LPC211/2017
ID intern unic:  373576
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 211
din  19.10.2017
privind protecţia animalelor folosite în scopuri
experimentale sau în alte scopuri ştiinţifice
Publicat : 05.01.2018 în Monitorul Oficial Nr. 1-6     art Nr : 2     Data intrarii in vigoare : 05.01.2019
    Parlamentul adoptă prezenta lege ordinară.
    Prezenta lege transpune Directiva 2010/63/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 septembrie 2010 privind protecţia animalelor utilizate în scopuri ştiinţifice, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 276 din 20 octombrie 2010.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
    Articolul 1. Obiectul de reglementare şi domeniul de aplicare
    (1) Obiectul prezentei legi constituie reglementarea folosirii animalelor în scopuri experimentale sau în alte scopuri ştiinţifice.
    (2) Prevederile prezentei legi se aplică:
    a) în cazul în care animalele sînt folosite în experimente sau sînt destinate folosirii în experimente ori în cazul în care sînt crescute special pentru ca organele sau ţesuturile acestora să fie folosite în scopuri ştiinţifice;
    b) pînă în momentul în care animalele menţionate în prezentul alineat sînt ucise, relocate  sau  returnate într-un habitat sau într-un sistem de creştere adecvat.
    Eliminarea durerii, a suferinţei, a stresului sau a vătămărilor de durată prin utilizarea eficace a metodelor anestezice, analgezice sau a altor metode similare nu exclude folosirea unui animal în experimente;
    c) în cazul animalelor neumane vertebrate vii, inclusiv al formelor larvare care se hrănesc autonom, al formelor de făt de mamifere începînd cu ultima treime a stadiului lor normal de dezvoltare, precum şi în cazul cefalopodelor vii;
    d) în cazul animalelor folosite în experimente şi al celor ce se află într-un stadiu de dezvoltare mai timpuriu decît cel menţionat la lit. c), dacă animalul urmează să fie lăsat în viaţă după acest stadiu de dezvoltare şi, în urma experimentelor efectuate, este probabil să simtă durere, suferință, stres sau vătămări de durată după ce a ajuns la stadiul de dezvoltare respectiv.
    (3) Prezenta lege nu se aplică în cadrul:
    a) practicilor agricole sau veterinare neexperimentale;
    b) studiilor efectuate în clinicile veterinare necesare în vederea autorizării comercializării unui produs medicinal veterinar;
    c) practicilor recunoscute de creştere a animalelor;
    d) practicilor efectuate în scopul identificării şi înregistrării animalelor;
    e) practicilor care nu sînt susceptibile să provoace durere, suferinţă, stres considerabile sau vătămări de durată echivalente sau chiar mai puternice decît cele produse de introducerea unui ac în conformitate cu bunele practici veterinare;
    f) experimentelor efectuate în scopul testării pe animale a produselor cosmetice.
    Articolul 2. Noţiuni principale
    În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:
    animal – organism biologic organizat, mono sau pluricelular, înzestrat cu anumite facultăţi specifice fiecărei specii în parte, încadrat taxonomic în Regnum Animalia;
    cercetare de bază – cercetare ştiinţifică, generatoare de noi principii sau teorii, care nu poate fi utilizată imediat, dar care, cu toate acestea, formează baza progresului şi dezvoltării ştiinţei în diferite domenii, fără a prevedea o aplicaţie sau o utilizare specială;
    cercetare transferabilă sau aplicată – cercetare ştiinţifică de bază, al cărei rezultat final este ulterior aplicat în practică cu scopul transpunerii operaţionale a acestuia;
    colonie autonomă – colonie în care animalele sînt crescute exclusiv în cadrul acesteia sau provin din alte colonii, însă fără a fi capturate din sălbăticie, animalele fiind adăpostite într-un mod care asigură familiarizarea acestora cu oamenii;
    crescător – persoană fizică sau juridică care crește animalele specificate în anexa nr. 1 pentru folosirea acestora, precum și a ţesuturilor sau organelor ce provin de la animalele respective, în experimente sau în alte scopuri ştiinţifice ori care creşte alte animale în principal pentru aceste scopuri, folosite cu scop lucrativ sau cu alt scop;
    experiment – utilizare, invazivă sau neinvazivă, a animalului în scopuri experimentale sau în alte scopuri ştiinţifice, cu rezultate cunoscute sau necunoscute, sau în scopuri educative care pot provoca animalului un anumit nivel de durere, suferinţă, stres sau vătămări de durată echivalente ori chiar mai puternice decît cele provocate de introducerea unui ac în conformitate cu bunele practici veterinare. Se include orice acţiune care urmăreşte sau care ar putea să aibă ca rezultat naşterea sau eclozarea unui animal, sau crearea şi menţinerea unei linii de animale modificate genetic în oricare dintre aceste condiţii, însă este exclusă uciderea animalelor în scopul exclusiv al utilizării organelor sau ţesuturilor acestora;
    furnizor – persoană fizică sau juridică, alta decît un crescător, care furnizează animale pentru a fi folosite în experimente sau în alte scopuri ştiinţifice, precum și ţesuturi sau organe care provin de la animalele respective, folosite cu scop lucrativ sau cu alt scop;
    metode paliative – proceduri sau tratamente care ameliorează sau înlătură simptomele unei boli pentru un timp scurt, fără a suprima cauza bolii;
    proiect – program de lucru cu obiective ştiinţifice definite, care presupune folosirea unui sau a mai multor experimente;
    proiecte generice – totalitatea proiectelor ce cuprind o tematică similară;
    ucidere – proces provocat în mod intenţionat de către un medic veterinar, care cauzează moartea precoce şi netraumatică a unui animal prin reducerea sensibilităţii organismului la durere şi eliminarea suferinţei acestuia;
    unitate – structură, clădire, grup de clădiri sau alt spaţiu care poate include un loc ce nu este etanș sau acoperit, precum şi instalaţii mobile;
    utilizator – persoană fizică sau juridică care folosește animale în experimente cu scop lucrativ sau cu alt scop.
    Articolul 3. Principiul înlocuirii, reducerii şi îmbunătăţirii condiţiilor
                       de creştere, adăpostire şi îngrijire a animalelor în cadrul
                       experimentelor
    (1) Atunci cînd e posibil, în locul unui experiment se utilizează o metodă sau o strategie de testare satisfăcătoare, din punct de vedere ştiinţific, care nu implică folosirea animalelor vii.
    (2) Se asigură că numărul de animale folosite în proiecte cu scop experimental este redus la minimum fără a compromite obiectivele proiectului.
    (3) Se iau măsurile necesare în vederea îmbunătăţirii condițiilor de creştere, adăpostire şi îngrijire a animalelor, precum şi a metodelor utilizate în cadrul experimentelor, prin eliminarea sau reducerea la minimum a durerii, suferinţei, stresului sau a vătămărilor de durată ce pot fi provocate acestora.
    (4) În ceea ce priveşte selectarea metodelor, prevederile prezentului articol se pun în aplicare în conformitate cu art. 10.
    Articolul 4. Folosirea animalelor  în scopuri experimentale
    (1) Experimentele pot fi desfăşurate numai în următoarele scopuri:
    a) cercetarea de bază;
    b) cercetarea transferabilă sau aplicată;
    c) dezvoltarea, producerea şi testarea calităţii, eficacităţii şi siguranţei medicamentelor, a produselor alimentare, a hranei pentru animale, precum şi a altor substanţe sau produse, pentru oricare dintre scopurile menţionate la lit. b);
    d) protecţia mediului natural în interesul sănătăţii și al bunăstării oamenilor sau animalelor;
    e) cercetarea în scopul conservării şi redresării efectivului de specii;
    f) învăţămîntul superior sau pregătirea profesională pentru dobîndirea, menţinerea sau îmbunătăţirea competenţelor profesionale;
    g) investigaţiile medico-legale.
    (2) Cercetarea transferabilă sau aplicată prevăzută la alin. (1) lit. b) are drept scopuri:
    a) prevenirea, profilaxia, diagnosticarea sau tratarea bolilor, a stărilor de sănătate precare ori a altor anomalii, precum şi a efectelor acestora la oameni, animale sau plante;
    b) evaluarea, detectarea, controlul sau modificarea bolilor fiziologice la oameni, animale ori plante;
    c) bunăstarea animalelor şi îmbunătăţirea condiţiilor de producţie pentru animalele crescute în scopuri agricole.
Capitolul II
FOLOSIREA ANUMITOR ANIMALE ÎN EXPERIMENTE
    Articolul 5. Restricţii privind folosirea animalelor pe cale de
                       dispariţie sau a animalelor sălbatice în experimente
    (1) Se interzice folosirea în scopuri experimentale sau în alte scopuri ştiinţifice a animalelor pe cale de dispariţie sau a animalelor sălbatice incluse în anexa nr. II la Convenţia din 19 septembrie 1979 privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa; în anexa nr. I la Convenţia din 3 martie 1973 privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariţie (CITES); în anexele nr. I şi II la Convenţia din 23 iunie 1979 privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice; în Cartea Roşie a Republicii Moldova şi în anexa nr. 3 la Legea nr. 1538/1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat, cu excepţia cazurilor în care experimentele au ca obiectiv:
    a) cercetarea în scopul stabilirii măsurilor pentru conservarea speciilor de animale respective;
   b) cercetarea biomedicală, în care speciile respective de animale, a căror listă este aprobată de către Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor (în continuare – Agenţie) în coordonare cu Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului, se dovedesc a fi singurele care corespund scopurilor experimentale în cauză, astfel încît, pentru obţinerea unui rezultat concludent, nu pot fi folosite animale crescute în colonii autonome.
    (2) Capturarea animalelor sălbatice în scopul stabilirii măsurilor pentru conservarea speciilor de animale respective sau pentru cercetarea biomedicală se face de către un personal instruit şi pregătit în acest sens, care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 20, şi prin metode care permit evitarea cauzării animalelor durere, suferinţă, stres sau vătămări de durată.
    (3) În situaţia în care, după capturare sau în timpul acesteia, se constată că animalul este rănit sau se află într-o stare de sănătate precară, acesta trebuie să fie examinat de către un medic veterinar sau o altă persoană care îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 20, luîndu-se măsuri pentru a reduce la minimum suferinţa animalului.
    Articolul 6. Animalele crescute şi întreţinute pentru folosirea
                       în experimente
    (1) Animalele indicate la anexa nr. 1 pot fi folosite în experimente numai în cazul în care au fost crescute în acest scop.
    (2) Primatele neumane prevăzute la anexa nr. 1 pot fi folosite în experimente numai în cazul în care acestea sînt urmaşe ale primatelor neumane crescute în captivitate sau care provin din colonii autonome.
    (3) Eliminarea cît mai rapidă a durerilor sau a suferinţelor descoperite se va efectua de către medicul veterinar împuternicit, conform unor planuri de intervenţie aprobate de către Agenţie.
    Articolul 7. Animalele fără stăpîn rătăcite şi nedomesticite
                       din specii domestice
    (1) Se interzice folosirea în experimente a animalelor fără stăpîn, rătăcite şi nedomesticite din specii domestice.
    (2) Prin derogare de la alin. (1) se permite folosirea în experimente a animalelor fără stăpîn, rătăcite şi nedomesticite din specii domestice numai în cazul în care sînt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
    a) există o necesitate esenţială de studii privind sănătatea şi bunăstarea animalelor respective sau ameninţări grave pentru sănătatea umană, sănătatea animală ori pentru mediu;
    b) există o justificare ştiinţifică conform căreia scopul experimentului nu poate fi atins decît prin folosirea unui animal fără stăpîn, rătăcit sau nedomesticit.
    Articolul 8. Metodele de ucidere
    (1) Uciderea animalelor trebuie să fie realizată numai prin metode ce provoacă cel mai mic nivel de durere, suferinţă sau stres.
    (2) Animalele trebuie să fie ucise în unitatea unui crescător, furnizor sau utilizator, doar de către un personal instruit şi pregătit în acest sens, care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 20.
    (3) În cazul unei aplicaţii practice în teren, animalul poate fi ucis de către un personal competent, potrivit alin. (2), în afara unei unităţi.
    (4) În cazul animalelor incluse în anexa nr. 3 se utilizează metoda de ucidere indicată în anexa respectivă.
    (5) Agenţia acordă, la cererea solicitantului, derogări de la cerinţele prevăzute la alin. (4) în următoarele cazuri:
    a) pentru a permite utilizarea unei alte metode, cu condiția ca metoda să fie considerată, în baza dovezilor ştiinţifice, cel puţin la fel de umană;
    b) cînd, în baza unei justificări ştiinţifice, scopul experimentului nu poate fi atins prin utilizarea unei metode de ucidere prevăzute la anexa nr. 3.
    (6) Prevederile alin. (2)–(4) nu se aplică atunci cînd un animal trebuie ucis în cazuri de urgenţă, precum epizootii, epidemii, cataclisme ori situaţii de alertă declarate oficial, din motive de bunăstare animală, sănătate publică, sănătate animală sau de mediu.
Capitolul III
EXPERIMENTELE
    Articolul 9. Condiţiile privind efectuarea experimentelor
    (1) Experimentele trebuie desfășurate în cadrul unităţii utilizatorului şi în cadrul unui proiect.
    (2) În baza cererilor de utilizare, a notificărilor şi a rapoartelor, Agenţia publică anual informaţii statistice privind folosirea animalelor în experimente, ce cuprind date privind:
    a) speciile şi numărul de animale folosite în scopuri experimentale;
    b) speciile şi numărul de animale folosite în fiecare dintre scopurile experimentale specificate la art. 3.
    Articolul 10. Selectarea metodelor folosite în experimente
    (1) Agenţia trebuie să se asigure că experimentul nu va fi efectuat dacă există o altă metodă sau strategie de testare pentru a obţine rezultatul dorit care nu presupune folosirea animalelor vii.
    (2) În situaţia în care sînt alese experimentele, trebuie selectate cele care au cea mai mare probabilitate de a oferi rezultate satisfăcătoare și care îndeplinesc în cea mai mare măsură următoarele cerinţe:
    a) utilizează un număr minim de animale;
    b) implică animale cu cea mai scăzută capacitate de a simţi durere, suferinţă, stres sau de a prezenta vătămări de durată;
    c) provoacă nivelul cel mai scăzut de durere, suferință, stres sau vătămare de durată.
    (3) Moartea, ca punct final al unui experiment, se evită în măsura posibilităților şi se înlocuieşte cu punctele finale timpurii şi umane.
    (4) În cazul în care nu poate fi evitată moartea ca punct final al experimentului, acesta este conceput astfel încît:
    a) să ducă la moartea unui număr cît mai mic de animale;
    b) să se reducă la minimum posibil durata şi intensitatea suferinţei animalului şi, în măsura posibilităților, să se asigure o moarte lipsită de dureri.
    Articolul 11. Anestezia
    (1) Experimentele sînt efectuate sub anestezie generală/locală sau se folosesc analgezice pentru a se asigura că durerea, suferinţa sau stresul este redus la minimum, cu excepţia cazurilor în care acest lucru este inadecvat.
    (2) Experimentele care pot cauza leziuni grave determinînd durere severă nu sînt efectuate fără anestezie.
    (3) În momentul luării deciziei privind oportunitatea folosirii anesteziei, medicul veterinar va ţine cont de următoarele:
    a) dacă anestezia este considerată ca fiind mai traumatizantă pentru animal decît experimentul însuşi;
    b) dacă anestezia este incompatibilă cu scopul experimentului, utilizatorul trebuie să stabilească măsuri legale şi administrative pentru asigurarea realizării experimentului.
    (4) Se interzice administrarea la animalele folosite în experimente a medicamentelor care să le oprească sau să le restricţioneze manifestarea durerii fără un grad adecvat de anestezie sau analgezie, prezentîndu-se, în aceste cazuri, o justificare ştiinţifică cu detalii privind schema de anestezie sau analgezie.
    (5) Un animal care poate suferi durere odată ce dispare efectul anesteziei este tratat cu analgezice preventive şi postoperatorii sau cu alte metode paliative, cu condiţia ca acest lucru să fie compatibil cu scopul experimentului.
    (6) Imediat ce scopul experimentului a fost atins, se iau măsurile necesare pentru a reduce la minimum suferinţa animalului, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, animalul trebuie ucis imediat printr-o metodă care să nu-i producă alte suferinţe.
    Articolul 12. Clasificarea severităţii experimentelor
    (1) Agenţia se asigură că experimentele utilizate sînt clasificate drept „fără recuperare”, „superficiale”, „moderate” sau „severe” în funcţie de fiecare caz în parte, folosind criteriile de clasificare prevăzute la anexa nr. 4.
    (2) Sub rezerva recurgerii la clauza de salvgardare prevăzută la art. 41 alin. (2), se interzice realizarea unui experiment în cazul în care acesta presupune durere, suferinţă sau stres severe de lungă durată care nu pot fi ameliorate.
    Articolul 13. Refolosirea animalelor în experimente
    (1) Refolosirea animalelor în experimente se face cu respectarea prevederilor prezentei legi.
    (2) Un animal care a mai fost utilizat în unul sau în mai multe experimente  poate fi refolosit într-un experiment nou în favoarea unui animal care nu a mai fost folosit în experimente doar dacă sînt îndeplinite următoarele cerinţe:
    a) severitatea efectivă a experimentelor anterioare a fost „superficială” sau „moderată”;
    b) se demonstrează faptul că starea generală de sănătate şi bunăstare a animalului este complet refăcută;
    c) experimentul ulterior este clasificat drept „superficial”, „moderat” sau „fără recuperare”;
    d) sînt respectate indicaţiile veterinare, ţinîndu-se cont de experienţa de viaţă a animalului.
    (3) În urma examinării animalului de către un medic veterinar, se permite refolosirea acestuia în experimente, cu condiţia că animalul nu a fost utilizat decît o singură dată într-un experiment care a presupus durere, suferinţă sau stres severe.
    Articolul 14. Finalul experimentului
    (1) Un experiment este considerat finalizat atunci cînd nu mai există alte observaţii în legătură cu procedura respectivă sau, în cazul noilor linii genetice modificate ale animalului, atunci cînd nu mai sînt observate sau aşteptate reacţii de durere, suferinţă, stres sau vătămări de durată asupra descendenţilor, de o intensitate echivalentă sau superioară celei produse de introducerea unui ac.
    (2) La finalul unui experiment, medicul veterinar ia decizia privind menţinerea în viaţă a animalului şi doar în cazul în care se constată faptul că animalul lăsat în viaţă poate să rămînă cu durere, suferinţă sau stres moderate sau severe ori cu vătămări de durată, se decide uciderea acestuia.
    (3) În cazul în care s-a luat decizia ca animalul să fie lăsat în viaţă, utilizatorul este obligat să se asigure că animalul primeşte îngrijire şi adăpost adecvate stării sale de sănătate.
    (4) În cazul uciderii animalului, aceasta se va face cît mai curînd posibil, printr-o metodă care să nu-i producă alte suferinţe.
    (5) Neutralizarea carcaselor şi a cadavrelor animalelor se efectuează, în mod obligatoriu, prin incinerare, coincinerare sau îngropare sub supravegherea medicului veterinar.
   (6) Prin derogare de la alin. (3), atunci cînd acest animal are o valoare genetică înaltă, Agenţia, de comun acord cu Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului, aprobă, printr-un ordin comun, punerea în libertate a animalului, cu condiţia că acest fapt nu constituie un pericol pentru sănătatea publică, sănătatea animală sau pentru mediu.
    Articolul 15. Eliberarea şi relocarea animalelor
    (1) Agenţia permite relocarea sau returnarea animalelor folosite în experimente sau destinate folosirii în experimente în habitatul lor sau într-un sistem de crescătorie adecvat speciei respective dacă sînt îndeplinite următoarele cerinţe:
    a) starea de sănătate a animalului permite acest lucru;
    b) nu există niciun pericol pentru sănătatea publică, sănătatea animală sau pentru mediu;
    c) au fost luate măsurile necesare pentru protejarea bunăstării animalului.
    (2) Orice relocare sau returnare a animalelor folosite în experimente sau destinate folosirii în experimente se realizează cu notificarea Agenţiei de către solicitantul proiectului sub răspunderea acestuia.
Capitolul IV
CERINŢELE FAȚĂ DE CRESCĂTORII,  FURNIZORII ȘI
UTILIZATORII DE ANIMALE FOLOSITE ÎN EXPERIMENTE
SAU ÎN ALTE SCOPURI ŞTIINŢIFICE

    Articolul 16. Autorizarea sanitar-veterinară a crescătorilor,
                          furnizorilor şi utilizatorilor de animale folosite
                          în scopuri experimentale sau în alte scopuri
                          ştiinţifice
    Crescătorii, furnizorii și utilizatorii de animale folosite în scopuri experimentale sau în alte scopuri ştiinţifice sînt autorizați şi înregistrați de către Agenţie în conformitate cu art. 18 din Legea nr. 221/2007 privind activitatea sanitar-veterinară.
    Articolul 17. Suspendarea autorizaţiei sanitar-veterinare
                         de funcţionare
    (1) În cazul în care, în urma unor controale efectuate de către Agenţie, s-a constatat că un crescător, furnizor sau utilizator nu mai îndeplineşte cerinţele prevăzute de prezenta lege, Agenţia ia toate măsurile necesare cu privire la suspendarea autorizaţiei sanitar-veterinare de funcţionare, în conformitate cu prevederile art. 182 din Legea nr. 221/2007 privind activitatea sanitar-veterinară.
    (2) În cazul suspendării autorizaţiei sanitar-veterinare de funcţionare, Agenţia dispune plasarea animalelor într-o altă unitate autorizată care poate asigura condiţiile de bunăstare a animalelor.
    Articolul 18. Cerinţele privind instalaţiile şi echipamentele
    (1) Toate unităţile care aparţin unui crescător, furnizor sau utilizator trebuie să deţină instalaţii şi echipamente corespunzătoare cerinţelor stabilite la anexa nr. 2, atît pentru speciile de animale adăpostite, cît şi pentru performanţa experimentelor, în cazul în care sînt efectuate experimente.
    (2) Modelul, construcţia şi modul de funcţionare ale instalaţiilor şi ale echipamentelor menţionate la alin. (1) garantează că experimentele sînt realizate într-un mod cît mai eficient şi sînt destinate obţinerii unor rezultate fiabile, folosind un număr minim de animale şi provocînd un grad minim de durere, suferinţă, stres sau vătămări de durată.
    Articolul 19. Competenţa personalului
    (1) Fiecare crescător, furnizor şi utilizator de animale trebuie să dispună de personal cu o pregătire necesară cel puţin la nivel de studii medii de specialitate în domeniul sanitar-veterinar sau al medicinei umane, de asemenea să deţină un document oficial eliberat de către una dintre instituţiile de învăţămînt de profil, acreditate de stat, înainte de a realiza oricare dintre următoarele activităţi:
    a) efectuarea experimentelor pe animale;
    b) conceperea experimentelor şi a proiectelor;
    c) îngrijirea animalelor;
    d) uciderea animalelor.
    (2) Persoanele care desfăşoară activităţile menţionate la alin. (1) lit. b) trebuie să fi beneficiat anterior de instruire într-o disciplină ştiinţifică relevantă activităţii desfăşurate şi să aibă cunoştinţe specifice cu privire la specii.
    (3) Personalul care efectuează activităţile prevăzute la alin. (1) lit. a), c) şi d) este supravegheat, la îndeplinirea sarcinilor, de către un medic veterinar.
    Articolul 20. Cerinţele specifice față de personal
    (1) Fiecare crescător, furnizor şi utilizator trebuie să dispună în unitate de un medic veterinar de liberă practică împuternicit, care:
    a) răspunde de supravegherea bunăstării şi îngrijirii animalelor din unitate;
    b) instruieşte personalul care se ocupă de animale şi deţine informaţiile specifice privind speciile de animale adăpostite în cadrul unităţii;
    c) se asigură că personalul are educaţia, competenţa şi pregătirea profesională corespunzătoare şi este supravegheat pînă dovedeşte competenţe necesare.
    (2) Persoanele prevăzute la art. 33 alin. (2) lit. b) trebuie să se asigure că:
    a) orice durere, suferinţă, stres sau vătămări de durată inutile cauzate animalelor în cursul unui experiment sînt oprite;
    b) proiectele ce implică folosirea animalelor în experimente sînt desfăşurate doar în baza autorizaţiei de proiect.
    Articolul 21. Persoana responsabilă de bunăstarea animalelor
    (1) Fiecare crescător, furnizor şi utilizator de animale folosite în scopuri experimentale sau în alte scopuri ştiinţifice desemnează o persoană responsabilă de bunăstarea animalelor în conformitate cu cerinţele menţionate la art. 19 alin. (1).
    (2) Persoana responsabilă de bunăstarea animalelor beneficiază de suportul medicului veterinar de liberă practică împuternicit.
    Articolul 22. Sarcinile persoanei responsabile de bunăstarea
                          animalelor
    (1) Persoana responsabilă de bunăstarea animalelor, prevăzută la art. 21, îndeplineşte următoarele sarcini:
    a) consiliază personalul cu privire la bunăstarea animalelor în timpul achiziţiei, adăpostirii, îngrijirii şi utilizării acestora;
    b) îndrumă personalul cu privire la aplicarea cerinţei de înlocuire, reducere şi îmbunătăţire şi îl informează despre progresele tehnice şi ştiinţifice privind aplicarea cerinţei respective;
    c) instituie şi evaluează procesele operaţionale interne privind monitorizarea, raportarea şi acţiunile ulterioare necesare bunăstării animalelor adăpostite în cadrul unităţii;
    d) urmăreşte evoluţia şi rezultatele proiectelor ţinînd cont de efectul acestora asupra animalelor folosite în experimente, identificînd elementele ce contribuie şi mai mult la înlocuirea, reducerea şi îmbunătăţirea metodelor de creștere, adăpostire, îngrijire și utilizare a animalelor în experimente;
    e) acordă consiliere pentru programele de relocare, inclusiv privind socializarea animalelor care urmează a fi relocate.
    (2) Toate înregistrările şi recomandările făcute de către persoana responsabilă de bunăstarea animalelor, precum şi deciziile luate cu privire la recomandările respective sînt păstrate pentru o perioadă de cel puţin 3 ani de la data ultimei înregistrări.
    (3) Înregistrările prevăzute la alin. (2) sînt puse la dispoziţia Agenţiei, la cererea acesteia.
    Articolul 23. Strategia de creştere a primatelor neumane
    (1) Crescătorii de primate neumane trebuie să dispună de o strategie pentru creşterea procentului de animale care sînt urmaşe ale primatelor neumane crescute în captivitate.
    (2) Strategia de creștere a primatelor neumane este elaborată de către Agenţie pentru crescătorii de primate neumane în conformitate cu prevederile  prezentei legi.
    Articolul 24. Programul de relocare sau de eliberare a animalelor
    (1) Crescătorii, furnizorii şi utilizatorii trebuie să dispună de un program de relocare care să prevadă socializarea animalelor destinate relocării.
    (2) În cazul animalelor sălbatice se stabileşte un program de reabilitare, după caz, înainte ca acestea să fie returnate în habitatul lor.
    Articolul 25. Evidenţa animalelor
    (1) Toţi crescătorii, furnizorii şi utilizatorii de animale folosite în scopuri experimentale sau în alte scopuri ştiinţifice sînt obligaţi să păstreze registre de evidenţă care conţin cel puţin următoarele date:
    a) numărul şi speciile de animale crescute, achiziţionate, furnizate, folosite în experimente, eliberate sau relocate;
    b) originea animalelor, inclusiv dacă acestea au fost crescute în scopul folosirii în experimente;
    c) datele la care animalele au fost achiziţionate, furnizate, eliberate sau relocate;
    d) de la cine au fost obţinute animalele;
    e) numele şi adresa destinatarului animalelor;
    f) numărul şi speciile animalelor care au murit sau care au fost ucise în fiecare unitate. Pentru animalele moarte se înregistrează cauza morţii, dacă este cunoscută;
    g) în cazul utilizatorilor, proiectele în care sînt folosite animale.
    (2) Registrele de evidenţă se păstrează timp de 5 ani de la data ultimei înregistrări de către persoana competentă, responsabilă administrativ, şi, la cerere, se pun la dispoziţia Agenţiei.
    (3) În fiecare unitate trebuie să existe o bază de date privind identitatea şi originea fiecărui cîine, fiecărei pisici sau primat neuman.
    Articolul 26. Informaţii privind cîinii, pisicile şi primatele neumane
    (1) Toţi crescătorii, furnizorii şi utilizatorii păstrează, în mod obligatoriu, registre cu următoarele informaţii privind fiecare cîine, pisică şi primat neuman:
    a) identitatea;
    b) locul şi data naşterii, dacă acestea sînt disponibile;
    c) dacă este crescut pentru folosirea în experimente;
    d) dacă este urmaş al primatelor neumane crescute în captivitate, în cazul primatelor neumane.
    (2) Fiecare cîine, pisică şi primat neuman are un dosar individual, care urmărește evoluţia animalului atît timp cît este crescut în condiţiile prezentei legi.
    (3) Dosarul se întocmeşte de către deţinător la naşterea animalului şi cuprinde informaţii relevante reproductive, veterinare şi sociale privind animalul respectiv, precum şi proiectele în care a fost folosit.
    (4) Informaţiile menţionate în prezentul articol sînt păstrate cel puțin 3 ani după moartea sau relocarea animalului și, la cerere, se pun la dispoziţia Agenţiei.
    (5) În cazul relocării unui animal, toate informaţiile veterinare şi sociale relevante din dosarul individual al acestuia îl însoţesc într-o altă unitate.
    Articolul 27. Marcarea şi identificarea cîinilor, a pisicilor
                          şi a primatelor neumane
    (1) Fiecare cîine, pisică sau primat neuman primeşte, cel tîrziu în momentul înţărcării, o marcă de identificare individuală permanentă în modul cel mai puţin dureros, care este atribuită de către deţinător.
    (2) Dacă cîinele, pisica sau primatul neuman este transferat de la un crescător, furnizor sau utilizator la altul înainte de a fi înţărcat şi, din motive practice, nu poate fi marcat în prealabil, destinatarul ţine, pînă la marcarea animalului, un registru în care se indică în principal identitatea mamei animalului.
    (3) În cazul în care un cîine, o pisică sau un primat neuman nemarcat este înţărcat și primit de către un crescător, furnizor sau utilizator, acesta este marcat permanent, în modul cel mai puţin dureros.
    (4) Crescătorul, furnizorul şi utilizatorul trebuie să prezinte, la cererea Agenţiei, justificări pentru care animalul nu este marcat.
    Articolul 28. Îngrijirea şi adăpostirea
    Pentru îngrijirea şi adăpostirea animalelor, orice crescător, furnizor sau utilizator ia, în mod obligatoriu, măsurile necesare care să garanteze că:
    a) toate animalele beneficiază de adăpost, de mediu potrivit sau similar celui înconjurător, de hrană, apă şi îngrijire care să asigure sănătatea şi bunăstarea acestora;
    b) restricţiile privind măsura în care un animal poate să-şi satisfacă nevoile fiziologice şi etologice trebuie limitate la strictul necesar;
    c) condiţiile în care sînt crescute, ţinute sau folosite se verifică zilnic;
    d) orice durere, suferinţă, stres sau vătămări de durată constatate, care pot fi evitate, trebuie să fie eliminate în cel mai scurt timp posibil;
    e) animalele sînt transportate în condiţii specifice pentru fiecare specie.
    Articolul 29. Controalele efectuate de către Agenţie
    (1) Agenţia efectuează controale la toţi crescătorii, furnizorii şi utilizatorii, inclusiv la unităţile acestora, în conformitate cu prevederile Legii nr. 50/2013 cu privire la controalele oficiale pentru verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu normele de sănătate şi de bunăstare a animalelor.
    (2) Agenţia adaptează frecvenţa controalelor în baza unei analize de risc şi a evaluării acestora pentru fiecare unitate, astfel încît efortul şi timpul alocat controlului, precum şi metoda de control aplicată trebuie să fie proporţionale nivelului de risc stabilit, ţinîndu-se cont de:
    a) numărul şi speciile de animale adăpostite;
    b) istoricul crescătorului, furnizorului sau utilizatorului în ceea ce priveşte respectarea prevederilor prezentei legi;
    c) numărul şi tipurile de proiecte desfăşurate de către utilizatorul respectiv;
    d) orice informaţii care ar putea indica nerespectarea cerințelor.
    (3) Controalele se efectuează anual în conformitate cu analiza de risc menţionată la alin. (2).
    (4) Crescătorii, furnizorii şi utilizatorii de primate neumane sînt supuşi controlului cel puţin o dată pe an.
    (5) Agenţia efectuează controale inopinate în conformitate cu prevederile art. 19 din Legea nr. 131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător.
    (6) Registrele controalelor efectuate se păstrează timp de 5 ani de la data ultimei înregistrări.
    Articolul 30. Autorizarea proiectelor
    (1) Proiectele care implică folosirea animalelor în experimente de către utilizator se desfăşoară numai după evaluarea proiectului de către Agenţie conform art. 31.
    (2) Utilizatorul sau persoana responsabilă de proiect înaintează către Agenţie o cerere de autorizare a proiectului, care include cel puţin următoarele:
    a) propunerea de proiect;
    b) un rezumat cu caracter nontehnic al proiectului;
    c) informaţii privind:
    – pertinenţa şi justificarea utilizării animalelor, inclusiv originea acestora, numărul estimat, speciile şi etapele de viaţă;
    – experimentele aplicate;
    – aplicarea metodelor de înlocuire, reducere şi îmbunătăţire a experimentelor pe animale;
    – folosirea planificată a anesteziei, analgeziei şi a altor metode de atenuare a durerii;
    – reducerea şi evitarea oricărei forme de suferinţă a animalelor de la naştere pînă la moarte;
    – strategia experimentală sau observaţională şi proiectarea statistică în vederea reducerii la minimum a efectivului de animale folosite în experimente, a durerii, suferinţei, stresului şi a impactului asupra mediului;
    – reutilizarea animalelor şi efectul cumulativ asupra animalelor;
    – severitatea experimentelor;
    – evitarea dublării nejustificate a experimentelor;
    – condiţiile de adăpostire, creştere şi îngrijire pentru animale;
    – metodele de ucidere;
    – competenţa persoanelor implicate în proiect.
    (3) Rezumatul cu caracter nontehnic al proiectului nu este necesar în cazul proiectelor menţionate la art. 35 alin. (1).
    Articolul 31. Evaluarea proiectelor
    (1) Pentru evaluarea proiectelor se verifică dacă acestea îndeplinesc următoarele criterii:
    a) proiectul este justificat din punct de vedere ştiinţific;
    b) scopul proiectului justifică folosirea animalelor în experimente;
    c) proiectul este astfel conceput încît să permită efectuarea experimentelor într-o manieră cît mai umană posibil şi inofensivă din punct de vedere ecologic.
    (2) Evaluarea proiectelor constă, în special, în următoarele:
    a) evaluarea obiectivelor proiectului, a posibilelor beneficii ştiinţifice sau a valorii educative a acestuia;
    b) evaluarea conformităţii proiectului cu cerinţele privind înlocuirea, reducerea şi îmbunătăţirea;
    c)  evaluarea severităţii experimentelor cu atribuirea gradului de clasificare;
    d) analiza prejudiciu-beneficiu a proiectului, pentru a evalua dacă răul cauzat animalelor sub aspectul suferinţei, durerii şi stresului este justificat de rezultatul scontat, ţinînd cont de considerentele etice, şi dacă ar putea fi, în final, în beneficiul oamenilor, animalelor sau al mediului;
    e) evaluarea prevederilor menţionate la art. 6–9, 11, 13 şi 28;
    f) specificarea circumstanţelor şi a momentului în care proiectul ar trebui evaluat retroactiv.
    (3) Agenţia efectuează evaluarea proiectelor şi ia în considerare, în special, expertiza în următoarele domenii:
    a) activitatea ştiinţifică pentru care se folosesc animalele, inclusiv înlocuirea, reducerea şi îmbunătăţirea în domeniile respective;
    b) conceperea experimentelor, inclusiv a statisticilor, acolo unde este necesar;
    c) practica veterinară în ştiinţa animalelor de laborator sau, după caz, practica veterinară în ştiinţa faunei sălbatice;
    d) creşterea şi îngrijirea animalelor din specia care urmează să fie folosită în experimente.
    (4) Toate materialele aferente procesului de evaluare a proiectelor vor fi plasate pe pagina web oficială a Agenţiei.
    (5) Sub rezerva protecţiei drepturilor de proprietate intelectuală şi a informaţiilor confidenţiale, evaluarea proiectelor se efectuează într-o manieră imparţială şi poate include avizul unor părţi independente.
    Articolul 32. Evaluarea retroactivă
    (1) În cazul în care este specificată evaluarea retroactivă, în conformitate cu art. 31 alin. (2) lit. f), aceasta este efectuată de către Agenţie, care ţine cont de următoarele aspecte:
    a) dacă au fost realizate obiectivele proiectului;
    b) dacă a fost cauzată suferință animalelor, cu specificarea severității acesteia, precum şi a numărului şi speciilor de animale folosite în experiment;
    c) orice elemente care ar putea contribui la consolidarea aplicării cerinţei privind înlocuirea, reducerea şi îmbunătăţirea utilizării animalelor în experimente.
    (2) Toate proiectele care folosesc primate neumane în experimente clasificate drept „severe”, inclusiv în experimentele prevăzute la art. 12 alin. (2), sînt supuse unei evaluări retroactive.
    (3) Fără a aduce atingere alin. (2) şi prin derogare de la art. 31 alin. (2) lit. f), Agenţia scuteşte de obligaţia evaluării retroactive proiectele care includ numai experimente clasificate drept „moderate” sau „fără recuperare”.
    Articolul 33. Acordarea autorizaţiei de proiect
    (1) Autorizarea de către Agenţie a proiectului ce implică folosirea animalelor în experimente se limitează la procedurile la care a fost supus:
    a) evaluarea proiectului;
    b) clasificarea gradelor de severitate alocate experimentelor respective.
    (2) Autorizaţia de proiect trebuie să specifice următoarele:
    a) utilizatorul care desfăşoară proiectul;
    b) persoanele responsabile de punerea în aplicare a proiectului în ansamblu şi de respectarea autorizaţiei de proiect;
    c) unităţile în care se va desfășura proiectul;
    d) orice condiţii specifice impuse ca urmare a evaluării proiectului, inclusiv data la care proiectul trebuie să fie evaluat retroactiv.
    (3) Autorizaţia de proiect se acordă pentru o perioadă de cel mult 5 ani.
    (4) Agenţia autorizează proiecte multiple generice, desfăşurate de acelaşi utilizator, dacă aceste proiecte îndeplinesc prevederile prezentei legi sau dacă folosesc animale în scopuri de producţie ori de diagnosticare cu metode testate.
    Articolul 34. Termenul de acordare a autorizaţiei de proiect
    (1) Autorizaţia de proiect se acordă şi se comunică de către Agenţie solicitantului în cel mult 40 de zile lucrătoare de la depunerea cererii conform art. 30 alin. (2). Acest termen include şi evaluarea proiectului.
    (2) În cazul în care proiectul este complex sau multidisciplinar, Agenţia prelungeşte termenul menţionat la alin. (1) doar o singură dată, cu un termen suplimentar care să nu depăşească 15 zile lucrătoare.
    (3) Agenţia notifică solicitantul despre primirea cererii de autorizare în termen de 15 zile lucrătoare de la data primirii acesteia şi indică termenul menţionat la alin. (1) în care urmează să fie acordată autorizaţia de proiect.
    (4) În cazul unei cereri incomplete sau incorecte, Agenţia cere solicitantului prezentarea documentelor şi informaţiilor suplimentare asupra proiectului în termen de 15 zile lucrătoare de la data depunerii cererii.
    (5) În cazul în care termenul prevăzut la alin. (4) este depăşit, cererea se respinge, iar solicitantul este notificat în scris cu privire la restituirea sau returnarea documentaţiei aferente proiectului. Respingerea cererii nu aduce atingere dreptului solicitantului de a depune o nouă cerere cu condiția deţinerii documentaţiei complete a proiectului.
    Articolul 35. Procedura administrativă simplificată
    (1) Agenţia aplică o procedură administrativă simplificată pentru autorizarea proiectelor care conţin experimente clasificate drept „fără recuperare”, „superficiale” sau „moderate” şi care nu folosesc primate neumane, care sînt necesare pentru respectarea cerinţelor normative sau care folosesc animale în scopuri de producţie sau de diagnostic.
    (2) În cazul în care Agenţia aplică o procedură administrativă simplificată, prevăzută la alin. (1), se respectă următoarele cerinţe:
    a) în cerere se specifică elementele prevăzute la art. 33 alin. (2) lit. a), b) şi c);
    b) se efectuează o evaluare a proiectului conform art. 31;
    c) nu se depăşeşte termenul menţionat la art. 34 alin. (1).
    (3) Dacă un proiect este modificat într-o manieră care ar putea avea un impact negativ asupra bunăstării animalului, se impune efectuarea unei evaluări suplimentare a proiectului.
    Articolul 36. Rezumatele cu caracter nontehnic ale proiectelor
                         ce implică folosirea animalelor în experimente
    (1) Sub rezerva protecţiei drepturilor de proprietate intelectuală şi a informaţiilor confidenţiale, rezumatul cu caracter nontehnic al proiectului prezintă:
    a) informaţii privind obiectivele proiectului, inclusiv daunele şi beneficiile preconizate, numărul şi tipurile de animale care urmează să fie folosite în experimente;
    b) dovada conformităţii proiectului cu cerinţele privind înlocuirea, reducerea şi îmbunătăţirea folosirii animalelor în experimente.
    Rezumatul cu caracter nontehnic al proiectului este anonim şi nu conţine nume, adrese ale utilizatorilor şi personalului acestora.
    (2) Rezumatul cu caracter nontehnic al proiectului este supus evaluării retroactive de către Agenţie şi este actualizat în funcţie de rezultatele evaluării respective.
    (3) Agenţia publică pe pagina web oficială rezumatul cu caracter nontehnic al proiectului autorizat, precum şi toate actualizările acestuia.
    Articolul 37. Modificarea, reînnoirea şi suspendarea autorizaţiei
                         de proiect
    (1) Crescătorii, furnizorii și utilizatorii de animale folosite în experimente au obligaţia de a notifica Agenţia despre orice modificare a proiectului, care ar determina un efect negativ asupra condiţiilor de bunăstare şi asupra sănătăţii animalului, nu mai tîrziu de 24 de ore din momentul depistării acestora.
    (2) Orice modificare sau reînnoire a autorizaţiei de proiect se aprobă de către Agenţie, la cererea solicitantului de proiect, în conformitate cu prevederile art. 33 şi 34.
    (3) În cazul în care proiectul nu se desfășoară conform autorizaţiei de proiect, Agenţia suspendă autorizaţia de proiect.
    (4) În cazul suspendării autorizaţiei de proiect, Agenţia dispune plasarea animalelor într-o altă unitate autorizată, care poate asigura condiţii de bunăstare animalelor.
    Articolul 38. Documentaţia proiectelor
    (1) Documentaţia proiectelor, inclusiv autorizaţiile de proiect şi rezultatul evaluării proiectului sînt păstrate de către solicitant timp de 3 ani de la data expirării autorizaţiei proiectului sau de la data expirării perioadei menţionate la art. 34 alin. (1) şi sînt puse la dispoziţia Agenţiei, la cererea acesteia.
    (2) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1), documentaţia proiectelor care necesită evaluare retroactivă se păstrează pînă la finalizarea evaluării retroactive.
    Articolul 39. Metodele alternative de folosire a animalelor
                          în experimente
    (1) Agenţia contribuie la dezvoltarea şi validarea metodelor alternative care ar putea asigura cel puţin acelaşi nivel de informații ca și cel obţinut din experimentele efectuate pe animale, dar care nu presupune folosirea de animale sau folosesc mai puţine animale ori care implică experimente mai puţin dureroase, şi, totodată, întreprinde orice alte acţiuni pe care le consideră necesare pentru a încuraja cercetarea în acest domeniu.
    (2) Agenţia asigură, la nivel naţional, promovarea metodelor alternative cu privire la folosirea animalelor în experimente şi diseminarea informaţiilor referitoare la acestea.
    (3) Agenţia este autoritatea publică care oferă consiliere cu privire la relevanţa şi adecvarea metodelor alternative propuse spre validare.
    Articolul 40. Comitetul naţional de etică pentru protecţia animalelor
                          folosite în scopuri experimentale sau în alte scopuri
                          ştiinţifice
    (1) În cadrul Agenţiei se organizează şi funcţionează Comitetul naţional de etică pentru protecţia animalelor folosite în scopuri experimentale sau în alte scopuri ştiinţifice, care oferă consultanţă privind aspectele legate de achiziţia, creşterea, adăpostirea, îngrijirea şi folosirea animalelor în experimente şi elaborează pentru persoanele interesate un ghid de bune practici în acest sens.
    (2) Comitetul naţional de etică este format din reprezentanţii mediului academic din domeniul biomedical şi sanitar-veterinar, ai asociaţiilor profesionale şi organizaţiilor de protecţie a animalelor, cu experienţă în domeniul reglementat de prezenta lege.
    (3) Organizarea şi funcţionarea Comitetului naţional de etică se aprobă de către Guvern.
    (4) Agenţia, de comun acord cu administraţia centrelor universitare de specialitate din Republica Moldova, poate organiza, la cerere, în scopuri educative, funcţionarea comitetelor locale de etică pentru protecţia animalelor folosite în scopuri experimentale sau în alte scopuri ştiinţifice, care oferă părţilor interesate consultanţă privind aspectele legate de achiziţia, creşterea, adăpostirea, îngrijirea şi folosirea animalelor în experimente şi participă la schimbul de informaţii privind cele mai bune practici în acest sens.
    Articolul 41. Clauze de salvgardare
    (1) În scopul conservării speciilor și/sau pentru combaterea unei epidemii neaşteptate, a unei boli mortale ori care poate induce o afecţiune invalidantă care apare la om, Agenţia permite folosirea maimuţelor mari în experimente, desfăşurate în unul dintre scopurile menționate la art. 4 alin. (1) lit. c) sau e) ori alin. (2) lit. a), cu condiţia ca scopul experimentelor  respective să nu poată fi atins prin folosirea altor specii decît maimuţele mari sau prin folosirea metodelor alternative. Trimiterea la art. 4 alin. (2) lit. a) nu se interpretează referitor la animale şi la plante.
    (2) În situaţia în care, din motive excepţionale şi justificabile din punct de vedere ştiinţific, este necesară efectuarea unui experiment care cauzează animalelor folosite în scopul acestuia durere, suferinţă sau stres severe de lungă durată şi care nu poate fi ameliorată, astfel cum este menționat la art. 12 alin. (2), Agenţia autorizează experimentul respectiv.
Capitolul V
DISPOZIŢII FINALE ȘI TRANZITORII
    Articolul 42. Dispoziţii finale și tranzitorii
    (1) Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor este autoritatea responsabilă de punerea în aplicare a tuturor măsurilor administrative necesare pentru implementarea prevederilor prezentei legi.
    (2) Prezenta lege intră în vigoare la expirarea termenului de 12 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
    (3) La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Legea nr. 265/2006 privind protecţia animalelor folosite în scopuri experimentale sau în alte scopuri ştiinţifice.
    (4) Guvernul, în termen de 12 luni de la data publicării prezentei legi:
    a) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;
    b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege.

    PREŞEDINTELE  PARLAMENTULUI                                        Andrian CANDU

    Nr. 211. Chişinău, 19 octombrie 2017.


    anexa nr.1

    anexa nr.2

    anexa nr.3

    anexa nr.4