MODIFICAT
    LP160 din 26.07.18, MO309-320/17.08.18 art.488
    LP74 din 26.04.18, MO235-244/29.06.18 art.368


    Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
    Articolul 1. Domeniul de reglementare
    Prezenta lege reglementează domeniul integrităţii în sectorul public la nivel politic, instituţional şi profesional, responsabilităţile entităţilor publice, ale autorităților anticorupţie şi ale altor autorităţi competente pentru cultivarea, consolidarea şi controlul integrităţii în sectorul public, domeniile importante pentru cultivarea integrităţii în sectorul privat în procesul de interacţiune cu sectorul public şi pentru sancţionarea lipsei de integritate în sectoarele public şi privat.
    Articolul 2. Scopul legii
    Prezenta lege urmăreşte cultivarea integrităţii în sectorul public şi a climatului de toleranţă zero la corupţie în cadrul entităţilor publice din Republica Moldova prin:
    a) creşterea încrederii societăţii în faptul că entităţile şi agenţii publici îşi îndeplinesc misiunea în conformitate cu interesul public, inclusiv în procesul de interacţiune cu sectorul privat;
    b) reglementarea măsurilor obligatorii de asigurare şi consolidare a integrităţii instituţionale şi profesionale;
    c) încurajarea denunţării manifestărilor de corupţie de către agenţii publici, precum şi asigurarea protecţiei lor împotriva răzbunărilor;
    d) identificarea şi înlăturarea riscurilor de corupţie în cadrul entităţilor publice;
    e) sancţionarea agenţilor publici pentru manifestări de corupţie şi a conducătorilor entităţilor publice pentru lipsa de integritate instituţională şi profesională.
    Articolul 3. Noţiuni
    În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni semnifică:
    activitate profesională – exercitare de către agenţii publici a atribuţiilor de serviciu (drepturilor şi obligaţiilor) în modul prevăzut de actele legislative, normative şi departamentale ce reglementează activitatea entităţilor publice în care sînt încadraţi;
    activitate vulnerabilă – activitate profesională a agentului public, a cărei desfăşurare în cadrul entităţii publice este ameninţată de riscuri de corupţie;
    agent public – persoană încadrată într-o entitate publică şi care exercită o funcţie publică, o funcţie publică cu statut special, o funcţie de demnitate publică, este angajată în cabinetul persoanei cu funcţie de demnitate publică sau prestează servicii de interes public, precum şi alesul local;
    autoritate anticorupţie – după caz, Centrul Naţional Anticorupţie, Autoritatea Națională de Integritate, Procuratura Anticorupţie, Serviciul de Informaţii şi Securitate, Ministerul Afacerilor Interne;
    conducător al entități publice – persoană sau organ colegial responsabil de asigurarea măsurilor de integritate instituţională, precum şi de sancţionarea disciplinară, în limita competenţelor, a incidentelor de integritate;
    corupţie – utilizare a funcţiei, contrar legii, în interes privat. În acest sens, utilizarea funcţiei poate avea loc în cadrul entităţilor publice sau private, în mod direct de către deţinătorul funcţiei sau indirect de către intermediari, iar interesul privat poate fi propriu pentru deţinătorul funcţiei sau pentru alte persoane;
    entitate publică – persoană juridică cu statut de:
    a) autoritate publică, autoritate centrală, autoritate publică centrală de specialitate, autoritate publică locală, precum şi de structură organizaţională de pe lîngă sau din sfera de competenţă a acestora;
    b) autoritate, instituţie, organ, organizaţie, oficiu sau agenţie de stat, autonomă, independentă, de autoadministrare şi/sau de reglementare;
    c) Curte Constituţională, instanţă de judecată, procuratură;
    d) întreprindere de stat sau municipală, societate pe acţiuni în care statul deţine pachetul majoritar de acţiuni;
    factor de risc – circumstanţă de orice gen care permite, încurajează, provoacă apariţia manifestărilor de corupţie în cadrul entităţii publice sau care le perpetuează;
    favoritism – sprijin acordat în exercițiul funcţiunii de către agentul public persoanelor fizice sau juridice la soluționarea problemelor acestora, indiferent de motive, care nu este prevăzut de actele normative și care nu întrunește elementele unui conflict de interese sau elementele unei infracțiuni;
    incident de integritate – manifestare de corupţie produsă în împrejurări reale, altă manifestare similară manifestării de corupţie, produsă în cadrul unui test de integritate profesională;
    influenţă necorespunzătoare – imixtiune în activitatea profesională a agentului public din partea terţelor persoane, manifestată prin presiuni, ameninţări sau rugăminţi, în vederea determinării acestuia să își desfăşoare activitatea profesională într-un mod anumit, atunci cînd imixtiunea dată este ilegală şi nu este însoţită de promisiunea, oferirea sau darea, personal sau prin mijlocitor, de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin (nu întruneşte elementele unei infracţiuni);
    integritate instituţională – integritatea profesională a tuturor agenţilor publici din cadrul entităţii publice, cultivată, controlată şi consolidată de către conducătorul entității publice, precum şi toleranţa zero la incidentele de integritate admise de agenţii publici;
    integritate în sectorul public – integritatea politică şi integritatea instituţională ale tuturor entităţilor publice din Republica Moldova, astfel încît agenţii publici încadraţi în aceste entităţi să-şi desfăşoare activitatea profesională în strictă conformitate cu interesul public;
    integritate în sectorul privat – capacitate a organizaţiilor comerciale de a interacționa cu entităţile publice, precum și între ele, în mod legal, transparent, obiectiv şi în baza libertății concurenţei;
    integritate politică – capacitate a concurenţilor electorali, persoanelor de încredere ale concurenţilor electorali şi a persoanelor care deţin o funcţie electivă sau o funcţie exclusiv politică de a-și desfășura activitățile în mod etic, liber de manifestări de corupţie, cu respectarea interesului public, supremaţiei Constituţiei Republicii Moldova şi a legii;
    integritate profesională – capacitate a agentului public de a-şi desfăşura activitatea profesională în mod etic, liber de influenţă necorespunzătoare şi manifestări de corupţie, cu respectarea interesului public, a supremaţiei Constituţiei Republicii Moldova şi a legii;
    interes public – interes general de dezvoltare a bună-stării societăţii în ansamblu şi de realizare a intereselor private legitime, garantat prin funcţionarea entităţilor publice şi private, precum şi prin exercitarea atribuţiilor de serviciu ale agenţilor entităţilor date în strictă conformitate cu prevederile legale, în mod eficient şi econom din punct de vedere al utilizării resurselor;
    interes privat – interes al persoanelor fizice (personal sau de grup), al persoanelor apropiate acestora sau al persoanelor juridice (departamental, corporativ sau clientelar) de realizare a drepturilor şi libertăţilor, inclusiv în vederea obţinerii bunurilor, serviciilor, privilegiilor, avantajelor sub orice formă, a ofertei sau promisiunii lor;
    interes privat legitim – interes privat consacrat prin Constituţie, legislaţia naţională şi tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte sau care nu contravine prevederilor acestora, precum şi care nu aduce atingere interesului general de dezvoltare a bunăstării societăţii în ansamblu şi de realizare a drepturilor şi libertăţilor legitime ale altor persoane;
    manifestări de corupţie – actele de corupţie şi cele conexe lor, precum şi faptele coruptibile, specificate la cap. VI;
    organizaţii comerciale – societăţi comerciale şi întreprinzători individuali, înregistrați în Republica Moldova sau peste hotarele ei;
    risc de corupţie – probabilitate de producere a unei manifestări de corupţie prin care este afectată realizarea obiectivelor entităţii publice;
    servicii de interes public – totalitate a activităţilor de deservire a populaţiei în sfera publică, în cadrul instituţiilor, întreprinderilor, organizaţiilor sau altor structuri locale, municipale, de stat sau cu capital majoritar de stat.
    Articolul 4. Principiile de aplicare a legii
    Prezenta lege se aplică cu respectarea următoarelor principii:
    a) responsabilizarea entităţilor publice pentru cultivarea şi consolidarea climatului de integritate instituţională, precum şi pentru sancţionarea lipsei de integritate profesională;
    b) responsabilizarea autorităților anticorupţie pentru evaluarea și monitorizarea integrității instituţionale, precum şi pentru sancţionarea lipsei acesteia;
    c) echilibrarea justă dintre drepturile omului ale persoanelor exponente ale interesului public, chiar dacă acestea nu cunosc despre atingerea drepturilor lor prin manifestările de corupţie ale agenţilor publici, pe de o parte, şi drepturile omului ale agenţilor publici care admit incidente de integritate, pe de altă parte;
    d) cultivarea integrităţii în sectorul public şi prevenirea apariţiei manifestărilor de corupţie;
    e) toleranţa zero la corupţie în cadrul entităţilor publice şi inevitabilitatea sancţionării legale a lipsei de integritate în sectorul public;
    f) prezumţia integrităţii profesionale a agenţilor publici şi a integrităţii instituţionale a entităţilor publice;
    g) prezumţia bunei-credinţe a subiecţilor legii în procesul de realizare a prevederilor ei.
    Articolul 5. Subiecţii legii
    Subiecţii care exercită drepturi, obligaţii şi atribuţii prevăzute de prezenta lege sînt:
    a) agenţii publici, concurenţii electorali şi persoanele lor de încredere;
    b) entităţile publice, conducătorii entităţilor publice;
    c) autoritățile anticorupţie responsabile, alte autorităţi publice cu competenţe specifice;
    d) persoanele fizice şi persoanele juridice în procesul de interacțiune cu sectorul public, inclusiv organizaţiile comerciale, societatea civilă şi mass-media.
    Articolul 6. Modalităţile de cultivare a integrităţii în sectorul public
    (1) Integritatea în sectorul public se cultivă prin:
    a) crearea climatului de integritate politică;
    b) crearea climatului de integritate instituţională în cadrul entităţilor publice.
    (2) Climatul de integritate politică consolidează încrederea societăţii în integritatea instituţională a entităţilor publice create în rezultatul proceselor electorale şi în integritatea profesională a agenţilor publici care deţin funcţii elective şi funcţii exclusiv politice.
    Articolul 7. Măsurile de asigurare a integrităţii politice
    (1) Climatul de integritate politică se cultivă prin:
    a) asigurarea transparenţei finanţării partidelor politice şi a campaniilor electorale;
    b) asigurarea eticii şi integrităţii profesionale ale persoanelor care deţin o funcţie electivă sau o funcţie exclusiv politică.
    (2) Responsabilitatea pentru cultivarea integrităţii politice aparţine concurenţilor electorali, partidelor politice, persoanelor care deţin o funcţie electivă sau o funcţie exclusiv politică.
    (3) Nerealizarea măsurilor prevăzute la alin. (1) duce la compromiterea climatului de integritate politică şi a integrităţii în sectorul public, la apariţia manifestărilor de corupţie, la afectarea interesului public şi atrage răspunderea concurenţilor electorali, partidelor politice, persoanelor care deţin o funcţie electivă sau o funcţie exclusiv politică, în modul prevăzut de legislaţia electorală, legislaţia cu privire la partidele politice şi de cap. VI din prezenta lege.
    Articolul 8. Transparenţa finanţării partidelor politice şi a  campaniilor electorale
    (1) Finanţarea partidelor politice, a concurenţilor electorali şi a campaniilor electorale se desfăşoară cu respectarea principiilor transparenţei, în condiţiile legislaţiei electorale şi legislației cu privire la partidele politice.
    (2) Verificarea respectării transparenţei finanţării partidelor politice, a concurenţilor electorali şi a campaniilor electorale se efectuează de către Curtea de Conturi şi Comisia Electorală Centrală, în limitele competenţelor stabilite de legislaţia specială.
    (3) Supravegherea fluxurilor financiare aferente persoanelor expuse politic se efectuează de către Serviciul Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor, în conformitate cu prevederile legislaţiei cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului.
    [Art.8 al.(3) modificat prin LP160 din 26.07.18, MO309-320/17.08.18 art.488]
    Articolul 9. Etica şi integritatea profesională a persoanelor
                       care deţin o funcţie electivă sau o funcţie exclusiv
                       politică
    (1) Persoanele care deţin o funcţie electivă sau o funcţie exclusiv politică, în calitate de conducători ai entităţilor publice şi/sau de agenţi publici, contribuie la cultivarea climatului de integritate politică prin aplicarea măsurilor de asigurare a integrităţii instituţionale, stabilite de prezenta lege, cu excepţiile prevăzute de legislaţia specială care reglementează activitatea entităţilor publice respective.
    (2) Integritatea profesională a persoanelor care deţin funcţii elective sau funcţii exclusiv politice este asigurată în conformitate cu Legea nr. 271/2008 privind verificarea titularilor şi a candidaţilor la funcţii publice.
    (3) Avînd în vedere riscurile inerente mediului politic, Parlamentul sau, după caz, Guvernul adoptă norme ce reglementează comportamentul etic al persoanelor care deţin o funcţie electivă sau o funcţie exclusiv politică, de asemenea instituie structuri responsabile de verificarea respectării acestor norme de etică şi de sancţionarea încălcării lor.
    Articolul 10. Măsurile de asigurare a integrităţii instituţionale
    (1) Climatul de integritate instituţională se cultivă prin realizarea următoarelor măsuri:
    a) angajarea şi promovarea agenţilor publici în bază de merit şi de integritate profesională;
    b) respectarea regimului juridic al incompatibilităţilor, restricţiilor în ierarhie şi al limitărilor de publicitate;
    c) respectarea regimului juridic al declarării averii şi intereselor personale;
    d) respectarea regimului juridic al conflictelor de interese;
    e) neadmiterea favoritismului;
    f) respectarea regimului juridic al cadourilor;
    g) neadmiterea, denunţarea şi tratarea influenţelor necorespunzătoare;
    h) neadmiterea, denunţarea manifestărilor de corupţie şi protecţia avertizorilor de integritate;
    i) intoleranţa faţă de incidentele de integritate;
    j) asigurarea transparenţei în procesul decizional;
    k) asigurarea accesului la informaţii de interes public;
    l) gestionarea transparentă şi responsabilă a patrimoniului public, a finanţelor rambursabile şi nerambursabile;
    m) respectarea normelor de etică şi deontologie;
    n) respectarea regimului de restricţii şi limitări în legătură cu încetarea mandatului, a raporturilor de muncă sau de serviciu şi cu migrarea agenţilor publici în sectorul privat (pantuflajul).
    (2) Responsabilitatea pentru cultivarea integrităţii instituţionale în cadrul entităţilor publice aparţine conducătorului și fiecărui agent public din aceste entităţi.
    (3) Nerealizarea măsurilor prevăzute la alin. (1) duce la compromiterea climatului de integritate instituţională şi a integrităţii în sectorul public, la apariţia manifestărilor de corupţie, la afectarea interesului public şi atrage declanşarea măsurilor de control al integrităţii în sectorul public de către autoritățile anticorupţie responsabile sau alte autorităţi cu competenţe specifice, precum şi răspunderea conducătorilor entităţilor publice şi a agenţilor publici, în modul stabilit de cap. VI.
    (4) Nerealizarea măsurilor prevăzute la alin. (1) în modul stabilit de prezentul capitol şi de legislaţia specială care reglementează activitatea diferitor categorii de entităţi şi agenţi publici atrage răspunderea disciplinară, indiferent de survenirea altor forme de răspundere juridică (contravenţională, penală).
    Articolul 11. Angajarea şi promovarea agenţilor publici în bază
                         de merit şi integritate profesională
    (1) Recrutarea şi promovarea agenţilor în cadrul entităţii publice se efectuează prin concurs public, conform criteriilor transparente și obiective de selectare în bază de merit, calificare profesională, capacitate, competenţă şi integritate profesională, fără a admite favorizarea intereselor private şi a oricăror forme de discriminare pe motiv de sex, rasă, limbă, religie, opinii politice sau orice altă opinie, origine naţională sau socială, altor forme de discriminare, în conformitate cu prevederile legislaţiei speciale care reglementează activitatea diferitor categorii de entităţi și agenți publici.
    (2) Pentru asigurarea angajării şi promovării agenţilor publici în bază de concurs conform criteriilor de selectare enunţate la alin. (1), conducătorul entităţii publice are următoarele obligaţii:
    a) adoptă actele administrative de stabilire a regulilor de organizare şi desfăşurare a concursului public în cadrul entităţii, cu fixarea obligatorie a criteriilor de selectare în bază de merit şi de integritate profesională (solicitarea certificatului de cazier privind integritatea profesională, a informației privind stările de incompatibilitate nesoluționate, privind conflictele de interese sancționate și a cazierului judiciar care cuprinde informația despre privarea de dreptul de a ocupa funcții publice);
    b) desemnează responsabilii de organizarea şi desfăşurarea concursului public în cadrul entităţii şi asigură condiţiile necesare activităţii lor;
    c) asigură afișarea în incinta entităţii și publicarea pe pagina web a ei sau, după caz, în sursele mass-media a informaţiei cu privire la condiţiile de desfăşurare a concursului;
    d) asigură desfăşurarea fiecărei etape a concursului public, inclusiv a etapelor specifice pentru activitatea profesională a agenţilor publici din cadrul entităţii respective;
    e) emite actul administrativ de numire în funcţie a candidatului învingător în cadrul concursului public.
    (3) Prevederile alin. (1) nu se aplică agenţilor publici care deţin o funcţie electivă sau o funcţie exclusiv politică şi persoanelor din cabinetul persoanelor cu funcţie de demnitate publică, a căror numire are loc prin exprimarea încrederii publice (alegeri generale sau locale) sau prin acordarea încrederii politice (numirea Guvernului, numirea persoanelor din cabinetul persoanelor cu funcţie de demnitate publică). Alte derogări de la prevederile acestui articol sînt permise doar în măsura în care sînt prevăzute de legislaţia specială care reglementează statutul diferitor categorii de agenţi publici, fără a aduce atingere obligaţiei de respectare a criteriului de selectare în bază de integritate profesională prevăzut la alin. (2) lit. a).
    Articolul 12. Respectarea regimului juridic al incompatibilităţilor,
                          al restricţiilor în ierarhie şi al limitărilor de publicitate
    (1) Pentru exercitarea eficientă şi dezinteresată a atribuţiilor agentului public, desfăşurarea activităţii sale profesionale este incompatibilă cu alte funcții, calități sau activităţi, cu excepția celor stabilite de Constituţie sau legi organice. Întru evitarea promovării intereselor personale şi asigurarea respectării interesului public, agentul public care ocupă o funcţie publică, inclusiv o funcţie publică cu statut special sau o funcţie de demnitate publică, respectă restricţia de desfăşurare a activităţii profesionale în raporturi ierarhice nemijlocite cu o rudă directă sau cu o rudă prin afinitate în cadrul aceleiaşi entităţi publice. Activitatea profesională a agentului public care ocupă o funcţie publică, inclusiv o funcţie publică cu statut special sau o funcţie de demnitate publică, precum şi a altor subiecţi ai declarării averii şi intereselor personale, se supune limitărilor de publicitate pentru a evita favorizarea entităţilor din sectorul privat. Conducătorul entităţii publice respectă regimul juridic al incompatibilităţilor, al restricțiilor în ierarhie şi al limitărilor de publicitate, completat, după caz, cu reguli specifice fiecărei categorii de agenţi publici, prevăzute de legislaţia specială care reglementează activitatea acesteia.
    (2) În vederea respectării regimului juridic al incompatibilităţilor, al restricţiilor în ierarhie şi al limitărilor de publicitate în cadrul entităţii publice, agentul public prevăzut la alin. (1) este obligat să întreprindă următoarele măsuri:
    a) să îşi soluţioneze stările de incompatibilitate în termen de o lună din momentul începerii mandatului, a raporturilor de muncă sau de serviciu ori, în cazul în care încetarea situaţiei de incompatibilitate în termenul dat nu depinde de voinţa sa, să prezinte probe privind întreprinderea cu bună-credinţă a acţiunilor de eliminare a acestei situaţii. Responsabilitatea pentru respectarea acestei obligaţii nu depinde de executarea de către conducătorul entității publice a obligaţiei prevăzute la alin. (3) lit. a);
    b) să întreprindă acţiuni, în termen de două luni, în vederea încetării raporturilor ierarhice nemijlocite cu rudele directe (părinte, frate, soră, fiu, fiică) sau cu rudele prin afinitate (soţ/soţie, părinte, frate ori soră a soţului/soţiei), cu concubinul/concubina în cadrul aceleiaşi entităţi publice;
    c) să evite folosirea în interes privat a simbolurilor oficiale care au legătură cu exercitarea mandatului, a funcţiei publice sau a funcţiei de demnitate publică;
    d) să nu admită folosirea numelui său, însoţit de calitatea sa de agent public, a vocii ori a semnăturii sale în orice formă de publicitate în favoarea unui agent economic sau a vreunui produs comercial, naţional ori străin.
    (3) În vederea asigurării respectării de către agenţii publici prevăzuți la alin. (1) a regimului juridic al incompatibilităţilor, restricțiilor în ierarhie şi al limitărilor de publicitate, conducătorul entităţii publice este obligat să întreprindă următoarele măsuri:
    a) să informeze agentul public, în momentul începerii mandatului, a raporturilor de muncă sau de serviciu, cu privire la regimul juridic al incompatibilităţilor, al restricţiilor în ierarhie şi al limitărilor de publicitate și, după caz, cu privire la alte reguli stabilite în acest sens de legislaţia specială care reglementează activitatea categoriei respective de agenți publici;
    b) să nu admită cu bună ştiinţă raporturi ierarhice nemijlocite între agenţii publici care ocupă o funcţie publică, inclusiv o funcție publică cu statut special sau o funcţie de demnitate publică, și rudele lor directe (părinte, frate, soră, fiu, fiică) sau rudele prin afinitate (soţ/soţie, părinte, frate ori soră a soţului/soţiei), sau concubinul/concubina în cadrul entităţii publice;
    c) să transfere agentul public care nu îndeplineşte obligaţia prevăzută la alin. (2) lit. b) într-o funcţie care ar exclude o astfel de subordonare sau, dacă transferul nu este posibil, să îl elibereze din funcţia deţinută;
    d) să sesizeze Autoritatea Națională de Integritate cu privire la agentul public din cadrul entităţii pe care o conduce care nu şi-a soluţionat stările de incompatibilitate în termen de o lună din momentul începerii mandatului, a raporturilor de muncă sau de serviciu;
    e) să sesizeze Autoritatea Națională de Integritate cu privire la agentul public din cadrul entităţii pe care o conduce care nu respectă limitările de publicitate în activitatea profesională desfăşurată;
    f) să pornească procedura disciplinară împotriva agentului public în privinţa căruia s-a constatat încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor, al restricțiilor în ierarhie şi al limitărilor de publicitate și, la demersul Autorității Naţionale de Integritate, să înceteze mandatul, raporturile de muncă sau de serviciu ale acestuia.
    (4) Derogările de la prevederile prezentului articol sînt permise doar în măsura în care sînt prevăzute de legislaţia specială care reglementează statutul special al agentului public.
    Articolul 13. Respectarea regimului juridic al declarării averii
                          şi a intereselor personale
    (1) În vederea prevenirii îmbogăţirii nejustificate şi ilicite a agenţilor publici şi a evitării conflictelor de interese în activitatea lor, precum şi în vederea responsabilizării pentru asemenea fapte, agenţii publici sînt obligaţi să depună declaraţia de avere şi interese personale în conformitate cu prevederile Legii nr. 133/2016 privind declararea averii şi a intereselor personale.
    (2) Conducătorul entităţii publice este obligat să asigure organizarea procedurilor de declarare a averii şi intereselor personale în conformitate cu prevederile legislaţiei speciale, luînd următoarele măsuri:
    a) să desemneze persoane responsabile de actualizarea permanentă a Registrului electronic al subiecţilor declarării averii şi a intereselor personale;
    b) să desemneze persoanele responsabile de colectarea declaraţiilor de avere şi interese personale;
    c) să asigure exercitarea de către persoanele responsabile de colectarea declaraţiilor de avere şi interese personale a atribuțiilor ce ţin, în special, de oferirea formularelor declaraţiilor, de acordarea consultanţei cu privire la completarea şi prezentarea declaraţiilor, de verificarea condiţiilor de formă a completării declaraţiilor, de oferirea posibilităţii rectificării în termen a declaraţiei, de primirea şi înregistrarea declaraţiilor, de eliberarea dovezii de primire a lor, de ţinerea evidenţei agenţilor publici obligaţi să depună declaraţii şi a evidenţei declaraţiilor depuse;
    d) să asigure transmiterea către Autoritatea Națională de Integritate, de către persoanele responsabile de colectarea declaraţiilor de avere şi interese personale, în termenele şi formatul prevăzut de legislaţia specială, inclusiv electronic, a declaraţiilor de avere şi interese personale ale agenţilor publici, a extraselor din evidenţa agenţilor publici obligaţi să depună declaraţii şi din evidenţa declaraţiilor depuse, precum şi a listei agenţilor publici care nu au depus sau au depus cu întîrziere declaraţiile de avere şi interese personale;
    e) să tragă la răspundere disciplinară persoanele responsabile de colectarea declaraţiilor pentru neîndeplinirea atribuţiilor prevăzute la lit. c) şi d);
    f) să asigure respectarea confidenţialităţii datelor cu accesibilitate limitată, a declaraţiilor care nu sînt publice şi să denunţe încălcările respective.
    (3) Agenţii publici au obligaţia să depună declaraţia de avere şi interese personale, în termenul şi în modul prevăzute de legislaţia specială:
    a) în momentul angajării, numirii sau validării mandatului;
    b) anual;
    c) la încetarea mandatului, a raporturilor de muncă sau de serviciu.
    (4) În vederea asigurării integrității profesionale specifice autorităţilor anticorupţie, declaraţiile de avere şi interese personale ale agenţilor publici din aceste entităţi pot fi supuse verificărilor suplimentare în cadrul entităţii publice din care fac parte, cu aplicarea consecinţelor prevăzute de legislaţia specială care reglementează activitatea categoriei respective de agenți publici. În acest caz, consecinţele aplicate nu pot fi mai puţin grave decît consecinţele aplicate în virtutea regulilor generale.
    Articolul 14. Respectarea regimului juridic al conflictelor
                         de interese
    (1) În vederea asigurării servirii interesului public cu imparţialitate şi obiectivitate, agenţii publici, împreună cu conducătorul entităţii publice şi, după caz, cu Autoritatea Națională de Integritate, sînt obligaţi să identifice şi să trateze conflictele de interese care apar în activitatea lor profesională în termenele şi modul prevăzute de Legea nr. 133/2016 privind declararea averii şi a intereselor personale.
    (2) Agentul public are următoarele obligaţii în legătură cu identificarea şi tratarea conflictelor de interese, care se îndeplinesc în condiţiile legislaţiei speciale:
    a) să declare în scris, în termen de 3 zile, conducătorului entităţii publice despre conflictul de interese real apărut în cadrul activităţii sale profesionale, explicînd natura conflictului de interese şi cum acesta influenţează sau poate influența exercitarea imparţială şi obiectivă a atribuţiilor sale;
    b) să evite consumarea conflictului de interese prin abţinere de la exercitarea atribuţiilor sale în măsura în care acestea sînt ameninţate de conflictul de interese, pînă la soluţionarea acestuia.
    (3) Conducătorul entităţii publice are următoarele obligaţii în legătură cu identificarea şi tratarea conflictelor de interese, care se îndeplinesc în condiţiile legislaţiei speciale:
    a) să nu admită cu bună ştiinţă ca agenţii publici din entitatea pe care o conduce să îşi exercite atribuţiile de serviciu fiind în situaţii de conflict de interese real;
    b) să asigure ţinerea evidenţei declaraţiilor de conflict de interese şi să desemneze persoana responsabilă de aceasta;
    c) să soluţioneze conflictul de interese declarat în termen de cel mult 3 zile de la data aducerii la cunoştinţă, aplicînd opţiunile de soluţionare prevăzute de legislaţia specială, luînd în considerare interesele entităţii publice, interesul public şi interesele legitime ale agentului public, nivelul, tipul funcţiei deţinute de acesta, natura conflictului de interese, precum şi alţi factori;
    d) să se adreseze Autorității Naționale de Integritate în cazul în care nu poate soluţiona conflictul de interese declarat de agentul public;
    e) să declare la Autoritatea Naţională de Integritate conflictele sale de interese reale, în condiţiile prevăzute la alin. (2) lit. a), şi să asigure îndeplinirea de către agenţii publici a obligației prevăzute la alin. (2) lit. b);
    f) să informeze semestrial, în formă scrisă, Autoritatea Națională de Integritate despre conflictele de interese consumate depistate şi măsurile întreprinse.
    Articolul 15. Neadmiterea favoritismului
    (1) În vederea asigurării servirii interesului public cu imparţialitate şi obiectivitate, practicile de favoritism în cadrul entităţilor publice sînt inadmisibile.
    (2) Agentul public are obligaţia să nu admită favoritism în activitatea sa profesională.
    (3) Conducătorul entităţii publice este obligat:
    a) să nu admită cu bună ştiinţă practici de favoritism în activitatea profesională a agenţilor publici din entitatea pe care o conduce;
    b) să denunţe cazurile de favoritism la Centrul Naţional Anticorupţie.
    Articolul 16. Respectarea regimului juridic al cadourilor
    (1) Pentru a evita apariţia manifestărilor de corupţie în activitatea entităţilor publice, conducătorilor acestora şi agenţilor publici le este interzis să solicite sau să accepte cadouri (bunuri, servicii, favoruri, invitaţii sau orice alt avantaj) care le sînt destinate personal sau familiei lor, dacă oferirea sau acordarea lor este legată direct sau indirect de desfăşurarea activităţii lor profesionale (cadouri inadmisibile). Solicitarea sau acceptarea cadourilor inadmisibile constituie acte de corupţie în sensul legislaţiei penale şi al prevederilor cap. VI din prezenta lege.
    (2) Interdicţia prevăzută la alin. (1) nu se aplică în privinţa cadourilor oferite din politeţe sau primite cu prilejul acţiunilor de protocol (cadouri admisibile). Banii aflați în circulație, în monedă naţională sau străină, cu excepția monedelor metalice jubiliare și comemorative, mijloacele şi instrumentele financiare de plată nu sînt considerate cadouri admisibile. Toate cadourile admisibile se declară şi se înscriu într-un registru public, ţinut de fiecare entitate publică. Cadourile admisibile a căror valoare nu depăşeşte limitele stabilite de Guvern pot fi păstrate de către persoana care le-a primit sau pot fi transmise în gestiunea entităţii publice, în ambele cazuri, după declarare. Cadourile admisibile a căror valoare depăşeşte limita stabilită se transmit în gestiunea entităţii publice după ce sînt declarate. În cazul în care persoana îşi anunţă intenţia de a păstra cadoul admisibil a cărui valoare depăşeşte limita stabilită, aceasta este în drept să-l răscumpere, achitînd în bugetul entităţii publice diferenţa dintre valoarea cadoului și limita stabilită. Categoriile de cadouri admisibile, modul de declarare, evidenţă, păstrare, utilizare şi răscumpărare a acestora sînt reglementate de Guvern.
    (3) Dacă agentului public i se propune un cadou inadmisibil în condiţiile alin. (1), acesta are următoarele obligaţii:
    a) să refuze cadoul;
    b) să se asigure cu martori, inclusiv dintre colegii de serviciu, după posibilitate;
    c) să raporteze imediat această tentativă autorității anticorupţie responsabile;
    d) să anunţe conducătorul entităţii publice;
    e) să transmită cadoul conducătorului entităţii publice în cazul oferirii cadoului fără ştirea sa (lăsat în birou, în anticameră etc.), concomitent cu întreprinderea acţiunii prevăzute la lit. d);
    f) să îşi exercite activitatea profesională în mod corespunzător, în special cea pentru care i s-a oferit cadoul.
    (4) Dacă agentului public i se oferă un cadou admisibil în condiţiile alin. (2), acesta are următoarele obligaţii:
    a) să predea cadoul comisiei de evidență și evaluare a cadourilor din cadrul entităţii publice în termen de 3 zile din momentul primirii sau din momentul revenirii din deplasarea de serviciu în timpul căreia l-a primit;
    b) să declare împrejurările în care i-a fost oferit cadoul, cu precizarea intenţiei de a-l păstra sau de a-l transmite în gestiunea entităţii publice;
    c) să răscumpere cadoul dacă a decis să-l păstreze, achitînd în bugetul entităţii publice diferența dintre valoarea cadoului, estimată de către comisia de evidență și evaluare a cadourilor, și limita stabilită.
    (5) Conducătorul entităţii publice are următoarele obligaţii în legătură cu asigurarea respectării regimului juridic al cadourilor:
    a) să adopte actele administrative de stabilire a regulilor de organizare a activităţilor aferente respectării regimului juridic al cadourilor în cadrul entităţii publice;
    b) să desemneze membrii comisiei de evidență și evaluare a cadourilor şi să asigure condiţiile necesare activităţii lor;
    c) să asigure evidența, într-un registru special, inclusiv electronic, a tuturor cadourilor primite de către agenţii publici, cu descrierea lor, specificarea dacă sînt cadouri admisibile sau inadmisibile, a circumstanţelor în care au fost transmise. În cazul cadourilor admisibile se indică, de asemenea, valoarea estimată de către comisia de evaluare şi se face menţiunea despre transmiterea acestora în gestiunea entităţii sau, după caz, restituirea lor agenţilor publici, specificîndu-se date despre răscumpărarea lor. În cazul cadourilor inadmisibile se indică date despre transmiterea lor, în calitate de probă, autorității anticorupţie responsabile, sesizate asupra acestui fapt conform alin. (3) lit. c);
    d) să asigure încasarea în bugetul entităţii publice a sumelor ce rezultă din răscumpărarea, în condiţiile alin. (4) lit. c), a cadourilor admisibile;
    e) să predea autorității anticorupţie responsabile cadoul inadmisibil care i-a fost transmis în condiţiile alin. (3) lit. e);
    f) să asigure desfăşurarea corespunzătoare a activităţii profesionale a agenţilor publici cărora le-au fost oferite cadouri inadmisibile;
    g) să asigure publicarea pe pagina web a entităţii publice a registrului special de evidenţă a cadourilor;
    h) să tragă la răspundere disciplinară agenţii publici care încalcă regimul juridic al cadourilor în entitatea pe care o conduce.
    Articolul 17. Neadmiterea, denunţarea şi tratarea influenţelor
                         necorespunzătoare
    (1) În vederea asigurării servirii interesului public cu imparţialitate şi obiectivitate, activitatea profesională a agentului public trebuie să se desfăşoare în afara oricăror influenţe necorespunzătoare. Mecanismul de denunţare şi tratare a influenţelor necorespunzătoare este reglementat de Guvern.
    (2) Conducătorul entităţii publice are următoarele obligaţii în legătură cu neadmiterea, denunţarea şi tratarea influenţelor necorespunzătoare:
    a) să adopte actele administrative de stabilire a regulilor de organizare a activităţilor de denunţare şi tratare a influenţelor necorespunzătoare de către agenţii publici;
    b) să asigure evidența, într-un registru special, a cazurilor de influenţă necorespunzătoare exercitată asupra agenţilor publici;
    c) să asigure posibilitatea denunțării în condiţii de confidenţialitate a cazurilor de influenţă necorespunzătoare;
    d) să asigure condiţiile necesare pentru desfăşurarea legală a activităţii de către agentul public şi să verifice modul de executare a atribuţiilor pentru care a survenit influenţa necorespunzătoare;
    e) să întreprindă măsuri de prevenire a cazurilor de influenţă necorespunzătoare prin implicarea nemijlocită în soluţionarea acestora;
    f) să tragă la răspundere disciplinară agenţii publici care îşi desfăşoară activitatea profesională fără a respinge influenţele necorespunzătoare la care sînt supuşi sau fără a denunţa influenţele necorespunzătoare pe care nu le pot respinge de sine stătător.
    (3) Agentul public supus influenţei necorespunzătoare este obligat:
    a) să respingă expres influenţa necorespunzătoare;
    b) să desfăşoare în mod legal activitatea pentru care a intervenit influenţa necorespunzătoare;
    c) în cazul imposibilităţii de a respinge expres influenţa necorespunzătoare şi al afectării activităţii sale profesionale drept urmare a acesteia, să depună un denunţ scris, în termen de 3 zile lucrătoare, la persoana responsabilă din cadrul entităţii publice, desemnată de conducător, despre exercitarea influenţei necorespunzătoare;
    d) să depună un denunţ despre exercitarea influenţei necorespunzătoare la Centrul Naţional Anticorupţie dacă sursa influenţei necorespunzătoare este conducătorul entităţii publice sau dacă, după ce a depus un denunţ în modul prevăzut la lit. c), conducătorul nu-şi onorează obligaţiile prevăzute la alin. (2) lit. d) şi e).
    (4) În cazul agenţilor publici din cadrul Centrului Naţional Anticorupţie, obligaţia prevăzută la alin. (3) lit. d) se onorează prin depunerea unui denunţ la Serviciul de Informaţii şi Securitate, iar în cazul agenţilor publici din cadrul Serviciului de Informaţii şi Securitate – la Comisia parlamentară securitate, apărare şi ordine publică.
    Articolul 18. Neadmiterea, denunţarea manifestărilor de corupţie
                         şi protecţia avertizorilor de integritate
    (1) Pentru buna funcţionare a entităţii publice în conformitate cu mandatul său legal de servire a interesului public şi pentru asigurarea neafectării drepturilor omului, a imaginii şi reputaţiei entităţii publice, conducătorul acesteia şi agenţii publici trebuie să nu admită şi să denunţe neîntîrziat încercările de implicare a lor în manifestări de corupţie. Agenţii publici care cunosc cazuri de manifestări de corupţie, de practici ilegale şi lipsite de etică ce ameninţă interesul public, care au loc în cadrul entităţilor publice din care fac parte şi/sau în cadrul entităţilor private cu care se află în raporturi de serviciu, dar în care nu sînt atraşi nemijlocit, sînt în drept să depună o sesizare la conducătorul entităţii publice sau, după caz, la autoritatea anticorupţie responsabilă, la alte autorităţi publice competente.
    (2) Conducătorul entităţii publice are următoarele obligaţii în vederea neadmiterii manifestărilor de corupţie şi în vederea asigurării denunţării acestora:
    a) să transmită neîntîrziat Centrului Naţional Anticorupţie informaţiile care i-au fost comunicate de către agenţii publici cu privire la manifestările de corupţie în care s-a încercat implicarea lor dacă acestea întrunesc elementele unei infracţiuni sau contravenţii şi dacă aceste informaţii nu au fost comunicate Centrului nemijlocit de către agenţii publici respectivi;
    b) să asigure desfăşurarea corespunzătoare a activităţii profesionale a agenţilor publici în privinţa cărora au fost întreprinse încercări de implicare în manifestări de corupţie;
    c) să asigure luarea măsurilor administrative în vederea prevenirii altor încercări de implicare a agenţilor publici în manifestări de corupţie, similare celor care au fost denunţate;
    d) să tragă la răspundere disciplinară agenţii publici care au omis să denunţe încercările de implicare a lor în manifestări de corupţie;
    e) să ofere Centrului Naţional Anticorupţie, la solicitarea acestuia, informaţii cu privire la denunţarea manifestărilor de corupţie de către agenţii publici.
    (3) Conducătorul entităţii publice are următoarele obligaţii în vederea asigurării protecţiei avertizorilor de integritate:
    a) să adopte actele administrative de stabilire a regulilor de organizare a activităţilor de denunţare a manifestărilor de corupţie, de depunere a avertizărilor de integritate şi de asigurare a protecţiei agenţilor publici;
    b) să desemneze structura specializată responsabilă de înregistrarea avertizărilor de integritate;
    c) să asigure, personal sau, după caz, prin intermediul structurii specializate, înregistrarea în condiţii de confidenţialitate a avertizărilor de integritate depuse de către agenţii publici în registrul avertizărilor de integritate al entităţii publice;
    d) să asigure examinarea avertizării de integritate şi comunicarea rezultatelor examinării în termen de cel mult 30 de zile din momentul înregistrării ei conform lit. c);
    e) să transmită Centrului Naţional Anticorupţie sau, după caz, unei alte autorități anticorupţie responsabile ori autorităţi publice competente informaţia, cuprinsă în avertizarea de integritate, cu privire la manifestările de corupţie și/sau practicile ilegale şi lipsite de etică ce ameninţă interesul public, care au loc în cadrul entităţilor publice şi/sau al entităţilor private cu care agentul public avertizor de integritate se află în raporturi de serviciu, dacă acestea întrunesc elementele unei infracţiuni sau contravenţii;
    f) să asigure măsurile de protecţie a avertizorului de integritate care invocă riscuri reale de întreprindere a acţiunilor de răzbunare împotriva sa din partea persoanei ale cărei acţiuni sau omisiuni le denunţă în avertizare, și anume: tratarea avertizării ca fiind depusă cu bună-credinţă de către agentul public, pînă la proba contrarie; protecţia datelor cu caracter personal ale avertizorului de integritate, sub rezerva garantării unui proces echitabil, în condiţiile legislaţiei speciale în domeniu; asigurarea transferului la un alt loc de muncă, cu acordul avertizorului de integritate; neaplicarea sancţiunilor disciplinare în legătură cu avertizarea de integritate depusă cu bună-credinţă;
    g) să tragă la răspundere disciplinară persoanele responsabile din cadrul structurii specializate pentru neasigurarea înregistrării şi examinării avertizărilor de integritate ale agenţilor publici, pentru necomunicarea rezultatului examinării avertizării de integritate în termenul legal, precum şi pentru neasigurarea protecţiei datelor cu caracter personal ale avertizorului de integritate;
    h) să tragă la răspundere disciplinară agenţii publici în privinţa cărora a fost demonstrată rea-credinţa în depunerea avertizărilor de integritate ce conţin informaţii neveridice;
    i) să suporte consecinţele tragerii la răspundere disciplinară, contravenţională sau, după caz, penală în cazul neasigurării măsurilor de protecţie şi admiterii cu bună ştiinţă a acţiunilor de răzbunare împotriva agentului public care a depus o avertizare de integritate.
    (4) Agentul public are următoarele obligaţii:
    a) să refuze expres încercarea de implicare a sa în manifestări de corupţie şi să atenţioneze, după posibilitate, persoana asupra caracterului ilegal al acestei încercări;
    b) să se asigure cu martori, inclusiv dintre colegii de serviciu, după posibilitate;
    c) să informeze neîntîrziat Centrul Naţional Anticorupţie despre încercările de implicare a sa în manifestări de corupţie dacă acestea întrunesc elementele unei infracţiuni sau contravenţii;
    d) să informeze neîntîrziat conducătorul entităţii publice despre încercările de implicare a sa în manifestări de corupţie în cazul în care acestea reprezintă alte tipuri de încălcări decît de ordin penal ori contravenţional;
    e) să îşi exercite activitatea profesională în mod corespunzător, în special cea pentru care s-a încercat implicarea sa în manifestarea de corupţie.
    (5) Agentul public are dreptul să depună cu bună-credinţă o avertizare de integritate, inclusiv cu privire la încălcarea obligaţiilor ce revin conducătorului entităţii publice, în condiţiile prevăzute la alin. (1), fiind obligat să suporte consecinţele prevăzute la alin. (3) lit. h) atunci cînd se demonstrează cu probe că a inclus cu rea-credinţă informaţii neveridice în avertizarea depusă. Dacă avertizarea a fost depusă cu bună-credinţă, agentul public are dreptul să-i fie asigurate, la solicitare, măsurile de protecţie prevăzute la alin. (3) lit. f), să conteste neaplicarea acestor măsuri şi să solicite autorității anticorupţie responsabile sau, după caz, altor autorităţi publice competente tragerea la răspundere, conform alin. (3) lit. i), a conducătorului entităţii publice care a întreprins acţiuni de răzbunare în privinţa sa.
    (6) Procedura de depunere, examinare, păstrare a avertizărilor de integritate şi de sancţionare a conducătorilor entităţilor publice pentru neluarea măsurilor de protecţie, pentru întreprinderea acţiunilor de răzbunare împotriva avertizorilor de integritate de bună-credinţă, precum şi procedura de sancţionare a agenţilor publici de rea-credinţă, care depun cu bună ştiinţă avertizări de integritate ce conţin informaţii neveridice, se reglementează de legislația privind protecţia avertizorilor de integritate, privind evaluarea integrităţii instituţionale, privind protecţia datelor cu caracter personal, de legile speciale ce reglementează activitatea entităţii publice, de Codul muncii, Codul contravenţional şi Codul penal.
    Articolul 19.  Intoleranţa faţă de incidentele de integritate
    (1) Conducătorii entităţilor publice şi agenţii publici asigură credibilitatea şi susţinerea publică a mandatului entităţii din care fac parte sau, după caz, de a căror activitate sînt responsabili prin manifestarea spiritului de intoleranţă faţă de incidentele de integritate în cadrul entităţilor publice. Incidentele de integritate ce constituie abateri disciplinare sînt reglementate prin legile speciale aplicabile categoriilor respective de agenţi publici sau, după caz, prin Codul muncii. Incidentele de integritate ce constituie contravenţii şi infracţiuni sînt prevăzute de Codul contravenţional şi Codul penal.
    (2) Conducătorul entităţii publice are următoarele obligaţii:
    a) să ofere agenţilor publici exemplul propriu de respectare a interesului public şi de neadmitere a incidentelor de integritate în activitatea profesională;
    b) să adopte acte administrative privind statutul disciplinar aplicabil entităţii publice, dacă acesta nu este aprobat prin legi şi acte normative;
    c) să creeze structura responsabilă de examinarea abaterilor disciplinare, dacă aceasta nu este atribuţia altor autorităţi publice competente;
    d) să asigure sancţionarea disciplinară a tuturor incidentelor de integritate ce constituie abateri disciplinare admise de agenţii publici;
    e) să sesizeze autoritatea anticorupţie responsabilă despre incidentele de integritate ce constituie contravenţii şi infracţiuni, săvîrșite de agenţii publici, inclusiv în condițiile art. 12–18.
    (3) Agentul public are următoarele obligaţii:
    a) să refuze implicarea sa în incidente de integritate şi să denunţe asemenea încercări, inclusiv cele referitoare la oferirea cadourilor inadmisibile, exercitarea influenţelor necorespunzătoare şi implicarea în manifestări de corupţie, conform prevederilor art. 16–18;
    b) să includă cu bună-credinţă informaţii în avertizările de integritate pe care a ales să le facă în condiţiile art. 18;
    c) să sprijine neimplicarea în incidente de integritate a altor agenţi publici, după posibilitate.
    Articolul 20. Asigurarea transparenţei în procesul decizional
    (1) Desfăşurarea activităţii entităţii publice în mod transparent, responsabil în raport cu cetăţenii şi cu implicarea acestora este asigurată prin crearea posibilităţilor de participare a cetăţenilor, a asociaţiilor constituite în corespundere cu legea şi a altor părţi interesate (în continuare în acest articol – părţi interesate) la procesul decizional din cadrul entităţii publice. Regulile cu privire la procedurile de asigurare a transparenţei în procesul decizional din entităţile publice şi derogările de la ele sînt prevăzute de Regulamentul Parlamentului, Legea nr. 239/2008 privind transparenţa în procesul decizional şi de actele normative ale Guvernului.
    (2) Conducătorul entităţii publice are următoarele obligații:
    a) să instituie mecanisme de cooperare şi de parteneriat cu societatea prin adoptarea regulilor interne privind procedurile de informare, consultare şi participare în procesul de elaborare şi adoptare a deciziilor, prin întocmirea listei generale a părţilor interesate, precum şi prin desemnarea agenţilor publici responsabili de asigurarea transparenţei în procesul decizional din entitatea publică;
    b) să asigure informarea publicului asupra organizării procesului decizional prin:
    – publicarea informaţiei referitoare la programele (planurile) anuale de activitate ale entităţii publice;
    – publicarea informaţiei privind regulile interne adoptate, a listei generale a părţilor interesate, precum și a informației privind agenţii publici desemnaţi în conformitate cu lit. a);
    – informarea publicului, prin intermediul anunţurilor scrise, privind iniţierea elaborării deciziei sau, după caz, privind retragerea unui proiect de decizie din procesul de elaborare;
    – punerea la dispoziţia părţilor interesate a proiectului de decizie şi a materialelor aferente acestuia;
    – publicarea raportului anual privind asigurarea transparenţei în procesul decizional din cadrul entităţii publice;
    c) să asigure recepţionarea şi examinarea recomandărilor părţilor interesate în scopul utilizării lor la elaborarea proiectelor de decizii;
    d) să asigure consultarea opiniei părţilor interesate la examinarea proiectelor de decizii;
    e) să asigure anunţarea şi organizarea şedinţelor publice la care se adoptă deciziile;
    f) să asigure informarea publicului referitor la deciziile adoptate atît în regim obişnuit, cît şi în regim de urgenţă, cu prezentarea argumentării;
    g) să sancţioneze disciplinar agenţii publici care nu au realizat obligaţiile prevăzute la lit. a)–f), încredințate lor în conformitate cu regulile interne adoptate şi cu legislaţia specială în domeniu.
    Articolul 21. Asigurarea accesului la informaţii de interes public
    (1) Întru eficientizarea procesului de informare a populaţiei şi a controlului efectuat de către cetăţeni asupra activităţii entităţilor publice, stimularea formării opiniilor şi participării active a populaţiei la procesul de luare a deciziilor, se garantează accesul la informaţii de interes public cu privire la activitatea entităţii publice. În acest scop, conducătorul entităţii publice şi agenţii publici asigură accesul liber la informaţiile oficiale, inclusiv informarea activă, corectă şi la timp a cetăţenilor asupra chestiunilor de interes public şi asupra problemelor de interes personal pentru ei.
    (2) Conducătorul entităţii publice are următoarele obligaţii:
    a) să asigure un spaţiu amenajat pentru documentare, accesibil solicitanţilor;
    b) să desemneze agenţii publici responsabili pentru efectuarea procedurilor de furnizare a informaţiilor oficiale şi să asigure instruirea acestora;
    c) să aprobe regulamente cu privire la drepturile şi obligaţiile agenţilor publici în procesul de furnizare a documentelor, informaţiilor oficiale.
    (3) Conducătorul entităţii publice şi agenţii publici desemnaţi responsabili pentru efectuarea procedurilor de furnizare a informaţiilor oficiale, în funcţie de competențele stabilite, au următoarele obligaţii:
    a) să acorde asistenţă şi sprijinul necesar solicitanţilor pentru căutarea şi identificarea informaţiilor;
    b) să asigure accesul efectiv la registrele de informaţii deţinute, care vor fi completate în conformitate cu legislaţia cu privire la registre;
    c) să asigure desfăşurarea întrunirilor şi şedinţelor în mod public, în conformitate cu legislaţia care reglementează activitatea entităţii publice;
    d) să asigure publicarea informaţiilor privind structura entităţii publice şi adresa acesteia, funcţiile, direcţiile şi formele de activitate ale entităţii publice, subdiviziunile cu competenţele lor, programul de lucru al acestora, cu indicarea zilelor şi orelor de audienţă a agenţilor publici responsabili de furnizarea informaţiilor și a documentelor oficiale, privind deciziile finale asupra principalelor probleme examinate;
    e) să asigure examinarea solicitărilor de acces la informaţii și să respecte termenul de 15 zile lucrătoare pentru furnizarea informaţiei, cu posibilitatea prelungirii acestui termen cu încă 5 zile lucrătoare, după informarea prealabilă a solicitantului despre prelungire;
    f) să dea publicităţii actele entităţii publice, adoptate în conformitate cu legislaţia ce reglementează activitatea entității respective;
    g) să păstreze, în termenele stabilite de lege, actele entității publice din care fac parte, actele entităţii publice a cărei succesoare este entitatea respectivă, actele ce stabilesc statutul juridic al entității;
    h) să asigure protecția informaţiilor ce se află la dispoziţia entităţii publice împotriva accesului, distrugerii sau modificărilor nesancţionate;
    i) să menţină în formă actualizată informaţiile și documentele aflate la dispoziţia lor.
    (4) Conducătorul entităţii publice și agentul public sînt în drept să difuzeze de urgenţă pentru publicul larg informaţia care le-a devenit cunoscută în cadrul activităţii entităţii publice dacă această informaţie poate preîntîmpina sau diminua pericolul pentru viaţa şi sănătatea oamenilor sau pericolul producerii unor prejudicii de orice natură, poate opri răspîndirea informaţiei neveridice sau diminua consecinţele negative ale răspîndirii acesteia ori dacă această informație are o deosebită importanţă socială. În acest caz, informarea se face în conformitate cu prevederile Legii nr. 982/2000 privind accesul la informaţie şi ale legislaţiei cu privire la protecţia avertizorilor de integritate.
    (5) Regulile de asigurare a accesului la informaţiile oficiale de interes public şi derogările cu privire la informaţiile oficiale cu accesibilitate limitată sînt stabilite prin Legea nr. 982/2000 privind accesul la informaţie, precum şi prin legile speciale ce reglementează activitatea entităţilor publice. Asigurarea de către conducătorii entităţilor publice şi agenţii publici a realizării dreptului de acces la informaţie se face cu respectarea limitărilor legale în scopul protejării informaţiei confidenţiale, vieții private a persoanei, secretului de stat, comercial sau bancar și în scopul securității naţionale. Prevederile legislaţiei cu privire la secretul de stat, la secretul comercial sau bancar nu pot fi invocate pentru a crea obstacole autorităţilor anticorupţie responsabile în vederea recepţionării sau ridicării informaţiei cu privire la actele de corupţie şi cele conexe acestora ce constituie infracţiuni şi contravenţii. Furnizarea unor astfel de informaţii se efectuează în conformitate cu legislația în vigoare şi nu poate fi calificată drept divulgare a informaţiilor protejate de stat.
    Articolul 22. Gestionarea transparentă şi responsabilă a
                          patrimoniului public, a finanţelor rambursabile
                          şi nerambursabile
    (1) În vederea valorificării raţionale, eficiente şi durabile a resurselor publice, constituite ca rezultat al muncii societăţii prin aportul contribuabililor, precum și a mijloacelor din fonduri externe, conducătorul entităţii publice şi agenţii publici asigură gestionarea alocaţiilor bugetare şi extrabugetare, administrează patrimoniul public în baza principiilor bunei guvernări, garantează transparenţa achiziţiilor publice, implementarea sistemului de management financiar şi control şi organizarea auditului intern în sectorul public.
    (2) În legătură cu organizarea şi implementarea sistemului de management financiar şi control, conducătorul entităţii publice are următoarele obligaţii:
    a) să organizeze auditul intern şi să asigure resursele necesare pentru ca acesta să fie eficient;
    b) să ofere independenţă organizaţională şi funcţională unităţii de audit intern, inclusiv prin plasarea acesteia nemijlocit în subordonarea sa;
    c) să asigure independenţa unităţii de audit intern în realizarea şi raportarea activităţilor de audit intern;
    d) să autorizeze personalul unităţii de audit intern, prin ordin, privind efectuarea misiunii de audit intern;
    e) la cererea conducătorului unităţii de audit intern, să solicite, în scris, de la persoane terţe informaţia necesară pentru efectuarea auditului intern;
    f) să aprobe carta de audit intern, planul strategic şi planul anual al activităţii de audit intern;
    g) să aprecieze, în bază de autoevaluare, organizarea sistemului de management financiar şi control şi să emită anual, pentru anul precedent, o declaraţie privind buna guvernare.
    (3) În vederea garantării transparenţei procedurilor de achiziţie publică, conducătorul entităţii publice care întruneşte condiţiile de autoritate contractantă are următoarele obligaţii:
    a) să asigure crearea unui grup de lucru pentru achiziţii publice din rîndul agenţilor publici, inclusiv al celor care sînt specialişti cu experienţă profesională în domeniul achiziţiilor publice, în limitele personalului scriptic. Conducătorul entității publice este în drept să constituie cîteva grupuri de lucru, în funcție de obiectul achiziţiei, precum şi să atragă din afara entităţii publice, în calitate de consultanţi, specialişti şi experţi din domeniul în care se efectuează achiziţia, cărora să le asigure, în cazurile expres prevăzute de legislaţie, dreptul de vot în cadrul grupului de lucru;
    b) să asigure includerea reprezentanţilor societăţii civile în componenţa grupului de lucru, pentru fiecare procedură de achiziţie în parte, dacă a fost depusă o cerere scrisă în acest sens cu cel puţin două zile pînă la data-limită de depunere a ofertelor;
    c) să asigure reprezentanţilor societăţii civile incluşi în grupul de lucru condiții pentru exercitarea dreptului de vot consultativ sau a dreptului la opinie separată în cadrul actului deliberativ al grupului respectiv;
    d) să asigure evidenţa strictă a cererilor parvenite de la societatea civilă și, în cazul în care sînt depuse mai multe cereri prin care se solicită admiterea unui număr al reprezentanţilor societăţii civile ce ar depăşi o treime din numărul de membri cu drept de vot deliberativ, să asigure desemnarea acestora prin tragere la sorţi. Totodată, conducătorul entității publice are dreptul să decidă asupra includerii reprezentanţilor societăţii civile în componenţa grupului de lucru fără plafonarea prevăzută;
    e) să asigure exercitarea autonomă, imparţială şi bazată pe lege a atribuţiilor membrilor grupului de lucru, pe care aceştia să le poată desfăşura liber de influenţe necorespunzătoare şi de conflicte de interese;
    f) să tragă la răspundere disciplinară agenţii publici din cadrul grupului de lucru dacă aceştia nu au respins, nu au raportat şi au admis exercitarea influenţelor necorespunzătoare asupra lor, conform prevederilor art. 17 alin. (2) lit. f);
    g) să încheie cu operatorii economici contractele de achiziţii publice atribuite de către grupul de lucru;
    h) să îşi asume responsabilitatea pentru executarea şi gestionarea contractelor de achiziţii publice în termenele şi condiţiile prevăzute de acestea.
    (4) Grupul de lucru pentru achiziţii publice, creat de entitatea publică, este obligat să asigure eficienţa achiziţiilor publice, obiectivitatea şi imparţialitatea în cadrul procedurilor de achiziţie publică, publicitatea şi transparenţa procedurilor de achiziţie publică şi să transmită, la solicitarea Agenţiei Achiziţii Publice, orice informaţie privind încheierea şi executarea contractelor de achiziţii publice. În acest sens, grupul de lucru pentru achiziții publice urmează:
    a) să elaboreze planuri anuale şi trimestriale de efectuare a achiziţiilor publice;
    b) să întocmească anunţuri şi/sau invitaţii în cadrul procedurilor de achiziţie publică;
    c) să elaboreze documentaţia de atribuire şi alte documente aplicabile în cadrul procedurilor de achiziţie publică;
    d) să iniţieze şi să desfăşoare procedurile de achiziţie publică;
    e) să asigure participarea largă a operatorilor economici la procedurile de achiziţie publică;
    f) să examineze, evalueze şi să compare ofertele operatorilor economici prezentate în cadrul procedurilor de achiziţie publică;
    g) să atribuie contracte de achiziţii publice;
    h) să întocmească dări de seamă privind rezultatul procedurilor de achiziţie publică şi să le prezinte Agenţiei Achiziţii Publice;
    i) să monitorizeze contractele de achiziţii publice;
    j) să păstreze şi să ţină evidenţa tuturor documentelor întocmite şi aplicate în cadrul procedurilor de achiziţie publică.
    (5) Prevederile prezentului articol se completează cu prevederile Legii nr. 229/2010 privind controlul financiar public intern, Legii finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr. 181/2014, Legii nr. 131/2015 privind achiziţiile publice, cu prevederile actelor normative ale Guvernului şi celor departamentale ale Ministerului Finanţelor, se aplică în mod corespunzător entităţilor publice şi stabilesc obligaţii pentru conducătorii acestora şi agenţii publici în măsura în care acestea rezultă din legile și actele menționate.
    Articolul 23. Respectarea normelor de etică şi deontologie
    (1) În vederea instituirii unui climat de încredere şi respect reciproc între cetăţeni şi entitatea publică, urmărind scopul creării şi menţinerii prestigiului, sporirii prestaţiei, eliminării birocraţiei şi manifestărilor de corupţie din cadrul entităţii publice, conducătorii şi agenţii publici promovează normele de etică şi deontologie în cadrul entităţii publice şi informează publicul cu privire la conduita etică şi profesională la care cetăţenii sînt îndreptăţiţi să se aştepte din partea conducătorului şi a agenţilor publici în realizarea activităţii profesionale.
    (2) Conducătorul entităţii publice are următoarele obligaţii:
    a) să instituie şi să implementeze norme de etică şi deontologie ţinînd cont de specificul activității, standardele naţionale şi internaţionale în domeniu sau, dacă adoptarea acestor norme este dată în competenţa altei autorităţi responsabile, să elaboreze şi să propună spre adoptare proiectul acestor norme de etică şi deontologie;
    b) să asigure instruirea agenţilor publici cu privire la normele de etică şi deontologie;
    c) să ofere agenţilor publici exemplul propriu de respectare a normelor de etică şi deontologie în activitatea pe care o desfăşoară;
    d) să publice pe pagina web a entităţii publice normele de etică şi deontologie adoptate;
    e) să creeze sau, după caz, să desemneze subdiviziunea responsabilă de monitorizarea respectării de către agenţii publici a normelor de etică şi deontologie;
    f) să tragă la răspundere disciplinară agenţii publici care încalcă normele de etică şi deontologie, iar în cazul în care încălcările admise întrunesc elementele unor contravenţii sau infracţiuni, să sesizeze autoritatea anticorupţie responsabilă.
    (3) Agenţii publici sînt obligaţi să cunoască şi să respecte normele de etică şi deontologie adoptate în cadrul entităţii publice.
    (4) Normele de etică şi deontologie adoptate în cadrul entităţii publice se aplică în mod complementar cu prevederile Legii nr. 25/2008 privind Codul de conduită a funcţionarului public, precum şi ale legislaţiei speciale care reglementează activitatea categoriilor respective de agenţi publici.
    Articolul 24. Respectarea regimului juridic al restricţiilor şi limitărilor
                         în legătură cu încetarea mandatului, a raporturilor de muncă
                         sau de serviciu şi cu migrarea agenţilor publici în sectorul privat
    (1) Pentru a asigura funcţionarea entităţii publice în interes public şi în afara conflictelor de interese, persoanele care au ocupat o funcţie publică, inclusiv o funcţie publică cu statut special sau o funcţie de demnitate publică, precum și alți subiecţi ai declarării averii şi intereselor personale, care au migrat în sectorul privat (în continuare – foşti agenţi publici), conducătorii entităţilor publice, agenţii publici subiecți ai declarării averii și intereselor personale şi autorităţile anticorupţie responsabile urmează să asigure respectarea regimului de restricţii şi limitări în legătură cu încetarea mandatului, a raporturilor de muncă sau de serviciu (în continuare – regim juridic al restricţiilor şi limitărilor postangajare), completat, după caz, cu reguli specifice fiecărei categorii de agenţi publici, prevăzute în legislaţia specială care reglementează activitatea categoriei respective.
    (2) Agentul public subiect al declarării averii și intereselor personale este obligat să comunice în scris, în termen de 3 zile lucrătoare, conducătorului entităţii publice în care activează sau, după caz, Autorităţii Naţionale de Integritate despre toate ofertele de muncă pe care intenţionează să le accepte dacă aceste locuri de muncă pot genera un conflict de interese.
    (3) Fostul agent public prevăzut la alin. (1) este obligat să întreprindă următoarele măsuri în vederea asigurării respectării regimului juridic al restricţiilor şi limitărilor postangajare:
    a) să evite obţinerea beneficiilor neprevăzute de lege sau de contractul individual de muncă datorită funcţiei deţinute anterior, inclusiv datorită informaţiilor de serviciu obţinute în exercitarea funcţiei respective;
    b) să evite, timp de un an, angajarea în organizaţii comerciale şi necomerciale dacă, pe parcursul ultimului an de activitate în cadrul entităţii publice, înainte de încetarea mandatului, a raporturilor de muncă sau de serviciu, a avut atribuţii directe de supraveghere şi/sau control al acestor organizaţii;
    c) să evite, timp de un an, încheierea contractelor comerciale cu entitatea publică în care a activat pe parcursul ultimului an înainte de încetarea mandatului, a raporturilor de muncă sau de serviciu;
    d) să evite, timp de un an, exercitarea atribuţiilor de reprezentare a intereselor persoanelor fizice şi juridice în faţa entităţii publice în care a activat pe parcursul ultimului an înainte de încetarea mandatului, a raporturilor de muncă sau de serviciu.
    (4) Conducătorul entităţii publice este obligat să întreprindă următoarele măsuri de asigurare a respectării regimului juridic al restricţiilor şi limitărilor postangajare:
    a) să dispună acţiunile administrative necesare pentru ca, timp de un an, să evite conflictele de interese în cadrul entităţii publice în legătură cu angajarea fostului agent public prevăzut la alin. (1) în cadrul organizaţiilor comerciale şi necomerciale după încetarea mandatului, a raporturilor de muncă sau de serviciu;
    b) să evite, timp de un an, încheierea contractelor comerciale cu organizaţia comercială în care fostul agent public prevăzut la alin. (1) sau persoanele apropiate acestuia deţin cote în capitalul social ori lucrează în structuri de conducere sau de revizie;
    c) să dispună acţiunile administrative necesare pentru ca, timp de un an, să fie refuzată reprezentarea de către fostul agent public prevăzut la alin. (1) a intereselor persoanelor fizice şi juridice în faţa entităţii publice pe care o conduce.
    Articolul 25. Măsurile de control al integrităţii în sectorul public
    (1) Eficienţa cultivării climatului de integritate instituţională şi profesională este supusă verificărilor din partea conducătorilor entităţilor publice, a autorităților anticorupţie, a societății civile şi mass-mediei.
    (2) Conducătorii entităţilor publice sînt responsabili de aplicarea următoarelor măsuri de control al integrităţii în sectorul public:
    a) evitarea riscurilor de corupţie în procesul de elaborare a proiectelor de acte legislative, normative şi departamentale (riscuri viitoare);
    b) managementul riscurilor de corupţie (riscuri existente).
    (3) Centrul Naţional Anticorupţie este responsabil de aplicarea următoarelor măsuri de control al integrităţii în sectorul public:
    a) expertiza anticorupţie;
    b) evaluarea integrităţii instituţionale, inclusiv testarea integrităţii profesionale şi gestionarea cazierului privind integritatea profesională a agenţilor publici, cu excepţia agenţilor publici prevăzuţi la alin. (5) lit. b) din prezentul articol, în condițiile Legii nr. 325/2013 privind evaluarea integrității instituționale.
    (4) Autoritatea Națională de Integritate este responsabilă de aplicarea următoarelor măsuri de control al integrităţii în sectorul public:
    a) controlul declaraţiilor de avere şi interese personale;
    b) controlul respectării regimului juridic al conflictelor de interese;
    c) controlul respectării regimului juridic al incompatibilităţilor, restricţiilor şi limitărilor.
    (5) Serviciul de Informaţii şi Securitate este responsabil de aplicarea următoarelor măsuri de control al integrităţii în sectorul public:
    a) verificarea titularilor şi candidaţilor la funcţii publice, în condițiile Legii nr. 271/2008 privind verificarea titularilor și candidaților la funcții publice;
    b) testarea integrităţii profesionale a propriilor agenţi publici şi a celor din cadrul Centrului Naţional Anticorupţie, precum şi gestionarea cazierului privind integritatea profesională în privinţa acestora.
    (6) Societatea civilă şi mass-media exercită măsuri de implicare civică şi control public asupra tuturor domeniilor de interes public, în special prin:
    a) participarea în procesele decizionale ale entităţilor publice;
    b) asigurarea accesului la informaţii, solicitarea informaţiilor oficiale deţinute de entităţile publice şi informarea corespunzătoare a societăţii cu privire la subiectele de interes public;
    c) întocmirea şi publicarea articolelor, studiilor, analizelor, sondajelor, monitorizărilor, rapoartelor şi a altor tipuri de informaţii despre fenomenul corupţiei, riscurile de corupţie, manifestările de corupţie, incidentele de integritate din cadrul entităţilor publice, politicile naţionale, sectoriale şi instituţionale de promovare a integrităţii în sectorul public.
    Articolul 26. Înlăturarea riscurilor de corupţie în procesul
                         de elaborare a proiectelor de acte
    Conducătorul entităţii publice şi agenţii publici responsabili de elaborarea proiectelor de acte legislative, normative şi departamentale sînt obligaţi să nu admită şi să excludă factorii ce determină apariţia riscurilor de corupţie, promovarea intereselor private în detrimentul interesului public şi prejudicierea intereselor legitime ale persoanelor şi/sau prejudicierea interesului public în procesul de elaborare a proiectelor de acte.
    Articolul 27. Managementul riscurilor instituţionale de corupţie
    (1) Managementul riscurilor de corupţie este procesul desfăşurat în cadrul entităţii publice prin care are loc evaluarea internă a riscurilor de corupţie în vederea identificării şi gestionării riscurilor de corupţie aferente activităţii profesionale.
    (2) Conducătorul entităţii publice este responsabil de asigurarea managementului riscurilor de corupţie în contextul implementării standardelor de etică şi integritate profesională, în condițiile Legii nr. 229/2010 privind controlul financiar public intern.
    (3) Procesul de management al riscurilor de corupţie în cadrul entităţii publice se documentează într-un registru special, care include:
    a) descrierea activităţii vulnerabile/obiectivului specific de activitate al entităţii publice;
    b) riscul de corupţie care împiedică realizarea activităţii/obiectivului specific;
    c) valoarea riscului (gravitatea/importanţa riscului);
    d) reacţia la risc şi acţiunea entităţii publice;
    e) responsabilul de acţiune;
    f) termenul/perioada de implementare a acţiunii.
    Articolul 28. Expertiza anticorupţie
    (1) Expertiza anticorupţie reprezintă identificarea în proiectele de acte legislative şi normative a riscurilor de corupţie, a factorilor care le generează, precum şi înaintarea recomandărilor pentru înlăturarea lor. Categoriile factorilor care determină apariţia riscurilor de corupţie se referă la deficienţele proiectului sub aspectul formulării, coerenţei legislative, al transparenţei şi accesului la informaţii, al exercitării drepturilor şi obligaţiilor persoanei, al exercitării atribuţiilor autorităţii publice, al mecanismelor de control, al răspunderii şi sancţiunilor.
    (2) Agenţii publici şi entităţile publice cu drept de iniţiativă legislativă, alte entități publice care elaborează şi promovează proiecte de acte legislative şi normative (în continuare în acest articol – autori), precum și Secretariatul Parlamentului, în cazul inițiativelor legislative ale deputaților, au obligaţia de a supune expertizei anticorupţie proiectele de acte, cu excepţia:
    a) documentelor de politici;
    b) actelor cu caracter individual de remanieri de cadre;
    c) decretelor Preşedintelui Republicii Moldova;
    d) dispoziţiilor Guvernului;
    e) hotărîrilor Guvernului de aprobare a avizelor asupra proiectelor de legi şi decrete ale Preşedintelui Republicii Moldova;
    f) tratatelor internaţionale, actelor de acordare a deplinelor puteri şi de exprimare a consimţămîntului Republicii Moldova de a fi legată prin tratat internaţional.
    (3) În privința proiectelor de acte normative departamentale şi interdepartamentale ale entităţilor publice, a actelor normative ale autorităţilor unităţilor teritoriale autonome cu statut juridic special și ale autorităţilor administraţiei publice locale, expertiza anticorupţie se efectuează de către autorii acestora în conformitate cu metodologia prevăzută la alin. (9). La solicitare, Centrul Naţional Anticorupţie oferă suport metodologic autorilor în vederea aplicării corecte a metodologiei.
    (4) Expertiza anticorupţie, cu excepţiile stabilite la alin. (2) şi (3), se efectuează de către Centrul Naţional Anticorupţie doar asupra proiectului definitivat în baza propunerilor şi obiecţiilor expuse în procesul de avizare şi/sau de consultare a părţilor interesate. În cazul proiectelor iniţiate de Guvern, acestea se consideră definitivate înainte de a fi transmise spre expertiza juridică, iar în cazul iniţiativelor altor categorii de autori – după înregistrarea proiectelor în Parlament.
    (5) Raportul de expertiză anticorupţie prezintă analiza riscurilor de corupere a procesului legislativ, analiza generală şi detaliată a riscurilor de corupţie ale prevederilor proiectului şi concluziile.
    (6) Termenul de efectuare a expertizei anticorupţie este de 10 zile lucrătoare din momentul transmiterii proiectului la Centrul Naţional Anticorupţie. În cazul proiectelor voluminoase sau complexe, termenul de efectuare a expertizei anticorupţie poate fi extins pînă la 30 de zile lucrătoare, cu informarea autorilor.
    (7) Autorul sau, în cazul proiectelor de acte legislative incluse în procedura legislativă, comisia permanentă sesizată în fond supune proiectul expertizei anticorupţie repetate dacă acesta, în redacţia propusă pentru adoptare, diferă conceptual de proiectul expertizat anterior. În acest caz, expertiza anticorupţie repetată se efectuează în termen de cel mult 10 zile lucrătoare.
    (8) Autorul poate solicita efectuarea expertizei anticorupţie repetate în următoarele cazuri:
    a) toate obiecţiile şi recomandările din raportul de expertiză anticorupţie anterior au fost acceptate;
    b) în cadrul unui grup de lucru comun al reprezentanţilor autorului şi ai Centrului Naţional Anticorupţie pentru înlăturarea divergenţelor pe marginea proiectului supus expertizei anticorupţie, membrii grupului ajung la un numitor comun cu privire la redacţia proiectului, astfel încît să fie remediaţi factorii de risc şi riscurile de corupţie identificate în raportul de expertiză anticorupţie anterior. În cadrul grupului se dezbat opiniile ambelor părţi cu fixarea, într-un proces-verbal, a argumentelor şi a soluţiilor de compromis;
    c) proiectul supus expertizei anticorupţie nu a fost adoptat timp de un an, iar autorul consideră că, între timp, contextul promovării acestuia s-a modificat;
    d) proiectul a fost restituit autorului ca urmare a instituirii unei legislaturi noi după alegerile parlamentare generale, a unui nou Guvern sau a schimbării conducerii entităţii publice autor al proiectului.
    (9) Expertiza anticorupţie se face în baza Metodologiei de efectuare a expertizei anticorupţie a proiectelor de acte legislative şi normative, aprobată de Colegiul Centrului Naţional Anticorupţie, care stabilește obiectivele şi etapele efectuării expertizei anticorupţie, descrierea tipologiei factorilor de risc care determină apariţia riscurilor de corupţie şi structura detaliată a raportului de expertiză anticorupţie. Metodologia se publică pe pagina web a Centrului Naţional Anticorupţie.
    (10) Raportul de expertiză anticorupţie, semnat de către expertul care l-a întocmit, se expediază autorului şi se publică pe pagina web a Centrului Naţional Anticorupţie.
    Articolul 29.  Evaluarea integrităţii instituţionale, testarea integrităţii
                          profesionale şi cazierul privind integritatea profesională
    (1) Evaluarea integrităţii instituţionale este procesul de evaluare externă a riscurilor de corupţie din cadrul entităţii publice în vederea identificării riscurilor de corupţie cu ajutorul metodelor analitice şi practice (testarea integrităţii profesionale), descrierii factorilor care determină riscurile identificate şi consecinţele lor, precum şi în vederea oferirii recomandărilor pentru diminuarea lor. Responsabilitatea pentru evaluarea integrităţii instituţionale a entităţilor publice revine Centrului Naţional Anticorupţie, cu respectarea prevederilor art. 25 alin. (3) lit. b).
    (2) Identificarea riscurilor de corupţie are loc în baza examinării practicilor de cultivare a climatului de integritate instituţională, a incidentelor de integritate admise de agenţii publici din cadrul entităţii publice, a informaţiilor transmise de cetăţeni, a materialelor din mass-media, a surselor analitice, precum şi a modalităţilor de afectare a drepturilor omului prin riscurile depistate.
    (3) În cadrul testului de integritate profesională sînt create şi aplicate, de către testor, situaţii virtuale, simulate, similare celor din activitatea de serviciu, materializate prin operaţiuni disimulate, condiţionate de activitatea şi comportamentul agentului public testat, în vederea urmăririi pasive şi stabilirii reacţiei şi a conduitei acestuia, determinîndu-se astfel gradul de afectare a climatului de integritate instituţională şi riscurile de corupţie în cadrul entităţii publice. Agenţii publici supuşi testării integrităţii profesionale sînt selectaţi în mod aleatoriu, în funcţie de riscurile de corupţie identificate. Activitatea de testare a integrităţii profesionale este desfăşurată sub control judiciar.
    (4) Descrierea riscurilor de corupţie identificate și, după caz, confirmate în cadrul testării integrităţii profesionale şi analiza factorilor de risc ce sporesc probabilitatea materializării acestor riscuri se fac ţinîndu-se seama de factorii de risc externi, interni, operaţionali şi individuali.
    (5) Evaluarea integrităţii instituţionale se încheie cu înaintarea recomandărilor a căror aplicare va permite entităţii publice să reducă manifestările de corupţie în rîndul agenţilor publici şi să îmbunătăţească climatul de integritate instituţională.
    (6) Raportul integral privind rezultatele evaluării integrităţii instituţionale este transmis conducătorului entităţii publice, iar în cazul rezultatelor negative ale testării integrităţii profesionale, raportul este însoțit de materialele ce confirmă aceste rezultate. Centrul Naţional Anticorupţie publică pe pagina sa web versiunea depersonalizată a raportului privind rezultatele evaluării integrităţii instituţionale sau, în cazurile prevăzute de Legea nr. 325/2013 privind evaluarea integrităţii instituţionale, versiunea completă a raportului.
    (7) Cazierul privind integritatea profesională a agenţilor publici asigură evidenţa rezultatelor testării integrităţii profesionale, necesare în cadrul procedurilor de angajare în entităţile publice. Înregistrarea informaţiei în cazierul privind integritatea profesională are loc în baza aprecierii rezultatelor testării integrităţii profesionale de către instanţa de judecată. Informaţia despre rezultatul negativ al testului de integritate profesională se păstrează în cazier timp de un an sau, după caz, 5 ani, în funcţie de tipul încălcării admise în cadrul testului de integritate profesională.
    (8) Procedura detaliată de evaluare a integrităţii instituţionale, de testare a integrităţii profesionale, de întocmire a rapoartelor privind rezultatele evaluării integrității instituționale, acţiunile ce urmează a fi întreprinse de către entităţile publice în urma primirii rapoartelor date, precum și ţinerea cazierului privind integritatea profesională sînt reglementate prin Legea nr. 325/2013 privind evaluarea integrităţii instituţionale, prin regulamentul aprobat de Guvern şi metodologia aprobată de către Centrul Naţional Anticorupţie.
    Articolul 30. Controlul averilor şi intereselorpersonale
    (1) Controlul averii şi intereselor personale constă în verificarea declaraţiilor de avere şi interese personale, a datelor şi a informaţiilor privind averea existentă, precum şi a modificărilor patrimoniale intervenite pe durata exercitării mandatelor, a funcţiilor publice şi de demnitate publică.
    (2) Controlul averii şi intereselor personale ale agenților publici subiecţi ai declarării averii şi intereselor personale se efectuează de către Autoritatea Națională de Integritate în conformitate cu prevederile legislației ce reglementează statutul Autorității şi ale legislației privind declararea şi controlul averii şi intereselor personale.
    Articolul 31. Controlul conflictelor de interese, al incompatibilităţilor,
                          restricţiilor şi limitărilor
    Controlul conflictelor de interese, al incompatibilităţilor, restricţiilor şi limitărilor ale agenţilor publici subiecţi ai declarării averii şi intereselor personale se efectuează de către Autoritatea Națională de Integritate în conformitate cu prevederile legislaţiei ce reglementează statutul Autorității şi ale legislației privind declararea şi controlul averii şi intereselor personale.
   [Art.31 al.(2) abrogat prin LP74 din 26.04.18, MO235-244/29.06.18 art.368; alineatul (1) devine alineat unic]
    Articolul 31¹. Certificatul de integritate
    (1) La solicitarea conducătorilor entităților publice, în cazul procedurilor de angajare prin concurs, sau a persoanelor fizice care intenționează să candideze pentru ocuparea funcțiilor publice eligibile, Autoritatea Naţională de Integritate eliberează certificate de integritate.
    (2) Certificatul de integritate include informația despre actele de constatare rămase definitive în ultimii 3 ani în privința persoanelor menționate la alin. (1), despre averile nejustificate constatate, conflictele de interese consumate constatate, restricțiile încălcate constatate, incompatibilitățile nesoluționate constatate, limitările încălcate constatate și interdicțiile de a ocupa o funcție publică sau de demnitate publică, ce derivă din actele de constatare ale Autorității Naționale de Integritate sau din hotărîrile judecătorești, care au rămas definitive.
    (3) Persoanele fizice care intenționează să candideze pentru ocuparea funcţiilor publice eligibile depun cererile de obținere a certificatului de integritate, anexînd copia buletinului de identitate, la Autoritatea Națională de Integritate sau la Agenția Servicii Publice în condițiile stabilite de Autoritatea Națională de Integritate. Certificatele de integritate se eliberează personal solicitanților. Locul, modalitatea și procedura solicitării și eliberării certificatului de integritate se stabilesc de către Autoritatea Națională de Integritate.
    (4) Agenția Servicii Publice va acorda asistență logistică și tehnică procesului de obținere a certificatelor de integritate, fără percepția unei plăți suplimentare.
    (5) Procesul de solicitare și eliberare a certificatelor de integritate va fi organizat astfel încît să nu împiedice realizarea dreptului de a fi ales.
    (6) Termenul de valabilitate al certificatului de integritate este de 3 luni de la data eliberării.
    [Art.31¹ introdus prin LP74 din 26.04.18, MO235-244/29.06.18 art.368]     Articolul 32. Verificarea titularilor şi candidaţilor la funcţii publice
    Verificarea titularilor şi candidaţilor la funcţii publice se realizează de către Serviciul de Informaţii şi Securitate în condițiile Legii nr. 271/2008 privind verificarea titularilor şi a candidaţilor la funcţii publice.
    Articolul 33. Evaluarea integrităţii instituţionale, testarea integrităţii
                          profesionale şi cazierul privind integritatea profesională
                          a agenţilor publici din cadrul Centrului Naţional Anticorupţie
                          şi al Serviciului de Informaţii şi Securitate
    (1) Serviciul de Informaţii şi Securitate realizează evaluarea integrităţii instituţionale în privinţa Centrului Naţional Anticorupţie, iar în privința Serviciului de Informaţii şi Securitate evaluarea integrității instituționale este realizată de subdiviziunea de securitate internă a acestuia, în condiţiile art. 29 din prezenta lege şi ale Legii nr. 325/2013 privind evaluarea integrităţii instituţionale.
    (2) În cazul evaluării integrităţii instituţionale a Serviciului de Informaţii şi Securitate, subdiviziunea de securitate internă are posibilitatea de a parcurge toate etapele evaluării sau doar etapa de testare a integrităţii profesionale a agenţilor publici din cadrul Serviciului.
    (3) Cazierul privind integritatea profesională a agenţilor publici din cadrul Centrului Naţional Anticorupţie şi al Serviciului de Informaţii şi Securitate este ţinut de către Serviciul de Informaţii şi Securitate în conformitate cu prevederile Legii nr. 325/2013 privind evaluarea integrităţii instituţionale şi ale regulamentului aprobat de Guvern.
    Articolul 34. Atribuţiile de control al integrităţii ale altor autorităţi
                         competente
    Controlul executării prevederilor legislative în domenii importante pentru asigurarea climatului de integritate în sectorul public este exercitat de următoarele autorităţi competente:
    a) Comisia Electorală Centrală – în privinţa verificării finanţării partidelor politice şi a campaniilor electorale;
    b) Serviciul Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor – în privinţa monitorizării financiare a persoanelor expuse politic;
    c) Cancelaria de Stat – în privinţa verificării respectării de către autorităţile publice centrale de specialitate a normelor de conduită în cadrul serviciului public, a legislaţiei în domeniul politicilor de personal, precum şi a legislației în domeniul asigurării transparenţei în procesul decizional;
    d) Curtea de Conturi – în privinţa auditului public extern asupra administrării patrimoniului public, asupra modului de formare, gestionare şi utilizare a resurselor bugetului de stat, inclusiv a celor alocate partidelor politice;
    e) Ministerul Finanţelor – în privinţa pregătirii şi certificării auditorilor interni din cadrul entităţilor publice, precum şi în privinţa monitorizării implementării standardelor de control financiar public intern;
    f) Agenţia Achiziţii Publice – în privinţa respectării legislației în domeniul achiziţiilor publice;
    g) Inspecţia Financiară – în privinţa verificării activităţii economico-financiare a entităţilor publice, inclusiv prin investigări operative şi analize documentare.
    Articolul 35. Măsuri de consolidare a integrităţii în sectorul public
    (1) În cazul în care agenţii publici întîmpină dificultăţi la implementarea măsurilor de asigurare a integrităţii politice sau instituţionale, precum şi la aplicarea măsurilor de control al integrităţii în sectorul public, conducătorii entităţilor publice pot lua, după caz, următoarele măsuri de consolidare a integrității:
    a) desfăşurarea instruirilor, a activităţilor de sensibilizare a agenţilor publici sau a cetăţenilor;
    b) elaborarea şi punerea în aplicare a ghidurilor, metodologiilor etc.;
    c) adoptarea şi implementarea planurilor de integritate.
    (2) Agenţii publici pot solicita aplicarea măsurilor de consolidare a integrității şi au obligaţia să se conformeze măsurilor aplicate în cadrul entităţii publice.
    (3) La solicitarea conducătorilor entităţilor publice şi a agenţilor publici, Centrul Naţional Anticorupţie, autorităţile competente şi, după caz, societatea civilă, mass-media acordă suportul necesar entităţilor publice în vederea consolidării integrităţii acestora.
    (4) Centrul Naţional Anticorupţie, autorităţile competente, reprezentanţii societăţii civile şi mass-media pot propune entităţilor publice suport pentru consolidarea integrităţii lor, acordîndu-l cu acceptul conducătorilor entităţilor date. Campaniile de sensibilizare publică a cetăţenilor, ghidurile şi metodologiile pentru cetăţeni cu privire la aspecte sensibile pentru integritatea agenţilor publici pot fi iniţiate și difuzate de către Centrul Naţional Anticorupţie, autorităţile competente, reprezentanţii societăţii civile şi mass-media fără acordul entităţilor publice.
    Articolul 36. Planul de integritate
    (1) Planul de integritate este planul intern aprobat de conducătorul entităţii publice în urma evaluării integrităţii instituţionale, prin care climatul de integritate instituţională poate fi dezvoltat şi consolidat în perioada de implementare.
    (2) După primirea raportului privind rezultatele evaluării integrităţii instituţionale în care se constată riscuri de corupţie în cadrul entităţii publice, entitatea publică, în termen de o lună, adoptă planul de integritate şi îl implementează în termen de două luni din momentul adoptării. Planul de integritate trebuie să asigure, cel puţin, îndeplinirea recomandărilor şi a cerinţelor minime formulate în raportul menţionat.
    (3) La expirarea termenului de implementare a planului de integritate, entitatea publică întocmeşte un raport cu privire la implementarea acestui plan, pe care îl publică pe pagina sa web şi îl transmite autorității anticorupţie responsabile care a evaluat integritatea instituţională.
    (4) Procedura de adoptare, de implementare a planului de integritate şi consecinţele detaliate ale eşuării lui sînt prevăzute de Legea nr. 325/2013 privind evaluarea integrităţii instituţionale.
    Articolul 37. Măsurile de asigurare a integrităţii în sectorul privat
                          în relațiile cu sectorul public
    (1) Climatul de integritate a mediului de afaceri în relațiile cu sectorul public se cultivă prin:
    a) respectarea procedurilor de achiziţie publică;
    b) respectarea limitărilor de publicitate stabilite pentru agenţii publici;
    c) respectarea restricţiilor şi limitărilor stabilite pentru foştii agenţi publici;
    d) respectarea normelor de etică a afacerilor;
    e) implementarea sistemelor de control intern;
    f) transparenţa acţionariatului, fondatorilor, administratorilor şi beneficiarilor efectivi ai organizaţiilor comerciale;
    g) transparenţa afacerilor sectorului privat cu statul.
    (2) Responsabilitatea pentru cultivarea climatului de integritate a mediului de afaceri revine administraţiei organizaţiilor comerciale.
    (3) Nerealizarea măsurilor prevăzute la alin. (1) poate duce la compromiterea climatului de integritate în sectorul privat şi, după caz, în sectorul public, la apariţia manifestărilor de corupţie și la afectarea interesului public.
    Articolul 38. Respectarea restricţiilor şi limitărilor stabilite
                          pentru foştii agenţi publici
    Organizaţiile comerciale sînt obligate:
    a) să evite, timp de un an, angajarea fostului agent public, prevăzut la art. 24, care a avut, pe parcursul ultimului an, înainte de încetarea mandatului, a raporturilor de muncă sau de serviciu, atribuţii directe de supraveghere și/sau control al respectivelor organizaţii comerciale;
    b) să evite, timp de un an, acordarea împuternicirilor de reprezentare în faţa unei entităţi publice persoanei care, pe parcursul ultimului an, a activat în cadrul acestei entităţi.
    Articolul 39. Etica afacerilor
    (1) Codurile de etică în sectorul privat stabilesc principiile şi regulile ce guvernează procesele manageriale şi conduita corectă în afaceri. Etica afacerilor presupune respectarea intereselor organizaţiei comerciale, precum şi ale partenerilor, consumatorilor, societăţii în ansamblu, fiind interzisă provocarea pagubelor concurenţilor, care nu se încadrează în limitele legislaţiei concurenţei.
    (2) Codurile de etică se adoptă la nivelul asociaţiilor profesionale ale mediului de afaceri, fiind preluate şi dezvoltate la nivelul organizaţiei comerciale în conformitate cu prevederile legislaţiei Republicii Moldova şi principiile businessului internaţional, stabilite de codurile internaţionale de etică în afaceri.
    Articolul 40. Sisteme de control intern
    (1) Sistemele de control intern oferă un mecanism de asigurare a integrităţii situaţiilor financiare, precum şi a integrității activităţilor financiare în afaceri. Controalele interne se organizează asupra managementului financiar, iar rezultatele sistemului de control intern se reflectă în proceduri şi îndrumare pentru respectarea lor.
    (2) Sistemul de control intern trebuie să asigure:
    a) mecanismul de prevenire şi detectare a fraudelor şi erorilor;
    b) politici şi proceduri de înregistrare a tranzacţiilor, care permit pregătirea declaraţiilor financiare în concordanţă cu standardele naționale de contabilitate;
    c) protejarea bunurilor şi a informaţiilor deținute de organizațiile comerciale, cu excepţiile prevăzute de lege.
    (3) Sistemele de control intern se organizează la nivelul societăților comerciale, fiind preluate sau elaborate în conformitate cu prevederile legislaţiei Republicii Moldova şi principiile businessului internaţional.
    Articolul 41. Transparenţa acţionariatului, fondatorilor, administratorilor
                          şi beneficiarilor efectivi ai organizaţiilor comerciale
    (1) În vederea asigurării încrederii societăţii faţă de integritatea sectorului privat, informaţiile cu privire la acţionarii, fondatorii, administratorii şi beneficiarii efectivi ai organizaţiilor comerciale se consideră de interes public, iar deţinătorii acestor informaţii asigură accesul la ele în regim on-line.
    (2) Organizaţiile comerciale care au în calitate de fondator, acţionar sau deţinător al cotelor-părţi persoane juridice înregistrate în jurisdicţii care nu implementează standarde internaţionale de transparenţă, inclusiv privind structura acţionariatului, fondatorilor, administratorilor etc., persoane fizice cetăţeni ai acestor jurisdicţii sau persoane fizice şi juridice ai căror beneficiari efectivi sînt alte persoane fizice se înregistrează în Republica Moldova doar în cazul prezentării confirmării scrise a identităţii beneficiarilor efectivi, conform legislației din domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor.
    (3) Serviciul Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi pe pagina sa web lista jurisdicţiilor care nu implementează standarde internaţionale de transparenţă, de asemenea actualizează periodic informaţia dată.
    Articolul 42. Transparenţa afacerilor sectorului privat cu statul
    (1) Activele din sectorul public, precum şi activele ce aparţin şi/sau sînt gestionate de întreprinderile de stat, municipale sau societăţi comerciale cu capital de stat sau cu capital al administraţiei publice locale pot fi transferate în sectorul privat prin intermediul procedurilor de parteneriat public-privat, prin privatizare, concesionare sau încheiere a altor tipuri de contracte comerciale, în condiţii de transparenţă şi liberă concurenţă, cu respectarea prevederilor legislaţiei privind transparenţa în procesul decizional.
    (2) Statul, autorităţile publice centrale şi locale, întreprinderile de stat, municipale sau întreprinderile controlate de acestea (domeniul afacerilor statului) nu pot încheia contracte comerciale cu implicarea persoanelor fizice și juridice prevăzute la art. 41 alin. (2). Dacă nu există restricţia contractuală de subcontractare ulterioară, persoanele fizice și juridice, rezidente sau nerezidente, care au încheiat contracte comerciale în domeniul afacerilor statului au, timp de 5 ani, interdicţia de subcontractare cu implicarea persoanelor fizice și juridice prevăzute la art. 41 alin. (2), indiferent de numărul subcontractelor încheiate.
    Articolul 43. Răspunderea pentru lipsa integrităţii
    (1) Lipsa integrităţii în sectorul public şi în cel privat conduce la săvîrşirea actelor de corupţie şi a celor conexe acestora şi atrage răspunderea, după caz, disciplinară, civilă, contravenţională sau penală.
    (2) Responsabilitatea pentru constatarea şi examinarea manifestărilor de corupţie revine Procuraturii Anticorupţie, Centrului Naţional Anticorupţie, Autorității Naţionale de Integritate şi organelor Ministerului Afacerilor Interne în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală şi ale Codului contravenţional.
    Articolul 44. Actele de corupţie
    (1) Actele de corupţie reprezintă infracţiuni şi contravenţii, săvîrşite în sectorul public şi în cel privat, a căror sancţionare este prevăzută de Codul penal şi Codul contravenţional.
    (2) Sînt infracţiuni următoarele acte de corupţie:
    a) coruperea activă;
    b) darea de mită;
    c) coruperea alegătorilor;
    d) coruperea pasivă;
    e) luarea de mită;
    f) primirea unei remuneraţii ilicite pentru îndeplinirea lucrărilor legate de deservirea populaţiei;
    g) traficul de influenţă;
    h) manipularea unui eveniment;
    i) pariurile aranjate;
    j) finanţarea ilegală a partidelor politice sau a campaniilor electorale, încălcarea modului de gestionare a mijloacelor financiare ale partidelor politice sau ale fondurilor electorale;
    k) delapidarea patrimoniului public;
    l) delapidarea mijloacelor din fondurile externe;
    m) utilizarea contrar destinaţiei a mijloacelor din împrumuturile interne sau fondurile externe.
    (3) Sînt contravenţii următoarele acte de corupţie:
    a) primirea de recompensă nelegitimă sau de folos material (dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii);
    b) utilizarea fondurilor nedeclarate, neconforme sau venite din străinătate pentru finanţarea partidelor politice;
    c) utilizarea contrar destinaţiei a mijloacelor din împrumuturile interne sau fondurile externe, obţinerea frauduloasă a mijloacelor din fonduri externe, însuşirea patrimoniului public sau a mijloacelor din fondurile externe (dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii).
    Articolul 45. Actele conexe actelor de corupţie
    (1) Actele conexe actelor de corupţie reprezintă infracţiuni şi contravenţii, săvîrşite în sectorul public şi în cel privat, a căror sancţionare este prevăzută de Codul penal şi Codul contravenţional.
    (2) Sînt infracţiuni următoarele acte conexe actelor de corupție, care au fost săvîrșite împreună sau în legătură directă cu un act de corupție:
    a) exercitarea atribuţiilor de serviciu în sectorul public în situaţie de conflict de interese;
    b) exercitarea atribuţiilor de serviciu în sectorul privat în situaţie de conflict de interese;
    c) abuzul de putere sau abuzul de serviciu în sectorul public;
    d) abuzul de serviciu în sectorul privat;
    e) excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu;
    f) neglijenţa în serviciu;
    g) falsificarea rezultatelor votării;
    h) obţinerea frauduloasă a mijloacelor din fonduri externe;
    i) falsul în acte publice;
    j) falsul în documente contabile;
    k) tăinuirea averii şi a intereselor personale de către declaranţii din sectorul public;
    l) tăinuirea averii şi a intereselor personale de către declaranţii din sectorul privat;
    m) îmbogăţirea ilicită;
    n) încălcarea regimului de confidenţialitate a informaţiilor din declaraţiile de avere şi interese personale;
    o) încălcarea regulilor de creditare, a politicilor de acordare a împrumuturilor sau a regulilor de acordare a despăgubirii/indemnizaţiei de asigurare;
    p) gestiunea defectuoasă sau frauduloasă a băncii;
    q) obstrucţionarea supravegherii bancare.
    (3) Sînt contravenţii următoarele acte conexe actelor de corupţie:
    a) favoritismul (dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii);
    b) exercitarea atribuţiilor de serviciu în situaţie de conflict de interese;
    c) abuzul de putere sau abuzul de serviciu (dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii);
    d) excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu (dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii);
    e) excesul de putere privind actele permisive;
    f) încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor, restricţiilor în ierarhie, limitărilor de publicitate;
    g) încălcarea regimului juridic al restricţiilor şi limitărilor în legătură cu încetarea mandatului, a raporturilor de muncă sau de serviciu şi cu migrarea agenţilor publici în sectorul privat (pantuflajul).
    (4) Sînt conexe actelor de corupţie orice alte infracţiuni şi/sau contravenţii săvîrşite împreună sau în legătură directă cu un act de corupţie.
    Articolul 46. Faptele coruptibile
    (1) Faptele coruptibile constituie contravenţii şi abateri disciplinare.
    (2) Sînt contravenţii următoarele fapte coruptibile:
    a) neluarea măsurilor de asigurare a integrităţii în cadrul entităţilor publice;
    b) tăinuirea unui act de corupţie ori a unui act conex acestuia sau neluarea măsurilor de rigoare;
    c) încălcarea regulilor de iniţiere şi desfăşurare a procedurilor de achiziţie publică;
    d) neasigurarea măsurilor de protecţie a funcţionarului public;
    e) încălcarea regulilor de depunere a declaraţiei de avere şi interese personale;
    f) nedeclararea sau nesoluţionarea conflictului de interese;
    g) refuzul de conformare la decizia de soluţionare a conflictului de interese.
    (3) Sînt abateri disciplinare faptele coruptibile ce se referă la toate celelalte tipuri de încălcări ale obligaţiilor stabilite pentru agenţii publici, conducătorii entităţilor publice, foştii agenţi publici, organizaţiile comerciale, registratorii persoanelor juridice şi autoritățile anticorupţie, prevăzute de prezenta lege şi de legile care conţin reglementări referitoare la asigurarea integrităţii în sectorul public şi în cel privat.
    Articolul 47. Înlăturarea consecinţelor actelor de corupţie, actelor
                          conexe acestora şi ale faptelor coruptibile, repararea
                          prejudiciului
    (1) În cazul săvîrşirii actelor de corupţie şi actelor conexe acestora, bunurile, serviciile, privilegiile sau avantajele necuvenite transmise pentru a determina comiterea infracţiunii sau pentru a-l răsplăti pe infractor ori bunurile, serviciile, privilegiile sau avantajele necuvenite dobîndite prin săvîrşirea infracţiunii, dacă nu sînt restituite persoanei vătămate, în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia, se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata contravalorii. În toate cazurile, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.
    (2) Înregistrarea organizaţiei comerciale cu încălcarea prevederilor art. 41 alin. (2) atrage lichidarea acesteia, cu radierea din Registrul de stat, şi răspunderea disciplinară a registratorului. Lichidarea și radierea organizațiilor comerciale din Registrul de stat au loc și în cazul în care informația despre identitatea beneficiarilor efectivi prezentată la înregistrare în conformitate cu art. 41 alin. (2) este incorectă sau falsă.
    (3) Deciziile adoptate, contractele încheiate, alte acţiuni sau orice clauză a unei convenţii al căror obiect sau cauză constituie un act de corupţie sau un act conex actelor de corupție sînt lovite de nulitate absolută.
    (4) Actele juridice încheiate între organizaţiile comerciale și entităţile publice cu încălcarea limitărilor de reprezentare stabilite pentru foştii agenţi publici, prevăzute la art. 38 lit. b), precum şi actele încheiate de către persoanele juridice înregistrate în Republica Moldova contrar prevederilor art. 41 alin. (2) sînt lovite de nulitate absolută, cu excepția cazurilor în care anularea acestora ar aduce daune interesului public.
    (5) Orice parte la contract al cărei consimţămînt a fost viciat de un act de corupţie sau de un act conex actelor de corupție poate reclama, în modul stabilit de lege, rezilierea/anularea lui, fără a-şi prejudicia dreptul la despăgubiri.
    (6) Persoana care a suferit un prejudiciu rezultat dintr-un act de corupţie sau dintr-un act conex actelor de corupție are dreptul la repararea acestui prejudiciu în conformitate cu prevederile legislaţiei penale, contravenţionale sau, după caz, civile.
    (7) După repararea prejudiciului din contul bugetului corespunzător, pîrîtul are dreptul de regres faţă de persoana vinovată în mărimea despăgubirii plătite.
    Articolul 48. Responsabilitatea şi repararea prejudiciului
    (1) Persoana care a suferit un prejudiciu rezultat dintr-o faptă prevăzută la art. 256, 324–335¹ din Codul penal are dreptul, în cadrul procesului, la repararea prejudiciului material şi/sau moral în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală. În cazul în care persoana nu a solicitat intentarea acţiunii civile în cadrul procesului penal, repararea prejudiciului are loc conform prevederilor Codului civil. Dacă persoana a suferit un prejudiciu rezultat dintr-o faptă prevăzută la art. 312–330¹ din Codul contravenţional, autoritatea competentă este în drept, la cererea victimei, să dispună repararea prejudiciului cauzat prin contravenţie în cazul în care nu există divergenţe asupra întinderii lui.
    (2) După repararea prejudiciului din contul bugetului respectiv, pîrîtul este obligat să intenteze acţiune de regres faţă de persoana vinovată în mărimea despăgubirii plătite. Persoana care a suferit un prejudiciu rezultat dintr-un act de corupţie sau act conex actelor de corupție, comis de către subiecţii stabiliţi la art. 5 lit. a), este în drept să ceară despăgubiri din partea entităţii publice al cărei agent public a comis actul de corupţie sau actul conex.
    (3) Ministerul Justiţiei sau, după caz, procurorul va înainta acţiune de regres împotriva persoanei care a comis actul de corupţie sau actul conex actelor de corupție dacă autorităţile despăgubitoare nu şi-au onorat obligaţiile.
    Articolul 49. Investigarea actelor de corupţie şi a actelor conexe acestora
    (1) Autoritățile anticorupţie responsabile sînt învestite, conform competenţelor stabilite, cu următoarele atribuţii de investigare a actelor de corupţie şi a actelor conexe acestora:
    a) efectuarea măsurilor speciale de investigaţii;
    b) efectuarea urmăririi penale;
    c) aplicarea măsurilor procesuale de constrîngere, de siguranţă şi a altor măsuri de securitate;
    d) asigurarea confidenţialităţii în procesul penal;
    e) aplicarea măsurilor de protecţie de stat pentru asigurarea securităţii participanţilor la proces şi a altor persoane, inclusiv a celor care aduc la cunoştinţa organelor competente sau superiorilor posibila săvîrşire a actelor de corupţie, a actelor conexe acestora sau a faptelor coruptibile;
    f) aplicarea măsurilor de înlăturare a condiţiilor care au contribuit la săvîrşirea infracţiunilor şi altor încălcări ale legislaţiei, întreprinderea acţiunilor de reparare a prejudiciului;
    g) exercitarea asistenţei juridice internaţionale.
    (2) Atribuţiile prevăzute la alin. (1) sînt exercitate în măsura în care sînt conforme Constituţiei, Codului de procedură penală, legislaţiei privind activitatea specială de investigaţii şi legilor speciale care reglementează activitatea autorităților anticorupţie responsabile.
    Articolul 50
    (1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Prevederile art. 13 alin. (2) lit. b)–f) se aplică pînă la implementarea depunerii electronice a declaraţiilor de avere şi interese personale.
    (2) Guvernul, în termen de 6 luni:
    a) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;
    b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;
    c) va asigura elaborarea actelor normative necesare pentru aplicarea prezentei legi;
    d) va asigura revizuirea de către entităţile publice centrale a actelor lor departamentale;
    e) va întreprinde alte măsuri de punere în aplicare a prezentei legi, de studiere şi de aplicare a acesteia de către subiecţii de drept.
    (3) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr. 90/2008 cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 103–105, art. 391, cu modificările și completările ulterioare.

    PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI                            Andrian CANDU

    Nr. 82. Chișinău, 25 mai 2017.