În numele Republicii Moldova,
    Curtea Constituţională, statuând în componenţa:
    Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,
    Dl Aurel BĂIEŞU,
    Dl Igor DOLEA,
    Dl Tudor PANŢÂRU,
    Dl Victor POPA,
    Dl Petru RAILEAN, judecători,
    cu participarea dlui Sergiu Stratan, grefier,
    Având în vedere sesizarea depusă la 20 ianuarie 2014
    şi înregistrată la aceeaşi dată,
    Examinând sesizarea menţionată în şedinţă plenară publică,
    Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
    Deliberând în şedinţă plenară închisă,
    Pronunţă următoarea hotărâre:
    PROCEDURA
    1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 20 ianuarie 2014, în temeiul art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, art. 25 alin. (1) lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art. 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, de către deputaţii în Parlament, dnii Mihai Ghimpu, Valeriu Munteanu şi Gheorghe Brega, privind controlul constituţionalităţii art.XLIII al Legii nr.324 din 23 decembrie 2013 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, prin care a fost modificată şi completată Legea nr.199 din 12 iulie 2013 privind scutirea de plata unor impozite, contribuţii, prime şi defalcări, precum şi privind anularea majorărilor de întârziere şi a amenzilor aferente acestora.
    2. Autorii sesizării au pretins, în special, că modificările operate la Legea nr.199 din 12 iulie 2013 încalcă prevederile articolelor 6, 7, 16, 58, 126, 130, 131, 132 din Constituţie.
    3. Prin decizia Curţii Constituţionale din 4 februarie 2014 sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a prejudicia fondul cauzei. La fel, a fost respinsă solicitarea autorilor sesizării privind suspendarea acţiunii actului contestat.
    4. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opinia Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova şi a Guvernului.
    5. În şedinţa plenară publică a Curţii sesizarea a fost susţinută de dl Valeriu Munteanu, deputat în Parlament. Parlamentul a fost reprezentat de dl Sergiu Chirică, consultant principal în cadrul Direcţiei juridice generale a Secretariatului Parlamentului. Guvernul nu a delegat reprezentantul său.
    ÎN FAPT
    6. La 12 iulie 2013, prin derogare de la prevederile Codului fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997, Legii nr. 489-XIV din 8 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări sociale, legilor bugetului asigurărilor sociale de stat pe anii respectivi, Legii nr. 1593-XV din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, Legii nr. 721-XIII din 2 februarie 1996 privind calitatea în construcţii şi ale altor acte normative, Parlamentul a adoptat Legea nr.199, prin care a scutit Societatea cu Răspundere Limitată „Glorinal” din municipiul Chişinău de plata impozitului pe venit, a contribuţiilor de asigurări sociale, contribuţiilor individuale de asigurări sociale, primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, defalcărilor pentru elaborarea documentelor normative în construcţii, calculate şi neachitate la bugetul public naţional în sumă de 12 milioane lei, în contul datoriilor formate în procesul de executare a lucrărilor de reconstrucţie şi restaurare a Complexului Monastic „Curchi” din satul Curchi, raionul Orhei. De asemenea, conform art.2 al respectivei Legi, s-au anulat penalităţile şi sancţiunile fiscale (amenzile), calculate Societăţii cu Răspundere Limitată „Glorinal” conform situaţiei la data intrării în vigoare a legii, pentru nevărsarea în termen a plăţilor la bugetele respective.
    7. Respectiva iniţiativă legislativă a fost înregistrată la 4 iulie 2013 cu nr. 306 de un grup de deputaţi în Parlament (dnii Veaceslav Ioniţă, Marian Lupu, Vadim Cojocaru şi Iurie Chiorescu).
    8. La 10 iulie 2013, prin Hotărârea nr.506, Guvernul a aprobat avizul la proiectul de lege privind scutirea de plata unor impozite, contribuţii şi prime, precum şi majorărilor de întîrziere şi amenzilor aferente acestora, înaintat cu titlu de iniţiativă legislativă (nr.306 din 4 iulie 2013) de un grup de deputaţi în Parlament, comunicând următoarele:
    „ Realizarea propunerii privind scutirea de plata unor impozite şi taxe numai a SRL „Glorinal” va atrage după sine încălcarea prevederilor art.6 alin.(8) lit. c) al Codului fiscal nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997, în care este stipulat unul dintre principiile aplicării impozitelor şi taxelor, şi anume echitatea fiscală, care prevede tratarea egală a persoanelor fizice şi juridice care activează în condiţii similare în vederea asigurării unei sarcini fiscale egale, precum şi crearea de precedent pentru alţi agenţi economici privind conformarea fiscală benevolă.
    Totodată, în cazul în care contribuabilul din motive obiective nu poate să îşi onoreze obligaţiile fiscale, acesta, conform art.180 din Codul fiscal, este în drept să solicite modificarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale, care poate fi efectuată prin:
    a) amînarea stingerii obligaţiei fiscale (stingerea se va face printr-o plată unică);
    b) eşalonarea stingerii obligaţiei fiscale (stingerea se va face în rate).
    În acelaşi timp, menţionăm că finanţarea investiţiilor capitale din bugetul de stat, conform normelor legale, se efectuează în baza programelor investiţionale, incluse în componenţa legilor bugetelor anuale. Ţinînd cont de faptul că reconstrucţia Complexului monastic „Curchi” nu a fost preconizată spre finanţare din bugetul de stat în cadrul acestor programe investiţionale, lipseşte temeiul legal pentru recunoaşterea datoriei bugetului la acest obiect.
    Mai mult decît atît, actele legislative şi normative ce reglementează procesul bugetar, în special Legea nr.847-XIII din 24 mai 1996 privind sistemul bugetar şi procesul bugetar, şi anume prin art.134, 35 şi 36, stabileşte că toate veniturile şi toate cheltuielile se includ în buget şi nu prevăd posibilitatea stingerii datoriei bugetului public naţional din contul obligaţiilor formate din activitatea subiecţilor economici faţă de bugetele de toate nivelurile.
    SRL „Glorinal”, conform Sistemului de evidenţă al Serviciului Fiscal de Stat, la situaţia din 9 iulie 2013, dispune de datorii faţă de bugetul public naţional în sumă de 10818,4 mii lei.
    […]
    Totodată, pe lîngă datoriile la impozitele specificate în proiect, SRL „Glorinal” dispune şi de alte restanţe faţă de bugetul public naţional la alte tipuri de impozite şi taxe, cum ar fi taxa pentru amenajarea teritoriului (-10,6 mii lei), taxa pentru folosirea drumurilor de către autovehicule a căror masă totală, sarcină masică pe axă sau ale căror dimensiuni depăşesc limitele admise (-1,6 mii lei).
    Aceste datorii existente la bugetul public naţional sînt acumulate din anul 2008 şi pînă în prezent, vizînd în întregime activitatea întreprinderii, dar nu numai cele ce ţin de executarea lucrărilor de reconstrucţie şi restaurare a Complexului monastic „Curchi” din s.Curchi, raionul Orhei.
    De asemenea, prin Legea nr.111-XVI din 27 aprilie 2007 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, a fost efectuată amnistia fiscală, în urma căreia, în anul 2007, SRL „Glorinal”, ca şi restul întreprinderilor, a beneficiat de anularea tuturor restanţelor faţă de bugetul public naţional la compartimentul „plăţi fiscale”.
    Prin prisma art.3 al Legii sistemului public de asigurări sociale nr.489-XIV din 8 iulie 1999, rezultă necesitatea respectării principiilor, în special celui de obligativitate şi contributivitate.
    Anularea datoriilor SRL „Glorinal” faţă de bugetul asigurărilor sociale ar leza atît dreptul persoanelor asigurate angajate, cît şi stabilitatea financiară a bugetului asigurărilor sociale de stat, precum şi asigurarea posibilităţii acoperirii cu resurse financiare a prestaţiilor cuvenite beneficiarilor.
    Un alt temei prin care scutirea de plăţile obligatorii nu este posibilă - contribuţiile de asigurări sociale calculate deja au fost luate în calcul la determinarea dreptului la indemnizaţiile de incapacitate temporară de muncă, indemnizaţiile de maternitate, bilete de tratament, pensii, pentru o parte din angajaţii acestei întreprinderi. Anularea datoriilor contribuţiilor de asigurări sociale va genera recalcularea totală a drepturilor deja acordate salariaţilor.
    Conform art. 131 alin (6) din Constituţie, nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fară stabilirea sursei de finanţare. În cazul susţinerii iniţiativei sus-menţionate, de la bugetul de stat vor fi compensate venituri ratate bugetului asigurărilor de stat, fondurilor obligatorii de asistenţă medicală şi bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale.
    În afară de aceasta, situaţia bugetului de stat este de aşa natură, încît resursele disponibile ale acestuia nu sînt suficiente nici pentru acoperirea angajamentelor, asumate deja de către Guvern, cu atît mai puţin pentru asumarea de noi angajamente.
    În aceste condiţii, pentru redresarea situaţiei create la SRL „Glorinal” urmează să fie identificate şi realizate măsuri, fară a miza pe suportul din partea bugetului de stat.
    Totodată, dat fiind faptul că realizarea noilor reglementări necesită cheltuieli financiare şi de altă natură, în nota informativă urmează a fi inclusă fundamentarea economico-financiară în conformitate cu prevederile art.20 lit.d) al Legii nr.780-XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative.
    În plus, conform prevederilor art. 11 alin.(5) lit.a) din Legea nr.847-XIII din 24 mai 1996 privind sistemul bugetar şi procesul bugetar, după adoptarea Legii bugetare anuale, nici un proiect de lege care are drept urmare reducerea veniturilor bugetului de stat nu poate fi examinat de Parlament, dacă acesta nu include sursa reală de acoperire a prevederilor, în scopul menţinerii nivelului deficitului bugetar stabilit.
    Decizia privind adoptarea acestui proiect de lege rămîne la discreţia Parlamentului”.
    9. Ulterior, la 23 decembrie 2013, prin Legea nr. 324 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, prin care s-a stabilit noua politică bugetar-fiscală, Parlamentul a operat modificări în Legea nr.199 din 12 iulie 2013.
    10. Potrivit acestor modificări, cercul taxelor şi impozitelor de a căror scutire a beneficiat Societatea cu Răspundere Limitată „Glorinal” a fost extins şi în privinţa taxei pe valoarea adăugată. De asemenea, agentul economic va beneficia de scutirea taxelor şi impozitelor menţionate în Legea respectivă şi asupra sumelor care vor fi calculate, iar suma acestor scutiri a fost majorată la 25 milioane lei. În acelaşi timp, s-a stipulat că pentru persoanele angajate la întreprinderea menţionată, pentru perioada scutirii, stagiul de cotizare se include la determinarea dreptului la pensie.
    11. Proiectul politicii bugetar-fiscale a fost aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 959 din 3 decembrie 2013 şi a fost înregistrat în Parlament cu nr.491 la 3 decembrie 2013.
    12. Amendamentele operate la legea contestată nu s-au regăsit în proiectul legii aprobat de către Guvern. Respectivele prevederi au fost incluse la adoptarea proiectului de lege de către Parlament în lectură finală (23 decembrie 2013), fiind propuse de către Comisia economie, buget şi finanţe (conform raportului asupra proiectului pentru a doua lectură nr.CEB nr.6/755 din 23 decembrie 2013).
    13. De asemenea, pentru amendamentele propuse, care vizează în mod direct politica bugetar-fiscală a statului, nu a fost solicitat acceptul Guvernului, în conformitate cu art. 131 alin. (4) din Constituţie. Necesitatea solicitării acordului Guvernului a fost constatată după adoptarea proiectului de lege.
    14. Astfel, la solicitarea Preşedintelui Parlamentului nr. DDP/C-6/243 din 24 decembrie 2013, Guvernul a adoptat post factum Hotărârea nr. 1051 din 24 decembrie 2013 „Cu privire la proiectul legii bugetului de stat pe anul 2014”. În respectiva hotărâre se menţionează că:
    „Avînd în vedere aprobarea de către Parlament, la 23 decembrie 2013, a proiectului de lege pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (nr.491 din 3 decembrie 2013 referitor la politica bugetar-fiscală pe anul 2014) şi, ulterior, a proiectului legii bugetului de stat pe anul 2014 (nr.488 din 3 decembrie 2013), cu amendamentele operate, se acceptă majorarea veniturilor şi a cheltuielilor bugetului de stat pe anul 2014 de la 25 682 041,6 mii lei şi 28 085 074,8 mii lei la 25 814 830,3 mii lei şi, respectiv, 28 217 863,5 mii lei.”
    15. Legea nr. 324 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative a fost publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova la 31 decembrie 2013 şi a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2014.
    LEGISLAŢIA PERTINENTĂ
    16. Prevederile relevante ale Constituţiei  (M.O., 1994, nr. 1) sunt următoarele:
    „În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sînt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei.”
    „[…]
    (3) Piaţa, libera iniţiativă economică, concurenţa loială sînt factorii de bază ai economiei.”
    „(1) Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi taxe, la cheltuielile publice.
    (2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale.
    […]”
    „(1) Guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a statului şi exercită conducerea generală a administraţiei publice.
    […]”
    „(1) Economia Republicii Moldova este economie de piaţă, de orientare socială, bazată pe proprietatea privată şi pe proprietatea publică, antrenate în concurenţă liberă.
     (2) Statul trebuie să asigure:
    […]
    b) libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale, crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie;
    […]”
    „(1) Formarea, administrarea, utilizarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sînt reglementate prin lege.
    […]”
    „[…]
    (4) Orice propunere legislativă sau amendament care atrag majorarea sau reducerea veniturilor bugetare sau împrumuturilor, precum şi majorarea sau reducerea cheltuielilor bugetare pot fi adoptate numai după ce sînt acceptate de Guvern.
     […]
    (6) Nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare.”
    „(1) Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat, ale bugetelor raioanelor, oraşelor şi satelor se stabilesc, conform legii, de organele reprezentative respective.
    […]”
    17. Prevederile relevante ale Legii nr.199 din 12 iulie 2013 privind scutirea de plata unor impozite, contribuţii, prime şi defalcări, precum şi privind anularea majorărilor de întârziere şi a amenzilor aferente acestora (M.O., 2013, nr. 173-176, art. 586) sunt următoarele:
    „ Art. 1. – Prin derogare de la prevederile Codului fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997, Legii nr. 489-XIV din 8 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări sociale, legilor bugetului asigurărilor sociale de stat pe anii respectivi, Legii nr. 1593-XV din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, Legii nr. 721-XIII din 2 februarie 1996 privind calitatea în construcţii şi ale altor acte normative, Societatea cu Răspundere Limitată „Glorinal” din municipiul Chişinău, cod fiscal 1002600015739, se scuteşte de plata impozitului pe venit, a contribuţiilor de asigurări sociale, contribuţiilor individuale de asigurări sociale, primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, defalcărilor pentru elaborarea documentelor normative în construcţii, taxei pe valoarea adăugată, calculate şi neachitate la bugetul public naţional sau care vor fi calculate în sumă de 25 milioane lei, în contul datoriilor formate în procesul de executare a lucrărilor de reconstrucţie şi restaurare a Complexului Monastic „Curchi” din satul Curchi, raionul Orhei. Pentru persoanele angajate la întreprinderea menţionată, pentru perioada scutirii, stagiul de cotizare se include la determinarea dreptului la pensie.
    Art. 2. – Se anulează penalităţile şi sancţiunile fiscale (amenzile), calculate Societăţii cu Răspundere Limitată „Glorinal” conform situaţiei la data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru nevărsarea în termen a plăţilor la bugetele respective.
    [...]”.
    18. Prevederile relevante ale Legii nr. 847-XIII din 24 mai 1996 privind sistemul bugetar şi procesul bugetar (republicată în M.O., 2005, nr. ediţie specială) sunt următoarele:
    „(1) Veniturile bugetare se constituie din impozite, taxe, granturi şi alte încasări.
    […].”
    „[…]
    (5) După adoptarea legii bugetare anuale:
    a) nici un proiect de lege, altul decît privind modificări la legea bugetară anuală, care are drept urmare majorarea cheltuielilor bugetului de stat sau reducerea veniturilor bugetului de stat nu poate fi examinat de Parlament, dacă acesta nu include sursa reală de acoperire a pierderilor, în scopul menţinerii nivelului deficitului bugetar stabilit;
    b) nici o lege, alta decît privind modificări la legea bugetară anuală, care prevede reducerea excedentului bugetului de stat aprobat sau majorarea deficitului bugetului de stat aprobat nu poate fi adoptată. Această prevedere nu se extinde asupra cazurilor prevăzute la art. 43 alin. (21).”
    19. Prevederile relevante ale Legii concurenţei nr. 183 din 11 iulie 2012 (M.O., 2012, nr. 193-197, art. 667) sunt următoarele:
    „(1) Sînt interzise orice acţiuni sau inacţiuni ale autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice centrale sau locale care restrîng, împiedică sau denaturează concurenţa, precum:
    a) limitarea drepturilor întreprinderilor de procurare ori comercializare;
     b) stabilirea de condiţii discriminatorii sau acordarea de privilegii pentru activitatea întreprinderilor, în cazul în care acestea nu sînt prevăzute de lege;
    c) stabilirea de interdicţii sau restricţii, neprevăzute de lege, pentru activitatea întreprinderilor;
    d) impunerea, directă ori indirectă, a întreprinderilor de a se asocia ori de a se concentra sub orice formă.
    (2) În cazuri excepţionale, Guvernul, autorităţile şi instituţiile administraţiei publice centrale sau locale sînt în drept să realizeze acţiunile sau inacţiunile prevăzute la alin. (1) pentru lichidarea consecinţelor calamităţilor naturale şi catastrofelor şi pentru prevenirea epidemiilor, în conformitate cu Legea nr. 212-XV din 24 iunie 2004 privind regimul stării de urgenţă, de asediu şi de război.”
    „(1) În exercitarea atribuţiilor, Consiliul Concurenţei conlucrează cu autorităţile publice în vederea realizării prevederilor legislaţiei din domeniul concurenţei, ajutorului de stat şi publicităţii, in limitele competenţei sale.
    (2) Autorităţile administraţiei publice transmit Consiliului Concurenţei spre avizare proiectele de acte legislative şi normative care au sau pot avea impact anticoncurenţial.
    […]”
    ÎN DREPT
    20. Din conţinutul sesizării, Curtea observă că aceasta vizează în esenţă două aspecte: 1) procedura de adoptare a unor prevederi legale care atrag reducerea veniturilor bugetare şi 2) respectarea principiului liberei concurenţe, ca urmare a scutirii unui agent economic de plata impozitelor şi sancţiunilor fiscale.
    21. Astfel, sesizarea se referă la un ansamblu de elemente şi principii cu valoare constituţională interconexe, precum principiul colaborării puterilor în stat drept premisă de bază a statului de drept, exigenţele şi imperativele de ordin constituţional şi legal privind procedura legislativă de adoptare a unei prevederi legale care atrage reducerea veniturilor bugetare şi principiul liberei concurenţe.
    A. ADMISIBILITATEA
    22. În conformitate cu decizia sa din 4 februarie 2014 Curtea a reţinut că, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, articolului 4 alin.(1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 4 alin. (1) lit. a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea prezentată ţine de competenţa Curţii Constituţionale.
    23. Articolele 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicţiei constituţionale abilitează deputatul în Parlament cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.
    24. Curtea constată că autorul sesizării contestă art. XLIII al Legii nr. 324 din 23 decembrie 2013 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative.
    25. Curtea reţine că, potrivit normelor de tehnică legislativă, dispoziţiile de modificare şi completare a unui act legislativ se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Intervenţiile ulterioare de modificare şi de completare a acestora trebuie raportate la actul de bază.
    26. În acest context, pentru a asigura o mai mare claritate şi accesibilitate a hotărârilor Curţii Constituţionale, ca urmare a practicii statuate (a se vedea paragrafele 18-19 din Hotărârea nr.11 din 28 mai 2013), Curtea va raporta obiectul sesizării la actul de bază. În consecinţă, Curtea va supune controlului constituţionalităţii prevederile Legii nr.199 din 12 iulie 2013 privind scutirea de plata unor impozite, contribuţii, prime şi defalcări, precum şi privind anularea majorărilor de întârziere şi a amenzilor aferente acestora.
    27. Curtea reţine că prevederile contestate nu au mai fost obiect al controlului constituţionalităţii.
    28. Curtea apreciază că sesizarea nu poate fi respinsă ca inadmisibilă şi nu există nici un alt temei de sistare a procesului, în conformitate cu prevederile articolului 60 din Codul jurisdicţiei constituţionale.
    29. Curtea reţine că, potrivit normelor constituţionale, prerogativa Curţii este de a stabili corelaţia dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia.
    30. Prin urmare, Curtea Constituţională va analiza textul contestat din lege prin prisma normelor constituţionale.
    31. Pentru a elucida corespunderea dispoziţiilor contestate cu normele constituţionale, Curtea va opera, în special, cu prevederile articolului 131 alin. (4)  şi alin. (6) combinat cu articolul 6, precum şi cu prevederile articolelor 9 şi 126 din Constituţie.
    B. FONDUL CAUZEI
    I. PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 131 ALIN.(4) ȘI ALIN.(6) COMBINAT CU ARTICOLUL 6 DIN CONSTITUȚIE
    32. Autorii sesizării pretind că normele contestate încalcă articolul 131 alin.(4) şi alin. (6) din Constituţie, care prevede:
    „(4) Orice propunere legislativă sau amendament care atrag majorarea sau reducerea veniturilor bugetare sau împrumuturilor, precum şi majorarea sau reducerea cheltuielilor bugetare pot fi adoptate numai după ce sînt acceptate de Guvern.
    […]
    (6) Nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fară stabilirea sursei de finanţare.”
    33. De asemenea, autorii sesizării consideră că prevederile contestate vin în contradicţie şi cu articolul 6 din Constituţie, potrivit căruia:
    „În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sînt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei.”
    1. Argumentele autorilor sesizării
    34. Autorii sesizării susţin faptul că prevederile contestate contravin articolului 131 din Constituţie, conform căruia orice amendament care atrage reducerea veniturilor bugetare, poate fi adoptat numai după ce este acceptat de Guvern.
    2. Argumentele autorităţilor
    35. Potrivit Parlamentului, la adoptarea Legii nr.199 din 12 iulie 2013 Guvernul şi-a expus opinia în avizul aprobat prin Hotărârea nr. 506 din 10 iulie 2013. În respectivul aviz Guvernul a lăsat la discreţia Parlamentului adoptarea acestui proiect de lege.
    36. Cu referire la constituţionalitatea modificărilor operate la respectiva lege prin prisma normei constituţionale privind acceptarea de către Guvern a propunerilor legislative şi amendamentelor care atrag majorarea sau reducerea veniturilor sau cheltuielilor bugetare, Parlamentul a menţionat că prin Hotărârea nr. 1051 din 24 decembrie 2013 cu privire la proiectul legii bugetului de stat pe anul 2014 Guvernul a acceptat majorarea veniturilor şi cheltuielilor bugetului de stat pe anul 2014, având în vedere aprobarea de către Parlament, la 23 decembrie 2013, a proiectului de lege nr. 491 din 3 decembrie 2013 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative şi a proiectului legii bugetului de stat pe anul 2014 nr. 488 de la aceeaşi dată.
    37. La fel, Parlamentul a subliniat că, potrivit Regulamentului sau, deputaţii, comisiile permanente şi fracţiunile parlamentare au dreptul să prezinte în scris amendamente la orice proiect de act legislativ.
    38. În opinia prezentată, Preşedintele Republicii Moldova a menţionat că Guvernul, în avizul la proiectul de lege privind scutirea de plata unor impozite, contribuţii şi prime, precum şi majorărilor de întârziere şi a amenzilor aferente acestora, aprobat prin Hotărârea nr.506 din 10 iulie 2013, a lăsat la discreţia Parlamentului adoptarea proiectului de lege.
    39. Cât priveşte dispoziţiile legale de modificare şi completare a art.1 din Legea nr.199 din 12 iulie 2013, acestea, în ordinea articolelor 59 alin.(1) şi 65 din Regulamentul Parlamentului, au fost incluse în proiectul de lege nr. 491 din 3 decembrie 2013 la propunerea Comisiei economie, buget şi finanţe a Parlamentului.
    40. Concomitent, Preşedintele Republicii Moldova a menţionat că resursele financiare necesare realizării dispoziţiilor art.1 al Legii nr.199 din 12 iulie 2013, în redacţia Legii nr.324 din 23 decembrie 2013, au fost acceptate de Guvern prin Hotărârea nr.1051 din 24 decembrie 2013, ceea ce se înscrie în cerinţele constituţionale ale art.131.
    3. Aprecierea Curţii
    3.1. Principii generale
    41. Curtea relevă că, potrivit articolului 6 din Constituţie, în Republica Moldova puterile legislativă, executivă şi judecătorească sunt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei.
    42. În acest sens, Curtea menţionează că autorităţile care reprezintă aceste trei puteri sunt învestite cu anumite prerogative, potrivit prevederilor Constituţiei, nici una dintre ele neavând posibilitatea de a uzurpa atribuţiile celeilalte sau de a le transmite exercitarea acestora.
    43. Astfel, prin Hotărârea nr. 3 din 9 februarie 2012 Curtea a reţinut:
    „32. Conţinutul şi sensul teoriei separării puterilor prezumă un echilibru al puterilor şi o independenţă relativă a acestora, un sistem de frâne, de balanţe şi contrabalanţe, care ar influenţa reciproc autorităţile, nepermiţându-le depăşirea limitelor stabilite de Constituţie în exercitarea atribuţiilor.”
    44. Curtea reţine că divizarea funcţiilor în stat, sau, altfel spus, a puterii în legislativă, executivă şi judecătorească, implică o colaborare şi un control reciproc şi, implicit, instituie principiul independenţei acestora.
    45. Curtea menţionează că legiuitorul constituant a stabilit mai multe prevederi constituţionale care implică o colaborare directă între puteri, iar un exemplu elocvent al transpunerii în practică a principiului separării şi colaborării puterilor în stat, exprimat prin interacţiunea competenţelor puterii legislative şi a celei executive, îl reprezintă şi dispoziţiile art. 131 alin.(4) din Constituţie.
    46. Curtea relevă că, potrivit art. 131 alin.(4) din Constituţie, „orice propunere legislativă sau amendament care atrag majorarea sau reducerea veniturilor bugetare sau împrumuturilor, precum şi majorarea sau reducerea cheltuielilor bugetare pot fi adoptate numai după ce sînt acceptate de către Guvern”.
    47. Prin norma constituţională citată supra, legiuitorul constituant a urmărit necesitatea obţinerii acceptului obligatoriu al Guvernului în privinţa oricăror propuneri legislative sau amendamente care implică majorarea sau reducerea veniturilor, cheltuielilor sau împrumuturilor.
    48. Potrivit jurisprudenţei sale anterioare (Hotărârea nr.2 din 28 ianuarie 2014), Curtea reiterează că prevederile alineatului (4) din art. 131 al Legii Supreme consacră obligativitatea existenţei acceptului prealabil al Guvernului în privinţa amendamentelor sau propunerilor legislative care implică majorarea sau reducerea cheltuielilor, veniturilor sau împrumuturilor drept o condiţie imperativă, de la care nu poate deroga legislativul în procesul aprobării bugetului public naţional, nerespectarea căreia constituie o încălcare a procedurii stabilite de Constituţie, în materie de legiferare în domeniul bugetar. Acest principiu constituţional este incident procedurii bugetare.
    49. În Hotărârea nr. 29 din 22 mai 2001 privind interpretarea prevederilor art. 131 alin. (4) din Constituţia Republicii Moldova, Curtea a subliniat:
    „Condiţia imperativă privind controlul  apriori  al autorităţii executive  asupra  procesului  bugetar este determinată  de  dreptul  şi obligaţiunea  Guvernului  de a asigura realizarea politicii  interne  şi externe  a statului, expusă în programul său de activitate, acceptat de Parlament (art. 96, art. 98 alin. (3) din Constituţie).”
    50. Astfel, Curtea reiterează că limitarea modului de exercitare a iniţiativei legislative şi condiţionarea restrictivă a procedurii legislative în domeniul bugetar are la bază raţiunea competenţelor de ordin executiv a Guvernului, care, în virtutea articolului 96 din Constituţie, asigură realizarea politicii interne şi externe a statului şi exercită conducerea generală a administraţiei publice.
    51. La fel, în dezvoltarea normelor constituţionale, respectiva condiţie imperativă privind controlul a priori de către puterea executivă asupra propunerilor legislative sau amendamentelor care au impact asupra veniturilor sau cheltuielilor bugetare se desprinde şi din articolul 32 alin. (1) din Legea nr. 847 din 24 mai 1996 privind sistemul bugetar şi procesul bugetar, potrivit căruia responsabilitatea pentru executarea bugetului de stat revine Guvernului.
    52. În această privinţă, Curtea şi-a expus părerea anterior în Hotărârea nr. 29 din 22 mai 2001, potrivit căreia:
    „[…] prin prevederile art. 131 alin. (4) din Constituţie se urmăreşte asigurarea reală a executării bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat reprezentate sub formă de venituri şi cheltuieli. Condiţia cuprinsă în norma constituţională, care prevede că propunerea legislativă sau amendamentul care atrage majorarea sau reducerea veniturilor sau cheltuielilor bugetare poate fi adoptată numai după ce este acceptată de Guvern, are drept scop menţinerea echilibrului bugetar.”
    53. De asemenea, prin Hotărârea nr. 5 din 18 februarie 2011, Curtea a menţionat următoarele:
    „În general, soluţiile bugetare şi fiscale au implicaţii social-economice considerabile. Ele creează condiţii pentru creşterea economiei şi, implicit, a nivelului de viaţă a populaţiei, sau dimpotrivă, provoacă blocaje economice, şomaj, sărăcie. O economie sănătoasă duce la consolidarea finanţelor publice, şi invers. Este motivul pentru care art. 131 alin. (4) din Constituţie prevede avizarea de către Guvern a iniţiativelor legislative privind modificarea prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat.”
    54. Concluzionând, Curtea relevă că realizarea principiului separării şi colaborării puterilor în stat în domeniul procesului bugetar se exprimă prin delimitarea strictă a competenţelor şi atribuţiilor ce le revin reprezentanţilor puterii executive şi celei legislative şi asigurarea de către legiuitorul constituant a unui echilibru constituţional just, care să tempereze marja largă de apreciere a legiuitorului în domeniul bugetar-fiscal şi să asigure posibilitatea efectivă a puterii executive de a exercita competenţele constituţionale conexe.
    3.2. Aplicarea principiilor enunţate în prezenta cauză
    3.2.1. Procedura de adoptare a amendamentelor la Legea nr.199 din 12 iulie 2013, prin Legea nr. 324 din 23 decembrie 2013
    55. Curtea constată că, prin Legea nr. 324 din 23 decembrie 2013 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, Parlamentul a operat modificări la Legea nr.199 din 12 iulie 2013 privind scutirea de plata unor impozite, contribuţii, prime şi defalcări, precum şi privind anularea majorărilor de întârziere şi a amenzilor aferente acestora.
    56. Potrivit acestor modificări, scutirile fiscale de care beneficiază Societatea cu Răspundere Limitată „Glorinal” au fost extinse şi asupra taxei pe valoarea adăugată. De asemenea, agentul economic este scutit şi de taxele şi impozitele care vor fi calculate, suma scutirilor crescând astfel de la 12 milioane lei la 25 milioane lei. În acelaşi timp, legea stipulează că pentru persoanele angajate la întreprindere, pentru perioada scutirii, stagiul de cotizare se include la determinarea dreptului la pensie.
    57. Curtea observă că prevederile contestate au fost incluse prin Legea nr. 324 din 23 decembrie 2013, care stabileşte noua politică bugetar-fiscală.
    58. În acest sens, Curtea reţine faptul că modificările operate la Legea nr.199 din 12 iulie 2013, supuse controlului constituţionalităţii, au vizat în mod direct politica bugetar-fiscală a statului, care, prin prisma articolelor 6 alin. (1) şi 18 alin. (1) din Legea nr. 847 din 24 mai 1996, constituie baza cadrului bugetar pe termen mediu al statului şi, în mod implicit, cadrul de venituri şi cheltuieli bugetare pe anii respectivi.
    59. De asemenea, Curtea menţionează că amendamentele operate, prin care a fost extins cercul taxelor de la care agentul economic în speţă a fost scutit, dar şi ca o consecinţă a majorării sumei scutirilor, au repercusiuni directe asupra veniturilor bugetare în sensul micşorării acestora. Ba mai mult, din redacţia legii se desprinde ideea că suma scutirii nu este una determinată, ci determinabilă pe viitor, or, legiuitorul a operat nu doar cu noţiunea taxelor calculate, ci şi cu taxele „care vor fi calculate”.
    60. Concluzia respectivă se desprinde din dispoziţia art.8 al Legii nr.847-XIII din 24 mai 1996 privind sistemul bugetar şi procesul bugetar, potrivit căreia veniturile bugetare se constituie din impozite, taxe, granturi şi alte încasări.
     61. Impozitele şi taxele generează veniturile necesare instituţiilor statului, dar au şi un impact important asupra funcţionării economiei în ansamblu, în special asupra distribuirii resurselor economice.
    62. Astfel, pentru asigurarea procesului bugetar în partea de venituri şi cheltuieli, statul urmează să asigure obţinerea sistemică şi continuă pe parcursul anului bugetar a impozitelor stabilite, precum şi să întreprindă măsuri prealabile de administrare şi control asupra perceperii lor.
    63. Examinând Hotărârea Guvernului nr. 959 din 3 decembrie 2013 privind aprobarea proiectului de lege pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, căreia i-a fost atribuit în Parlament numărul de ordine 491, Curtea reţine că prevederile contestate nu au făcut obiectul politicii bugetar-fiscale aprobate de către Guvern. Respectivele amendamente au fost incluse ulterior adoptării proiectului în prima lectură de către Parlament la 17 decembrie 2013, în baza propunerilor cuprinse în raportul Comisiei economie, buget şi finanţe.
    64. De asemenea, în cadrul şedinţei publice a Curţii, atât autorul sesizării, cât şi Parlamentul nu au putut comunica instanţei de jurisdicţie constituţională identitatea autorului (autorilor) amendamentelor, atribuind calitatea de autor Comisiei economie, buget şi finanţe.
    65. Astfel, în partea ce ţine de exercitarea dreptului deputaţilor la iniţiativă legislativă, inclusiv formularea propunerilor şi amendamentelor legislative, Curtea menţionează că exigenţele constituţionale reclamă individualizarea autorilor, chiar şi în cazul când paternitatea şi-o asumă comisiile permanente, anonimatul fiind inadmisibil în procedurile parlamentare, fapt ce determină emiterea unei adrese către Parlament.
    66. Totodată, Curtea atestă faptul că amendamentele contestate de către autorii sesizării au fost adoptate de către Parlament fără acceptul Guvernului, fără să se efectueze o analiză economică detaliată, fără evaluarea repercusiunilor asupra bugetului public naţional şi fără identificarea mijloacelor bugetare suplimentare în vederea menţinerii echilibrului bugetar stabilit, încălcându-se astfel prevederile constituţionale extrinseci ale procedurii bugetare prevăzute la articolul 131 alin. (4) şi alin. (6) din Constituţie.
    67. Astfel, reieşind din cele elucidate, Curtea menţionează că, în conformitate cu exigenţele constituţionale, orice iniţiativă sau propunere legislativă cu impact bugetar urmează a fi prezentată numai după identificarea sursei de finanţare şi cu acceptul prealabil al Guvernului. În acest sens, prevederea alineatului (4) al articolului 131 din Constituţie urmează a fi aplicată în coroborare cu alineatul (6) al respectivului articol.
    68. Curtea nu poate echivala, în sensul articolului 131 alin.(4) din Constituţie, ca fiind un accept al Guvernului Hotărârea nr.1051 din 24 decembrie 2013 cu privire la proiectul legii bugetului de stat pe anul 2014, prin care s-a acceptat majorarea veniturilor şi a cheltuielilor bugetului de stat pe anul 2014. Din norma constituţională se deduce în mod univoc faptul că acceptul Guvernului urmează să preceadă adoptarea proiectelor de legi cu impact bugetar în lectură finală, or, respectiva Hotărâre a fost adoptată post-factum. Ba mai mult, din cuprinsul acesteia nu pot fi desprinse constatări şi concluzii care s-ar raporta nemijlocit la normele supuse controlului constituţionalităţii.
    69. Curtea reţine că Guvernul nu poate renunţa la un drept/o obligaţie constituţională, inclusiv de a-şi exprima acceptul sau refuzul în privinţa unor propuneri legislative sau amendamente cu impact bugetar.
    70. În respectiva succesiune a expunerii, Curtea nu poate accepta argumentul Parlamentului, care a susţinut că în cadrul şedinţei plenare a Parlamentului din data de 23 decembrie 2013 ministrul finanţelor a acceptat toate amendamentele la politica bugetar-fiscală.
    71. Curtea subliniază că, potrivit normei constituţionale, acceptul urmează să parvină din partea Guvernului, şi nu a unui membru al executivului. Potrivit articolului 97 din Constituţie şi articolului 4 din Legea nr.64-XII din 31 mai 1990 cu privire la Guvern, acesta este un organ colegial şi se compune din Prim-ministru, prim-viceprim-ministru, viceprim-miniştri, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin lege. Articolul 30 din Legea cu privire la Guvern stipulează că pentru exercitarea atribuţiilor constituţionale şi a celor ce decurg din prevederile legale, precum şi pentru organizarea executării legilor, Guvernul adoptă hotărâri care se semnează de Prim-ministru. Caracterul colegial al Guvernului rezidă în coparticiparea tuturor membrilor săi la procesul de luare a deciziilor, care se adoptă cu majoritatea voturilor.
    72. De asemenea, Curtea reţine că, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 872 din 1 noiembrie 2013 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la reprezentantul Guvernului în Parlament şi la Curtea Constituţională, în cazul în care, prin amendamentele formulate de către deputaţi în cadrul comisiilor parlamentare sau al fracţiunilor parlamentare, în şedinţa în plen a Parlamentului se aduc modificări esenţiale la proiectele actelor normative iniţiate de Guvern, acestea pot fi susţinute de reprezentantul Guvernului numai după consultarea Prim-ministrului şi viceprim-miniştrilor sau, după caz, a Guvernului.
    73. Curtea reiterează că necesitatea obţinerii acceptului prealabil din partea Guvernului pentru adoptarea oricărei propuneri legislative sau amendament care implică majorarea sau reducerea veniturilor bugetare este determinată de complexitatea procesului bugetar în ansamblu său şi, respectiv, de responsabilitatea Guvernului pentru executarea bugetului de stat.
    74. În această ordine de idei, prin Hotărârea nr. 2 din 28 ianuarie 2014, Curtea a menţionat că „[...] norma art.131 alin. (4) din Constituţie este unica normă constituţională ce impune o dependenţă decizională directă a Parlamentului faţă de Guvern. O astfel de reglementare […] legislatorul constituant a edictat-o în vederea corelării eforturilor autorităţii ce adoptă bugetul naţional, ca plan al finanţelor publice anuale, cu eforturile autorităţii ce execută acest buget. De asemenea, scopul normei constituţionale este de a preveni situaţiile de intervenţii legislative imprevizibile ce pot perturba toate procesele bugetare planificate de executiv în baza programelor legislative. Or, planurile bugetare au o programare de lungă durată, ce necesită corelări cu posibilităţile şi capacităţile financiare publice de minimum un an, iar estimările se efectuează de autorităţile executive conform art.17 şi art. 18 din Legea nr.847-XIII din 24 mai 1996 privind sistemul bugetar şi procesul bugetar „pe anul bugetar imediat următor şi pe încă cel puţin 2 ani ulteriori”.
    75. În acelaşi timp, potrivit Hotărârii citate, Curtea subliniază că lipsa acceptului prealabil al Guvernului referitor la amendamentele care atrag majorarea sau reducerea veniturilor şi cheltuielilor bugetare constituie o omisiune. Curtea constată că această omisiune a survenit ca rezultat al neexecutării prevederilor articolului 131 alin.(4) din Constituţie.
    3.2.2. Procedura de adoptare a Legii nr.199 din 12 iulie 2013
    76. Analizând constituţionalitatea modificărilor operate la Legea nr.199 din 12 iulie 2013 prin Legea nr.324 din 23 decembrie 2013, Curtea reţine că nici actul legislativ primar nu a fost adoptat în strictă concordanţă cu prevederile constituţionale ale art.131 alin.(4).
    77. Astfel, Curtea constată că la 12 iulie 2013 Parlamentul a adoptat Legea nr.199, prin care a scutit Societatea cu Răspundere Limitată „Glorinal” din municipiul Chişinău de plata impozitului pe venit, a contribuţiilor de asigurări sociale, a contribuţiilor individuale de asigurări sociale, a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, a defalcărilor pentru elaborarea documentelor normative în construcţii, calculate şi neachitate la bugetul public naţional în sumă de 12 milioane lei, în contul datoriilor formate în procesul de executare a lucrărilor de reconstrucţie şi restaurare a Complexului Monastic „Curchi” din satul Curchi, raionul Orhei.
    78. De asemenea, conform art.2 al respectivei legi, s-au anulat penalităţile şi sancţiunile fiscale (amenzile), calculate Societăţii cu Răspundere Limitată „Glorinal” conform situaţiei la data intrării în vigoare a legii, pentru nevărsarea în termen a plăţilor la bugetele respective.
    79. Legea în cauză a fost adoptată de către Parlament prin derogare de la prevederile Codului fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997, Legii nr. 489-XIV din 8 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări sociale, legilor bugetului asigurărilor sociale de stat pe anii respectivi, Legii nr. 1593-XV din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, Legii nr. 721-XIII din 2 februarie 1996 privind calitatea în construcţii şi ale altor acte normative.
    80. În acelaşi timp, Curtea reţine că, Guvernul prin Hotărârea nr.506 din 10 iulie 2013, a aprobat avizul la respectivul proiect de lege, înaintat cu titlu de iniţiativă legislativă (nr.306 din 4 iulie 2013) de un grup de deputaţi în Parlament.
    81. Potrivit avizului respectiv, Guvernul s-a opus iniţiativei legislative, menţionând următoarele:
    „Realizarea propunerii privind scutirea de plata unor impozite şi taxe numai a SRL „Glorinal” va atrage după sine încălcarea prevederilor art.6 alin.(8) lit. c) al Codului fiscal nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997, în care este stipulat unul dintre principiile aplicării impozitelor şi taxelor, şi anume echitatea fiscală, care prevede tratarea egală a persoanelor fizice şi juridice care activează în condiţii similare în vederea asigurării unei sarcini fiscale egale, precum şi crearea de precedent pentru alţi agenţi economici privind conformarea fiscală benevolă.
    […]
    În acelaşi timp, menţionăm că finanţarea investiţiilor capitale din bugetul de stat, conform normelor legale, se efectuează în baza programelor investiţionale, incluse în componenţa legilor bugetelor anuale. Ţinînd cont de faptul că reconstrucţia Complexului monastic „Curchi” nu a fost preconizată spre finanţare din bugetul de stat în cadrul acestor programe investiţionale, lipseşte temeiul legal pentru recunoaşterea datoriei bugetului la acest obiect.
    Mai mult decît atît, actele legislative şi normative ce reglementează procesul bugetar, în special Legea nr.847-XIII din 24 mai 1996 privind sistemul bugetar şi procesul bugetar, şi anume prin art.134, 35 şi 36, stabileşte că toate veniturile şi toate cheltuielile se includ în buget şi nu prevăd posibilitatea stingerii datoriei bugetului public naţional din contul obligaţiilor formate din activitatea subiecţilor economici faţă de bugetele de toate nivelurile.”
    82. În această ordine de idei, Curtea subliniază că norma art. 131 alin. (4) din Constituţie nu condiţionează adoptarea legilor care atrag majorarea sau reducerea veniturilor bugetare sau împrumuturilor, precum şi majorarea sau reducerea cheltuielilor bugetare de simplul aviz al Guvernului, ci de acceptul acestuia, ceea ce echivalează cu un aviz pozitiv, prin care executivul îşi manifestă acordul pentru modificările bugetare.
    83. Totodată, Curtea reţine că acceptul prealabil al Guvernului urmează a fi expres şi univoc. Astfel, raportat la normele constituţionale enunţate, executivul, prin avizul aprobat, nu poate lăsa la discreţia Parlamentului adoptarea proiectelor de lege care au repercursiuni directe asupra bugetului public naţional. Guvernul urmează a se pronunţa explicit în favoarea proiectului de lege, cu identificarea mijloacelor bugetare necesare, sau în defavoarea acestuia.
    84. La fel, Curtea observă că Hotărârea Guvernului nr.506 din 10 iulie 2013, în conţinutul său, stabileşte doar că: „Se aprobă şi se prezintă Parlamentului Avizul la proiectul de lege privind scutirea de plata unor impozite, contribuţii şi prime, precum şi a majorărilor de întârziere şi amenzilor aferente acestora”, fără a fi anexat textul nemijlocit al avizului.
    85. În aceste circumstanţe, Curtea subliniază importanţa asigurării principiului transparenţei procedurilor bugetare, prin publicarea integrală în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a avizelor Guvernului referitoare la iniţiativele şi propunerile legislative cu impact bugetar.
    86. Reieşind din parcurgerea deficitară şi omisivă a procesului bugetar de către Parlament, cu încălcarea imperativului consacrat în ordine constituţională, Curtea reţine că Legea nr.199 din 12 iulie 2013 şi amendamentele operate la aceasta prin Legea nr. 324 din 23 decembrie 2013 contravin articolelor 6 şi 131 alin. (4) din Legea Supremă.
    II. PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 9 ŞI ARTICOLULUI 126 DIN CONSTITUŢIE
    87. Autorii sesizării pretind că prevederile contestate vin în contradicţie cu prevederile articolului 126 alin.(1) şi alin.(2) lit.b) din Constituţie, potrivit cărora:
    „(1) Economia Republicii Moldova este economie de piaţă, de orientare socială, bazată pe proprietatea privată şi pe proprietatea publică, antrenate în concurenţă liberă.
    (2) Statul trebuie să asigure:
    […]
    b) libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale, crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie;
    […]”
    88. Totodată, prevederile contestate vor fi analizate şi prin prisma articolului 9 alin.(3) din Legea Supremă, care stipulează:
    „[…]
    (3) Piaţa, libera iniţiativă economică, concurenţa loială sînt factorii de bază ai economiei.”
    1. Argumentele autorilor sesizării
    89. Autorii sesizării consideră că o abordare legislativă prin care se scuteşte nominal şi cu titlu individual de la plata impozitelor şi a unor sancţiuni fiscale numai un agent economic încalcă în mod evident principiul liberei concurenţe.
    2. Argumentele autorităţilor
    90. În opinia Parlamentului, necesitatea adoptării legii a fost determinată de datoriile Complexului Monastic „Curchi” faţă de S.R.L „Glorinal”, create în procesul de reconstrucţie şi restaurare a acestuia.
    91. În opinia scrisă prezentată, Preşedintele Republicii Moldova a menţionat că agentul economic, căruia i-au fost acordate scutirile corespunzătoare, nu poate fi considerat concurent în sensul rigid al noţiunii, deoarece acesta şi-a desfăşurat activitatea pe un alt segment economic de pe teritoriul Republicii Moldova.
    92. Astfel, având incidenţă doar asupra unui subiect economic şi a unui segment concret al pieţei, prevederile legale contestate nu aduc atingere principiilor fundamentale consfinţite în art. 9 alin.(3) din Constituţie.
    3. Aprecierea Curţii
    3.1. Principii generale
    93. Potrivit articolului 126 din Constituţie, economia Republicii Moldova este o economie de piaţă, de orientare socială, bazată pe proprietatea  privată şi pe proprietatea publică, antrenate în concurenţă liberă.
    94. Totodată, articolul 9 al Legii Supreme, intitulat generic „Principiile fundamentale privind proprietatea”, reliefează factorii de bază ai economiei, şi anume: piaţa, libera iniţiativă economică şi concurenţa loială.
    95. În vederea transpunerii în practică a principiilor enunţate supra, legiuitorul constituant, prin art.126 alin.(2), a instituit obligaţia statului de a reglementa activitatea economică. De asemenea, prin prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie s-au  stipulat garanţiile transpunerii în practică a principiilor economiei de piaţă.
    96. Astfel, în respectiva materie, Curtea relevă că legiuitorul constituant a pus în sarcina statului mai multe obligaţii pozitive, precum asigurarea libertăţii comerţului şi a activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale, crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie.
    97. Prin Hotărârea nr. 6 din 18 februarie 2003, Curtea a menţionat:
    „Potrivit art.126 din Constituţie, statul trebuie să asigure reglementarea activităţii economice, libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale, crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie şi protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară.”
    98. În acelaşi timp, în Hotărârea nr. 24 din 21 octombrie 2004 s-a enunţat:
    „[...] art. 126 alin. (1) din Constituţie statuează că “economia Republicii Moldova este economie de piaţă, de orientare socială, bazată pe proprietatea privată şi pe proprietatea publică, antrenate în concurenţa liberă”. Art. 9 din Constituţie consacră principiile fundamentale privind proprietatea, stipulând în alin. (3) că “piaţa, libera iniţiativă economică, concurenţa loială sînt factorii de bază ai economiei”. Curtea consideră însă că aceste prevederi trebuie interpretate în contextul prevederilor constituţionale referitor la obligaţia statului de a asigura reglementarea activităţii economice în condiţiile legii şi protecţia concurenţei loiale - art. 126 alin. (2) lit. a) şi lit. b).”
    99. Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor articolelor 60 şi 66 din Constituţie, reglementarea activităţii economice în Republica Moldova este prerogativa exclusivă a Parlamentului.
    100. Totuşi, Curtea menţionează că, deşi Parlamentul are libertatea de a lua decizii în vederea reglementării activităţii economice, aceste decizii nu pot depăşi limitele impuse de Legea fundamentală.
    101. Curtea reţine că un element constituţional inerent al unei economii de piaţă funcţionale şi deschise alături de libertatea de mişcare a bunurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalului îl constituie libera concurenţă. Prin urmare, orice act având scopul de a împiedica, restrânge ori distorsiona concurenţa va avea drept rezultat funcţionarea necorespunzătoare a economiei, crearea de dezechilibre şi discontinuităţi în raporturile economice.
    102. În desfăşurarea relaţiilor comerciale, concurenţa îndeplineşte următoarele funcţii importante: funcţia de garanţie a economiei de piaţă; funcţia de facilitare a liberei circulaţii a mărfurilor şi serviciilor; funcţia de stimulare a iniţiativei de participare pe piaţă. Regulile referitoare la concurenţă au menirea de a garanta că dinamismul competitivităţii pieţelor este menţinut, iar monopolizarea sectoarelor pieţei este evitat.
    103. Prin intermediul unei politici concurenţiale corecte, pot fi urmărite o serie de obiective, printre care şi intensificarea eficienţei, al cărei rezultat este creşterea bunăstării consumatorului şi realizarea unei distribuţii optime a resurselor.
    104. Curtea menţionează că, în consecinţă, concurenţa eficientă reprezintă „motorul” care determină agenţii economici, ce operează pe o piaţă, să lupte pentru realizarea unei repartiţii optime a resurselor, atât la nivelul propriei afaceri, cât şi, datorită efectului sinergetic, la nivelul întregii economii.
    105. În acest sens, Curtea Europeană de Justiţie în cauza F. Scherer şi D. Ross, Structura pieţei industriale şi a performanţei economice,  a menţionat:
    „[...] teoria economică tradiţională  arată că mărfurile şi serviciile sunt produse cel mai eficient în condiţiile unei concurenţe perfecte sau, mai realist, în cadrul unei concurenţe funcţionale. […]”
    106. Curtea observă că, în scopul reglementării relaţiilor ce ţin de protecţia, menţinerea şi stimularea concurenţei în vederea promovării intereselor legitime ale consumatorilor, Parlamentul a adopta o nouă Lege a concurenţei nr. 183 din 11 iulie 2012, fiind abrogată Legea nr. 1103-XIV cu privire la protecţia concurenţei din 30 iunie 2000. Noua lege stabileşte cadrul juridic al protecţiei concurenţei, inclusiv al prevenirii şi al contracarării practicilor anticoncurenţiale şi a concurenţei neloiale, al realizării concentrărilor economice pe piaţă, reglementează activitatea şi competenţa Consiliului Concurenţei şi responsabilitatea pentru încălcarea legislaţiei în domeniul concurenţei.
    107. În sensul respectivei legi, prin „concurenţă” se subînţelege „rivalitatea economică, existentă sau potenţială, între două sau mai multe întreprinderi  independente pe o piaţă relevantă, când acţiunile lor limitează efectiv posibilităţile fiecăreia dintre ele de a influenţa unilateral condiţiile generale de circulaţie a produselor de pe piaţa respectivă, stimulează progresul tehnico-ştiinţific şi creşterea bunăstării consumatorilor”.
    108. Curtea reţine că, potrivit legii enunţate supra, sunt interzise orice acţiuni sau inacţiuni ale autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice centrale sau locale care restrâng, împiedică sau denaturează concurenţa, precum stabilirea de condiţii discriminatorii sau acordarea de privilegii pentru activitatea întreprinderilor.
    3.2. Aplicarea principiilor enunţate în prezenta cauză
    109. Curtea, aşa cum a arătat în jurisprudenţa sa anterioară (Hotărârea nr. 31 din 14 iunie 2001) menţionează că elaborarea şi promovarea politicii fiscale reprezintă un mecanism prin intermediul căruia statul reglementează, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, activitatea economică.
    110. Curtea reţine că art. 6 alin. (8) al Codului fiscal prevede unul din principiile aplicării impozitelor şi taxelor, şi anume „echitatea socială”, care semnifică tratarea egală a persoanelor fizice şi juridice, care activează în condiţii similare, în vederea asigurării unei sarcini fiscale egale.
    111. În acest sens, Curtea reiterează că o premisă fundamentală în vederea realizării transpunerii în practică a principiului liberei concurenţe este asigurarea, prin cadrul legal instituit de către stat, a egalităţii oportunităţilor între agenţii economici. Aceasta presupune, în mare parte, nefavorizarea unor agenţi economici prin acordarea unor avantaje financiare sau de alt tip în comparaţie cu concurenţii lor din sfera de activitate respectivă.
    112. La fel, Curtea menţionează că agenţii economici nu pot fi privilegiaţi între ei nici după criteriul dacă statul este sau nu fondator, pentru că din punct de vedere al pieţei, indiferent de calitatea fondatorului, aceştia sunt pe picior de egalitate, iar respectivul comportament ar aduce atingere principiilor economiei de piaţă şi liberei concurenţe.
    113. Curtea observă că prin Legea nr.199 Parlamentul a scutit Societatea cu Răspundere Limitată „Glorinal” din municipiul Chişinău de plata impozitului pe venit, a contribuţiilor de asigurări sociale, a contribuţiilor individuale de asigurări sociale, a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, a defalcărilor pentru elaborarea documentelor normative în construcţii, a taxei pe valoarea adăugată, calculate şi neachitate la bugetul public naţional sau care vor fi calculate, în sumă de 25 milioane lei.
    114. De asemenea, conform art.2 al respectivei legi, s-au anulat penalităţile şi sancţiunile fiscale (amenzile), calculate Societăţii cu Răspundere Limitată „Glorinal” conform situaţiei la data intrării în vigoare a legii, pentru nevărsarea în termen a plăţilor la bugetele respective.
    115. Curtea menţionează că Parlamentul, adoptând Legea nr.199 din 12 iulie 2013 şi derogând de la prevederile Codului fiscal, a deviat, implicit, şi de la principiul echităţii sociale.
    116. Curtea reţine că prin amnistierea fiscală, cu titlu nominal, a unui agent economic Parlamentul a instituit, în fapt, o diferenţă de tratament în privinţa unei societăţi în raport cu alte persoane juridice care desfăşoară acelaşi gen de activitate.
    117. Scutirea unui agent economic de plata taxelor şi impozitelor, în raport cu alţi agenţi economici care sunt obligaţi să-şi execute obligaţiile fiscale, duce în mod inevitabil la favorizarea unei persoane juridice în detrimentul alteia, care vizează aceeaşi sferă de activitate.
    118. Examinând problema sub aspect comparat, Curtea reţine  că politicile europene în domeniul concurenţei se bazează pe un cadru legislativ comunitar, fundamentat în esenţă pe prevederile Tratatului Comunităţii Europene.
    119. Principiile Tratatului Comunităţii Europene stipulează că statele membre vor adopta o politică economică bazată pe „strânsa coordonare a politicilor economice […] şi pe definirea obiectivelor comune şi conduse în conformitate cu principiul unei economii de piaţă deschise, în care concurenţa este liberă”.
    120. Potrivit respectivului act, „se consideră incompatibil cu piaţa comună orice ajutor acordat de un stat membru sau din resursele de stat, sub orice formă, care distorsionează sau ameninţă să distorsioneze concurenţa prin favorizarea anumitor întreprinderi sau producţia anumitor bunuri atâta timp cât afectează comerţul dintre statele membre”.
    121. În interpretarea Comisiei Europene şi Curţii Europene de Justiţie o măsură va fi considerată drept ajutor de stat în următoarele circumstanţe: 1) implică utilizarea resurselor statului; 2) conferă un avantaj agentului economic, adică uşurează sarcinile ce grevează în mod normal bugetul acestuia; 3) este selectiv; 4) distorsionează sau ameninţă cu distorsionarea concurenţa.
    122. Conceptul de „ajutor de stat” a fost interpretat de către Comisia Europeană şi de Curtea Europeană de Justiţie într-un sens extrem de larg: el include orice ajutor public sau orice ajutor acordat de autorităţi, locale sau regionale. Ajutorul poate proveni chiar de la organisme private (societăţi comerciale private sau societăţi publice ce operează în regim comercial) sau de la alte organisme asupra cărora statul, o instituţie publică sau o autoritate locală sau regională exercită o influenţă puternică în mod direct sau indirect. Forma sub care este acordat ajutorul (reduceri fiscale, garanţii la împrumuturi, livrări de bunuri sau servicii în condiţii preferenţiale, injecţii de capital în condiţii discriminatorii în raport cu investiţiile private) şi scopul ajutorului, precum şi motivul acordării lui, sunt irelevante. Tot ceea ce contează sunt efectele acestuia asupra concurenţei, de aceea nu numai contribuţiile propriu-zise (precum subvenţiile) sunt considerate ca ajutor de stat, ci şi alte măsuri ce reduc povara financiară a unei firme.
    123. Mai mult, chiar şi măsurile fiscale care nu echivalează în ultimă instanţă cu o pierdere de venit pentru stat, precum amânările de plăţi fiscale şi alte plăţi la bugetul public, intră de asemenea în categoria ajutorului de stat, în măsura în care facilităţile de acest tip conferă firmelor beneficiare un avantaj prin aceea că le permite să utilizeze sume de bani care nu s-ar afla altfel la dispoziţia lor.
    124. Curtea menţionează că prin prevederile contestate, prin care doar un singur agent economic a fost amnistiat fiscal, se creează o situaţie privilegiată pentru o întreprindere care activează pe o piaţă deschisă concurenţei.
    125. Ba mai mult, Curtea observă că datoriile formate în procesul de executare a lucrărilor de reconstrucţie şi restaurare a Complexului Monastic „Curchi” din satul Curchi, raionul Orhei, nu constituie datorii ale statului. Or, în Hotărârea Guvernului nr. 273 din 15 martie 2006 „Cu privire la instituirea Consiliului de observatori al procesului de reconstrucţie şi restaurare a Complexului monastic „Curchi” se menţionează că mijloacele financiare şi materiale destinate finanţării şi susţinerii lucrărilor de reconstrucţie şi restaurare a complexului monastic sunt acumulate de la donatorii autohtoni şi străini.
    126. Această concluzie se cuprinde şi în avizul Guvernului la respectivul proiect de lege, pe care Curtea o reiterează:
    „[…] finanţarea investiţiilor capitale de la bugetul de stat, conform normelor legale, se efectuează în baza programelor investiţionale, incluse în componenţa legilor bugetelor anuale. Ţinând cont de faptul că reconstrucţia Complexului monastic „Curchi” nu a fost preconizată spre finanţare de la bugetul de stat în cadrul acestor programe investiţionale, lipseşte temeiul legal pentru recunoaşterea datoriei bugetului la acest obiect.”
    127. Totodată, Curtea constată că, prin modificările operate la Legea nr.199 din 12 iulie 2013 prin Legea nr.324 din 23 decembrie 2013, Societatea cu Răspundere Limitată „Glorinal” a fost scutită şi de taxa pentru valoarea adăugată. În acelaşi timp, examinând Legea nr. 331-XV din 7 octombrie 2004 „Pentru aprobarea Listei obiectelor ale căror lucrări de expertiză tehnică, de prospecţiuni, de proiectare, de construcţie şi de restaurare, cu atragerea mijloacelor băneşti donate de către persoane fizice şi juridice, sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată”, Curtea observă că Mănăstirea „Naşterea Domnului” din satul Curchi, raionul Orhei, a fost inclusă în această listă prin Legea nr. 81-XVI din 6 aprilie 2006. Prevederile legale enunţate denotă faptul că scutirea de taxa pe valoarea adăugată a agentului economic din speţă nu poate fi raportată la datoriile formate în procesul de executare a lucrărilor de reconstrucţie şi restaurare a complexului monastic.
    128. În lumina celor expuse, Curtea reţine că scutirea unui agent economic de la plata taxelor şi impozitelor, precum şi acordarea altor facilităţi fiscale subminează principiul constituţional al liberei concurenţe, în particular, şi pincipiile economiei de piaţă, în general.
    129. Astfel, Curtea conchide că Legea nr.199 din 12 iulie 2013 privind scutirea de plata unor impozite, contribuţii, prime şi defalcări, precum şi privind anularea majorărilor de întârziere şi a amenzilor aferente acestora, este contrară articolelor 9 alin. (3) şi 126 din Constituţie, motiv pentru care urmează a fi declarată drept neconstituţională.
    În temeiul articolelor 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 60, 61, 62 lit. a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale,  Curtea Constituţională
    1. Se admite sesizarea deputaţilor în Parlament, dnii Mihai Ghimpu, Valeriu Munteanu şi Gheorghe Brega, pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi legale privind scutirea unei societăţi comerciale de plăţile la bugetul public naţional.
    2. Se declară neconstituţională Legea nr.199 din 12 iulie 2013 privind scutirea de plata unor impozite, contribuţii, prime şi defalcări, precum şi privind anularea majorărilor de întârziere şi a amenzilor aferente acestora.
    3. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

    PREȘEDINTELE
    CURȚII CONSTITUȚIONALE                                          Alexandru TĂNASE

    Nr. 6. Chişinău, 13 februarie 2014.

    PCC-01/3a
                                                                                                Chişinău, 13 februarie 2014
                                                                                                Parlamentul Republicii Moldova
    Prin Hotărârea nr. 6 din 13 februarie 2014, Curtea Constituţională a declarat neconstituţională Legea nr.199 din 12 iulie 2013 privind scutirea de plata unor impozite, contribuţii, prime şi defalcări, precum şi privind anularea majorărilor de întârziere şi a amenzilor aferente acestora.
    În procesul examinării sesizării şi din materialele prezentate Curţii Constituţionale de către Parlament nu au putut fi identificaţi autorii amendamentelor operate la Legea nr.199 din 12 iulie 2013 prin Legea nr. 324 din 23 decembrie 2013 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, calitatea de autor fiind atribuită Comisiei economie, buget şi finanţe.
    Curtea menţionează că, potrivit articolului 73 din Constituţie, dreptul de iniţiativă legislativă aparţine deputaţilor în Parlament, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Adunării Populare a unităţii teritoriale autonome Găgăuzia.
    În acelaşi timp, Curtea observă că, potrivit articolului 59 din Regulamentul Parlamentului, amendamentele la proiectele de acte legislative pot fi înaintate de deputaţi, comisiile permanente şi fracţiunile parlamentare. La fel, potrivit normelor regulamentare, amendamentele urmează a fi motivate şi se transmit în scris comisiei permanente sesizate în fond.
    Amendamentele se prezintă sub formă de modificare a cuprinsului punctelor, alineatelor, articolelor, sub formă de completare a proiectului cu articole noi sau de propuneri de excludere a unor cuvinte, puncte, alineate sau articole din proiect.
    Curtea reţine că, deşi dispoziţiile articolului invocat coroborat cu alte prevederi statuează procedura de înaintare a amendamentelor, în cazul în care amendamentele sunt prezentate de către comisiile permanente sau fracţiunile parlamentare, acestea nu permit a stabili din partea căror deputaţi provin.
    Astfel, în partea ce ţine de exercitarea dreptului de iniţiativă legislativă al deputaţilor, inclusiv formularea propunerilor şi amendamentelor legislative, Curtea menţionează că exigenţele constituţionale reclamă individualizarea autorilor, chiar şi în cazul când paternitatea şi-o asumă comisiile permanente, anonimatul fiind inadmisibil în procedurile parlamentare.
    În lumina celor enunţate, Curtea menţionează necesitatea instituirii prevederilor legale care ar stabili expres, fără a permite eschivări, indicarea autorilor amendamentelor, în cazul în care acestea sunt prezentate de către comisiile parlamentare permanente sau fracţiunile parlamentare.
    În temeiul articolului 79 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea consideră necesară soluţionarea acestor probleme de către Parlament.
    De asemenea, Curtea solicită Parlamentului să examineze, în conformitate cu prevederile articolului 281 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, prezenta adresă şi să-i fie comunicate rezultatele examinării acesteia în termen de 3 luni.

    Preşedinte                                                                       Alexandru TĂNASE