HCCC17/2014
ID intern unic:  354227
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
HOTĂRÎRE Nr. 17
din  29.05.2014
privind excepţia de neconstituţionalitate a punctului 2
din Hotărârea Guvernului nr.243 din 8 aprilie 2010 privind
aplicarea „Timbrului de acciz. Marcă comercială de stat”
şi „Timbrului de acciz” de tip nou

(Sesizarea nr. 30g/2014)
Publicat : 08.08.2014 în Monitorul Oficial Nr. 223-230     art Nr : 30     Data intrarii in vigoare : 25.05.2014
    În numele Republicii Moldova,
    Curtea Constituţională, statuând în componenţa:
    Dl Petru RAILEAN, preşedinte,
    Dl Aurel BĂIEŞU,
    Dl Igor DOLEA,
    Dl Victor POPA,  judecători,
    cu participarea dlui Eugeniu Osipov, grefier,
    Având în vedere sesizarea depusă la 22 aprilie 2014,
    înregistrată la aceeaşi dată,
    Examinând sesizarea menţionată în şedinţă plenară publică,
    Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
    Deliberând în şedinţă plenară închisă,
    Pronunţă următoarea hotărâre:
    PROCEDURA
    1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 22 aprilie 2014 de Curtea Supremă de Justiţie, în temeiul articolelor 135 alin. (1) lit. g) din Constituţie, 25 lit. d) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin. (1) lit. d) din Codul jurisdicţiei constituţionale, privind excepţia de neconstituţionalitate a punctului 2 din Hotărârea Guvernului nr.243 din 8 aprilie 2010 privind aplicarea „Timbrului de acciz. Marcă comercială de stat” şi „Timbrului de acciz” de tip nou şi Hotărârii Guvernului nr.1138 din 15 decembrie 2010 cu privire la modificarea punctului 2 din Hotărârea menţionată.
    2. Potrivit punctului 2 din Hotărârea Guvernului nr.243 din 8 aprilie 2010, cu modificarea ulterioară, comercializarea mărfurilor indigene şi de import care au fost marcate cu “Timbru de acciz. Marcă comercială de stat” şi “Timbru de acciz” puse în circulaţie de la 1 iulie 2008 şi, respectiv, de la 1 aprilie 2005 se va efectua până la 1 aprilie 2011.
    3. Autorul sesizării a pretins că prevederile punctului 2 din Hotărârea Guvernului nr.243 din 8 aprilie 2010 contravin articolelor 8, 9, 46, 54, 126 şi 127 din Constituţie.
    4. Prin decizia Curţii Constituţionale din 19 mai 2014 sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a prejudicia fondul cauzei.
    5. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opinia Guvernului.
    6. La şedinţa plenară publică a Curţii, a fost prezent avocatul reclamantului care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, dna Alina Balan. Guvernul a fost reprezentat de dl Ilie Nevmerjiţchi, şef al Direcţiei asistenţă juridică, şi dl Igor Lazăr, şef – adjunct al Direcţiei generale de metodologie a impozitelor şi taxelor din cadrul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat.
    CIRCUMSTANŢELE LITIGIULUI PRINCIPAL
    7. La 8 aprilie 2010, prin Hotărârea Guvernului nr. 243, a fost stabilit termenul-limită de comercializare a mărfurilor indigene şi de import marcate cu „Timbru de acciz. Marcă comercială de stat” şi „Timbru de acciz” puse în circulaţie de la 1 iulie 2008 şi, respectiv, de la 1 aprilie 2005, şi anume 1 ianuarie 2011.
    8. Prin Hotărârea nr. 1138 din 15 decembrie 2010, termenul-limită de 1 ianuarie 2011 a fost substituit cu termenul de 1 aprilie 2011.
    9. În perioada 2005-2006, SRL „CEBACOT” a importat din Koreea de Sud şi Armenia ţigarete, iar în luna aprilie 2011 la depozitul întreprinderii au rămas stocate 1312495 pachete de ţigări marcate cu timbre scoase din circulaţie.
    10. În repetate rânduri, SRL „CEBACOT” a comunicat Ministerului Finanţelor imposibilitatea comercializării în termenele stabilite a volumului existent de ţigări şi a solicitat de a se găsi o modalitate pentru deblocarea situaţiei. La respectivele demersuri nu a fost întreprinsă nici o măsură.
    11. În urma unui control, societăţii i-au fost aplicate amenzi pentru încălcarea legislaţiei fiscale, şi anume comercializarea mărfurilor pe care sunt aplicate timbre de acciz nevalabile, totodată fiind sechestrate un şir de mărfuri.
    12. La 28 august 2013 SRL „CEBACOT” s-a adresat Judecătoriei sect. Râşcani cu cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat (mun. Chişinău) privind anularea actului administrativ de control, a Deciziei prin care s-a aplicat amenda pentru încălcarea legislaţiei fiscale şi a Deciziei prin care s-a respins contestaţia depusă de întreprindere.
    13. În şedinţa de judecată din 2 aprilie 2014 avocatul reclamantului SRL „CEBACOT” a solicitat suspendarea examinării cauzei civile şi depunerea unui demers către Curtea Supremă de Justiţie în vederea sesizării Curţii Constituţionale cu privire la neconstituţionalitatea punctului 2 din Hotărârea Guvernului nr.243 din 8 aprilie 2010 privind aplicarea „Timbrului de acciz. Marcă comercială de stat” şi „Timbrului de acciz” de tip nou şi Hotărârii Guvernului nr.1138 din 15 decembrie 2010 cu privire la modificarea punctului 2 din Hotărârea nr.243.
    14. În motivarea demersului privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate avocatul reclamantului a susţinut că prin normele contestate, care au stat la baza emiterii deciziilor de către organul fiscal,      s-au încălcat un şir de prevederi constituţionale, şi anume articolele 9, 46, 54, 126 şi 127, ce ţin de protecţia de către stat a proprietăţii, precum şi asigurarea libertăţii comerţului.
    15. Totodată, avocatul reclamantului a menţionat că prin hotărârile  Guvernului a fost stopată activitatea întreprinderilor care comercializează pe piaţa Republicii Moldova produse din tutun. De asemenea, le-a fost îngrădit dreptul de a dispune şi de a se folosi de bunurile care le aparţin.
    16. Examinând demersul, instanţa de fond a reţinut că prevederile punctului 2 din Hotărârea Guvernului nr.243 din 8 aprilie 2010 privind aplicarea „Timbrului de acciz. Marcă comercială de stat” şi „Timbrului de acciz” de tip nou şi Hotărârii Guvernului nr.1138 din 15 decembrie 2010 cu privire la modificarea punctului 2 din Hotărâre  contravin după conţinut prevederilor articolelor 8, 9, 46, 54, 126 şi 127 din Constituţie, coroborate cu articolul 1 alineatul 1 al Protocolului adiţional nr.1 la Convenţia Europeană.
    17. Prin încheierea din 2 aprilie 2014 Judecătoria sect. Râşcani, mun. Chişinău, a suspendat examinarea cererii de chemare în judecată şi a dispus înaintarea unui demers către Curtea Supremă de Justiţie pentru sesizarea Curţii Constituţionale.
    18. Prin Hotărârea nr.8 din 22 aprilie 2014, Plenul Curţii Supreme de Justiţie a admis sesizarea pentru exercitarea controlului constituţionalităţii punctului 2 din Hotărârea Guvernului nr.243 din 8 aprilie 2010 şi Hotărârii Guvernului nr.1138 din 15 decembrie 2010 cu privire la modificarea punctului 2 din Hotărârea nr.243 din 8 aprilie 2010, prezentând sesizarea Curţii Constituţionale pentru soluţionare.
    LEGISLAŢIA PERTINENTĂ
    19. Prevederile relevante ale Constituţiei (M.O., 1994, nr. 1) sunt următoarele:
Articolul 9
Principiile fundamentale privind proprietatea
    „(1) Proprietatea este publică şi privată. Ea se constituie din bunuri materiale şi intelectuale.
    (2) Proprietatea nu poate fi folosită în detrimentul drepturilor, libertăţilor şi demnităţii omului.
    (3) Piaţa, libera iniţiativă economică, concurenţa loială sînt factorii de bază ai economiei.”
Articolul 46
Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia
    „(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sînt garantate.
    (2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
    (3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.
    (4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.
    (5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.
    (6) Dreptul la moştenire a proprietăţii private este garantat.”
Articolul 54
Restrângerea exerciţiului unor
drepturi sau al unor libertăţi
    „(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.
    (2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.
    (3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.
    (4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”
Articolul 126
Economia
    „(1) Economia Republicii Moldova este economie de piaţă, de orientare socială, bazată pe proprietatea privată şi pe proprietatea publică, antrenate în concurenţă liberă.
    (2) Statul trebuie să asigure:
    a) reglementarea activităţii economice şi administrarea proprietăţii publice ce-i aparţine, în condiţiile legii;
    b) libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale, crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie;
    c) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară;
    d) stimularea cercetărilor ştiinţifice;
    e) exploatarea raţională a pământului şi a celorlalte resurse naturale, în concordanţă cu interesele naţionale;
    f) refacerea şi protecţia mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic;
    g) sporirea numărului de locuri de muncă, crearea condiţiilor pentru creşterea calităţii vieţii;
    h) inviolabilitatea investiţiilor persoanelor fizice şi juridice, inclusiv străine.”
Articolul 127
Proprietatea
    „(1) Statul ocroteşte proprietatea.
    (2) Statul garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicţie cu interesele societăţii.
    (3) Proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.
    (4) Bogăţiile de orice natură ale subsolului, spaţiul aerian, apele şi pădurile folosite în interes public, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, căile de comunicaţie, precum şi alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.”
    20. Prevederile relevante ale Codului fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997 (republicat în M.O., 2007, pag. 4) sunt următoarele:
Articolul 123
Modul de calculare şi termenele de achitare
a accizelor
    „[…]
    (5) Mărfurile supuse accizelor, îmbuteliate în ambalaj pentru consum final, cum ar fi votca, lichiorurile şi alte băuturi spirtoase, vermuturile şi alte vinuri din struguri proaspeţi, alte băuturi fermentate de la poziţiile tarifare 2205 şi 220600, divinurile, comercializate, transportate sau depozitate pe teritoriul Republicii Moldova sau importate pentru comercializare pe teritoriul ei, precum şi mărfurile supuse accizelor, îmbuteliate în ambalaj pentru consum final, procurate de la agenţii economici rezidenţi aflaţi pe teritoriul Republicii Moldova care nu au relaţii fiscale cu sistemul ei bugetar, sînt pasibile marcării obligatorii cu “Timbru de acciz”. Marcarea se efectuează în timpul fabricării mărfurilor supuse accizelor, până la importarea acestora, iar în cazul mărfurilor fabricate pe teritoriul Republicii Moldova – până la momentul expedierii (transportării) acestora din încăperea de acciz. Modul de procurare şi de utilizare a “Timbrelor de acciz” este stabilit de către Guvern.
    (51) Articolele din tutun comercializate, transportate sau depozitate pe teritoriul Republicii Moldova ori importate pentru comercializare pe teritoriul ei, precum şi mărfurile procurate de la agenţii economici rezidenţi aflaţi pe teritoriul Republicii Moldova, dar care nu au relaţii fiscale cu sistemul ei bugetar, sînt pasibile marcării obligatorii cu timbru de acciz. Marcarea se efectuează în procesul fabricării mărfurilor supuse accizelor până la importarea acestora, iar a mărfurilor fabricate pe teritoriul Republicii Moldova – până la momentul expedierii (transportării) acestora din încăperea de acciz. Modul şi termenele de procurare, utilizare şi de circulaţie a timbrelor de acciz se stabileşte de Guvern.
    […]
    (7) Timbrele de acciz de model vechi rămân valabile pe termen de un an de la data punerii în aplicare a celor noi.
    [...]”
    21. Prevederile relevante ale Hotărârii Guvernului nr. 243 din 8 aprilie 2010 privind aplicarea „Timbrului de acciz. Marcă comercială de stat” şi „Timbrului de acciz” de tip nou (M.O., 2010, nr.52-53, art. 305) sunt următoarele:
    „În scopul perfecţionării procesului de fabricare şi utilizare a „Timbrului de acciz. Marcă comercială de stat” şi „Timbrului de acciz” obligatorii pentru aplicare conform prevederilor art. 123 alin. (5) şi (51) din Codul fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova,  2007, ediţie specială), cu modificările şi completările ulterioare, Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aplică, începând cu 1 aprilie 2010, „Timbru de acciz. Marcă comercială de stat” şi „Timbru de acciz” de tip nou, care vor fi confecţionate la comanda Întreprinderii de Stat „Fiscservinform”, vor avea un grad sporit de protecţie şi vor fi distribuite în conformitate cu legislaţia în vigoare.
    2. Comercializarea mărfurilor indigene şi de import care au fost marcate cu „Timbru de acciz. Marcă comercială de stat” şi „Timbru de acciz” puse în circulaţie de la 1 iulie 2008 şi, respectiv, de la 1 aprilie 2005 se va efectua până la 1 aprilie 2011.
    3. Introducerea în ţară a mărfurilor marcate cu „Timbru de acciz. Marcă comercială de stat” şi „Timbru de acciz” puse în circulaţie de la 1 iulie 2008 şi, respectiv, de la 1 aprilie 2005 se permite numai în cazul în care exportul acestor timbre pentru marcarea mărfurilor la producătorul străin a fost efectuat până la 1 aprilie 2010.
    4. Controlul asupra realizării prezentei hotărâri se pune în sarcina Inspectoratului Fiscal Principal de Stat şi a Serviciului Vamal de pe lângă Ministerul Finanţelor.”
    22. Prevederile relevante ale Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, amendată prin protocoalele adiţionale la această convenţie (încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr. 1298-XIII din 24 iulie 1997) sunt următoarele:
Articolul 1 din Protocolul adiţional nr.1
la Convenţie, Protecţia proprietăţii
    „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
    Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.”
    ÎN DREPT
    23. Din conţinutul sesizării, Curtea observă că aceasta vizează în esenţă interdicţia comercializării după 1 aprilie 2011 a mărfurilor indigene şi de import marcate cu „Timbru de acciz. Marcă comercială de stat” şi „Timbru de acciz”, puse în circulaţie de la 1 iulie 2008 şi, respectiv, de la 1 aprilie 2005.
    24. Astfel, sesizarea se referă la principiile constituţionale privind dreptul la proprietatea privată şi asigurarea libertăţii comerţului.
    A. ADMISIBILITATEA
    25. În conformitate cu decizia sa din 19 mai 2014, Curtea a reţinut că, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. g) din Constituţie, articolului 4 alin. (1) lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 4 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, rezolvarea excepţiilor de neconstituţionalitate a actelor normative ţine de competenţa Curţii Constituţionale.
    26. Articolele 25 lit. d) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin. (1) lit. d) din Codul jurisdicţiei constituţionale abilitează Curtea Supremă de Justiţie cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.
    27. Curtea observă că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile punctului 2 din Hotărârea Guvernului nr.243 din 8 aprilie 2010 privind aplicarea „Timbrului de acciz. Marcă comercială de stat” şi „Timbrului de acciz” de tip nou şi Hotărârea Guvernului nr.1138 din 15 decembrie 2010 cu privire la modificarea punctului 2 din Hotărârea Guvernului nr. 243 din 8 aprilie 2010.
    28. Curtea reţine că, potrivit normelor de tehnică legislativă, dispoziţiile de modificare şi completare a unui act normativ se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Intervenţiile ulterioare de modificare şi de completare a acestora trebuie raportate la actul de bază.
    29. În acest context, pentru a asigura o mai mare claritate şi accesibilitate a hotărârilor Curţii Constituţionale, ca urmare a practicii statuate (a se vedea paragrafele 18-19 din Hotărârea nr.11 din 28 mai 2013), Curtea va raporta obiectul sesizării la actul de bază. În consecinţă, Curtea va supune controlului constituţionalităţii prevederile punctului 2 din Hotărârea Guvernului nr.243 din 8 aprilie 2010.
    30. Curtea reţine că prerogativa de a soluţiona cazurile excepţionale de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit. g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele contestate şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.
    31. În context, Curtea reţine că, prin Hotărârea nr.15 din 6 mai 1997 cu privire la interpretarea art.135 alin.(1) lit. g) din Constituţia Republicii Moldova (M.O., 1997, nr.33-34, art.14), a statuat:
    „[...] Excepţia de neconstituţionalitate exprimă o legătură organică, logică între problema de constituţionalitate şi fondul litigiului principal. [...]”
    32. În acelaşi sens, legiuitorul a specificat în articolul 121 alin. (1) din Codul de procedură civilă că, dacă în procesul judecării pricinii se constată că norma de drept ce urmează a fi aplicată sau care a fost deja aplicată este în contradicţie cu prevederile Constituţiei Republicii Moldova, iar controlul constituţionalităţii actului normativ este de competenţa Curţii Constituţionale, instanţa de judecată formulează o sesizare către Curtea Constituţională, pe care o transmite prin intermediul Curţii Supreme de Justiţie.
    33. Potrivit Curţii Supreme de Justiţie, din esenţa litigiului apărut între părţi rezultă că norma de drept, a cărei constituţionalitate se solicită a fi verificată, urmează a fi aplicată la soluţionarea cauzei.
    34. De asemenea, Curtea reţine că prevederile contestate ale punctului 2 din Hotărârea Guvernului nr.243 din 8 aprilie 2010 nu au mai făcut obiectul controlului constituţionalităţii.
    35. Prin urmare, Curtea a apreciat că sesizarea nu poate fi respinsă ca inadmisibilă şi nu există nici un alt temei de sistare a procesului în conformitate cu prevederile articolului 60 din Codul jurisdicţiei constituţionale.
    36. Totodată, în temeiul articolului 6 alin. (3) din Codul jurisdicţiei constituţionale, controlând constituţionalitatea actului contestat, Curtea Constituţională poate pronunţa o hotărâre şi în privinţa altor acte normative a căror constituţionalitate depinde în întregime sau parţial de constituţionalitatea actului contestat.
    37. În acest context, Curtea atestă legătura de cauzalitate între obiectul sesizării şi prevederile art. 123 alin. (7) din Codul fiscal, care urmează a fi supuse controlului constituţionalităţii.
    38. Curtea menţionează că prerogativa care i-a fost acordată presupune stabilirea corelaţiei dintre normele contestate şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia.
    39. Astfel, pentru a elucida aspectele abordate în sesizare, Curtea va opera, în special, cu prevederile articolului 46 din Constituţie, cu raţionamentele expuse în jurisprudenţa sa anterioară, precum şi cu principiile de drept general recunoscute.
    B. FONDUL CAUZEI
    Pretinsa încălcare a articolului 46 din Constituţie
    40. Autorul sesizării pretinde, în special, că prevederile contestate contravin articolului 46 alin. (1) şi (2) din Constituţie, potrivit căruia:
     „(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sînt garantate.
    (2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
    [...]”
    1. Argumentele autorului sesizării
    41. Curtea Supremă de Justiţie, în calitate de autor al sesizării, consideră că prevederile punctului 2 din Hotărârea Guvernului nr.243 din 8 aprilie 2010 privind aplicarea „Timbrului de acciz. Marcă comercială de stat” şi „Timbrului de acciz” de tip nou constituie o încălcare a dreptului de proprietate.
    2. Argumentele autorităţilor
    42. Potrivit opiniei scrise a Guvernului, interdicţia impusă agenţilor economici de a-şi comercializa după 1 aprilie 2011 mărfurile indigene şi de import care au fost marcate cu „Timbru de acciz. Marcă comercială de stat” şi „Timbru de acciz”, puse în circulaţie de la 1 iulie 2008 şi, respectiv, de la 1 aprilie 2005, nu constituie o ingerinţă în dreptul de proprietate. Termenul de 1 an pentru circulaţia paralelă a timbrelor de tip nou şi de tip vechi a fost fixat în scopul de a permite agenţilor economici să-şi comercializeze mărfurile indigene şi de import marcate cu aceste mărci.
    43. Guvernul susţine că norma contestată corespunde cerinţei de previzibilitate şi permite persoanelor vizate să-şi ordoneze conduita.
    3. Aprecierea Curţii
    3.1. Principii generale
    44. Curtea reţine că articolul 126 din Constituţie stabileşte principiile economiei de piaţă, bazate pe proprietatea publică şi privată. Astfel, proprietatea devine un element indispensabil al societăţii şi al statului. Atât în sens economic, cât şi în sens juridic proprietatea este expresia supremă a accesului oamenilor la posesiunea, folosinţa şi dispoziţia bunurilor.
    45. Potrivit articolului 127 din Constituţie, statul ocroteşte proprietatea, iar articolul 46 alin.(1) şi alin.(2) stipulează că dreptul de proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sînt garantate şi nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
    46. Suplimentar normelor constituţionale, Curtea reţine că dreptul la proprietatea privată şi protecţia acesteia este consacrat ca un drept fundamental atât prin articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţia Europeană, cât şi prin articolul 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
    47. În sensul Convenţiei Europene, noţiunea de „bunuri” cuprinde atât bunurile mobile, bunurile imobile, alte drepturi reale, cât şi „speranţa legitimă” de a obţine un avantaj patrimonial.
    48. Totodată, speranţa de a i se recunoaşte un drept de proprietate ce nu poate fi exercitat efectiv nu poate fi considerat ca un „bun” în sensul articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană, şi la fel se întâmplă şi în cazul unei creanţe condiţionale care se stinge din cauza neîndeplinirii condiţiei (a se vedea Prinţul Hans-Adam II de Liechtenstein vs. Germania, nr. 42.527/98, § 82 şi 83).
    49. Aspectul care urmează a fi analizat, în fiecare cauză, este dacă circumstanţele cauzei, examinate în ansamblu, oferă persoanelor vizate un drept asupra unui interes material protejat de articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană. Astfel, aplicabilitatea acestuia suferă o limitare importantă, Convenţia protejând doar dreptul de proprietate asupra unui bun, nu şi dreptul de a obţine proprietatea unui bun. Pentru ca prevederile Convenţiei să fie aplicabile, este absolut necesar ca drepturile şi interesele cu valoare economică să fie actuale.
    50. În acelaşi timp, Curtea menţionează că garantarea prin Constituţie nu transformă dreptul de proprietate într-un drept nelimitat, acesta fiind susceptibil de ingerinţe ale statului în ceea ce priveşte exercitarea atributelor sale. Instituirea anumitor limite este impusă de necesitatea asigurării unui echilibru între interesele individuale şi interesul general.
    51. În acest sens, cu referire la jurisprudenţa Curţii Europene, Curtea, în  Hotărârea nr.10 din 20 iunie 2006, a menţionat următoarele:
    „[...] Evident, ca şi în cazul altor drepturi materiale, garantate de Convenţie, statul poate restrânge exerciţiul dreptului de proprietate. El poate lipsi persoana de proprietate „în interesul societăţii şi în condiţiile prevăzute de lege”.
Totodată, el poate „să asigure adoptarea unor asemenea legi, pe care le consideră necesare pentru efectuarea controlului privind folosinţa proprietăţii în conformitate cu interesul general” (Hotărârea CEDO din 21.02.1986 în cauza James şi alţii, seria A, vol.98, pag.14.) 
    Curtea Europeană a remarcat de asemenea că noţiunea „interes general” este după necesitate amplă. Considerând firesc că în procesul promovării politicii sociale şi economice statelor le aparţine dreptul de a stabili propria marjă de apreciere a „interesului general”, Curtea a subliniat că ea va respecta hotărârea puterii legislative în problema aprecierii „interesului general”, cu excepţia cazului în care hotărârea respectivă este lipsită de temei raţional. [...]”
    3.2. Aplicarea principiilor în prezenta cauză
    52. Curtea reţine că elaborarea şi promovarea politicii fiscale reprezintă un mecanism prin intermediul căruia statul reglementează, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, activitatea economică.
    53. Astfel, Curtea menţionează că, potrivit art. 123 alin. (5) din Codul fiscal, mărfurile supuse accizelor, îmbuteliate în ambalaj pentru consum final, cum ar fi produsele alcoolice, enumerate de prevederea legală, comercializate, transportate sau depozitate pe teritoriul Republicii Moldova sau importate pentru comercializare pe teritoriul ei, precum şi mărfurile supuse accizelor, îmbuteliate în ambalaj pentru consum final, procurate de la agenţii economici rezidenţi aflaţi pe teritoriul Republicii Moldova care nu au relaţii fiscale cu sistemul ei bugetar, sînt pasibile marcării obligatorii cu „Timbru de acciz”.
    54. De asemenea, potrivit art. 123 alin. (51) din Codul fiscal, şi articolele din tutun sunt pasibile marcării obligatorii cu timbru de acciz.
    55. Marcarea se efectuează în procesul fabricării mărfurilor supuse accizelor până la importarea acestora, iar a mărfurilor fabricate pe teritoriul Republicii Moldova – până la momentul expedierii (transportării) acestora din încăperea de acciz.
    56. Potrivit normelor legale enunţate, modul de procurare şi de utilizare a “Timbrelor de acciz” este stabilit de către Guvern.
    57. Curtea observă că în scopul perfecţionării procesului de fabricare şi utilizare a timbrelor de acciz obligatorii pentru aplicare conform prevederilor art. 123 alin. (5) şi (51) din Codul fiscal, prin Hotărârea Guvernului nr.243 din 8 aprilie 2010 s-a stabilit că începând cu 1 aprilie 2010 se aplică „Timbru de acciz. Marcă comercială de stat” şi „Timbru de acciz” de tip nou, care vor fi confecţionate la comanda Întreprinderii de Stat „Fiscservinform”. Conform hotărârii, acestea vor avea un grad sporit de protecţie şi vor fi distribuite în conformitate cu legislaţia în vigoare.
    58. În acelaşi timp, Curtea reţine că prin pct. 2 din Hotărârea Guvernului nr.243 din 8 aprilie 2010, începând cu 1 aprilie 2011 s-a interzis comercializarea mărfurilor indigene şi de import care au fost marcate cu „Timbre de acciz” puse în circulaţie de la 1 iulie 2008 şi, respectiv, de la 1 aprilie 2005.
    59. Curtea subliniază că orice achiziţionare de mărfuri de către agenţii economici cu scopul punerii în vânzare are la bază un interes economic, ce dă naştere acestora la o speranţă legitimă de obţinere a unui venit.
    60. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, anumite „interese economice” ale unui subiect de drept, persoană fizică sau juridică, care pot să se prezinte sub forma unor speranţe legitime la obţinerea unor venituri constituie „bun”, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1. Speranţa legitimă trebuie privită ca o posibilitate nematerializată, prin care persoanele îşi pot realiza anumite drepturi.
    61. Astfel, dreptul agenţilor economici de a dispune de propriile bunuri prin comercializarea acestora reprezintă o valoare patrimonială, având caracteristicile unui „bun” în sensul primei fraze a art.1 din Protocolul adiţional la Convenţia Europeană.
    62. Curtea observă că, până la aprobarea Hotărârii Guvernului nr.243 din 8 aprilie 2010, cadrul legal naţional nu cuprindea nici o referinţă care ar viza termenul de valabilitate a timbrelor de acciz în situaţia în care acestea sunt substituite cu altele noi.
    63. Curtea reţine că Regulamentul privind modul de procurare şi aplicare a timbrelor de acciz pe articolele de tutun, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1427 din 18 decembrie 2007, nu reglementează nici o modalitate de schimbare a timbrelor cu valabilitatea expirată, ci doar restituirea lor statului în cazuri de neutilizare sau deteriorare în procesul de producţie.  Prevederi  similare conţine şi Hotărârea Guvernului nr.1481 din 26 decembrie 2007 cu privire la marcarea producţiei alcoolice.
    64. Curtea nu poate accepta argumentele reprezentanţilor Guvernului, potrivit cărora în baza ordinului Inspectoratului Fiscal Principal de Stat timbrele vechi au putut fi substituite cu cele noi.
    65. Curtea reţine că, prin Ordinul nr. 72 din 2 ianuarie 2011, Î.S. „Fiscservinform” urma să asigure, la cerere, substituirea gratuită doar a timbrelor vechi neaplicate şi aflate în stoc la producători sau importatori. Deci, respectivul ordin nu viza timbrele vechi deja aplicate pe mărfuri.
    66. În acelaşi timp, Curtea menţionează că Ordinul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat a fost emis tocmai la 2 ianuarie 2011 (Hotărârea Guvernului nr.243 a fost adoptată la 8 aprilie 2010) şi nu a fost publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
    67. Astfel, Curtea menţionează că la momentul achiziţionării mărfurilor supuse accizelor şi pasibile marcării obligatorii cu “Timbru de acciz”, pus în circulaţie în 2005 şi 2008, cadrul legal nu stabilea agenţilor economici nici o limitare a aplicabilităţii în timp a acestora. Respectiv, nici volumul stocurilor achiziţionate nu putea fi limitat.
    68. În aceste circumstanţe, Curtea reţine necesitatea instituirii unui cadru legal previzibil în activitatea agenţilor economici, care să cuprindă indicii adecvate în circumstanţe concrete.
    69. Curtea reiterează că necesitatea asigurării unui echilibru între interesele individuale şi interesul general poate determina limitarea dreptului de proprietate. În jurisprudenţa sa anterioară, precum şi a Curţii Europene, Curtea a relevat că o măsură privativă de proprietate trebuie să păstreze un echilibru just între exigenţele interesului general al comunităţii şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului, să fie convenabilă pentru realizarea scopului ei legitim şi nedisproporţionată faţă de acesta (a se vedea James şi alţii vs. Regatul Unit, Hotărârea din 21 februarie 1986).
    70. Curtea acceptă că emiterea noilor timbre de acciz cu un grad sporit de protecţie a fost pe deplin justificată de existenţa numeroaselor mărfuri contrafăcute. Astfel, scopul legitim urmărit prin ingerinţă a fost combaterea evaziunilor fiscale, excluderea de pe piaţă a mărfurilor contrafăcute şi într-un final protecţia consumatorului.
    71. Totodată, Curtea reţine că restricţia impusă prin interdicţia comercializării după 1 aprilie 2011 a mărfurilor indigene şi de import care au fost marcate cu „Timbru de acciz” puse în circulaţie de la 1 iulie 2008 şi, respectiv, de la 1 aprilie 2005 constituie o ingerinţă disproporţionată în raport cu scopul urmărit.
    72. O astfel de limitare a comercializării generează profunde implicaţii cuantificabile în ceea ce priveşte situaţia economică a persoanei juridice, care în activitatea sa achiziţionează bunuri în scopul realizării acestora, în unele situaţii achitând toate drepturile de import.
    73. În respectiva circumstanţă, pct. 2 din Hotărârea Guvernului nr.243 din 8 aprilie 2010 afectează dreptul de proprietate şi libertatea economică a agenţilor economici. Or, prin prisma prevederilor art. 126 alin. (2) lit. b) din Constituţie, statul este obligat să asigure libertatea comerţului şi a activităţii de întreprinzător.
    74. Curtea menţionează că statul, concomitent cu sporirea gradului de protecţie pentru timbrele de acciz, urma să stabilească un mecanism care ar permite agenţilor economici epuizarea stocurilor de mărfuri cu accize emise anterior, în măsura în care să asigure proporţionalitatea interesului general urmărit prin confecţionarea timbrelor cu un grad sporit de securitate şi posibilitatea agenţilor economici de a dispune de bunuri.
    75. Or, ingerinţa în dreptul de proprietate trebuie să menţină un echilibru între interesul general al statului şi interesul particular al individului.
    76. Din speţa aflată pe rolul instanţei de judecată, Curtea observă că termenul de 1 an, acordat de cadrul legal, nu a permis operatorilor economici epuizarea stocurilor de producţie de ţigări importate pe care au fost aplicate aceste timbre. Reieşind din capacitatea pieţei la absorbţia diferenţiată a mărfurilor, în anumite cazuri termenul de 1 an nu poate fi apreciat ca unul rezonabil.
    77. Totodată, reieşind din faptul că noile timbre au fost puse în aplicare începând cu 1 aprilie 2010, iar mărfurile cu timbre anterioare au putut fi realizate până la 1 aprilie 2011, Curtea observă că pe parcursul unui an a fost posibilă comercializarea concomitentă a mărfurilor. În această situaţie nefiind clară necesitatea instituirii unui termen-limită.
    78. În acelaşi timp, Curtea reţine că ulterior Hotărârii Guvernului, la 23 decembrie 2011, prin Legea nr. 267, articolul 123 din Codul fiscal a fost completat cu alineatul (7), potrivit căruia: „Timbrele de acciz de model vechi rămân valabile pe termen de un an de la data punerii în aplicare a celor noi”.
    79. Astfel, Curtea menţionează că prin respectiva normă, la substituirea oricăror timbre de acciz, legiuitorul a prestabilit interdicţia agenţilor economici de a-şi comercializa mărfurile marcate cu timbre vechi la expirarea unui an de la data punerii în aplicare a celor noi.
    80. Curtea reţine că statul dispune de suficiente mecanisme de control  şi de sancţionare capabile să asigure autenticitatea mărfii expusă pe piaţă. Totodată, statul nu poate pune în sarcina individului realizarea unui interes public.
    81. Reieşind din faptul că, potrivit art.123 din Codul fiscal, legiuitorul a acordat Guvernului competenţa de a stabili modul de procurare şi de utilizare a “Timbrelor de acciz”, Curtea consideră necesară reglementarea modalităţii de substituire a timbrelor vechi neaplicate şi aflate în stoc la producători sau importatori şi acordarea posibilităţii epuizării stocurilor de mărfuri cu accize vechi deja aplicate.
    82. Respectiv, Curtea reiterează necesitatea stabilirii prin acte normative a unor standarde previzibile şi proporţionale referitoare la activitatea agenţilor economici.
    83. În contextul celor menţionate, Curtea reţine că interdicţia impusă agenţilor economici de a-şi comercializa mărfurile marcate cu timbre vechi la expirarea unui an de la data punerii în aplicare a celor noi constituie o ingerinţă în dreptul de proprietate, ce intră în domeniul de aplicare al articolului 46 din Constituţie şi alin. 2 al art.1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană.

    Pentru aceste motive şi în temeiul articolelor 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit. e) şi 68 din Codul Jurisdicţiei Constituţionale, Curtea Constituţională
HOTĂRĂȘTE:
    1. Se admite excepţia de neconstituţionalitate a punctului 2 din Hotărârea Guvernului nr.243 din 8 aprilie 2010, care vizează termenul de comercializare a mărfurilor indigene şi de import care au fost marcate cu „Timbru de acciz. Marcă comercială de stat” şi „Timbru de acciz” puse în circulaţie de la 1 iulie 2008 şi, respectiv, de la 1 aprilie 2005.
    2. Se declară neconstituţional punctul 2 din Hotărârea Guvernului nr.243 din 8 aprilie 2010 privind aplicarea „Timbrului de acciz. Marcă comercială de stat” şi „Timbrului de acciz” de tip nou.
    3. Se declară neconstituţional alineatul (7) al articolului 123 din Codul fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997.
    4. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi  se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

    PREȘEDINTE                                           Petru RAILEAN

    Nr. 17. Chişinău, 29 mai 2014.


    PCC-01/30g                             Chişinău, 29 mai 2014

Guvernul Republicii Moldova


ADRESĂ
    Prin Hotărârea nr.17 din 29 mai 2014, Curtea Constituţională a declarat neconstituţional punctul 2 din Hotărârea Guvernului nr.243 din 8 aprilie 2010 privind aplicarea „Timbrului de acciz. Marcă comercială de stat” şi „Timbrului de acciz” de tip nou şi  alineatul (7) al articolului 123 din Codul fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997.
    Potrivit Hotărârii Guvernului nr.243 din 8 aprilie 2010, începând cu 1 aprilie 2011 s-a interzis comercializarea mărfurilor indigene şi de import care au fost marcate cu „Timbre de acciz” puse în circulaţie de la 1 iulie 2008 şi, respectiv, de la 1 aprilie 2005.
    Curtea a reţinut că, potrivit prevederilor art. 123 alin. (5)-(51) din Codul fiscal, modul de procurare şi de utilizare a „Timbrelor de acciz” este stabilit de către Guvern.
    Totodată, Curtea a observat că atât Regulamentul privind modul de procurare şi aplicare a timbrelor de acciz pe articolele de tutun, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1427 din 18 decembrie 2007, cât şi Hotărârea Guvernului nr.1481 din 26 decembrie 2007 cu privire la marcarea producţiei alcoolice nu reglementează nici o modalitate de schimbare a timbrelor aplicate cu valabilitatea expirată, ci doar restituirea acestora statului în cazuri de neutilizare sau deteriorare în procesul de producţie. 
    Curtea a menţionat că statul, concomitent cu sporirea gradului de protecţie pentru timbrele de acciz, urmează să stabilească un mecanism ce ar permite agenţilor economici epuizarea stocurilor de mărfuri cu accize aplicate emise anterior, în măsura în care să asigure proporţionalitatea interesului general urmărit prin confecţionarea timbrelor cu un grad sporit de securitate şi posibilitatea agenţilor economici de a dispune de bunuri.
    În acest sens, reieşind din faptul că legiuitorul a acordat Guvernului competenţa de a stabili modul de procurare şi de utilizare a timbrelor de acciz, Curtea consideră necesară reglementarea modalităţii de substituire a timbrelor vechi neaplicate şi aflate în stoc la producători sau importatori şi acordarea posibilităţii epuizării stocurilor de mărfuri cu accize vechi deja aplicate, ţinând cont de raţionamentele expuse în Hotărârea nr.17 din 29 mai 2014.
    În lumina celor expuse, în temeiul articolului 79 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi 281 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea consideră necesară soluţionarea acestor probleme de către Guvern cu informarea ulterioară a Curţii Constituţionale, în termenele prevăzute de lege, despre rezultatele examinării.

    PREȘEDINTE                                           Petru RAILEAN