Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
    Art. I. – Legea nr. 105-XV din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorilor (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011, nr. 176–181, art. 513), cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
    1. Preambulul se completează în final cu textul „ , şi Directiva 1999/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 mai 1999 privind anumite aspecte ale vînzării de bunuri de consum şi garanţiile conexe, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 171 din 7 iulie 1999”.
    2. Articolul 1:
    la noţiunea „durată de funcţionare”, cuvîntul „specifice” se substituie cu cuvîntul „funcționale”;
    noţiunea „declarație de conformitate” va avea următorul cuprins:
    „declarație de conformitate – asigurare scrisă, bazată pe o decizie luată în urma unei evaluări, prin care producătorul sau reprezentantul său autorizat confirmă cu certitudine că produsul este conform cu cerinţele specificate;”
    noţiunea „plasare pe piaţă” se substituie cu noţiunea „punere la dispoziţie pe piaţă” cu următorul cuprins:
    „punere la dispoziţie pe piaţă – furnizare pe piaţă a unui produs pentru distribuţie, consum sau utilizare în cadrul unei activităţi comerciale în schimbul unei plăţi sau în mod gratuit;”
    la noţiunea „viciu (deficiență) ascuns”, cuvîntul „control” se substituie cu cuvîntul „verificare”;
    la noțiunea „distribuitor”, cuvintele „plasează produse pe piață” se substituie cu cuvintele „pune la dispoziție pe piață produse”;
    articolul se completează cu 4 noțiuni cu următorul cuprins:
    „cerințe declarate – orice declarații publice privind caracteristicile principale ale produselor făcute de vînzător, producător sau reprezentantul autorizat al acestuia, în special prin publicitate sau prin etichetare;
    garanţie – orice angajament asumat de vînzător, prestator sau producător faţă de consumator, fără solicitarea unor costuri suplimentare, de a restitui preţul plătit, de a repara sau de a înlocui produsul cumpărat, serviciul prestat, ori de a se ocupa de produse, servicii în orice mod, dacă acestea nu corespund condiţiilor enunţate în declaraţiile referitoare la garanţie sau în publicitatea aferentă;
    licitaţie deschisă – metodă de vînzare prin care comerciantul oferă produse sau servicii consumatorilor, care participă sau au posibilitatea de a participa în persoană la licitaţie, prin intermediul unei proceduri de licitare transparentă, concurenţială, condusă de un adjudecător şi în care ofertantul cîştigător este obligat să achiziţioneze produsele sau serviciile;
    reparaţie – în caz de neconformitate, aducere a unui produs în conformitate cu contractul de vînzare-cumpărare.”
    3. Articolul 2:
    la alineatul (1), cuvîntul „esenţiale” se substituie cu cuvîntul „principale”;
    articolul se completează cu alineatele (2¹) şi (3¹) cu următorul cuprins:
    „(2¹) Prezenta lege reglementează aspecte privind vînzarea produselor şi garanţiile asociate acestora, precum şi a produselor ce urmează a fi fabricate sau prelucrate și care sînt achiziţionate în baza unui contract de vînzare-cumpărare.”
    „(3¹) Prevederile art. 16¹, 18, 18², ale art. 18³ alin. (1) – (11) şi ale art. 18⁴ nu se aplică:
    a) produselor second-hand care sînt vîndute prin procedura licitaţiei deschise, la care consumatorul are posibilitatea să participe personal;
    b) produselor vîndute în urma confiscărilor, în cadrul procedurii de executare silită sau în baza unui alt act emis de instanţele judecătoreşti;
    c) apei şi gazelor naturale, energiei electrice şi energiei termice care nu sînt puse în vînzare în volum limitat sau în cantitate fixă. ”
    4. Articolul 7:
    la alineatul (2), cuvintele „plasate pe piață” se substituie cu cuvintele „puse la dispoziție pe piață”;
    la alineatul (3), cuvintele „plasarea pe piață” se substituie cu cuvintele „punerea la dispoziție pe piață”, iar cuvintele „obligatorii stabilite în documentele normative sau” – cu cuvintele „esențiale, prevăzute în reglementările tehnice aplicabile sau în documentele normative, ori”;
    la alineatele (4), (5), (6) și (7), cuvintele „plasarea pe piață” se substituie cu cuvintele „punerea la dispoziție pe piață”;
    la alineatele (8) și (9), cuvîntul „documentația” se substituie cu cuvîntul „documentele”.
    5. La articolul 8 litera a), cuvintele „să plaseze pe piață” se substituie cu cuvintele „să pună la dispoziție pe piață”.
    6. Articolul 12:
    la alineatul (2), cuvintele „să plaseze pe piață” se substituie cu cuvintele „să pună la dispoziție pe piață”, iar cuvîntul „negociat” – cu cuvîntul „încheiat”;
    la alineatul (4), după cuvintele „înlocuirea gratuită ori” se introduc cuvintele „reducerea corespunzătoare a prețului sau”, după cuvintele „produsului, serviciului” – cuvintele „prin rezoluțiunea contractului pentru acest produs, serviciu”, iar cuvîntul „documentația” se substituie cu cuvîntul „documentele”;
    la alineatul (5), după cuvintele „înlocuirea gratuită ori” se introduc cuvintele „reducerea corespunzătoare a prețului sau”, iar după cuvintele „produsului, serviciului” – cuvintele „prin rezoluțiunea contractului pentru acest produs, serviciu”.
    7. La articolul 13 alineatul (6) litera g), după textul „art. 18” se introduce textul „şi 18¹”.
    8. La articolul 16 litera b), cuvîntul „calitative” se substituie cu cuvîntul „principale”.
    9. Legea se completează cu articolul 16¹ cu următorul cuprins:
    „Articolul 16¹. Conformitatea produselor cu specificaţiile
                            cuprinse în contractul de vînzare-cumpărare
    (1) Vînzătorul este obligat să livreze consumatorului produse care sînt în conformitate cu contractul de vînzare-cumpărare.
    (2) Se consideră că produsele sînt în conformitate cu contractul de vînzare-cumpărare în cazul în care:
    a) corespund descrierii făcute de vînzător şi au aceleaşi calităţi ca şi produsele pe care vînzătorul le-a prezentat consumatorului ca mostră sau model;
    b) corespund scopului specific solicitat de către consumator, scop făcut cunoscut vînzătorului şi acceptat de acesta la încheierea contractului de vînzare-cumpărare;
    c) corespund scopurilor pentru care sînt utilizate în mod normal produsele de acelaşi tip;
    d) fiind de acelaşi tip, prezintă caracteristici de calitate şi performanţe normale, la care consumatorul se poate aştepta în mod rezonabil, date fiind natura produsului şi declaraţiile publice privind caracteristicile concrete ale acestuia, făcute de vînzător, de producător sau de reprezentantul autorizat al acestuia, în special prin publicitate sau prin înscriere pe eticheta produsului.
    (3) Nu se consideră a fi o neconformitate în sensul prezentului articol dacă, în momentul încheierii contractului de vînzare-cumpărare, consumatorul a cunoscut sau nu putea, în mod rezonabil, să nu cunoască această neconformitate ori dacă neconformitatea îşi are originea în materialele furnizate de consumator.
    (4) Vînzătorul nu este răspunzător de declaraţiile publice menționate la   alin. (2) lit. d), în oricare dintre următoarele situaţii, dacă demonstrează că:
    a) nu a cunoscut şi nu ar fi putut, în mod rezonabil, să cunoască declaraţia în cauză;
    b) declaraţia a fost rectificată pînă la momentul încheierii contractului de vînzare-cumpărare; sau
    c) decizia de a cumpăra produsul nu putea fi influenţată de declaraţiile publice în cauză.
    (5) Orice neconformitate care rezultă dintr-o instalare incorectă a produselor se consideră echivalentă unei neconformităţi a produselor dacă instalarea este prevăzută în contractul de vînzare-cumpărare şi produsele au fost instalate de vînzător sau pe răspunderea sa.
    (6) Prevederile alin. (5) se aplică şi în cazul în care produsul destinat a fi instalat de consumator este instalat de acesta şi instalarea incorectă este datorată unei erori în instrucţiunile de instalare.”
    10. Articolul 17:
    la alineatul (3), textul „Lista produselor, serviciilor pentru care este obligatorie stabilirea termenului de garanție se aprobă de Guvern.” se substituie cu textul: „Termenul de garanţie stabilit de producător sau vînzător pentru produsele de folosinţă îndelungată nu poate fi mai mic decît cel de garanţie legală, prevăzut la art. 18³ alin. (1).”
    alineatul (4) va avea următorul cuprins:
    „(4) În cazul în care producătorul nu a stabilit un termen de garanţie pentru produsele de folosinţă îndelungată, consumatorul beneficiază de drepturile prevăzute la art. 18 alin. (2) dacă neconformitățile au apărut în termen de 2 ani de la livrarea produsului.”
    11. Articolul 18 va avea următorul cuprins:
    „Articolul 18. Drepturile consumatorului în cazul
                           neconformităţii produsului
    (1) Vînzătorul este răspunzător faţă de consumator pentru orice neconformitate existentă la momentul cînd a fost livrat produsul.
    (2) În cazul unei neconformităţi, consumatorul are dreptul de a solicita vînzătorului să i se aducă produsul la conformitate gratuit, prin reparare sau înlocuire, conform alin. (3)–(12), ori să beneficieze de reducerea corespunzătoare a preţului sau restituirea contravalorii pentru acest produs prin rezoluţiunea contractului, în condiţiile alin. (14)–(16) şi (20).
    (3) Consumatorul are dreptul, la opţiunea sa, de a solicita vînzătorului în primul rînd repararea produsului sau înlocuirea acestuia, gratuit în fiecare caz, cu excepţia situaţiei în care măsura reparatorie respectivă este imposibilă sau disproporţionată.
    (4) Termenul „gratuit”, prevăzut la alin. (2) şi (3), se referă la toate costurile necesare aducerii produsului la conformitate, inclusiv costurile poştale, de transport, manipulare, diagnosticare, expertizare, demontare, montare, manoperă, pentru materialele utilizate şi ambalare.
    (5) O măsură reparatorie se consideră ca disproporţionată în cazul în care impune vînzătorului costuri nerezonabile în comparaţie cu cealaltă măsură reparatorie sau provoacă inconveniente consumatorului, luîndu-se în considerare:
    a) valoarea produsului, dacă nu ar fi existat neconformitatea;
    b) importanţa neconformităţii;
    c) posibilitatea realizării altei măsuri reparatorii fără vreun inconvenient semnificativ pentru consumator. Consumatorul decide asupra inconvenientelor ce le poate produce măsura reparatorie și poate solicita, la opțiunea sa, repararea sau înlocuirea produsului;
    d) apariţia în mod repetat a unei neconformităţi la produs după efectuarea deja a unei reparaţii.
    (6) O măsură reparatorie se consideră ca imposibilă dacă vînzătorul nu poate asigura produse identice pentru înlocuire sau piese de schimb pentru reparație, inclusiv în cazul lipsei utilajelor sau a tehnologiei aferente.
    (7) Orice reparaţie sau înlocuire a produselor este făcută în cadrul unei perioade de timp rezonabile, stabilite de comun acord, în scris, între vînzător şi consumator, fără niciun inconvenient semnificativ pentru consumator, luîndu-se în considerare natura produsului şi scopul pentru care consumatorul a solicitat produsul. Perioada de timp stabilită nu poate depăşi 14 zile calendaristice de la data la care consumatorul a adus la cunoştinţă vînzătorului neconformitatea produsului. Acest termen poate fi prelungit numai cu acordul consumatorului şi este stipulat în contract.
    (8) În cazul reparării produsului, în acesta se montează numai piese noi.
    (9) În cazul reţinerii produsului pentru reparare sau înlocuire, vînzătorul este obligat să elibereze consumatorului o dovadă în formă scrisă, care să conţină elementele de identificare a sa şi a produsului reţinut, precum şi termenul de soluţionare a reclamaţiei.
    (10) În cazul în care consumatorul a solicitat înlocuirea de către vînzător a produsului cu neconformitate cu un produs similar de alt model, se recalculează preţul de cumpărare.
    (11) În cazul în care, la momentul adresării consumatorului, agentul economic nu dispune de un produs similar cu cel returnat, consumatorul este în drept să ceară restituirea contravalorii produsului, iar vînzătorul este obligat să primească produsul respectiv şi să restituie suma plătită.
    (12) În cazul în care în locul reparării produsului vînzătorul livrează un produs fără neconformitate, acesta poate cere consumatorului restituirea produsului cu neconformitate potrivit regulilor privind efectele rezoluţiunii contractului.
    (13) Consumatorul nu poate solicita înlocuirea produselor în cazul produselor second-hand.
    (14) Consumatorul poate solicita o reducere corespunzătoare a preţului sau restituirea contravalorii produsului prin rezoluţiunea contractului în oricare dintre următoarele cazuri:
    a) dacă nu beneficiază de dreptul de reparaţie sau de înlocuire a produsului;
    b) dacă vînzătorul nu a efectuat măsura reparatorie într-o perioadă de 14 zile calendaristice;
    c) dacă vînzătorul, prin măsura reparatorie efectuată, a provocat un inconvenient semnificativ pentru consumator;
    d) la apariţia unei neconformităţi la produs după efectuarea deja a unei măsuri reparatorii conform alin. (3)–(12), dacă consumatorul a refuzat repararea sau înlocuirea produsului;
    e) la depistarea neconformităţii produsului în termen de 6 luni de la livrarea produsului, dacă consumatorul a refuzat repararea sau înlocuirea produsului.
    (15) Suma reducerii prețului la produsele neconforme se stabilește cu acordul ambelor părţi (vînzător și consumator).
    (16) Consumatorul nu are dreptul să solicite restituirea contravalorii produsului prin rezoluţiunea contractului dacă neconformitatea este minoră. Se consideră minoră neconformitatea care nu exercită o influenţă substanţială asupra utilizării produsului.
    (17) În cazul produselor alimentare, farmaceutice necorespunzătoare cerinţelor prescrise sau declarate, vînzătorul este obligat, la cererea şi opţiunea consumatorului, să le înlocuiască sau să restituie contravaloarea acestora.
    (18) La restituirea contravalorii se ia în calcul preţul produsului la data examinării reclamaţiei – în cazul în care preţul lui s-a majorat, şi preţul la data procurării – în cazul în care preţul lui s-a micşorat.
    (19) Vînzătorul, prestatorul au aceleaşi obligaţii pentru produsul, serviciul înlocuit ca şi pentru produsul vîndut, serviciul prestat iniţial.
    (20) Reducerea corespunzătoare a preţului sau restituirea contravalorii produsului în cadrul termenului de garanţie, în caz de deficienţe care nu sînt imputabile consumatorului, se face necondiţionat de către vînzător într-un termen de cel mult 14 zile calendaristice de la data înaintării reclamaţiei de către consumator sau în termenul stabilit în contract.
    (21) În cazul produselor electrice de uz casnic, vînzătorul este obligat, la înaintarea de către consumator a cerinţei întemeiate conform prevederilor alin. (2), să pună la dispoziţia acestuia gratuit, în termen de 3 zile, pe perioada remedierii, un produs similar, suportînd cheltuielile de transport.
    (22) În cazul depistării deficienţelor la produse constituite din elemente separate în diverse garnituri, seturi, care au termenele lor de garanţie, consumatorul are drepult să înainteze una din revendicările stipulate la alin. (2) atît în privinţa întregii garnituri, întregului set, cît şi a unor piese defectate.”
    12. Legea se completează cu articolele 18¹–18⁵ cu următorul cuprins:
    „Articolul 18¹. Drepturile consumatorului în cazul
                             neconformităţii  serviciului prestat
    (1) În cazul serviciilor, remedierea gratuită a deficienţelor apărute care nu sînt imputabile consumatorului, înlocuirea gratuită, reducerea corespunzătoare a preţului sau restituirea contravalorii se aplică la constatarea deficienţelor în timpul prestării sau recepţionării serviciului ori în cadrul termenului de garanţie și se face necondiţionat de către prestator într-un termen de cel mult 14 zile calendaristice de la data înaintării reclamaţiei de către consumator sau în termenul stabilit în contract.
    (2) Prestatorul asigură toate operaţiunile şi suportă toate cheltuielile necesare pentru remedierea deficienţelor constatate la serviciile prestate, înlocuirea produselor utilizate în cadrul serviciilor respective, inclusiv transportul, manipularea, diagnosticarea, expertizarea, demontarea, montarea şi ambalarea acestora, sau pentru restituirea contravalorii serviciilor necorespunzătoare în cadrul termenului de garanţie.
    (3) Consumatorul are dreptul să rezilieze contractul de prestare a serviciului de calitate corespunzătoare în orice moment, cu condiţia că achită prestatorului o parte din preţ, proporţională cu partea din serviciul prestat pînă la primirea de către prestator a avizului de reziliere a contractului, dacă contractul nu prevede altfel.
    Articolul 18². Acţiunea în regres
    Dacă vînzătorul este răspunzător faţă de consumator pentru neconformitatea rezultată dintr-o acţiune sau dintr-o omisiune a producătorului ori a unui agent economic din acelaşi lanţ contractual, vînzătorul are dreptul să intenteze acțiune de regres împotriva celui responsabil de neconformitate, în condiţiile legii.
    Articolul 18³. Termene
    (1) Răspunderea vînzătorului, conform prevederilor art. 18, este angajată dacă neconformitatea apare într-un termen de 2 ani, calculat de la livrarea produsului. În cazul în care producătorul a stabilit un termen de garanţie comercială mai mare decît cel de garanție legală de 2 ani, răspunderea vînzătorului, conform prevederilor art. 18, este angajată dacă neconformitatea apare în cadrul termenului de garanţie comercială oferit.
    (2) Pentru produsele a căror durată de funcţionare este mai mică de 2 ani, termenul prevăzut la alin. (1) se reduce la această durată.
    (3) În cazul produselor second-hand, consumatorul şi vînzătorul pot conveni reducerea termenului prevăzut la alin. (1), dar nu la mai puţin de 1 an de la data livrării produsului.
    (4) Consumatorul trebuie să informeze vînzătorul despre neconformitate în termen de pînă la 2 luni de la data la care a constatat-o.
    (5) Pînă la proba contrară, orice neconformitate depistată în termen de 6 luni de la livrarea produsului se prezumă că a existat la momentul livrării acestuia, cu excepţia cazurilor în care prezumţia în cauză este incompatibilă cu natura produsului sau natura neconformităţii.
    (6) La înlăturarea deficienţelor prin înlocuirea unei piese de schimb sau a unei părţi componente a produsului, pentru care sînt stabilite termene de garanţie, termenul de garanţie pentru noile piese de schimb sau  părţi componente se calculează din ziua eliberării produsului reparat către consumator.
    (7) Pentru produsele de sezon (încălţăminte, articole vestimentare, produse din blană etc.) procurate pînă la începerea sezonului respectiv, termenul de garanţie se calculează de la începutul sezonului: pentru perioada de iarnă – de la 1 octombrie, pentru perioada de vară – de la 1 aprilie.
    (8) Data achiziţionării produsului se stabileşte în baza bonului de casă sau a  oricărui alt document care confirmă achiziţionarea produsului ori în baza altor mijloace de probă (inclusiv depoziţiile martorilor) care pot permite stabilirea datei şi a locului de achiziţionare.
    (9) Perioada în decursul căreia produsul nu a fost utilizat din cauza remedierii deficienţelor prelungeşte, în mod corespunzător, termenul de garanţie. Curgerea termenului de garanție se suspendă din momentul sesizării vînzătorului pînă la aducerea produsului în stare de funcţionare corespunzătoare.
    (10) În cazul unor vicii ascunse, apărute după expirarea termenului de garanţie, termenul stabilit la art. 18 alin. (7) şi (20) curge de la data finalizării expertizei tehnice efectuate la solicitarea consumatorului de o terţă parte competentă în domeniu, abilitată în conformitate cu legea.
    (11) În cazul serviciilor de reparaţie a produselor de folosinţă îndelungată în perioada postgaranţie, termenul minim de garanţie constituie 6 luni.
    Articolul 18⁴. Garanţii
    (1) Garanţia este obligatorie din punct de vedere juridic pentru ofertant, în condiţiile stabilite în certificatul de garanţie şi în publicitatea aferentă.
    (2) Certificatul de garanţie cuprinde menţiuni cu privire la drepturile conferite prin lege consumatorului şi atestă în mod clar că aceste drepturi nu sînt afectate prin garanţia oferită.
    (3) Certificatul de garanţie precizează conţinutul garanţiei şi elementele esenţiale necesare pentru a face reclamaţii în temeiul garanţiei, în special:
    a) elementele de identificare a produsului;
    b) termenul de garanţie;
    c) domeniul teritorial al garanţiei;
    d) modalităţile de asigurare a garanţiei – reparare, înlocuire, restituire a contravalorii, condiţiile şi termenul de realizare a acestora;
    e) denumirea şi adresa garantului (ale producătorului, vînzătorului şi ale întreprinderii specializate în deservire tehnică).
    (4) Certificatul de garanţie se redactează în termeni simpli şi uşor de înţeles, în limba de stat.
    (5) Certificatul de garanţie se oferă pe suport de hîrtie sau pe orice alt suport durabil, disponibil şi accesibil consumatorului.
    (6) În cazul în care garanţia nu respectă prevederile alin. (2)–(4), valabilitatea acesteia nu este afectată, consumatorul avînd dreptul de a solicita vînzătorului îndeplinirea garanţiei, în condiţiile legii.
    (7) Clauzele contractuale sau înţelegerile încheiate între vînzător şi consumator înainte ca neconformitatea să fie cunoscută de consumator şi comunicată vînzătorului, care limitează sau înlătură, direct ori indirect, drepturile consumatorului prevăzute de prezenta lege, sînt nule de drept.
    (8) Drepturile consumatorilor prevăzute la art.18, 18¹, 18³ şi la art. 18⁴ alin. (1)–(7) sînt exercitate fără a aduce atingere altor drepturi pe care consumatorul le poate invoca conform prevederilor legale care reglementează răspunderea contractuală sau necontractuală.
    Articolul 18⁵. Modul de depunere şi soluţionare
                           a reclamaţiilor
    (1) În perioada termenului de garanţie, consumatorii depun reclamaţiile referitoare la produsele necorespunzătoare iniţial vînzătorului sau prestatorului.
    (2) Odată cu depunerea reclamaţiei, consumatorul prezintă o copie de pe bonul de casă sau o copie de pe alt document care confirmă efectuarea cumpărăturii (inclusiv certificatul de garanţie).
    (3) Dacă vînzătorul, prestatorul refuză să satisfacă reclamaţia consumatorului conform prevederilor art. 18 alin. (2) şi art. 18¹ alin. (1), ei sînt obligaţi să dovedească vina consumatorului în ceea ce priveşte deficienţele apărute la produsul vîndut, serviciul prestat prin expertiza tehnică efectuată de o terţă parte competentă în domeniu, abilitată în conformitate cu legea, într-un termen de cel mult 14 zile calendaristice de la data depunerii reclamației de către consumator. În caz contrar, ei sînt obligaţi să îndeplinească cerinţele prevăzute la art. 18 alin. (2) şi art. 18¹ alin. (1) conform opțiunii consumatorului.
    (4) În cazul refuzului de a satisface reclamaţia consumatorului prin repararea sau înlocuirea gratuită, reducerea corespunzătoare a preţului sau restituirea contravalorii pentru produsul neconform sau serviciul prestat neconform, vînzătorul, prestatorul prezintă acestuia refuzul în scris. Neprezentarea refuzului în termenul stabilit la alin. (3)  se consideră refuz tacit.
    (5) În cazul în care consumatorul nu este de acord cu rezultatele examinării reclamaţiei sau în cazul refuzului de a satisface reclamația, consumatorul are dreptul să se adreseze organelor abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor sau, conform procedurii civile, în instanţa de judecată, anexînd la petiţie copia de pe răspunsul vînzătorului sau, în cazul refuzului tacit, documentele care confirmă depunerea reclamației în adresa vînzătorului.”
    13. La articolul 19:
    alineatul (1) se completează în final cu cuvintele „ , cu efectuarea, în cazul diferenţei de preţ, a recalculului corespunzător”;
    articolul se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins:
    (4) Lista produselor nealimentare de calitate corespunzătoare ce nu pot fi înlocuite cu un produs similar este prezentată în anexa la prezenta lege.”
    14. Articolul 25:
    la alineatul (1), cuvintele „altă documentație” se substituie cu cuvintele „alte documente”;
    la alineatul (2), cuvintele „plasarea pe piață” se substituie cu cuvintele „punerea la dispoziție pe piață”;
    la alineatul (6), cuvîntul „documentația” se substituie cu cuvîntul „documentele”.
    15. Articolul 27:
    la alineatul (2), litera e) va avea următorul cuprins:
    „e) organizează activitatea Consiliului coordonator pentru protecţia consumatorilor şi supravegherea pieţei (în continuare – Consiliul coordonator), organ consultativ care întruneşte reprezentanţi desemnaţi ai autorităților administrației publice centrale, ai autorităţilor de supraveghere a pieţei, ai organului vamal, ai asociaţiilor obşteşti de consumatori şi ai asociaţiilor profesionale sectoriale;”
    la alineatul (3):
    litera g) va avea următorul cuprins:
    „g) efectuează controlul respectării prevederilor legislaţiei în domeniul protecţiei consumatorilor, controlul respectării cerințelor privind siguranța produselor nealimentare, introduse sau puse la dispoziţie pe piaţă destinate consumatorilor;”
    alineatul se completează cu litera g¹) cu următorul cuprins:
    „g¹) efectuează supravegherea pieței privind conformitatea produselor nealimentare, introduse sau puse la dispoziţie pe piaţă, cu cerinţele esenţiale aplicabile, precum și controlul conformității serviciilor prestate cu cerinţele prescrise şi/sau declarate;”
    litera h) va avea următorul cuprins:
    „h) efectuează prelevări de probe de produse nealimentare puse la dispoziţie pe piaţă pentru analize şi încercări în laboratoare acreditate;”
    la litera i), cuvintele „controlul metrologic legal, inclusiv” se exclud;
    la litera l), după textul „art. 18” se introduce textul „ ,18¹ şi 18⁵”;
    la litera q), după cuvîntul „conformității” se intoduce cuvîntul „acreditate”, iar cuvintele „plasate pe piață” se substituie cu cuvintele „puse la dispoziție pe piață”;
    la alineatul (4), cuvintele „ , precum şi Regulamentul privind modul de efectuare a activităţilor de supraveghere a pieţei” se exclud;
    la alineatul (5):
    în partea introductivă, cuvintele „Consiliul Coordonator în domeniul Protecţiei Consumatorilor” se substituie cu cuvintele „Consiliul coordonator”;
    litera f) se abrogă.
    16. La articolul 32 alineatul (1), textul „art. 18 alin. (1)” se substituie cu textul „art. 18 alin. (7) şi (20) şi art. 18¹ alin. (1)”.
    17. Legea se completează cu articolul 34¹ cu următorul cuprins:
    „Articolul 34¹
    Prezenta lege este compatibilă cu prevederile art. 1, 5–9, 11–13 și ale anexei I și parțial compatibilă cu prevederile art. 3 și ale anexei II ale Directivei 2005/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piaţa internă faţă de consumatori şi de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a directivelor 97/7/CE, 98/27/CE şi 2002/65/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 149 din 11 iunie 2005, de asemenea este compatibilă cu prevederile Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 mai 1999 privind anumite aspecte ale vînzării de bunuri de consum şi garanţiile conexe, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L171 din 7 iulie 1999.”
    18. Legea se completează cu o anexă cu următorul cuprins:


    1. Articole de bijuterie (articole din metale preţioase, cu pietre scumpe, din metale preţioase şi montate cu pietre semipreţioase şi sintetice, pietre preţioase şlefuite).
    2. Confecţii şi articole din tricot (articole de lenjerie de corp, lenjerie de pat, articole de ciorăpărie).
    3. Articole de igienă individuală (periuţe de dinţi, piepteni, agrafe, bigudiuri, pensete, aparate de ras manuale sau electrice şi alte articole destinate îngrijirii corpului).
    4. Articole de parfumerie şi cosmetică.
    5. Mărfuri textile (ţesături din bumbac şi tip bumbac, in şi tip in, lînă şi tip lînă, mătase şi tip mătase, panglici, bandă de bordură etc.).
    6. Cabluri (conducte electrice, cabluri, şnururi).
    7. Materiale de construcţie şi de finisare, alte mărfuri comercializate la metraj (linoleum, peliculă, mochetă etc.).
    8. Produse şi materiale din mase polimerice ce au contact cu produsele alimentare, inclusiv cele jetabile (veselă şi accesorii pentru servitul mesei şi bucătărie), ambalaje, articole pentru păstrarea şi transportarea alimentelor (canistre, bidoane, butelii, butoaie).
    9. Produse chimice de uz casnic, pesticide şi preparate agrochimice.
    10. Mobilă de menire socială (garnituri şi seturi).
    11. Autoturisme şi articole moto-velo, remorci şi agregate, mijloace mobile pentru mica mecanizare a lucrărilor agricole, nave pentru plimbări şi alte mijloace de transport naval de menire socială.
    12. Mărfuri tehnice complexe de uz casnic pentru care sînt stabilite termene de garanţie (aparate electrocasnice, aparate radioelectronice, aparate de calcul şi multiplicare, articole foto-chino, aparate de telefon (fixe şi mobile) şi de faximil, instrumente muzicale electrice, echipamente şi utilaje ce funcţionează cu gaze şi dispozitivele acestora).
    13. Articole pentru profilaxia şi tratamentul unor boli în condiţii de domiciliu (articole pentru ocrotirea sănătăţii publice şi pentru igienă din metal, cauciuc, textile şi alte materiale, instrumente, dispozitive şi aparate medicale, remedii pentru igiena cavităţii bucale, lentile pentru ochelari, articole pentru îngrijirea copiilor, preparate farmaceutice).
    14. Jucării.”
    Art. II. – (1) Prezenta lege intră în vigoare la expirarea a 6 luni de la data publicării.
    (2) Guvernul, în termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi, va aduce actele sale normative în concordanţă cu aceasta.

    PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI                        Andrian CANDU

    Nr. 187. Chişinău, 22 iulie 2016.