Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
    Art. I. – Legea nr. 289-XV din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr. 168–170, art. 773), cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
    1. În textul legii, abrevierea „C.E.M.V.” se substituie cu abrevierea „CNDDCM”, iar cuvintele „invaliditate” şi „handicap” se substituie cu cuvîntul „dizabilitate”.
    2. La articolul 1 alineatul (2), după cuvîntul „maternitatea” se introduc cuvintele „ , creşterea copilului”.
    3. Articolul 2:
    alineatul (4) se completează în final cu textul:  „În cazul persoanelor angajate în baza contractului individual de muncă pe durată determinată, dreptul la prestaţii încetează la data încetării contractului, cu excepţia dreptului la indemnizaţie de maternitate şi indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă survenită în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale.”
    articolul se completează cu alineatul (4¹) cu următorul cuprins:
    „(4¹) Dreptul persoanei asigurate la indemnizaţiile prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a), b), d) şi g) şi art. 15 alin. (1) lit. a) se stabileşte dacă aceasta confirmă, prin declaraţie pe propria răspundere, pierderea, la toate unităţile în care desfăşoară activităţi, a venitului asigurat pentru întreaga perioadă a concediului medical.”
    4. Articolul 4:
    alineatul (2) se abrogă;
    la alineatul (21), literele a) şi b) vor avea următorul cuprins:
    „a) primele cinci zile calendaristice de incapacitate temporară de muncă se plătesc din mijloacele angajatorului, însă nu mai mult de 15 zile cumulative pe parcursul unui an calendaristic în cazul mai multor perioade de incapacitate temporară de muncă. În cazul şomerilor, indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se plăteşte din mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat din prima zi;
    b) începînd cu a şasea zi calendaristică de incapacitate temporară de muncă, iar în cazul  mai multor perioade de incapacitate temporară de muncă – începînd cu prima zi după expirarea celor 15 zile cumulative plătite din mijloacele  angajatorului, indemnizaţia se plăteşte din mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat.”
    5. La articolul 5 alineatul (1) litera b), cuvîntul „prestaţie” se substituie cu cuvîntul „indemnizaţie”.
    6. Articolul 6:
    alineatul (2) va avea următorul cuprins:
    „(2) Asiguraţii care au un stagiu total de cotizare de pînă la 3 ani beneficiază de dreptul la prestaţii de asigurări sociale dacă confirmă un stagiu de cotizare de cel puţin 9 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei producerii riscului asigurat sau datei naşterii copilului în cazul riscului asigurat creşterea copilului.”
    la alineatul (3), după cuvintele „beneficiază de” se introduc cuvintele „dreptul la”;
    la alineatul (4), cuvintele “sau a bursei” se exclud;
    articolul se completează cu alineatele (6), (7) şi (8) cu următorul cuprins:
    „(6) Femeile asigurate au dreptul la indemnizaţie de maternitate indiferent de durata stagiului de cotizare.
    (7) Soţia aflată la întreţinerea soţului asigurat beneficiază de dreptul la indemnizaţie de maternitate în cazul în care soţul confirmă un stagiu de cotizare specificat la alin. (1), (2) sau (3). În cazul înregistrării căsătoriei după producerea riscului asigurat (concediul de maternitate), dreptul la indemnizaţie se stabileşte pentru perioada de la data înregistrării căsătoriei pînă la data expirării concediului de maternitate.
    (8) Persoanele care au beneficiat sau beneficiază de prestaţii de asigurări sociale pe teritoriul altui stat nu pot beneficia, în condiţiile prezentei legi, de indemnizaţie pentru acelaşi risc asigurat şi pentru aceeaşi perioadă.”
    7. Articolul 7 va avea următorul cuprins:
    „Articolul 7. Baza de calcul al indemnizaţiilor
                         de asigurări sociale
    (1) Baza de calcul al indemnizaţiilor de asigurări sociale prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a), b), d) şi g) şi art. 15 alin. (1) lit. a) o constituie venitul mediu lunar asigurat realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat, venit din care au fost calculate contribuţii individuale de asigurări sociale.
    (2) Baza de calcul al indemnizaţiei de asigurări sociale prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. f) o constituie venitul mediu lunar asigurat realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii naşterii copilului, venit din care au fost calculate contribuţii individuale de asigurări sociale. Lunile calendaristice ale concediului prenatal se substituie cu acelaşi număr de luni calendaristice imediat  premergătoare perioadei incluse în calcul.
    (3) Venitul asigurat pentru lunile incluse în calcul la determinarea bazei de calcul al indemnizaţiilor de asigurări sociale nu poate depăşi plafonul venitului din care se calculează contribuţiile individuale de asigurări sociale stabilit prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul respectiv. În cazul în care în calcul se include anul calendaristic incomplet, venitul asigurat se plafonează reieşind din numărul de luni în care s-a calculat venitul asigurat.
    (4) Venitul mediu lunar asigurat se determină prin împărţirea la 12 a venitului asigurat realizat la toate unităţile în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat.
    (5) În cazul lipsei integrale a venitului asigurat la toate unităţile în unele şi aceleaşi luni calendaristice din perioada celor 12  luni calendaristice incluse în calcul la determinarea bazei de calcul al indemnizaţiilor din motiv de concediu medical, concediu de maternitate, concediu pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani, şomaj cu drept de ajutor de şomaj, aceste luni se includ în calcul cu venit lunar asigurat în cuantumul unui salariu tarifar pentru categoria I de salarizare în sectorul bugetar sau, după caz,   în cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real în vigoare la data producerii riscului asigurat, la locul de muncă de bază al asiguratului. Această prevedere nu se aplică în cazul lipsei integrale a venitului asigurat la toate unităţile în unele şi aceleaşi luni calendaristice din perioada celor 12 luni calendaristice incluse în calcul la determinarea bazei de calcul al indemnizaţiilor din alte motive decît cele menţionate sau din motivele menţionate combinate cu alte motive.
    (6) În cazul în care asiguratul a activat în  perioada premergătoare lunii producerii riscului asigurat mai puţin de 12 luni calendaristice, aceleaşi luni calendaristice lipsă la toate unităţile de pînă la angajare se includ în calcul cu venit lunar asigurat în cuantumul unui salariu tarifar pentru categoria I de salarizare în sectorul bugetar sau, după caz, în cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real în vigoare la data producerii riscului asigurat, la locul de muncă de bază al asiguratului.
    (7) În cazul în care asiguratul, în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat, nu are realizat venit asigurat la nicio unitate din motiv de concediu medical, concediu de maternitate, concediu pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani, şomaj cu drept de ajutor de şomaj, baza de calcul al indemnizaţiei o constituie cuantumul unui salariu tarifar pentru categoria I de salarizare în sectorul bugetar sau, după caz,   cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real în vigoare la data producerii riscului asigurat, la locul de muncă de bază al asiguratului.
    (8) La determinarea bazei de calcul al indemnizaţiilor de asigurări sociale, lunile calendaristice în care nu s-a realizat venit asigurat din motiv de concediu medical, concediu de maternitate, concediu pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani, şomaj cu drept de ajutor de şomaj se includ în calcul în modul prevăzut la alin. (5), (6) şi (7)  numai la unitatea în care asiguratul îşi desfăşoară activitatea de bază. Unitatea în care asiguratul îşi desfăşoară activitatea de bază se consideră unitatea unde se păstrează carnetul de muncă al asiguratului.
    (9) Prevederile alin. (4)–(8), (11) şi (12) se aplică la determinarea bazei de calcul al indemnizaţiilor şi în cazul în care asiguratul activează la o singură unitate.
    (10) Lunile din perioada de 12 luni calendaristice premergătoare producerii riscului asigurat în care venitul asigurat lipseşte din alte motive decît cele menţionate la alin. (5) nu se exclud din calcul.
    (11) În cazul în care asiguratul, în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat, nu are realizat venit asigurat la nicio unitate din alte motive decît concediul medical, concediul de maternitate, concediul pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani, şomajul cu drept de ajutor de şomaj, indemnizaţia de asigurări sociale nu se acordă.
    (12) Baza de calcul al indemnizaţiei de maternitate pentru femeile asigurate care nu se încadrează în niciuna dintre condiţiile prevăzute la art. 6 alin. (1), (2) şi (3) din prezenta lege o constituie cuantumul unui salariu tarifar pentru categoria I de salarizare în sectorul bugetar sau, după caz,  cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real în vigoare la data producerii riscului asigurat, la locul de muncă de bază al femeii asigurate.
    (13) Baza de calcul al indemnizaţiei de maternitate acordate soţiilor aflate la întreţinerea soţilor asiguraţi o constituie venitul mediu lunar asigurat al soţului, determinat în condiţiile prezentului articol.
    (14) Baza de calcul al indemnizaţiilor de asigurări sociale prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a) şi d) şi art. 15 alin. (1) lit. a) pentru şomeri o constituie cuantumul lunar al ajutorului de şomaj în vigoare la data producerii riscului asigurat.
    (15) Venitul asigurat se include în calcul în lunile pentru care a fost calculat.
    (16) Indemnizaţiile prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a), b), d) şi g) şi art. 15 alin. (1) lit. a) se calculează şi se plătesc pentru zile calendaristice. Venitul asigurat pentru o zi calendaristică se determină prin împărţirea venitului mediu lunar asigurat, calculat în conformitate cu prevederile prezentului articol, la numărul de zile calendaristice din luna pentru care se plăteşte indemnizaţia.
    (17) Indemnizaţiile de asigurări sociale prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a), b), d), f) şi g) şi art. 15 alin. (1) lit. a), stabilite în conformitate cu prezenta lege, nu se recalculează, cu excepţia cazurilor legate de modificarea legislaţiei privind modul de salarizare.”
    8. Articolul 9:
    la alineatul (2), textul „Consiliul de Expertiză Medicală a Vitalităţii” se substituie cu textul „Consiliul Naţional pentru Determinarea Dizabilităţii şi Capacităţii de Muncă”;
    articolul se completează cu alineatul (6) cu următorul cuprins:
    „(6) Pentru cazurile neîntrerupte de incapacitate temporară de muncă, cu trecere dintr-un an calendaristic în altul, calculul zilelor se efectuează pentru toată perioada, începînd cu prima zi  de incapacitate temporară de muncă.”
    9. La articolul 10, alineatul (1) se completează în final cu textul: „În cazul în care măsurile de tratament şi reabilitare nu s-au soldat cu ameliorarea stării de sănătate, boala sau trauma are o evoluţie îndelungată şi/sau au apărut semne de dizabilitate cu pierderea capacităţii de muncă, trimiterea bolnavului la expertizare se efectuează indiferent de durata concediului medical.”
    10. Articolul 12 va avea următorul cuprins:
    „Articolul 12. Dreptul la indemnizaţii de asigurări
                           sociale în anumite situaţii
    (1) Indemnizaţiile prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a) şi d) şi art. 15 alin. (1) lit. a) se acordă  şi în cazul în care incapacitatea temporară de muncă a survenit în timpul concediului de odihnă anual. Concediul se prelungeşte cu durata incapacităţii temporare de muncă ce a decurs în interiorul său.
    (2) Nu se acordă indemnizaţiile prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a), b), d) şi g) şi art. 15 alin. (1) lit. a) pentru zilele în care asiguratul s-a aflat în concediu neplătit la locul de muncă de bază,  pentru perioada suspendării contractului individual de muncă şi altor contracte în vederea executării de lucrări sau prestării de servicii.
    (3) Nu se acordă indemnizaţiile prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a), b) şi g) şi art. 15 alin. (1) lit. a) în perioada în care asiguratul se află în concediul pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani. Norma dată nu se aplică persoanelor care îşi reiau activitatea în condiţiile timpului de muncă parţial, cu retribuirea muncii în proporţie de pînă la 0,5 din salariul de funcţie/tarifar stabilit conform sistemului tarifar de salarizare ori în mărimea salariului cuvenit pentru timpul efectiv lucrat în limitele a 0,5 din durata programului de muncă în cazul salarizării conform sistemelor netarifare, la fiecare dintre unităţi.”
    11. Articolul 14:
    în denumirea articolului şi la alineatul (3), cuvîntul „Prestaţia” se substituie cu cuvîntul „Indemnizaţia”;
    articolul se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins:
    „(4) Indemnizaţia pentru carantină nu se acordă pentru zilele în care asiguratul s-a aflat în concediul neplătit, în concediul pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani şi pentru perioada suspendării contractului individual de muncă. Norma dată nu se aplică persoanelor care îşi reiau activitatea în condiţiile timpului de muncă parţial, cu retribuirea muncii în proporţie de pînă la 0,5 din salariul de funcţie/tarifar stabilit conform sistemului tarifar de salarizare ori în mărimea salariului cuvenit pentru timpul efectiv lucrat în limitele a 0,5 din durata programului de muncă în cazul salarizării conform sistemelor netarifare, la fiecare dintre unităţi.”
    12. Articolul 16:
    la alineatul (1), după cuvîntul „şomerele” se introduc  cuvintele „care s-au aflat la evidenţă în instituţiile medico-sanitare din Republica Moldova,”;
    alineatul (2) va avea următorul cuprins:
    „(2) Indemnizaţia de maternitate se acordă integral la a 30-a săptămînă de sarcină, pe o perioadă de 126 de zile calendaristice, iar în cazul naşterilor complicate ori al naşterii a doi sau mai mulţi copii – de 140 de zile calendaristice. În cazul sarcinilor cu 3 şi mai mulţi feţi, îndemnizaţia de maternitate se acordă pe o perioadă majorată cu 42 de zile calendaristice pentru concediul prenatal şi cu 14 zile calendaristice pentru concediul postnatal.”
    articolul se completează cu alineatul (5) cu următorul cuprins:
    „(5) În sensul prezentului articol, se consideră că soţia se află la întreţinerea soţului asigurat dacă pe parcursul a 9 luni consecutive premergătoare  lunii acordării concediului de maternitate nu a fost încadrată în niciuna dintre situaţiile prevăzute la art. 4 al Legii privind sistemul public de asigurări sociale sau dacă şi-a pierdut statutul de asigurat în această perioadă din motive ce nu i se pot  imputa (art. 86, alin. (1), lit. b), c), d), f), x) şi y) din Codul muncii), fapt confirmat prin carnetul de muncă şi prin declaraţia scrisă pe propria răspundere că nu este persoană asigurată.”
    13. Articolul 18 va avea următorul cuprins:
    „Articolul 18. Indemnizaţia pentru creşterea copilului
    (1) Asiguratul care se află în concediul pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani la toate unităţile în care desfăşoară activităţi are dreptul la indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului de la data acordării concediului şi pînă la vîrsta de 3 ani a copilului. În cazul în care data acordării concediului pentru îngrijirea copilului diferă de la o unitate la alta, indemnizaţia se stabileşte începînd de la data ultimei acordări a concediului.
    (2) De indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului beneficiază, la cerere, opţional:  unul dintre părinţi, bunelul, bunica, o altă rudă care se ocupă nemijlocit de îngrijirea copilului, precum şi tutorele, dacă sînt persoane asigurate şi îndeplinesc condiţiile de realizare a stagiului de cotizare prevăzute la art. 6 alin. (1), (2) sau (3).
    (3) În cazul în care beneficiarul de indemnizaţie pentru creşterea copilului îşi reia activitatea înainte de expirarea concediului pentru îngrijirea copilului sau se angajează la o altă unitate, indemnizaţia stabilită se suspendă şi se stabileşte uneia dintre persoanele prevăzute la alin. (2), dacă întruneşte condiţiile prevăzute la art. 6 alin. (1), (2) sau (3).
    (4) În cazul în care mama sau tata (beneficiar de indemnizaţie) îşi reia activitatea în condiţiile timpului de muncă parţial, cu retribuirea muncii în proporţie de pînă la 0,5 din salariu de funcţie/tarifar stabilit conform sistemului tarifar de salarizare ori în mărimea salariului cuvenit pentru timpul efectiv lucrat în limitele a 0,5 din durata programului de muncă în cazul salarizării conform sistemelor netarifare de salarizare, la fiecare dintre unităţi, indemnizaţia nu se suspendă.
    (5) În cazul copiilor gemeni sau în cazul mai multor copii în vîrstă de pînă la 3 ani, de dreptul la indemnizaţie pentru creşterea copilului beneficiază, la cerere, opţional: concomitent ambii părinţi sau concomitent două persoane asigurate menţionate la alin. (2). Fiecare asigurat beneficiază de dreptul la indemnizaţie/ indemnizaţii pentru copilul/copiii de care îngrijeşte nemijlocit. Pentru unul şi acelaşi copil se stabileşte o singură indemnizaţie.
    (6) Cuantumul lunar al indemnizaţiei pentru creşterea copilului constituie 30% din baza de calcul stabilită la art. 7, dar nu mai puţin de 400 de lei pentru fiecare copil.”
    14. Articolul 19:
    la alineatul (1), cifra „7” se substituie cu cifrele „10”, iar după cuvintele „iar în cazul copilului” se introduc cuvintele „care suferă de maladie oncologică şi al copilului”;
    articolul se completează cu alineatele (11) şi (12) cu următorul cuprins:
    „(11) Dreptul la indemnizaţie se acordă, opţional, unuia dintre părinţi: mamei sau tatălui. În cazul în care nici mama, nici tata, din motive întemeiate, confirmate documentar, nu pot îngriji copilul bolnav în vîrstă de pînă la 10 ani, copilul care suferă de maladie oncologică în vîrstă de pînă la 16 ani sau copilul cu dizabilitate în vîrstă de pînă la 16 ani, indemnizaţia se acordă altor persoane asigurate, opţional: tutorelui, altui membru de familie, bunicului, bunicii.
    (12) Indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav nu se acordă pentru zilele în care asiguratul s-a aflat în concediul anual (de bază sau suplimentar), în concediul neplătit, în concediul pentru îngrijirea acestui copil pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani şi pentru perioada suspendării contractului individual de muncă.”
    15. La articolul 20, alineatul (1) se completează în final cu cuvintele „ , dar nu mai mult de 60 de zile cumulative într-un an calendaristic pentru fiecare copil”.
    16. Articolul 21:
    la alineatul (1), cuvintele „soţul supravieţuitor” se substituie cu  cuvintele „soţul/soţia supravieţuitor/supravieţuitoare”;
    la alineatul (2), cuvintele „care s-a aflat la întreţinerea sa şi” se exclud;
    la alineatul (3) litera a), cuvîntul „soţul” se substituie cu cuvintele „soţul/soţia”.
    17. La articolul 23, după cuvintele „indemnizaţiile de asigurări sociale” se introduce textul „prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a), b), d), f) şi g) şi art. 15 alin. (1) lit. a)”.
    18. La articolul 27, alineatul (1) se completează în final cu textul „ , iar ajutorul de deces – din ziua următoare zilei de deces. Indemnizaţia pentru creşterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani solicitată după 12 luni de la data naşterii copilului se stabileşte retroactiv, dar nu mai mult decît pentru 12 luni premergătoare datei solicitării, dacă solicitarea a avut loc pînă la împlinirea de către copil a vîrstei  de 3 ani.”
    19. Articolul 29 va avea următorul cuprins:
    „Articolul 29. Stingerea dreptului la indemnizaţie
                           pentru incapacitate temporară de muncă
    (1) Asiguratul nu este în drept  să primească indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă în cazul în care:
    a) îşi cauzează premeditat daune sănătăţii;
    b) şi-a pierdut capacitatea de muncă în urma comiterii unei crime;
    c) a urmat tratament forţat, conform hotărîrii judecătoreşti, cu excepţia persoanelor cu dizabilităţi mintale;
    d) se află în detenţie sau în proces de expertizare medico-legală;
    e) neglijează serviciile medicale sau de reabilitare care îi stau la dispoziţie;
    f) prezintă acte false;
    g) certificatul de concediu medical a fost anulat în modul stabilit de Ministerul Sănătăţii;
    h) se deplasează peste hotarele ţării în perioada aflării în concediul medical, cu excepţia deplasării cu scop de tratament.
    (2) Modul de restituire a sumelor plătite necuvenit se stabileşte de Guvern.”
    20.  La articolul 30, după sintagma  „Inspecţia financiară” se introduce sintagma „ , Inspectoratul de Stat al Muncii”.
    Art. II. – (1) Prezenta lege intră în vigoare la 1 aprilie 2014, cu excepţia art. 18 alin. (6) din Legea nr. 289-XV din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2014.
    (2)  În cazul în care dreptul la indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani a apărut pînă la data intrării în vigoare a prezentei legi, iar cererea pentru stabilirea indemnizaţiei a fost depusă după această dată, indemnizaţia se stabileşte în conformitate cu prevederile prezentei legi.
    (3) Guvernul, în termen de 3 luni de la publicarea prezentei legi, va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege.

    PREŞEDINTELE  PARLAMENTULUI                                  Igor CORMAN

    Nr. 332. Chişinău, 23 decembrie 2013.