În numele Republicii Moldova,
    Curtea Constituţională, statuând în componenţa:
    Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,
    Dl Aurel BĂIEŞU,
    Dl Igor DOLEA,
    Dl Victor POPA, judecători,
    cu participarea dnei Sorina Munteanu, grefier,
    Având în vedere sesizarea depusă la 11 mai 2015
    şi înregistrată la aceeaşi dată,
    Examinând sesizarea menţionată în şedinţă plenară publică,
    Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
    Deliberând în şedinţă plenară închisă,
    Pronunţă următoarea hotărâre:
    PROCEDURA
    1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 11 mai 2015 de către deputaţii în Parlamentul Republicii Moldova, dl Igor Vremea şi dl Artur Reşetnicov, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, articolului 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 38 alin. (1) lit. g) şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, pentru controlul constituţionalităţii sintagmei „şi îşi desfăşoară activitatea de bază în cadrul uneia dintre instituţiile organizatoare a şcolii doctorale” din pct. 25 şi a prevederilor pct. 58 din Regulamentul privind organizarea studiilor superioare de doctorat, ciclul III, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1007 din 10 decembrie 2014.
    2. Autorii sesizării pretind că instituirea unei limite de vârstă pentru conducătorii de doctorat, precum şi stabilirea obligaţiei acestora de a desfăşura activitatea de bază în cadrul unei instituţii organizatoare a şcolii doctorale contravin articolelor 1 alin. (3), 4, 7, 8, 9 alin. (1) şi (2), 16, 18, 43 alin. (1), 46 alin. (1), 47, 54 şi 126 alin. (2) din Constituţie.
    3. Prin decizia Curţii Constituţionale din 2 iunie 2015 sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a prejudeca fondul cauzei.
    4. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opinia Preşedintelui Republicii Moldova, Parlamentului şi Guvernului.
    5. Autorii sesizării nu au fost prezenţi la şedinţa plenară publică a Curţii. Parlamentul a fost reprezentat de către dl Ion Creangă, şef al Direcţiei generale juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentant de dna Loretta Handrabura, viceministru al educaţiei.
    ÎN FAPT
    6. Potrivit articolului 94 alin. (11) din Codul educaţiei, în calitate de conducător de doctorat poate fi desemnată persoana care deţine titlul de doctor sau doctor habilitat, iar metodologia aprobării conducătorilor de doctorat se stabileşte de Guvern.
    7. Prin Hotărârea nr. 1007 din 10 decembrie 2014, Guvernul a aprobat Regulamentul privind organizarea studiilor superioare de doctorat, ciclul III.
    8. Punctul 25 din Regulament prevede că şcoala doctorală se organizează şi funcţionează în cadrul unor instituţii, consorţiu sau parteneriat, inclusiv cu organizaţii din sfera ştiinţei şi inovării, cu conducători de doctorat care au dobândit dreptul de a conduce doctoratul, potrivit cadrului normativ cu privire la educaţie, şi îşi desfăşoară activitatea de bază în cadrul uneia dintre instituţiile organizatoare a şcolii doctorale. Iar la pct. 55 din Regulament se stipulează că un conducător de doctorat poate îndruma simultan studenţi-doctoranzi într-o singură şcoală doctorală, cu excepţia doctoratelor în cotutelă.
    9. Punctul 58 din acelaşi Regulament prevede că un conducător de doctorat poate solicita înmatricularea de noi studenţi-doctoranzi până la împlinirea vârstei de 65 ani. După împlinirea vârstei respective, conducătorii de doctorat continuă să îndrumeze studenţii-doctoranzi deja înmatriculaţi până la finalizarea studiilor de doctorat, însă pot solicita înmatricularea noilor studenţi-doctoranzi numai în cotutelă cu un alt conducător de doctorat care nu a împlinit vârsta de 65 ani.
    LEGISLAŢIA PERTINENTĂ
    10. Prevederile relevante ale Constituţiei (M.O., 1994, nr. 1) sunt următoarele:
    „(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.
    (2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”
    „ [...]
    (6) Instituţiile de învăţământ superior beneficiază de dreptul la autonomie.
    [...]”
    „(1) Guvernul adoptă hotărâri, ordonanţe şi dispoziţii.
    (2) Hotărârile se adoptă pentru organizarea executării legilor.
    [...]”
    11. Prevederile relevante ale Codului educaţiei Republicii Moldova nr. 152 din 17 iulie 2014 (M.O., 2014, nr. 319-324, art. 634) sunt următoarele:
    „(1) Instituţiile de învăţământ superior dispun de statut de autonomie universitară.
    (2) Autonomia universitară constă în dreptul comunităţii universitare de organizare şi autogestionare, de exercitare a libertăţilor academice fără niciun fel de ingerinţe ideologice, politice sau religioase, de asumare a unui ansamblu de competenţe şi obligaţii în concordanţă cu politicile şi strategiile naţionale ale dezvoltării învăţământului superior.
    (3) Autonomia universitară vizează domeniile conducerii, structurării şi funcţionării instituţiei, activităţii didactice şi de cercetare ştiinţifică, administrării şi finanţării şi se realizează, în principal, prin:
    a) organizarea, desfăşurarea şi perfecţionarea procesului de învăţământ şi de cercetare ştiinţifică;
    [...]
    e) selectarea şi promovarea personalului didactic, ştiinţifico-didactic şi ştiinţific, precum şi a celorlalte categorii de personal din instituţia de învăţământ;
    [...]”
    „[...]
    (11) În calitate de conducător de doctorat poate fi desemnată persoana care deţine titlul de doctor sau doctor habilitat. Metodologia aprobării conducătorilor de doctorat se stabileşte de Guvern.
    [...]”
    12. Prevederile relevante ale Legii nr. 121 cu privire la asigurarea egalităţii din 25 mai 2012 (M.O., 2012, nr. 103, art. 355) sunt următoarele:
    „(1) Instituţiile de învăţământ asigură respectarea principiului nediscriminării:
    [...]
    c) în activitatea ştiinţifico-didactică;
    [...]”
    13. Prevederile relevante ale Regulamentului privind organizarea studiilor superioare de doctorat, ciclul III, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1007 din 10 decembrie 2014 (M.O., 2014, nr. 386-396, art.1101), sunt următoarele:
    „[...]
    25. Şcoala doctorală se organizează şi funcţionează în cadrul unei instituţii, consorţiu sau parteneriat, inclusiv cu organizaţii din sfera ştiinţei şi inovării, cu conducători de doctorat care au dobândit dreptul de a conduce doctorat, potrivit cadrului normativ cu privire la educaţie, şi îşi desfăşoară activitatea de bază în cadrul uneia dintre instituţiile organizatoare a şcolii doctorale.
    [...]
    52. Pentru a conduce doctorate, cadrele didactice şi de cercetare care au dobândit acest drept trebuie să aibă un contract de muncă, cu durată normală sau cu timp parţial de muncă, cu o instituţie autorizată provizoriu sau acreditată să organizeze studii superioare de doctorat, sau cu o instituţie participantă într-un consorţiu ori parteneriat autorizat provizoriu sau acreditat să organizeze studii superioare de doctorat, şi trebuie să fie membre ale unei scoli doctorale.
    [...]
    55. Un conducător de doctorat poate îndruma simultan studenţi-doctoranzi într-o singură şcoală doctorală, cu excepţia doctoratelor în cotutelă.
    [...]
    58. Un conducător de doctorat poate solicita înmatricularea de noi studenţi-doctoranzi până la împlinirea vârstei de 65 ani. După împlinirea acesteia, conducătorii de doctorat continuă să îndrume studenţii-doctoranzi deja înmatriculaţi până la finalizarea studiilor de doctorat, însă pot solicită înmatricularea de noi studenţi-doctoranzi numai în cotutelă cu un alt conducător de doctorat care nu a împlinit vârsta de 65 ani.
    [...]”
    14. Prevederile relevante ale Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului (adoptată la New York la 10 decembrie 1948 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr. 217-XII din 28 iulie 1990) sunt următoarele:
    „Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi.”
    „Toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au dreptul fără deosebire la o protecţie egală a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egală împotriva oricărei discriminări care ar încălca prezenta Declaraţie şi împotriva oricărei provocări la o astfel de discriminare.”
    15. Prevederile relevante ale Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr. 1298-XIII din 24 iulie 1997) sunt următoarele:
    „Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.”
    16. Prevederile relevante ale Pactului internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale (adoptat la 16 decembrie 1966 şi ratificat de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr.217-XII din 28 iulie 1990) sunt
următoarele:
    „[…]
    3. Statele părţi la prezentul Pact se angajează să respecte libertatea indispensabilă cercetării ştiinţifice şi activităţilor creatoare.
    […]”
    ÎN DREPT
    17. Din conţinutul sesizării, Curtea observă că prevederile contestate vizează în esenţă limitarea dreptului conducătorilor de doctorat de a desfăşura activităţi de bază în cadrul altor instituţii decât instituţiile universitare organizatoare a şcolii doctorale, precum şi restrângerea dreptului acestora de a solicita înmatricularea de noi studenţi-doctoranzi, după împlinirea vârstei de 65 ani.
    18. Astfel, sesizarea se referă la un ansamblu de elemente şi principii cu valoare constituţională interconexe, precum asigurarea principiului legalităţii în desfăşurarea activităţii conducătorilor de doctorat, corelat cu dreptul instituţiilor universitare de a organiza studiile doctorale potrivit normelor legale şi principiului autonomiei universitare.
    A. ADMISIBILITATEA
    19. În conformitate cu decizia sa din 2 iunie 2015, Curtea a reţinut că, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, articolului 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 4 alin. (1) lit. a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea privind controlul constituţionalităţii hotărârilor Guvernului ţine de competenţa Curţii Constituţionale.
    20. Articolele 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicţiei constituţionale conferă deputatului dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.
    21. Curtea subliniază că prerogativa cu care a fost învestită prin articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia.
    22. Curtea reţine că obiectul controlului constituţionalităţii îl constituie unele prevederi de la pct. 25 şi pct. 58 din Regulamentul privind organizarea studiilor superioare de doctorat, ciclul III, aprobat de Guvern prin Hotărârea nr. 1007 din 10 decembrie 2014.
    23. În acelaşi timp, Curtea observă că pct. 55 din Regulamentul citat, potrivit căruia un conducător de doctorat poate îndruma simultan studenţi-doctoranzi într-o singură şcoală doctorală, se află în strânsă legătură cu normele contestate. Prin urmare, în temeiul art. 6 alin. (3) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea extinde controlul constituţionalităţii asupra prevederilor pct. 55 din Regulamentul privind organizarea studiilor superioare de doctorat.
    24. Curtea reţine că normele contestate nu au constituit anterior obiect al controlului constituţionalităţii.
    25. Curtea relevă că sesizarea nu poate fi respinsă ca inadmisibilă şi nu există nici un temei de sistare a procesului, în conformitate cu prevederile articolului 60 din Codul jurisdicţiei constituţionale.
    26. Curtea constată că autorii sesizării au invocat pretinsa încălcare a articolelor 1 alin. (3), 4, 7, 8, 9 alin. (1) şi (2), 16, 18, 43 alin. (1), 46 alin. (1), 47, 54 şi 126 alin. (2) din Constituţie.
    27. Cu referire la articolele 1 alin. (3), 4, 7 şi 8 din Constituţie, Curtea reiterează că principiile consfinţite de normele respective reprezintă substanţa oricăror proceduri de control al constituţionalităţii actelor normative şi nu au o semnificaţie autonomă.
    28. Totodată, Curtea relevă că normele contestate nu conţin reglementări care s-ar afla într-o corelaţie pertinentă pentru prezenta cauză cu prevederile articolelor 9, 18, 43, 46, 47 şi 126 din Constituţie, invocate de autorii sesizării. Prin urmare, la examinarea în fond a sesizării Curtea nu va reţine spre examinare prevederile respective.
    29. Astfel, pentru a elucida corespunderea dispoziţiilor contestate cu normele constituţionale, Curtea va opera cu prevederile articolului 35 alin.(6) şi articolului 16 din Constituţie şi, separat, cu prevederile articolului 102 din Constituţie, precum şi cu principiile statuate de instrumentele internaţionale în materie.
    B. FONDUL CAUZEI
    I. PRETINSA ÎNCALCARE A ARTICOLELOR 35 ALIN. (6) ȘI A ARTICOLULUI 16 DIN CONSTITUȚIE
    30. Autorii sesizării au menţionat că prevederile contestate încalcă articolul 35 din Constituţie, potrivit căruia:
    „(6) Instituţiile de învăţământ superior beneficiază de dreptul la autonomie.”
    31. De asemenea, autorii sesizării au pretins că prevederile contestate vin în contradicţie cu articolul 16 din Constituţie, potrivit căruia:
    „(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.
    (2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”
    1. Argumentele autorilor sesizării
    32. În viziunea autorilor sesizării, prevederile pct. 25 din Regulamentul privind organizarea studiilor superioare de doctorat încalcă principiul autonomiei instituţiilor de învăţământ superior, garantat de art. 35 alin. (6) din Constituţie. În susţinerea poziţiei, autorii sesizării au invocat că sintagma contestată restrânge libertatea instituţiilor universitare de selectare a resurselor umane calificate şi, totodată, lezează dreptul conducătorilor de doctorat de a desfăşura o altă activitate de bază decât cea ştiinţifică.
    33. De asemenea, autorii sesizării consideră că interdicţia impusă de prevederile pct. 58 din Regulament este contrară principiilor constituţionale de egalitate a tuturor persoanelor în faţa legii, consacrate de art. 16 din Constituţie. Autorii sesizării susţin că limita de vârstă de 65 ani, stabilită pentru conducătorii de doctorat pentru solicitarea înmatriculării noilor studenţi-doctoranzi, este discriminatorie faţă de alţi conducători de doctorat care nu au atins această vârstă. De asemenea, potrivit autorilor sesizării, la adoptarea normei contestate s-a omis faptul că experienţa profesională a conducătorilor de doctorat aflaţi la o vârstă mai înaintată determină o calitate mai ridicată a cercetărilor în diferite domenii.
    34. Prin urmare, potrivit autorilor sesizării, restrângerea drepturilor conducătorilor de doctorat invocate mai sus nu se încadrează în limitele articolului 54 din Constituţie.
    2. Argumentele autorităţilor
    35. Preşedintele Republicii Moldova, în poziţia sa scrisă, a menţionat că Regulamentul privind organizarea studiilor superioare de doctorat a fost aprobat de Guvern în vederea executării dispoziţiilor art. 94 alin. (16) din Codul educaţiei, care prevede că regulamentul de organizare şi desfăşurare a programelor de doctorat şi postdoctorat este elaborat de Ministerul educaţiei şi aprobat de Guvern. Potrivit opiniei expuse, stabilirea de către executiv a limitei de vârstă pentru conducătorii de doctorat depăşeşte obiectul de reglementare al Regulamentului şi reprezintă o intervenţie a executivului în competenţa exclusivă a legiuitorului de a institui norme primare privind procesul educaţional.
    36. Parlamentul, în opinia prezentată, a susţinut că în Codul educaţiei nu este stabilită nici o altă condiţie obligatorie pentru conducătorul de doctorat, cu excepţia deţinerii titlului de doctor. Alte condiţii impuse prin actele Guvernului, inclusiv prin Regulamentul privind organizarea studiilor superioare de doctorat, restrâng abuziv drepturile conducătorilor de doctorat. Cu referire la sintagma contestată de la pct. 25 din Regulament, privind obligaţia conducătorului de doctorat de a desfăşura activitatea de bază în cadrul şcolilor doctorale, Parlamentul subliniază că aceasta vine în contradicţie cu pct. 52 din Regulament, care prevede încheierea cu conducătorii de doctorat a contractelor cu timp parţial de muncă.
    37. Potrivit opiniei Guvernului, şcoala doctorală, în virtutea autonomiei instituţionale, este în drept să decidă recrutarea resurselor umane calificate, cu activitate de bază sau prin cumul. Guvernul consideră că prevederile pct. 25 din Regulament se referă de fapt la condiţia minimă de organizare a şcolii doctorale, care pentru a fi înfiinţată urmează să întrunească un număr anumit de conducători de doctorat, care îşi desfăşoară activitatea de bază în cadrul şcolii doctorale respective, în lumina prevederilor pct. 30 din Regulament. Cât priveşte limita de vârstă a conducătorului de doctorat şi obligaţia instituirii unei cotutele cu alţi conducători de doctorat care nu au atins această vârstă, Guvernul susţine că această condiţie urmăreşte dezvoltarea continuă a ştiinţei prin transferul de experienţă profesională şi de cunoştinţe între diferite generaţii de cercetători şi oameni de ştiinţă, precum şi continuitatea studiilor doctorale ale studenţilor a căror conducători de doctorat au atins o vârstă înaintată.
    3. Aprecierea Curţii
    3.1. Principii generale
    38. Curtea reţine că, potrivit articolului 35 alin. (6) din Constituţie, instituţiile de învăţământ superior beneficiază de dreptul la autonomie.
    39. În esenţă, autonomia instituţiilor de învăţământ superior reprezintă un concept constituţional cu valoare de principiu, legiuitorul atribuindu-i calitatea de component al dreptului la învăţătură. Principiul respectiv constituie o garanţie a libertăţii organizării învăţământului superior şi, astfel, a asigurării cadrului instituţional de pregătire a viitorilor specialişti în domeniul cercetărilor ştiinţifice în diverse ramuri. Statul urmează să respecte libertatea indispensabilă cercetării ştiinţifice şi activităţilor creatoare, în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (3) din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale.
    40. În vederea dezvoltării normei constituţionale, dreptul la autonomie al instituţiilor de învăţământ superior este prevăzut de Codul educaţiei, care cuprinde reglementări primare în domeniul învăţământului. Articolul 79 alin. (3) din Codul educaţiei prevede că autonomia universitară vizează domeniile conducerii, structurării şi funcţionării instituţiei, activităţii didactice şi de cercetare ştiinţifică, administrării şi finanţării şi se realizează inclusiv prin selectarea şi promovarea personalului didactic, ştiinţifico-didactic şi ştiinţific din instituţia de învăţământ.
    41. În Hotărârea nr.6 din 3 mai 2012 Curtea a subliniat că: “[…] autonomia universitară constă în dreptul instituţiei de a se conduce, de a-şi exercita libertăţile academice fără nici un fel de ingerinţe ideologice, politice, religioase, de a-şi asuma un ansamblu de competenţe, obligaţii şi responsabilităţi în concordanţă cu opţiunile şi orientările strategice naţionale de dezvoltare a învăţământului superior, cu progresul ştiinţei şi tehnicii, al civilizaţiei regionale şi universale.”
    42. În Hotărârea nr. 19 din 3 iunie 2014 Curtea a reţinut că: “[…] autonomia universitară înseamnă independenţa instituţiilor de învăţământ superior faţă de stat şi alţi subiecţi din societate, în adoptarea deciziilor privind administrarea internă, gestionarea finanţelor, stabilirea politicilor curriculare proprii, servicii şi alte activităţi interne.”
    3.2. Aplicarea principiilor în prezenta cauză
    43. Curtea menţionează că de dreptul la autonomie beneficiază implicit şi şcolile doctorale, ca parte integrantă a instituţiilor universitare în cadrul cărora au fost organizate. Potrivit art. 94 alin. (2) din Codul educaţiei, şcolile doctorale sunt structuri organizatorice şi administrative, constituite de instituţiile ofertante de programe de studii superioare de doctorat într-un anumit domeniu sau în domenii interdisciplinare.
    44. Articolul 94 alin. (16) din Codul educaţiei stabileşte că Regulamentul de organizare şi desfăşurare a programelor de doctorat şi postdoctorat este elaborat de Ministerul educaţiei şi aprobat de Guvern. În vederea executării prevederilor legale, prin Hotărârea nr. 1007 din 10 decembrie 2014, executivul a aprobat Regulamentul privind organizarea studiilor superioare de doctorat, ciclul III.
    45. Regulamentul în cauză prevede la pct. 5 dreptul de organizare a studiilor superioare de doctorat, care se acordă instituţiilor de învăţământ superior, consorţiilor, parteneriatelor naţionale şi internaţionale, inclusiv celor constituite cu participarea organizaţiilor din sfera ştiinţei şi inovării, de către Guvern, la propunerea Ministerului educaţiei, în baza rezultatelor evaluării externe a acestora.
    46. Punctul 25 din Regulament prevede că în cadrul şcolii doctorale activează conducătorii de doctorat care au dobândit acest drept potrivit cadrului normativ cu privire la educaţie şi care îşi desfăşoară activitatea de bază în una dintre instituţiile organizatoare a şcolii doctorale. Totodată, la pct. 55 din Regulament se prevede că un conducător de doctorat poate îndruma simultan studenţi-doctoranzi într-o singură şcoală doctorală, cu excepţia doctoratelor în cotutelă.
    47. Curtea menţionează că, prin aplicarea dispoziţiilor Regulamentului, executivul a urmărit realizarea unui cadru de referinţă pentru organizarea programelor de studii superioare de doctorat, stabilind detaliat o metodologie specifică şi principii pentru garantarea calităţii în desfăşurarea programelor de studii universitare din ciclul III.
    48. Curtea reţine că, potrivit Codului educaţiei, doctoratul este o formă de învăţământ postuniversitar, care se realizează prin activitatea de cercetare ştiinţifică. Unul dintre subiecţii principali care participă la activitatea ştiinţifică în cadrul studiilor doctorale îl reprezintă conducătorul de doctorat. În conformitate cu articolul 94 alin. (11) din Codul educaţiei, în calitate de conducător de doctorat poate fi desemnată persoana care deţine titlul de doctor sau doctor habilitat.
    49. În lumina prevederilor respective, conducătorul de doctorat deţine un rol determinant în realizarea studiilor de doctorat, prin îndrumarea şi evaluarea activităţii studentului-doctorand pe parcursul acestora, cu respectarea exigenţelor programului de studii doctorale prestabilit, precum şi în corespundere cu interesele profesionale ale doctoranzilor.
    50. În contextul în care autonomia universitară înscrisă în prevederile art. 35 alin. (6) din Constituţie se extinde şi asupra studiilor doctorale, Curtea reţine că aceasta implică în mod egal autonomia educaţională şi autonomia instituţională. Autonomia educaţională se exprimă prin autonomia universitară funcţională sau academică, iar autonomia instituţională cuprinde autonomia organizatorică, administrativă şi financiară. Aceste două forme ale autonomiei sunt inseparabile, or, fără libertatea academică (a activităţii didactice) autonomia instituţională nu poate fi garantată.
    51. În acelaşi context, Curtea notează că prin Declaraţia de la Lisabona a Asociaţiei Universităţilor Europene din 13 aprilie 2007 s-au stabilit domeniile autonomiei universitare, printre care autonomia resurselor umane, care presupune „libertatea universităţii de a recruta şi selecta resurse umane calificate, responsabilitatea încheierii contractelor de muncă, stabilirea nivelului salariilor, sporului la salariu în funcţie de valoarea potenţialului uman.”
    52. Din cele expuse mai sus, în virtutea autonomiei de care beneficiază, instituţia universitară este în drept să recruteze şi să selecteze resurse umane calificate, care întrunesc exigenţele profesionale necesare.
    53. Cu toate acestea, în conformitate cu prevederile contestate, la angajarea conducătorilor de doctorat, instituţiile universitare urmează să ţină cont de locul de muncă de bază şi vârsta acestora. De asemenea, conducătorul de doctorat urmează să îndeplinească condiţia de a nu avea în îndrumarea sa doctoranzi din alte instituţii simultan, exceptând cotutela cu alţi conducători de doctorat.
    54. Curtea observă că normele citate impun restricţii specifice în activitatea conducătorilor de doctorat. În acest sens, Curtea consideră că asemenea restricţii urmează a fi precedate de temeiuri considerabile şi proporţionale scopului urmărit.
    55. Curtea menţionează că această activitate face parte din domeniul de cercetare ştiinţifică, care poate fi exercitată de toate categoriile de salariaţi, indiferent de funcţia deţinută, în special de unii funcţionari de stat, care, în virtutea prevederilor legale, nu deţin dreptul de a ocupa alte funcţii retribuite, cu excepţia activităţii didactice, ştiinţifice şi de creaţie.
    56. În acest context, Curtea nu observă nici un temei obiectiv pentru obligaţia instituită în privinţa conducătorului de doctorat de a-şi desfăşura activitatea de bază în instituţiile organizatoare a şcolii doctorale.
    57. Totodată, interdicţia instituită prin pct. 25 este contrară prevederilor pct. 52 din Regulament, care acordă conducătorilor de doctorat posibilitatea de a încheia cu şcoala doctorală contracte de muncă cu durată normală sau cu timp parţial de muncă. Respectiv, prevederile pct. 52 nu condiţionează activitatea de conducător de doctorat drept activitate de bază.
    58. Din cele expuse, Curtea menţionează că prevederile pct. 25 şi 55 din Regulament stabilesc reguli prin care se condiţionează procesul în sine al desfăşurării activităţii conducătorului de doctorat şi se limitează dreptul instituţiilor de învăţământ la selectarea cadrelor. Or, în virtutea principiilor autonomiei universitare, instituţiile autorizate să organizeze studii superioare de doctorat urmează să-şi selecteze în mod autonom, în baza unui contract de muncă, cu durată normală sau cu timp parţial de muncă, conducătorii de doctorat.
    59. În acelaşi timp, Curtea constată că, potrivit pct. 58 din Regulament, conducătorii de doctorat, după împlinirea vârstei de 65 ani, nu beneficiază de dreptul de a solicita înmatricularea noilor studenţi-doctoranzi decât în cotutelă cu un alt conducător de doctorat care nu a împlinit vârsta de 65 ani, păstrându-şi totodată atribuţiile sale în raport cu doctoranzii înmatriculaţi anterior, până la finalizarea studiilor de doctorat ale acestora.
    60. Prin urmare, analizând în perspectivă esenţa normei contestate de la pct. 58 din Regulament, se observă că aceasta determină încetarea activităţii conducătorului de doctorat odată cu finalizarea programului de studii doctorale al ultimului student înmatriculat până la atingerea vârstei de 65 de ani, care durează de regulă 3 ani. În acest sens, Curtea relevă o diferenţă de tratament pe motiv de vârstă, aplicat în privinţa persoanelor care fac parte din aceeaşi categorie prevăzută de lege.
    61. Curtea aminteşte că articolul 16 din Constituţie asigură egalitatea tuturor cetăţenilor, fără nici o deosebire, presupunând interdicţia aplicării unui tratament juridic diferenţiat unei persoane aflate în situaţii juridice similare, tratament de natură să o plaseze într-o poziţie superioară sau inferioară faţă de alte persoane. De asemenea, Legea nr. 121 din 25 mai 2012 cu privire la asigurarea egalităţii prevede respectarea principiului nediscriminării în activitatea ştiinţifico-didactică (art. 9).
    62. Curtea reiterează faptul că o distincţie este discriminatorie dacă nu se bazează pe o justificare obiectivă şi rezonabilă, dacă nu urmăreşte un scop legitim sau în lipsa unui raport de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit. Totodată, principiul egalităţii presupune drepturi şi libertăţi egale pentru toţi cetăţenii, indiferent de forma de încadrare juridică a acestora.
    63. În acest sens, Curtea menţionează că procesul de coordonare a studiilor doctorale, datorită caracterului complex al cercetărilor ştiinţifice pe care acestea le implică, solicită un grad înalt de pregătire profesională şi experienţă vastă în domeniu din partea conducătorului. Conducătorul de doctorat îndrumează studenţii-doctoranzi în perioada cercetărilor în diferite domenii, aducând o contribuţie indispensabilă exponenţilor creaţiei ştiinţifice.
    64. Prin urmare, stabilirea unei limite de vârstă în privinţa conducătorilor de doctorat pentru exercitarea activităţii diminuează considerabil aportul specialiştilor cu experienţă vastă, acumulată pe parcursul carierei ştiinţifice, la dezvoltarea cercetărilor în diverse domenii.
    65. Din aceste motive, Curtea consideră nejustificată aplicarea unui tratament diferenţiat pe criterii de vârstă în privinţa conducătorilor de doctorat şi nu constată vreun scop legitim care ar fi proporţional mijloacelor utilizate în acest sens.
    66. În concluzie, Curtea reţine că normele supuse controlului constituţionalităţii încalcă articolele 35 alin. (6) şi 16 din Constituţie.
    II. PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 102 DIN CONSTITUȚIE
    67. Ţinând cont de esenţa normelor contestate, Curtea reţine spre examinare articolul 102 din Constituţie, potrivit căruia:
    „(1) Guvernul adoptă hotărâri, ordonanţe şi dispoziţii.
    (2) Hotărârile se adoptă pentru organizarea executării legilor.
    [...]”
    1. Aprecierea Curţii
    68. Curtea menţionează că potrivit dispoziţiilor art. 102 alin. (2) din Constituţie, Guvernul efectuează o activitate exclusiv executivă, principala sa atribuţie fiind organizarea şi asigurarea executării legilor, iar în acest scop emite acte normative sub formă de hotărâri şi dispoziţii. Actele normative adoptate de către Guvern, în temeiul şi pentru executarea legilor, nu trebuie să contravină prevederilor acestora sau să le depăşească. Prin urmare, Guvernul este obligat în exercitarea prerogativelor sale să respecte cu stricteţe prevederile constituţionale şi legale.
    69. După cum a constatat anterior în jurisprudenţa sa, Curtea reaminteşte că actul normativ subordonat legii nu poate conţine norme primare de drept, iar conţinutul actului normativ urmează să fie în strictă corespundere cu normele şi scopul legii sau ale actului normativ superior şi nu poate introduce reglementări noi, altele decât cele stabilite de lege sau actul superior. De asemenea, actul normativ nu poate interveni în domenii nereglementate de lege.
    70. Conform doctrinei, caracterul primar al normei de drept decurge din faptul că aceasta reglementează nucleul relaţiilor sociale sau modifică cadrul stabilit de un act legislativ. Guvernul nu are competenţă normativă primară, fiind abilitat să acţioneze numai în executarea actelor legislative, respectiv, hotărârile acestuia pot fi adoptate în cazul în care sunt prevăzute de actul legislativ.
    71. Curtea constată că normele primare ale Codului educaţiei nu prevăd restricţii de vârstă pentru conducătorii de doctorat. Singurul criteriu instituit pentru exercitarea acestei activităţi este doar deţinerea titlului de doctor sau doctor habilitat.
    72. Prin urmare, Curtea reţine că prin prevederile pct. 58 din Regulament Guvernul şi-a depăşit atribuţiile prevăzute de art. 102 din Constituţie, care stipulează expres că hotărârile Guvernului se adoptă pentru organizarea executării legilor.
    Din aceste motive, în temeiul articolelor 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit. a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională
    1. Se admite sesizarea deputaţilor în Parlament, Artur Reşetnicov şi Igor Vremea.
    2. Se declară neconstituţionale:
    - sintagma „şi îşi desfăşoară activitatea de bază în cadrul uneia din instituţiile organizatoare a şcolii doctorale”” din punctul 25;
    - punctele 55 şi 58
    din Regulamentul privind organizarea studiilor superioare de doctorat, ciclul III, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1007 din 10 decembrie 2014.
    3. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE                    Alexandru TĂNASE

    Nr. 14. Chişinău, 15 iunie 2015.