În numele Republicii Moldova,
    Curtea Constituţională, statuând în componenţa:
    Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,
    Dl Aurel BĂIEŞU,
    Dl Tudor PANŢÎRU,
    Dl Victor POPA,
    Dl Petru RAILEAN, judecători,
    cu participarea dnei Aliona Balaban, grefier,
    Având în vedere sesizarea depusă la 21 februarie 2014
    şi înregistrată la aceeaşi dată,
    Examinând sesizarea menţionată în şedinţă plenară publică,
    Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
    Deliberând în şedinţă plenară închisă,
    Pronunţă următoarea hotărâre:
    PROCEDURA
    1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 21 februarie 2014 şi completată la 16 aprilie 2014, în temeiul art.135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, art. 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art. 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, de către deputatul în Parlament dl Mihai Godea pentru controlul constituţionalităţii Art. IX pct.72 din Legea nr. 324 din 23 decembrie 2013 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, prin care din art.162 alin.(1) lit. a) din Codul fiscal au fost excluse unele prevederi, şi a alineatului (6) din art.165 al Codului fiscal, introdus prin aceeaşi lege.
    2.  Autorul sesizării a pretins, în special, că prin excluderea sintagmei „precum şi oricărui notar public, cabinet al avocatului, oricărei persoane care practică activitate particulară de detectiv şi de pază, oricărui executor judecătoresc, birou individual al mediatorului, birou asociat de mediatori” din art.162 alin.(1) lit. a) din Codul fiscal, precum şi introducerea alineatului (6) în art. 165 din Codul fiscal, se aduce atingere articolelor 1 alin.(3), 4 alin.(1) şi (2), 7, 8, 16, 23, 25, 28 şi 54 din Constituţie şi unor acte internaţionale.
    3. Prin decizia Curţii Constituţionale din 19 mai 2014 sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a atinge fondul cauzei.
    4. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opinia Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal, Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova, Consiliului de Mediere, asociaţiilor obşteşti „Uniunea Notarilor din Moldova” şi „Liga Naţională a Notarilor”, precum şi asociaţiei notarilor din Moldova „NOTA”.
    5. În şedinţa plenară publică a Curţii sesizarea a fost susţinută de dl Mihai Godea, deputat în Parlament, autorul sesizării. Parlamentul a fost reprezentat de dl Sergiu Chirică, consultant principal în Direcţia juridică generală a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de dl Valeriu Secaş, şeful Direcţiei juridice a Ministerului Finanţelor. De asemenea, Centrul pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal a fost reprezentat de dl Nicolae Lungu, şef al Direcţiei juridice şi relaţii cu publicul; Uniunea Avocaţilor a fost reprezentată de dl Alexandru Ţurcanu, avocat; asociaţia obştească „Uniunea Notarilor din Moldova” a fost reprezentată de dna Elena Mocanu, notar; Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti a fost reprezentată de dl Roman Talmaci, preşedinte.
    ÎN FAPT
    6. La 23 decembrie 2013 Parlamentul a adoptat Legea nr. 324 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, ce vizează politica bugetar-fiscală pe anul 2014. Prin această lege, au fost operate mai multe modificări în Codul fiscal.
    7. Prin amendamentele operate la Codul fiscal, legiuitorul a exclus din art.162 alin.(1) lit. a) sintagma ,,precum şi oricărui notar public, cabinet al avocatului, oricărei persoane care practică activitate particulară de detectiv şi de pază, oricărui executor judecătoresc, birou individual al mediatorului, birou asociat de mediatori”, astfel, profesiile liberale nu mai sunt individualizate ca entităţi separate cărora li se atribuie cod fiscal.
    8. Totodată, prin completarea art.165 cu alineatul (6) din Codul fiscal, legiuitorul a reglementat la general că evidenţa obligaţiilor fiscale ale persoanelor fizice se ţine pe baza codurilor fiscale trecute în Registrul fiscal de stat din Registrul de stat al populaţiei.
    LEGISLAŢIA PERTINENTĂ
    9. Prevederile relevante ale Constituţiei (M.O., 1994, nr. 1) sunt următoarele:
    „[…]
    (3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate.”
    „(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile si libertăţile omului se interpretează si se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.
    (2) Dacă există neconcordanţe între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.”
    „(1) Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.
    (2)  Intrarea în vigoare a unui tratat internaţional conţinând dispoziţii contrare Constituţiei va trebui precedată de o revizuire a acesteia.”
    „Statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă, familială şi privată.”
    „(1) În Republica Moldova nu pol fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile si libertăţile fundamentale ale omului si cetăţeanului.
    (2) Exerciţiul drepturilor si libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional si sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii si imparţialităţii justiţiei.
    (3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.
    (4) Restrângerea trebuie sa fie proporţională cu situaţia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii.”
    10. Prevederile relevante ale Codului fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997 (republicat în M.O., 2007, pag. 4) sunt următoarele:
    „Următoarele noţiuni se aplică în scopul impozitării, fără modificarea statutului juridic al persoanelor juridice şi fizice prevăzut de legislaţia în vigoare:
    1) Persoană – orice persoană fizică sau juridică.
    2) Contribuabil, subiect al impunerii – persoană care, conform legislaţiei fiscale, este obligată să calculeze şi/sau să achite la buget orice impozite şi taxe, penalităţile şi amenzile respective; persoană care, conform legislaţiei fiscale, este obligată să reţină sau să perceapă de la altă persoană şi să achite la buget plăţile indicate.
    3) Persoană fizică:
    a) cetăţean al Republicii Moldova, cetăţean străin, apatrid;
    b) forma organizatorică cu statut de persoană fizică, potrivit legislaţiei, inclusiv întreprinzătorul individual, gospodăria ţărănească (de fermier), dacă prezentul cod nu prevede altfel.
    4) Persoană juridică – orice societate comercială, cooperativă, întreprindere, instituţie, fundaţie, asociaţie, inclusiv creată cu participarea unei persoane străine, şi alte organizaţii, cu excepţia subdiviziunilor organizaţiilor nominalizate ce nu dispun de patrimoniu autonom şi a formelor organizatorice cu statut de persoană fizică, potrivit legislaţiei.”
    „(1) Organul fiscal ţine evidenţa contribuabililor, atribuindu-le coduri fiscale şi actualizînd registrul fiscal în modul stabilit de prezentul titlu şi de instrucţiunea aprobată de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.
    (2) Codul fiscal, conform prezentului capitol, se atribuie o singură dată, indiferent de dispoziţiile legislaţiei fiscale privind stabilirea şi stingerea obligaţiilor fiscale.
    […]”
    „(1) În conformitate cu prezentul cod, se atribuie cod fiscal:
    a) oricărei persoane juridice, întreprinderi cu statut de persoană fizică;
    b) oricărei persoane fizice – cetăţean al Republicii Moldova, cetăţean străin sau apatrid – care dispune de obiecte impozabile sau care are obligaţii fiscale, conform legislaţiei fiscale, sau care a obţinut dreptul de a exercita o anumită activitate în baza patentei de întreprinzător;
    c) oricărei persoane juridice sau organizaţii cu statut de persoană fizică nerezidente care dispune de obiecte impozabile pe teritoriul Republicii Moldova sau care are obligaţii fiscale în conformitate cu legislaţia fiscală.
    (2) Pentru a i se atribui cod fiscal, persoana este obligată să efectueze acţiunile prevăzute de prezentul capitol în termenele şi în modul stabilit de acesta.”
    „(1) Persoanelor indicate la art.162 alin.(1) lit.a) şi c) li se atribuie cod fiscal de către inspectoratul fiscal de stat teritorial în a cărui rază se află sediul (domiciliul), indicat în documentele de constituire (în buletinul de identitate) sau în documentul prin care se permite practicarea activităţii, ori se află obiectul impozabil.
    (2) În cazurile prevăzute la art.162 alin.(1) lit.a), numărul de identificare de stat indicat în decizia de înregistrare, eliberată de entitatea abilitată cu dreptul de înregistrare de stat, sau în documentul ce permite practicarea activităţii reprezintă codul fiscal al contribuabilului.
    (4) Numărul de identificare de stat, indicat în certificatul/decizia de înregistrare, este considerat codul fiscal al persoanelor înregistrate de entitatea abilitată cu dreptul de înregistrare de stat, iar certificatul/decizia de înregistrare este recunoscut/ recunoscută şi ca certificat de atribuire a codului fiscal.
    (5) Prin derogare de la alin.(2) persoanelor juridice, constituite în baza actelor normative, precum şi în baza tratatelor internaţionale ratificate de Republica Moldova, li se atribuie codul fiscal şi li se eliberează certificatul de atribuire a codului fiscal în termen de 3 zile lucrătoare de la data depunerii cererii corespunzătoare, la care se anexează actul ce constată acest fapt, iar în cazul persoanelor care activează în baza tratatelor internaţionale – şi certificatul de confirmare eliberat de autoritatea publică competentă.
    (6) Codul fiscal al persoanelor indicate la art.162 alin.(1) lit. b) reprezintă codul personal indicat pe verso-ul buletinului de identitate sau este identic cu numărul actului de identitate al cetăţeanului străin sau al apatridului. Codul fiscal al persoanelor fără buletin de identitate reprezintă seria şi numărul paşaportului, iar dacă nu au nici paşaport, seria şi numărul certificatului de naştere sau al altui act de identitate.
    […]”
    „(1) Orice persoană obligată, conform legislaţiei fiscale, să prezinte organului fiscal dare de seamă fiscală sau alte documente trebuie să indice în ele codul său fiscal.
    (2) Orice persoană obligată, conform legislaţiei fiscale şi altor acte normative, să prezinte organului fiscal dare de seamă fiscală sau alte documente referitoare la o altă persoană va cere acesteia codul fiscal şi îl va indica în documentul respectiv. Dacă această altă persoană nu comunică codul fiscal, prima persoană va menţiona acest fapt în documentele prezentate.
    (3) La încheierea tranzacţiilor şi efectuarea operaţiunilor economice, părţile sînt obligate să indice în documentele respective codurile lor fiscale.
    (4) Organul fiscal trebuie să indice codul fiscal al contribuabilului în toate avizele expediate lui.
    (5) Subdiviziunile unei persoane juridice care nu au statut de persoană juridică utilizează codul fiscal al acesteia.
    (6) Evidenţa obligaţiilor fiscale ale persoanelor fizice se ţine pe baza codurilor fiscale trecute în Registrul fiscal de stat din Registrul de stat al populaţiei.”
    11. Prevederile relevante ale Legii nr.133 din 8 iulie 2011 privind protecţia datelor cu caracter personal (M O., 2011, nr.170-175, art.492) sunt următoarele:
    „Scopul prezentei legi este asigurarea protecţiei drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal, în special a dreptului la inviolabilitatea vieţii intime, familiale şi private.”
    „(1) Prezenta lege reglementează relaţiile juridice care apar în procesul de prelucrare a datelor cu caracter personal ce fac parte dintr-un sistem de evidenţă sau care sînt destinate să fie incluse într-un asemenea sistem, efectuată în totalitate sau în parte prin mijloace automatizate, precum şi prin alte mijloace decît cele automatizate.
    […]” 
    „Termenii şi expresiile utilizate în prezenta lege au următoarele semnificaţii:
    date cu caracter personal – orice informaţie referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă (subiect al datelor cu caracter personal). Persoana identificabilă este persoana care poate fi identificată, direct sau indirect, prin referire la un număr de identificare sau la unul ori mai multe elemente specifice identităţii sale fizice, fiziologice, psihice, economice, culturale sau sociale;
    […]
    consimţămîntul subiectului datelor cu caracter personal – orice manifestare de voinţă liberă, expresă şi necondiţionată, în formă scrisă sau electronică, conform cerinţelor documentului electronic, prin care subiectul datelor cu caracter personal acceptă să fie prelucrate datele care îl privesc;
    […]”
    „(1) Prelucrarea datelor cu caracter personal se efectuează cu consimţământul subiectului datelor cu caracter personal.
    (2) Consimţământul privind prelucrarea datelor cu caracter personal poate fi retras în orice moment de către subiectul datelor cu caracter personal. Retragerea consimţământului nu poate avea efect retroactiv.
    […]
    (5) Consimţământul subiectului datelor cu caracter personal nu este cerut în cazurile în care prelucrarea este necesară pentru:
    a) executarea unui contract la care subiectul datelor cu caracter personal este parte sau pentru luarea unor măsuri înaintea încheierii contractului, la cererea acestuia;
    b) îndeplinirea unei obligaţii care îi revine operatorului conform legii;
    c) protejarea vieţii, integrităţii fizice sau a sănătăţii subiectului datelor cu caracter personal;
    d) executarea sarcinilor de interes public sau care rezultă din exercitarea prerogativelor de autoritate publică cu care este învestit operatorul sau terţul căruia îi sînt dezvăluite datele cu caracter personal;
    e) realizarea unui interes legitim al operatorului sau al terţului căruia îi sînt dezvăluite datele cu caracter personal, cu condiţia ca acest interes să nu prejudicieze interesele sau drepturile şi libertăţile fundamentale ale subiectului datelor cu caracter personal;
    f) scopuri statistice, de cercetare istorică sau ştiinţifică, cu condiţia ca datele cu caracter personal să rămînă anonime pe toată durata prelucrării.”
    „Prelucrarea numărului de identificare de stat (IDNP) al persoanei fizice, a amprentelor digitale sau a altor date cu caracter personal având o funcţie de identificare de aplicabilitate generală poate fi efectuată în următoarele condiţii:
    a) subiectul datelor cu caracter personal şi-a dat consimţămîntul;
    b) prelucrarea este prevăzută în mod expres de legislaţie.”
    „(1) Operatorii şi terţii care au acces la datele cu caracter personal sînt obligaţi să asigure confidenţialitatea acestor date, cu excepţia cazurilor:
    a) prelucrarea se referă la date făcute publice în mod voluntar şi manifest de către subiectul datelor cu caracter personal;
    b) datele cu caracter personal au fost depersonalizate.
    (2) Orice persoană care acţionează în numele, pe seama sau în alt mod sub autoritatea operatorului poate prelucra date cu caracter personal doar pe baza instrucţiunilor operatorului, cu excepţia cazului în care acţionează în temeiul unei obligaţii prevăzute de lege.
    (3) Conducerea Centrului şi personalul acestuia sînt obligaţi să garanteze nedivulgarea secretului profesional în ceea ce priveşte informaţiile confidenţiale la care au acces, inclusiv după încetarea activităţii lor.”
    „(1) La prelucrarea datelor cu caracter personal, operatorul este obligat să ia măsurile organizatorice şi tehnice necesare pentru protecţia datelor cu caracter personal împotriva distrugerii, modificării, blocării, copierii, răspândirii, precum şi împotriva altor acţiuni ilicite, măsuri menite să asigure un nivel de securitate adecvat în ceea ce priveşte riscurile prezentate de prelucrare şi caracterul datelor prelucrate.
    (2) În cazul în care prelucrarea datelor cu caracter personal este efectuată pe seama şi în numele operatorului, acesta va împuternici o persoană care va asigura respectarea garanţiilor referitoare la măsurile adecvate de securitate tehnică şi de organizare privind prelucrarea ce urmează să fie efectuată.
    (3) Prelucrarea datelor cu caracter personal prin persoana împuternicită de către operator trebuie reglementată printr-un contract sau un alt act juridic care să asigure în special faptul că:
    a) persoana împuternicită acţionează numai pe baza instrucţiunilor operatorului;
    b) obligaţiile prevăzute la alin.(1) îi revin şi persoanei împuternicite.
    (4) Cerinţele faţă de asigurarea securităţii datelor cu caracter personal la prelucrarea acestora în cadrul sistemelor informaţionale de date cu caracter personal se stabilesc de Guvern.”
    12. Prevederile relevante ale Strategiei naţionale în domeniul protecţiei datelor cu caracter personal şi ale Planului de acţiuni privind implementarea acesteia, aprobată prin Legea nr. 229 din 10 octombrie 2013 (M.O., 2013, nr. 284-289, art. 776), sunt următoarele:


    „[…]
    Strategia prevede următoarele direcţii prioritare de dezvoltare:
    a) consolidarea cadrelor juridic, instituţional şi social în scopul asigurării protecţiei drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal, în special a dreptului la inviolabilitatea vieţii intime, familiale şi private, consfinţit prin art.28 al Constituţiei Republicii Moldova;
    […]”
    13. Prevederile relevante ale Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărîrea Parlamentului nr.1298-XIII din 24 iulie 1997) sunt următoarele:
    „1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale.
    2. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decît în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.”
    14. Prevederile relevante ale Convenţiei nr.108 pentru protecţia persoanelor referitor la prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal (încheiată la Strasbourg la 28 ianuarie 1981 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărîrea Parlamentului nr.483-XIV din 2 iulie 1999) sunt următoarele:
    „Scopul prezentei Convenţii este de a garanta, pe teritoriul fiecărei Părţi, tuturor persoanelor fizice indiferent de naţionalitate sau reşedinţă, respectarea drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale, şi în mod special a dreptului la viaţa privată, în legătură cu prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal (protecţia datelor).”
    „În scopul prezentei Convenţii:
    a. „date cu caracter personal” înseamnă orice informaţie referitoare la o persoană fizică, identificată sau identificabilă (“persoana respectivă”);
    […]”
    „Trebuie să fie luate măsuri corespunzătoare de securitate pentru protejarea datelor cu caracter personal înregistrate în fişierele automatizate de date contra distrugerii accidentale sau neautorizate, sau pierderii accidentale, precum şi contra accesului, modificării sau difuzării neautorizate.”
    ÎN DREPT
    15. Din conţinutul sesizării, Curtea observă că aceasta vizează în esenţă modul de evidenţă fiscală a persoanelor care practică profesii liberale, în special utilizarea numărului de identificare de stat al persoanei fizice (IDNP) în calitate de cod fiscal în cazul acestor persoane.
    16. Astfel, sesizarea se referă la dreptul constituţional privind inviolabilitatea vieţii intime, familiale şi private, precum şi garanţiile legate de exercitarea acestui drept, în special protecţia datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date.
    A. ADMISIBILITATEA
    17. În conformitate cu decizia sa din 19 mai 2014, Curtea a reţinut că, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, articolului 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea constituţională şi articolului 4 alin. (1) lit. a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea prezentată constituie obiect al jurisdicţiei constituţionale.
    18. Articolele 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicţiei constituţionale abilitează deputatul în Parlament cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.
    19.  Curtea constată că obiectul controlului constituţionalităţii îl constituie Art. IX pct.72 din Legea nr. 324 din 23 decembrie 2013 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, prin care din art.162 alin.(1) lit. a) din Codul fiscal a fost exclusă sintagma „precum şi oricărui notar public, cabinet al avocatului, oricărei persoane care practică activitate particulară de detectiv şi de pază, oricărui executor judecătoresc, birou individual al mediatorului, birou asociat de mediatori”, şi alin.(6) din art.165 al Codului fiscal, introdus prin aceeaşi lege.
    20. Prin respectivele amendamente, persoanele care exercită profesii liberale nu sunt individualizate ca entităţi separate cărora li se atribuie cod fiscal, iar evidenţa obligaţiilor fiscale ale acestora se ţine pe baza codurilor fiscale trecute în Registrul fiscal de stat din Registrul de stat al populaţiei.
    21. Curtea reţine că prevederile contestate nu au mai făcut obiectul controlului constituţionalităţii.
    22. În acelaşi timp, Curtea atestă că, potrivit articolului 6 alin. (2) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională îşi stabileşte ea însăşi limitele de competenţă.
    23. Curtea reţine că prerogativa cu care a fost învestită prin articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia.
    24. În acest context, cu referire la solicitarea exercitării controlului constituţionalităţii art.165 alin.(6) din Codul fiscal, Curtea reţine următoarele.
    25. Prevederile art.165 din Codul fiscal reglementează modalitatea de utilizare a codului fiscal. Prin urmare, alin.(6) al art.165 din Codul fiscal prevede la general evidenţa obligaţiilor fiscale ale persoanelor fizice, specificând că evidenţa obligaţiilor fiscale ale acestor persoane se ţine pe baza codurilor fiscale trecute în Registrul fiscal de stat din Registrul de stat al populaţiei.
    26. Respectiv, Curtea observă că, deşi autorul solicită de asemenea verificarea constituţionalităţii alin.(6) al art.165 din Codul fiscal, argumentele expuse în sesizare vizează doar neconstituţionalitatea art. IX pct.72 din Legea nr. 324 din 23 decembrie 2013 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative.
    27. Astfel, autorul sesizării nu aduce argumente, din care s-ar putea constata că atribuirea persoanelor fizice, în general, a unui cod fiscal identic cu codul personal constituie o încălcare a normelor constituţionale.
    28. Reieşind din cele menţionate, Curtea va reţine pentru examinare în fond doar pct.72 din art. IX al Legii nr. 324 din 23 decembrie 2013 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative.
    29. Prin urmare, Curtea apreciază că sesizarea în această parte nu poate fi respinsă ca inadmisibilă şi nu există nici un alt temei de sistare a procesului, în conformitate cu prevederile articolului 60 din Codul jurisdicţiei Constituţionale.
    30. Curtea observă că autorul sesizării a invocat pretinsa încălcare a articolelor 1 alin.(3), 4 alin.(1) şi (2), 7, 8, 16, 23, 25, 28 şi 54 din Constituţie.
    31. Totodată, Curtea reţine că autorul sesizării nu a demonstrat legătura de cauzalitate a obiectului sesizării cu toate normele constituţionale invocate.
    32. Prin urmare, pentru a elucida corespunderea dispoziţiilor contestate cu normele constituţionale, Curtea va opera cu prevederile articolului 28 din Constituţie, precum şi cu jurisprudenţa sa anterioară. De asemenea, prin prisma articolului     4 din Constituţie, Curtea va aplica raţionamentele degajate din jurisprudenţa Curţii Europene.
    B. FONDUL CAUZEI
    I. Pretinsa încălcare a articolului 28 din Constituţie
    33. Autorul sesizării a pretins, în special, că prevederile contestate vin în contradicţie cu articolul 28 din Constituţie, potrivit căruia:
    „Statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă, familială şi privată.”
    1. Argumentele autorului sesizării
    34. Autorul sesizării consideră că, în contextul modificărilor operate la Codul fiscal, statul asimilează codul personal al cetăţeanului cu codul fiscal al profesiei liberale.
    35. În viziunea autorului, prin modificările operate, se instituie o ingerinţă în viaţa privată a persoanei, fapt contrar art.28 din Constituţie, precum şi art. 8 din Convenţia Europeană.
    36. În sesizare, autorul menţionează că numărul de identificare de stat al persoanei fizice (IDNP) se înscrie în categoria datelor cu caracter personal şi este protejat de stat, însă prin modificările operate acesta devine public.
    37. În sesizare se subliniază că orice entitate care exercită o profesie liberală este obligată să indice codul fiscal în actele care confirmă achitarea plăţilor pentru serviciile prestate.
    38. Astfel, autorul reţine că codul personal al cetăţeanului, care marchează viaţa sa privată, se asociază cu codul fiscal atribuit activităţii de avocat, executor judecătoresc, notar şi dobândeşte statutul de dată publică nu numai pentru stat, ci şi pentru numeroasele persoane care beneficiază de serviciile acestora.
    2. Argumentele autorităţilor
    39. Preşedintele Republicii Moldova, în opinia sa scrisă, a menţionat că activitatea profesională independentă a notarului, avocatului, executorului judecătoresc sau a mediatorului este marcată de caracterul public şi de conştientizarea riscurilor asumate de bună voie la alegerea profesiei.
    40. La fel, în opinia sa, şeful statului relevă că utilizarea numărului personal de identificare a persoanei fizice (IDNP) pentru confirmarea achitării unor taxe pentru servicii şi ulterioara declarare a acestora în scopuri fiscale nu constituie un risc în sensul Legii cu privire la protecţia datelor cu caracter personal.
    41. Parlamentul, în opinia prezentată, a informat că utilizarea cu bună-credinţă a informaţiei obţinute în condiţiile legii de către client sau de către organul fiscal nu poate avea ca efect încălcarea drepturilor şi libertăţilor pretinse.
    42. De asemenea, potrivit opiniei Parlamentului, normele supuse controlului constituţionalităţii nu sunt disproporţionale în raport cu reglementările legislaţiei în vigoare, care asigură echilibrul reglementărilor juridice necesare respectării drepturilor şi intereselor personale ale cetăţeanului, garantate prin Constituţie.
    43. Guvernul a menţionat, în opinia sa scrisă, că nu este justificat caracterul excesiv al ingerinţei în viaţa intimă a persoanelor fizice, prin suprapunerea IDNP – ului cu codul fiscal.
    44. Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal în opinia sa a indicat asupra necorespunderii operaţiilor de prelucrare a IDNP-ului acestor categorii de persoane fizice, care exercită activităţi liberale, principiilor de protecţie a datelor cu caracter personal, în special asupra faptului că, în conformitate cu prevederile art. 9 al Legii privind protecţia datelor cu caracter personal, prelucrarea datelor cu caracter personal având funcţie de identificare (IDNP) poate avea loc doar în cazul în care subiectul datelor cu caracter personal şi-а exprimat consimţământul sau prelucrarea este prevăzută în mod expres de legislaţie.
    45. În opinia comună a Uniunii Notarilor din Republica Moldova şi Ligii Naţionale a Notarilor se susţine că, prin folosirea codului personal în calitate de cod fiscal, statul transformă codul personal în informaţie cu caracter public.
    46. Asociaţia notarilor din Moldova „Nota” menţionează că, potrivit Legii nr.133 din 8 iulie 2011 privind protecţia datelor cu caracter personal, codul personal al persoanei fizice nu face parte din categoriile de date cu caracter personal, care pot fi prelucrate doar cu consimţământul titularului.
    47. Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti susţine întru totul argumentele expuse de autor în sesizare.
    48. Uniunea avocaţilor a menţionat în opinie că avocaţii care activează în cabinetele de avocat sunt obligaţi de organele fiscale, contrar voinţei lor, să utilizeze date cu caracter personal în activitatea profesională.
    3. Aprecierea Curţii
    3.1. Principii generale
    49. Constituţia garantează prin articolul 28 dreptul la viaţa intimă, familială şi privată, ca o latură a respectării şi ocrotirii personalităţii umane, obligaţie proclamată prin art.1 din Constituţie.
    50. Curtea menţionează că Legea Supremă impune statului obligaţia de a respecta şi ocroti viaţa intimă, familială şi privată împotriva oricăror atingeri.
    51. La nivel internaţional acest drept este consfinţit de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 8 din Convenţia Europeană, precum şi de art. 17 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice.
    52. Articolul 8 din Convenţia Europeană consacră dreptul persoanei la respectarea vieţii sale private şi de familie şi îl protejează de amestecul autorităţilor publice, precum şi al altor subiecţi, limitările fiind considerate legitime doar atunci când sunt prevăzute de lege şi când acestea reprezintă o măsură necesară, într-o societate democratică, pentru a proteja unul sau mai multe interese generale.
    53. Potrivit art.17 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice, nimeni nu va putea fi obiectul imixtiunilor arbitrare sau ilegale în viaţa sa privată, în familia sa, în domiciliul sau corespondenţa sa, sau atingerilor ilegale în onoarea şi reputaţia sa. Orice persoană are dreptul la protecţia legii împotriva unor imixtiuni sau atingeri.
    54. Curtea reţine că, în contextul evoluţiilor informaţionale progresiste ale societăţii moderne, dreptul la viaţa privată are conotaţii diverse şi complexe, din care s-a desprins o componentă specifică – dreptul la protecţia datelor cu caracter personal.
    55. Odată cu ratificarea Convenţiei nr.108 pentru protecţia persoanelor referitor la prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal, încheiată la Strasbourg la 28 ianuarie 1981, Republica Moldova şi-a asumat anumite responsabilităţi în partea ce vizează asigurarea protecţiei drepturilor şi libertăţilor persoanei în cadrul prelucrării datelor cu caracter personal, precum şi la compartimentul corespunderii prelucrării datelor cu caracter personal prevederilor actelor normative naţionale şi internaţionale.
    56. În conformitate cu art.1 din respectiva Convenţie, statul garantează tuturor, indiferent de naţionalitate sau reşedinţă, respectarea drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale, şi în mod special a dreptului la viaţa privată, în legătură cu prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal.
    57. Directiva nr. 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date concretizează şi amplifică principiile enunţate în Convenţia nr. 108.
    58. De asemenea, Directiva menţionează că obiectivul legislaţiei naţionale privind prelucrarea datelor cu caracter personal este de a proteja drepturile şi libertăţile fundamentale, inclusiv dreptul la viaţa privată, care este recunoscut atât în art. 8 din Convenţia Europeană, cât şi în principiile generale ale dreptului comunitar, iar din acest motiv apropierea acestor legislaţii nu trebuie să aibă ca rezultat scăderea protecţiei pe care o oferă, ci dimpotrivă, să asigure un nivel înalt de protecţie.
    59. Curtea relevă că instituţia protecţiei datelor cu caracter personal reprezintă un sistem de norme, care au ca scop prevenirea abuzurilor ce pot să apară în urma colectării, stocării şi prelucrării datelor cu caracter personal.
    60. În aceeaşi ordine de idei, Curtea conchide că protecţia datelor cu caracter personal este o reacţie la riscurile ce pot afecta viaţa privată şi intimitatea persoanei, fiind generate de prelucrările ilegale de date.
    61. În plan naţional, cadrul normativ menit să asigure implementarea principiilor generale stabilite în Convenţia nr.108 îl constituie Legea nr.133 din 8 iulie 2011 cu privire la protecţia datelor cu caracter personal.
    62. În acelaşi timp, prin Legea nr. 229 din 10 octombrie 2010 a fost aprobată Strategia în domeniul protecţiei datelor cu caracter personal pentru anii 2013-2018 şi Planul de acţiuni privind implementarea acesteia, care prevede necesitatea consolidării cadrului juridic, instituţional şi social în scopul asigurării protecţiei drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei fizice, în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal, în special a dreptului la inviolabilitatea vieţii intime, familiale şi private, consfinţit prin art.28 al Constituţiei.
    63. Astfel, Curtea observă ca atât cadrul legal naţional, cât şi cadrul internaţional instituie necesitatea asigurării protecţiei datelor cu caracter personal, pentru a respecta şi ocroti viaţa intimă, familială şi privată a persoanei.
    64. Protecţia datelor cu caracter personal înseamnă respectarea vieţii private şi garantarea unui nivel acceptabil de securitate, reprezentând cei doi piloni ai identităţii în societate.
    3.2. Aplicarea principiilor în prezenta cauză
    65. În contextul modificărilor operate la Codul fiscal, Curtea menţionează că persoanele care exercită profesii liberale: notarii, avocaţii, executorii judecătoreşti, mediatorii, nu mai sunt individualizate ca entităţi separate cărora li se atribuie cod fiscal, iar evidenţa obligaţiilor fiscale ale acestora se ţine deja pe baza numărului de identificare de stat al persoanei fizice (IDNP).
    66. Curtea reţine că, potrivit art. 86 din Codul fiscal, fiecare persoană, care obţine venit sau care efectuează plăţi impozabile, utilizează codul fiscal atribuit (obţinut) în scopul evidenţei contribuabililor în modul prevăzut de cod şi de alte acte normative adoptate în conformitate cu acesta.
    67. Evidenţa fiscală a contribuabililor în baza codurilor fiscale este reglementată de articolele 162-165 din Codul fiscal.
    68. Curtea menţionează că persoanele fizice care exercită profesii liberale, atribuindu-se la categoria contribuabililor potrivit legii fiscale şi fiind subiecţi care intră într-un raport juridic fiscal, urmează procedura de înregistrare la organul fiscal, cu scopul luării la evidenţă şi obţinerii codului de evidenţă fiscală.
    69. Potrivit modificărilor operate, notarul, avocatul (care îşi desfăşoară activitatea în cadrul cabinetului), executorul judecătoresc, persoana care practică activitate particulară de detectiv şi de pază, mediatorul sunt identificaţi prin codul fiscal identic cu codul personal al cetăţeanului, trecut în Registrul fiscal de stat din Registrul de stat al populaţiei.
    70. Curtea reţine că, în urma modificărilor operate la art. 162 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, legiuitorul a asimilat activitatea desfăşurată de aceştia, avocaţi, executorii judecătoreşti cu simpla activitate a unei persoane fizice.
    71. Curtea menţionează că activitatea desfăşurată de respectivele entităţi este reglementată de legi distincte. Atribuirea unui statut liberal şi a unor activităţi cvasi-exclusive  respectivelor profesii nu semnifică existenţa unei libertăţi absolute în acţiunile care urmează a fi întreprinse în exerciţiul funcţiei. Persoanele care desfăşoară aceste activităţi liberale au obligaţia să acţioneze în strictă conformitate cu prevederile legale.
    72. Ba mai mult, Curtea reţine că notarii, executorii judecătoreşti, avocaţii sunt mandataţi prin lege cu exercitarea unor activităţi de interes public, iar veniturile obţinute din profesiile liberale sunt veniturile din prestări de servicii cu caracter profesional, desfăşurate în mod individual sau în diverse forme de asociere, în domeniile menţionate supra.
    73. În acelaşi timp, Curtea observă că, deşi întreprinderea individuală,  gospodăria ţărănească, întreprinderea în comandită nu are statut de persoană juridică, fiind asimilate persoanei fizice, codul fiscal al acestora reprezintă numărul de identificare de stat al persoanei fizice atribuit de Camera Înregistrării de Stat şi generat din Registrul unităţilor de drept.
    74. Curtea reţine că legiuitorul urmează să facă o delimitare a subiectului impunerii fiscale, persoana fizică care nu desfăşoară activităţi profesionale şi pe parcursul perioadei fiscale obţine venituri impozabile de persoana care practică activitate profesională şi care pe parcursul perioadei fiscale obţine venituri impozabile, din activitatea profesională şi din activitatea personală.
    75. Curtea menţionează că, potrivit Legii nr.133 din 8 iulie 2011, numărul de identificare de stat al persoanei fizice (IDNP) cade sub incidenţa noţiunii de date cu caracter personal.
    76. Potrivit art.3 din legea menţionată, date cu caracter personal reprezintă orice informaţie referitoare la o persoană fizică identificată şi identificabilă. Persoana identificabilă este persoana care poate fi identificată, direct sau indirect, prin referire la un număr de identificare sau la unul ori mai multe elemente specifice identităţii sale fizice, fiziologice, psihice, economice, culturale sau sociale.
    77. Curtea subliniază că art.9 din lege, care se referă la prelucrarea datelor cu caracter personal având funcţie de identificare, instituie obligativitatea de a respecta următoarele condiţii: a) subiectul datelor cu caracter personal şi-a dat consimţământul; şi b) prelucrarea este prevăzută în mod expres de legislaţie.
    78.  Astfel, potrivit Directivei 95/46/CE, prelucrarea datelor cu caracter personal trebuie să fie privită ca legală, dacă este realizată în scopul de a proteja un interes care este esenţial pentru viaţa persoanei vizate. Totodată, Directiva prevede că datele, care pot, prin natura lor, să aducă atingere libertăţilor fundamentale sau vieţii private, nu ar trebui să fie prelucrate fără consimţământul explicit al persoanei vizate.
    79. Curtea reţine că, pe de o parte, potrivit cerinţelor legislaţiei interne şi internaţionale, statul trebuie să prevadă garanţii efective pentru a proteja datele cu caracter personal şi pentru a nu admite o ingerinţă în viaţa privată, pe de altă parte, potrivit modificărilor vizate, statul creează premise pentru dezvăluirea publică a numărului de identificare de stat al persoanei fizice care exercită profesii liberale, atribuit în calitate de cod fiscal, fără consimţământul persoanei. Or, codurile personale ale notarilor, avocaţilor, executorilor judecătoreşti etc., utilizate şi drept coduri fiscale, devin accesibile tuturor persoanelor cu care aceştia interacţionează în exercitarea activităţii mandatate.
    80. În aşa condiţii, Curtea subliniază că, în absenţa unei protecţii a propriilor informaţii, persoana nu poate fi în siguranţă şi nu este protejată de amestecul în viaţa sa privată.
    81. Astfel, în aceste circumstanţe, prin nerespectarea condiţiilor impuse de prevederile legale şi internaţionale în domeniu referitor la prelucrarea de date personale, care prevăd consimţământul persoanei, se instituie o ingerinţă în viaţa privată a persoanei.
    82. Curtea Europeană, în cauza Brüggemann şi Scheuten vs. Germania, a statuat că prevederile art.8 din Convenţie „asigură individului un domeniu în care el poate să-şi urmeze liber dezvoltarea şi împlinirea personalităţii sale”.
    83. De asemenea, în aceeaşi cauză, Curtea Europeană a subliniat că „individul însuşi este cel care determină întinderea protecţiei în măsura în care el pune viaţa sa privată în contact cu viaţa publică sau într-o legătură strânsă cu alte interese protejate”.
    84. Curtea reţine că dreptul la autodeterminare informaţională garantează libertatea oricărei persoane de a decide asupra divulgării şi utilizării datelor sale personale, în măsura în care înregistrarea şi utilizarea acestor date trebuie să fie în general autorizate de persoana în cauză. Curtea subliniază că, în condiţiile în care legislativul a lărgit domeniul şi posibilităţile utilizării codurilor confidenţiale, acest fapt poate afecta grav dreptul la autodeterminare informaţională şi la demnitatea umană.
    85. Curtea relevă că acest potenţial de riscuri impune necesitatea de a securiza datele cu caracter personal. În acest context, art. 7 din Convenţia pentru protecţia persoanelor referitor la prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal prevede că „trebuie să fie luate măsuri corespunzătoare de securitate pentru protejarea datelor cu caracter personal înregistrate în fişierele automatizate de date […] contra accesului, modificării sau difuzării neautorizate”.
    86. Curtea menţionează că, în lumina prevederilor articolului 54 alin. (2) din Constituţie, exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.
    87. Curtea reţine că, potrivit prevederilor art. 54 din Constituţie şi art.8 din Convenţia Europeană, în speţă, ingerinţa statului în viaţa privată a persoanei prin utilizarea numărului de identificare de stat al persoanei fizice (IDNP) în calitate de cod fiscal pentru persoanele care exercită profesii liberale nu este proporţională scopului urmărit. Această ingerinţă nu se încadrează în situaţiile în care Constituţia şi Convenţia Europeană admit limitări.
    88. Astfel, Curtea nu a găsit nici o justificare obiectivă şi rezonabilă pentru adoptarea unor astfel de reglementări, care, drept consecinţă, permit dezvăluirea numărului de identificare de stat (IDNP) al persoanelor care practică profesiile liberale de avocat, notar, executor judecătoresc, mediator etc.
    89. Curtea menţionează că statul, prin introducerea reglementărilor de ordin legislativ, are atât obligaţia negativă de a nu interveni în mod nejustificat în viaţa privată, domiciliul şi corespondenţa unei persoane, cât şi obligaţia pozitivă de a asigura respectarea în mod eficient a valorilor pe care are menirea să le protejeze.
    90. În contextul celor expuse, Curtea reţine că, având în vedere caracterul „sensibil” al dreptului la respectarea vieţii private şi pentru a nu admite ingerinţe în exercitarea acestui drept, este necesar ca legiuitorul să ofere oportunităţi şi remedii efective.
    91. În concluzie, Curtea reţine că protecţia informaţiilor cu caracter personal are o importanţă fundamentală pentru asigurarea dreptului la viaţa privată, astfel, prin reglementările contestate, care ca efect permit accesarea de către un cerc nelimitat de persoane a numărului de identificare de stat al persoanei fizice (IDNP) care desfăşoară o activitate liberală, contrar voinţei acesteia, se instituie o ingerinţă în viaţa privată a persoanei, disproporţională scopului urmărit, fiind încălcat articolul 28 din Constituţie.
    92. Totodată, în Hotărârea nr.33 din 10 octombrie 2013 privind interpretarea articolului 140 din Constituţie, Curtea a menţionat:
     „63. În acest context, Curtea reţine, cu titlu de principiu, că prevederile legale abrogate prin textul de lege declarat neconstituţional reintră în fondul activ al dreptului, continuând să producă efecte juridice, până la intrarea în vigoare a noilor reglementări, acesta fiind un efect specific al pierderii legitimităţii constituţionale, sancţiune diferită şi mult mai gravă decât o simplă abrogare a unui text normativ.
    64. Astfel, în cazul declarării neconstituţionalităţii unor norme de modificare/abrogare, până la operarea modificărilor de rigoare de către Parlament, urmează să se aplice prevederile anterioare modificării/abrogării, într-un mod conform considerentelor acesteia la cazul dedus examinării sale.
    93. Respectiv, reieşind din raţionamentele expuse în Hotărârea nr.33 din 10 octombrie 2013, Curtea menţionează că până la operarea modificărilor de rigoare de către Parlament urmează să se aplice prevederile Codului fiscal, anterioare modificărilor operate prin Legea nr. 324 din 23 decembrie 2013.
    În temeiul articolelor 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 60, 61, 62 lit. a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale,  Curtea Constituţională
    1. Se admite sesizarea deputatului în Parlament dl Mihai Godea în partea ce ţine de controlul constituţionalităţii pct.72 din Art. IX al Legii nr. 324 din 23 decembrie 2013 şi se respinge în partea ce ţine de controlul constituţionalităţii articolului 165 alineatul (6) din Codul fiscal.
    2. Se declară neconstituţional pct.72 din Art. IX al Legii nr. 324 din 23 decembrie 2013 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative.
    3. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE          Alexandru TĂNASE

    Nr. 13. Chişinău, 22 mai 2014.

    PCC-01/12a                         Chişinău, 22 mai 2014



    Prin Hotărârea nr.13 din 22 mai 2014 Curtea Constituţională a declarat neconstituţional pct.72 din Art. IX al Legii nr. 324 din 23 decembrie 2013 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, prin care din art.162 alin.(1) lit. a) din Codul fiscal a fost exclusă sintagma „precum şi oricărui notar public, cabinet al avocatului, oricărei persoane care practică activitate particulară de detectiv şi de pază, oricărui executor judecătoresc, birou individual al mediatorului, birou asociat de mediatori”.
    Ca urmare a acestor modificări, profesiile liberale nu mai erau individualizate ca entităţi separate cărora li se atribuie cod fiscal, iar evidenţa obligaţiilor fiscale ale persoanelor care exercită activităţi profesionale independente se ţinea în baza numărului de identificare de stat al persoanei fizice (IDNP), trecut în Registrul fiscal de stat din Registrul de stat al populaţiei.
    Curtea a menţionat că art.28 din Constituţie impune statului obligaţia de a respecta şi ocroti viaţa intimă, familială şi privată împotriva oricăror atingeri.
    Curtea a reţinut că o componentă a dreptului la respectarea vieţii private îl constituie şi dreptul la protecţia datelor cu caracter personal.
    Astfel, prin prisma standardelor internaţionale, care garantează şi instituie mecanisme de protecţie a datelor cu caracter personal, la reglementarea în legislaţia fiscală a modului de atribuire a codului fiscal notarilor, avocaţilor, executorilor judecătoreşti, mediatorilor, persoanelor care practică activitate particulară de detectiv şi de pază, legiuitorul are obligaţia de a găsi soluţiile cele mai adecvate şi rezonabile, astfel încât cadrul legal să ofere protecţie împotriva atingerilor arbitrare, precum şi să nu admită atingerea substanţei dreptului ce ţine de respectarea vieţii intime, familiale şi private.
    În acelaşi timp, Curtea a observat că, deşi norma anterioară a art. 162 alin.(1) lit. a) din Codul fiscal făcea referire la toate profesiile liberale menţionate supra, întreaga legislaţie fiscală cuprinde reglementări doar privind modul de impozitare a notarilor, celelalte profesii liberale nefiind reglementate ca subiecte ale impunerii fiscale.
    În lumina celor expuse, în temeiul articolului 79 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea consideră necesară soluţionarea acestor probleme de către Parlament.
    De asemenea, Curtea solicită Parlamentului să examineze, în conformitate cu prevederile articolului 281 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, prezenta adresă şi să-i fie comunicate rezultatele examinării acesteia în termenele prevăzute de lege.

    PREȘEDINTE          Alexandru TĂNASE