În numele Republicii Moldova,
    Curtea Constituţională, statuând în componenţa:
    Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,
    Dl Aurel BĂIEŞU,
    Dl Igor DOLEA,
    Dl Victor POPA,
    Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,
    cu participarea dnei Ana Florean, grefier,
    Având în vedere sesizarea depusă la 9 iunie 2016
    şi înregistrată la aceeaşi dată,
    Examinând sesizarea menţionată în şedinţă publică,
    Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
    Deliberând în camera de consiliu,
    Pronunţă următoarea hotărâre:
    PROCEDURA
    1. La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a sintagmei „și adjunctul său” prevăzută la pct. 15 din Anexa la Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, ridicată de către avocatul Valeriu Stănescu, în dosarul nr. 3-74/15, aflat pe rolul Judecătoriei Cimișlia.
    2. Sesizarea a fost depusă la Curtea Constituțională la 9 iunie 2016 de către dna Zinaida Aramă, judecător în cadrul Judecătoriei Cimișlia, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituție, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională.
    3. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate a pretins, în esenţă, că prevederile pct. 15 din Anexa la Legea contenciosului administrativ, care exceptează șeful adjunct al Oficiului teritorial al Cancelariei de Stat de la adresarea în instanța de contencios administrativ, sunt contrare articolelor 1 alin. (3), 20 și 54 din Constituție.
    4. Prin decizia Curţii Constituţionale din 14 iunie 2016 sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a prejudeca fondul cauzei.
    5. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opinia Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova şi Guvernului.
    6. La şedinţa plenară publică a Curţii, excepția de neconstituționalitate a fost susţinută de avocatul Valeriu Stănescu. Guvernul a fost reprezentat de către dl Eduard Serbenco, viceministru al justiției, și dna Natalia Petcu, consultant principal în Direcția generală politici de descentralizare și administrare locală a Cancelariei de Stat. Reprezentantul Parlamentului nu a participat la ședința Curţii.
    CIRCUMSTANŢELE LITIGIULUI PRINCIPAL
    7. La 13 octombrie 2015, Secretarul general adjunct al Cancelariei de Stat a emis Ordinul nr. 146-p, prin care l-a eliberat pe Gargaun Mihail din funcția de șef adjunct al Oficiului teritorial Hîncești al Cancelariei de Stat.
    8. La 3 decembrie 2015, Gargaun Mihail a depus la Judecătoria Cimișlia o acțiune în contencios administrativ împotriva Cancelariei de Stat, prin care a solicitat anularea ordinului de eliberare, restabilirea în funcție, achitarea despăgubirilor pentru perioada de absență forțată de la muncă și repararea prejudiciului moral.
    9. În cadrul procesului, reprezentantul Cancelariei de Stat a solicitat încetarea procesului în temeiul art. 4 lit. a) și pct. 15 din Anexa la Legea contenciosului administrativ și art. 265 lit. a) al Codului de procedură civilă, motivând că acțiunea lui Gargaun Mihail este exceptată de la controlul judecătoresc.
    10. În cadrul şedinţei din 21 ianuarie 2016 avocatul Valeriu Stănescu a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a sintagmei „și adjunctul său” de la pct. 15 din Anexa la Legea contenciosului administrativ nr. 793 din
    10 februarie 2000 şi sesizarea Curţii Constituţionale.
    11. Prin încheierea Judecătoriei Cimișlia din 18 februarie 2016, s-a dispus încetarea procesului civil.
    12. La 22 februarie 2016, avocatul Valeriu Stănescu a contestat cu recurs încheierea privind încetarea procesului din 18 februarie 2016, motivând că prima instanță urma să se pronunțe cu precădere asupra demersului său privind ridicarea excepției de neconstituționalitate.
    13. La 12 aprilie 2016, Curtea de Apel Chișinău a admis recursul și a casat încheierea primei instanțe, trimițând cauza pentru rejudecare în fond.
    14. La 24 mai 2016, Judecătoria Cimișlia a dispus ridicarea excepției de neconstituționalitate și transmiterea sesizării în adresa Curții Constituționale pentru soluționare.
    LEGISLAŢIA PERTINENTĂ
    15. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:
    „[…] (3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”
    „(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”
    „(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.
    (2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sânt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.
    (3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.
    (4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”
    16. Prevederile relevante ale Legii contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10.02.2000 (republicată în M.O., ediție specială din 3 octombrie 2006) sunt următoarele:
    „(1) Obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl constituie actele administrative, cu caracter normativ şi individual, prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terţ, emise de:
    a) autorităţile publice şi autorităţile asimilate acestora în sensul prezentei legi;
    b) subdiviziunile autorităţilor publice;
    c) funcţionarii din structurile specificate la lit. a) şi b).
    [...].
    „Nu pot fi atacate în instanţele de contencios administrativ:
    a) actele exclusiv politice ale Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova şi Guvernului, precum şi actele administrative cu caracter individual, emise de Parlament, de Preşedintele Republicii Moldova şi de Guvern în exerciţiul atribuţiilor prevăzute expres de normele constituţionale sau legislative, ce ţin de alegerea, numirea şi destituirea din funcţiile publice cu responsabilităţi de protecţie a intereselor generale ale statului sau ale instituţiilor publice a persoanelor oficiale de stat, exponente ale unui interes politic sau public deosebit, conform listei prezentate în anexă, parte integrantă a prezentei legi;
    [...]”
    „[...]
    15. Şeful oficiului teritorial al Cancelariei de Stat şi adjunctul său
    [...]”
    17. Prevederile relevante ale Regulamentului cu privire la organizarea şi funcţionarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 845 din 18 decembrie 2009 (M.O., 2009, nr. 189-190, art. 923), sunt următoarele:
    „5. Conducerea generală a Oficiului este asigurată de şeful Oficiului, care este reprezentantul Guvernului în teritoriu. Şeful Oficiului este numit în şi eliberat din funcţie prin hotărîre de Guvern, la propunerea secretarului general al Guvernului. 
    [...]
    15. În activitatea sa şeful Oficiului este asistat de şefii adjuncţi ai Oficiului, numiţi în funcţie şi eliberaţi din funcţie prin hotărâre de Guvern, la propunerea secretarului general al Guvernului. [...].”
    ÎN DREPT
    18. Din conținutul sesizării, Curtea observă că aceasta vizează, în esență, exceptarea de la adresarea în contenciosul administrativ a unor persoane care deţin o funcţie de demnitate publică.
    19. Astfel, sesizarea se referă la un ansamblu de elemente și principii cu valoare constituțională conexe, precum accesul liber la justiție şi limitele restrângerii acestui drept.  
    A. ADMISIBILITATEA
    20. Prin decizia sa din 14 iunie 2016, Curtea a verificat întrunirea următoarelor condiţii de admisibilitate:
    (1) Obiectul excepţiei intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie
    21. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Legii contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.
    (2) Excepţia este ridicată de către una din părţi sau reprezentantul acesteia, sau indică faptul că este ridicată de către instanţa de judecată din oficiu
    22. Fiind ridicată de către avocatul Valeriu Stănescu în dosarul nr. 3-74/15, care se află pe rolul Judecătoriei Cimișlia, sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, astfel cum a fost stabilit prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională.
    (3) Prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei
    23. Curtea reţine că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit. g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.
    24. Curtea observă că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile pct. 15 din Anexa la Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, care urmează a fi aplicate la soluționarea cauzei.
    (4) Nu există o hotărâre anterioară a Curţii având ca obiect prevederile contestate
    25. Curtea subliniază că prevederile contestate, în actuala redacție, nu au constituit obiect al controlului constituționalității.
    26. Prin urmare, Curtea apreciază că sesizarea nu poate fi respinsă ca inadmisibilă şi nu există nici un alt temei de sistare a procesului, în conformitate cu prevederile articolului 60 din Codul jurisdicţiei constituţionale.
    27. În acelaşi timp, deşi în litigiul aflat pe rolul instanţei de judecată este vizată doar funcţia de şef adjunct al Oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, respectiv excepţia de neconstituţionalitate fiind ridicată doar în această parte, Curtea menţionează că, ţinând cont de faptul că atât „şeful”, cât şi „şeful adjunct” al Oficiului teritorial al Cancelariei de Stat sunt supuşi aceloraşi reguli de numire, pct. 15 din Anexa la Legea contenciosului administrativ urmează a fi examinat integral.
    28. Astfel, pentru a elucida aspectele abordate în sesizare, Curtea va examina pretinsa încălcare a articolului 20 din Constituţie în partea ce ţine de respectarea principiului accesului liber la justiție, luând în considerare principiile consacrate în jurisprudenţa sa, precum şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (în continuare - Curtea Europeană).
    B. FONDUL CAUZEI
    PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 20 DIN CONSTITUȚIE
    29. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile supuse controlului constituţionalităţii încalcă articolul 20 din Constituţie, potrivit căruia:
    „(1) Orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție.”
    A. Argumentele autorului excepţiei de necon-stituționalitate
    30. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul pretinde că exceptarea șefului adjunct al Oficiului teritorial al Cancelariei de Stat de la adresarea în instanța de contencios administrativ încalcă accesul la justiție, consacrat de articolul 20 din Constituție.
    31. Autorul excepției menționează că, deși în urma modificărilor operate prin Hotărârea de Guvern nr. 333 din 23 martie 2016 șeful și adjunctul Oficiului teritorial al Cancelariei de Stat sunt numiți în funcție de către Guvern, anterior aceștia erau numiți de către Secretarul general al Cancelariei de Stat.
    32. Astfel, autorul excepţiei susține că includerea la pct. 15 din Anexa la Legea contenciosului administrativ a funcţiei de şef adjunct al Oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, care până la modificările din 2016 era numit în funcţie prin ordinul Secretarului General al Guvernului,  contravine art. 4 lit. a) din Legea contenciosului administrativ, potrivit căruia doar actele administrative cu caracter individual emise de Guvern sunt exceptate de la controlul judecătoresc.
    B. Argumentele autorităţilor
    33. În opinia prezentată, Președintele Republicii Moldova a menționat că persoanele exceptate de la controlul judecătoresc, incluse în Anexa la Legea contenciosului administrativ, se divizează în două categorii, și anume persoane oficiale exponente ale unui interes politic deosebit și ale unui interes public deosebit. Având în vedere că Parlamentul până în prezent nu a adoptat cadrul legal pertinent pentru delimitarea acestor categorii de persoane oficiale, Președintele consideră că și în cazul dat Curtea urmează să decidă cu discernământ dacă funcția în speță constituie o funcție oficială cu caracter public deosebit.
    34. În opinia Guvernului, șeful adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat reprezintă o funcție de demnitate publică, exercitată prin mandat și obținută indirect prin numire în condițiile legii, iar potrivit  articolului 22 alin. (3) din Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică mandatul demnitarului poate înceta înainte de termen prin revocarea sau eliberarea din funcție a acestuia.
    35. Guvernul susține că, întrucât persoanele menționate în Anexa la Legea contenciosului administrativ dețin funcții publice cu responsabilități de protecție a intereselor generale ale statului sau instituției publice, îngrădirea accesului la justiția administrativă a acestor persoane este justificată.
    36. În opinia sa, Parlamentul a menționat că prevederile articolului 20 din Constituție se referă cu precădere la protecția drepturilor și obligațiilor civile, și nicidecum la protecția obligațiilor cu caracter politic. Având în vedere că articolul 43 din Constituție consacră dreptul persoanei la muncă, iar articolul 39 alin. (2) din Constituție – asigurarea accesului la o funcție publică, Parlamentul susține că acestea sunt două drepturi distincte, iar dacă sunt cumulate de o persoană fizică, acestea reprezintă un singur drept cu caracter politic.
    C. Aprecierea Curţii
    1. Principii generale privind accesul la justiție al persoanelor de demnitate publică
    37. Curtea subliniază că principiul accesului liber la justiție, consacrat de articolul 20 din Constituție, reprezintă facultatea oricărei persoane de a introduce o acțiune în justiție, implicând obligația corelativă a statului să soluționeze această acțiune.
    38. Prin generalitatea formulării sale, articolul 20 permite oricărei persoane - cetăţean al Republicii Moldova, cetăţean străin sau apatrid - accesul la justiţie. Totodată, el permite accesul la justiţie pentru apărarea oricărui drept sau libertăţi şi a oricărui  interes legitim, indiferent dacă aceasta rezultă din Constituţie sau din alte legi.
    39. Accesul liber la justiție este consacrat ca un drept cetățenesc fundamental, atât prin articolul 6 pct.1 din Convenția Europeană, cât și prin articolul 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și prin articolul 14 pct.1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.
    40. În același timp, atât în jurisprudența Curții Constituționale, cât și în cea a Curții Europene s-a constatat în unanimitate că accesul liber la justiție nu este, în esență, un drept absolut şi poate fi limitat atunci când limitările sunt rezonabile şi proporţionale cu scopul urmărit.
    41. Curtea Europeană a subliniat că limitările stabilite prin legislația națională nu pot afecta dreptul în substanța sa, ci trebuie să urmărească un scop legitim și să existe un raport de proporționalitate între măsurile stabilite și scopul urmărit.
    42. În contextul celor elucidate, Curtea reține că accesul la justiţie, ca un aspect inerent al dreptului la un proces echitabil, nu poate fi perceput în lipsa garanţiilor impuse de articolul 6 pct.1 din Convenția Europeană, garanţii la care se poate renunţa numai în măsura invocată supra.
    43. Cu referire la accesul la justiție al funcționarilor de stat, în cauza Vilho Eskelinen ş.a. vs. Finlanda, Curtea Europeană a stabilit că: „Pentru ca un Stat pârât să poată invoca în faţa Curţii statutul de funcţionar al unui reclamant, în vederea neaplicării protecţiei oferite de articolul 6, sunt necesare două condiţii. În primul rând, dreptul intern al Statului vizat trebuie să excludă în mod expres accesul la o instanţă cu referire la postul sau categoria salariaţilor în cauză. În al doilea rând, această derogare trebuie să aibă drept bază motive obiective, legate de interesul Statului”.
    44. Ținând cont de cerințele stabilite de Curtea Europeană în cauza Vilho Eskelinen ş.a. vs. Finlanda, Curtea a examinat categoriile de acte ce țin de numirea sau revocarea din funcție a persoanelor oficiale de stat care sunt exceptate de la controlul judecătoresc (HCC nr.10 din 16.04.2010, HCC nr. 29 din 21.12.2010).
    45. Curtea a constatat că, potrivit art. 4 lit. a) din Legea contenciosului administrativ, legiuitorul a divizat persoanele oficiale în două categorii: 1) persoane oficiale exponente ale unui interes politic deosebit şi 2) persoane oficiale exponente ale unui interes public deosebit.
    46. Curtea a reținut că în prima categorie se includ persoanele ce deţin funcţii politice în cadrul instituţiilor politice, care sunt eminamente persoane politice şi care în exercitarea atribuţiilor trebuie să manifeste loialitate şi consecvenţă pentru realizarea scopurilor politice. Astfel, Prim-ministrul, miniştrii  trebuie să dea dovadă de consecvenţă, loialitate şi ataşament politic faţă de programul de guvernare, pentru îndeplinirea căruia au fost învestiţi în funcţiile respective. Realizând obiectivele de edificare a unei societăţi democratice, statul poate limita căile de protecţie a drepturilor speciale de muncă ale acestor persoane în instanţele judecătoreşti de drept comun sau specializate. Dacă pentru această categorie de persoane accesul la justiţie, în funcţie de caz, poate fi limitat, a doua categorie de persoane oficiale, în special cele numite pentru durata mandatului, necesită un anumit grad de independenţă. Atribuţiile de funcţie ale acestor persoane nu comportă angajare directă în activitatea politică a statului, ele se conduc numai de lege, procedura instituirii şi destituirii lor din funcţie este expres prevăzută în legile speciale. Astfel, în scopul îndeplinirii cu bună-credinţă a funcţiilor publice şi exercitării depline a mandatului pentru care au fost alese sau numite, în cazul în care apare un litigiu de muncă, aceste persoane trebuie să se bucure de garanţiile unui proces echitabil.
    47. În acest sens, ținând cont de faptul că art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituție abilitează Curtea Constituţională cu controlul constituţionalităţii tuturor actelor adoptate de Parlament, Guvern și Președintele Republicii Moldova  fără a face distincţie între actele normative şi cele individuale, Curtea a concluzionat că actele cu caracter individual, emise de Parlament, de Preşedintele Republicii Moldova şi de Guvern, cu referire la persoanele oficiale exponente ale unui interes public deosebit, alese sau numite pe durata mandatului, pot face obiect al controlului constituţionalităţii sub aspectul formei şi al procedurii de adoptare.
    48. Totodată, Curtea subliniază că în Adresa la Hotărârea nr. 29 din 21.12.2010 a menționat pentru legislativ necesitatea de a opera în Anexa la Legea contenciosului administrativ o distincţie între persoanele oficiale de stat, exponente ale unui interes politic deosebit, şi persoanele oficiale de stat, exponente ale unui interes public deosebit, pentru a se exclude interpretarea eronată a legii şi încălcarea art. 20 din Constituţie, modificare care până în prezent nu a fost operată.
    2. Aplicarea principiilor în prezenta cauză
    49. Curtea constată că Anexa la Legea contenciosului administrativ stabilește lista persoanelor oficiale de stat, exponente ale unui interes politic sau public deosebit, care sunt exceptate de la adresarea în instanţa de contencios administrativ. Potrivit pct. 15 al Anexei, sunt exceptați de la adresarea în instanța de contencios administrativ și „şeful oficiului teritorial al Cancelariei de Stat şi adjunctul său”.
    50. Curtea reține că, potrivit art. 4 lit. a) din Legea contenciosului administrativ, doar actele administrative cu caracter individual, ce ţin de alegerea, numirea şi destituirea din funcţiile publice a persoanelor oficiale de stat, exponente ale unui interes politic sau public deosebit, emise de Parlament, Preşedintele Republicii Moldova şi Guvern, pot fi exceptate de la controlul judecătoresc.
    51. Curtea observă că, potrivit pct. 15 din Regulamentul cu privire la organizarea şi funcţionarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 845 din 18 decembrie 2009, până la modificările operate prin Hotărârea Guvernului nr. 333 din 23 martie 2016, adjunctul Oficiului era numit și eliberat din funcție de secretarul general al Guvernului.
    52. Curtea constată că, prin Hotărârea Guvernului nr. 333 din 23 martie 2016, pct. 15 din Regulamentul cu privire la organizarea şi funcţionarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat a fost modificat, astfel, adjunctul fiind numit și eliberat din funcţie prin hotărâre de Guvern, la propunerea secretarului general al Guvernului.
    53. Curtea menționează că deși art. 4 din Legea contenciosului administrativ indică expres că nu pot fi contestate în instanța de contencios administrativ doar actele emise de către Parlament, Preşedintele Republicii Moldova şi Guvern, Anexa la lege excepta de la adresarea în instanța de judecată și persoanele care erau numite și destituite din funcție prin acte administrative departamentale, în speță actul secretarului general al Guvernului (adjunctului acestuia) de numire și destituire din funcție a adjunctului oficiului teritorial al Cancelariei de Stat.
    54. Astfel, Curtea subliniază că la includerea acestei funcții în lista persoanelor oficiale de stat, exponente ale unui interes politic sau public deosebit, ale căror acte de numire sau revocare sunt exceptate de la controlul judecătoresc, legiuitorul nu a ținut cont de ansamblul prevederilor normative. În acest sens, Curtea reține că interdicția de a contesta în instanța de judecată ordinul secretarului general al Guvernului este contrară articolului 20 din Constituție.
    55. Curtea reține că, deși în urma modificărilor operate prin Hotărârea Guvernului nr. 333 din 23 martie 2016 la Regulamentul cu privire la organizarea şi funcţionarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, similar șefului Oficiului, și adjunctul este numit și eliberat prin hotărâre de Guvern, Curtea urmează să stabilească dacă corespunde prevederilor constituţionale excluderea de la controlul judecătoresc a actelor de numire și destituire din funcție a șefului și adjunctului Oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, ținând cont de statutul acestei funcții și raționamentele expuse în jurisprudența constituțională.
    56. Astfel, în jurisprudența sa (HCC nr.10 din 16.04.2010, HCC nr. 29 din 21.12.2010), Curtea a justificat limitarea căilor de protecţie a drepturilor speciale de muncă ale persoanelor oficiale exponente ale unui interes politic deosebit, însă nu a reținut această justificare pentru persoanele exponente ale unui interes public deosebit, atribuţiile de funcţie ale cărora nu comportă angajare directă în activitatea politică a statului.
    57. În acest sens, Curtea a stabilit că actele cu caracter individual, emise de Parlament, de Preşedintele Republicii Moldova şi de Guvern în privinţa persoanelor, condițiile de numire și destituire a cărora sunt stabilite prin lege, vor face obiect al controlului constituţionalităţii sub aspectul formei şi procedurii de adoptare.
    58. Cu referire la speța examinată, Curtea reține că, potrivit Legii nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică, șeful și adjunctul Oficiului teritorial al Cancelariei de Stat sunt persoane de demnitate publică. În același timp, Curtea constată că pentru aceste funcții cadrul normativ nu stabilește criterii de numire sau destituire.
    59. Curtea menționează că Oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat reprezintă subdiviziuni ale Cancelariei de Stat menite să realizeze în teritoriu controlul administrativ de legalitate al actelor autorităților administrației publice locale.
    60. Potrivit Legii privind administrația publică locală, activitatea autorităţilor administraţiei publice locale de nivelurile întâi şi al doilea este supusă controlului administrativ, care include controlul legalităţii şi controlul oportunităţii, realizat de către Cancelaria de Stat prin intermediul oficiilor sale teritoriale.
    61. Astfel, având în vedere competențele funcționale, Curtea menționează că respectivele funcții nu se înscriu în categoria funcțiilor politice, care să justifice excluderea persoanelor care le dețin de la protecția drepturilor speciale de muncă.
    62. Curtea menționează că persoanele respective sunt antrenate în raporturi speciale de muncă. Ca urmare, deşi acestea sunt numite şi revocate din funcţie prin Hotărâre de Guvern în lipsa unor criterii strict determinate, ele beneficiază de drepturi şi garanţii speciale de muncă, ce decurg din normele generale ale legislaţiei muncii și ținând cont de particularitățile contractelor administrative.
    63. Curtea reține că, spre deosebire de actele de numire și revocare din funcție a altor persoane oficiale de stat, hotărârea Guvernului în privința șefului și adjunctului Oficiului teritorial al Cancelariei de Stat nu poate fi supusă controlului de constituționalitate. Or, în jurisprudența sa, Curtea a menționat că vor fi supuse controlului de constituționalitate actele de numire sau revocare a persoanelor exponente ale unui interes public deosebit, desemnate în funcție pe durata unui mandat, în privința cărora legea stabilește criterii clare de numire și destituire. Totodată, Curtea subliniază că această funcție nu este nici una consfințită la nivel constituțional.
    64. Ținând cont de cele menționate, Curtea reține că exceptarea actelor de numire și revocare din funcție a șefului și adjunctului Oficiului teritorial al Cancelariei de Stat de la contestarea în instanța de contencios administrativ privează aceste persoane de dreptul de acces liber la justiție și, într-un final, de dreptul la un proces echitabil, contrar articolului 20 din Constituție.
    Din aceste motive, în temeiul articolului 140 alin. (2) din Constituţie şi articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 6, 61, 62 lit. a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională
    1. Se admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de avocatul Valeriu Stănescu în dosarul nr. 3-74/15, pendinte la Judecătoria Cimișlia.
    2. Se declară neconstituțional punctul 15 din Anexa la Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000.
    3. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE               Alexandru TĂNASE

    Nr. 22. Chişinău, 22 iulie 2016.