HCCC19/2016
ID intern unic:  367927
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
HOTĂRÎRE Nr. 19
din  19.07.2016
privind excepţia de neconstituţionalitate a unor
prevederi din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998
privind pensiile de asigurări sociale de stat şi Regulamentul
privind modul de plată a pensiilor stabilite în sistemul public de
asigurări sociale de stat şi alocaţiilor sociale de stat, aprobat
prin Hotărârea Guvernului nr. 929 din 15 august 2006

(plata retroactivă a pensiei)
(sesizarea nr. 67g/2016)
Publicat : 16.12.2016 în Monitorul Oficial Nr. 430-440     art Nr : 106     Data intrarii in vigoare : 19.07.2016
    În numele Republicii Moldova,
    Curtea Constituţională, statuând în componenţa:
    Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,
    Dl Aurel BĂIEŞU,
    Dl Igor DOLEA,
    Dl Victor POPA,
    Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,
    cu participarea dlui Eugeniu Osipov, grefier,
    Având în vedere sesizarea depusă la 7 iunie 2016
    şi înregistrată la aceeaşi dată,
    Examinând sesizarea menţionată în şedinţă plenară publică,
    Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
    Deliberând în camera de consiliu,
    Pronunţă următoarea hotărâre:
    PROCEDURA
    1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi Regulamentul privind modul de plată a pensiilor stabilite în sistemul public de asigurări sociale de stat şi alocaţiilor sociale de stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 929 din 15 august 2006, ridicată de avocatul Dorin Cimil în dosarul nr. 2a-698/16, aflat pe rolul Curţii de Apel Bălţi.
    2. Sesizarea a fost depusă la Curtea Constituţională la 7 iunie 2016 de către completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Bălţi (Tatiana Duca, Stela Procopciuc, Elena Grumeza), în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.
    3. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate, invocând încălcarea articolelor 46, 47 şi 54 alin. (2) din Constituţie, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a următoarelor prevederi legale:
    a) sintagma „a cărei valabilitate nu poate fi mai mare de 6 luni consecutive” din art. 34 alin. (3) din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat;
    b) art. 35 alin. (1) din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat;
    c) sintagma „al cărei termen de valabilitate nu poate fi mai mare de 6 luni consecutive” din pct. 5 alineatul doi al Regulamentului privind modul de plată a pensiilor stabilite în sistemul public de asigurări sociale de stat şi alocaţiilor sociale de stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 929 din 15 august 2006;
    d) sintagma „ pe o perioadă de cel mult 3 ani anteriori datei solicitării, dar nu mai devreme de data suspendării” din pct. 20 al Regulamentului privind modul de plată a pensiilor stabilite în sistemul public de asigurări sociale de stat şi alocaţiilor sociale de stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 929 din 15 august 2006.
    4. Prin decizia Curţii Constituţionale din 14 iunie 2016 sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a prejudeca fondul cauzei.
    5. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opinia Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, precum şi a Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.
    6. În şedinţa publică a Curţii, sesizarea a fost susţinută de către avocatul Dorin Cimil, autorul excepţiei de neconstituţionalitate. Parlamentul a fost reprezentat de către dl Sergiu Bivol, şef de secţie în cadrul Direcţiei generale juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de către dna Nelea Rusu, şef al Direcţiei politici de asigurări sociale a Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, dna Tatiana Casapu, şef al Direcţiei juridice, şi dl Mihail Zăgăreanu, şef al Direcţiei generale plata drepturi sociale a Casei Naţionale de Asigurări Sociale.
    CIRCUMSTANŢELE LITIGIULUI PRINCIPAL
    7. La 31 octombrie 2008, V.C. a împuternicit o persoană prin procură să încaseze în beneficiul său pensia pentru limita de vârstă. Procura a fost întocmită pentru o perioadă de 6 luni - termen-limită prevăzut de art. 34 alin. (3) din Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat, respectiv fiind valabilă până la 31 aprilie 2009. După această dată pensia nu a fost încasată de către beneficiar.
    8. În noiembrie 2008, V.C. a plecat peste hotarele ţării pentru o perioadă nedeterminată. În ianuarie 2015, V.C. a depus o cerere la Casa Teritorială de Asigurări Sociale (în continuare - CTAS) Edineţ,  în care a solicitat să i se elibereze pensia pentru limită de vârstă în beneficiul său, în mod retroactiv, pentru toată perioada în care nu a fost încasată, precum şi dobânda de întârziere.
    9. Prin scrisoarea din 28 ianuarie 2015, CTAS Edineţ a informat petentul că, în conformitate cu prevederile art. 35 alin. (1) din Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat, pensia stabilită şi neîncasată la timp se plăteşte retroactiv pe o perioadă de cel mult 3 ani până la data solicitării. De asemenea, CTAS Edineţ a notificat că pensia a fost stopată, începând cu 1 iulie 2009, din motiv că timp îndelungat nu a fost încasată.
    10. La 12 februarie 2015, V.C. a depus la Judecătoria Edineţ o cerere de chemare în judecată împotriva CTAS Edineţ,  în care a solicitat încasarea de la bugetul asigurărilor sociale de stat în beneficiul său a pensiei pentru limită de vârstă neachitate de la 1 iulie 2009, precum şi dobânda de întârziere.
    11. Prin hotărârea Judecătoriei Edineţ din 22 mai 2015 acţiunea a fost admisă integral. La 8 iunie 2015, CNAS Edineţ a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Edineţ, solicitând casarea hotărârii, cu emiterea unei hotărâri noi, prin care acţiunea să fie respinsă.
    12. La 15 octombrie 2015, Curtea de Apel Bălţi a admis apelul declarat, a casat hotărârea Judecătoriei Edineţ din 22 mai 2015 şi a emis o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost scoasă de pe rol.
    13. Examinând recursul declarat de avocatul Dorin Cimil, la 20 ianuarie 2016, Curtea Supremă de Justiţie a casat decizia Curţii de Apel Bălţi, cu trimiterea pricinii spre rejudecare în aceeaşi instanţă.
    14. În cadrul şedinţei de judecată din 24 mai 2016, avocatul Dorin Cimil a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi Regulamentul privind modul de plată a pensiilor stabilite în sistemul public de asigurări sociale de stat şi alocaţiilor sociale de stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 929 din 15 august 2006.
    15. Prin încheierea din aceeaşi dată, instanţa a dispus suspendarea procesului şi ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate, cu trimiterea sesizării în adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.
    LEGISLAŢIA PERTINENTĂ
    16. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art. 140) sunt următoarele:
Articolul 46
Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia
    „(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.
    (2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
    […]”
Articolul 47
Dreptul la asistenţă şi protecţie socială
    „(1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare.
    (2) Cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de: şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa lor.”
Articolul 54
Restrângerea exerciţiului unor drepturi
sau al unor libertăţi
    „(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.
    (2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.
    […]”
    17. Prevederile relevante ale Codului civil al Republicii Moldova nr.1107-XV din 6 iunie 2002 (M.O., 2002, nr.82-86, art.661) sunt următoarele: 
Articolul 254
Termenul procurii
    „(1) Procura se eliberează pe un termen de cel mult 3 ani. Dacă termenul nu este indicat în procură, ea este valabilă timp de un an de la data întocmirii.
    […]”
    18. Prevederile relevante ale Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat nr. 156-XIV din  14 octombrie 1998 (republicată M.O., 2004, nr. 42-44, art. 247) sunt următoarele:
Articolul 4
Sursele pentru plata pensiilor
    „(1) Pensiile stabilite în conformitate cu prezenta lege se plătesc din fondul de pensii.
    […]”
Articolul 10
Dreptul la pensie
    “[…]
    (3) Dreptul la pensie este imprescriptibil.”
Articolul 34
Modul de plată a pensiei
    „ […]
    (3) Pensia se plăteşte mandatarului numai la prezentarea procurii, a cărei valabilitate nu poate fi mai mare de 6 luni consecutive.”
Articolul 35
Plata retroactivă
    „(1) Plata stabilită şi neîncasată la timp se plăteşte retroactiv pe o perioadă de cel mult 3 ani până la data solicitării.”
    19. Prevederile relevante ale Regulamentului privind modul de plată a pensiilor stabilite în sistemul public de asigurări sociale de stat şi alocaţiilor sociale de stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 929 din 15 august 2006 (M. O., 2006, nr.134-137, art. 1008), sunt următoarele:
    „5. […]
    Pensia sau alocaţia se plăteşte mandatarului numai la prezentarea actului ce confirmă identitatea sa şi a procurii, autentificate conform legislaţiei în vigoare, al cărei termen de valabilitate nu poate fi mai mare de 6 luni consecutive.
    […]”
    „20. […] Plata pensiei se reia din luna în care beneficiarul a depus cererea şi actele ce îi atestă identitatea, aceasta fiind achitată retroactiv pe o perioadă de cel mult 3 ani anteriori datei solicitării, dar nu mai devreme de data suspendării.”
    20. Prevederile relevante ale Protocolului nr. 1 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr.1298-XIII din 24 iulie 1997) sunt următoarele:
Articolul 1
Protecţia proprietăţii
    „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
    Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.”
    ÎN DREPT
    21. Din conţinutul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că aceasta vizează în esenţă (1) termenul- limită stabilit pentru plata retroactivă a pensiei neîncasate la timp, precum şi (2) termenul de valabilitate a procurii în vederea încasării pensiei.
    22. Astfel, sesizarea se referă la un ansamblu de elemente şi principii cu valoare constituţională conexe, precum dreptul la proprietate privată şi dreptul la asistenţă şi protecţie socială.
    A. ADMISIBILITATEA
    23. Prin decizia sa din 14 iunie 2016, Curtea a verificat întrunirea următoarelor condiţii de admisibilitate:
    (1) Obiectul excepţiei intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie
    24. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor şi hotărârilor Guvernului, în speţă a Legii nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi a Regulamentului privind modul de plată a pensiilor stabilite în sistemul public de asigurări sociale de stat şi alocaţiilor sociale de stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 929 din 15 august 2006, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.
    (2) Excepţia este ridicată de către una din părţi sau reprezentantul acesteia, sau indică faptul că este ridicată de către instanţa de judecată din oficiu
    25. Fiind ridicată de către avocatul Dorin Cimil în dosarul nr. 2a-698/16, aflat pe rolul Curţii de Apel Bălţi, sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul art. 135 alin. (1) lit. a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.
    (3) Prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei
    26. Curtea reţine că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit. g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.
    27. Curtea observă că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie:
    a) sintagma „a cărei valabilitate nu poate fi mai mare de 6 luni consecutive” din art. 34 alin. (3) şi prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr.156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat;
    b) sintagma „al cărei termen de valabilitate nu poate fi mai mare de 6 luni consecutive” de la pct. 5 alineatul doi şi sintagma „pe o perioadă de cel mult 3 ani anteriori datei solicitării, dar nu mai devreme de data suspendării” de la pct. 20 din Regulamentul privind modul de plată a pensiilor stabilite în sistemul public de asigurări sociale de stat şi alocaţiilor sociale de stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 929 din 15 august 2006.
    28. Curtea acceptă argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit cărora prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei şi sunt determinante pentru soluţionarea chestiunii privind plata pensiei stabilită şi neîncasată la timp pentru o perioadă mai mare de trei ani până la data solicitării.
    (4) Nu există o hotărâre anterioară a Curţii având ca obiect prevederile contestate
    29. Curtea reţine că prevederile contestate nu au constituit anterior obiect al controlului constituţionalităţii. 
    30. Prin urmare, Curtea apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi respinsă ca inadmisibilă şi nu există nici un alt temei de sistare a procesului, în conformitate cu prevederile articolului 60 din Codul jurisdicţiei constituţionale.
    31. Urmând jurisprudenţa sa anterioară, Curtea va aborda problema de constituţionalitate a prevederilor contestate, raportate la circumstanţele concrete ale litigiului principal, prin prisma normelor constituţionale invocate de autorul excepţiei, luând în considerare atât principiile consacrate în Constituţie şi în dreptul intern, cât şi cele statuate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (în continuare - Curtea Europeană).
    32. Curtea reţine că autorul excepţiei de neconstituţionalitate pretinde că normele contestate încălcă dispoziţiile articolelor 46, 47 şi 54 din Constituţie.
    33. Astfel, pentru a elucida aspectele abordate în excepția de neconstituționalitate, Curtea va opera cu prevederile art. 46 şi 47 combinate cu art. 54 din Constituţie, cu raţionamentele expuse în jurisprudenţa sa anterioară, precum şi cu jurisprudenţa Curţii Europene.
    B. FONDUL CAUZEI
    Pretinsa încălcare a articolelor 46 şi 47 combinat cu articolul 54 din Constituţie
    34. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale contestate sunt contrare articolului 46 din Constituţie, potrivit căruia:
    „(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate..
    [...]”
    35. În acelaşi timp, autorul excepţiei pretinde că normele criticate contravin articolului 47 din Constituţie, potrivit căruia:
    “(1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare.
    (2) Cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de: şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa lor.”
    36. La fel, autorul pretinde că normele contestate încalcă articolul 54 din Constituţie, prevederile relevante ale căruia prevăd:
    „[...]
    (2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.
    [...]”
    1. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate
    37. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile contestate reprezintă o ingerinţă nepermisă şi nerezonabilă atât asupra dreptului la recunoaşterea bunurilor prevăzut de art. 46 din Constituţie şi de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană, cât şi asupra dreptului persoanei la asistenţă şi protecţie socială, consfinţit de art. 47 din Constituţie.
    38. Autorul excepţiei susţine că restrângerea dreptului de a primi pensia care nu a fost încasată pe o perioada mai mare de 3 ani este neproporţională cu scopurile prevăzute de art. 54 din Constituţie şi art. 15 din Convenţia Europeană.
    39. De asemenea, autorul excepţiei de neconstituţionalitate pretinde că limitarea termenului procurii în vederea ridicării pensiei de către un reprezentant este contrară dispoziţiilor art. 46, 47 şi 54 din Constituţie.
    2. Argumentele autorităţilor
    40. În opinia sa scrisă, Parlamentul a menţionat că instituirea termenului de 3 ani pentru plata retroactivă a pensiei constituie o „sancţionare” a pasivităţii şi/sau lipsei de interes a beneficiarului de pensie pentru exercitarea dreptului său subiectiv. Totodată, Parlamentul a menţionat că beneficiarii de pensii pot opta pentru plata drepturilor cuvenite prin carduri sau conturi curente deschise la cerere la instituţiile bancare din întreaga ţară.
    41. Cu referire la instituirea termenului de valabilitate al procurii în vederea plăţii pensiei, Parlamentul a notat că legiuitorul primar a stabilit acest termen în urma analizei efectuate asupra speranţei de viaţă medie din Republica Moldova, precum şi în scopul evitării abuzurilor de însuşire a pensiilor de către terţe persoane.
    42. În viziunea Preşedintelui Republicii Moldova, dreptul de proprietate asupra pensiei legal dobândite nu poate fi restricţionat în maniera prevăzută de art. 35 alin. (1) din Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat, deoarece neîncasarea la timp a pensiei nu contravine intereselor publice. Prin urmare, o astfel de restricţionare contravine evident prevederilor articolului 54 alin. (4) din Constituţie.
    43. Totodată, Preşedintele Republicii Moldova consideră că instituirea unui termen special al procurii nu aduce atingere dreptului de proprietate garantat de Constituţie.
    44. Potrivit Guvernului, prevederile articolului 35 alin. (1) din Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat nu aduc atingere dreptului la asistenţă şi protecţie socială şi nici dreptului de proprietate, deoarece dreptul la pensie, ca un drept subiectiv, nu se pierde, acesta poate fi valorificat în continuare.
    45. Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei consideră că norma legală supusă controlului de constituţionalitate nu suprimă şi nu desfiinţează dreptul la pensie, prin urmare, nu afectează drepturile şi libertăţile prevăzute de Constituţie.
    3. Aprecierea Curţii
    3.1. Principii generale
    46. Articolul 47 alin. (2) din Constituţie garantează cetăţenilor dreptul la asigurare în caz de: şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrânețe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa lor.
    47. Curtea reţine că normele contestate se referă la drepturi incluse în categoria drepturilor sociale. În acest sens, Curtea reiterează, caracteristica conceptuală a acestora constă în faptul că ele nu au un caracter necondiţionat şi că pot fi solicitate numai în limitele prevăzute de lege. Această caracteristică acordă legiuitorului autoritatea de a stabili condiţii specifice pentru exercitarea drepturilor sociale. În acelaşi timp, implementarea prevederilor legale nu poate fi în conflict cu principiile constituţionale, astfel încât normele legale relevante nu pot nega şi nici stinge drepturile sociale garantate constituţional. Astfel, la punerea în aplicare a dispoziţiilor constituţionale ce garantează drepturile sociale, legiuitorul trebuie să respecte articolul 54 alin. (4) din Constituţie, care prevede că, la angajarea dispoziţiilor referitoare la restrângerea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale, existenţa şi substanţa acestor drepturi şi libertăţi trebuie să fie păstrată [a se vedea Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 5 din 10 aprilie 2012, § 25].
    48. De asemenea, în Hotărârea nr. 27 din 20 decembrie 2011 privind controlul constituţionalităţii unor legi de modificare a condiţiilor de asigurare cu pensii şi alte plăţi sociale pentru unele categorii de salariaţi, Curtea a statuat că: „[…] un drept social poate fi obiectul protecţiei constituţionale garantate de art.46 şi, respectiv, art.1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană numai în cazul când dreptul social respectiv este dobândit şi are o valoare economică. Aplicativ la prezenta cauză, un drept patrimonial dobândit ar însemna dreptul la pensia ce se află în plată, care deja are o valoare economică şi astfel constituie un drept de proprietate al persoanei.”.
    49. Astfel, în Hotărârea nr. 19 din 18 octombrie 2011, Curtea a statuat că:
    „29. […] drepturile care decurg din sistemele de protecţie socială, deşi nu sunt menţionate expres în Convenţia Europeană, intră totuşi în domeniul său de aplicare, protecţia socială fiind percepută în accepţiunea sa largă, cuprinzând asistenţa socială şi cea medicală.
    30. Curtea Constituţională reţine că, dacă la început Curtea Europeană a asimilat dreptul la prestaţii sociale unui drept de proprietate, în sensul articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană, doar în cazul persoanelor care au plătit contribuţii la un sistem de protecţie socială (Müller v. Austria, decizia din 16 decembrie 1974), ulterior jurisprudenţa acesteia a evoluat, nu fără de ambiguităţi
în ceea ce priveşte prestaţiile noncontributive, spre o protecţie mai largă.
    31. În acest context, în cauza Stec şi alţii v. Marea Britanie (decizia de admisibilitate din 6 iulie 2005) Marea Cameră a Curţii Europene a statuat, cu valoare de principiu, că:
     “[...] 54. Atunci când un Stat Parte pune în aplicare o legislaţie care prevede plata automată a unei prestaţii sociale – indiferent dacă acordarea acestei prestaţii depinde sau nu de plata prealabilă a contribuţiilor – această legislaţie trebuie să fie considerată ca generând un interes patrimonial ce ţine de domeniul de aplicare al articolului 1 din Protocolul nr.1 pentru persoanele care îndeplinesc cerinţele sale.[...]”.”
    50. Statele Părţi la Convenţie dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea Europeană a reamintit, în acest sens, că autorităţile naţionale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile şi veniturile publice, având în vedere că acestea cunosc nevoile propriei societăţi (Terazzi SRL v. Italia, hotărârea din 17 octombrie 2002, § 85, şi Wieczorek v. Polonia, hotărârea din 8 decembrie 2009, § 59).
    51. Deşi principiile care rezultă din articolul 1 din Protocolul nr. 1 sunt aplicabile şi în cazul pensiilor (Stummer v. Austria [MC], hotărârea din 7 iulie 2011, § 82), totuşi, dispoziţiile acestuia nu garantează, ca atare, vreun drept la primirea unei pensii într-un anumit cuantum (Maggio şi alţii v. Italia, hotărârea din 31 mai 2011, § 55).
    52. În acelaşi timp, în cazul în care cuantumul unui drept salarial [sau unei pensii stabilite] este redus sau anulat, această măsură poate constitui o ingerinţă în exercitarea dreptului de proprietate, care trebuie să fie justificată (a se vedea mutatis mutandis Rasmussen v. Polonia, hotărârea din 28 aprilie 2009, § 71). Or, o condiţie esenţială pentru ca ingerinţa să fie considerată drept compatibilă cu art. 1 din Protocolul nr. 1 este faptul că aceasta trebuie să fie prevăzută de lege şi să servească unui interes public legitim.
    53. Totodată, trebuie să existe un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit prin orice măsură de natură a priva o persoană de proprietatea sa (James şi alţii v. Regatul Unit, hotărârea din 21 februarie 1986). Echilibrul cerut nu va fi realizat în cazul în care persoanei în cauză îi revine suportarea unei sarcini individuale excesive (Maggio şi alţii v. Italia, precitat supra, § 57).
    54. Curtea menţionează că, în conformitate cu art. 3 din Legea nr. 489 din 8 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări sociale, dreptul de asigurare socială, fiind garantat de stat, se exercită în condiţiile legii, prin sistemul public de asigurări sociale, în baza principiilor unicităţii, egalităţii, solidarităţii sociale, obligativităţii, contributivităţii, repartiţiei şi autonomiei.
    55. Totodată, în Hotărârea nr.27 din 18 mai 1999 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.156-XIV din 14 octombrie 1998 „Privind pensiile de asigurări sociale de stat” Curtea a reţinut că:
    ”În Legea nr. 156-XIV este consacrată şi destinaţia specială a contribuţiilor de asigurări sociale: veniturile din fondul de pensii pot fi utilizate numai pentru plata pensiilor. Contribuţiile de asigurări sociale în fondul de pensii sunt plăţi obligatorii, percepute din salariul (venitul) cetăţenilor. Defalcând o parte, stabilită prin lege, din salariul (venitul) lor, cetăţenii încadraţi în câmpul muncii, prin intermediul sistemului de contribuţii de asigurări sociale obligatorii în fondul de pensii, participă nemijlocit la formarea bugetului asigurărilor sociale de stat.”
    56. Astfel, prin sumele plătite sub forma contribuţiilor la bugetul asigurărilor sociale, persoana practic îşi câştigă dreptul de a primi o pensie în cuantumul rezultat prin aplicarea principiului contributivităţii. Dreptul la pensie este un drept preconstituit încă din perioada activă a vieţii individului, acesta fiind obligat prin lege să contribuie la bugetul asigurărilor sociale de stat procentual raportat la nivelul venitului realizat. Corelativ, se naşte obligaţia statului ca în perioada pasivă a vieţii individului să-i plătească o pensie al cărei cuantum să fie guvernat de principiul contributivităţii, cele două obligaţii fiind intrinsec şi indisolubil legate.
    3.2. Aplicarea principiilor enunţate în prezenta cauză
    3.2.1 Termenul limită stabilit pentru plata retroactivă a pensiei neîncasate la timp
    57. Curtea reiterează că Legea Supremă nu garantează un cuantum determinat al prestaţiei sociale, inclusiv al pensiei, astfel încât legiuitorul se bucură în domeniul drepturilor sociale de o marjă destul de largă de apreciere în stabilirea normelor pentru punerea în aplicare a drepturilor individuale sociale, inclusiv de posibilitatea de a le modifica [Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 5 din 10 aprilie 2012, § 46].
    58. Dreptul persoanei la pensie este reglementat prin Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998, potrivit căreia pensia de asigurări sociale de stat este venitul bănesc cuvenit asiguratului, în condiţiile legii, corelativ obligaţiilor privind plata contribuţiilor de asigurări sociale de stat.
    59. Potrivit articolului 32 din legea menţionată, pensia pentru limită de vârstă se stabileşte pe viaţă.
    60. Curtea reaminteşte că, în Hotărârea nr.27 din 18 mai 1999 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.156-XIV din 14 octombrie 1998 „Privind pensiile de asigurări sociale de stat”, a statuat că:
    „[…] Pensiile pentru limită de vârstă se acordă pentru munca şi serviciile prestate, prin îndeplinirea unor obligaţiuni social importante. Prin natura lor social-juridică primară pensiile sunt sursa principală şi permanentă de subzistenţă a pensionarilor.
    Având în vedere dispoziţiile Constituţiei (art. 47 alin. (2)), cetăţenii au dreptul de a primi integral pe parcursul întregii vieţi pensia stabilită în condiţiile Legii nr. 156-XIV.
    61. De asemenea, Curtea subliniază că, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat, dreptul la pensie este imprescriptibil.
    62. În acelaşi timp, Curtea observă că art. 35 alin. (1) din aceeaşi lege prevede că: „plata stabilită şi neîncasată la timp se plăteşte retroactiv pe o perioadă de cel mult 3 ani până la data solicitării”. Aceeaşi normă se regăseşte la pct. 20 din Regulamentul privind modul de plată a pensiilor stabilite în sistemul public de asigurări sociale de stat şi alocaţiilor sociale de stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 929 din 15 august 2006.
    63. Curtea menţionează că norma de la art. 35 alin. (1) din Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat este aplicabilă doar situaţiei în care pensia a fost deja stabilită de către organele de asigurări sociale şi este executorie.
    64. În acest context, Curtea reţine că legiuitorul, instituind limita de 3 ani pentru încasarea retroactivă a pensiei calculate, nu a ţinut cont că neîncasarea acesteia poate să nu depindă de voinţa beneficiarului.
    65. De altfel, în condiţiile art. 35 alin. (2) din lege  în cazul neachitării la timp a pensiei din vina organului de asigurări sociale care stabileşte sau plăteşte pensia, aceasta se achită fără nici un fel de limite în termen.
    66. În acelaşi timp, pot exista situații în care pensia nu se încasează la timp din motive ce nu sunt imputabile organului de asigurări sociale, dar nu depind nici de voința beneficiarului pensiei, însă legea și în asemenea situații îl sancționează pe titularul pensiei.
    67. Într-o altă ordine de idei, având în vedere jurisprudența Curții Europene în materia aplicării art. 1 din Protocolul nr.1, conform căreia dreptul la prestaţii sociale se asimilează unui drept de proprietate, Curtea reţine că prin normele contestate, care stabilesc limita de 3 ani pentru încasarea retroactivă a pensiei calculate, a fost instituită o ingerință în exercitarea dreptului de proprietate.
    68. Curtea reiterează că dreptul de proprietate nu este unul absolut și poate fi supus unor limitări. În acest context, Curtea reține că o restrângere a drepturilor relative garantate de Constituție trebuie să fie prevăzută de lege, să fie necesară în interesele menționate la art. 54 alin. (2) din Legea fundamentală, să fie proporțională cu situația care a determinat-o și să nu aducă atingere substanţei dreptului de proprietate, altfel spus - să servească unui interes public legitim.
    69. Totodată, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că legiuitorul poate stabili anumite condiții privind exercitarea drepturilor civile subiective, nerealizarea cărora poate duce la stingerea acestor drepturi. Asemenea condiții se referă inclusiv la limitele temporale de apariție, exercitare sau apărare a drepturilor civile, numite în dreptul civil „termene” (a se vedea Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 17 din 19 iunie 2015).
    70. De asemenea, Curtea menționează că este relevantă în acest sens jurisprudența Curții Europene, care a subliniat importanța termenelor limitative (de prescripţie sau de decădere dintr-un drept dacă nu este exercitat) pentru certitudinea juridică, atunci când folosirea acestor termene urmăreşte un scop legitim în interesul general  (Dacia SRL v. Republica Moldova, hotărârea din 18 martie 2008, §75; J.A. Pye (Oxford) Ltd și JA. Pye (Oxford) Land Ltd v. Regatul Unit, hotărârea din 30 august 2007).
    71. În această ordine de idei, Curtea subliniază că dreptul la pensie (tratat ca un drept de proprietate în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană) nu poate fi privit doar ca un drept subiectiv civil, ci, în primul rând, acesta face parte din domeniul raporturilor de protecție socială, și prin natura lor social-juridică primară, pensiile sunt sursa principală şi permanentă de subzistenţă a pensionarilor.
    72. Prin urmare, cu referire la interesul public în discuție, punând în balanță interesul statului de a stabili anumite termene de apariție, exercitare sau apărare a drepturilor civile în scopul asigurării certitudinii  juridice, pe de o parte, și dreptul cetățenilor de a primi integral pe parcursul întregii vieţi pensia stabilită în condiţiile legii, aceasta fiind, de regulă, sursa lor primară de existență, pe de altă parte, Curtea constată că acesta din urmă prevalează. 
    73. Prin urmare, Curtea reţine că prevederile contestate nu vin în protejarea unui interes public general în sensul art. 54 alin. (2) din Constituţie, sunt disproporționate și aduc atingere atât dreptului de proprietate cât şi dreptului la asistenţă şi protecţie socială.
    74. Având în vedere cele enunţate, Curtea conchide că dispoziţiile conţinute la art. 35 alin. (1) din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi la pct. 20 din Regulamentul privind modul de plată a pensiilor stabilite în sistemul public de asigurări sociale de stat şi alocaţiilor sociale de stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 929 din 15 august 2006, sunt contrare articolelor 46 alin. (1) şi 47 combinate cu art. 54 din Constituţie.
    3.2.2 Termenul de valabilitate al procurii în vederea încasării pensiei
    75. În ceea ce priveşte limitarea la 6 luni a termenului de valabilitate al procurii în baza căreia mandatarul poate ridica pensia în numele beneficiarului, Curtea reţine următoarele.
    76. Instituirea unui termen special de valabilitate al procurii constituie o chestiune de oportunitate ce ţine de competenţa legiuitorului şi nu poate să aducă atingere dreptului la proprietate privată. Astfel, termenul de 6 luni a fost stabilit în scopul evitării abuzurilor de însuşire a pensiilor de către terţe persoane.
    77. În acelaşi timp, Curtea observă că termenul de 6 luni se încadrează în limitele generale prevăzute de art. 254 alin. (1) din Codul civil, care stabileşte că procura se eliberează pe un termen de cel mult 3 ani.
    78. De asemenea, Curtea menţionează că beneficiarii de pensii au la dispoziţie mai multe modalităţi de încasare a pensiei, inclusiv prin carduri sau conturi curente deschise la cerere la instituţiile bancare.
    79. Astfel, prin prisma celor menţionate şi în considerarea tuturor circumstanţelor cauzei deduse spre examinare instanţei de jurisdicţie constituţională, Curtea reţine că instituirea normei conţinute la art. 34 alin. (3) din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 şi la pct. 5 alineatul doi din Regulamentul privind modul de plată a pensiilor stabilite în sistemul public de asigurări sociale de stat şi alocaţiilor sociale de stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 929 din 15 august 2006, ţine de atribuţia Parlamentului şi respectiv a Guvernului, nu aduce atingere dreptului la proprietate privată şi dreptului la asistenţă şi protecţie socială şi, prin urmare, este în conformitate cu prevederile constituţionale invocate de autorul sesizării.
80. Cu toate acestea, Curtea constată că mecanismul existent este defectuos, în special pentru cetăţenii aflaţi peste hotarele ţării, motiv pentru care Curtea va emite o adresă către Parlament în vederea revizuirii cadrului normativ.
    Din aceste motive, în temeiul articolelor 135 alin. (1) lit. a) şi g) şi 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit. a) și e) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională
HOTĂRĂŞTE:
    1. Se admite parţial excepţia de neconstituţionalitate ridicată de avocatul Dorin Cimil în dosarul nr. 2a-698/16, pendinte la Curtea de Apel Bălţi.
    2. Se declară neconstituţionale:
    - sintagma „pe o perioadă de cel mult 3 ani până la data solicitării” din articolul 35 alineatul (1) din Legea nr. 156-XIV din  14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat;
    - sintagma „pe o perioadă de cel mult 3 ani anteriori datei solicitării, dar nu mai devreme de data suspendării” din pct. 20 al Regulamentului privind modul de plată a pensiilor stabilite în sistemul public de asigurări sociale de stat şi alocaţiilor sociale de stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 929 din 15 august 2006.
    3. Se recunosc constituţionale:
    - sintagma „a cărei valabilitate nu poate fi mai mare de 6 luni consecutive” din articolul 34 alineatul (3) din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat;
    - sintagma „al cărei termen de valabilitate nu poate fi mai mare de 6 luni consecutive” din pct. 5 alineatul doi al Regulamentului privind modul de plată a pensiilor stabilite în sistemul public de asigurări sociale de stat şi alocaţiilor sociale de stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 929 din 15 august 2006.
    4. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE                Alexandru TĂNASE

    Nr. 19. Chişinău, 19 iulie 2016.


    PCC-01/67g/nr.19                                           Chişinău, 19 iulie 2016

Parlamentul Republicii Moldova

ADRESĂ
    La 19 iulie 2016, Curtea Constituțională a pronunțat Hotărârea nr. 19 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi Regulamentul privind modul de plată a pensiilor stabilite în sistemul public de asigurări sociale de stat şi alocaţiilor sociale de stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 929 din 15 august 2006.
    Prin această Hotărâre, Curtea a declarat neconstituțională sintagma „pe o perioadă de cel mult 3 ani până la data solicitării” din art. 35 alin. (1) din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi sintagma „pe o perioadă de cel mult 3 ani anteriori datei solicitării, dar nu mai devreme de data suspendării” din pct. 20 al Regulamentului privind modul de plată a pensiilor stabilite în sistemul public de asigurări sociale de stat şi alocaţiilor sociale de stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 929 din 15 august 2006.
    Totodată, Curtea a declarat constituționale dispoziţiile art. 34 alin. (3) din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi pct. 5 alineatul doi al Regulamentului privind modul de plată a pensiilor stabilite în sistemul public de asigurări sociale de stat şi alocaţiilor sociale de stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 929 din 15 august 2006, în ceea ce priveşte limitarea la 6 luni a termenului de valabilitate al procurii, în baza căreia mandatarul poate ridica pensia în numele beneficiarului, menţionând că aceasta constituie o chestiune de oportunitate, ce ține de competența legiuitorului și nu aduce atingere prevederilor constituționale.
    Deşi Curtea a menţionat că beneficiarii de pensii au la dispoziţie mai multe modalităţi de încasare a pensiei, inclusiv carduri sau conturi curente deschise la cerere la instituţiile bancare, totuşi Curtea a constatat că mecanismul existent este defectuos, în special pentru cetățenii aflați peste hotarele țării, motiv pentru care solicită Parlamentului revizuirea cadrului normativ în acest sens.
    În conformitate cu prevederile articolului 281 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea solicită Parlamentului să examineze prezenta adresă şi să-i fie comunicate rezultatele examinării acesteia în termenele prevăzute de lege.

    Preşedinte                                 Alexandru TĂNASE