În numele Republicii Moldova,
    Curtea Constituţională, statuînd în componenţa:
    Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,
    Dl Aurel BĂIEŞU,
    Dl Igor DOLEA,
    Dl Petru RAILEAN, judecători,
    cu participarea dnei Ludmila Chihai, grefier,
    Avînd în vedere sesizarea depusă la 18 septembrie 2012,
    înregistrată la aceeaşi dată,
    Examinînd sesizarea în şedinţă plenară publică,
    Avînd în vedere actele şi lucrările dosarului,
    Pronunţă următoarea hotărîre:
    1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 18 septembrie 2012, în temeiul articolelor 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit. g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, de către 29 deputaţi în Parlament din fracţiunea Partidului Comuniştilor, privind controlul constituţionalităţii Legii nr. 192 din 12 iulie 2012 pentru completarea unor acte legislative, prin care a fost interzisă utilizarea în scopuri politice a simbolurilor comuniste (secera şi ciocanul) şi promovarea ideologiilor totalitare.
    2. Autorii sesizării au pretins, în special, că prevederile legii contestate aduc atingere libertăţii de exprimare şi de asociere, cu încălcarea articolelor 1, 2, 4, 5, 6, 16, 32, 41, 54, 66, 114 şi 115 din Constituţie.
    3. Prin decizia Curţii Constituţionale din 4 octombrie 2012, sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a prejudicia fondul cauzei.
    4. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opiniile scrise ale Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Facultăţii de istorie şi filozofie a Universităţii de Stat din Moldova, Facultăţii de istorie şi etnopedagogie a Universităţii Pedagogice de Stat „Ion Creangă”, precum şi opiniile Comisiei Naţionale de Heraldică. Preşedintele Republicii Moldova şi Guvernul nu şi-au comunicat opiniile.
    5. De asemenea, Curtea a solicitat opinia Comisiei Europene pentru Democraţie prin Drept a Consiliului Europei (în continuare – „Comisia de la Veneţia”) şi cea a Biroului OSCE pentru Instituţii Democratice şi Drepturile Omului (în continuare – „OSCE/BIDDO”). La 11 martie 2013 Curţii Constituţionale i-a fost comunicat Memoriul Amicus Curiae comun al Comisiei de la Veneţia şi OSCE/BIDDO referitor la compatibilitatea cu standardele europene a Legii nr.192 din 12 iulie 2012 privind utilizarea simbolurilor regimului comunist totalitar şi promovarea ideologiilor totalitare, memoriu adoptat la cea de-a 94-a Sesiune plenară din 8-9 martie 2013.
    6. La 31 mai 2013, la Curtea Constituţională a fost depus demersul Asociaţiei foştilor deportaţi şi deţinuţi politici din Republica Moldova, prin care aceasta a solicitat admiterea reprezentantului său în calitate de parte procesuală  la şedinţa Curţii, motivînd prin necesitatea de a interveni în interesul membrilor săi.
    7. În cadrul şedinţei plenare publice a Curţii, sesizarea a fost susţinută de autorii sesizării, deputaţii în Parlament Artur Reşetnicov, Igor Vremea, delegaţi ca reprezentanţi din partea grupului de autori ai sesizării, şi Serghei Sîrbu. Parlamentul a fost reprezentat de dl Valeriu Munteanu, deputat în Parlament. Guvernul a fost reprezentat de dl Vladimir Grosu, viceministru al justiţiei. Preşedintele Republicii Moldova nu şi-a delegat reprezentantul.
    8. La şedinţa plenară publică a Curţii au fost invitaţi, în calitate de experţi, dnii Gheorghe Cojocaru, doctor în istorie, director al Institutului de Istorie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Mihai Taşcă, doctor în drept, cercetător ştiinţific superior la Institutul de Cercetări Juridice şi Politice al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, şi Gheorghe Negru, doctor în istorie, cercetător ştiinţific coordonator la Institutul de Istorie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi preşedinte al Asociaţiei Istoricilor din Republica Moldova, aceştia fiind totodată membri (dl Gheorghe Cojocaru – preşedinte) ai Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar (a se vedea §18 infra). De asemenea, a fost invitat dl Silviu Tabac, doctor în istorie, heraldist de stat al Republicii Moldova, director-adjunct al Institutului Patrimoniului Cultural al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.
    9. La 12 iulie 2012, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Hotărîrea nr. 191 privind aprecierea istorică şi politico-juridică a regimului comunist totalitar din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. Hotărîrea condamnă regimul comunist totalitar din RSSM pentru comiterea crimelor împotriva umanităţii şi informează despre interzicerea utilizării pe teritoriul Republicii Moldova a simbolurilor comuniste (secera şi ciocanul şi orice suport cu aceste simboluri) şi a promovării ideologiilor totalitare.
    10. În aceeaşi zi, Parlamentul a adoptat Legea nr. 192 pentru completarea unor acte legislative, care interzice utilizarea simbolurilor comuniste şi promovarea ideologiilor totalitare.
    11. Prin Legea nr. 192 au fost completate trei legi: Legea nr. 294-XVI din 21 decembrie 2007 privind partidele politice, Codul contravenţional nr. 218-XVI din 24 octombrie 2008 şi Legea nr. 64 din 23 aprilie 2010 privind libertatea de exprimare.
    12. Legea privind partidele politice a fost completată la art. 4 cu un nou alineat (5), care interzice „utilizarea de către partidele politice a simbolurilor regimului comunist totalitar (secera şi ciocanul şi orice suport cu aceste simboluri), precum şi promovarea ideologiilor totalitare.” De asemenea, legea a fost completată cu o nouă dispoziţie ce prevede că „sancţionarea contravenţională repetată privind încălcarea prevederilor [acesteia]” [inclusiv noul articol 4 alin.(5) din Lege] conduce la „încetarea activităţii partidului politic” (articolul 22 alin.(1) lit. e) din Lege).
    13. Codul contravenţional a fost completat cu un articol nou – 67¹, care prevede că „propagarea şi/sau utilizarea pe teritoriul Republicii Moldova în scopuri politice şi de propagandă a simbolurilor regimului comunist totalitar (secera şi ciocanul şi orice suport cu aceste simboluri), precum şi promovarea ideologiilor totalitare” se sancţionează cu amendă de la 100 la 150 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, şi cu amendă de la 300 la 500 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere şi persoanei juridice.
    14. Legea cu privire la libertatea de exprimare a fost completată cu o nouă prevedere, ce interzice „propagarea şi/sau utilizarea în scopuri politice a simbolurilor regimului comunist totalitar (secera şi ciocanul şi orice suport cu aceste simboluri), precum şi promovarea ideologiilor totalitare” [articolul 3 alin. (4¹) din Lege].
    15. Atît hotărîrea, cît şi legea au fost elaborate în baza raportului prezentat în 2010 de către Comisia pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar (aşa-numita Comisie Cojocaru), creată la 14 ianuarie 2010, prin Decretul nr.165-V, emis de Preşedintele interimar al Moldovei, dl Mihai Ghimpu. Comisia a recomandat să fie condamnat regimul comunist totalitar pentru comiterea crimelor împotriva umanităţii, precum şi să fie adoptată legislaţia privind lustraţia şi scoaterea în afara legii a folosirii simbolurilor comuniste şi a termenului „comunism”.
    16. La 3 septembrie 2012, 29 deputaţi ai fracţiunii Partidului Comuniştilor au depus la Curtea Constituţională o sesizare privind neconstituţionalitatea Hotărîrii Parlamentului nr. 191 (publicată în Monitorul Oficial din 31 august 2012). La 18 septembrie 2012, acelaşi grup de deputaţi a contestat la Curtea Constituţională şi Legea nr. 192 (publicată în Monitorul Oficial din 14 septembrie 2012). La 4 octombrie 2012, Curtea Constituţională a decis că nu este competentă să examineze Hotărîrea Parlamentului nr. 191, aceasta neavînd caracter normativ. În acelaşi timp, Curtea a admis sesizarea referitoare la legea contestată.
    A. Legislaţia naţională
    17.  Prevederile relevante ale Constituţiei (M.O. nr. 1/1, 1994) sunt următoarele:
    „[...] CONSIDERÎND statul de drept, pacea civică, democraţia, demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic valori supreme [...]”
    „(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate.”
    „(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative, în formele stabilite de Constituţie.
    (2) Nici o persoană particulară, nici o parte din popor, nici un grup social, nici un partid politic sau o altă formaţiune obştească nu poate exercita puterea de stat în nume propriu. Uzurparea puterii de stat constituie cea mai gravă crimă împotriva poporului.”
    „(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.
    (2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.”
    „(1) Oricărui cetăţean îi este garantată libertatea gîndirii, a opiniei, precum şi libertatea exprimării în public prin cuvînt, imagine sau prin alt mijloc posibil.
    (2) Libertatea exprimării nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane la viziune proprie.
    (3) Sînt interzise şi pedepsite prin lege contestarea şi defăimarea statului şi a poporului, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial, la violenţă publică, precum şi alte manifestări ce atentează la regimul constituţional.”
    „(1) Cetăţenii se pot asocia liber în partide şi în alte organizaţii social-politice. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor şi, în condiţiile legii, participă la alegeri.
    (2) Partidele şi alte organizaţii social-politice sînt egale în faţa legii.
    (3) Statul asigură respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale partidelor şi ale altor organizaţii social-politice.
    (4) Partidele şi alte organizaţii social-politice care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept, a suveranităţii şi independenţei, a integrităţii teritoriale a Republicii Moldova sînt neconstituţionale. [...]”
    „(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.
    (2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.
    (3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrîngerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.
    (4) Restrîngerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”
    18. Prevederile relevante ale Legii nr. 294-XVI din 21 decembrie 2007 privind partidele politice (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 42–44, art. 119) sunt următoarele:
    „(1) Partidele politice sînt asociaţii benevole, cu statut de persoană juridică, ale cetăţenilor Republicii Moldova cu drept de vot, care, prin activităţi comune şi în baza principiului liberei participări, contribuie la conceperea, exprimarea şi realizarea voinţei lor politice.
    (2) Partidele politice, fiind institute democratice ale statului de drept, promovează valorile democratice şi pluralismul politic, contribuie la formarea opiniei publice, participă, prin înaintarea şi susţinerea candidaţilor, la alegeri şi la constituirea autorităţilor publice, stimulează participarea cetăţenilor la alegeri, participă, prin reprezentanţii lor, la exercitarea în mod legal a puterii în stat, desfăşoară alte activităţi în conformitate cu legea. […]”
    „(1) Sînt interzise partidele politice care, prin statutul, programul şi/sau activitatea lor, militează împotriva suveranităţii, integrităţii teritoriale a ţării, valorilor democratice şi ordinii de drept a Republicii Moldova, utilizează, pentru realizarea scopurilor lor, mijloace ilegale sau violente, incompatibile cu principiile fundamentale ale democraţiei.
    (2) Este interzisă afilierea partidelor politice la organizaţiile politice internaţionale ale căror scopuri sau activitate contravin prevederilor alin.(1).
    (3) Partidele politice nu pot practica activităţi militare, paramilitare, precum şi alte activităţi interzise prin lege.
    (4) Orice imixtiune în activitatea internă a partidelor politice este interzisă, cu excepţiile prevăzute de lege.
    (5) În Republica Moldova este interzisă constituirea şi activitatea partidelor, altor organizaţii politice ale statelor străine, precum şi a filialelor şi structurilor acestora.
    (6) Constituirea şi activitatea partidelor politice în baza discriminării pe criterii de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, avere sau origine socială sînt interzise.”
    „(1) Fiecare partid politic are denumire integrală, denumire prescurtată şi simboluri proprii.
    (2) Denumirea integrală, denumirea prescurtată şi simbolurile partidului politic trebuie să se deosebească clar de cele ale partidelor înregistrate anterior în Republica Moldova. Nu se admite utilizarea aceloraşi simboluri grafice de către partide, indiferent de figura geometrică în care sînt încadrate.
    (3) Atributele menţionate la alin.(1) nu pot reproduce sau combina simbolurile de stat ale Republicii Moldova, ale altor state, ale organizaţiilor internaţionale, ale cultelor religioase, nu pot propaga scopurile şi orientările specificate la art.3 alin.(1) şi (2).
    (4) Partidele politice pot utiliza, ca atare sau într-o combinaţie specifică, însemnele organizaţiilor politice internaţionale din care fac parte.
    (5) Se interzice utilizarea de către partidele politice a simbolurilor regimului comunist totalitar (secera şi ciocanul şi orice suport cu aceste simboluri), precum şi promovarea ideologiilor totalitare.”
     [Art.4 alin.(5) introdus prin LP192 din 12.07.12, MO190-192/14.09.12 art.646; în vigoare 01.10.12]
    „(1) Partidul politic îşi încetează activitatea prin:
    a) reorganizare, conform prevederilor prezentei legi, şi pierdere, în urma reorganizării, a personalităţii juridice;
    b) autodizolvare, prin decizia organului său suprem;
    c) dizolvare prin hotărîre definitivă a Curţii de Apel Chişinău, la cererea Ministerului Justiţiei;
    d) declarare a neconstituţionalităţii partidului prin hotărîre a Curţii Constituţionale;
    e) sancţionare contravenţională repetată privind încălcarea prevederilor prezentei legi. […]”
     [Art.22 alin.(1), lit.e) introdusă prin LP192 din 12.07.12, MO190-192/14.09.12 art.646; în vigoare 01.10.12]
    (2) Ministerul Justiţiei va înainta Curţii de Apel Chişinău o acţiune prin care va cere dizolvarea partidului politic dacă există cel puţin unul din următoarele temeiuri:
    a) partidul activează în baza statutului şi programului său cu modificări şi completări care nu au fost înregistrate în modul stabilit de lege;
    b) pe parcursul unui an, care începe să curgă din data cînd a devenit definitivă hotărîrea Curţii de Apel Chişinău cu privire la limitarea activităţii partidului, acesta a comis acţiuni similare celor pentru care activitatea partidului a fost limitată;
    d) activitatea partidului se desfăşoară pe căi ori prin mijloace ilegale sau prin săvîrşirea unor acte de violenţă;
    e) partidul a fost declarat neconstituţional prin hotărîre a Curţii Constituţionale.
    19. Prevederile relevante ale Codului contravenţional al Republicii Moldova nr. 218-XVI din 24 octombrie 2008 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr. 3–6, art. 15) sunt următoarele:
se sancţionează cu amendă de la 100 la 150 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 300 la 500 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere şi persoanei juridice.”
    [Art.67¹ introdus prin LP192 din 12.07.12, MO190-192/14.09.12 art.646; în vigoare 01.10.12]
20. Prevederile relevante ale Legii nr. 64 din 23 aprilie 2010 cu privire la libertatea de exprimare (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 117–118, art. 355) sunt următoarele:
    „(1) Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de a căuta, de a primi şi de a comunica fapte şi idei.
    (2) Libertatea de exprimare protejează atît conţinutul, cît şi forma informaţiei exprimate, inclusiv a informaţiei care ofensează, şochează sau deranjează.
    (3) Exercitarea libertăţii de exprimare poate fi supusă unor restrîngeri prevăzute de lege, necesare într-o societate democratică pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, pentru a apăra ordinea şi a preveni infracţiunile, pentru a proteja sănătatea şi morala, reputaţia sau drepturile altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.
    (4) Restrîngerea libertăţii de exprimare se admite doar pentru protejarea unui interes legitim prevăzut la alin. (3) şi doar în cazul în care restrîngerea este proporţională cu situaţia care a determinat-o, respectîndu-se echilibrul just dintre interesul protejat şi libertatea de exprimare, precum şi libertatea publicului de a fi informat.
    (4¹) În condiţiile alin. (3) se interzice propagarea şi/sau utilizarea în scopuri politice a simbolurilor regimului comunist totalitar (secera şi ciocanul şi orice suport cu aceste simboluri), precum şi promovarea ideologiilor totalitare, acţiuni care se sancţionează în conformitate cu legislaţia în vigoare.”
    [Art. 3, alin. (4¹) introdus prin LP192 din 12.07.12, MO190-192/14.09.12 art.646; în vigoare 01.10.12]
    B. Legislaţia internaţională
    21. Prevederile relevante ale Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului (adoptată la 10 decembrie 1948 la New York, la care Republica Moldova a aderat prin Hotărîrea Parlamentului nr.217-XII din 28 iulie 1990) sunt următoarele:
    „Orice individ are dreptul la libertatea de opinie şi de exprimare, ceea ce implică dreptul de a nu fi tulburat pentru opiniile sale şi acela de a căuta, de a primi şi de a răspîndi, fără consideraţii de frontieră, informaţii şi idei prin orice mijloc de exprimare.”
    „1. Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire şi de asociere paşnică.
    2. Nimeni nu poate fi obligat să facă parte dintr-o asociaţie.”
    22. Prevederile relevante ale Pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice (ratificat de Republica Moldova la 28 iulie 1990 prin Hotărîrea Parlamentului nr. 217-XII) sunt următoarele:
    „1. Nimeni nu trebuie să aibă de suferit din cauza opiniilor sale.
    2. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde libertatea de a căuta, de a primi şi de a răspîndi informaţii şi idei de orice fel, indiferent de frontiere, sub formă orală, scrisă, tipărită ori artistică, sau prin orice alt mijloc, la alegerea sa.
    3. Exercitarea libertăţilor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol comportă obligaţii şi răspunderi speciale. În consecinţă, ea poate fi supusă anumitor limitări care trebuie însă stabilite în mod expres prin lege şi care sunt necesare:
    a) respectării drepturilor sau reputaţiei altora;
    b) apărării securităţii naţionale, ordinii publice, sănătăţii sau moralităţii publice.”
    23. Prevederile relevante ale Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărîrea Parlamentului nr. 1298-XIII din 24 iulie 1997) sunt următoarele:
    „1. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică Statele să supună societăţile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.
    2.Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrîngeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.”
    „1. Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire paşnică şi la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a constitui cu alţii sindicate şi de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale.
    2. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrîngeri decît acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protejarea sănătăţii sau a moralei ori pentru protecţia drepturilor şi libertăţilor altora. Prezentul articol nu interzice ca restrîngeri legale să fie impuse exercitării acestor drepturi de către membrii forţelor armate, ai poliţiei sau ai administraţiei de stat.”
    24. Din conţinutul sesizării, Curtea observă că aceasta se referă în esenţă la interzicerea utilizării în scopuri politice a simbolurilor regimului totalitar comunist (secera şi ciocanul şi orice suport reprezentînd aceste simboluri), precum şi a promovării ideologiilor totalitare.
    25. Astfel, Curtea relevă că sesizarea privind controlul constituţionalităţii Legii nr. 192 din 12 iulie 2012 vizează un ansamblu de elemente şi principii cu valoare constituţională interdependente, precum libertatea de exprimare şi libertatea de asociere (în partea referitoare la activitatea partidelor politice).
    26. În conformitate cu decizia sa din 4 octombrie 2012 (a se vedea § 3 supra), Curtea a reţinut că, în temeiul art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art. 4 alin. (1) lit. a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea privind controlul constituţionalităţii legilor ţine de competenţa Curţii Constituţionale.
    27. Articolele 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicţiei constituţionale oferă deputatului în Parlamentul Republicii Moldova dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.
    28. Curtea reţine că, potrivit normelor de tehnică legislativă, dispoziţiile de modificare şi de completare a unui act legislativ se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificîndu-se cu acesta. Intervenţiile ulterioare de modificare şi de completare a acestora trebuie raportate la actul de bază.
    29. În acest context, pentru a asigura o mai mare claritate şi accesibilitate a hotărîrilor Curţii Constituţionale, ca urmare a practicii statuate (a se vedea § 15 din Hotărîrea nr.17 din 06.12.2012 ş.a.), Curtea va raporta obiectul sesizării la actul de bază. În consecinţă, Curtea va supune controlului constituţionalităţii art.4 alin. (5) şi art. 22 alin. (1) lit.e) din Legea privind partidele politice, art.67¹ din Codul contravenţional şi art. 3 alin. (4¹) din Legea cu privire la libertatea de exprimare – toate în redacţia Legii nr. 192 din 12 iulie 2012.
    30. Curtea observă că aspectele abordate în sesizare, precum şi prevederile contestate, nu au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate.
    31. Curtea apreciază că sesizarea nu poate fi respinsă ca inadmisibilă şi nu există nici un temei de sistare a procesului în conformitate cu prevederile art. 60 din Codul jurisdicţiei constituţionale. Curtea reţine că a fost sesizată legal şi este competentă să hotărască asupra constituţionalităţii art.4 alin. (5) şi art. 22 alin. (1) lit.e) din Legea privind partidele politice, art. 67¹ din Codul contravenţional şi art. 3 alin. (4¹) din Legea cu privire la libertatea de exprimare.
    32. La 3 iunie 2013 Curtea a examinat demersul Asociaţiei foştilor deportaţi şi deţinuţi politici din Republica Moldova, prin care aceasta a solicitat admiterea reprezentantului său în calitate de parte procesuală  la şedinţa Curţii. Asociaţia şi-a motivat demersul prin necesitatea de a interveni în interesul membrilor săi, care au avut de suferit în urma fărădelegilor comise de regimul totalitar comunist, ce a utilizat în perioada sovietică simbolurile interzise prin legea contestată, şi de a contribui la  aprecierea corectă de către Curtea Constituţională a justului echilibru între interdicţia stabilită de legea contestată şi atrocităţile comise de regimul comunist totalitar în raport cu victimele represiunilor politice şi ale deportărilor.
    33. În urma examinării demersului, Curtea a stabilit că art.134 din Constituţie, pe lîngă alte funcţii, statuează funcţia Curţii Constituţionale de garant al responsabilităţii statului faţă de cetăţean. Avînd în vedere această funcţie a Curţii, în scopul respectării principiilor justiţiei constituţionale, Curtea decide cu titlu de principiu că va permite intervenţia unor persoane, dacă aceasta este în interesul lor propriu şi dacă invocă apararea unui drept constituţional ce le aparţine.
    34. În baza celor expuse, în interesul înfăptuirii justiţiei constituţionale, Curtea stabileşte că, în cazul controlului constituţionalităţii unor acte juridice ce aduc atingere unor drepturi şi libertăţi fundamentale, garantate de Constituţie, persoane fizice sau juridice, organizaţii neguvernamentale sau grupuri de particulari, ce au un interes legitim, care sunt sau pot deveni victime ale unor încălcări ale drepturilor fundamentale legate direct cu actul sesizat şi dacă aceştia nu beneficiază de un alt remediu de protecţie la nivel naţional, pot  interveni  în procedurile din faţa ei. Intervenientul acceptat are dreptul să prezinte observaţii scrise şi să ia parte la audieri. Curtea poate proceda astfel în orice stadiu al procedurii jurisdicţiei constituţionale.
    35. Reprezentanţii Guvernului, Parlamentului şi autorii sesizării nu au avut obiecţii în privinţa admiterii în şedinţă a reprezentanţilor Asociaţiei foştilor deportaţi şi deţinuţi politici din Republica Moldova.
    36. În baza celor expuse, Curtea a admis participarea dnei Valentina Sturza, preşedintele Asociaţiei foştilor deportaţi şi deţinuţi politici din Republica Moldova, la şedinţa plenară publică a Curţii  din 4 iunie 2013 în calitate de intervenient.
    37. Curtea reţine că, în esenţă, sesizarea vizează două probleme fundamentale:
     (1) dreptul la libera exprimare, în contextul interzicerii:
    a) utilizării în scopuri politice a simbolurilor comuniste;
    b) promovării ideologiilor totalitare;
    (2) dreptul la libera asociere în partide politice, în contextul:
    a) interzicerii utilizării simbolurilor comuniste;
    b) încetării automate a activităţii partidului în legătură cu sancţionarea contravenţională repetată.
    38. Curtea reţine că prerogativa cu care a fost învestită prin art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinînd cont de principiul supremaţiei Constituţiei.
    39. În context, Curtea reţine că art. 54 din Constituţie, invocat în sesizare, nu are o existenţă autonomă şi urmează a fi examinat prin raportare la un drept fundamental garantat de Constituţie.
    40. Prin urmare, analizînd obiectul sesizării în raport cu dispoziţiile Constituţiei, Curtea Constituţională constată că motivele invocate de către autor vizează pretinsa încălcare a art. 32 combinat cu art. 54 din Constituţie (în partea referitoare la restrîngerea dreptului la liberă exprimare) şi a art. 41 combinat cu art. 54 din Constituţie (în partea ce ţine de restrîngerea dreptului la libera asociere prin riscul dizolvării partidului).
    41. În baza interdependenţei alegaţiilor de constituţionalitate în prezenta cauză, precum şi subsidiarităţii dreptului la libera asociere în raport cu dreptul la libertatea exprimării, avînd în vedere şi constatările Curţii de la    § 89 al prezentei hotărîri, Curtea constată că neconstituţionalitatea normelor contestate urmează a fi examinate în comun prin prisma art.32 şi art 41, combinate cu art. 54 din Constituţie.
    42. Avînd în vedere alegaţiile autorilor sesizării referitoare la claritatea şi previzibilitatea normelor contestate, Curtea constată că prevederile contestate urmează a fi examinate prin prisma art.32 şi art 41 din Constituţie combinate nu numai cu art.54, ci şi cu art.23 din Constituţie, ce impune standarde constituţionale privind obligaţia statului de a respecta principiile clarităţii şi previzibilităţii normei de drept.
    43. Alegaţiile de neconstituţionalitate se referă în special la atingerile aduse libertăţii de exprimare şi de asociere, celelalte, precum principiile statului de drept, rigorile suveranităţii naţionale, prioritatea reglementărilor internaţionale în domeniul drepturilor omului, principiile pluripartidismului, al separaţiei puterilor statului, al egalităţii în drepturi a persoanelor, atribuţiile Parlamentului şi cele privind autorităţile competente a înfăptui justiţia, sunt invocate de autorii sesizării în susţinerea primelor. Astfel, Curtea constată drept irelevante alegaţiile privind încălcarea articolelor 1, 2, 4, 5, 6, 16, 66, 114 şi 115 din Constituţie.
    44. Totodată, pentru a elucida concordanţa normelor contestate cu dispoziţiile constituţionale, Curtea va opera şi cu jurisprudenţa sa anterioară, precum şi cu principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional privitoare la drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi jurisprudenţa CEDO.
    1) STANDARDELE EUROPENE
    45. Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, după destrămarea lagărului socialist, a adoptat două rezoluţii ce vizează condamnarea regimurilor totalitare: Rezoluţia nr.1096 (1996) privind măsurile de eliminare a moştenirii fostelor sisteme comuniste totalitare şi Rezoluţia nr. 1481 (2006) privind necesitatea condamnării internaţionale a crimelor regimurilor comuniste totalitare. Curtea atestă însă că aceste rezoluţii nu se referă la utilizarea simbolurilor regimului totalitar comunist.
    46. La fel, Comisia de la Veneţia, pe lîngă cîteva rapoarte privind partidele politice, a emis Instrucţiunile privind reglementarea partidelor politice, întocmite în comun cu OSCE/BIDDO, care conţine o singură referinţă explicită la simbolurile de partid:
    „Se consideră o măsură rezonabilă ca legislaţia privind înregistrarea partidelor politice să impună informarea statului asupra datelor de bază ale partidului politic. Spre exemplu, astfel de reglementări ar putea stipula ca partidul să anunţe adresa permanentă şi să înregistreze numele şi simbolistica de partid pentru a reduce eventualele confuzii ale votanţilor şi cetăţenilor. Unele state interzic utilizarea numelor şi simbolurilor asociate cu instituţii naţionale sau religioase. Aceste cerinţe pentru înregistrare sunt rezonabile. Reglementările privind denumirea şi simbolistica de partid în scopul evitării confuziilor sunt importante şi pentru ca statul să asigure informarea corespunzătoare a electoratului, care să aibă posibilitatea de a-şi exercita liber opţiunea.”
    47. Comisia de la Veneţia a adoptat o serie de rapoarte cu această temă: Raportul privind alegerile şi partidele politice, Instrucţiunile comune ale Comisiei de la Veneţia şi OSCE/BIDDO privind reglementarea partidelor politice; Manualul privind interzicerea sau dizolvarea partidelor politice.
    48. Curtea reţine că, în cadrul Uniunii Europene, în anul 2005, în Parlamentul European fostele state socialiste, membre ale UE, au propus ca, pe lîngă interdicţia simbolicii naziste, să fie interzisă şi cea comunistă. Comisia Europeană a respins această iniţiativă, afirmînd că nu este adecvată abordarea acestei problematici în cadrul normelor ce urmăresc combaterea rasismului, şi a recomandat ca acest subiect să fie lăsat la latitudinea guvernelor naţionale.
    49. Şi în decembrie 2010, Comisia Europeană a constatat lipsa unităţii de opinie a statelor membre privind incriminarea penală a aprobării, negării sau deprecierii crimelor comunismului. Această constatare a fost făcută la adresarea miniştrilor de externe ai Bulgariei, Republicii Cehe, Ungariei, Letoniei, Lituaniei şi României.
    50. Rezoluţia nr.213 (2009) a Parlamentului European privind conştiinţa europeană şi totalitarismul exprimă o condamnare drastică a tuturor regimurilor totalitare şi nedemocratice, dar nu abordează utilizarea simbolisticii acestora.
    51. În iunie-iulie 2009, în cadrul sesiunii a 18-a a Adunării Parlamentare, OSCE a adoptat Declaraţia de la Vilnius, prin care a stabilit că „în secolul douăzeci ţările europene au trecut prin două regimuri totalitare – nazist şi stalinist, care au cauzat acte de genocid, încălcarea drepturilor şi libertăţilor omului, crime de război şi crime împotriva umanităţii”, statele participante din cadrul OSCE au fost îndemnate „să se opună în mod unitar tuturor regimurilor totalitare, independent de trecutul ideologic pe care le-ar avea acestea,” şi să condamne „glorificarea regimurilor totalitare, inclusiv demonstraţiile publice de glorificare a trecutului nazist şi stalinist”.
    2) PRECEDENTE ALE DREPTULUI COMPARAT
    52. În unele ţări din Europa Centrală şi de Est, inclusiv în unele foste ţări socialiste, există un consens referitor la faptul că regimurile comuniste au săvîrşit încălcări masive ale drepturilor omului, s-au adoptat legi privind interzicerea utilizării simbolisticii comuniste sau propagandei comuniste, fiind impuse şi sancţiuni specifice pentru partidele politice ce utilizează aceste simboluri.  Respectiv, pe parcursul ultimelor două decenii, cîteva ţări din regiune au adoptat legi de condamnare a fostului regim şi l-au declarat ilegal sau criminal.
    53. Cehoslovacia în 1991, prin Codul penal (§ 260), a impus sancţiuni penale persoanelor ce „sprijină şi promovează mişcările care în mod demonstrativ vizează suprimarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor sau răspîndirea duşmăniei naţionale, rasiale, de clasă sau religioase.”. Fiind examinată în 1992 de către Curtea Constituţională, această normă penală a fost declarată constituţională. Ulterior Curtea Constituţională cehă a declarat norma în cauză neconstituţională pentru că „interzicerea cu desăvîrşire a sprijinului sau promovării fascismului ori comunismului ar fi incompatibilă cu principiul reglementării specificative al legii penale”, întrucît „într-un caz de aşa natură o mişcare fascistă sau comunistă nu ar fi definită adecvat”. Curtea a mai recunoscut că ideologia comunistă, pe lîngă ideile violente de exercitare a puterii de stat, poate promova şi idei democratice.
    54. Ungaria în 2000, în baza Codului penal, a incriminat utilizarea atît a simbolurilor fasciste, cît şi a celor comuniste, precum secera, ciocanul sau steaua roşie. Fiind sesizată în acelaşi an, Curtea Constituţională a Ungariei a declarat constituţională această interdicţie pentru că „aceste simboluri (ciocanul, secera şi steaua roşie) au un singur sens, fix, pentru locuitorii Ungariei, faptul că ele au avut legătură cu ideologia comunistă şi regimul comunist şi faptul că ideologia comunistă a fost o ideologie a urii şi agresiunii; precum şi că simbolurile în consecinţă au fost simboluri ale dictaturii”
    Ulterior, prin hotărîrea CtEDO din 2008, Ungaria a fost condamnată pentru încălcarea libertăţii de exprimare în cauza Vajnai vs. Ungaria (Dosarul nr. 33629/06) în legătură cu condamnarea penală a  unui membru de partid pentru aplicarea pe haină a unui simbol comunist în timpul unui eveniment public. La momentul respectiv reclamantul era vicepreşedinte al Partidului Muncitoresc, un partid politic de stînga, înregistrat în 2003, şi a fost condamnat pentru că purta pe haină o stea roşie, făcînd propagandă în favoarea acestui simbol şi a unei organizaţii ilegale. Constatînd că singurele elemente probante pe care se bazează condamnarea sunt totodată modalităţi de exercitare a libertăţii de exprimare, CtEDO a constatat că a existat o ingerinţă. Ingerinţa era prevăzută de lege şi urmărea un scop legitim, care privea protejarea siguranţei naţionale şi a ordinii publice. Manifestaţiile nu au dat naştere la acte de violenţă, iar dacă anumite sloganuri scandate aveau o conotaţie violentă, nu s-a stabilit dacă au fost scandate de reclamanţii înşişi. Astfel, în opinia CtEDO, chiar dacă atingerea adusă de autorităţile naţionale dreptului reclamanţilor la libertatea de exprimare ar putea fi justificată prin încercarea de a proteja ordinea publică, cu precădere în climatul politic tensionat care domnea în ţară la momentul comiterii faptelor, sancţiunile penale aplicate persoanelor interesate, adică aproape patru ani de închisoare, erau vădit disproporţionate, prin natura şi prin gravitatea lor, în raport cu scopul legitim urmărit prin condamnarea acestora. Curtea Europeană a stabilit că instanţele interne au trecut dincolo de ceea ce ar fi constituit o restrîngere necesară a libertăţii de exprimare a reclamanţilor.
    Curtea Europeană, pe aceeaşi cauză, a arătat că orice interdicţie privind utilizarea simbolurilor comuniste trebuie să ia în considerare pluralitatea semnificaţiilor atribuite majorităţii simbolurilor. Curtea a remarcat că în cazul Vajnai a fost pusă la îndoială legalitatea interdicţiei de a utiliza simbolurile comuniste, declarînd secţiunea 269B a Codului penal „inacceptabil de largă” (paragr. 56), dar nu s-a referit la seceră şi ciocan. Cu toate acestea, Curtea Europeană a menţionat că „însemne sau imagini de identificare a unei idei, persoane sau eveniment cu scopul de stabilire a legăturii dintre însemn şi ideile, persoanele sau evenimentele simbolizate în baza caracterelor lor comune” (Ungaria, p.18), simbolurile prin natura lor sunt susceptibile de diverse interpretări şi asocieri.
    În noiembrie 2011, CtEDO a constatat o altă încălcare a articolului 10 al Convenţiei, în baza acestei legi, în cazul Fratanolo vs. Ungaria, care la fel se referea la afişarea publică a unei stele roşii de către un membru al unui partid de stînga din Ungaria. La 19 februarie 2013, Curtea Constituţională a recunoscut neconstituţională interdicţia privind utilizarea simbolurilor regimurilor totalitare fasciste şi comuniste, constatînd o încălcare a principiului siguranţei juridice şi a libertăţii de exprimare.
    În baza acestei hotărîri, în aprilie 2013 Parlamentul ungar a votat legea în altă redacţie, operînd modificări tehnice, pentru a corespunde cu principiul reglementării specificitive invocat de CtEDO pe cauzele menţionate examinate.
    55. Din 2008 Lituania, prin reglementări contravenţionale, iar din 2010, prin cele penale, a interzis sprijinirea publică, negarea, deprecierea semnificativă a crimelor internaţionale, a crimelor comise de Uniunea Sovietică ori de Germania nazistă împotriva Republicii Lituania sau a locuitorilor ei. În prezent, în Lituania, similar Republicii Moldova, în instanţele judiciare de drept comun se examinează două cauze în legătură cu aceste interdicţii.
    56. Parlamentul Letoniei la 11 aprilie 2013 a adoptat în prima lectură un proiect de lege prin care se preconizează de a interzice, inclusiv la manifestările comemorative, utilizarea simbolicii sovietice şi naziste, precum drapelul, stema, secera, ciocanul, steaua roşie sovietică, svastica nazistă. În prezent legislaţia interzice utilizarea acestor simboluri, cu excepţia manifestărilor comemorative.
    57. Din 2009 Polonia a instituit sancţiuni penale pentru promovarea publică a sistemului fascist sau totalitar. Aceste reglementări penale au fost contestate în Tribunalul Constituţional polonez, care, în 2011, le-a declarat neconstituţionale. În fundamentarea hotărîrii sale, Tribunalul a constatat că norma din Codul Penal nu întruneşte criteriile de aplicabilitate în contextul prevederilor din legislaţia penală, este formulată într-un mod incorect, imprecis şi neclar. Tribunalul Constituţional din Polonia a accentuat că lipsa concretitudinii articolului contestat încalcă libertatea de exprimare. Tribunalul a făcut referire şi la soluţiile în vigoare adoptate de alte state, îndeosebi la cele din Ungaria legate de hotărîrea CEDO în cazul Vajnai împotriva Ungariei.
    3) JURISPRUDENŢA CtEDO
    58. Curtea Europeană, în jurisprudenţa sa, a statuat că partidele politice reprezintă forme de manifestare a libertăţii de asociere şi sunt considerate ca esenţiale pentru buna funcţionare a democraţiei. Avînd în vedere importanţa noţiunii de “democraţie” în tot sistemul de protecţie a drepturilor omului, instituit prin Convenţia Europeană, Curtea Europeană a reţinut că este în afara oricărei îndoieli că partidele politice intră în domeniul de aplicare a art.11, ca forme de manifestare a libertăţii de asociere.
    59. De asemenea, Curtea Europeană a reţinut că datorită rolului pe care-l au în viaţa social-politică partidele politice – în fapt, singurele formaţiuni ce pot să ajungă la exercitarea puterii într-un stat – au capacitatea de a influenţa regimul politic statal. Prin proiectele de model global de societate pe care le propun alegătorilor şi prin capacitatea de a realiza aceste proiecte, odată ajunse la putere, partidele politice se disting de orice alte organizaţii care activează în domeniul politic (cauza Partidul Prosperităţii şi altii v. Turcia).
    60. În acelaşi timp, Curtea Europeană a evidenţiat strînsa legătură între libertatea de exprimare, garantată de art. 10, şi libertatea de reuniune şi asociere, protejată de art. 11 din Convenţia Europeană. Toate aceste libertăţi reprezintă recunoaşterea unui drept general de „exprimare socială”, în modalităţi şi forme adecvate, una dintre acestea fiind sub formă de asociaţii, inclusiv partide politice.
    61. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, protecţia opiniilor şi a libertăţii de a le exprima, în sensul art. 10, constituie unul din obiectivele recunoaşterii libertăţii de asociere consacrate de art.11. Această protecţie se aplică cu atît mai mult partidelor politice, datorită rolului lor esenţial de a asigura pluralismul şi buna funcţionare a democraţiei (Partidul Comunist Unit al Turciei şi alţii vs. Turcia).
    62. La fel, Curtea Europeană a subliniat şi pe terenul art. 11 faptul că nu există democraţie fără pluralism. De aceea ideile exprimate de partidele politice, entităţi aflate sub protecţia dispoziţiilor art.11 din Convenţia Europeană, reprezintă exerciţiul colectiv al libertăţii de exprimare, ceea ce semnifică şi protejarea lor de prevederile art.10.
    63. Curtea Europeană a precizat că este deosebit de important de a avea un flux liber de opinii şi informaţii în campaniile electorale. În cauza Bowman v. Regatul Unit Curtea Europeană a statuat:
    „[...] alegerile libere şi libertatea de exprimare, în special libertatea dezbaterilor politice, formează împreună piatra de temelie a oricărui sistem democratic (a se vedea hotîrârea Mathieu-Mohin şi Clerfayt v. Belgia din 2 martie 1987, seria A, nr.113, § 47 şi hotărîrea Lingens v. Austria din 8 iulie 1986, seria A, nr. 113, § 41-42). Cele două drepturi sunt legate unul de altul şi operează pentru a se consolida reciproc: de exemplu, după cum a observat Curtea, în trecut, libertatea de exprimare este  una dintre „condiţiile” necesare pentru a asigura libertatea de exprimare a opiniei publicului în alegerea legislativului. Din acest motiv este deosebit de important ca opiniile şi informaţiile de toate tipurile să poată circula liber în perioada premergătoare alegerilor […]”
    64. În opinia Curţii Europene, limitările libertăţii de asociere impun o interpretare restrictivă atît în privinţa enumerării lor, cît şi a determinării domeniului de aplicare. Totodată, Curtea observă că, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a statuat că “statele au un drept de control asupra conformităţii scopului şi activităţii unei asociaţii cu regulile stabilite prin legislaţia naţională, dar ele trebuie să-l utilizeze în aşa fel, încît să corespundă obligaţiilor asumate prin Convenţie. Limitele libertăţii de asociere, prevăzute de art.11, impun o interpretare restrictivă, deoarece numai raţiuni convingătoare şi imperative pot justifica o eventuală restrîngere a exerciţiului ei” (cauza Sidiripoulos şi alţii v. Grecia, § 40).
    65. Curtea Europeană, referitor la afişarea simbolului unei mişcări politice, a avut pe rol o serie de cauze în contextul art.10 din CEDO, precum: Vajnai vs. Ungaria (Dosarul nr. 33629/06), hotărîrea din 8 iulie 2008 (a se vedea §53 al prezentei hotărîri); Fratanolo vs. Ungaria (Dosarul nr. 29459/10), hotărîrea din 3 noiembrie 2011, şi Faber vs. Ungaria (Dosarul nr. 40721/08), hotărîrea din 24 iulie 2012, cauze care au fost menţionate supra.
    I. PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLELOR 32 ŞI 41 COMBINATE CU ARTICOLELE 23 ŞI 54 DIN CONSTITUŢIE
    66. Autorii sesizării pretind că prevederile contestate încalcă dreptul la libera exprimare şi limitele admisibile de restrîngere a acestuia, stipulate de articolul 32 din Constituţie, potrivit căruia:
    „(1) Oricărui cetăţean îi este garantată libertatea gîndirii, a opiniei, precum şi libertatea exprimării în public prin cuvînt, imagine sau prin alt mijloc posibil.
    (2) Libertatea exprimării nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane la viziune proprie.
    (3) Sunt interzise şi pedepsite prin lege contestarea şi defăimarea statului şi a poporului, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial, la violenţă publică, precum şi alte manifestări ce atentează la regimul constituţional”.
    67. În opinia autorilor sesizării, prevederile contestate încalcă dreptul la libera asociere în partide politice, statuat de articolul 41 din Constituţie, potrivit căruia:
    “(1) Cetăţenii se pot asocia liber în partide şi în alte organizaţii social-politice. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor şi, în condiţiile legii, participă la alegeri.
    (2) Partidele şi alte organizaţii social-politice sunt egale în faţa legii.
    (3) Statul asigură respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale partidelor şi ale altor organizaţii social-politice.
    (4) Partidele şi alte organizaţii social-politice care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept, a suveranităţii şi independenţei, a integrităţii teritoriale a Republicii Moldova sînt neconstituţionale. [...]”
    68. De asemenea, în raport cu normele contestate, autorii sesizării invocă şi încălcarea articolului 54 din Constituţie, care prevede limitele admisibile ale restrîngerii drepturilor şi libertăţilor fundamentale:
    „(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.
    (2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.
    (3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrîngerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.”
    (4) Restrîngerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”
    69. În opinia autorilor sesizării, prin normele legale contestate, au fost ignorate de asemenea  principiile clarităţii şi previzibilităţii, interpretate de Curtea Constituţională prin prisma art.23 din Constituţie, privind dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle:
    „(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.
    (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”
    1. Argumentele autorilor sesizării
    70. Autorii sesizării consideră odioase atrocităţile comise în perioada regimului stalinist, deportările şi represiunile din anii ’40-’50 ai sec. XX, solidarizîndu-se  cu oamenii care au avut de suferit şi cu urmaşii acestora.
    71. Pe de altă parte, autorii sesizării menţionează că secera simbolizează ţărănimea, iar ciocanul – clasa muncitoare.
    72. Potrivit lor, de-a lungul istoriei anume această semnificaţie au avut-o simbolurile menţionate, ele fiind prezente pe stemele altor state (de ex., pe stema Austriei) şi fiind însemnele mai multor partide comuniste din întreaga lume (Partidul Comunist Chinez, Partidul Comunist al SUA şi alte partide din peste 20 de ţări din Europa).
    73. Autorii sesizării afirmă că secera şi ciocanul nu au simbolizat niciodată un regim politic. Deşi erau aplicate pe drapelul fostei URSS, ele nu constituie un simbol al regimului de atunci, regim care a suferit de-a lungul timpului foarte multe schimbări.
    74. În viziunea autorilor sesizării, Parlamentul a greşit atunci cînd a asimilat simbolul secerii şi ciocanului cu crimele regimului stanilist, fără să existe o condamnare oficială din partea unei instanţe abilitate şi fără să demonstreze legătura de cauzalitate dintre regim şi simbol.
    75. Autorii sesizării consideră că Parlamentul a impus sancţiuni bazate pe criterii şi fapte istorice, fără să respecte rigorile unei proceduri echitabile şi publice. Competenţa de a judeca autorii crimelor aparţine judecătorilor, şi nu legiuitorului. În opinia lor, prin condamnarea unui fapt istoric are loc crearea unui delict cu un conţinut aleatoriu. Astfel, suveranitatea aparţine poporului [art. 2 alin. (1) din Constituţie] şi o simplă majoritate parlamentară nu este în drept să dea o apreciere în numele tuturor cetăţenilor Republicii Moldova şi să-şi impună propria opinie.
    76. În acelaşi context, ei susţin că, neavînd la bază o decizie a unei instanţe de judecată naţionale sau internaţionale, prin decizia sa, Parlamentul şi-a arogat atribuţiile puterii judecătoreşti, încalcînd astfel principiul separaţiei puterilor în stat.
    77. Mai mult, în viziunea lor, condamnarea comunismului şi interzicerea simbolurilor acestuia nu mai este actuală.
    78. Prevederile contestate afectează prin ricoşeu Partidul Comuniştilor din Republica Moldova, deoarece implică interdicţia pentru acesta de a-şi utiliza simbolurile (secera şi ciocanul), în pofida faptului că acestea au fost înregistrate în modul stabilit de lege, acum 19 ani.
    79. Referindu-se la dezbaterile parlamentare, autorii sesizării pretind că normele contestate sunt îndreptate împotriva PCRM.
    80. Autorii sesizării consideră că prin interzicerea simbolurilor PCRM se urmăreşte distrugerea bazei electorale a acestui partid şi eliminarea sa de pe arena politică.
    81. Indirect, normele contestate „condamnă” Partidul Comuniştilor din Republica Moldova, deşi activitatea acestuia este conformă cu legislaţia şi uzanţele naţionale în vigoare.
    82. Prin impunerea interdicţiei, susceptibilă de a duce la încetarea activităţii celui mai mare şi influent partid politic din Republica Moldova, se încalcă unul din principiile fundamentale ale statului de drept şi democratic – pluralismul politic.
    83. Autorii sesizării consideră că normele contestate sunt neclare, deoarece nu definesc ideologia totalitară, fiind imprevizibile şi astfel pot genera interpretări abuzive, soldîndu-se cu limitarea pluralismului politic prin eliminarea partidelor incomode de pe arena politică.
    84. Prin impunerea interdicţiei utilizării simbolurilor comuniste are loc o restrîngere a dreptului la libertatea de exprimare, aceasta fiind contrară art. 32 din Constituţie şi art. 10 din Convenţia europeană şi nefiind necesară într-o societate democratică.
    2. Argumentele autorităţilor
    85. În opinia scrisă, Parlamentul invocă faptul că libertatea de exprimare face parte din categoria drepturilor relative, astfel încît statul are dreptul de a stabili anumite restricţii în ceea ce priveşte exercitarea acesteia, în condiţiile şi limitele statuate de prevederile Constituţiei şi Convenţiei europene. În acest sens, exercitarea acestei libertăţi comportă îndatoriri şi responsabilităţi şi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrîngeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare într-o societate democratică.
    86. Potrivit Parlamentului, regimul comunist totalitar, care a dominat Republica Moldova în secolul trecut, este caracterizat prin încălcări masive ale drepturilor omului, iar adoptarea de către Legislativ a dispoziţiilor contestate este conformă documentelor internaţionale în materia drepturilor omului, precum şi altor acte ale Consiliului Europei.
    87. Preşedintele Republicii Moldova şi Guvernul nu şi-au prezentat punctele de vedere scrise asupra prezentei sesizări.
    88. Reprezentanţii Parlamentului şi Guvernului, în şedinţa publică a Curţii, au susţinut că toate pretenţiile expuse în sesizare, inclusiv privind încălcarea articolelor 32 şi 41 din Constituţie, sunt nejustificate.
    3. Aprecierea Curţii
    3.1. Principii generale
    89. În cadrul rigorilor constituţionale impuse prin prisma principiului statului de drept, garantat de art.1 alin.(3) din Constituţie, subiecţii de drept trebuie să-şi adapteze comportamentul în spiritul bunei convieţuiri în cadrul cîmpului constituţional cu alţi subiecţi de drept ai societăţii. În acest aspect, Curtea constată obligaţia subiecţilor raporturilor juridice de a acţiona în cadrul acestora de o manieră ce ar permite ca în procesul exercitării drepturilor să nu prejudicieze demnitatea, drepturile şi libertăţile altor persoane.
    90. Curtea atestă, aplicativ la grupurile sociale şi politice, precum sunt partidele sau organizaţiile social-politice, că libertatea exprimării, statuată de art.32 din Constituţie, prevalează asupra dreptului la asociere în partide politice, garantat de art.41 din Constituţie. Or, persoanele se asociază în partide politice pentru exercitarea liberă a dreptului la exprimarea opiniilor şi a opţiunilor politice. În acest sens, restrîngerea libertăţii de exprimare a membrilor unei formaţiuni politice are drept consecinţă colaterală restrîngerea dreptului lor la asociere.
    91. Constituţia, prin art.32, garantează oricărui cetăţean dreptul de a se exprima liber în public prin cuvînt, imagine sau prin alt mijloc posibil. Din această garanţie constituţională, în special din sintagma „prin […] imagine sau prin alt mijloc posibil”, rezultă că persoanele şi formaţiunile politice în care acestea se asociază pot să se exprime liber, inclusiv prin simbolurile politice adoptate de către ele.
    92. Libertatea exprimării este un drept esenţial în sistemul constituţional al Republicii Moldova. În acelaşi timp, este un drept ce poate afecta substanţial drepturile altor persoane.
    93. Curtea constată că libertatea exprimării nu este un drept absolut, fiind susceptibil de restrîngeri generale ce sunt admise pentru majoritatea drepturilor prin prisma restrîngerilor comune reglementate de art.54 din Constituţie. Astfel, restricţiile ce pot fi impuse de stat urmează a fi prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim şi să nu aducă atingere existenţei libertăţii exprimării. De asemenea, aceste ingerinţe pot fi aplicate de stat numai dacă sunt necesare într-o societate democratică şi dacă sunt proporţionale cu situaţia care le-a determinat.
    94. De rînd cu aceasta, libertatea exprimării avînd particularităţi specifice, poate fi supusă unor restrîngeri particulare prin prisma prevederilor speciale impuse de art.32 alin.(2) şi (3) din Constituţie. În acest sens, norma constituţională prevede că exercitarea libertăţii exprimării nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul persoanei la viziune proprie şi astfel lărgeşte sfera admisibilă de îngerinţă pentru autorităţile publice în raport cu persoanele ce-şi exercită dreptul la libera exprimare. De asemenea, norma constituţională permite autorităţilor publice să interzică şi să pedepsească prin lege acţiunile de contestare şi defăimare a statului şi poporului, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial, la violenţă publică, precum şi la alte manifestări ce atentează la regimul constituţional.
    95. În context, cu referire la dreptul entităţilor politice la exprimarea liberă prin intermediul simbolurilor de identificare, Curtea reţine că statul are dreptul să impună anumite limite la utilizarea acestuia, respectînd rigorile generale ale art.54 din Constituţie, cele speciale ale art.32 alin.(3) din Constituţie, bazîndu-se pe standardele europene şi jurisprudenţa Curţii Europene în domeniu.
    3.2. Aplicarea principiilor în prezenta cauză
    a) existenţa unei ingerinţe
    96. Curtea Constituţională constată că este evidentă ingerinţa impusă exercitării drepturilor la libera exprimare şi la asociere prin Legea nr.192, prin care au fost modificate mai multe norme legale referitoare la utilizarea simbolicii politice. Astfel, normele contestate interzic utilizarea simbolurilor regimului comunist totalitar, precum şi propaganda ideologiilor totalitare, şi prevăd sancţiuni contravenţionale sub formă de amendă pentru persoanele fizice şi juridice care încalcă această interdicţie. De asemenea, normele contestate stipulează încetarea activităţii partidelor politice sancţionate contravenţional repetat pentru încălcarea acestei interdicţii. Restrîngerea drepturilor la libera exprimare şi la asociere rezultă şi din faptul că legea contestată nu permite formaţiunilor de partid deja înregistrate să utilizeze astfel de simboluri în campaniile electorale. Concluziile în cauză au fost expuse inter alia şi în Memoriul prezentat de forurile europene Curţii Constituţionale.
    97. Conform Constituţiei, îngerinţa în exerciţiul libertăţii de exprimare şi de asociere în limitele stabilite de art.54 alin.(2) din Constituţie trebuie să fie prevăzută de lege. Prin urmare, Curtea va examina dacă prin ingerinţele impuse de normele contestate legislatorul a respectat limitele menţionate supra.
    b) dacă ingerinţa este prevăzută de lege
    98. Curtea constată că normele contestate, introduse prin Legea nr.192, reprezintă o „lege”, în sensul formal al art.54 alin.(2) din Constituţie şi, respectiv, al art. 10 alin.(2) şi art.11 alin.(2) din Convenţia  Europeană. Rămîne a se stabili dacă legea întruneşte condiţiile accesibilităţii şi previzibilităţii, astfel încît să corespundă cerinţelor de calitate inerente conceptului de „lege” şi, deci, prevederilor art.23 din Constituţie.
    99.  Curtea reţine că articolul 23 alin.(2) din Constituţie pune în sarcina statului obligaţia de a face accesibile toate legile şi actele normative. Deşi articolul 23 din Constituţie cuprinde expres doar criteriul de accesibilitate şi claritate al legii, Curtea Europeană, prin jurisprudenţa sa, impune ca normele adoptate de autorităţile publice să fie inclusiv suficient de precise, previzibile şi să corespundă principiului reglementării specificative. Curtea constată că rigorile impuse de art. 23 alin.(2) din Constituţie, precum obligaţia statului de a asigura fiecărui om dreptul de a-şi cunoaşte drepturile şi de a face accesibile actele normative, includ principiile Convenţiei Europene şi ale jurisprudenţei Curţii Europene de a asigura precizia, previzibilitatea legii şi reglementarea specificativă.
    100. În baza celor expuse la paragrafele precedente, Curtea va examina calitatea legii prin prisma art.23 din Constituţie, şi anume, dacă normele contestate sunt destul de accesibile, previzibile şi clare pentru persoanele care pretind că sunt titulari ai drepturilor  statuate de art.32 şi art.41 din Constituţie.
    În acest sens, avînd în vedere că restrîngerea se referă la domeniul libertăţii de exprimare, Curtea reiterează poziţia sa expusă în Hotărîrea nr.42 din 14.12.2000:
    „Art.32 alin.(2) şi (3) şi art.34 alin.(3) din Constituţia Republicii Moldova prevăd cazurile şi condiţiile de instituire a unor restricţii limitate asupra libertăţii de exprimare sau dreptului la informaţie.
    În context, Curtea relevă că legislaţia privind instituirea unor asemenea restricţii limitate trebuie să fie accesibilă, să nu conţină ambiguităţi, să fie expusă pentru un domeniu strict delimitat şi de o manieră care să permită sesizarea clară a caracterului legal sau ilegal al acţiunilor individului.”
    101. Curtea constată că şirul simbolurilor regimului  totalitar comunist, interzise prin legea contestată, este exhaustiv: „secera şi ciocanul şi orice suport  cu  aceste simboluri”.  De asemenea, faptul  că  aceste simboluri sunt interzise numai  în cazul asocierii lor cu regimul  totalitar comunist şi comunismul induce concluzia că normele nu sunt ambigue şi sunt compatibile cu principiul reglementării clare şi previzibile. Pentru comparaţie, Curtea Constituţională a Poloniei a recunoscut că expresia „simboluri fasciste sau comuniste” nu este suficient de precisă, astfel încît oamenii să înţeleagă care simboluri sunt interzise. Cu această opinie a fost de acord Comisia de la Veneţia.
    102. În acelaşi timp, Curtea apreciază că referinţa la „promovarea ideologiilor totalitare” reprezintă dificultăţi de claritate, pentru că normele nu concretizează care ideologii sunt considerate „totalitare”. Avînd în vedere că în text este utilizat pluralul cuvîntului („ideologiilor”), se sugerează că ideologia comunistă nu este singura ideologie totalitară cuprinsă de această formulare. Care alte ideologii, dacă există vreuna, cad sub incidenţa prevederilor legii, nu este clar.
    103. Atît legea contestată, cît şi alte acte normative în vigoare nu specifică ce idei, concepte şi principii sunt incluse în ideologiile totalitare care nu ar trebui promovate. Ideologiile, definite ca „sistem de idei, de noţiuni, de teorii, de concepţii politice, morale, juridice etc., care reflectă într-o formă generalizată interesele unei clase sau ale unei categorii sociale determinate de condiţiile istorice obiective ale existenţei şi care, la rîndul lui, exercită o influenţă activă asupra dezvoltării societăţii”, tind să fie complexe şi extensive, cuprinzînd o serie de idei interpuse. Ele ar putea avea multe ramuri şi curente, deosebindu-se substanţial una de alta. Ideologiile ar putea să se suprapună, împărtăşind anumite idei şi principii ce sunt susceptibile interpretării de către politicieni, cercetători şi filosofi, fapt ce ar fi excesiv de rigid a cere de la cetăţeanul simplu, fapt ce poate provoca litigii judiciare cu tentă filozofică şi doctrinară.
    104. Astfel, Curtea constată că termenul de „ideologii totalitare”  nu este suficient de explicit în normele legale contestate.
    105. Într-o astfel de perspectivă, Curtea Constituţională a Republicii Moldova constată că în situaţia cînd  în Polonia sau Cehia termenii de „simboluri comuniste” sau „comunism” nu sunt consideraţi suficient de precişi şi nu corespund reglementării specificative, atunci termenul de „ideologii totalitare”, în raport cu aceştia, este mult mai vag şi prezintă mai multe ambiguităţi pasibile de multiple interpretări. Posibilele interpretări neunivoce ale termenului „ideologii totalitare” pot genera o incertitudine şi astfel nu sunt clare.
    106. Acelaşi punct de vedere îl are şi Comisia de la Veneţia, care în Memoriul său subliniază:
    „[…] din perspectiva europeană şi atîta timp cît nu există o definiţie clară şi uşor accesibilă în alte prevederi ale legislaţiei Moldovei sau în jurisprudenţa naţională consecventă, în măsura în care se referă la sintagma „ideologiilor totalitare”, Legea nr. 192 nu este conformă cu reglementarea specificativă cerută de prevederile articolelor 10 şi 11 ale Convenţiei Europene. În concluzie, interzicerea promovării „ideologiilor totalitare” nu este în conformitate cu standardele europene, fără ca să fie pusă în discuţie evaluarea necesităţii ei într-o societate democratică.”
    107. Astfel, Curtea constată că în partea ce ţine de accesibilitatea, claritatea şi previzibilitatea legii, termenul „ideologii totalitare” din: art. 4 alin. (5) din Legea nr. 294-XVI din 21 decembrie 2007 privind partidele politice; art.671 din Codul contravenţional nr. 218-XVI din 24 octombrie 2008 şi art.3 alin. (41) din Legea nr. 64 din 23 aprilie 2010 privind libertatea de exprimare determină apariţia unor situaţii de incertitudine privind corespunderea cu principiul reglementării specificative, ceea ce nu corespunde exigenţei clarităţii legii şi astfel constituie o încălcare a dispoziţiilor articolului 23 alin.(2) din Constituţie.
    c) dacă ingerinţa are un scop legitim
    108.  Curtea atestă că libertatea exprimării şi dreptul la asociere în partide politice, garantate de art.32 şi, respectiv, art.41 din Constituţie, pot fi restricţionate dacă se urmăresc scopurile legitime statuate în art.54 alin.(2) din Constituţie, dar şi în normele corespondente ale articolelor 10 alin.(2) şi 11 alin.(2) ale Convenţiei.
    109. În baza afirmaţiilor expuse în şedinţa publică de reprezentantul Parlamentului, Curtea conchide că normele contestate urmăresc scopul de a vindeca durerea trecutului prin scoaterea în afara legii a utilizării simbolurilor şi a propagării ideilor asociate fostului regim responsabil pentru crime grave. Interzicerea utilizării simbolurilor comuniste a venit să compenseze o parte a acestei nedreptăţi, curmînd suferinţele pe care le provoacă amintirea abuzurilor victimelor crimelor săvîrşite de regimul comunist. Interdicţia în acest sens urmăreşte scopul protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii victimelor, ajutînd victimele să treacă peste traumele provocate de trecutul tragic şi să contribuie la reconciliere, fiind în concordanţă cu art.54 alin.(2) din Constituţie şi articolele 10 alin.(2) şi 11 alin.(2) ale Convenţiei. Acest scop al legii a fost evidenţiat de reprezentantul Asociaţiei foştilor deportaţi şi deţinuţi politici din Republica Moldova în cuvîntul său.
    110. Curtea reţine că în Republica Moldova interdicţia privind utilizarea simbolurilor regimului comunist ar putea avea un sens puţin diferit de cel din multe alte state post-comuniste. Astfel, spre deosebire de Ungaria şi Polonia, Republica Moldova a fost parte componentă a federaţiei denumite Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, şi nu parte a sferei de influenţă a URSS. În aceeaşi ordine de idei, Curtea atestă că „secera şi ciocanul” au constituit emblema oficială a statului (art. 143 din Constituţia URSS din 1936), care a făcut uz de metode nedemocratice şi dictatoriale, inclusiv ignorarea libertăţii de exprimare şi a pluralismului politic. În acest mod, în Republica Moldova persoanele ce utilizează aceste simboluri fac referire nu numai la impresiile grave ce au rămas în memoria victimelor, ci şi la actul legal fundamental – Constituţia URSS, ce legifera aceste fărădelegi.
    111. Din considerentele expuse, Curtea constată că prevederile legale instituite prin legea contestată pot fi apreciate ca servind unui scop legitim de prevenire a dezordinii, de protejare a siguranţei publice şi de ocrotire a drepturilor şi libertăţilor altor persoane.
    d) dacă ingerinţa este proporţională şi necesară într-o societate democratică
    112. Curtea reţine că, aplicînd principiile derivate din jurisprudenţa Curţii Europene, libertatea de asociere şi libertatea de exprimare pot face obiectul unor restricţii dacă acestea sunt „necesare într-o societate democratică”. Termenul „necesare” presupune existenţa unei „nevoi sociale presante”.
    113. În acest context, Curtea reiterează că pentru a analiza necesitatea pentru o societate democratică a legii contestate, şi anume necesitatea interzicerii simbolurilor comuniste (secera şi ciocanul), urmează a fi luat în considerare specificul istoric al Republicii Moldova.
    114. În acest aspect, Comisia de la Veneţia şi OSCE/BIDDO în Memoriul prezentat Curţii menţionează:
    „Restricţiile impuse libertăţii de exprimare şi libertăţii de asociere trebuie să răspundă unei nevoi sociale presante şi să fie proporţionale acesteia. La adoptarea lor, statele urmează să beneficieze de o marjă de apreciere, care le-ar permite să ţină cont de valorile lor democratice şi experienţa istorică. Această discreţie reflectă faptul că statele sunt cel mai bine plasate pentru a evalua situaţia de pe teritoriul lor şi de a decide cu privire la măsurile pe care urmează să le adopte. În acelaşi timp, statele trebuie să ia în considerare importanţa dreptului protejat şi a accentelor speciale puse pe libertatea discursului politic şi a asocierii partidelor politice. Comisia de la Veneţia şi OSCE/BIDDO subliniază faptul că, potrivit standardelor internaţionale, libertatea exprimării se extinde şi asupra informaţiei sau ideilor care pot fi interpretate ca ofensatoare, şocante şi deranjante.”
    115. Curtea reţine că restricţia impusă de normele legale contestate nu corespunde principiului reglementării specificative (a se vedea paragraful 54 supra). Fiindcă nu sunt specificate circumstanţele în care se aplică simbolurile interzise, această restricţie poate fi aplicată de orice autoritate publică. La fel, restricţia poate fi aplicată atît unei formaţiuni politice noi, cît şi unei formaţiuni care la momentul adoptării normelor contestate era deja înregistrată.
    116. Utilizarea simbolurilor secerii şi ciocanului şi promovarea ideologiilor totalitare sunt pasibile de sancţiune contravenţională, prevăzută de art.671 din Codul contravenţional. Art.22 alin.(1) lit.e) din Legea privind partidele politice permite Ministerului Justiţiei din Republica Moldova să radieze din Registrul partidelor partidul care a încălcat  repetat legea în cauză. Astfel, în cazul nerespectării restricţiei impuse prin legea contestată are loc, inevitabil, încetarea existenţei sau lichidarea partidului. În acest aspect, pentru că mecanismul de încetare a activităţii partidului pentru sancţiune contravenţională repetată nu e clar, Curtea constată necorespunderea art.22 alin.(1) lit.e) din Legea privind partidele politice cu art.23 din Constituţie.
    117. Curtea constată că lichidarea unui partid poate surveni doar în cazuri excepţionale. În acest sens şi Comisia de la Veneţia în Instrucţiunile privind interzicerea şi dizolvarea partidelor politice şi măsuri analogice din 1999 a subliniat: „Interzicerea sau dizolvarea partidelor politice, ca măsură cuprinzătoare, urmează a fi aplicată cu maximă reţinere”. Conform Instrucţiunilor, încetarea existenţei partidului este îndreptăţită doar „în cazul partidelor care pledează pentru aplicarea violenţei sau uz de violenţă ca mijloc politic de a răsturna ordinea constituţională democratică, prin aceasta subminînd drepturile şi libertăţile garantate de Constituţie”.
    118. În acelaşi sens, OSCE/BIDDO şi Comisia de la Veneţia în Instrucţiunile privind reglementarea partidului politic au stabilit:
    „[…] posibilitatea de dizolvare sau interzicere a formării partidului politic urmează a fi aplicată cu atenţie şi doar în cazuri extreme. Partidele politice nu trebuie niciodată dizolvate pentru încălcări minore de conduită administrativă sau operaţională. [...] La fel, un partid politic nu ar trebui să fie interzis sau dizolvat din cauză că ideile lui nu sunt favorabile, populare sau sunt ofensatoare. Dacă partidul vizat nu aplică violenţa şi nu ameninţă pacea civică sau ordinea democratică constituţională a ţării, atunci nu este îndreptăţită nici interzicerea, nici dizolvarea.”
    119.  Curtea Europeană a expus constatări similare în jurisprudenţa sa privind dreptul unei formaţiuni politice de a se bucura de protecţia libertăţii de exprimare conferită de Convenţie în cauza Partidul Comuniştilor (Nepecerişti) şi Ungureanu împotriva României:
    „[…] un partid politic poate face campanie în favoarea schimbării legislaţiei sau a structurilor legale ori constituţionale ale statului, cu două condiţii: 1) mijloacele folosite în acest scop trebuie să fie total legale şi democratice; 2) schimbarea propusă trebuie să fie ea însăşi compatibilă cu principiile democratice fundamentale. De unde decurge, obligatoriu, că un partid politic ai cărui responsabili incită la violenţă sau propun un proiect care nu respectă una ori mai multe reguli ale democraţiei sau care vizează distrugerea acesteia, ca şi ignorarea drepturilor şi libertăţilor pe care aceasta le recunoaşte, nu se poate prevala de protecţia Convenţiei împotriva sancţiunilor aplicate pentru aceste motive (vezi Cauza Yazar şi alţii împotriva Turciei, cererile 22.723/1993 şi 22.725/1993, paragraful 49, CEDO 2002-II, şi Cauza Refah Partisi şi alţii, citate anterior, paragraful 98)”.
    120. Referindu-se la schimbările operate în legislaţie privind statutul formaţiunilor politice, Comisia de la Veneţia şi OSCE/BIDDO au notat în Instrucţiunile privind reglementarea partidelor politice că „... în cazurile cînd cerinţele de înregistrare sunt schimbate, aceste schimbări nu ar trebui să rezulte în revocarea statutului de înregistrare al partidului politic. Partidele înregistrate conform legislaţiei anterioare trebuie să aibă posibilitatea să-şi menţină statutul ca partide politice şi să li se ofere oportunitatea rezonabilă de completare a documentelor lor de înregistrare.”
    121. Curtea constată că în Republica Moldova, din cauza utilizării de către Partidul Comuniştilor din Republica Moldova începînd din 1994 a simbolurilor secera şi ciocanul, legătura între simbol şi ideologia comunistă totalitară promovată de Partidul Comunist al RSSM sau PCUS (Partidul Comunist al Uniunii Sovietice) urmează a fi considerată ca fiind mai îndepărtată. În aceste circumstanţe, Curtea atestă că afişarea secerii şi ciocanului nu poate fi percepută astăzi în Moldova ca reprezentînd exclusiv sprijinul pentru conducerea comunistă totalitară precedentă a PCUS.
    122. Curtea atestă că, după căderea regimului comunist de mai mult de 20 de ani, invocarea unui pericol viitor, legat de atrocităţile unui regim totalitar anterior, ca măsură preventivă pentru protejarea democraţiei, nu poate fi văzută ca o „nevoie socială presantă.”
    123. Articolul 32 alin.(3) din Constituţia Republicii Moldova, reflectînd articolul 10 § 3 al Convenţiei, enumeră manifestările în exercitarea dreptului la libertatea opiniei şi exprimării, care sunt interzise prin lege şi sancţionate („contestarea şi defăimarea statului şi a poporului, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial, la violenţă publică, precum şi alte manifestări ce atentează la regimul constituţional”). Această prevedere necesită reglementare legislativă în vederea identificării cazurilor în care limitarea constituţională poate fi aplicată atunci cînd există un pericol real. Limitele cerute sau posibile specificate în art.32 exclud expres posibilitatea restricţionării libertăţii de exprimare atunci cînd exerciţiul acesteia nu pune în pericol interesele şi valorile protejate de Constituţie.
    124. Aplicarea limitărilor prevăzute de alin.(3) al articolului 3 din Legea cu privire la libertatea de exprimare este permisă potrivit alin. (4) „doar în cazul în care restrîngerea este proporţională cu situaţia care a determinat-o, respectîndu-se echilibrul just dintre interesul protejat şi libertatea de exprimare, precum şi libertatea publicului de a fi informat.” Aceasta înseamnă că libera exprimare poate fi restricţionată doar atunci cînd măsura este proporţională scopurilor urmărite în conformitate cu un echilibru just, spre exemplu, raportul dintre garantarea liberei exprimări şi libertatea publicului de a fi informat. Autoritatea competentă (executivă sau judiciară) astfel dispune de o marjă de apreciere, încredinţîndu-i-se sarcina instituirii unui echilibru, printr-un act administrativ sau judiciar, între interesele diferite ce pot fi afectate.
    125. Chiar dacă s-ar admite că există o nevoie socială presantă, Curtea subliniază că aceasta nu ar justifica impunerea unei interdicţii absolute, la ea fiind adăugată şi sancţiunea automată de încetare a activităţii partidului: în orice caz, trebuie să existe o relaţie de proporţionalitate. Faptul urmăririi de către partid a unui scop neconstituţional, ce ar duce la încetarea activităţii unui partid politic, trebuie să fie stabilit în fiecare caz în parte, printr-o decizie luată de un organ judiciar într-o procedură ce oferă garanţiile unui proces cuvenit, unei deschideri şi judecăţi echitabile, automatizarea fiind inacceptabilă. Opinia în cauză este expusă şi în Memoriul Comisiei de la Veneţia prezentat în prezenta cauză.
    126. Avînd în vedere neclaritatea mecanismului de încetare a activităţii partidului pentru sancţionare contravenţională repetată, Curtea constată că art.4 alin. (5) şi 22 alin. (1) lit. e) din Legea privind partidele politice şi art.3 alin. (41) din Legea privind libertatea de exprimare, nu sunt proporţionale cu situaţia care a determinat îngerinţa, încălcînd dispoziţiile articolelor 32 şi 41 din Constituţie în corelaţie cu articolul 54 alin.(3) din Constituţie.
    127. Modificarea prin Legea nr.192 a Codului contravenţional al Republicii Moldova prevede sancţionarea pentru propagarea şi/sau utilizarea în scopuri politice sau de propagandă a simbolurilor regimului comunist totalitar, precum şi promovarea ideologiilor totalitare. În acest sens, în cazul Vajnai contra Ungariei,  Curtea Europeană a statuat:
    „[…] promovarea potenţială a ideologiei totalitare comuniste, oricît de insuportabilă ar putea fi aceasta, nu poate constitui unicul motiv pentru limitarea utilizării unui simbol, în special, a unuia cu mai multe sensuri, prin sancţionare penală. Simpla afişare sau folosire a simbolului de către o persoană fizică, inclusiv de către un membru al unui partid politic înregistrat fără a fi cunoscut ca avînd ambiţii totalitare, nu poate fi egalată cu o propagandă periculoasă.”
    128. Avînd în vedere faptul că în paragrafele anterioare Curtea a constatat necorespunderea cu Constituţia a interzicerii utilizării de către partidele politice a simbolurilor regimului comunist totalitar şi a promovării ideologiilor totalitare, mutatis mutandis este neconstituţională componenţa contravenţională prevăzută de art.67¹ din Codul contravenţional, atît pentru persoanele juridice, precum sunt partidele politice, cît şi pentru persoanele fizice. Astfel, Curtea constată că norma art.67¹ din Codul contravenţional contravine prevederilor articolelor 32 şi 41 combinate cu articolele 23 şi 54 din Constituţie, precum şi cu normele corespondente ale art.10 şi 11 ale Convenţiei Europene.
    129. Concluziile Curţii Constituţionale referitoare la modificările operate în Legea privind partidele politice sunt valabile în egală măsură şi în privinţa modificărilor operate în Legea privind libertatea de exprimare. Astfel, Curtea constată că art.3 alin. (4¹) din Legea privind libertatea de exprimare nu corespunde cu prevederile articolelor 32 şi 41 combinate cu articolele 23 şi 54 din Constituţie, precum şi cu normele corespondente ale art.10 şi 11 ale Convenţiei Europene.
    Pentru aceste motive şi în temeiul articolelor 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 60, 61, 62 lit.a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională     1. Se declară neconstituţionale articolele 4 alin. (5) şi 22 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 294-XVI din 21 decembrie 2007 privind partidele politice, în redacţia Legii nr. 192 din 12 iulie 2012 pentru completarea unor acte legislative.
    2. Se declară neconstituţional articolul 3 alin. (4¹) din Legea nr. 64 din 23 aprilie 2010 privind libertatea de exprimare, în redacţia Legii nr. 192 din 12 iulie 2012 pentru completarea unor acte legislative.
    3. Se declară neconstituţional articolul 67¹ din Codul contravenţional nr. 218-XVI din 24 octombrie 2008, în redacţia Legii nr. 192 din 12 iulie 2012 pentru completarea unor acte legislative.
    4. Prezenta hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

    PREŞEDINTELE
    CURŢII CONSTITUŢIONALE                         Alexandru TĂNASE

    Nr.12. Chişinău, 4 iunie 2013.

    Nu pot fi de acord cu soluţia adoptată de Curtea Constituţională, prin Hotărîrea nr.12 din 4 iunie 2013, de a declara neconstituţională Legea nr.192 din 12 iulie 2012 (interzicerea simbolurilor comuniste şi a promovării ideologiilor totalitare). Îmi sprijin decizia, în special, pe raţiunea Legii nr.192 din 12 iulie 2012. În opinia mea, constatările colegilor mei, potrivit cărora legislaţia nu este suficient de previzibilă în aplicarea sa, nu pot reprezenta în sine, în această situaţie particulară ce face obiectul sesizării, un substrat suficient pentru a ajunge la concluzia că legislaţia nu corespunde criteriilor de accesibilitate, claritate şi previzibilitate. Consider că ambiguităţile de interpretare a normelor legale pot fi soluţionate de către legiuitor, motiv pentru care ar fi fost suficientă formularea unei adrese către Parlament.
    RAŢIUNEA LEGII NR.192 DIN 12IULIE 2012
    Adoptarea Legii nr.192 din 12 iulie 2012 are ca izvor de drept Hotărîrea Parlamentului nr.191 din 12 iulie 2012 privind examinarea istorică şi politico-juridică a regimului comunist totalitar al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti, care conţine următoarele prevederi:
    Art. 1. – În baza Raportului privind aprecierea istorică şi politico-juridică a regimului comunist totalitar din Republica Moldova, elaborat de Comisia pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova, constituită prin Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr.165-V din 14 ianuarie 2010:
    1. Se condamnă regimul comunist totalitar din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească care a comis crime împotriva umanităţii.
    2. Se interzice utilizarea pe teritoriul Republicii Moldova în scopuri politice şi de propagandă a simbolurilor regimului comunist totalitar (secera şi ciocanul şi orice suport cu aceste simboluri), precum şi promovarea ideologiilor totalitare.
    Deşi fără putere normativă, Hotărîrea Parlamentului nr.191 este un act juridic, ce conţine dispoziţii cu caracter politic, care ulterior au fost dezvoltate în norme de drept conţinute în Legea nr.192 din 12 iulie 2012. Hotărîrea Parlamentului nr.191 este în vigoare, fiind exceptată de la controlul constituţionalităţii prin Decizia Curţii Constituţionale nr.30a din 04.10.2012. În decizia respectivă, Curtea a reţinut următoarele:
    „[...] aprecierea politică şi istorică a regimului comunist din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească excede domeniului său legal de competenţă şi nu poate reprezenta o problemă de constituţionalitate pe care Curtea Constituţională, la cerere, să o poată tranşa prin raportare la normele şi principiile fundamentale.”
    Fiind pus la baza adoptării Hotărîrii Parlamentului nr.191, Raportul Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova privind aprecierea istorică şi politico-juridică a regimului comunist totalitar din Republica Moldova a obţinut valoarea unui act oficial, acceptat de Parlamentul Republicii Moldova. [Comisia a fost constituită prin Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr. 165-V din 14 ianuarie 2010, Comisia a efectuat o inventariere a crimelor, ororilor, atrocităţilor, abuzurilor şi nedreptăţilor comise de regimul comunist totalitar între anii `20 şi `90 ai secolului XX.]
    În Raportul său, Comisia a recomandat condamnarea oficială a regimului comunist totalitar din RASS Moldovenească şi RSSM drept unul care a comis acte de genocid şi crime împotriva umanităţii, prin teroare în masă, represiune politică, foamete organizată, deportări, violarea demnităţii umane şi a drepturilor fundamentale ale omului.
    În concluzie, atît timp cît Hotărîrea Parlamentului nr.191 din 12 iulie 2012 este valabilă, Parlamentul deţine un mandat politic să dezvolte în norme recomandările cuprinse în Raportul Comisiei speciale privind aprecierea istorică şi politico-juridică a regimului comunist totalitar din Republica Moldova.
    Nu pot fi de acord cu afirmaţia autorilor sesizării că responsabilitatea pentru crimele comise în perioada comunistă (represiunile fizice, persecutarea judiciară pentru opiniile sau convingerile politice şi religioase, deznaţionalizarea etc.) revine exclusiv persoanelor care le-au comis, şi nu sistemului propriu-zis, care a utilizat simbolurile secera şi ciocanul. Consider că răspunderea este una solidară, atît a sistemului totalitar, cît şi a persoanelor care au fost instrumentele acestui sistem. Sancţiunea pentru crimele comise de sistemul totalitar ar consta în interzicerea simbolicii folosite de acesta, pe cînd eliminarea din viaţa publică a persoanelor care au comis nemijlocit aceste crime ar fi posibilă prin adoptarea unei legi a lustraţiei, pentru a preîntîmpina accesul acestora la funcţii de stat.
    CONTEXTUL ISTORIC PARTICULAR AL REPUBLICII MOLDOVA
    În cazul Republicii Moldova, problema simbolicii comuniste nu poate fi tratată in abstractio, în afara contextului istoric şi social în care aceste simboluri au ajuns a fi cunoscute de către populaţia ţării noastre. În sprijinul acestui punct de vedere vine următorul fapt: chiar şi după 22 de ani de independenţă, societatea moldovenească rămîne a fi marcată de aşa-numitul sindrom post-imperial, care se manifestă, în special, prin ancorarea în trecutul sovietic totalitar.
    Această ancorare se datorează inclusiv faptului că simbolica fostei URSS este utilizată în scopuri politice în statul independent Republica Moldova. Consider că utilizarea în scopuri politice a simbolicii comuniste creează o confuzie la nivelul electoratului în ceea ce ţine de valorile cu adevărat democratice şi acele valori cu care mulţi dintre actualii cetăţeni moldoveni au crescut în URSS. Am convingerea că cei care utilizează simbolurile comuniste urmăresc scopul de a întreţine în ochii alegătorilor o confuzie între simbolurile sovietice şi simbolurile propriului partid. Orice observator independent poate confunda vizual simbolurile PCRM cu simbolurile URSS. De altfel, aceasta este şi opinia heraldistului de stat al Republicii Moldova, doctorului în istorie, dl Silviu Tabac.
    În Republica Moldova, în special, din cauza atrocităţilor şi crimelor comise de regimul comunist totalitar, legătura între simbol şi ideologia comunistă totalitară nu s-a îndepărtat, iar utilizarea simbolului de către Partidul Comuniştilor din Republica Moldova induce ideea de continuitate între acestea şi sprijinul pentru conducerea comunistă totalitară. Adăugarea unei cărţi pe steagul roşu cu seceră şi ciocan, combinată cu atitudinea acestui partid faţă de trecutul sovietic totalitar şi atitudinea lor faţă de anumite valori democratice, nu este suficientă pentru a îndepărta confuzia care se face între vechiul regim şi ceea ce este şi ce îşi propune să facă şi să fie PCRM.
    Un detaliu care nu poate fi ignorat constă în utilizarea simbolului secera şi ciocanul de către regimul anticonstituţional instaurat în teritoriile moldoveneşti ocupate în stînga rîului Nistru (aşa-numita Republică Moldovenească Nistreană), detaliu remarcat, de altfel, şi de Comisia de la Veneţia.
    Consider că utilizarea în scopuri politice de către un partid, care luptă pentru putere în Republica Moldova, a unei simbolici identice grafic cu cea a unui regim care subminează statul Republica Moldova este inadmisibilă. Mai mult ca atît, consider că orice simbol ce ar consta într-o reprezentare exactă a simbolurilor folosite de regimul separatist din stînga rîului Nistru trebuie să fie considerate contrare ordinii publice pe teritoriul Republicii Moldova.
    Potrivit opiniei expertului în heraldică, dl Silviu Tabac, secera şi ciocanul, ca emblemă naţională, se asociază în opinia publică cu: URSS, RSFSR, “organele sovietice”, “omul sovietic”, “poporul sovietic”. Ca emblemă corporativă, secera şi ciocanul se asociază cu PC(b)R, PCUS, PCRM, “toţi comuniştii din lume pînă la căderea URSS”, Armata Roşie, Armata Sovietică.
    Inter alia, legătura morală şi ideologică dintre PCRM, în calitate de titular actual al simbolicii comuniste, şi PC din RSSM (PCUS), în calitate de fost titular, poate fi uşor stabilită prin modificările operate la statutul PCRM şi înregistrate la Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova la 4 aprilie 2008. În contextul dat este relevantă următoarea modificare:
    „[...] Partidul Comuniştilor din Republica Moldova este succesor de drept, moştenitor al ideilor şi tradiţiilor Partidului Comunist al Moldovei.”
    Elementul care la ora actuală simbolizează legătură morală şi ideologică dintre aceste două entităţi (PCRM şi PC al RSSM) constituie simbolul lor comun – secera şi ciocanul, în reprezentare grafică identică, trase ca la indigo.
    Sunt de părerea că Parlamentul Republicii Moldova are un mandat politic pentru a interzice sau chiar institui sancţiuni legale pentru utilizarea anumitor simboluri sau promovarea anumitor ideologii totalitare şi/sau extremiste, chiar dacă aceste sancţiuni  ar presupune o anumită ingerinţă. În cazul Republicii Moldova, această ingerinţă ar fi justificată prin contextul istoric specific şi asocierile pe care le trezesc simbolurile secera şi ciocanul în percepţia publică (vezi Raportul Comisiei speciale privind aprecierea istorică şi politico-juridică a regimului comunist totalitar din Republica Moldova).
    Este evident că simbolurile care pot fi percepute de public ca fiind contrare ordinii publice sau bunelor moravuri nu sunt aceleaşi în toate statele, în special din motive lingvistice, istorice, sociale sau culturale. În consecinţă, pentru aprecierea necesităţii şi proporţionalităţii măsurilor aplicate, trebuie luate în considerare nu numai împrejurările comune tuturor statelor, ci şi împrejurările speciale ale fiecărui stat, în speţă cele ale Republicii Moldova.
    În sprijinul acestor concluzii vine Hotărîrea CEDO în cazul Peta Deutschland v. Germania din 8 noiembrie 2012 (cererea nr.43481/09). În această cauză, Curtea Europeană a examinat dacă interdicţia emisă de către instanţele de judecată germane împotriva afişului organizaţiei pentru protecţia drepturilor animalelor ce evoca Holocaustul a fost legitimă. Cauza a vizat măsura de siguranţă prin care s-a interzis organizaţiei PETA, care militează pentru drepturile animalelor, de a publica un afiş ce reprezenta fotografii ale deţinuţilor lagărelor de concentrare alături de fotografii ale adăposturilor de animale. Curtea a constatat că referinţa la Holocaust trebuie privită în contextul specific al trecutului Germaniei. În lumina acestei constatări, Curtea Federală Germană a confirmat hotărîrile instanţelor de judecată germane, care au avut temeiuri suficiente pentru interzicerea publicării afişelor.
    Curtea Europeană a considerat că faptele cauzei nu pot fi analizate în afara contextului istoric şi social în care a avut loc exprimarea opiniei. Orice referinţă la Holocaust trebuie privită în contextul trecutului german. Curtea a fost de acord cu poziţia Guvernului german care a declarat că este ţinut de o obligaţie aparte faţă de evreii care locuiesc în Germania. În lumina acestor constatări, Curtea a statuat că instanţele de judecată germane au procedat corect adoptînd măsura contestată.
    La fel şi în cazul Republicii Moldova orice referinţă făcută la simbolica comunistă nu poate fi privită în afara contextului istoric şi al suferinţelor pe care le-a suportat populaţia. Este de netăgăduit faptul că toate crimele comise de regimurile totalitare se asociază cu anumite simboluri. În cazul Republicii Moldova, aceste simboluri au fost în egală măsură svastica nazistă şi secera şi ciocanul. [Menţionez că svastica nazistă este interzisă prin Legea privind contracararea activităţii extremiste.]
    În această ordine de idei, statul Republica Moldova are o obligaţie aparte faţă de persoanele care au avut de suferit în urma crimelor comise de fostul regim comunist. Această obligaţie nu comportă doar un caracter material, dar în primul rînd unul de ordin moral. Un element indispensabil al reparaţiei morale îl constituie eliminarea din spaţiul public a simbolurilor care provoacă suferinţă psihică.
    Dacă ar fi să punem în balanţă dreptul la reparaţie morală al sutelor de mii de moldoveni care au avut de suferit în regimul sovietic şi dreptul PCRM de a folosi simbolurile secera şi ciocanul ca simbol electoral, în mod cert, ar trebui să se dea prioritate celor dintîi. Consider că PCRM ar putea să recurgă cu uşurinţă la alt simbol electoral (caracteristic partidelor de stînga), spre deosebire de persoanele care au avut de suferit în regimul totalitar comunist, care nu vor putea elimina niciodată din memorie suferinţele asociate cu simbolul secera şi ciocanul.
    Nu pot fi de acord nici cu încercările autorilor sesizării de a acredita ideea că Legea nr.192 are ca scop limitarea drepturilor politice ale PCRM. Este de reţinut faptul că Legea nr.192 nu a interzis denumirea de „comunist”, la fel cum nu a impus alte convingeri electoratului PCRM. Norma de drept impusă prin Legea nr.192 reprezintă o infimă compensaţie morală pentru succesorii victimelor regimului comunist totalitar, precum şi un prilej de însănătoşire morală a spaţiului public.
    În condiţiile în care o bună parte a populaţiei Republicii Moldova suportă consecinţele represiunilor politice şi ale fenomenului „memoriei traumatizate”, procesul de edificare a unui stat independent nu poate fi finalizat decît prin scoaterea în afara legii a simbolisticii care promovează perpetuarea modelului regimului sovietic. Reabilitarea victimelor regimului comunist totalitar nu poate avea loc atît timp, cît simbolica defunctului regim, care era prezentă nu doar pe stema de stat a URSS, ci şi pe emblema PC(b), a NKVD-ului şi a altor structuri de forţă, conducerea cărora se face responsabilă de comiterea actelor de genocid şi de crime împotriva umanităţii, este utilizată în scopuri politice.
    Consider necesar a invoca experienţa Ungariei în soluţionarea problemei utilizării în public a simbolurilor comuniste şi naziste.
    Curtea Europeană a Drepturilor Omului a avut pe rol cazuri privind afişarea unui simbol asociat cu o mişcare sau cu o entitate politică în contextul articolului 10 din Convenţie, şi anume: Vajnai v. Ungaria (dosarul nr.33629/06), hotărîrea din 8 iulie 2008; Fratanolo v. Ungaria (dosarul nr.29459/10), hotărîrea din 3 noiembrie 2011, şi Faber v. Ungaria (dosarul nr.40721/08), hotărîrea din 24 iulie 2012.
    Ca rezultat al acestor condamnări la CEDO, la 19 februarie 2013, Curtea Constituţională a Ungariei a declarat neconstituţională interdicţia privind utilizarea simbolurilor regimurilor totalitare fasciste şi comuniste, deoarece era prea generală.
    La 23 aprilie 2013 Parlamentul Ungariei a adoptat o nouă lege, prin care, ţinînd cont de constatările Curţii Constituţionale, a  interzis  utilizarea în public a simbolurilor comuniste şi naziste.
    Cu regret, deşi putea să o facă, anticipînd hotărîrea Curţii Constituţionale, cel puţin după comunicarea la 11 martie 2013 a opiniei Amicus Curiae comune a Comisiei de la Veneţia şi OSCE/BIDDO, Parlamentul timp de aproape trei luni a omis şansa de a remedia deficienţele semnalate de aceste instituţii referitoare la prevederile legii.
    Consider că Parlamentul Republicii Moldova are obligaţia de a reveni la acest subiect cu noi reglementări care ar ţine cont de lacunele constatate prin Hotărîrea Curţii Constituţionale din 4 iunie 2013 şi de recomandările expuse în Amicus Curiae comun al Comisiei de la Veneţia şi OSCE/BIDDO privind compatibilitatea cu standardele europene a Legii nr.192 din 12 iulie 2012 privind utilizarea simbolurilor regimului comunist totalitar şi promovarea ideologiilor totalitare, adoptat în cadrul celei de-a 94-a Sesiuni Plenare din 8-9 martie 2013.

    JUDECĂTORUL CURŢII
    CONSTITUŢIONALE                                                             Alexandru TĂNASE

    4 iunie 2013


    Consider corectă soluţia dată de către Curtea Constituţională în cauza cu privire la controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr. 192 din 12 iulie 2012 pentru completarea unor acte legislative.
    În acelaşi timp, consider că, adoptînd hotărîrea, Curtea avea sarcina de a-şi extinde soluţia prin emiterea unei adrese către Parlamentul Republicii Moldova referitor la nerealizarea unor prevederi ale Constituţiei în partea ce ţine de ilegalitatea ideologiilor totalitare.
    Adresa urma să vizeze obligaţia realizării de către Parlament a dispoziţiilor constituţionale prevăzute de  articolul 2 alin. (2) din Constituţie, care stipulează că uzurparea puterii de stat constituie cea mai gravă crimă împotriva poporului; articolul 5 alin. (1), potrivit căruia democraţia în Republica Moldova se exercită în condiţiile pluralismului politic, care este incompatibil cu dictatura şi cu totalitarismul, şi de articolul 41 alin. (4), care statuează că partidele şi alte organizaţii social-politice care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept, a suveranităţii şi independenţei, a integrităţii teritoriale a Republicii Moldova sunt neconstituţionale.
    Prin urmare, promovarea ideologiilor totalitare impune o reacţie certă a autorităţilor determinată de obligaţia pozitivă de a proteja societatea de astfel de fenomene. Ideologiile totalitare, în esenţa lor, presupun un atentat la libertatea de gîndire, conştiinţă şi religie – valori protejate de Constituţie şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Aceeaşi situaţie o învederează şi atentatele la libertatea de întrunire şi asociere din partea persoanelor particulare.
    Astfel, este de competenţa Parlamentului de a adopta o lege, prin care să definească noţiunea de „ideologii totalitare”. Interzicerea unei ideologii totalitare este imposibil de realizat şi fără definirea legală a activităţilor de promovare a respectivelor ideologii.
    Instituirea răspunderii penale, contravenţionale sau a altor forme de răspundere pentru promovarea ideologiilor totalitare, potrivit articolului 72 din Constituţie, este o atribuţie exclusivă a Parlamentului şi nu intră în contradicţie cu dreptul constituţional la pluralism politic şi la libertatea partidelor şi altor organizaţii social-politice.
    Normele privind răspunderea penală sau contravenţională pentru o asemenea activitate trebuie să rezulte dintr-un act normativ, în care urmează să se stabilească,  respectînd principiile previzibilităţii şi clarităţii, ideologiile ce promovează dictatura şi totalitarismul, acestea fiind declarate ilegale. De remarcat că, pornind de la sensibilitatea subiectului dat, legea trebuie să facă o delimitare riguroasă între activitatea care presupune promovarea ideilor, ştiinţelor şi a curentelor totalitare şi activitatea de analiză ştiinţifică a unor asemenea ideologii.
    Totodată, subliniez că însăşi Constituţia prevede, în articolul 54, posibilitatea restrîngerii unor drepturi, cu condiţia respectării normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional, în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane etc.

    JUDECĂTORUL CURŢII
    CONSTITUŢIONALE                                                                      Igor  DOLEA

    4 iunie 2013