În numele Republicii Moldova,
    Curtea Constituţională, statuînd în componenţa:
    Dna Valeria ŞTERBEŢ, preşedinte, judecător-raportor,
    Dl Victor PUŞCAŞ,
    Dl Petru RAILEAN,
    Dna Elena SAFALERU, judecători,
    cu participarea dnei Ludmila CHIHAI, grefier,
    Avînd în vedere sesizarea depusă la 9 iulie 2012, înregistrată la aceeaşi dată,
    Examinînd sesizarea în şedinţă plenară publică,
    Avînd în vedere actele şi lucrările dosarului,
    Pronunţă următoarea hotărîre:
    1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 9 iulie 2012, în temeiul articolelor 25 lit. i) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin. 1) lit. i) din Codul jurisdicţiei constituţionale, de avocatul parlamentar, dl Anatolie Munteanu, pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Anexa nr. 2 la Regulamentul cu privire la expertiza medico-militară în Forţele Armate ale Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.897 din 23 iulie 2003, şi din Anexa nr. 8 la Regulamentul cu privire la încorporarea cetăţenilor în serviciul militar în termen sau în cel cu termen redus, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.864 din 17 august 2005.
    2. Autorul sesizării a pretins, în special, că prevederile modelului adeverinţei din Anexa nr. 8 la Regulamentul cu privire la încorporarea cetăţenilor în serviciul militar în termen sau în cel cu termen redus, în latura specificării exprese a articolului  Baremului medical, şi conţinutul rubricii nr.2 a Baremului medical pentru stabilirea aptitudinii pentru îndeplinirea serviciului militar din Anexa nr. 2 la Regulamentul cu privire la expertiza medico-militară în Forţele Armate ale Republicii Moldova, prin care se specifică denumirea bolilor şi defectelor fizice, sînt în contradicţie cu articolele 28 şi 54 din Constituţie, precum şi cu articolul 8 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, articolul 17 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi articolul 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
    3. Prin decizia Curţii Constituţionale din 12 iulie 2012 sesizarea a fost declarată admisibilă.
    4. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opiniile scrise ale Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Ministerului Justiţiei, Ministerului Apărării, Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Ministerului Sănătăţii, Ministerului Afacerilor Interne, Procuraturii Generale, Academiei de Ştiinţe a Moldovei.
    5. La şedinţa plenară publică a Curţii a participat reprezentantul autorului sesizării, dl Alexandru Mariţ, reprezentantul Parlamentului, dl Sergiu Chirică, reprezentantul Guvernului, dna Eugenia Tighineanu.
    6. Prevederile relevante ale Constituţiei (M.O. nr. 1/1, 1994) sînt următoarele:
    „(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.
    (2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.”
    „(1) Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.
    (2) Intrarea în vigoare a unui tratat internaţional conţinînd dispoziţii contrare Constituţiei va trebui precedată de o revizuire a acesteia. ”
    „Statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă, familială şi privată.”
    „(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.
    (2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.
    (3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrîngerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.
    (4) Restrîngerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”
    7. Prevederile relevante ale Legii ocrotirii sănătăţii nr.411-XIII din 28 martie 1995 (M.O. nr.34/373, 1995) sînt următoarele:
    „(1) Medicii, alţi lucrători medico-sanitari, farmaciştii sînt obligaţi să păstreze secretul informaţiilor referitoare la boală, la viaţa intimă şi familială a pacientului de care au luat cunoştinţă în exerciţiul profesiunii, cu excepţia cazurilor de pericol al răspîndirii maladiilor transmisibile, la cererea motivată a organelor de urmărire penală sau a instanţelor judecătoreşti.
    (2) Şefii de instituţii medico-sanitare sînt obligaţi să comunice organelor de ocrotire a sănătăţii informaţii privind morbiditatea populaţiei, în interesul ocrotirii sănătăţii ei, precum şi informaţii organelor de urmărire penală şi instanţelor judecătoreşti, la cererea lor motivată.
    (3) Lucrătorii medico-sanitari şi farmaceutici poartă răspundere pentru incompetenţa profesională şi încălcare a obligaţiunilor profesionale, conform legislaţiei în vigoare.”
    8. Prevederile relevante ale Legii nr. 263-XVI din 27 octombrie 2005 cu privire la drepturile şi responsabilităţile pacientului (M.O. nr.176-181/867, 2005) sînt următoarele:
    „(1) Prezenta lege are drept scop consolidarea drepturilor fundamentale ale omului în sistemul serviciilor de sănătate, asigurarea respectării demnităţii şi integrităţii pacientului şi sporirea rolului participativ al persoanelor la adoptarea deciziilor de sănătate.
    (2) În sensul prezentei legi, se definesc următoarele noţiuni:
    [...]
    secret medical – informaţii confidenţiale despre diagnosticul, starea sănătăţii, viaţa privată a pacientului, obţinute în urma examinării, tratamentului, profilaxiei, reabilitării sau cercetării biomedicale (studiului clinic), care nu pot fi divulgate persoanelor terţe, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezenta lege;
    [...].”
    „(1) Toate datele privind identitatea şi starea pacientului, rezultatele investigaţiilor, diagnosticul, pronosticul, tratamentul, precum şi datele cu caracter personal sînt confidenţiale şi urmează a fi protejate şi după moartea acestuia.
    (2) Confidenţialitatea informaţiilor cu privire la solicitarea de asistenţă medicală, examinare şi tratament, inclusiv a altor informaţii ce constituie secret medical, este asigurată de medicul curant şi specialiştii implicaţi în acordarea serviciilor de sănătate sau în cercetarea biomedicală (studiul clinic), precum şi de alte persoane cărora aceste informaţii le-au devenit cunoscute datorită exercitării obligaţiilor profesionale şi de serviciu.
    (3) Informaţiile ce se consideră confidenţiale pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul consimte acest lucru în mod explicit sau la solicitarea reprezentantului său legal (a rudei apropiate), în condiţiile consimţite de pacient, în măsură adecvată capacităţii lui de înţelegere, în situaţii cînd capacitatea de exerciţiu a pacientului nu este deplină sau lipseşte ori dacă legea o cere în mod expres.
    [...]
    (5) Este interzis orice amestec în viaţa privată şi familială a pacientului fără consimţămîntul acestuia.
    [...]”
    9. Prevederile relevante ale Legii nr.1245-XV din 18 iulie 2002 cu privire la pregătirea cetăţenilor pentru apărarea Patriei (M.O. nr.137-138/1054, 2002) sînt următoarele:
    „ (1) Evidenţa militară a cetăţenilor este o parte componentă a sistemului general de stat de evidenţă şi analiză a resurselor umane şi materiale necesare pentru apărarea Patriei.
    (2) Bărbaţii sînt luaţi în evidenţa militară la atingerea vîrstei de 16 ani şi excluşi din evidenţa militară la atingerea vîrstei-limită de aflare în rezervă sau în alte cazuri prevăzute de prezenta lege.
    [...]
    (3) Femeile sînt luate în evidenţa militară numai în cazul trecerii lor în rezervă după îndeplinirea serviciului militar prin contract şi excluse din evidenţa militară la atingerea vîrstei-limită de aflare în rezervă sau în alte cazuri prevăzute de prezenta lege.”
    „În cazul luării în evidenţa militară, al încorporării în serviciul militar în termen sau cu termen redus, al încadrării în serviciul militar prin contract, al chemării recruţilor şi rezerviştilor la centrele militare pentru clarificarea situaţiei medico-militare, cetăţenii sînt supuşi examenului medical din contul bugetului local, conform cerinţelor Regulamentului cu privire la expertiza medico-militară în Forţele Armate ale Republicii Moldova, aprobat de Guvern.”
    „ [...]
    (2) Sînt excluşi din evidenţa militară cetăţenii care:
    a) sînt recunoscuţi de către comisiile medico-militare inapţi, conform stării de sănătate,  pentru serviciul militar pe timp de pace şi de război;
    [...]”.
    „(1) Bărbaţii, cetăţeni ai Republicii Moldova, care au împlinit vîrsta de 18 ani sînt încorporaţi în serviciul militar în termen.
    [...]
    (3) Încorporarea cetăţenilor în serviciul militar în termen se efectuează de către autorităţile administraţiei publice locale, în comun cu centrele militare, în temeiul decretului Preşedintelui Republicii Moldova şi hotărîrii Guvernului.
    [...]
    (6) Selectarea recruţilor pentru serviciul militar în termen, repartizarea lor pe genuri de arme şi componente ale Forţelor Armate se efectuează de către comisiile de recrutare-încorporare.
    (7) Criteriile de selectare şi repartizare sînt stabilite de Regulamentul cu privire la încorporarea cetăţenilor în serviciul militar în termen sau în cel cu termen redus, aprobat de Guvern.”
    10. Prevederile relevante ale Legii nr. 133 din 8 iulie 2011 privind protecţia datelor cu caracter personal (M.O. nr.170-175/492, 2011) sînt următoarele:
    „Scopul prezentei legi este asigurarea protecţiei drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal, în special a dreptului la inviolabilitatea vieţii intime, familiale şi private.”
    „(1) Prezenta lege reglementează relaţiile juridice care apar în procesul de prelucrare a datelor cu caracter personal ce fac parte dintr-un sistem de evidenţă sau care sînt destinate să fie incluse într-un asemenea sistem, efectuată în totalitate sau în parte prin mijloace automatizate, precum şi prin alte mijloace decît cele automatizate.
    [...]”
    „Termenii şi expresiile utilizate în prezenta lege au următoarele semnificaţii:
    date cu caracter personal – orice informaţie referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă (subiect al datelor cu caracter personal). Persoana identificabilă este persoana care poate fi identificată, direct sau indirect, prin referire la un număr de identificare sau la unul ori mai multe elemente specifice identităţii sale fizice, fiziologice, psihice, economice, culturale sau sociale;
    categorii speciale de date cu caracter personal – datele care dezvăluie originea rasială sau etnică a persoanei, convingerile ei politice, religioase sau filozofice, apartenenţa socială, datele privind starea de sănătate sau viaţa sexuală, precum şi cele referitoare la condamnările penale, măsurile procesuale de constrîngere sau sancţiunile contravenţionale;
    prelucrarea datelor cu caracter personal – orice operaţiune sau serie de operaţiuni care se efectuează asupra datelor cu caracter personal prin mijloace automatizate sau neautomatizate, cum ar fi colectarea, înregistrarea, organizarea, stocarea, păstrarea, restabilirea, adaptarea ori modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, dezvăluirea prin transmitere, diseminare sau în orice alt mod, alăturarea ori combinarea, blocarea, ştergerea sau distrugerea;
    [...]
    consimţămîntul subiectului datelor cu caracter personal – orice manifestare de voinţă liberă, expresă şi necondiţionată, în formă scrisă sau electronică, conform cerinţelor documentului electronic, prin care subiectul datelor cu caracter personal acceptă să fie prelucrate datele care îl privesc;
    [...]”
    11. Prevederile relevante ale Regulamentului cu privire la expertiza medico-militară în Forţele Armate ale Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 897 din 23 iulie 2003 (M.O. nr.167-169/953, 2003), sînt următoarele:
    „Expertiza medico-militară se efectuează în baza Baremului medical (anexele nr.2 şi 3) şi a cerinţelor suplimentare privind starea sănătăţii şi dezvoltării fizice (anexa nr.4).”

pentru stabilirea aptitudinii pentru îndeplinirea serviciului militar

    12. Prevederile relevante ale Regulamentului cu privire la încorporarea cetăţenilor în serviciul militar în termen sau în cel cu termen redus, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 864 din 17 august 2005 (M.O. nr.113-116/937, 2005), sînt următoarele:
    Tinerilor inapţi pentru serviciul militar, cu excludere din evidenţa militară, li se înmînează adeverinţă de modelul stabilit (anexa nr.8 la prezentul Regulament).
    13. Prevederile relevante ale Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, amendată prin protocoalele adiţionale la această convenţie (încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărîrea Parlamentului nr. 1298-XIII din 24 iulie 1997, M.O. nr.54-55/502, 1997), în continuare – „Convenţia Europeană”, sînt următoarele:
    „1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale.
    2. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decît în măsura  în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirii faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.”
    14. Prevederile relevante ale Pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice din 16 decembrie 1966, adoptat la New York la 16 decembrie 1966 şi ratificat de Republica Moldova prin Hotărîrea nr. 217-XII din 28 iulie 1990 (Veştile nr.8/233, 1990), sînt următoarele:
    „1. Nimeni nu va putea fi supus vreunor imixtiuni arbitrare sau ilegale în viaţa particulară, în familia, domiciliul sau corespondenţa sa, nici la atingeri ilegale aduse onoarei şi reputaţiei sale.
    2. Orice persoană are drept la protecţia legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.”
    15. Prevederile relevante ale Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948, adoptată la New York la 10 decembrie 1948, la care Republica Moldova a aderat prin Hotărîrea nr. 217-XII din 28 iulie 1990 (Veştile nr.8/233, 1990), sînt următoarele:
    „Nimeni nu va fi obiectul unor imixtiuni arbitrare în viaţa sa particulară, în familia sa, în domiciliul său ori în corespondenţă, nici al unor atingeri ale onoarei sau reputaţiei sale. Orice persoană are dreptul  la  protecţia legii împotriva unor astfel de imixtiuni sau atingeri.”
    ÎN DREPT
    16. În conformitate cu Legea nr.1245-XV din 18 iulie 2002 cu privire la pregătirea cetăţenilor pentru apărarea Patriei (art.8, art.28), Guvernul Republicii Moldova a aprobat Regulamentul cu privire la expertiza medico-militară în Forţele Armate ale Republicii Moldova (Hotărîrea nr.897 din 23 iulie 2003) şi Regulamentul cu privire la încorporarea cetăţenilor în serviciul militar în termen sau în cel cu termen redus (Hotărîrea nr.864 din 17 august 2005).
    17. Potrivit pct.20 din Regulamentul cu privire la expertiza medico-militară în Forţele Armate ale Republicii Moldova, expertiza medico-militară se efectuează în baza Baremului medical pentru stabilirea aptitudinii pentru îndeplinirea serviciului militar (Anexa nr.2), care în rubrica nr.2 indică denumirea bolilor şi defectelor fizice.
    18. Potrivit pct.17 din Regulamentul cu privire la încorporarea cetăţenilor în serviciul militar în termen sau în cel cu termen redus, tinerilor inapţi pentru serviciul militar, cu excludere din evidenţa militară, li se înmînează o adeverinţă de modelul stabilit (Anexa nr.8), în care se indică temeiul, şi anume articolul Baremului medical, în conformitate cu ordinul ministrului apărării al Republicii Moldova.
    19. Autorul sesizării contestă Rubrica nr.2 „Denumirea bolilor şi defectelor fizice” a Baremului medical din Anexa nr. 2 la Regulamentul cu privire la expertiza medico-militară în Forţele Armate ale Republicii Moldova şi sintagma “Temei: Articolul___ al Baremului medical (ordinul ministrului apărării al Republicii Moldova nr.___ din _________)” din Anexa nr.8 la Regulamentul cu privire la încorporarea cetăţenilor în serviciul militar în termen sau în cel cu termen redus.
    20. Autorul sesizării consideră că specificarea articolului respectiv al baremului medical, care cuprinde denumirea bolilor şi defectelor fizice, în adeverinţa eliberată tînărului ca temei pentru scoaterea sa de la evidenţa militară constituie o limitare nejustificată a dreptului său la viaţa privată, garantat de articolul 28 din Constituţia Republicii Moldova. În opinia sa, aplicarea prevederilor contestate duce la dezvăluirea informaţiei referitoare la bolile sau defectele fizice ale persoanei, informaţie specifică, ce ţine  de viaţa sa privată, şi poate fi calificată ca o ingerinţă disproporţionată în exercitarea dreptului protejat de articolul 28 din Constituţie corelat cu prevederile articolului 54 din Constituţie.
    21. În susţinerea poziţiei sale, autorul sesizării invocă prevederile articolului 8 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, articolului 17 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi articolului 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
    Totodată, autorul sesizării face referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, precum şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în particular, la Hotărîrea nr.55 din 14 octombrie 1999, prin care au fost interpretate unele prevederi ale articolului 4 din Constituţia Republicii Moldova.
    22. Curtea reţine că prerogativa cu care a fost învestită prin articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie presupune stabilirea corelaţiei dintre prevederile actelor legislative expres contestate şi textul Constituţiei,  ţinînd cont de principiul supremaţiei acesteia. În jurisprudenţa sa anterioară Curtea a relevat că pot fi supuse controlului constituţionalităţii doar actele enumerate în art. 135 alin. (1) lit. a) din Legea Supremă, care au caracter normativ.
    23. Totodată, Curtea menţionează că sesizarea vizează atribuţia Guvernului de a adopta hotărîri pentru organizarea executării legilor, cu care acesta a fost învestit prin prevederile articolului 102 din Constituţie.
    24. Avînd în vedere că obiectul sesizării vizează prevederi din regulamente aprobate prin hotărîri de Guvern, Curtea reţine că, potrivit articolului 54 al Legii nr.317 din 18 iulie 2003, regulamentul este parte integrantă a hotărîrii Guvernului Republicii Moldova prin care acesta a fost aprobat, are natura şi forţa juridică a acestui act normativ.
    Urmînd jurisprudenţa sa anterioară (hotărîrile nr.39 din 09.07.2001, nr.18 din 06.10.2005, nr.11 din 27.06.2006, nr.17 din 19.06.2007, nr.13 din 29.05.2007), Curtea observă că prevederile contestate ale regulamentelor aprobate de Guvern stabilesc reguli obligatorii de aplicare repetată la un număr nedeterminat de situaţii identice, astfel comportînd caracter normativ. Avînd în vedere pretenţiile autorului sesizării referitoare la încălcarea prin prevederile contestate a unui drept fundamental, protejat de Constituţie şi de actele internaţionale în domeniu, prevederile respective  sînt susceptibile de controlul constituţionalităţii.
    25. În acelaşi context, Curtea reţine că articolul 54 din Constituţie, invocat în sesizare, nu are o semnificaţie autonomă şi urmează a fi examinat prin raportare la un drept fundamental garantat de Constituţie.
    26. Analizînd obiectul sesizării în raport cu normele constituţionale, Curtea Constituţională constată că motivele invocate de către autor vizează pretinsa încălcare a articolului 28 în corelare cu articolul 54 din Constituţie. Avînd în vedere interdependenţa acestor motive ca urmare a necesităţii de a asigura dreptul la viaţa privată în lumina dispoziţiilor constituţionale, legale şi standardelor internaţionale în domeniu, Curtea le va raporta la articolul 28 din Constituţie combinat cu articolul 54 din Constituţie.
    Totodată, Curtea va opera şi cu jurisprudenţa sa anterioară (în special, Hotărîrea nr.55 din 14 octombrie 1999 privind interpretarea unor prevederi ale articolului 4 din Constituţie), precum şi cu principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional cu privire la drepturile fundamentale ale omului.
    27. Autorul sesizării consideră că modelul de adeverinţă din Anexa nr. 8 la Regulamentul cu privire la încorporarea cetăţenilor în serviciul militar în termen sau în cel cu termen redus, în latura specificării exprese a articolului baremului medical, precum şi conţinutul rubricii nr.2 a Baremului medical pentru stabilirea aptitudinii pentru îndeplinirea serviciului militar din Anexa nr. 2 la Regulamentul cu privire la expertiza medico-militară în Forţele Armate ale Republicii Moldova, prin care se specifică denumirea bolilor şi defectelor fizice, sînt în contradicţie cu articolul 28, care prevede că:
    „Statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă, familială şi privată.”
    De asemenea, autorul sesizării consideră că acestea contravin articolului 54 din Constituţie, potrivit căruia:
    „(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.
    (2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.
    [..]
    (4) Restrîngerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”
    În opinia sa, prevederile contestate nu sînt conforme nici cu dispoziţiile articolului 8 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, articolului 17 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi articolului 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
    28. Autorul sesizării consideră că prevederile respective ale regulamentelor lezează dreptul persoanei la viaţa privată, garantat de articolul 28 din Constituţia Republicii Moldova, articolul 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, articolul 8 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, articolul 17 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
    29. El menţionează că sfera noţiunii de „viaţă privată”, conform interpretării Curţii Europene a Drepturilor Omului, „acoperă integritatea fizică şi morală a persoanei; garanţia oferită de articolul 8 al Convenţiei este, în principal, destinată să asigure dezvoltarea, fară ingerinţe exterioare, a personalităţii fiecărui individ, în relaţiile umane. Dreptul la respectarea vieţii private asigură individului un domeniu în care el poate să-şi urmeze liber dezvoltarea şi împlinirea personalităţii sale”, subliniind că informaţiile despre sănătatea unei persoane intră în noţiunea de „viaţă privată”.
    30. În sprijinul sesizării, autorul subliniază că orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private. Respectarea caracterului confidenţial al informaţiilor referitoare la sănătatea persoanei constituie un principiu esenţial al sistemului juridic din statele semnatare ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. El este fundamental nu numai pentru protejarea vieţii private a persoanelor bolnave, dar şi pentru încrederea lor în corpul medical şi în serviciile de sănătate, în general. De aceea, legislaţia internă a statelor trebuie să cuprindă garanţii adecvate pentru a împiedica orice comunicare sau divulgare de date cu caracter personal privitoare la sănătatea individului.
    31. Autorul sesizării invocă în acest sens dispoziţiile articolului 1 alin. (2) din Legea cu privire la drepturile şi responsabilităţile pacientului nr. 263-XVI din 27 octombrie 2005, privind secretul medical, relevînd că prin prevederile articolului 12 din aceeaşi lege statul s-a angajat să asigure dreptul pacientului la confidenţialitatea informaţiilor ce ţin de secretul medical, interzicînd orice amestec în viaţa privată şi familială a pacientului fară consimţămîntul acestuia.
    32. Conform prevederilor articolului 14 din Legea ocrotirii sănătăţii nr. 411-XIII din 28 mai 1995, medicii, alţi lucrători medico-sanitari, farmaciştii sînt obligaţi să păstreze secretul informaţiilor referitoare la boală, la viaţa intimă şi familială a pacientului de care au luat cunoştinţa în exerciţiul profesiunii, cu excepţia cazurilor de pericol al răspîndirii maladiilor transmisibile, la cererea motivată a organelor de urmărire penală sau a instanţelor judecătoreşti.
    33. Autorul sesizării consideră că normele legale care prevăd indicarea articolului Baremului medical, accesibil publicului larg, în Adeverinţa care atestă scoaterea din evidenţa militară, comit nu numai o imixtiune în viaţa privată a cetăţenilor care au fost recunoscuţi inapţi pentru serviciul militar în virtutea unei boli sau defect fizic, dar şi generează riscul ca lucrătorii medicali să fie supuşi sancţiunilor în exercitarea atribuţiilor profesionale pentru nerespectarea secretului medical.
    Consacrarea dreptului la respectarea vieţii private urmăreşte apărarea individului împotriva oricărei ingerinţe arbitrare a puterii publice.
    34. În susţinerea poziţiei sale, autorul sesizării invocă şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale (HCC nr. 55 din 14.10.1999).
    35. În şedinţa publică a Curţii, reprezentanţii Parlamentului şi Guvernului au recunoscut neconstituţionalitatea prevederilor criticate din modelul adeverinţei, menţionînd că Baremul medical este public şi accesibil, practica de a înlocui diagnosticul cu codul sau articolul maladiei nu asigură confidenţialitatea datelor medicale. Astfel, apare o contradicţie între norma care prevede indicarea în adeverinţa medicală a articolului (codului) Baremului medical şi accesibilitatea Baremului medical, care la articolele respective include denumirea maladiilor.
    Reprezentanţii Parlamentului şi Guvernului consideră că excluderea sintagmei: „Temei: Articolul __ al Baremului medical (ordinul ministrului apărării al Republicii Moldova nr.___ din ________)” cuprinsă în modelul adeverinţei din Anexa nr.8 la Regulamentul cu privire la încorporarea cetăţenilor în serviciul militar în termen sau în cel cu termen redus va asigura confidenţialitatea datelor medicale, în conformitate cu prevederile articolului 28 din Constituţia Republicii Moldova.
    36. Curtea observă că articolul 28 din Constituţia Republicii Moldova pune în obligaţia statului respectarea şi ocrotirea vieţii intime, familiale şi private, această normă fiind în concordanţă cu prevederile articolului 8 al Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor amului şi a libertăţilor fundamentale, articolului 17 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi articolului 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
    Totodată, potrivit actelor internaţionale invocate supra, nu se admite amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept, decît în măsura  în care acest amestec este prevăzut de lege şi constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.
    În cazul unor imixtiuni arbitrare sau ilegale în viaţa particulară, în familia, domiciliul sau corespondenţa sa sau atingerii ilegale aduse onoarei şi reputaţiei sale, orice persoană are dreptul la protecţia legii.
    37. Articolul 4 alin. (1) din Legea Supremă prevede că dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.
    După cum a menţionat Curtea Constituţională în Hotărîrea nr.55 din 14 octombrie 1999, această prevedere comportă consecinţe juridice, presupunînd, mai întîi, că organele de drept, inclusiv Curtea Constituţională şi instanţele judecătoreşti, în limitele competenţelor ce le revin, sînt în drept să aplice în procesul examinării unor cauze concrete normele dreptului internaţional în cazurile stabilite de legislaţie.  Curtea a stabilit că principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional, tratatele internaţionale ratificate şi cele la care Republica Moldova a aderat sînt parte componentă a cadrului legal al Republicii Moldova şi devin norme ale dreptului ei intern.
    38. Curtea menţionează că, deşi dreptul la respectarea şi ocrotirea vieţii intime, familiale şi private nu comportă caracter absolut, orice imixtiune trebuie să fie prevăzută de lege, care să corespundă normelor unanim recunoscute ale  dreptului internaţional, să fie proporţională cu situaţia care  a determinat-o şi să nu atingă existenţa acestui drept, aşa cum prevede articolul 54 alin.(2) şi alin.(3) din Constituţie.
    39. Obiectul sesizării se referă la protecţia datelor cu caracter personal, care au o importanţă fundamentală în exercitarea dreptului la viaţa privată. Divulgarea acestor informaţii publicului sau unei terţe părţi este susceptibilă a fi calificată ca o ingerinţă în viaţa privată.
    40. Potrivit Legii nr.133 din 8 iulie 2011 privind protecţia datelor cu caracter personal, noţiunea de date cu caracter personal reprezintă orice informaţie referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă (subiect al datelor cu caracter personal). Persoana identificabilă este persoana care poate fi identificată, direct sau indirect, prin referire la un număr de identificare sau la unul ori mai multe elemente specifice identităţii sale fizice, fiziologice, psihice, economice, culturale sau sociale. Prevederile aceleiaşi legi prin noţiunea de categorii speciale de date cu caracter personal definesc, printre altele, şi datele privind starea de sănătate (articolul 3).
    41. În conformitate cu prevederile articolului 4 din Legea nr. 1245-XV din 18 iulie 2002 cu privire la pregătirea cetăţenilor pentru apărarea Patriei, serviciul militar este o formă specială a serviciului public ce rezidă în îndeplinirea de către cetăţeni a datoriei constituţionale privind pregătirea pentru apărare şi apărarea Patriei exclusiv în cadrul Forţelor Armate ale Republicii Moldova.
Prin urmare, evidenţa militară a cetăţenilor este o parte componentă a sistemului general de stat de evidenţă şi analiză a resurselor umane şi materiale pentru apărarea Patriei.
    42. În cazul luării în evidenţă militară, al încorporării în serviciul militar în termen sau cu termen redus, al încadrării în serviciul militar prin contract, al chemării recruţilor şi rezerviştilor la centrele militare pentru clarificarea situaţiei medico-militare, cetăţenii sînt supuşi examenului medical conform cerinţelor Regulamentului cu privire la expertiza medico-militară în Forţele Armate ale Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.897 din 23 iulie 2003 (articolul 8 din Legea nr. 1245-XV) .
    Expertiza medico-militară se efectuează de către comisiile medico-militare în baza Baremului medical pentru stabilirea aptitudinii pentru îndeplinirea serviciului militar, prevăzut în Anexa nr.2 la Regulament, şi a cerinţelor suplimentare privind starea sănătăţii şi dezvoltării fizice. Baremul medical este structurat, expunînd în rubrica nr.2 denumirea bolilor şi defectelor fizice.
    43. Potrivit prevederilor Regulamentului cu privire la încorporarea cetăţenilor în serviciul militar în termen sau în cel cu termen redus (pct.17), tinerilor inapţi pentru serviciul militar, cu excludere din evidenţa militară, li se înmînează adeverinţă de modelul stabilit (anexa nr.8), în care se indică articolul respectiv al Baremului medical, pentru diagnosticul medical, care serveşte drept temei pentru scoaterea din evidenţa militară. Astfel, diagnosticul medical este înlocuit cu articolul respectiv conform Baremului medical.
    44. Articolul din adeverinţa medicală reprezintă o încifrare a diagnosticului stabilit de către comisia medicală abilitată, care are obligaţia de a asigura confidenţialitatea lui. Referindu-se la categorii speciale de date cu caracter personal, informaţia din adeverinţă nu poate fi divulgată persoanelor terţe, fiind eliberată candidatului supus examenului medical.
    45. Drept urmare, avînd în vedere că Baremul medical este publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova,  denumirea bolilor şi defectelor fizice sînt accesibile publicului larg şi, deci, practica de a înlocui diagnosticul cu codul maladiei sau cu articolul respectiv nu asigură confidenţialitatea datelor medicale.
    46. În context, Curtea relevă că, potrivit articolului 1 alin.(2) al Legii nr.263-XVI din 27 octombrie 2005 cu privire la drepturile şi responsabilităţile pacientului, informaţiile confidenţiale despre diagnosticul, starea sănătăţii, viaţa privată a pacientului, obţinute în urma examinării, tratamentului, profilaxiei, reabilitării sau cercetării biomedicale (studiului clinic), constituie secret medical. Aceste informaţii nu pot fi divulgate persoanelor terţe, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. Or, potrivit prevederilor articolului 12 al legii menţionate, confidenţialitatea acestor informaţii trebuie să fie asigurată de medicul curant şi specialiştii implicaţi în acordarea serviciilor de sănătate sau în cercetarea biomedicală (studiul clinic), precum şi de alte persoane, cărora aceste informaţii le-au devenit cunoscute datorită exercitării obligaţiilor profesionale şi de serviciu.
    47. Avînd în vedere că dreptul de opţiune privind păstrarea confidenţialităţii datelor cu privire la starea de sănătate aparţine pacientului, obligaţia păstrării secretului medical se extinde şi asupra conţinutului concluziei Comisiei medico-militare, ce trebuie expusă în adeverinţa model prin indicarea articolului respectiv  al Baremului medical, în temeiul ordinului ministrului apărării al Republicii Moldova, cu specificarea numărului şi datei de emitere.
    48. În aceeaşi ordine de idei, Curtea reţine că legislaţia naţională prevede obligativitatea prezentării documentelor de evidenţă militară în cazul perfectării actelor de identitate, actelor de stare civilă, la încheierea contractului individual de muncă, precum şi în alte cazuri, la solicitarea autorităţilor publice, ale instituţiilor publice şi ale agenţilor economici, fapt ce duce la divulgarea diagnosticului medical către persoane terţe.
    49. După cum a menţionat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, „protecţia datelor personale, inclusiv a datelor medicale, este de o importanţă fundamentală pentru ca o persoană să se poată bucura de dreptul său la respectarea vieţii private şi a vieţii de familie, aşa cum este acesta garantat de art.8 din Convenţie.
    [...] În lipsa unei asemenea protecţii, persoanele care necesită îngrijire medicală nu ar mai fi dispuse să furnizeze informaţii cu caracter personal şi intim, necesare prescrierii tratamentului apropiat pentru boala de care suferă, sau să consulte un medic, ceea ce ar fi de natură să le pună viaţa în pericol, iar în caz de boli transmisibile, un asemenea pericol poate exista pentru colectivitate. [...] De aceea, legislaţia internă a statelor trebuie să cuprindă garanţii adecvate pentru a împiedica orice comunicare sau divulgare de date cu caracter personal privitoare la sănătatea persoanei, în conformitate cu dispoziţiile art. 8 paragraful 1 al Convenţiei” (cazul Z vs Finlan­da, Hotărîrea din 25.02.1997 (cererea nr. 22009/93)).
    50. Din cele menţionate, Curtea conchide că indicarea expresă în modelul adeverinţei a articolului Baremului medical, cu referire la ordinul ministrului apărării al Republicii Moldova, specificîndu-se numărul şi data de emitere a acestuia, drept temei pentru scoaterea din evidenţa militară, constituie o limitare nejustificată a dreptului la viaţa privată, prin accesibilitatea sa pentru persoane terţe, încălcînd astfel articolul 28 din Constituţia Republicii Moldova. Curtea apreciază acest fapt drept o ingerinţă disproporţionată în exercitarea dreptului la viaţa privată, garantat de articolul 28 din Constituţie în corelare cu prevederile articolului 54 din Constituţie.
    51. Astfel, prevederile modelului adeverinţei din Anexa nr. 8 la Regulamentul cu privire la încorporarea cetăţenilor în serviciul militar în termen sau în cel cu termen redus, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.864 din 17 august 2005, în latura specificării exprese a articolului  Baremului medical,  cu referire la ordinul ministrului apărării al Republicii Moldova şi specificarea numărului şi datei emiterii acestuia, intră în contradicţie cu articolele 28 şi 54 din Constituţie, precum şi cu articolul 8 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, articolul 17 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi articolul 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, pentru care motiv sînt neconstituţionale.
    52. Cît priveşte conţinutul rubricii nr.2 a Baremului medical pentru stabilirea aptitudinii pentru îndeplinirea serviciului militar din Anexa nr. 2 la Regulamentul cu privire la expertiza medico-militară în Forţele Armate ale Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.897 din 23 iulie 2003, prin care se specifică denumirea bolilor şi defectelor fizice, Curtea consideră că în cazul excluderii sintagmei “Temei: Articolul___ al Baremului medical (ordinul ministrului apărării al Republicii Moldova nr.___ din _________)” din modelul adeverinţei din Anexa nr.8 la Regulamentul cu privire la încorporarea cetăţenilor în serviciul militar în termen sau în cel cu termen redus, accesibilitatea Baremului medical nu va crea pericol pentru divulgarea datelor cu caracter personal referitoare la sănătatea persoanei, deoarece prin prezentarea adeverinţei de model nou, eliberată persoanei recunoscute de către Comisia medico-militară  inaptă pentru serviciul militar, cu scoatere din evidenţa militară, nu va fi posibilă divulgarea diagnosticului medical către persoane terţe.
    53. Totodată, Curtea Constituţională relevă că Baremul medical constituie documentul de bază pentru efectuarea expertizei medico-militare în scopul determinării aptitudinii cetăţenilor pentru îndeplinirea serviciului militar pe timp de pace sau de război. Comisia medico-militară este independentă în luarea deciziilor şi îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legislaţia în vigoare şi cu alte acte normative, ce reglementează expertiza medico-militară, iar potrivit prevederilor Legii nr.263-XVI din 27 octombrie 2005, trebuie să asigure confidenţialitatea informaţiilor despre diagnosticul stabilit în urma efectuării expertizei medico-militare, care poate fi divulgat doar în cazurile prevăzute de lege.
    54. În context, Curtea constată că, după conţinut, Baremul medical este analogul Clasificaţiei Internaţionale a Maladiilor, revizia a X-a, a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, care, la rîndul său, este accesibilă publicului.
    55. Astfel, Curtea consideră neîntemeiate argumentele autorului sesizării privind neconstituţionalitatea conţinutului rubricii nr.2 a Baremului medical pentru stabilirea aptitudinii pentru îndeplinirea serviciului militar din Anexa nr. 2 la Regulamentul cu privire la expertiza medico-militară în Forţele Armate ale Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.897 din 23 iulie 2003.
    Pentru motivele arătate, în temeiul articolului 140 din Constituţie, articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 6, 61, 62 lit.a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională
    1. Se recunoaşte constituţională rubrica nr.2, prin care se specifică denumirea bolilor şi defectelor fizice, a Baremului medical din Anexa nr. 2 la Regulamentul cu privire la expertiza medico-militară în Forţele Armate ale Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 897 din 23 iulie 2003.
    2. Se declară neconstituţională sintagma „Temei: Articolul___ al Baremului medical (Ordinul ministrului apărării al Republicii Moldova nr.___ din _________)” din modelul adeverinţei din Anexa nr.8 la Regulamentul cu privire la încorporarea cetăţenilor în serviciul militar în termen sau în cel cu termen redus, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.864 din 17 august 2005.
    3. Prezenta hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

    PREŞEDINTELE ŞEDINŢEI                             Valeria ŞTERBEŢ

    Nr. 13. Chişinău, 6 noiembrie 2012.