HGM974/2016
ID intern unic:  366281
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
GUVERNUL
HOTĂRÎRE Nr. 974
din  15.08.2016
pentru aprobarea Regulamentului privind
modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor
Publicat : 19.08.2016 în Monitorul Oficial Nr. 265-276     art Nr : 1057     Data intrarii in vigoare : 19.11.2016
    MODIFICAT
    HG709 din 18.07.18, MO267-275/20.07.18 art.748; în vigoare 20.07.18



    În conformitate cu prevederile Acordului de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele-membre ale acestora, pe de altă parte, ratificat prin Legea nr.112 din 2 iulie 2014 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr.185-199, art.442), precum şi în vederea executării dispoziţiilor capitolelor I, III şi IV din Legea nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, ediţie specială din 1 ianuarie 2007), cu modificările şi completările ulterioare, Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor, conform anexei nr.1.
    2. Prezenta hotărîre intră în vigoare la 3 luni din momentul publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
    3. Se abrogă unele hotărîri de Guvern, conform anexei nr.2.

    PRIM-MINISTRU                                                  Pavel FILIP

    Contrasemnează:
    Viceprim-ministru, 
    ministrul economiei                                                 Octavian Calmîc
    Ministrul finanţelor                                                  Octavian Armaşu

    Nr. 974. Chişinău, 15 august 2016.

Anexa nr.1
la Hotărîrea Guvernului nr. 974
din 15 august 2016

REGULAMENT
privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor
    Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor transpune art.29 alin. (3) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 302 din 19 octombrie 1992 şi transpune parţial Titlul V din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 253 din 11 octombrie 1993.
I. Dispoziţii generale
    1. Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor (în continuare – Regulament) stabileşte modul de determinare şi declarare a valorii în vamă a mărfurilor importate, precum şi procedura de control a corectitudinii determinării valorii în vamă.
    Organul vamal va dezvolta o bază de date naţională de determinare a valorii în vamă, utilizată în calitate de instrument bazat pe conceptul de evaluare şi gestionare a riscului potenţial în ceea ce priveşte corectitudinea valorii în vamă declarate.
    2.  În cazul în care mărfurile declarate pentru punerea în liberă circulaţie reprezintă o parte dintr-o cantitate mai mare de mărfuri similare cumpărate în contextul unei tranzacţii unice, preţul plătit sau de plătit în conformitate cu art.11 din Legea nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal este un preţ calculat proporţional, în funcţie de cantităţile declarate în raport cu cantitatea totală cumpărată.
    O repartizare proporţională a preţului efectiv plătit sau de plătit se aplică de asemenea în cazul pierderii parţiale sau în cazul unei daune, ca urmare a influenţei factorilor naturali în timpul transportării, manipulării şi/sau depozitării mărfurilor, înainte de vămuire, dacă aceşti factori sînt confirmaţi prin acte emise de către transportator, compania de asigurări, organul de poliţie şi/sau alt organ de competenţă pentru situaţiile respective.
    După punerea în liberă circulaţie a mărfurilor, modificarea de către vînzător, în favoarea cumpărătorului, a preţului efectiv plătit sau de plătit pentru acestea se ia în considerare în scopul stabilirii valorii în vamă potrivit art.11 din Legea cu privire la tariful vamal, în cazul în care la cererea organului vamal se demonstrează:
    a) că aceste mărfuri erau defecte la data acceptării declaraţiei vamale; şi
    b) că vînzătorul a efectuat modificarea preţului în conformitate cu obligaţia contractuală de garanţie prevăzută de contractul de vînzare-cumpărare încheiat înainte de punerea mărfurilor în liberă circulaţie; şi
    c) că defectul mărfurilor menţionate nu a fost luat în considerare în contractul de vînzare-cumpărare aferent.
    Preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri, modificat în conformitate cu alineatul trei din prezentul punct, este luat în considerare numai dacă această modificare a avut loc într-un termen de douăsprezece luni de la data acceptării declaraţiei de punere în liberă circulaţie a mărfurilor.
    În cazul în care, pînă la punerea mărfurilor în liberă circulaţie, se constată pe baza actului de control fizic sau actului de verificare prealabilă, că, cantităţile de marfă efectiv stabilite sînt mai mici comparativ cu cantităţile înscrise în documentele aferente tranzacţiei de import, valoarea în vamă se determină potrivit datelor din actele care au însoţit marfa.
    Recalcularea valorii în vamă şi, respectiv, a drepturilor de import se efectuează la solicitarea scrisă a declarantului, cu prezentarea următoarelor acte: factura nouă emisă de vînzător/expeditor cu referire la factura precedentă; documentul bancar ce confirmă restituirea plăţii pentru marfa în minus/ sau acordul între părţi ce stabileşte că plata rămîne pentru livrările următoare sau marfa lipsă va fi livrată ulterior; documentul vamal din ţara de export care confirmă rectificarea cantităţii de marfă exportată; alte documente, din proprie iniţiativă a declarantului, ce atesta soluţionarea revendicărilor.
    3. În cazul în care preţul efectiv plătit sau de plătit stabilit potrivit art.11 din Legea cu privire la tariful vamal include o sumă care reprezintă o taxă internă exigibilă în ţara exportatoare cu privire la mărfurile de evaluat, această sumă nu se include în valoarea în vamă cu condiţia să se demonstreze organului vamal că mărfurile respective au fost exonerate de această taxă în beneficiul cumpărătorului.
    În sensul prezentulului punct, taxa internă exigibilă în ţara exportatoare reprezintă o taxă (o plată) efectuată în ţara de export cu privire la mărfurile de evaluat, care urmează a fi restituită cumpărătorului cu condiţia realizării exportului acestor mărfuri.
    În cazul în care la momentul vămuirii suma menţionată la alineatul unu din prezentul punct este distinctă de preţul pentru marfa declarată şi cumpărătorul demonstrează organului vamal prin prezentarea facturii şi bonului de plată (persoane fizice) sau documentului bancar ce confirmă restituirea acestei taxe pe cont (persoane juridice) drept dovadă că mărfurile respective au fost exonerate de această taxă în beneficiul cumpărătorului, suma restituită nu se include în valoarea în vamă.
    În cazul în care la momentul vămuirii dovezile menţionate la alineatul trei sînt lipsă - taxa menţionată la alineatul unu din prezentul punct se include în valoarea în vamă.
    Recalcularea valorii în vamă şi, respectiv, a drepturilor de import se efectuează la solicitarea scrisă a declarantului, cu condiţia respectării cerinţelor specificate la alineatul trei din prezentul punct.
    4. În sensul art.11 din Legea cu privire la tariful vamal, valoarea în vamă a mărfurilor importate constituie valoarea de tranzacţie, respectiv preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri atunci cînd acestea sînt vîndute pentru export în Republica Moldova. Faptul că mărfurile care fac obiectul unei vînzări sînt declarate pentru a fi puse în liberă circulaţie se consideră drept indiciu suficient că ele au fost vîndute pentru export în Republica Moldova.
    În cazul unor vînzări succesive înainte de evaluare, numai ultima vînzare care a condus la introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal al Republicii Moldova sau vînzarea care are loc pe teritoriul vamal al Republicii Moldova înainte de punerea în liberă circulaţie a mărfurilor, constituie un astfel de indiciu. În cazul vînzărilor succesive se aplică prevederile pct.9 din prezentul Regulament.
    În cazul utilizării mărfurilor în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova între data vînzării şi data punerii în liberă circulaţie, nu se impune ca valoarea în vamă să fie valoarea de tranzacţie.
    5. Preţul efectiv plătit sau de plătit este format din suma plăţilor efectuate sau care trebuie efectuate de cumpărător către sau în beneficiul vînzătorului pentru mărfurile importate şi include toate plăţile efectuate sau care trebuie efectuate ca o condiţie a vînzării mărfurilor importate de către cumpărător către vînzător sau de către cumpărător către o terţă parte pentru a îndeplini o obligaţie a vînzătorului. Plata nu trebuie să fie obligatoriu sub forma unui transfer de mijloace băneşti. Plata poate fi efectuată prin acreditive sau printr-un instrument negociabil şi poate fi făcută direct sau indirect.
    Activităţile, inclusiv cele de comercializare, întreprinse de cumpărător pe cont propriu, altele decît cele pentru care se prevede o ajustare la art.11 alin.(1) din Legea cu privire la tariful vamal, nu sînt considerate a fi o plată indirectă către vînzător, chiar dacă ele pot fi considerate în beneficiul cumpărătorului sau au fost întreprinse prin acord cu vînzătorul, iar costul lor nu se adaugă la preţul efectiv plătit sau de plătit atunci cînd se stabileşte valoarea în vamă a mărfurilor importate. În sensul alineatului doi din prezentul punct, „activităţi de comercializare” reprezintă toate activităţile legate de acţiunile de publicitate şi de promovare a vînzării mărfurilor în cauză, precum şi toate activităţile legate de garanţiile aferente. Astfel de activităţi desfăşurate de cumpărător se consideră ca fiind întreprinse pe seama sa, chiar dacă ele rezultă dintr-o obligaţie ce revine cumpărătorului în baza unui acord încheiat cu vînzătorul.
    6. În sensul art.11 alin.(4) lit.b) din Legea cu privire la tariful vamal, cînd vînzarea mărfii şi valoarea tranzacţiei depind de respectarea unor condiţii, însă a căror valoare se poate determina cu privire la mărfurile de evaluat, această valoare se consideră drept plată indirectă a unei părţi din preţul efectiv plătit sau de plătit, efectuată de cumpărător către vînzător, atîta timp cît condiţia sau prestaţia în cauză nu se referă:
    1) nici la o activitate menţionată la pct.5 alineatul doi din prezentul Regulament;
    2) nici la un element care se adaugă la preţul efectiv plătit sau de plătit în conformitate cu dispoziţiile art.11 alin.(1) din Legea cu privire la tariful vamal.
    7.  În cazul în care containerele menţionate la art.11 alin.(1) lit.b) a doua liniuţă din Legea cu privire la tariful vamal, fac obiectul unor importuri repetate, la cererea declarantului, costul acestora este defalcat corespunzător, în conformitate cu principiile contabile general admise.
    8.  În sensul art.11 alin.(1) lit.c) liniuţa a patra din Legea cu privire la tariful vamal, costurile de cercetare şi schiţele preliminare de proiectare nu se includ în valoarea în vamă.
    9. Organul vamal este în drept să nu determine valoarea în vamă a mărfurilor importate pe baza metodei valorii de tranzacţie, în cazul în care, în conformitate cu procedura vizată la alineatul doi din prezentul punct, are îndoieli întemeiate că valoarea declarată nu reprezintă suma totală, plătită sau de plătit, menţionată la art.11 din Legea cu privire la tariful vamal.
    În situaţia prevăzută la alineatul unu din prezentul punct, organul vamal este în drept să solicite informaţii suplimentare în conformitate cu pct.27 alineatul cinci şi pct.29 alineatul doi din prezentul Regulament. În cazul în care aceste îndoieli persistă, înainte de a lua o decizie, organul vamal informează în scris, la cererea scrisă a declarantului, privind motivele pe care se întemeiază aceste îndoieli şi îi acordă un termen rezonabil de răspuns, dar care nu va depăşi termenul prevăzut în art.199 din Codul vamal al Republicii Moldova nr.1149-XIV din 20 iulie 2000. Decizia luată de către organul vamal este comunicată în scris persoanei interesate. Dezacordul cu privire la decizia organului vamal nu scuteşte declarantul de obligativitatea conformării la cerinţele stabilite.
    Actele şi informaţiile suplimentare pentru confirmarea valorii în vamă se vor solicita conform actelor normative, emise de către Serviciul Vamal.
    10. În sensul art.12 şi14 din Legea cu privire la tariful vamal (valoarea de tranzacţie a mărfurilor identice), valoarea în vamă se determină prin corelare cu valoarea de tranzacţie a unor mărfuri identice vîndute în aceleaşi condiţii comerciale şi aproximativ în aceleaşi cantităţi cu a mărfurilor de evaluat. În absenţa unei astfel de vînzări, valoarea în vamă se determină prin corelare cu valoarea de tranzacţie a mărfurilor identice vîndute în condiţii comerciale diferite şi/sau în cantităţi diferite, ajustate la diferenţele ce pot rezulta din condiţiile comerciale şi/sau cantităţi, cu condiţia ca aceste ajustări să se poată face pe baza elementelor probatorii care stabilesc în mod clar temeinicia şi exactitatea ajustării.
    În cazul în care cheltuielile prevăzute la art.11 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la tariful vamal se includ în valoarea de tranzacţie, această valoare este ajustată la diferenţele semnificative care pot exista între cheltuielile aferente, pe de o parte, mărfurilor de evaluat şi, pe de altă parte, mărfurilor identice în cauză care provin din diferenţele de distanţă şi moduri de transport diferite.
    În sensul prezentului punct, „valoarea de tranzacţie a mărfurilor identice importate” reprezintă o valoare în vamă stabilită anterior în conformitate cu art.11 din Legea cu privire la tariful vamal, ajustată în conformitate cu alineatele unu şi doi din prezentul punct.
    11. La aplicarea art.13 şi 14 din Legea cu privire la tariful vamal (valoarea de tranzacţie a mărfurilor similare), valoarea în vamă se determină prin corelare cu valoarea de tranzacţie a unor mărfuri similare în cadrul unei vînzări în aceleaşi condiţii comerciale şi aproximativ în aceleaşi cantităţi egale ca în cazul mărfurilor supuse evaluării. Cînd nu se identifică o astfel de vînzare, se aplică valoarea tranzacţiei cu mărfuri similare vîndute în alte condiţii comerciale şi/sau în cantităţi diferite, ajustată pentru a reflecta diferenţele ce pot rezulta din condiţiile comerciale şi/sau cantităţi, cu condiţia ca această ajustare să se poată face pe baza elementelor probatorii care stabilesc în mod clar temeinicia şi exactitatea ajustării.
    În cazul în care cheltuielile prevăzute art.11 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la tariful vamal se includ în valoarea de tranzacţie, această valoare se ajustează la diferenţele semnificative care pot exista între cheltuielile aferente, pe de o parte, mărfurilor de evaluat şi, pe de alte parte, mărfurilor similare în cauză, care rezultă din diferenţele de distanţă şi moduri de transport diferite.
    În sensul prezentului punct, „valoarea de tranzacţie a mărfurilor similare importate” reprezintă o valoare în vamă stabilită anterior în conformitate cu art.11 din Legea cu privire la tariful vamal, ajustată în conformitate cu alineatele unu şi doi din prezentul punct.
    12. La aplicarea art.15 din Legea cu privire la tariful vamal determinarea valorii în vamă a mărfurilor are la bază preţul unitar de vînzare pe teritoriul Republicii Moldova, care este stabilit potrivit cerinţelor prevăzute la acelaşi articol.
În sensul art.15 din Legea cu privire la tariful vamal, preţul unitar cu care se vînd mărfurile importate în cea mai mare cantitate totală reprezintă preţul cu care se vinde cel mai mare număr de unităţi de produse către persoane care nu sînt în relaţii de interdependenţă cu persoanele de la care cumpără mărfurile în cauză, la primul nivel comercial după import la care se efectuează astfel de vînzări.
    În sensul art.15 alin.(2) din Legea cu privire la tariful vamal, „data cea mai apropiată” reprezintă data la care se efectuează vînzări de mărfuri importate sau de mărfuri identice sau similare importate într-o cantitate suficientă pentru a stabili preţul unitar.
II. Dispoziţii cu privire la redevenţe şi drepturi
de licenţă
    13. În sensul art.11 alin.(1) lit.d) din Legea cu privire la tariful vamal, redevenţele şi taxa de licenţă reprezintă, în special plata pentru utilizarea drepturilor legate de:
    a) producerea de mărfuri importate (brevete, desene, modele şi tehnologii de fabricaţie etc.); sau
    b) vînzarea la export a mărfurilor importate (mărci de comerţ sau de fabrică, modele înregistrate etc.); sau
    c) utilizarea sau revînzarea mărfurilor importate (drepturi de autor, procedee de fabricaţie incorporate inseparabil în mărfurile importate etc.).
    La stabilirea valorii în vamă a mărfurilor importate în conformitate cu art.11 alin.(1) lit.d) din Legea cu privire la tariful vamal se adaugă redevenţele sau taxa de licenţă la preţul efectiv plătit sau de plătit numai dacă această plată:
    a) este legată de mărfurile supuse evaluării; şi
    b) constituie o condiţie a vînzării acestor mărfuri.
    14. În cazul în care mărfurile importate constituie numai un element sau o componentă a mărfurilor produse în Republica Moldova, se aplică o ajustare a preţului efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate numai dacă redevenţele sau taxa de licenţă se referă la aceste mărfuri.
    În cazul în care mărfurile se importă în stare neasamblată sau înainte de revînzare sînt supuse doar unor operaţiuni simple, precum diluarea sau ambalarea, acest lucru nu împiedică redevenţele sau taxa de licenţă să fie considerate ca referindu-se la mărfurile importate.
    În cazul în care redevenţele sau taxa de licenţă se referă parţial la mărfurile importate şi parţial la alte elemente sau componente adăugate mărfurilor după import sau de prestări sau servicii ulterioare importului, defalcarea corespunzătoare se face numai în baza datelor obiective şi cuantificabile, în conformitate cu nota interpretativă aferentă art.11 alin.(2) menţionată în anexa nr.4 la Legea cu privire la tariful vamal.
    15. Redevenţele sau taxa de licenţă care se referă la dreptul de utilizare a unei mărci de fabrică sau de comerţ se adaugă la preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate doar în cazul în care:
    1) redevenţa sau taxa de licenţă se referă la mărfuri care se revînd în aceeaşi stare sau care se supun numai unor operaţiuni simple după import; şi
    2) mărfurile se comercializează sub marca, aplicată înainte sau după import, pentru care se plăteşte o redevenţă sau taxa de licenţă; şi
    3) cumpărătorul nu are libertatea de a-şi procura aceste mărfuri de la alţi furnizori care nu sînt în relaţii de interdependenţă cu vînzătorul.
    16.  În cazul în care cumpărătorul achită redevenţe sau taxa de licenţă către un terţ, condiţiile menţionate la pct.13 alineatul doi din prezentul Regulament se consideră îndeplinite dacă vînzătorul sau o persoană interdependentă de acesta îi cere cumpărătorului să efectueze această plată.
    17. În cazul în care, potrivit clauzelor contractuale, modalitatea de calculare a valorii unei redevenţe sau a unei taxe de licenţă se raportează la preţul mărfurilor importate, se prezumă faptul că plata acestei redevenţe sau taxe de licenţă se referă la mărfurile de evaluat, dacă nu se dovedeşte altfel.
    În cazul în care valoarea unei redevenţe sau a unei taxe de licenţă în sensul art.11 alin.(1) lit.d) din Legea cu privire la tariful vamal, se calculează independent de preţul mărfurilor importate, plata redevenţelor sau taxei de licenţă, de asemenea, se referă la mărfurile de evaluat.
    18.  În sensul art.11 alin.(1) lit.d) din Legea cu privire la tariful vamal, nu se ia în considerare ţara de reşedinţă a beneficiarului plăţii redevenţei sau taxei de licenţă.
    19.  În cazul în care mărfurile sînt achiziţionate de la o persoană, iar redevenţa sau taxa de licenţă este plătită unei alte persoane, plata respectivelor se consideră o condiţie a vînzării mărfurilor. Aceste prevederi sînt specifice şi într-un grup multinaţional cînd vînzătorul sau o persoană asociată acestuia solicită cumpărătorului să efectueze respectiva plată atunci cînd mărfurile sînt achiziţionate de la un membru al grupului, iar redevenţa trebuie plătită unui alt membru al aceluiaşi grup. În mod similar, aceeaşi regulă se aplică şi atunci cînd vînzătorul este beneficiarul unei licenţe a destinatarului redevenţei, iar acesta din urmă controlează condiţiile de vînzare.
    20.  În cazul în care contractul de vînzare-cumpărare nu prevede în mod explicit obligaţia de a plăti redevenţele şi taxa de licenţă, plata este considerată o condiţie implicită a vînzării, dacă cumpărătorul nu este în drept să cumpere mărfurile de la vînzător, iar vînzătorul nu este în drept să vîndă mărfurile fără plata redevenţelor şi taxei de licenţă de către cumpărător titularului licenţei.
    21.  În cazul în care, potrivit art.11 alin.(1) lit.d) din Legea cu privire la tariful vamal şi prevederilor prezentului capitol redevenţele sau taxa de licenţă se includ în valoarea în vamă şi la momentul vămuirii pot fi identificate, aceste plăţi se declară concomitent cu alte elemente constitutive ale valorii în vamă.
    În caz dacă, potrivit art.11 alin.(1) lit.d) din Legea cu privire la tariful vamal şi prevederilor prezentului capitol redevenţele sau taxa de licenţă urmează să fie incluse în valoarea în vamă, însă la momentul vămuirii potrivit clauzelor contractuale acestea nu pot fi stabilite, declarantul este în drept să declare o valoare în vamă provizorie.
    În situaţia prevăzută la alineatul doi din prezentul punct, determinarea definitivă a valorii în vamă se amînă şi mărfurile sînt plasate în liberă circulaţie cu condiţia că declarantul:
    a) se obligă, în baza Declaraţiei-angajament, completată potrivit anexei nr.1 la prezentul Regulament şi acceptată de către organul vamal, cu anexarea tuturor actelor relevante, să declare drepturile de import aferente valorii redevenţelor sau taxei de licenţă imediat, dar nu mai tîrziu de 5 zile lucrătoare din data efectuării de facto a plăţii respective; şi
    b) constituie o garanţie suficientă care va acoperi drepturile de import calculate din valoarea estimativă a redevenţelor sau taxei de licenţă, reieşind din condiţiile contractuale.
    Declararea şi achitarea drepturilor de import aferente valorii redevenţelor sau taxei de licenţă stabilite cu caracter definitiv se efectuează la cererea scrisă a declarantului prin întocmirea de către organul vamal a deciziei de regularizare.
    Pentru întocmirea deciziei de regularizare şi asigurarea repartizării valorii redevenţei sau taxei de licenţă conform articolelor din declaraţia vamală respectivă, declarantul este obligat să pună la dispoziţia organului vamal toate elementele constitutive privitor la denumirea, cantitatea, unitatea de măsură, numărul de referinţă a declaraţiei vamale în detaliu sau în temeiul art.36 din Codul vamal este în drept să declare şi să achite drepturile de import pe baza clasificării tarifare a mărfurilor pentru care se percepe cea mai mare taxă vamală.
    Neachitarea drepturilor de import aferente valorii redevenţelor sau taxei de licenţă în termenul stabilit în alineatul trei lit.a) se sancţionează potrivit Secţiunii a 39-a din Codul vamal. În acest caz organul vamal procedează la executarea garanţiei.
III. Dispoziţii referitoare la locul de introducere
pe teritoriul vamal al Republicii Moldova
    22.  În sensul art.11 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la tariful vamal, „locul de introducere” reprezintă:
    1) pentru mărfurile transportate pe cale aeriană - aeroportul de destinaţie sau primul aeroport din teritoriul Republicii Moldova, unde a aterizat avionul ce transportă mărfurile şi se efectuează descărcarea acestora;
    2) pentru mărfurile transportate pe cale ferată sau pe căi rutiere - locul unde este situat primul punct de trecere a frontierei vamale a Republicii Moldova;
    3) pentru mărfurile transportate pe cale fluvială - portul de descărcare;
    4) pentru mărfurile transportate în alte moduri - locul unde se traversează frontiera terestră a teritoriului vamal al Republicii Moldova.
IV. Dispoziţii referitoare la cheltuielile de transport
    23.  În vederea aplicării art.11 alin.(1) lit. a) din Legea cu privire la tariful vamal se ia în considerare următoarele:
    1) în cazul în care transportarea se efectuează cu diferite tipuri de transport, se iau în calcul cheltuielile pentru fiecare tip de transport;
    2) atunci cînd mărfurile sînt facturate la un preţ unic franco destinaţie, cheltuielile aferente transportului în Republica Moldova nu se deduc din acest preţ;
    3) în cazul în care transportul este gratuit sau este asigurat de către cumpărător, cheltuielile de transport pînă la locul de introducere, se calculează potrivit tarifelor prevăzute la pct.24, practicate pentru acelaşi tip de transport şi se includ în valoarea în vamă. În lipsa a astfel de informaţii tariful este calculat în baza datelor privind cheltuielile de transportare declarate anterior pentru acelaşi mod de transport, distanţă parcursă şi cantitate (volum) transportată;
    4) atunci cînd declaraţia vamală în detaliu cuprinde mai multe articole, cheltuielile pentru transportul, încărcarea, descărcarea, reîncărcarea, transbordarea mărfurilor se repartizează direct proporţional la greutatea brută a mărfii;
    5) cheltuielile pentru asigurarea mărfurilor se repartizează direct proporţional la valoarea acestora.
    24. Organul administraţiei publice centrale în domeniul transportului şi/sau instituţiile specializate în domeniu prezintă semestrial Serviciului Vamal tarifele existente aplicate pentru diverse moduri de transport.
    25.  Costurile poştale achitate pînă la locul de destinaţie pentru mărfurile expediate prin poştă se includ în totalitate în valoarea în vamă a acestor mărfuri, cu excepţia costurilor poştale suplimentare percepute în Republica Moldova.
V. Dispoziţii privind cursul de schimb
    26.  În cazul în care pentru stabilirea valorii în vamă a mărfurilor importate este necesară conversia dintr-o valută străină, potrivit art.127 din Codul vamal se aplică cursul oficial al leului moldovenesc stabilit de Banca Naţională a Moldovei la data apariţiei obligaţiei vamale.
VI. Declararea elementelor şi documentele
care urmează a fi prezentate

    27. Pentru declararea valorii în vamă stabilită potrivit art.11 din Legea cu privire la tariful vamal, declarantul întocmeşte şi prezintă o declaraţie pentru valoarea în vamă pe un formular D.V.1, potrivit modelului din anexa nr.2 la prezentul Regulament. În cazul în care, declaraţia vamală în detaliu conţine mai mult de trei articole, formularul D.V.1 este însoţit de una sau mai multe file complementare.
    Se cere în mod special ca declaraţia pentru valoarea în vamă prevăzută la alineatul unu din prezentul punct să fie întocmită de către declarant sau reprezentantul acestuia care deţin toate elementele relevante. Completarea formularului D.V.1 se efectuează potrivit Instrucţiunii privind completarea declaraţiei pentru valoarea în vamă, conform anexei nr.3 la prezentul Regulament.
    Declaraţia pentru valoarea în vamă se depune la organul vamal de către persoana menţionată la alineatul doi din prezentul punct, pe propria responsabilitate, concomitent cu declaraţia vamală în detaliu.
    În cazul în care, valoarea în vamă a mărfurilor se stabileşte în conformitate cu articolele 12-17 din Legea cu privire la tariful vamal, persoana prevăzută la alineatul doi din prezentul punct declară valoarea în vamă în declaraţia vamală în detaliu şi furnizează organului vamal informaţiile relevante în acest sens.
    Depunerea la organul vamal a declaraţiei de valoare în conformitate cu alineatul unu din prezentul punct, este echivalentă cu angajarea responsabilităţii persoanei menţionate la alineatul doi, în legătură cu:
    a) exactitatea şi integralitatea elementelor înscrise în declaraţie; şi
    b) autenticitatea documentelor prezentate în susţinerea acestor elemente; şi
    c) furnizarea oricăror informaţii sau documente suplimentare necesare pentru stabilirea valorii în vamă a mărfurilor.
    28. Cu excepţia cazurilor în care acest lucru este indispensabil pentru perceperea corectă a drepturilor de import, declaraţia prevăzută la pct.27 alineatul unu din prezentul Regulamnet nu se va depune:
    a) în cazul în care valoarea în vamă a mărfurilor importate în cadrul unei tranzacţii nu depăşeşte echivalentul sumei de 5000 euro, cu condiţia ca acestea să nu reprezinte tranzacţii fracţionate sau multiple de la acelaşi expeditor pentru acelaşi destinatar;
    b) în cazul plasării mărfurilor sub anumite destinaţii vamale exonerate/suspendate de plata drepturilor de import, cu excepţia taxei pentru proceduri vamale;
    c) în cazul introducerii mărfurilor de către persoanele fizice;
    d) în cazul în care declarantul deţine statut de agent economic autorizat (AEO).
    În cazul importurilor de mărfuri de acelaşi tip furnizate de acelaşi vînzător către acelaşi cumpărător în aceleaşi condiţii comerciale, organul vamal este în drept să nu solicite declaraţia de valoare D.V.1 pentru fiecare tranzacţie de import. Aceasta se depune ori de cîte ori se modifică împrejurările tranzacţiei.
    În cazul în care se constată că nu sînt respectate condiţiile prevăzute la alineatul unu şi doi din prezentul punct şi/sau organul vamal a identificat riscul privind inexactitatea valorii declarate, acesta este în drept să solicite declarantului completarea şi prezentarea unui formular D.V.1.
    29. Pentru confirmarea valorii în vamă a mărfurilor importate, declarantul prezintă acte potrivit prevederilor pct.291 din Regulamentul de aplicare a destinaţiilor vamale prevăzute de Codul vamal al Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1140 din 2 noiembrie 2005.
    În cazul în care organul vamal constată neconcordanţe sau nereguli între datele care se conţin în actele prezentate de declarant şi/sau dacă Sistemul Informaţional Integrat Vamal identifică criteriul de selectivitate în baza procesului de administrare a riscurilor, în temeiul prevederilor art.7 alin.(2) din Legea cu privire la tariful vamal şi pct.292 din Regulamentul de aplicare a destinaţiilor vamale prevăzute de Codul vamal al Republicii Moldova, organul vamal este în drept să solicite declarantului date şi informaţii suplimentare, în funcţie de specificul tranzacţiei.
    Declarantul, din proprie iniţiativă, este în drept să prezinte şi alte acte, în scopul confirmării valorii în vamă anunţate.
    30.  Cu excepţia cazurilor cînd nu se depune Declaraţia de valoare D.V.1, conform prevederilor pct.28 din prezentul Regulament, un exemplar al D.V.1, ataşat la declaraţia vamală în detaliu, se păstrează de către organul vamal.
VII. Procedura de control a valorii în vamă
    31.  Verificarea corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfurilor importate este efectuată în baza evaluării de către organul vamal a riscurilor determinate/potenţiale în cadrul perfectării tranzacţiilor de import a mărfurilor.
    32.  La determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate în baza valorii tranzacţiei, valoarea în vamă a bunurilor corespunde cu valoarea de tranzacţie, care este egală cu preţul plătit sau de plătit pentru mărfurile importate, ajustată la valoarea elementelor prevăzute la art.11 alin.(1) din Legea cu privire la tariful, în cazul în care nu au fost incluse anterior în valoarea mărfii.
    În cazul în care valoarea în vamă declarată este stabilită conform metodei valorii tranzacţiei, organul vamal verifică declaraţia vamală şi documentele de însoţire prezentate, pentru a se asigura că:
    a) la prezentarea D.V.1 datele din ultima corespund datelor din declaraţia vamală în detaliu şi datelor din actele comerciale şi de transport;
    b) valoarea declarată a tranzacţiei, în baza datelor din documentele prezentate sînt corecte, complete;
    c) cele declarate sînt descrise în detaliu şi fără echivoc, fiind prezentate suficiente date care specifică marca comercială, în cazul existenţei acesteia;
    d) datele din actele prezentate nu conţin date contradictorii;
    e) valoarea în vamă a mărfurilor declarate este similară cu cea a altor importatori care au declarat mărfuri identice sau similare în baza valorii de tranzacţie;
    f) sînt prezentate organului vamal toate documentele de transport a mărfurilor şi aceste documente îndeplinesc toate condiţiile de livrare, inclusiv plăţile legate de manipulare, transportare, transbordare, depozitare, în funcţie de condiţiile de livrare şi costurile lor;
    g) în conformitate cu grupele C şi D din condiţiile de livrare stabilite de Camera Internaţională de Comerţ conform normelor INCOTERMS, preţul plătit sau de plătit a mărfurilor de evaluat include costul de transportare, inclusiv cheltuielile aferente transportării;
    h) s-au indicat toate costurile suportate de către cumpărător conform art.11 alin.(1) din Legea cu privire la tariful vamal, drept elemente de inclus în valoarea în vamă;
    i) mărfurile pot fi obiectul unor comisioane sau taxe de redevenţă şi de licenţe;
    j) mărfurile de evaluat, înainte de prezentarea acestora pentru plasarea în liberă circulaţie nu au fost revîndute şi dacă valoarea tranzacţiei declarate nu este mai mică decît valoarea mărfurilor aferentă vînzării precedente;
    k) valoarea declarată pentru mărfurile destinate punerii în liberă circulaţie, care au fost plasate anterior într-un regim vamal suspensiv sau păstrate în depozitele din zonele economice libere este reală şi nu este mai mică decît valoarea facturată declarată în regimul vamal iniţial cu includerea tuturor elementelor constitutive ale valorii în vamă (cu excepţia cazurilor în care preţul a fost influenţat de uzura fizică şi/sau învechire morală);
    l) mărfurile de evaluat nu fac parte din cadrul unor livrări gratis: donaţii, cadouri, mostre;
    m) nu există restricţii în privinţa drepturilor cumpărătorului asupra mărfii evaluate, cu excepţia restricţiilor admise de art.11 alin.(4) lit.a) din Legea cu privire la tariful vamal;
    n) vînzarea mărfii şi valoarea tranzacţiei nu depind de respectarea unor condiţii sau prestaţii a căror valoare nu poate fi determinată, cu referire la mărfurile de evaluat;
    o) participanţii la tranzacţie nu sînt persoane interdependente, cu excepţia cazurilor cînd interdependenţa lor nu influenţează valoarea tranzacţiei;
    p) alţi factori de risc stabiliţi în funcţie de natura şi specificul tranzacţiei.
    33. În cazul în care valoarea în vamă este declarată prin aplicarea articolelor 12 - 17 din Legea cu privire la tariful vamal, organul vamal verifică declaraţia vamală şi actele/informaţiile prezentate de către declarant în acest sens pentru a se asigura de corectitudinea determinării valorii în vamă şi aplicării metodei alese în corespundere cu dispoziţiile caracteristice acesteia.
    Dacă valoarea în vamă declarată corespunde dispoziţiilor de aplicare a metodei alese de către declarant, organul vamal acceptă valoarea şi metoda declarată.
Atunci cînd valoarea în vamă determinată de către declarant nu corespunde dispoziţiilor de aplicare a metodei alese, organul vamal acţionează potrivit procedurii vizate la pct.34 alineatul doi din prezentul Regulament.
    34. În situaţia în care sînt îndeplinite prevederile de aplicare a metodei de tranzacţie potrivit art.11 din Legea cu privire la tariful vamal, precum şi nu se stabileşte cel puţin unul din factorii de risc specificaţi la pct.32 alineatul doi din prezentul Regulament, totodată nu se constată discrepanţe considerabile prin compararea mărfurilor identice sau similare anterior importate cu cele de evaluat, organul vamal acceptă metoda de tranzacţie.
    În cazul nerespectării dispoziţiilor alineatului unu sau în situaţia vizată la pct.33 alineatul trei din prezentul Regulament, metoda de tranzacţie nu poate fi acceptată şi organul vamal informează declarantul, prin înmînarea actului de inspecţie despre:
    a) necesitatea prezentării actelor/informaţiilor suplimentare pentru confirmarea valorii în vamă în termenul ce nu va depăşi prevederile art.199 din Codul vamal; sau
    b) dreptul de a declara valoarea în vamă a mărfurilor prin aplicarea metodelor prevăzute de articolelor 12-17 din Legea cu privire la tariful vamal cu dreptul de a plasa mărfurile în liberă circulaţie; sau
    c) dreptul de constituire de către declarant a unei garanţii suficiente cu dreptul de a plasa mărfurile în liberă circulaţie.
    35.  În cazul în care declarantul prezintă informaţiile şi/sau actele suplimentare şi urmare a examinării acestora suspiciunile privind veridicitatea valorii în vamă declarate sînt înlăturate, organul vamal acceptă această valoare.
    36. Atunci cînd declarantul furnizează actele şi/sau informaţiile suplimentare, dar în urma examinării acestora suspiciunile privind veridicitatea valorii în vamă declarate nu sînt înlăturate şi/sau persistă factori de risc potenţial (discrepanţe considerabile stabilite prin compararea valorii mărfurilor de evaluat cu valoarea mărfurilor identice sau similare perfectate) sau declarantul nu prezintă în termenul stabilit acte şi/sau informaţii suplimentare, organul vamal informează declarantul prin înmînarea actului de inspecţie, despre:
    a) dreptul de a declara valoarea în vamă a mărfurilor prin aplicarea consecutivă a metodelor prevăzute de articolelor12-17 din Legea cu privire la tariful vamal; sau
    b) obligaţia de constituire de către declarant a unei garanţii suficiente în mărimea stabilită de către organul vamal.
    În sensul alineatului unu din prezentul punct declarantul este informat de către organul vamal în termen de cel mult o zi lucrătoare din momentul prezentării actelor şi/sau informaţiilor suplimentare, dar cu cel puţin o zi înainte de expirarea termenului prevăzut de art.199 din Codul vamal, iar în cazul neprezentării actelor - imediat la expirarea termenului stabilit pentru prezentarea acestora.
    37. În cazurile specificate la pct.36 din prezentul Regulament, mărfurile se plasează în liberă circulaţie, după cum urmează:
    a) pentru pct.36 alineatul unu lit.a) - efectuarea modificărilor de către declarant în declaraţia vamală în detaliu cu aplicarea altei metode de evaluare vamală acceptată de către organul vamal şi achitarea drepturilor de import; sau
    b) pentru pct.36 alineatul unu lit.b) – constituirea de către declarant a unei garanţii suficiente.
    38. Potrivit art.172 alin.(4) din Legea cu privire la tariful vamal, garanţia suficientă reprezintă diferenţa dintre drepturile de import calculate pe baza valorii în vamă a mărfii, determinată de autoritatea vamală cu titlu provizoriu, şi drepturile de import calculate pe baza valorii în vamă declarate de declarant.
    39. Garanţia suficientă se depune pînă la acordarea liberului de vamă, în una din formele prevăzute la art.172 alin.(3) din Legea cu privire la tariful vamal.
    40. În cazul prevăzut la pct.37 lit.b) din prezentul Regulament, drepturile de import calculate pe baza valorii anunţate de declarant se transferă la bugetul de stat, garanţia oferită printr-un depozit bănesc se transferă în contul trezorerial de garanţii, iar garanţia bancară sau garanţia brokerului vamal se perfectează în biroul vamal în care se efectuează formalităţile vamale de import înainte de acordarea liberului de vamă.
    41. Garanţia constituită printr-un depozit bănesc se transferă la rechizitele bancare stabilite de către Ministerul Finanţelor.
    42. În cazul în care declarantul dispune constituirea garanţiei suficiente printr-o garanţie bancară sau garanţia brokerului vamal, aceasta se prezintă în original şi se anexează la declaraţia vamală de import a mărfurilor.
    43. Garanţia brokerului vamal este asigurată prin depunerea unui depozit bănesc potrivit prevederilor pct.41 din prezentul Regulament sau printr-o scrisoare de garanţie constituită din contul garanţiei globale prevăzută de art.163 alin.(2) lit.c) din Codul vamal.
    44.  Garanţia bancară sau garanţia brokerului vamal urmează să conţină următoarele elemente obligatorii:
    a) denumirea, codul fiscal şi adresa juridică a garantului;
    b) numărul şi data garanţiei bancare globale, în cazul în care garanţia se constituie de către brokerul vamal din contul garanţiei globale; 
    c) denumirea, codul fiscal şi adresa ordonatorului;
    d) denumirea, codul fiscal şi adresa beneficiarului;
    e) termenul de valabilitate a garanţiei;
    f) numărul de înregistrare a declaraţiei vamale de import a mărfurilor pentru care se constituie garanţia;
    g) suma drepturilor de import garantată în lei moldoveneşti;
    h) conturile bancare de pe care se percepe incontestabil suma garantată pentru achitarea drepturilor de import;
    i) faptul irevocabilităţii garanţiei depuse.
    45. În cazul în care garanţia bancară nu înserează numărul de înregistrare a declaraţiei vamale de import pentru care se constituie, concomitent cu prezentarea acesteia, declarantul prezintă o notificare prin care va preciza numărul declaraţiei respective.
    46. Garanţia bancară sau garanţia brokerului vamal este recepţionată în original de funcționarul vamal responsabil pentru perfectare, iar pe copia declarantului se înscrie „original recepţionat şi anexat la declaraţia vamală nr.___din ____”, cu aplicarea semnăturii şi ştampilei personale.
    [Pct.46 modificat prin HG709 din 18.07.18, MO267-275/20.07.18 art.748; în vigoare 20.07.18]
    47. Pentru constituirea garanţiei suficiente, organul vamal stabileşte o valoare provizorie prin utilizarea informaţiilor pe care le deţine la momentul evaluării vamale (de exemplu, datele privind preţurile mărfurilor identice sau similare a căror perfectare vamală a efectuat-o anterior, preţurile de realizare a mărfii în ţara de import, informaţii oferite de către organul vamal din ţara de export în baza acordurilor de cooperare internaţională, preţurile mărfurilor din circuitul comerţului extern, ofertele de preţuri ale producătorilor, inclusiv cele plasate pe paginile oficiale de Internet, alte oferte de preţuri existente pe Internet, cataloage ce conţin descrierea detaliată a mărfurilor, cotaţiile bursiere, datele privind nivelurile admisibile ale comisioanelor, reducerilor, beneficiilor, tarifelor de transportare, concluziile experţilor etc.).
    48. După plasarea în liberă circulaţie a mărfurilor pentru care s-a constituit o garanţie, stabilirea valorii în vamă cu caracter definitiv se efectuează după examinarea actelor aferente tranzacţiei de import şi/sau prezentate suplimentar la cererea organului vamal, sau prezentate de către declarant din propria iniţiativă. În cazul în care informaţia conţinută în actele prezentate nu atestă valoarea reală a mărfurilor, pentru stabilirea valorii în vamă cu caracter definitiv organul vamal întreprinde acţiuni de control prin audit postvămuire şi/sau solicitare administrativă către autoritatea vamală a ţării de expediţie privind verificarea exactităţii valorii de export. Organul vamal va efectua procedura stabilirii valorii în vamă cu caracter definitiv în termenul de valabilitate al garanţiei, stabilit potrivit art.172 din Legea cu privire la tariful vamal.
    49. În cazul în care, în urma întreprinderii acţiunilor vizate la pct.48 din prezentul Regulament valoarea în vamă declarată se demonstrează, organul vamal stabileşte valoarea în vamă cu caracter definitiv care corespunde valorii declarate.
    În situaţia prevăzută la alineatul unu din prezentul punct organul vamal informează declarantul prin actul de inspecţie, în termen de trei zile lucrătoare de la luarea deciziei, despre faptul confirmării valorii declarate şi despre dispunerea restituirii garanţiei constituite.
    În situaţia în care garanţia suficientă s-a constituit prin garanţie bancară sau garanţia brokerului vamal, originalul garanţiei se returnează declarantului. Pe copia de pe scrisoarea de garanţie se înscrie „originalul restituit declarantului” şi se autentifică de declarant, după care copia se anexează la declaraţia vamală în detaliu.
    În situaţia în care, garanţia suficientă s-a constituit printr-un depozit bănesc, declarantul este în drept să solicite restituirea mijloacelor băneşti în contul viitoarelor obligaţii faţă de bugetul public naţional sau la contul bancar al acestuia.
    50. În cazul în care, în urma întreprinderii acţiunilor vizate la pct.48 din prezentul Regulament, valoarea în vamă declarată nu se demonstrează, organul vamal stabileşte valoarea în vamă cu caracter definitiv în baza informaţiilor deţinute.
    În situaţia prevăzută la alineatul unu din prezentul punct, organul vamal întocmeşte decizia de regularizare potrivit prevederilor art.12713 din Codul vamal, cu încasarea în totalitate ori în parte a garanţiei suficiente constituite.
VIII. Dispoziţii de aplicare a metodei de rezervă
    51. Stabilirea valorii în vamă prin metoda de rezervă se bazează pe principiile de determinare a valorii în vamă aplicate metodelor prevăzute la articolele 11–16 din Legea cu privire la tariful vamal, dar cu o flexibilitate rezonabilă în aplicare, în sensul notelor interpretative la art.17 la această lege, cu respectarea succesiunii de aplicare a metodelor de evaluare în vamă, stabilită de art.10 din Legea cu privire la tariful vamal.
    52. Valoarea în vamă determinată prin aplicarea metodei de rezervă se bazează, cu prioritate, pe valorile în vamă a mărfurilor identice sau similare cu aplicarea unei flexibilităţi rezonabile în acest sens, potrivit cerinţelor art.17 din Legea cu privire la tariful vamal. Pentru selectarea mărfurilor identice sau similare, ca bază prioritar se iau în considerare tranzacţiile pentru care valoarea în vamă a fost acceptată în baza valorii de tranzacţie.
    53. În cazul în care organul vamal identifică valori pentru marfă identică sau similară cu cea de evaluat prin aplicarea metodei de rezervă, pentru stabilirea valorii în vamă şi în scopul evitării valorilor fictive sau arbitrare, aceasta se ajustează în funcţie de nivelul comercial sau cantitate, conform notelor interpretative la articolele 12 şi 13 din anexa nr.4 la Legea cu privire la tariful vamal.
    54. La determinarea valorii în vamă prin metoda de rezervă drept bază de evaluare se vor utiliza informaţii autentice, specificate la pct.47 din prezentul Regulament, care nu contravin prevederilor art.17 alin.(3) din Legea cu privire la tariful vamal.
    55. În cazul în care valoarea în vamă a mijloacelor de transport folosite nu poate fi determinată prin aplicarea consecutivă a metodelor de determinare a valorii în vamă, specificate la art.11–16 din Legea cu privire la tariful vamal, acestea sînt evaluate în baza valorii de rezervă. În acest scop, organul vamal utilizează informaţiile disponibile la momentul evaluării. În funcţie de caracteristicile determinante ale mijlocului de transport evaluat, valoarea acestuia se ajustează în funcţie de model, marcă, de starea tehnică, gradul de uzură, şi anume: anul fabricării, kilometrajul, parcursul, dotarea mijlocului de transport, antrenarea anterioară în accident rutier, inundarea sau orice alte deteriorări prezente la momentul introducerii.
    La determinarea valorii în vamă a utilajelor folosite prin aplicarea metodei de rezervă, organul vamal va evalua marfa în funcţie de marcă, model, anul fabricării, gradul uzurii (starea tehnică), cheltuielile de demontare, ambalare, condiţiile de livrare, modul de transportate.
    Declarantul din iniţiativă proprie poate prezenta organului vamal şi alte acte pentru stabilirea valorii în vamă a mijloacelor de transport şi a utilajelor folosite.
IX. Particularităţi referitoare la verificarea corectitudinii
determinării valorii în vamă în cadrul procedurii vămuirii
electronice a mărfurilor la import
    56.  În cadrul procedurii vămuirii electronice a mărfurilor la import, în vederea asigurării verificării corectitudinii determinării valorii în vamă, se respectă procedura din prezentul Regulament, cu prezentarea către organul vamal a tuturor documentelor necesare pentru confirmarea valorii în vamă în format electronic cu aplicarea semnăturii digitale atît de către declarant, cît şi de către funcționarul vamal, corespunzător Legii nr.91 din 29 mai 2014 privind semnătura electronică şi documentul electronic şi Hotărîrii Guvernului nr.904 din 13 noiembrie 2013 „Cu privire la procedurile de vămuire electronică a mărfurilor”.
    [Pct.56 modificat prin HG709 din 18.07.18, MO267-275/20.07.18 art.748; în vigoare 20.07.18]
X. Dispoziţii cu privire la reducerile comerciale
    57. Reducerea comercială, în scopul determinării valorii în vamă potrivit prevederilor art.11 din Legea cu privire la tariful vamal, se acceptă în cazul în care la momentul importului aceasta:
    1) se atribuie mărfurilor de evaluat; şi
    2) este justificată prin indicarea acesteia în factură şi contractul de vînzare-cumpărare, în cazul în care acesta a fost încheiat, cu menţionarea condiţiilor acordării.
    58.  Reducerea pentru plata anticipată se acceptă în cazul în care:
    1) corespunde nivelului general aplicabil; şi
    2) achitarea mărfurilor de evaluat, cu reflectarea reducerii este efectuată la momentul evaluării, fapt confirmat prin  prezentarea documentului bancar ce denotă această plată.
    59. Reducerea acordată după data evaluării vamale (de exemplu, la sfîrşitul trimestrului, semestrului sau anului) nu se ia în considerare în scopul determinării valorii în vamă.
XI. Dispoziţii cu privire la evaluarea mărfurilor gratuite
care însoţesc unele mărfuri achiziţionate contra plată

    60.  În cazul în care o anumită cantitate de mărfuri în surplus faţă de cantitatea comandată este expediată împreună cu mărfurile în cadrul unei tranzacţii de vînzare-cumpărare şi aceste mărfuri gratuite sînt utilizate ca „tester” în zona de comercializare, valoarea acestora este parte componentă din valoarea în vamă care este preţul plătit sau de plătit în conformitate cu art.11 din Legea cu privire la tariful vamal, dacă întrunesc concomitent următoarele condiţii:
    1)  în contractul de vînzare-cumpărare şi pe factură este specificat că mărfurile respective sînt expediate gratuit;
    2) cantitatea de mărfuri „testere” este expediată împreună cu mărfurile vîndute şi sînt utilizate exclusiv în zonele de comercializare;
    3) au aceeaşi calitate şi reputaţie, poartă aceeaşi denumire, dar sînt etichetate ca „tester - acest produs nu poate fi vîndut”.
    Proporţia dintre cantitatea mărfurilor vîndute şi a celor gratuite nu trebuie să depăşească 15%.

    anexa nr.1
    [Anexa nr.1 modificată prin HG709 din 18.07.18, MO267-275/20.07.18 art.748; în vigoare 20.07.18]

    anexa nr.2

    anexa nr.3
    [Anexa nr.3 modificată prin HG709 din 18.07.18, MO267-275/20.07.18 art.748; în vigoare 20.07.18]

Anexa nr.2
la Hotărîrea Guvernului nr. 974
din 15 august 2016


LISTA
hotărîrilor de Guvern care se abrogă
    1. Hotărîrea Guvernului nr.600 din 14 mai 2002 „Cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.66-68, art.697).
    2. Punctul 2 din modificările şi completările ce se operează în unele hotărîri ale Guvernului, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.929 din 13 decembrie 2012 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr.263-269, art. 1002).
    3. Hotărîrea Guvernului nr.1043 din 23 decembrie 2013 „Pentru modificarea şi completarea Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr.304-310, art. 1149).
    4. Hotărîrea Guvernului nr. 422 din 9 iunie 2014 „Pentru modificarea Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr.153-159, art. 462).