord.
(2) Echipa comună de investigaţii poate fi creată atunci cînd:
1) în cadrul unei urmăriri penale în curs în statul solicitant se impune efectuarea unor urmăriri penale dificile care implică mobilizarea unor mijloace importante ce privesc şi alte state;
2) mai multe state efectuează urmăriri penale care necesită o acţiune coordonată şi concertată în statele respective.
(3) Cererea de formare a echipei comune de investigaţii poate fi formulată de orice stat implicat. Echipa comună de investigaţii este formată în unul dintre statele în care urmează a fi efectuată urmărirea penală.
(4) Cererea de formare a echipei comune de investigaţii cuprinde autoritatea care a înaintat cererea, obiectul şi motivul cererii, identitatea şi naţionalitatea persoanei în cauză, numele şi adresa destinatarului, dacă este cazul şi propuneri referitoare la componenţa acesteia.
(5) Componenţii echipei comune de investigaţii desemnaţi de autorităţile Republicii Moldova au calitatea de membri, în timp ce membrii desemnaţi de un stat străin au calitatea de membri detaşaţi.
(6) Activitatea echipei comune de investigaţii pe teritoriul Republicii Moldova se desfăşoară potrivit următoarelor reguli:
1) conducătorul echipei comune de investigaţii este un reprezentant al autorităţii care participă la urmărirea penală din statul membru pe teritoriul căruia funcţionează echipa şi acţionează în limitele competenţelor ce îi revin conform dreptului său naţional;
2) acţiunile echipei se desfăşoară conform legii Republicii Moldova. Membrii echipei şi membrii detaşaţi îşi execută sarcinile sub responsabilitatea persoanei prevăzute la pct. 1), ţinînd seama de condiţiile stabilite de propriile autorităţi în acordul privind formarea echipei.
(7) Membrii detaşaţi pe lînga echipa comuna de investigaţii sînt abilitaţi să fie prezenţi la efectuarea oricăror acte procedurale, cu excepţia cazului cînd conducătorul echipei, din motive speciale, decide contrariul.
(8) Atunci cînd echipa comună de investigaţii urmează să efectueze acte procedurale pe teritoriul statului solicitant, membrii detaşaţi pot cere autorităţilor lor competente să efectueze actele respective.
(9) Un membru detaşat pe lîngă echipa comună de investigaţii poate, conform dreptului său naţional şi în limitele competenţelor sale, să furnizeze echipei informaţiile care sînt la dispoziţia statului care l-a detaşat, în scopul derulării urmăririi penale efectuate de echipă.
(10) Informaţiile obţinute în mod obişnuit de un membru sau un membru detaşat în cadrul participării la o echipă comună de investigaţii şi care nu pot fi obţinute în alt mod de către autorităţile competente ale statelor implicate pot fi utilizate:
1) în scopul pentru care a fost creată echipa;
2) pentru a descoperi, a cerceta sau a urmări alte infracţiuni, cu consimţămîntul statului pe teritoriul căruia au fost obţinute informaţiile;
3) pentru a preveni un pericol iminent şi serios pentru securitatea publică, respectînd dispoziţiile prevăzute la pct. 2);
4) în alte scopuri, dacă acest lucru este convenit de către statele care au format echipa.
(11) În cazul echipelor comune de investigaţii care funcţionează pe teritoriul Republicii Moldova, membrii detaşaţi ai echipei sînt asimilaţi membrilor din partea Republicii Moldova în ceea ce priveşte infracţiunile săvîrşite împotriva acestora sau de către aceştia.”
163. La articolul 559, alineatul (1) va avea următorul cuprins:
„(1) Demersul ministrului justiţiei sau al Procurorului General privind recunoaşterea hotărîrii instanţei străine urmează să fie motivat şi se soluţionează de către instanţa judecătorească în a cărei raza teritorială se află Ministerul Justiţiei sau Procuratura Generală.”
164. Capitolul IX din titlul III se completează cu secţiunea a 5-a cu următorul cuprins:
„Secţiunea a 5-a
Rejudecarea în caz de extrădare
Articolul 5591. Rejudecarea celor judecaţi în lipsa lor, Rejudecarea în caz de extrădare
în caz de extrădare
(1) În cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate şi condamnate în lipsa acesteia, cauza va putea fi rejudecată, la cererea condamnatului, de către instanţa care a judecat în primă instanţă. Cererea de rejudecare poate fi depusă în termen de 6 luni de la predarea condamnatului autorităţilor Republicii Moldova.
(2) Procesul penal nu poate fi redeschis în cazul în care persoana condamnată a solicitat să fie judecată în lipsa ei.
(3) Dispoziţiile art. 463–465 se aplică în mod corespunzător.”
Art. II. – (1) Prezenta lege intră în vigoare în termen de 3 luni de la data publicării.
(2) Începînd cu data intrării în vigoare a prezentei legi, toate cauzele penale în judecată se vor transmite la instanţele judecătoreşti competente.
(3) Cauzele penale transmise pentru examinare în fond la curţile de apel se vor transmite, în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, instanţelor judecătoreşti competente, dacă nu a fost stabilită data şedinţei de judecată.
(4) Cauzele penale aflate la examinare în fond la curţile de apel pentru care a fost stabilită data şedinţei de judecată se examinează în termen de 3 luni. Dacă, în termen de 3 luni, nu a fost pronunţat niciun act judecătoresc de dispoziţie, cauzele se transmit, în termen de 15 zile, spre examinare instanţelor judecătoreşti competente.
(5) Recursurile depuse împotriva hotărîrilor pronunţate în primă instanţă de curţile de apel se vor examina de către Curtea Supremă de Justiţie conform prevederilor Codului de procedură penală.
(6) Guvernul, în termen de 3 luni de la data publicării prezentei legi, va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege.
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Marian LUPU
Nr. 66. Chişinău, 5 aprilie 2012.