În numele Republicii Moldova,
    Curtea Constituţională, statuând în componenţa:
    Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,
    Dl Aurel BĂIEŞU,
    Dl Igor DOLEA,
    Dl Tudor PANŢÎRU,
    Dl Victor POPA,
    Dl Petru RAILEAN, judecători,
    cu participarea dnei Aliona Balaban, grefier,
    Având în vedere sesizarea depusă la 6 iunie 2013
    şi înregistrată la aceeaşi dată,
    Examinând sesizarea menţionată în şedinţă plenară publică,
    Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
    Deliberând în şedinţă plenară închisă,
    Pronunţă următoarea hotărâre:
    PROCEDURA
    1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 6 iunie 2013, în temeiul articolelor 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, 25 alin. (1) lit. i) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit. i) din Codul jurisdicţiei constituţionale, de către avocatul parlamentar Anatolie Munteanu, privind controlul constituţionalităţii pct. 16 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea doctoratului şi postdoctoratului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 173 din 18 februarie 2008, şi a unor prevederi din pct. 4 al Hotărârii Guvernului nr. 962 din 5 august 2003 privind asigurarea funcţionării Academiei de Administrare Publică de pe lângă Preşedintele Republicii Moldova.
    2. Autorul sesizării a pretins că prevederile contestate vin în contradicţie cu articolele 16 alin.(2), 35 alin. (7), 54 din Constituţie, art. 4 lit. a) din Convenţia privind lupta împotriva discriminării în domeniul învăţământului, articolele 2 alin. 2, 4 şi 13 alin. 2 lit. c) din Pactul cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, articolul 14 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi articolul 2 din Protocolul adiţional la Convenţie.
    3. Prin decizia Curţii Constituţionale din 25 iulie 2013 sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a prejudicia fondul cauzei.
    4. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opinia Guvernului, Ministerului Educaţiei, Academiei de Administrare Publică de pe lângă Preşedintele Republicii Moldova, Consiliului Naţional de Acreditare şi Atestare, precum şi Universităţii de Stat din Moldova.
    5. În şedinţa plenară publică a Curţii, sesizarea a fost susţinută de autorul sesizării, avocatul parlamentar Anatolie Munteanu. Guvernul a fost reprezentat de dna Loretta Handrabura, viceministru al educaţiei, şi dna Rodica Josanu, şefa secţiei juridice a Ministerului Educaţiei.
    ÎN FAPT
    6. Prin Hotărârea Guvernului nr. 173 din 18 februarie 2008 a fost aprobat Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea doctoratului şi postdoctoratului.
    7. Potrivit pct.16 din Regulament, la învăţământul de zi cu finanţare de la buget pentru studii de doctorat limita de vârstă pentru admiterea candidaţilor este de 35 ani.
    8. La fel, întru executarea decretelor Preşedintelui Republicii Moldova nr. 1113-III din 12 februarie 2003 privind reorganizarea Academiei de Administrare Publică de pe lângă Guvernul Republicii Moldova şi nr. 1379-III din 18 iulie 2003 privind aprobarea statutului Academiei de Administrare Publică de pe lângă Preşedintele Republicii Moldova, Guvernul a emis Hotărârea nr. 962 din 5 august 2003 privind asigurarea funcţionării Academiei de Administrare Publică de pe lângă Preşedintele Republicii Moldova. Totodată, prin Decretul nr. 615-VII din 30 aprilie 2013 a fost aprobat un nou Statut al Academiei de Administrare Publică, fiind abrogat Decretul nr. 1379-III din 18 iulie 2003.
    9. Prin Hotărârea nr. 962 din 5 august 2003, Guvernul a stabilit criteriile de admitere la studiile superioare de masterat a funcţionarilor publici, a oficialilor aleşi şi a altui personal din cadrul autorităţilor administraţiei publice. Pct. 4 al hotărârii prevede că la studiile de masterat în cadrul Academiei de Administrare Publică se pot înscrie categoriile de funcţionari publici şi persoane cu funcţii de răspundere elective indicate în anexa nr.1 din hotărâre, în vârstă, de regulă, de până la 45 de ani.
    10. Esenţa acestor reglementări constituie instituirea limitei de vârstă pentru a accede la studiile de doctorat în instituţiile cu activitate de doctorat cu finanţare de la buget, precum şi la studiile de masterat în cadrul Academiei de Administrare Publică de pe lângă Preşedintele Republicii Moldova.
    LEGISLAŢIA PERTINENTĂ
    Legislaţia naţională
    11. Prevederile relevante ale Constituţiei (M.O., 1994, nr. 1) sunt următoarele:
    „[…]
    (3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”
    „(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.
    (2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.”
    „(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.
    (2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”
    „(1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instruire şi de perfecţionare.
    […]
    (7) Învăţământul liceal, profesional şi cel superior de stat este egal accesibil tuturor, pe bază de merit.
    […].”
    „(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.
    (2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.
    (3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.
    (4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”
    12. Prevederile relevante ale Legii învăţământului nr. 547-XIII din 21 iulie 1995 (M. O., 1995, nr. 62-63, art. 692), sunt următoarele:
    „Învăţământul în Republica Moldova constituie o prioritate naţională.”
    „[…]
    (2) Politica educaţională a statului se întemeiază pe principiile umanitarizării, accesibilităţii, adaptivităţii, creativităţii şi diversităţii. Învăţământul este democratic şi umanist, deschis şi flexibil, formativ - dezvoltativ şi se bazează pe valorile culturii naţionale şi universale.”
    „(1) Dreptul la învăţătură este garantat, indiferent de naţionalitate, sex, vârstă, de originea şi starea socială, de apartenenţa politică sau religioasă, de antecedentele penale.
    (2) Statul asigură şanse egale de acces în instituţiile de stat de învăţământ liceal, profesional, mediu de specialitate şi superior, în funcţie de aptitudini şi capacităţi.”
    „[…]
    (4) Învăţământul superior, cu excepţia învăţământului medical şi farmaceutic, se realizează în două cicluri:
    ciclul I - studii superioare de licenţă;
    ciclul II - studii superioare de masterat.
    […].”
    „(1) Durata studiilor superioare de masterat este de 1-2 ani şi corespunde unui număr de 60-120 de credite de studiu transferabile. Studiile superioare de masterat se organizează pentru titularii diplomei de licenţă, asigură specializarea într-un domeniu sau extinderea şi perfecţionarea pregătirii ştiinţifice şi pedagogice şi se efectuează, de regulă, prin învăţămînt de zi. La studii superioare de masterat de cercetare sînt admişi şi titularii diplomei de studii superioare în medicină sau farmacie.
    (2) Studiile superioare de masterat sunt de cercetare şi profesionale. Studiile superioare de masterat de cercetare vizează dezvoltarea capacităţilor de cercetare ştiinţifică ale studenţilor şi constituie o fază premergătoare obligatorie pentru studiile de doctorat. Studiile superioare de masterat profesional asigură aprofundarea unei specializări într-un domeniu, fiind axate, în primul rînd, pe competenţe cu conţinut aplicativ.
    (3) Admiterea la studii superioare de masterat se efectuează prin concurs, în baza criteriilor stabilite de Ministerul Educaţiei.
    (4) Planul de admitere la studii superioare de masterat cu finanţare bugetară prevede admiterea până la 50% din numărul total de absolvenţi cu diplomă de licenţă ai anului respectiv.
    (5) Studiile superioare de masterat se finalizează cu susţinerea tezei de master.
    (6) Absolvenţilor care au susţinut teza de master li se acordă titlul de master în profilul şi la specializarea urmată şi li se eliberează diplomă de master.
    (7) Diploma de master atestă că titularul acesteia a dobîndit cunoştinţe şi competenţe generale şi de specialitate, precum şi abilităţi cognitive specifice. Diploma de master conferă dreptul de a ocupa posturi didactice în instituţii de învăţămînt superior sau de cercetări ştiinţifice şi de a participa la concursul de admitere la doctorat.”
    „(1) Doctoratul este o formă de învăţământ postuniversitar care se realizează prin activitate de cercetare ştiinţifică cu durata de 3 ani la cursurile de zi şi de 4 ani la cursurile cu frecvenţă redusă.
    (2) Admiterea la doctorat se face prin concurs, la care pot participa titularii diplomelor de maşter sau de licenţă în medicină sau farmacie.
    (3) Criteriile de admitere, organizarea şi desfăşurarea doctoratului sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.
    […].”
    13. Prevederile relevante ale Legii nr. 121 din 25 mai 2012 cu privire la asigurarea egalităţii (M.O., 2012, nr. 103, art. 355) sunt următoarele:
    (1) Scopul prezentei legi este prevenirea şi combaterea discriminării, precum şi asigurarea egalităţii tuturor persoanelor aflate pe teritoriul Republicii Moldova în sferele politică, economică, socială, culturală şi alte sfere ale vieţii, fără deosebire de rasă, culoare, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie sau convingeri, sex, vârstă, dizabilitate, opinie, apartenenţă politică sau orice alt criteriu similar.
    […]”
    „În sensul prezentei legi, termenii de mai jos au următoarele semnificaţii:
    discriminare – orice deosebire, excludere, restricţie ori preferinţă în drepturi şi libertăţi a persoanei sau a unui grup de persoane, precum şi susţinerea comportamentului discriminatoriu bazat pe criteriile reale, stipulate de prezenta lege sau pe criterii presupuse;
    discriminare directă – tratarea unei persoane în baza oricăruia  dintre criteriile prohibitive în manieră mai puţin favorabilă decât tratarea altei persoane într-o situaţie comparabilă;
    discriminare indirectă – orice prevedere, acţiune, criteriu sau practică aparent neutră care are drept efect dezavantajarea unei persoane faţă de o altă persoană în baza criteriilor stipulate de prezenta lege, în afară de cazul în care acea prevedere, acţiune, criteriu sau practică se justifică în mod obiectiv, printr-un scop legitim şi dacă mijloacele de atingere a acelui scop sunt proporţionale, adecvate şi necesare;
    […].”
    „(1) Instituţiile de învăţământ asigură respectarea principiului nediscriminării:
    a) prin oferirea accesului la instituţiile de învăţământ de orice tip şi nivel;
    […].”
    14. Prevederile relevante ale Decretului Preşedintelui Republicii Moldova nr. 615-VII din 30 aprilie 2013 privind aprobarea Statutului Academiei de Administrare Publică de pe lângă Preşedintele Republicii Moldova  (M.O., 2013, nr. 104 – 108, art. 336) sunt următoarele:
    „1.1. Academia de Administrare Publică de pe lângă Preşedintele Republicii Moldova (în continuare - AAP) este o instituţie de învăţământ superior de stat, care îşi desfăşoară activitatea în calitate de centru naţional de promovare a politicii de stat în domeniul administraţiei publice, de instruire a personalului din serviciul public şi de asigurare ştiinţifică şi metodică a activităţii autorităţilor publice.
    1.2. AAP îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu Constituţia Republicii Moldova, cu legislaţia în vigoare cu privire la educaţie şi serviciul public, cu decretele Preşedintelui Republicii Moldova, cu alte acte normative, cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte şi cu prezentul statut.
    […]
    10.2. Guvernul stabileşte anual AAP Planul (comanda de stat) privind admiterea la studiile superioare de masterat a funcţionarilor publici, a oficialilor aleşi şi a altui personal din cadrul autorităţilor administraţiei publice.
    [...]
    10.4. Admiterea în AAP se realizează în bază (de concurs), la care pot participa personalul din autorităţile administraţiei publice şi alte categorii de persoane interesate.
    10.5. Admiterea se organizează în baza Regulamentului cu privire la admitere, adoptat de Senat.
    10.6. Concursul se efectuează de comisia de admitere, desemnată anual prin decret al Preşedintelui Republicii Moldova, la propunerea rectorului AAP.”

    15. Prevederile relevante ale Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea doctoratului şi postdoctoratului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 173 din 18 februarie 2008 (M.O., 2008, nr. 42 – 44, art.252), sunt următoarele:
    „16. La învăţământul de zi cu finanţare de la buget limita de vârstă a candidaţilor este de 35 ani.”

    16. Prevederile relevante ale Hotărârii Guvernului nr. 962 din 5 august 2003 privind asigurarea funcţionării Academiei de Administrare Publică pe lângă Preşedintele Republicii Moldova (M.O., 2003, nr. 177 – 181, art.1008) sunt următoarele:
    „1. Comanda de stat pentru studii de masterat la Academia de Administrare Publică pe lângă Preşedintele Republicii Moldova din rândurile funcţionarilor publici şi ale personalului autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale la secţia de zi, cu durata studiilor de 2 ani, şi la secţia cu frecvenţă redusă, cu durata studiilor de 3 ani, se stabileşte anual prin hotărâre de Guvern.
    2. Până la data de 15 mai a fiecărui an, prin hotărârea Guvernului, comanda de stat se repartizează autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, separat pentru secţia de zi şi secţia cu frecvenţă redusă, care sunt obligate să delege la studii numărul respectiv de funcţionari.
    3. Comanda de stat pentru perfecţionarea cadrelor din serviciul public se stabileşte pentru fiecare an calendaristic prin hotărâre de Guvern.
    4. Se aprobă:
    Lista categoriilor de funcţionari publici şi persoanelor cu funcţii de răspundere elective, în vârstă, de regulă, de până la 45 de ani, care se pot înscrie la studii de masterat la Academia de Administrare Publică pe lângă Preşedintele Republicii Moldova prin comanda de stat (anexa nr.1).
    5. Pentru perioada de studii la Academie audienţilor funcţionari ai organelor administraţiei publice li se păstrează locul de muncă şi salariul de funcţie. […].”
17. Prevederile relevante ale Regulamentului cu privire la organizarea studiilor superioare de masterat, ciclul II, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1455 din 24 decembrie 2007 (M.O., 2008, nr. 5-7, art.25) sunt următoarele:
    „21. Admiterea la studiile superioare de masterat se realizează pentru absolvenţii ciclului I, deţinători ai diplomelor de licenţă.
    […]
    23. La studii superioare de masterat pot fi admişi şi cetăţenii străini şi apatrizii, cu studii superioare, în baza acordurilor interstatale, precum şi în bază de contracte individuale de studii.
    24. Admiterea la studii superioare de masterat se efectuează în bază de concurs, organizat în conformitate cu regulamentul instituţiei, în două sesiuni: concomitent cu admiterea la studii superioare de licenţă, ciclul I, şi în luna februarie.
    25. Înscrierea la concursul de admitere la studii de masterat se realizează după cum urmează:
    a) la studiile de masterat de cercetare pot candida deţinătorii diplomelor de licenţă din acelaşi domeniu sau domeniu înrudit, deţinătorii diplomei de master din domenii înrudite şi deţinătorii diplomei de licenţă sau diplomei de master din alte domenii care deţin certificatul ce atestă acumularea a 30 de credite de compensare a studiilor;
    b) la studiile de masterat profesional pot candida deţinătorii diplomelor de licenţă, diplomelor de studii superioare şi diplomelor de master din domenii diferite.
     […]
    28. Orice persoană care are dreptul să participe la concursul de admitere la studii superioare de masterat poate urma o singură dată, un singur program de masterat finanţat de la bugetul de stat.
    29. Înmatricularea la studii superioare de masterat se face în ordinea descrescătoare a mediilor generale obţinute de către candidaţi, în limitele numărului de locuri pentru care se organizează concursul. Media-limită de înmatriculare se va stabili prin regulamentele interne de admitere. În cazul în care doi sau mai mulţi candidaţi vor obţine aceleaşi medii de concurs, instituţia va stabili criterii suplimentare de selectare.”
    Legislaţia internaţională
    18. Prevederile relevante ale Declaraţiei Universale ale Drepturilor Omului (adoptată la New York la 10 decembrie 1948 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr. 217-XII din 28 iulie 1990) sunt următoarele:
    „Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi.”
    „Toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au dreptul fără deosebire la o protecţie egală a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egală împotriva oricărei discriminări care ar încălca prezenta Declaraţie şi împotriva oricărei provocări la o astfel de discriminare.”
    „1. Orice persoană are dreptul la educaţie. Educaţia trebuie să fie gratuită, cel puţin în ce priveşte învăţământul elementar şi de bază. Învăţământul elementar este obligatoriu. Învăţământul tehnic şi profesional trebuie să fie accesibil tuturor; accesul la studii superioare trebuie să fie deschis tuturor pe baza deplinei egalităţi în funcţie de merit.
    […].”
    19. Prevederile relevante ale Pactului internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale din 16 decembrie 1966 (ratificat  de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr. 217-XII din 28 iulie 1990) sunt următoarele:
    2. Statele părţi la prezentul Pact se angajează să respecte şi să garanteze tuturor indivizilor care se găsesc pe teritoriul lor şi ţin de competenţa lor drepturile recunoscute în prezentul Pact, fără nici o deosebire, în special de rasă, culoare, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine naţională sau socială, avere, naştere sau întemeiată pe orice altă împrejurare.
    […].”
    „Statele părţi la prezentul Pact recunosc că în ce priveşte folosinţa drepturilor asigurate de către stat în conformitate cu prezentul Pact, statul nu poate supune aceste drepturi decât la limitările stabilite de lege, numai în măsura compatibilă cu natura acestor drepturi şi exclusive în vederea promovării bunăstării generale într-o societate democratică.”
    „1. Statele părţi la prezentul Pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoană la educaţie. Ele sunt de acord că educaţia trebuie să urmărească deplina dezvoltare a personalităţii umane şi a simţului demnităţii sale şi să întărească respectarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale. Pe lângă aceasta, ele sunt de acord că prin educaţie orice persoană trebuie să devină capabilă de a juca un rol util într-o societate liberă, că educaţia trebuie să favorizeze înţelegerea, toleranţa şi prietenia între toate naţiunile şi toate grupurile rasiale, etnice sau religioase şi să încurajeze dezvoltarea activităţilor Naţiunilor Unite pentru menţinerea păcii.
    2. Statele părţi la prezentul Pact recunosc că în vederea asigurării deplinei exercitări a acestui drept:
    c) învăţământul superior trebuie sa devină accesibil tuturor în deplină egalitate, în funcţie de capacităţile fiecăruia, prin toate mijloacele potrivite.
    […].”
    20. Prevederile relevante ale Convenţiei privind lupta împotriva discriminării în domeniul învăţământului (adoptată la 14 decembrie 1960 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr. 707-XII din 10 septembrie 1991) sunt următoarele:
    „1. În sensul prezentei Convenţii, termenul “discriminare” cuprinde orice distincţie, excludere, limitare sau preferinţă care, întemeiată pe rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine naţională sau socială, situaţie economică sau naştere, are drept obiect sau ca rezultat suprimarea sau alterarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte învăţământul şi mai ales: a) înlăturarea unor persoane sau a unui grup de la accesul la diverse tipuri şi grade de învăţământ.
    2. În sensul prezentei Convenţii cuvântul ”învăţământ” se referă la diverse tipuri şi diferite grade de învăţământ şi cuprinde accesul la învăţământ, nivelul şi calitatea sa, precum şi condiţiile în care este predat.”
    „În scopul de a elimina sau preveni orice discriminare în sensul prezentei Convenţii, statele participante îşi iau angajamentul:
    a) să abroge orice dispoziţii legislative şi administrative şi să pună capăt oricăror practici administrative care ar comporta o discriminare în domeniul învăţământului.
    […].”
    „Statele participante la prezenta Convenţie îşi iau în plus angajamentul să furnizeze, să dezvolte şi să aplice o politică naţională menită să promoveze prin metode adaptate circumstanţelor şi obiceiurilor naţionale, egalitatea de posibilităţi şi de tratament în domeniul învăţământului şi mai ales:
    a) […] să facă accesibil pentru toţi, în funcţie de capacităţile fiecăruia, în condiţii de egalitate deplină, învăţământul superior; […].”
    21. Prevederile relevante ale Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, amendată prin protocoalele adiţionale la această convenţie (încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr. 1298 - XIII din 24 iulie 1997), sunt următoarele:
    „Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie  trebuie  să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.”
    „Nimănui nu i se poate refuza dreptul la instruire.”
    ÎN DREPT
    22. Din conţinutul sesizării, Curtea observă că aceasta vizează în esenţă instituirea limitei de vârstă pentru admiterea la studii de doctorat cu finanţare de la bugetul de stat, precum şi la studii de masterat în cadrul Academiei de Administrare Publică de pe lângă Preşedintele Republicii Moldova.
    23. Astfel, sesizarea se referă la un ansamblu de elemente şi principii constituţionale interconexe, precum dreptul de acces la învăţătură, asigurarea egalităţii accederii la studii, inclusiv pe criteriul vârstei.
    A. ADMISIBILITATEA
    24.  În conformitate cu decizia sa din 25 iulie 2013, Curtea a reţinut că, în temeiul articolelor 135 lit. a) din Constituţie, 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 4 alin. (1) lit. a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea prezentată ţine de competenţa Curţii Constituţionale.
    25. Articolele 25 alin. (1) lit. i) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin. (1) lit. i) din Codul jurisdicţiei constituţionale abilitează avocatul parlamentar cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.
    26. Curtea Constituţională constată că obiectul controlului constituţionalităţii îl constituie pct.16 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea doctoratului şi postdoctoratului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 173 din 18 februarie 2008, şi unele prevederi din pct. 4 al Hotărârii Guvernului nr. 962 din 5 august 2003 privind asigurarea funcţionarii Academiei de Administrare Publică  pe lângă Preşedintele Republicii Moldova.
    27. Curtea reţine că prevederile contestate nu au mai fost obiect al controlului constituţionalităţii.
    28. Curtea apreciază că sesizarea nu poate fi respinsă ca inadmisibilă şi nu există nici un alt temei de sistare a procesului în conformitate cu prevederile articolului 60 din Codul jurisdicţiei constituţionale.
    29.  Curtea reţine că prerogativa cu care a fost învestită prin articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia.
    30. Pentru a elucida corespunderea dispoziţiilor contestate cu normele constituţionale, Curtea va opera, în special, cu prevederile articolului 35 combinat cu articolele 16 şi 54 din Constituţie.
    31. De asemenea, prezenta cauză va fi examinată de Curte şi prin prisma jurisprudenţei sale anterioare, precum şi prin raportare la actele internaţionale şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
    B. FONDUL CAUZEI
    PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 35 COMBINAT CU ARTICOLELE 16 ŞI 54 DIN CONSTITUŢIE
    32. Autorul sesizării pretinde că reglementările supuse controlului constituţionalităţii încalcă articolul 16 din Constituţie, potrivit căruia:
    „[…]
    (2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”
    33. La fel, autorul sesizării consideră că acestea încalcă articolul 35 alin.(7) din Constituţie, care prevede:
    „[…]
    (7) Învăţământul liceal, profesional şi cel superior de stat este egal accesibil tuturor, pe bază de merit.
    […].”
    34. De asemenea, în contextul sesizării autorul invocă încălcarea articolului 54 din Constituţie, potrivit căruia:
    „(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.
    (2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.
    (3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.
    (4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii .”
    1. Argumentele autorului sesizării
    35. Autorul sesizării consideră că diferenţierea pe criterii de vârstă a candidaţilor în cazul admiterii la doctorat în instituţiile cu activitate de doctorat, precum şi la studiile de masterat în cadrul Academiei de Administrare Publică constituie un tratament discriminatoriu şi îngrădeşte accesul la învăţământul superior de masterat şi la învăţământul postuniversitar (doctorat), venind în contradicţie cu prevederile articolelor 16 alin.(2), 35 alin.(7) combinat cu articolul 54 din Constituţie şi cu o serie de prevederi ale actelor internaţionale în domeniu la care Republica Moldova este parte.
    2. Argumentele autorităţilor
    36. În opinia Guvernului, stabilirea limitei de vârstă pentru a accede la studii de doctorat şi masterat nu este în concordanţă cu dreptul la învăţătură, garantat de art. 35 din Constituţie, precum şi cu art. 13 pct. 2 al Pactului cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale.
    37. De asemenea, Guvernul a recunoscut că plafonarea prin actele normative contestate a vârstei pentru a accede la studii de doctorat şi masterat reprezintă o restricţie stabilită prin acte subordonate legii şi care nu rezultă din lege.
    38. Academia de Administrare Publică de pe lângă Preşedintele Republicii Moldova în opinia prezentată a menţionat că aceasta realizează studii de doctorat/postdoctorat în baza actelor normative în vigoare, respectiv asigură executarea planurilor de înscriere la studii de doctorat/postdoctorat, şi a finanţării aprobate de Academia de Ştiinţe a Moldovei.
    39. În opinia Academiei, pct. 4 al Hotărârii Guvernului nr. 962 din 5 august 2003 nu limitează  dreptul candidaţilor de admitere la studii superioare de masterat, deoarece sintagma respectivă include îmbinarea de cuvinte „de regulă”.
    40. În viziunea Universităţii de Stat din Moldova, criteriul de vârstă pentru admiterea la studii de doctorat urmează a fi eliminat, fiindcă este  discriminatoriu şi aduce atingere dreptului la învăţătură.
    3. Aprecierea Curţii
    41. Curtea reţine că dreptul la învăţătură (educaţie, instruire) nu poate lipsi din categoria drepturilor fundamentale ale omului, fiind consfinţit în Legea Supremă.
    42. Astfel, dreptul la învăţătură, potrivit normei constituţionale de la art. 35 alin.(1), este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, învăţământul liceal, învăţământul profesional, învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instruire şi perfecţionare.
    43. Concomitent, Curtea menţionează că, potrivit art. 3 al Legii învăţământului, învăţământul în Republica Moldova constituie o prioritate naţională.
    44. În Hotărârea nr. 27 din 29 septembrie 1998 Curtea a statuat:
    „Dreptul la învăţătură constituie unul dintre cele mai importante drepturi sociale ale omului. Acest drept creează premisele necesare pentru afirmarea plenară a personalităţii şi a demnităţii umane, precum şi pentru dezvoltarea întregii societăţi. De nivelul potenţialului intelectual al persoanei depinde nu numai promovarea persoanei pe scara socială şi statutul ei social, dar şi progresul societăţii în ansamblu, evoluţia vieţii economice, sociale şi culturale.
    45. Totodată, Curtea reţine că, prin conţinutul său şi prin numărul mare de subiecte implicate în realizarea lui, dreptul la învăţătură este un drept complex. Unul din multitudinea de componente ale conţinutului acestui drept este dreptul de acces la instituţiile de învăţământ.
    46. Curtea relevă că art. 35 alin.(7) din Constituţie prevede că învăţământul liceal profesional şi cel superior de stat este egal accesibil tuturor, pe bază de merit.
    47. Preluând principiul constituţional al accesibilităţii învăţămîntului, art. 6 alin.(2) din Legea învăţământului stipulează că dreptul la învăţătură este garantat, că statul asigură şanse egale de acces în instituţiile de stat de învăţământ liceal, profesional, mediu de specialitate şi superior, în funcţie de aptitudini şi capacităţi. La fel, potrivit acestui articol, dreptul la învăţătură este garantat, indiferent de naţionalitate, sex, vârstă, de originea şi starea socială, de apartenenţa politică sau religioasă, de antecedentele penale.
    48. Suplimentar, Curtea reţine că dreptul la studii, inclusiv la studii superioare, se regăseşte printre drepturile recunoscute şi reglementate de un şir de acte internaţionale, şi anume Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, Convenţia privind lupta împotriva discriminării în domeniul învăţământului, Protocolul adiţional la Convenţia Europeană.
    49. Potrivit prevederilor instrumentelor internaţionale, accesul la studii superioare trebuie să devină accesibil tuturor în deplină egalitate, în funcţie de capacităţile fiecăruia.
    50. Astfel, Curtea observă că atât cadrul legal naţional, cât şi cadrul internaţional asigură accesul egal la studii superioare.
    51. La fel, Curtea reţine că, potrivit raţionamentelor Curţii Europene, dreptul la instruire, consfinţit în art.2 din Protocolul adiţional la Convenţia Europeană, nu se limitează la educaţia şi învăţământul copiilor şi tinerilor, ca drept social, el poate fi conceput şi în beneficiul altor membri ai societăţii.
    52. Astfel, prin prisma reglementărilor internaţionale, statelor le revine obligaţia negativă de a nu împiedica o persoană să beneficieze de sistemul de învăţământ şi obligaţia pozitivă de a asigura accesul egal la formele de învăţământ existente la un moment dat, în condiţiile pe care le reglementează în funcţie de necesităţile social-economice şi de perspectivele de dezvoltare ale statului.
    53. Art. 26 din Legea învăţământului prevede că învăţământul superior are drept scop formarea unei personalităţi multilateral dezvoltate şi creative, pregătirea, perfecţionarea şi recalificarea la nivel superior a specialiştilor şi a cadrelor ştiinţifice în diverse domenii; asigurarea aspiraţiilor personalităţii de a-şi aprofunda şi extinde studiile; promovarea cercetării ştiinţifice şi implementarea  rezultatelor ei. Învăţământul superior se realizează în două cicluri: ciclul I - studii superioare de licenţă; ciclul II - studii superioare de masterat.
    54. Totodată, potrivit legii, doctoratul este o formă de învăţămînt postuniversitar care se realizează prin activitate de cercetare ştiinţifică.
    55. Curtea observă că prevederile legale invocate mai sus nu instituie o limită de vârstă pentru accederea la studiile de masterat şi doctorat. În acelaşi timp, Hotărârea Guvernului nr. 173 din 18 februarie 2008 şi Hotărârea Guvernului nr. 962 din 5 august 2003 stabileşte plafonul de vârstă de 35 de ani pentru accederea la studiile de doctorat şi de 45 de ani pentru studiile de masterat în cadrul Academiei de Administrare Publică.
    56. În Hotărârea nr. 27 din 29 septembrie 1998 Curtea a precizat:
    „[…] Dreptul la învăţătură, ca drept fundamental, urmează să fie asigurat în aşa mod încât să ofere tuturor şanse juridice egale, ceea ce implică neadmiterea discriminărilor şi privilegiilor.”
    57. În sensul dispoziţiilor constituţionale, Curtea reaminteşte că principiul egalităţii presupune drepturi şi libertăţi egale pentru toţi cetăţenii, indiferent de faptul în ce acte sunt prevăzute aceste drepturi şi libertăţi: în Constituţie, în legi organice, ordinare sau în alte acte normative.
    58. Curtea relevă că legiuitorul constituant, prin articolul 16 alin. (2), a stabilit egalitatea tuturor cetăţenilor, fără deosebire, ceea ce presupune interdicţia aplicării unui tratament juridic diferenţiat unei persoane aflate în situaţii juridice similare, tratament de natură să o plaseze într-o poziţie subordonată sau supraordonată faţă de ceilalţi cetăţeni.
    59. Curtea reţine că o distincţie este discriminatorie dacă nu se bazează pe o justificare obiectivă şi rezonabilă, adică, dacă nu urmăreşte un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit.
    60. La fel, Legea nr. 121 din 25 mai 2012 cu privire la asigurarea egalităţii în art. 9 prevede că instituţiile de învăţământ asigură respectarea principiului nediscriminării prin oferirea accesului la instituţiile de învăţământ de orice tip şi nivel.
    61. În acelaşi timp, Curtea subliniază că exercitarea dreptului la educaţie, fiind un drept relativ, poate fi supus unor limitări. Condiţiile ce trebuie îndeplinite în acest caz sunt ca limitarea să fie prevăzută de lege, să vizeze un scop legitim şi să fie necesară într-o societate democratică pentru atingerea scopului.
    62. Curtea menţionează că, potrivit art. 54 din Constituţie, exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.
    63. Curtea reţine că, prin însăşi natura sa, dreptul la instruire impune adoptarea unor reglementări, care pot fi variabile în timp şi în spaţiu, în funcţie de nevoile societăţii şi de resurse, însă o asemenea reglementare nu trebuie să fie de natură a aduce atingere acestui drept în substanţă.
    64. În Decizia nr. 7 din 4 iulie 2013 Curtea a menţionat:
    „30. Stabilirea politicilor de stat în sfera învăţământului şi determinarea criteriilor de organizare şi funcţionare a sistemului de învăţământ constituie un drept al legiuitorului. Conform art. 72 alin. (3) lit. k) din Constituţie, organizarea generală a învăţământului se reglementează prin lege organică.
    [...]
    38. Conform articolului 40 alin. (11) din Legea învăţământului, Guvernul aprobă planul (comanda de stat) de pregătire a cadrelor de specialitate cu finanţare de la bugetul de stat şi pe bază de contract, pe meserii, specialităţi şi domenii generale de studiu, în instituţiile de învăţământ secundar profesional, mediu de specialitate, superior şi postuniversitar de stat şi private.
    39. Curtea menţionează că, în funcţie de realităţile existente la etapa de dezvoltare a societăţii, autorităţile dispun de dreptul de a se implica în procesul de învăţământ în scopul asigurării calităţii de formare a specialiştilor. Această prerogativă a statului este asigurată prin dispoziţiile articolului 35 alin. (5) din Constituţie, potrivit căruia instituţiile de învăţământ, inclusiv cele nestatale, se înfiinţează şi îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii.
    [...]
    41. Statul are dreptul şi obligaţia de a stabili căile, conţinutul şi standardele necesare pentru a asigura realizarea optimă a dreptului la învăţătură. Astfel, reglementarea cadrului organizatorico-juridic al instituţiilor de învăţământ superior de stat şi privat şi instituirea unui regim special pentru activitatea acestora, precum şi stabilirea restricţiilor, este o prerogativă a legiuitorului.”
    65. În această ordine de idei, Curtea Europeană a constatat că, în pofida importanţei sale, dreptul la instruire nu este absolut şi poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu se aduce atingere substanţei dreptului (cauza „Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene” vs Belgia, din 23 iulie 1968 şi cauza Campbell şi Cosans vs Regatului Unit, 25 februarie 1982, §41).
    66. În decizia Lukach vs. Rusia Curtea Europeană a notat că articolul 2 al Protocolului adiţional la Convenţia europeană în toate cazurile permite limitarea admiterii la universităţi.
    67. Totodată, cu referire la admiterea universitară, Curtea Europeană în cauza Tarantino şi alţii vs Italia din 2 aprilie 2013 a reţinut:
    „50. În ceea ce priveşte numerus clausus, Curtea observă că reclamanţii s-au plâns în mod special în privinţa temeiului care a fost utilizat pentru aplicarea numerus clausus, în particular, a celor două criterii care se referă la: a) capacitatea şi resursele universităţilor, şi b) nevoile societăţii pentru o anumită profesie. Curtea consideră că este necesar de a găsi un echilibru între interesul individual al reclamanţilor şi interesul societăţii în general, inclusiv al celorlalţi studenţi înscrişi la universităţi. Curtea constată că cele două criterii sunt în conformitate cu jurisprudenţa sa şi consideră că reglementarea dreptului la educaţie se poate schimba în funcţie de nevoile şi resursele comunităţii şi cele ale indivizilor [...]. Ea constată că în cazul de faţă astfel de restricţii trebuie privite în contextul educaţiei de nivel superior, în special, al educaţiei universitare.”
    68. În contextul celor expuse mai sus, Curtea menţionează că marja de apreciere a statului şi dreptul său de intervenţie în procesul de învăţământ este mai mare decât în alte domenii şi poate fi realizat prin diverse instrumente de reglementare. Statul poate condiţiona dreptul la învăţătură prin reducerea locurilor disponibile în cazul învăţământului facultativ, prin testarea aptitudinilor care fac posibilă încadrarea într-o anumită formă de învăţământ etc., însă aceasta urmează a fi proporţională scopului urmărit.
    69. Cu referire la normele contestate Curtea menţionează că anual prin hotărâre de Guvern se stabileşte comanda de stat pentru delegare la studii de masterat la Academia de Administrare a funcţionarilor publici şi personalului autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale.
    70. Totodată, Curtea observă că, potrivit art. 38 din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, funcţionarul public care urmează forme de dezvoltare profesională a căror durată este mai mare de 90 de zile într-un an calendaristic, precum şi care urmează studii de masterat, organizate în ţară sau în străinătate, cu excepţia celor urmate pe cont propriu, este obligat să îşi asume angajamentul scris că, după terminarea acestora, va activa în serviciul public între 2 şi 5 ani, proporţional cu numărul zilelor de dezvoltare profesională. În cazul nerespectării angajamentului, precum şi în cazul în care funcţionarul public nu a absolvit din vina sa forma de dezvoltare profesională, el este obligat să restituie autorităţii publice cheltuielile suportate pentru dezvoltarea profesională, inclusiv salariul încasat pe această perioadă, calculate în condiţiile legii.
    71. Astfel, Curtea menţionează că, în raport cu garanţiile stabilite de cadrul legal pentru instituţiile care au delegat funcţionari publici la studiile de masterat în cadrul Academiei de Administrare Publică şi cu angajamentele asumate de către aceştia, norma privind limita de vârstă de 45 de ani se consideră a fi disproporţionată.
    72. Mai mult, Curtea observă că pct.4 al Hotărârii Guvernului nr. 962 din 5 august 2003 cuprinde sintagma „de regulă, de până la 45 de ani”, ceea ce denotă faptul că pot fi admise şi persoane care au depăşit această vârstă. Deci, prevederea poate fi calificată ca una discreţionară şi imprevizibilă, care creează riscuri de abuzuri.
    73. În respectiva situaţie, Curtea reţine că statul poate stabili anumite condiţionări în exercitarea acestui drept în scopul valorificării ulterioare a potenţialului intelectual al funcţionarului delegat de către autoritatea publică pentru sporirea calificărilor profesionale, or, studiile reprezintă o investiţie în viitorul individului, care trebuie să producă rezultate cuantificabile şi tangibile, însă aceste condiţionări urmează a fi în corespundere cu principiile constituţionale.
    74. În acelaşi timp, Curtea reţine că, spre deosebire de prevederile pct.4 al Hotărârii Guvernului nr. 962 din 5 august 2003, care se aplică unui cerc restrâns de persoane, şi anume funcţionarilor publici şi personalului autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, prevederile pct.16 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea doctoratului şi postdoctoratului are o aplicabilitate mult mai extinsă şi nu vizează procesul de delegare a persoanelor de către autorităţile publice.
    75. Astfel, în aceste circumstanţe, Curtea cu atât mai mult subliniază că instituirea limitei de vârstă de 35 de ani pentru admiterea la studiile de doctorat cu finanţare de la bugetul de stat constituie un impediment nejustificat în exercitarea dreptului de acces la studii şi, totodată, un tratament inechitabil în raport cu alte categorii de studii facultative.
    76. În cauza „Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene” vs Belgia, Curtea Europeană a susţinut că „Egalitatea tratamentului este încălcată dacă deosebirea nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă. Existenţa unei asemenea justificări poate fi apreciată în raport cu scopul şi consecinţele măsurii considerate, ţinând cont de principiile care prevalează în general în societăţile democratice”.
    77. Curtea nu a găsit nici o justificare obiectivă şi rezonabilă pentru adoptarea unor astfel de reglementări de către executiv. Mai mult, în cadrul şedinţei Curţii reprezentantul Guvernului a susţinut sesizarea şi a recunoscut că instituirea limitei de vârstă pentru a accede atât la studii de doctorat în instituţiile cu activitate de doctorat, cât şi la studii de masterat în cadrul Academiei de Administrare Publică limitează acest drept constituţional. De asemenea, reprezentantul Guvernului a invocat faptul că aceste prevederi nu corespund nici cu angajamentul prioritar de „învăţare pe tot parcursul vieţii”, stipulat în Acordul de Asociere Republica Moldova - Uniunea Europeană.
    78. În Hotărârea nr.30 din 18 decembrie 2007 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Hotărârea Guvernului nr.594 din 28 mai 2007 “Cu privire la planurile de înmatriculare în anul 2007 în instituţiile de învăţământ superior (ciclul I), mediu de specialitate şi secundar profesional” Curtea a reţinut:
    „Potrivit Legii nr. 547-XIII, pentru admiterea candidaţilor la studii este necesară stabilirea unor criterii generale, care decurg logic din apartenenţa tuturor instituţiilor de învăţământ la sistemul naţional de învăţământ, care are la bază standardele unice educaţionale de stat, precum şi din finalitatea comună a întregului sistem de învăţământ.”
    79. Curtea reţine că, reieşind din prevederile constituţionale, dreptul de acces la instituţiile de învăţământ trebuie să ofere şanse egale oricărei persoane de a accede la diverse tipuri sau grade de învăţământ pe bază de merit, iar orice limitare urmează a fi proporţională scopului urmărit.
    80. În concluzie, Curtea reţine că prin prevederile pct. 16 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea doctoratului şi postdoctoratului şi pct. 4 din Hotărârea Guvernului privind asigurarea funcţionării Academiei de Administrare Publică pe lângă Preşedintele Republicii Moldova are loc restrângerea nejustificată a dreptului la studii, fapt ce contravine prevederilor articolului 35 combinat cu articolele 16 şi 54 din Constituţie.
    Pentru aceste motive şi în temeiul articolelor 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit. a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională
    1. Se acceptă sesizarea avocatului parlamentar Anatolie Munteanu pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi referitoare la limita de vârstă pentru admiterea la studiile de masterat şi doctorat.
    2. Se declară neconstituţional punctul 16 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea doctoratului şi postdoctoratului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 173 din
18 februarie 2008.
    3. Se declară neconstituţională sintagma „în vârstă, de regulă, de până la 45 ani,” din punctul 4 al Hotărârii Guvernului nr. 962 din 5 august 2003 privind asigurarea funcţionării Academiei de Administrare Publică pe lângă Preşedintele Republicii Moldova.
    4. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE                      Alexandru TĂNASE

    Nr. 26. Chişinău, 19 septembrie 2013.