LPM300/2017
ID intern unic:  374276
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 300
din  21.12.2017
cu privire la sistemul administraţiei penitenciare
Publicat : 16.02.2018 în Monitorul Oficial Nr. 48-57     art Nr : 124     Data intrarii in vigoare : 16.05.2018
    MODIFICAT
   
LP74 din 26.04.18, MO235-244/29.06.18 art.368



    Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
    Articolul 1. Obiectul de reglementare
    Prezenta lege stabileşte cadrul normativ de bază, principiile de activitate, organizarea şi funcţionarea, finanţarea şi asigurarea activității ale sistemului administraţiei penitenciare, precum şi statutul juridic, garanțiile sociale, atribuţiile, împuternicirile şi îndatoririle funcţionarului public cu statut special din cadrul sistemului administraţiei penitenciare.
    Articolul 2. Principiile de activitate a sistemului administraţiei
                        penitenciare
    (1) Activitatea sistemului administraţiei penitenciare se desfăşoară exclusiv în temeiul şi pentru executarea legii, în conformitate cu principiul legalităţii, al respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, al imparţialităţii şi nediscriminării, al umanismului, al aplicării raţionale a mijloacelor de corijare a condamnaţilor şi stimulării atitudinii respectuoase faţă de lege, al răspunderii personale şi profesionalismului, al transparenţei, al respectării secretului de stat şi a confidențialității informaţiilor oficiale cu accesibilitate limitată.
    (2) În activitatea profesională şi în relaţiile cu cetăţenii, personalul din cadrul sistemului administraţiei penitenciare respectă şi promovează normele de conduită în serviciul public, precum şi prevederile legislației cu privire la transparenţa decizională, conflictul de interese şi incompatibilităţi.
    Articolul 3. Colaborarea cu autorităţile administraţiei publice
                        şi alte instituţii
    (1) Pentru asigurarea exercitării eficiente a competenţelor încredinţate sistemului administraţiei penitenciare, Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi instituţiile subordonate colaborează cu autorităţile administraţiei publice, cu organele de drept, cu mass-media şi cu alte instituţii, indiferent de tipul de proprietate şi de forma juridică de organizare a acestora, în modul stabilit de legislaţie.
    (2) Pentru realizarea sarcinilor sistemului administraţiei penitenciare, Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi instituţiile subordonate colaborează cu organele similare din alte state în conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
    (3) Relaţiile dintre personalul din cadrul sistemului administraţiei penitenciare şi reprezentanţii autorităţilor publice/organelor de apărare naţională, securitate a statului şi ordine publică se bazează pe colaborarea şi susținerea reciprocă în vederea exercitării calitative a atribuţiilor de serviciu.
    Articolul 4. Consultarea organizaţiilor sindicale
    La elaborarea actelor normative prevăzute de prezenta lege sau a altor acte normative, în domeniul raporturilor de serviciu ale funcţionarului public cu statut special din cadrul sistemului administraţiei penitenciare, este obligatorie consultarea organizaţiilor sindicale reprezentative din sistemul administraţiei penitenciare.
    Articolul 5. Transparenţa activităţii
    (1) Transparenţa activităţii sistemului administraţiei penitenciare este asigurată prin colaborarea cu societatea civilă, prin plasarea informaţiei de utilitate publică în mass-media şi pe pagina web oficială a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, precum şi prin respectarea legislaţiei cu privire la transparenţa în procesul decizional.
    (2) Administraţia Naţională a Penitenciarelor nu poate oferi sau face publice informaţiile atribuite la secret de stat sau comercial, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislația în vigoare. Se interzice dezvăluirea informaţiilor ce ar prejudicia onoarea, demnitatea sau siguranţa persoanei, interesele legitime ale persoanei fizice şi/sau juridice, ar împiedica prevenirea ori investigarea infracţiunilor sau contravenţiilor ori ar favoriza comiterea acestora.
    (3) Administraţia Naţională a Penitenciarelor nu poate furniza informaţii ce ar încălca prezumţia de nevinovăţie, normele de conduită a personalului din cadrul sistemului administraţiei penitenciare ori ar prejudicia interesele de securitate ale persoanei, ale societății sau ale statului.
    (4) Administraţia Naţională a Penitenciarelor acordă informaţii persoanelor fizice şi juridice în condiţiile legislației în vigoare.
    Articolul 6. Controlul activităţii sistemului administraţiei
                       penitenciare
    (1) Pentru asigurarea exercitării eficiente a atribuţiilor sistemului administraţiei penitenciare, Administraţia Naţională a Penitenciarelor este obligată să prezinte Ministerului Justiţiei şi Avocatului Poporului anual, pînă la data de 15 februarie a anului următor, raportul anual privind activitatea sistemului administraţiei penitenciare.
    (2) Proiectul raportului anual privind activitatea sistemului administrației penitenciare este supus dezbaterilor publice cu cel puţin o lună înainte de prezentarea acestuia autorităţilor indicate la alin. (1) şi este publicat pe pagina web oficială a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
    Articolul 7. Competenţa Ministerului Justiţiei
    Ministerul Justiţiei coordonează şi exercită controlul activității Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, elaborează şi promovează politica statului în domeniul sistemului administraţiei penitenciare, precum şi exercită alte atribuţii în condiţiile legii.
Capitolul II
ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA
SISTEMULUI ADMINISTRAŢIEI PENITENCIARE
    Articolul 8. Structura sistemului administraţiei penitenciare
    (1) Sistemul administraţiei penitenciare include:
    a) Administraţia Naţională a Penitenciarelor;
    b) subdiviziunile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor;
    c) instituţiile penitenciare.
    (2) Administraţia Naţională a Penitenciarelor, subdiviziunile acesteia şi instituţiile penitenciare sînt persoane juridice şi dispun de conturi trezoreriale, iar instituțiile penitenciare dislocate în municipiul Bender – şi de conturi bancare.
    (3) Efectivul-limită al sistemului administraţiei penitenciare se stabileşte prin hotărîre de Guvern, la propunerea ministrului justiţiei.
    (4) Administraţia Naţională a Penitenciarelor conduce, coordonează şi asigură controlul activităţii subdiviziunilor Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi a instituţiilor penitenciare (în continuare – instituții subordonate).
    Articolul 9. Administraţia Naţională a Penitenciarelor
    (1) Administraţia Naţională a Penitenciarelor este autoritatea administrativă subordonată Ministerului Justiţiei, care exercită atribuţiile şi implementează politica statului în domeniul punerii în executare a pedepselor penale privative de libertate, a măsurii preventive sub forma arestului preventiv, a sancţiunii arestului contravenţional, precum şi a măsurilor de siguranţă aplicate persoanelor private de libertate.
    (2) Administraţia Naţională a Penitenciarelor este condusă de un director, numit şi eliberat din funcţie de ministrul justiţiei, în condițiile legii.
    (3) În activitatea sa, directorul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor este asistat de directori adjuncţi. Directorii adjuncţi ai Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sînt numiţi şi eliberaţi din funcţie de ministrul justiţiei în condițiile legii. Funcțiile de director și director adjunct sînt funcții publice cu statut special.
    (4) Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se aprobă de către Guvern, iar statele de personal se aprobă de către ministrul justiției, la propunerea directorului Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
    (5) În domeniul finanţării sistemului administraţiei penitenciare, Administraţia Naţională a Penitenciarelor exercită atribuţiile prevăzute la art. 21 din Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr. 181/2014.
    (6) Administraţia Naţională a Penitenciarelor dispune de simbolică proprie, aprobată prin ordinul ministrului justiţiei şi înregistrată în modul stabilit de legislaţie.
    Articolul 10. Subdiviziunile Administraţiei Naţionale a
                         Penitenciarelor
    (1) Subdiviziunile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sînt entităţi subordonate Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor de competenţa cărora ține asigurarea implementării politicii statului în anumite segmente din domeniile de activitate ale Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
    (2) Crearea şi lichidarea subdiviziunilor se aprobă de către Guvern. Regulamentele privind organizarea şi funcţionarea subdiviziunilor, precum şi statele de personal se aprobă de către directorul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
    Articolul 11. Instituţiile penitenciare
    (1) Instituţiile penitenciare sînt organele care asigură executarea pedepselor de către persoanele condamnate la închisoare sau la detenţiune pe viaţă, precum și detenţia provizorie a persoanelor faţă de care a fost aplicată măsura arestului preventiv sau sancţiunea arestului contravenţional.
    (2) Instituţiile penitenciare sînt:
    a) penitenciarele de tip deschis;
    b) penitenciarele de tip semiînchis;
    c) penitenciarele de tip închis;
    d) centrele de detenţie pentru minori şi tineri;
    e) penitenciarele pentru femei;
    f) casele de arest;
    g) spitalele penitenciare.
    (3) Categoriile persoanelor deţinute în instituţiile penitenciare prevăzute la alin. (2) lit. a)–f) sînt reglementate de Codul penal şi de Codul de executare.
    (4) Spitalele penitenciare asigură detenţia temporară a tuturor categoriilor de deţinuţi care necesită asistenţă medicală în condiții de staţionar, cu respectarea cerinţelor de deţinere separată în funcţie de maladia, sexul şi vîrsta persoanei, precum și de statutul procesual al acesteia.
    (5) Într-o instituţie penitenciară pot fi create, cu respectarea particularităţilor prevăzute de Codul de executare, mai multe sectoare distincte de detenţie, prevăzute pentru instituţiile penitenciare specificate la alin. (2).
    (6) Crearea şi lichidarea instituţiilor penitenciare se aprobă prin hotărîre de Guvern, la propunerea Ministerului Justiţiei. Suspendarea activităţii instituţiilor penitenciare, crearea şi lichidarea sectoarelor distincte de detenţie, prevăzute la alin. (5), se aprobă de către ministrul justiţiei.
    (7) Pe perioada suspendării activității, pentru evidenţa, gestionarea şi paza bunurilor instituțiilor penitenciare a căror activitate a fost suspendată, prin ordinul ministrului justiţiei, sînt menţinute statele de personal ale acestora, precum și persoanele în funcție, menţinînd atribuțiile acestora, inclusiv dreptul de a semna documente financiare. Persoanele respective sînt salarizate conform funcţiilor deţinute, în condiţiile legislaţiei.
    (8) În cazul în care numărul persoanelor deţinute în instituţiile penitenciare se micşorează ca urmare a amnistiei, a modificării legislaţiei, a modificării condiţiilor de executare a pedepselor, precum şi în alte cazuri stabilite prin lege, efectivul-limită al instituţiilor respective nu se micşorează în decurs de doi ani. Directorul Administrației Naționale a Penitenciarelor poate dispune detașarea funcţionarilor publici cu statut special din instituțiile respective, în condiţiile legii, în alte subdiviziuni ale sistemului administraţiei penitenciare.
    (9) Regulamentele de organizare şi funcţionare a instituţiilor penitenciare, precum şi statele de personal se aprobă de către directorul Administraţiei Naționale a Penitenciarelor.
    Articolul 12. Activitatea economică în cadrul sistemului administraţiei
                          penitenciare
    (1) Subdiviziunile sistemului administraţiei penitenciare pot desfăşura activitate economică, în condiţiile legislaţiei civile, pentru asigurarea antrenării în muncă a deţinuţilor. Locurile de muncă remunerate de la bugetul de stat sînt create în conformitate cu procedura bugetară şi sînt incluse în scheme de personal distincte, aprobate de directorul instituției subordonate după coordonarea acestora cu directorul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
    (2) Pentru crearea locurilor de muncă în care, în scop de resocializare, sînt antrenaţi la munci remunerate sau neremunerate deţinuţii, în conformitate cu legislația în vigoare, subdiviziunile sistemului administrației penitenciare pot institui parteneriate publice-private, precum și încheia cu persoane fizice sau juridice contracte de prestare servicii.
    (3) Antrenarea deţinuţilor în munci remunerate de către persoanele juridice sau fizice are loc în temeiul contractului încheiat între persoanele respective și subdiviziunea sistemului administrației penitenciare. Antrenarea în muncă a deţinuţilor nu constituie raporturi individuale de muncă în sensul legislaţiei muncii, iar remunerarea deţinuţilor antrenaţi în munci remunerate, precum și reţinerea impozitelor şi a altor plăţi se efectuează prin intermediul subdiviziunii sistemului administraţiei penitenciare, în temeiul plăţilor percepute conform contractelor de prestări servicii.
    (4) Persoanele fizice şi juridice care creează locuri de muncă pentru antrenarea în muncă a deţinuţilor în cadrul subdiviziunilor sistemului administraţiei penitenciare şi/sau prestează servicii pentru alimentarea personalului sînt scutite de plata chiriei utilajului şi/sau a spaţiilor utilizate în acest scop, inclusiv a spaţiilor pentru depozitarea producţiei şi a materiei prime, aflate în gestiunea subdiviziunilor respective, încheind în acest scop contracte de comodat pe un termen de pînă la 3 ani care poate fi prelungit.
    (5) Pentru desfășurarea activității de comerț a gheretelor (unităţilor comerciale), cu scopul aprovizionării deţinuţilor cu bunuri admise în instituțiile penitenciare, precum și pentru prestarea serviciilor de alimentație pentru angajaţi, Administraţia Naţională a Penitenciarelor selectează comercianții în bază de concurs. Activităţile respective de comerț în cadrul subdiviziunilor sistemului administraţiei penitenciare se desfășoară în temeiul acordului Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
Capitolul III
COMPETENȚA, ÎMPUTERNICIRILE ȘI OBLIGAȚIILE
SISTEMULUI ADMINISTRAŢIEI PENITENCIARE

    Articolul 13. Competenţa Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor
                         şi a instituţiilor subordonate
    (1) Administraţia Naţională a Penitenciarelor, subdiviziunile acesteia şi instituţiile penitenciare exercită, în limitele stabilite de legislația în vigoare, competenţe din domeniul justiţiei, securității statului și ordinii publice.
    (2) Pentru realizarea obiectivelor, Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi instituţiile subordonate:
    a) asigură punerea în executare a pedepselor penale privative de libertate, a măsurii preventive sub forma arestului preventiv şi a sancţiunii arestului contravenţional;
    b) asigură ordinea de drept, legalitatea şi egalitatea în instituţiile penitenciare, securitatea persoanelor private de libertate, inclusiv în timpul escortării acestora, a personalului din cadrul sistemului administraţiei penitenciare şi a persoanelor aflate pe teritoriul instituţiilor penitenciare;
    c) menţin regimul de intrare, ieşire, precum şi ordinea publică la punctele de control şi de trecere în instituțiile penitenciare;
    d) asigură evidenţa, inclusiv automatizată, a persoanelor plasate în detenţie;
    e) efectuează activităţi speciale de investigaţii în modul stabilit de lege;
    f) asigură antrenarea la muncă a deţinuţilor, asigură acestora posibilitatea instruirii în învăţămîntul general şi în cel profesional tehnic, educarea spirituală şi cultural-estetică, de asemenea asigură realizarea măsurilor pentru adaptarea socială a persoanelor eliberate din locurile de detenţie;
    g) asigură hrana, asistenţa medicală şi obiectele de primă necesitate pentru deţinuţi, conform normelor stabilite de către Guvern;
    h) escortează persoanele în privința cărora sentința nu a devenit definitivă și condamnaţii, inclusiv cei transferaţi în/din străinătate;
    i) gestionează şi dezvoltă sisteme informaţionale integrate, culeg, stochează, prelucrează, valorifică şi fac schimb de informaţii cu alte autorităţi/instituții, în conformitate cu legislaţia, în vederea exercitării atribuţiilor;
    j) cooperează cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, cu alte instituţii, indiferent de tipul de proprietate şi de forma juridică de organizare a acestora;
    k) asigură, în domeniul de competenţă, aplicarea prevederilor tratatelor internaționale și ale actelor organizațiilor internaționale la care Republica Moldova este parte;
    l) asigură cooperarea, în domeniile specifice de activitate, cu organele similare ale statelor vecine, ale altor state sau comunităţi de state conform tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte.
    Articolul 14. Drepturile şi obligaţiile Administraţiei Naţionale a
                         Penitenciarelor şi ale instituţiilor subordonate
    (1) În exercitarea atribuţiilor, Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi instituţiile subordonate, conform competenţelor, sînt în drept:
    a) să construiască instalaţii tehnico-genistice în scop de pază, supraveghere şi control al instituțiilor penitenciare, să instaleze reţele speciale de comunicaţie, să amplaseze şi să folosească tehnica, armamentul şi alte mijloace speciale, în condiţiile legii;
    b) să verifice documentele persoanelor şi ale mijloacelor de transport la intrarea/ieşirea în/din instituţiile penitenciare, să efectueze, la intrare/ieşire, controlul corporal al persoanelor şi controlul bunurilor aflate asupra acestora;
    c) să ţină evidenţa persoanelor, a mijloacelor de transport şi a datelor necesare pentru asigurarea regimului în instituțiile penitenciare şi să deţină în acest scop sisteme informaţionale specifice;
    d) să solicite şi să primească de la autorităţile publice, persoanele fizice şi juridice informaţii în cazurile şi în limitele prevăzute de legislaţie;
    e) să utilizeze, în interes de serviciu și în conformitate cu legislaţia, mijloacele de informare în masă pentru transmiterea informaţiei;
    f) să organizeze şi să efectueze operaţiuni speciale în instituțiile penitenciare, precum şi să desfăşoare activităţi informaţional-analitice, măsuri profilactice pentru asigurarea regimului în instituțiile respective;
    g) să reţină făptuitorul, pentru infracţiuni comise în locurile de detenţie, în timpul escortării sau în legătură cu punerea în executare a sentinţelor de condamnare, să ridice corpurile delicte, să solicite informaţii şi documente necesare pentru constatarea infracţiunii, să citeze persoane şi să obţină de la acestea declaraţii, să procedeze la evaluarea pagubei şi să efectueze orice alte acţiuni care nu suferă amînare, cu întocmirea proceselor-verbale, în care se vor consemna acţiunile efectuate şi circumstanţele constatate în condiţiile Codului de procedură penală;
    h) să întreprindă măsuri de contracarare a introducerii ilegale în instituţiile penitenciare a mărfurilor şi a altor bunuri, interzise sau cu acces limitat, conform legislaţiei;
    i) să efectueze cercetări ştiinţifice, să formeze grupuri de lucru din personalul din cadrul sistemului administraţiei penitenciare şi din experţi invitaţi pentru desfăşurarea acestora, precum şi pentru elaborarea de acte în probleme prioritare;
    j) să expedieze, în modul stabilit, autorităţilor publice, persoanelor fizice şi juridice propuneri de înlăturare a cauzelor şi a condiţiilor care favorizează săvîrşirea infracţiunilor şi contravenţiilor ce ţin de competenţa sa;
    k) să atragă, pe principii benevole, la exercitarea atribuţiilor sale persoane fizice şi juridice, precum şi să le stimuleze conform legislaţiei privind activitatea specială de investigaţii;
    l) să negocieze şi să încheie, în condiţiile legii, contracte şi acorduri cu persoane fizice şi juridice pentru soluționarea problemelor din domeniile de competență;
    m) să primească în proprietate sau în posesie şi în folosinţă, în modul şi în cazurile stabilite de lege, de la persoane fizice şi/sau juridice, bunuri mobile şi imobile şi/sau mijloace financiare.
    (2) În exercitarea atribuţiilor, Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi instituţiile subordonate, conform competenţelor, au următoarele obligaţii:
    a) să solicite deţinuţilor şi altor persoane îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de legislaţie;
    b) să aplice faţă de deţinuţi măsurile de influenţare şi de constrîngere prevăzute de legislaţie;
    c) să percheziţioneze deţinuţii, mijloacele de transport aflate pe teritoriul instituţiilor penitenciare, precum şi pe teritoriul aferent cu regim special, să ridice obiectele şi documentele interzise, să verifice lucrurile şi hainele persoanelor care intră sau ies în/din instituţiile penitenciare şi în/din obiectivele în care sînt antrenaţi la muncă deţinuţii, cu excepţia persoanelor menţionate la art. 181 alin. (1) din Codul de executare şi a avocaţilor cărora li se propune să depună spre păstrare lucrurile aflate asupra lor, interzise în instituțiile penitenciare, acţiunile menţionate consemnîndu-se într-un proces-verbal;
    d) să înregistreze deţinuţii, precum şi să-i fotografieze, să efectueze înregistrarea audio și/sau video, să efectueze înregistrarea dactiloscopică a acestora, în limita şi în cazurile stabilite de lege;
    e) să efectueze examenul medical general al deţinuţilor în scopul profilaxiei şi depistării bolilor, precum şi examenul medical în scopul constatării consumului de alcool, de substanţe narcotice, psihotrope și/sau de alte substanţe cu efecte similare, precum şi în scopul constatării leziunilor corporale;
    f) să utilizeze serviciile mass-mediei în vederea căutării deţinuţilor evadaţi;
    g) să aplice forţa fizică şi mijloacele speciale, să folosească şi să aplice arma de foc, în cazurile şi în modul stabilite de lege;
    h) să asigure în instituţiile penitenciare regimurile de detenţie corespunzătoare fiecărui tip de penitenciar înfiinţat în instituţia respectivă, prevăzute în Codul de executare;
    i) să asigure deţinuţilor posibilitatea apărării drepturilor prin intermediul procuraturii, al instanţelor judecătoreşti şi al avocatului, inclusiv al celui care acordă asistenţă juridică garantată de stat;
    j) să asigure persoanelor deţinute în locurile de arest preventiv respectarea statutului juridic al acestora, ţinîndu-se cont de prezumţia de nevinovăţie;
    k) să asigure în locurile de arest preventiv condiţii de detenţie în conformitate cu prevederile Codului de executare;
    l) să acorde condamnaţilor susținere pentru urmarea studiilor superioare organizate în forma de învăţămînt cu frecvenţă redusă sau la distanță, precum și în cazul altor procese de instruire;
    m) să acorde prioritate, în cazul aplicării măsurilor corecţionale, metodelor de convingere şi de stimulare faţă de măsurile prohibitive şi cele disciplinare;
    n) să aplice pe larg, în scopul corijării condamnaţilor, programe de individualizare a executării pedepsei, luîndu-se în considerare comportamentul, starea psihică şi gradul de declasare a acestora;
    o) să garanteze libertatea conştiinţei, să ofere posibilitate reprezentanţilor cultelor religioase şi ai părţilor lor componente să viziteze instituţiile penitenciare pentru activităţi religioase;
    p) să înlesnească, prin stabilirea unor contacte preliminare cu organele de probaţiune şi cu agenţiile teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă, adaptarea socială a persoanelor care urmează a fi eliberate din locurile de detenţie, să acorde sprijin asociaţiilor obşteşti şi structurilor patronale, în ale căror atribuţii intră participarea la reeducarea condamnaţilor, la pregătirea acestora pentru eliberare, precum şi la adaptarea socială după eliberarea lor din locurile de detenţie;
    q) să instituie un regim special în instituţiile penitenciare în caz de calamitate naturală, epidemie, epizootie, avarie, tulburări de masă, nesupunere în grup a deținuților, luare de ostatici, conjunctură externă, război ori în alte cazuri de forţă majoră care pun în pericol viaţa sau sănătatea oamenilor.
    (3) Pentru exercitarea eficientă a atribuţiilor, Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi instituţiile subordonate sînt în drept de a colecta, de a prelucra şi de a păstra informaţiile despre persoanele deţinute, de a crea sisteme informaţionale automatizate proprii, de a utiliza şi avea acces gratuit, prin intermediul platformei de interoperabilitate instituită de către Guvern, la informaţiile şi bazele de date incluse în registrele de stat deţinute de alte autorităţi şi instituţii publice sau întreprinderi de stat, cu respectarea legislației privind protecţia datelor cu caracter personal.
Capitolul IV
FINANŢAREA SISTEMULUI ADMINISTRAŢIEI
PENITENCIARE
ŞI ASIGURAREA ACTIVITĂŢII ACESTUIA
    Articolul 15. Finanţarea sistemului administraţiei penitenciare
    (1) Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi instituţiile subordonate sînt finanţate de la bugetul de stat, în limita alocaţiilor bugetare aprobate prin legea bugetară anuală, precum şi din alte surse neinterzise de lege.
    (2) Bugetul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se elaborează, se aprobă şi se administrează în conformitate cu principiile, regulile şi procedurile stabilite de legislaţia în domeniul finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale.
    (3) Autorităţile administraţiei publice locale pot finanţa, în condiţiile legii, sistemul administraţiei penitenciare.
    Articolul 16. Asigurarea materială şi tehnică
    (1) Bunurile sistemului administraţiei penitenciare fac parte din domeniul public al statului şi includ spaţiile de serviciu şi de detenţie, edificiile de pază, sediile administrative, sediile instituţiilor de învăţămînt pentru pregătirea şi specializarea personalului de penitenciare, utilajele, baza instructiv-materială şi mijloacele tehnice de instruire, armamentul, tehnica specială, construcţiile şi alte bunuri utilizate de sistemul administraţiei penitenciare în exercitarea atribuţiilor.
    (2) Normele de asigurare cu armament, tehnică specială, muniţii, echipament şi cu alte bunuri, precum şi normele de consum al carburanţilor şi lubrifianţilor se aprobă de către Guvern.
    (3) Construcţia, reconstrucţia sau punerea la dispoziţie spre folosinţă a obiectivelor destinate sistemului administraţiei penitenciare se efectuează potrivit normelor stabilite, în conformitate cu actele normative, ţinîndu-se cont de particularităţile privind asigurarea regimului şi siguranţei în instituţiile penitenciare.
    (4) Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi instituţiile subordonate posedă, folosesc şi dispun de bunuri cu drept de proprietate sau administrare economică în condiţiile şi în modul stabilite de legislaţie.
Capitolul V
PERSONALUL DIN CADRUL
SISTEMULUI ADMINISTRAŢIEI PENITENCIARE
Secţiunea 1
Statutul juridic al personalului din cadrul
sistemului administraţiei penitenciare
    Articolul 17. Personalul din cadrul sistemului administraţiei
                         penitenciare
    (1) Personalul din cadrul sistemului administraţiei penitenciare este constituit din funcţionari publici cu statut special şi personal contractual.
    (2) Statutul funcţionarului public cu statut special din cadrul sistemului administraţiei penitenciare este reglementat de prezenta lege şi este conferit datorită naturii atribuţiilor de serviciu, care implică îndatoriri şi riscuri specifice. Raporturile de serviciu ale funcţionarului public cu statut special din cadrul sistemului administraţiei penitenciare (în continuare – funcţionar public cu statut special) cad sub incidența Codului muncii în măsura în care raporturile respective nu sînt reglementate de prezenta lege.
    (3) În realizarea atribuţiilor de serviciu, funcţionarul public cu statut special este învestit cu exercitarea prerogativelor de putere publică în limita competenţelor stabilite prin lege. În executarea misiunilor de pază, escortare şi supraveghere a persoanelor private de libertate, precum şi în alte situaţii temeinic justificate, funcţionarul public cu statut special poate folosi, în condiţiile legii, tehnica, mijloacele speciale şi armamentul din dotare. Autoritatea funcţiei nu poate fi exercitată în interes personal.
    (4) Personalului contractual din cadrul sistemului administraţiei penitenciare care nu are statut de funcţionar public cu statut special, angajat în baza contractului individual de muncă, i se aplică legislaţia muncii.
    (5) Atribuţiile şi competenţele personalului din cadrul sistemului administraţiei penitenciare sînt stabilite de prezenta lege, alte acte normative care reglementează activitatea sistemului administraţiei penitenciare și fişa postului.
    (6) În temeiul caracterului specific al sarcinilor îndeplinite, care depăşesc limita raporturilor obişnuite de muncă, funcţionarului public cu statut special îi sînt acordate privilegii, garanţii şi compensaţii în conformitate cu prezenta lege şi alte acte normative.
    Articolul 18. Activitatea profesională a funcţionarului public
                          cu statut special
    (1) Activitatea profesională a funcţionarului public cu statut special se desfăşoară în interesul comunităţii prin punerea în aplicare a legislaţiei privind executarea pedepselor privative de libertate şi a măsurilor preventive şi de siguranţă dispuse de instanţa de judecată în cursul procesului penal, în limita competenţelor stabilite prin lege, precum şi a sancţiunii arestului contravenţional.
    (2) Funcţionarul public cu statut special se subordonează conducătorilor ierarhic superiori şi este obligat să respecte prevederile reglementărilor interne şi să îndeplinească ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhic superiori privind activitatea sa profesională.
    (3) Funcţionarul public cu statut special are dreptul să refuze, în scris şi motivat, îndeplinirea dispoziţiei pe care o consideră ilegală sau care este vădit ilegală, primită de la conducători, indiferent dacă dispoziţia a fost formulată în scris sau nu. Funcţionarul public cu statut special este obligat să aducă la cunoştinţă această situaţie conducătorului ierarhic superior al persoanei care a emis dispoziţia.
    (4) Pentru sesizarea cu bună-credinţă cu privire la dispoziţiile ilegale ale superiorului, funcţionarul public cu statut special nu poate fi sancţionat sau prejudiciat în drepturi.
    (5) Conducătorii poartă răspundere pentru legalitatea şi oportunitatea dispoziţiilor emise, fiind obligaţi să verifice modul de îndeplinire a dispozițiilor respective.
Secţiunea a 2-a
Categoriile și clasificarea funcțiilor publice cu statut special.
Gradele speciale
    Articolul 19. Categoriile funcţiilor publice cu statut special.
                          Gradele speciale
    (1) Funcţiile publice cu statut special se împart în două categorii, în funcţie de nivelul minim al studiilor necesare pentru ocuparea acestora, după cum urmează:
    a) categoria A, corpul ofiţerilor de penitenciare – cuprinde funcţiile publice cu statut special pentru a căror ocupare este necesară deținerea studiilor superioare, absolvite cu diplomă de studii superioare de licență sau alt act de studii echivalent, eliberată de o instituţie de învăţămînt acreditată de Ministerul Educaţiei, Culturii și Cercetării sau de o instituţie de învăţămînt din alt stat acreditată conform legislaţiei statului respectiv;
    b) categoria B, corpul agenţilor de penitenciare – cuprinde funcţiile publice cu statut special pentru a căror ocupare este necesară deținerea unor studii corespunzătoare funcţiei. Nivelul de învățămînt şi ciclul de studii minim necesare pentru ocuparea funcţiilor corpului agenţilor de penitenciare se stabilesc conform Nomenclatorului aprobat prin ordinul ministrului justiţiei.
    (2) Funcţionarii publici cu statut special se diferențiază pe grade speciale, aferente corpului din care fac parte, în ordine regresivă, după cum urmează:
    1) categoria A, corpul ofiţerilor de penitenciare:
    a) chestor de justiție;
    b) comisar-şef de justiție;
    c) comisar principal de justiție;
    d) comisar de justiție;
    e) inspector principal de justiție;
    f) inspector superior de justiție;
    g) inspector de justiție;
    2) categoria B, corpul agenţilor de penitenciare:
    a) agent-şef principal de justiție;
    b) agent-şef de justiție;
    c) agent-şef adjunct de justiție;
    d) agent principal de justiție;
    e) agent superior de justiție;
    f) agent de justiție.
    (3) Persoanelor încadrate în sistemul administraţiei penitenciare din autorităţi publice/organe de apărare naţională, securitate a statului şi ordine publică li se echivalează gradele speciale sau militare deţinute cu gradele speciale prevăzute de prezenta lege, fiind luată în considerare şi vechimea în gradele respective. Echivalarea gradelor speciale sau militare se efectuează în modul stabilit prin ordinul ministrului justiției.
    (4) Gradul special poate fi primar sau următor.
    (5) În conformitate cu prevederile art. 83, la gradele speciale ale persoanelor aflate în grupa de rezervă se adaugă cuvintele „în rezervă”, iar la gradele speciale ale celor aflate în grupa de retragere – cuvintele „în retragere”.
    Articolul 20. Clasificarea funcţiilor publice cu statut special
    (1) Conform nivelului atribuțiilor titularului, funcţiile publice cu statut special se clasifică în:
    a) funcţii de conducere;
    b) funcţii de execuţie.
    (2) Funcţiile publice cu statut special se stabilesc prin ordinul directorului Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi se diferenţiază prin categorie, grad special şi nivel de ierarhizare.
Capitolul VI
CARIERA FUNCŢIONARULUI PUBLIC
 CU STATUT SPECIAL

Secţiunea 1
Încadrarea în sistemul administrației penitenciare
    Articolul 21. Organizarea carierei funcţionarului public cu statut
                          special
    (1) În condiţiile prezentei legi, reglementarea carierei funcţionarului public cu statut special vizează:
    a) încadrarea în funcţia publică cu statut special;
    b) acordarea și retragerea gradului special, retrogradarea şi restabilirea în gradul special;
    c) promovarea în funcţie;
    d) conferirea categoriei de calificare;
    e) evaluarea activității profesionale;
    f) formarea profesională;
    g) stimularea;
    h) modificarea, suspendarea și încetarea raporturilor de serviciu.
    (2) Managementul carierei funcţionarului public cu statut special este asigurat de către Administraţia Națională a Penitenciarelor, iar regulile şi condiţiile privind evoluarea în carieră, inclusiv privind organizarea şi desfăşurarea perioadei de probă, a cursurilor de formare profesională prevăzute la art. 40, a evaluării şi reevaluării activităţii profesionale pentru confirmarea în funcţie, se stabilesc prin regulament aprobat prin ordinul ministrului justiţiei.
    Articolul 22. Condiţii pentru încadrarea în funcţia publică cu statut
                          special
    (1) Poate obține calitatea de funcţionar public cu statut special persoana care îndeplinește cumulativ următoarele condiţii:
    a) deţine cetăţenia Republicii Moldova şi are domiciliul pe teritoriul acesteia;
    b) a atins vîrsta de 18 ani;
    c) posedă limba de stat;
    d) deține studiile corespunzătoare funcţiei pentru care candidează;
    e) este aptă din punct de vedere medical şi recomandată psihologic pentru exercitarea funcţiei respective;
    f) nu a fost condamnată definitiv pentru săvîrşirea de infracţiuni, nu se află sub urmărire penală și nu a fost liberată de răspundere penală în temeiurile indicate la art. 53 din Codul penal;
    g) întrunește condiţiile specifice postului, stabilite prin ordinul ministrului justiţiei;
    h) nu a fost eliberată din funcție drept urmare a declarării persoanei ca fiind necorespunzătoare din punct de vedere profesional și nu a fost concediată, în ultimii 5 ani, dintr-o funcție publică sau funcție publică cu statut special pentru încălcarea disciplinei muncii;
    i) nu este privată de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate prin hotărîre judecătorească definitivă;
    j) nu este membru al unui partid sau al unei organizaţii social-politice;
    k) are vechimea minimă necesară pentru funcţia de conducere la care candidează în condiţiile prevăzute la art. 24;
    l) nu are interdicția de a ocupa o funcţie publică sau de demnitate publică, ce derivă dintr-un act de constatare al Autorității Naționale de Integritate.
    [Art.22 al.(1), lit.l) introdusă prin LP74 din 26.04.18, MO235-244/29.06.18 art.368]
    (2) La încadrarea în sistemul administraţiei penitenciare şi, ulterior, la promovarea în funcţii superioare, candidatul este supus unui control special, în modul stabilit prin ordinul ministrul justiţiei, unui test de aptitudini profesionale, precum şi evaluării psihologice. Candidatul este obligat să depună, în condiţiile legii, declaraţia de avere şi interese personale.
    (3) Candidatul este încadrat în sistemul administrației penitenciare numai după exprimarea, în formă scrisă, a acordului cu privire la:
    a) testarea integrităţii profesionale, în conformitate cu prevederile Legii nr. 325/2013 privind evaluarea integrităţii instituţionale;
    b) evaluarea psihologică periodică privind menţinerea aptitudinilor necesare pentru exercitarea atribuţiilor;
    c) testarea la poligraf, în timpul efectuării controlului periodic sau selectiv al activităţii de serviciu, în conformitate cu prevederile Legii nr. 269/2008 privind aplicarea testării la detectorul comportamentului simulat (poligraf);
    d) prelucrarea datelor cu caracter personal în conformitate cu prevederile Legii nr. 133/2011 privind protecţia datelor cu caracter personal.
    (4) La încadrarea în sistemul administraţiei penitenciare, candidatul este supus înregistrării dactiloscopice de stat obligatorii în conformitate cu Legea nr. 1549/2002 cu privire la înregistrarea dactiloscopică de stat.
    Articolul 23. Modalitățile încadrării în funcţia publică cu statut
                          special
    (1) Încadrarea în funcţia publică cu statut special se efectuează prin următoarele modalităţi:
    a) prin concurs;
    b) prin repartizarea absolvenţilor instituţiilor de învăţămînt din ţară şi de peste hotare pentru pregătirea personalului de penitenciare;
    c) prin transferul militarilor şi funcţionarilor publici cu statut special din autorităţile publice/organele de apărare naţională, securitate a statului şi ordine publică;
    d) prin promovarea în funcție.
    (2) La selectarea candidaților pentru încadrarea în funcţia publică cu statut special, Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi instituţiile subordonate garantează aplicarea principiului competiţiei deschise, al transparenţei, al competenţei şi meritelor profesionale şi al egalităţii accesului la funcţiile publice cu statut special.
    Articolul 24. Încadrarea prin concurs
    (1) Încadrarea în funcţiile de director și de director adjunct al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, de şef al subdiviziunii interne a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi de director al instituției prevăzute la art. 10 și 11 se efectuează prin concurs, la care pot participa persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 22 și au o vechime de cel puţin 3 ani într-o funcţie cu acelaşi nivel de studii şi aceeaşi specialitate ca și funcţia pentru care candidează.
    (2) Încadrarea în funcţiile de conducere, altele decît cele indicate la alin. (1), se efectuează prin promovarea în funcţie, în condiţiile art. 36, sau prin concurs, la care pot participa persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 22 și au o vechime de cel puţin 3 ani într-o funcţie cu acelaşi nivel de studii şi aceeaşi specialitate ca și funcţia pentru care candidează.
    (3) Încadrarea în funcţiile de execuţie se efectuează prin promovarea în funcţie, în condiţiile art. 36, sau prin concurs, la care pot participa persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 22.
    (4) Regulile de organizare şi desfăşurare a concursului pentru ocuparea funcțiilor publice cu statut special, precum și condiţiile de participare se stabilesc prin regulament aprobat prin ordinul ministrului justiţiei.
    (5) La desfășurarea concursului pentru ocuparea funcțiilor publice cu statut special pot asista, în calitate de observatori, reprezentanţi ai societăţii civile.
    (6) Litigiile cu privire la concursul pentru ocuparea funcțiilor publice cu statut special se soluţionează de instanţa de contencios administrativ.
    Articolul 25. Încadrarea prin repartizarea absolvenţilor instituţiilor
                         de învăţămînt pentru pregătirea personalului de penitenciare
    (1) Prin repartizare sînt încadraţi în funcţiile publice cu statut special absolvenţii instituţiilor de învăţămînt pentru pregătirea personalului de penitenciare, care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 22.
    (2) Persoanele, selectate de Administraţia Națională a Penitenciarilor, admise la instituţiile de învăţămînt superior pentru pregătirea personalului de penitenciare, semnează un angajament prin care se obligă să activeze în sistemul administraţiei penitenciare cel puţin 5 ani după absolvirea studiilor respective.
    (3) Persoanele, selectate de Administraţia Națională a Penitenciarilor, admise la instituţiile de învăţămînt pentru pregătirea agenţilor de penitenciare, semnează un angajament prin care se obligă să activeze în sistemul administraţiei penitenciare cel puţin 3 ani după absolvirea studiilor respective.
    (4) În cazul în care nu respectă angajamentul, persoanele indicate la alin. (2) şi (3) sînt obligate să restituie cheltuielile de şcolarizare proporţional cu perioada rămasă pînă la finele termenului pentru care au semnat angajamentul, cu excepţia cazului în care nerespectarea angajamentului nu se datorează unor motive imputabile acestora.
    (5) Mijloacele financiare încasate se varsă la bugetul de stat.
    Articolul 26. Încadrarea prin transfer
    În cazul în care funcțiile publice cu statut special de execuție vacante nu au fost ocupate prin promovare în funcție sau prin concurs, acestea pot fi ocupate prin transferul militarilor şi funcţionarilor publici cu statut special din autorităţile publice/organele de apărare naţională, securitate a statului şi ordine publică, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 22.
Secţiunea a 2-a
Numirea în funcție a funcţionarilor publici cu statut special
    Articolul 27. Numirea în funcţia publică cu statut special
    (1) Funcționarii publici cu statut special sînt numiţi în funcţie prin ordin, cu acordarea gradelor speciale, în condiţiile prezentei legi.
    (2) Absolventul instituţiei de învăţămînt superior pentru pregătirea personalului de penitenciare, învăţămînt cu frecvență, care deține diplomă de studii superioare de licenţă, încadrat prin repartizare, este numit în funcţie de execuţie, ca funcţionar public cu statut special de categoria A,
cu acordarea gradului special „inspector de justiție”.
    (3) Absolventul instituţiei de învăţămînt pentru pregătirea agenţilor de penitenciare, încadrat prin repartizare, este numit în funcţie de execuţie, ca funcţionar public cu statut special de categoria B, cu acordarea gradului special maxim prevăzut pentru funcţia în care este numit.
    (4) Persoana, absolventă a instituţiei de învăţămînt superior și care deține diplomă de studii superioare de licență, declarată învingătoare a concursului pentru ocuparea funcţiei de ofiţer este numită în funcție ca funcţionar public cu statut special de categoria A, cu acordarea gradului special „inspector de justiție”, indiferent de gradul special maxim prevăzut pentru funcţia respectivă, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 19 alin. (3) și a cazului în care gradul special în rezervă al persoanei este mai mare.
    (5) Persoana, absolventă a instituţiei de învăţămînt superior și care deține diplomă de studii superioare de licență, declarată învingătoare a concursului pentru ocuparea funcţiei de agent este numită în funcție ca funcţionar public cu statut special de categoria B, cu acordarea gradului special „agent-şef adjunct de justiție”, indiferent de gradul special maxim prevăzut pentru funcţia respectivă, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 19 alin. (3) și a cazului în care gradul special în rezervă al persoanei este mai mare.
    (6) Ofiţerii în activitate sau în rezervă nu pot fi încadraţi în sistemul administraţiei penitenciare în funcţiile pentru care sînt prevăzute grade speciale aferente corpului de agenţi de penitenciare.
    (7) La numirea în funcţia publică cu statut special, persoanele supuse serviciului militar se radiază din evidenţa militară şi se trec în evidenţa sistemului administraţiei penitenciare.
    Articolul 28. Perioada de probă şi evaluarea activităţii
                         funcţionarului public cu statut special debutant
    (1) Este considerat funcţionar public cu statut special debutant persoana care exercită funcţia publică cu statut special în perioada de probă, pînă la confirmarea în funcţie.
    (2) Este exceptat de perioada de probă şi de confirmare în funcţie funcţionarul public cu statut special care:
    a) este numit în funcţia de director sau director adjunct al Administraţiei Naționale a Penitenciarelor, şef al subdiviziunii interne a Administraţiei Naționale a Penitenciarelor şi director al instituţiei subordonate Administraţiei Naționale a Penitenciarelor;
    b) este încadrat prin concurs în funcție de conducere, alta decît cele prevăzute la lit. a), și care, la data desfășurării concursului, avea cel puţin 3 ani vechime într-o funcție cu același nivel de studii și aceeași specialitate;
    c) este încadrat în funcţie de execuţie prin repartizare;
    d) este încadrat prin concurs în funcţie de execuţie şi care, la data desfăşurării concursului, avea cel puţin 3 ani vechime în altă funcţie cu acelaşi nivel de studii şi aceeaşi specialitate.
    (3) Perioada de probă are drept scop verificarea cunoştinţelor, abilităţilor şi aptitudinilor profesionale în exercitarea funcţiei, formarea practică a funcţionarului public cu statut special debutant la locul de muncă, precum şi cunoaşterea de către acesta a specificului activităţii în cadrul sistemului administraţiei penitenciare.
    (4) Perioada de probă este de un an şi constituie vechime în serviciu şi vechime în muncă în specialitate.
    (5) În perioada de probă, funcţionarul public cu statut special debutant este obligat să-şi continue pregătirea profesională.
    (6) După finalizarea perioadei de probă, activitatea profesională a funcţionarului public cu statut special debutant este evaluată de conducătorul ierarhic superior, care, în baza rezultatelor evaluării, propune confirmarea în funcţie a acestuia sau încetarea raporturilor de serviciu.
    (7) Funcţionarul public cu statut special debutant care nu este de acord cu rezultatele evaluării activităţii profesionale, prevăzută la alin. (6), poate solicita reevaluarea activităţii profesionale de către o comisie instituită de conducătorul subdiviziunii sistemului administrației penitenciare și formată din 3 funcţionari publici cu statut special din cadrul subdiviziunii respective, care au o vechime în serviciu de cel puţin 5 ani.
    (8) Funcţionarul public cu statut special debutant care, în urma evaluării activităţii profesionale prevăzute la alin. (6) şi/sau a reevaluării activităţii profesionale prevăzute la alin. (7), a obţinut cel puţin calificativul „satisfăcător” este confirmat în funcţie.
    (9) Funcţionarul public cu statut special debutant care, în urma evaluării activităţii profesionale prevăzute la alin. (6) şi/sau a reevaluării activităţii profesionale prevăzute la alin. (7), a obţinut calificativul „nesatisfăcător” este declarat necorespunzător din punct de vedere profesional, iar raporturile de serviciu cu acesta încetează.
    Articolul 29. Competențe privind managementul resurselor umane
                          în sistemul administrației penitenciare
    (1) Numirea în funcție şi eliberarea din funcţie a directorului şi a directorului adjunct ai Administraţiei Naționale a Penitenciarelor se efectuează în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (2) şi, respectiv, ale art. 9 alin. (3). Modificarea raporturilor de serviciu ale directorului şi ale directorului adjunct se efectuează prin ordinul ministrului justiţiei.
    (2) Numirea în funcție şi eliberarea din funcţie, precum şi modificarea raporturilor de serviciu pentru funcţiile de şef al subdiviziunii interne a Administraţiei Naționale a Penitenciarelor şi de director al instituţiei subordonate Administraţiei Naționale a Penitenciarelor se efectuează prin ordinul ministrului justiţiei.
    (3) Numirea în funcție şi eliberarea din funcţie pentru alte funcţii de conducere decît cele menționate la alin. (1) și (2), precum şi pentru funcţiile de execuţie din cadrul Administraţiei Naționale a Penitenciarelor şi al instituţiilor subordonate, se efectuează, după caz, prin ordinul directorului Administraţiei Naționale a Penitenciarelor sau al conducătorului instituţiei respective, potrivit competenţei stabilite prin ordinul ministrului justiţiei, în condiţiile legii.
    (4) Ordinul de numire în funcție, la care se anexează fişa postului, se aduce la cunoştinţa funcţionarului public cu statut special contra semnătură. Copia de pe fişa postului se înmînează funcţionarului public cu statut special.
    Articolul 30. Jurămîntul de credință a funcţionarului public
                          cu statut special
    (1) Funcţionarii publici cu statut special confirmați în funcţie depun jurămîntul de credinţă în faţa directorului Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau, după caz, în faţa conducătorilor instituţiilor subordonate, în prezenţa a cel puţin doi funcţionari publici cu statut special dintre care unul este conducătorul subdiviziunii interne în care activează funcţionarul public cu statut special.
    (2) Jurămîntul de credinţă are următorul cuprins: „Jur să respect Constituţia Republicii Moldova, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, să aplic în mod corect şi fără părtinire legile ţării, să îndeplinesc conştiincios îndatoririle ce îmi revin în funcţia publică în care am fost numit, să păstrez secretul profesional şi să respect normele de conduită profesională şi civică. Dacă voi încălca acest jurămînt, sînt gata să port răspundere cu toată rigoarea legii.”
    (3) Jurămîntul de credință, semnat de funcţionarul public cu statut special, precum și de directorul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau, după caz, de conducătorul instituţiei subordonate, se anexează la dosarul personal al funcţionarului public cu statut special.
    (4) Directorul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor depune jurămîntul de credinţă în faţa ministrului justiţiei sau secretarului general de stat al Ministerului Justiției.
    (5) Refuzul depunerii jurămîntului se consemnează şi atrage revocarea actului de numire în funcţie.
    Articolul 31. Monitorizarea conduitei funcţionarilor publici
                          cu statut special
    (1) Subdiviziunea specializată a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor întreprinde măsuri pentru asigurarea exercitării eficiente a atribuţiilor funcţionarilor publici cu statut special prin identificarea corespunderii conduitei funcţionarului public cu statut special în exercitarea atribuţiilor de serviciu cu exigenţele de conduită ireproşabilă, stabilite în Codul deontologic al funcţionarului public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, aprobat prin ordinul ministrului justiţiei.
    (2) Procedura de monitorizare a conduitei funcţionarului public cu statut special se stabileşte prin ordinul ministrului justiţiei.
    (3) Rezultatele monitorizării conduitei funcţionarului public cu statut special se remit angajatorului pentru luarea deciziei.
Secţiunea a 3-a
Evidenţa funcţionarilor publici cu statut special
    Articolul 32. Dosarul personal şi evidenţa funcţionarilor publici
                         cu statut special
    (1) Pentru fiecare funcţionar public cu statut special se ţine un dosar personal confidenţial în condiţiile prevederilor legale privind evidenţa funcţiilor publice cu statut special şi a funcţionarilor publici cu statut special.
    (2) Modul de gestionare şi evidenţă, manuală şi electronică, a datelor privind funcţionarii publici cu statut special se stabileşte prin ordinul ministrului justiţiei.
    (3) Se interzice introducerea în dosarul personal a oricăror documente cu privire la religie ori credinţă, orientarea sexuală, opiniile politice, apartenenţa sindicală, originea socială și cu privire la orice elemente discriminatorii.
    (4) Funcţionarul public cu statut special are acces la propriul dosar personal fără restricții și, la cerere, i se pot elibera copii de pe actele din dosar.
    (5) Persoanele care au acces la datele cuprinse în evidenţa funcţiilor publice cu statut special şi a funcţionarilor publici cu statut special, precum şi la dosarul personal al funcţionarului public cu statut special, au obligaţia, în condiţiile legii, de a păstra confidenţialitatea datelor cu caracter personal.
    (6) Pentru încălcarea prevederilor alin. (5), persoanele respective poartă răspundere în condiţiile legii.
    (7) Datele despre funcţionarul public cu statut special nu se includ în registrul funcţiilor publice şi al funcţionarilor publici.
Secţiunea a 4-a
Evaluarea activităţii profesionale a funcţionarilor
publici cu statut special

    Articolul 33. Modul de evaluare a activităţii profesionale
    Evaluarea activităţii profesionale a funcţionarilor publici cu statut special se efectuează anual, pe baza criteriilor de evaluare elaborate de Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi aprobate prin ordinul ministrului justiţiei.
    Articolul 34. Procedura de evaluare a activităţii profesionale
    (1) Conducătorii direcţi ai funcţionarilor publici cu statut special sînt obligaţi să completeze şi să noteze anual, în fişa de evaluare a activităţii, performanţele profesionale individuale obţinute de către aceştia în anul precedent.
    (2) În urma evaluării activităţii profesionale, funcţionarul public cu statut special este apreciat cu unul dintre următoarele calificative: „foarte bine”, „bine”, „satisfăcător” sau „nesatisfăcător”.
    (3) Rezultatele evaluării activităţii profesionale a funcţionarului public cu statut special se iau în considerare la luarea deciziilor cu privire la:
    a) stabilirea mărimii salariului de funcţie, în limita grilei sau a categoriei de salarizare, stabilirea indemnizaţiilor, sporurilor şi a altor suplimente la salariu;
    b) promovarea în funcţie;
    c) acordarea următorului grad special;
    d) conferirea unei categorii de calificare superioare;
    e) încetarea raporturilor de serviciu.
    (4) În cadrul procedurii de evaluare a activității profesionale ale funcţionarului public cu statut special se identifică necesităţile de dezvoltare profesională ale acestuia.
    Articolul 35. Efectele rezultatelor insuficiente ale evaluării
                         activităţii profesionale
    (1) Funcţionarul public cu statut special care a obţinut calificativul „satisfăcător” nu poate fi promovat în funcţie, avansat în grad special sau categorie de calificare în anul următor.
    (2) Funcţionarul public cu statut special care a obţinut calificativul „nesatisfăcător” nu poate fi avansat în grad special sau categorie de calificare în anul următor, precum şi urmează a fi transferat într-o funcţie inferioară prin ordinul ministrului justiţiei, al directorului Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau, după caz, al conducătorului instituţiei subordonate. În cazul lipsei unei funcţii inferioare în statele de personal ale subdiviziunii, funcţionarul respectiv urmează a fi transferat la o funcţie inferioară în cadrul sistemului administraţiei penitenciare. În cazul în care funcţionarul public cu statut special nu acceptă transferul în funcţia inferioară, raporturile de serviciu cu acesta încetează.
    (3) Prin derogare de la prevederile alin. (2), funcţionarul public cu statut special care deţine o funcţie de execuţie cu nivel de ierarhizare minim, apreciat cu calificativul „nesatisfăcător”, este menţinut în funcţie pînă la următoarea evaluare a activităţii profesionale anuale. În cazul obţinerii repetate a calificativului „nesatisfăcător”, raporturile de serviciu cu acesta încetează.
    (4) În cazul în care funcţionarul public cu statut special este apreciat cu calificativul „nesatisfăcător” în anul următor trecerii într-o funcţie inferioară, potrivit alin. (2), raporturile de serviciu cu acesta încetează.
Secţiunea a 5-a
Promovarea în funcție. Avansarea în grad special
și categorie de calificare

    Articolul 36. Condiţiile generale de promovare în funcţie,
                          precum și de avansare în grad special şi în
                          categorie de calificare
    (1) În temeiul rezultatelor evaluării activităţii profesionale, funcţionarii publici cu statut special au dreptul de a fi promovați în funcţie, de a avansa în grad special şi în categorie de calificare, conform prevederilor prezentei legi.
    (2) Promovarea în funcţie a funcţionarilor publici cu statut special, care îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta lege, are loc în bază de concurs, în limita funcțiilor vacante prevăzute de statele de personal.
    (3) Funcţionarul public cu statut special poate fi promovat fără concurs într-o funcţie imediat superioară, la aceeaşi poziţie din statele de personal, în temeiul rezultatelor evaluării anuale a activităţii profesionale.
    (4) Gradele speciale sînt acordate de către:
    a) Preşedintele Republicii Moldova – pentru gradul special „chestor de justiție”, la propunerea ministrului justiţiei;
    b) ministrul justiţiei – pentru gradul special „comisar-șef de justiție”, la propunerea directorului Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor;
    c) directorul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor – pentru corpul ofiţerilor de penitenciare, pînă la gradul special „comisar principal de justiție”, precum și pentru corpul agenților de penitenciare din aparatul central al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor;
    d) conducătorii instituțiilor subordonate Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor – pentru corpul agenților de penitenciare din instituțiile respective.
    (5) Funcţionarul public cu statut special poate fi avansat în gradul special următor dacă a împlinit termenul de aflare în gradul special deţinut şi dacă a fost apreciat în ultimii doi ani cel puţin cu calificativul „bine”.
    (6) Funcţionarul public cu statut special poate fi avansat în gradul special următor înaintea împlinirii termenului de aflare în gradul special, ca formă de stimulare prevăzută la art. 54 alin. (2) lit. f), o singură dată pe durata activităţii în cadrul sistemului administraţiei penitenciare dacă a fost apreciat în ultimul an cu calificativul „foarte bine” şi dacă are împlinit cel puțin jumătate din termenul de aflare în gradul special deţinut.
    (7) La încetarea raporturilor de serviciu prin pensionare, funcţionarul public cu statut special în activitate care deţine gradul special „comisar principal de justiție” de minim 5 ani, care a fost încadrat, în perioada respectivă, cel puţin 3 ani în funcţii pentru care este prevăzut gradul special maxim de „comisar-șef de justiție” și care a fost apreciat, în ultimii 3 ani, cel puţin cu calificativul „bine” poate fi avansat, în condiţiile legii, în gradul special „comisar-şef de justiție”.
    Articolul 37. Termenele de aflare în grade speciale
    (1) Se stabilesc următoarele termene de aflare în grade speciale, în limita gradului special maxim prevăzut pentru funcţia deţinută:
    a) comisar principal de justiție – 5 ani;
    b) comisar de justiție – 4 ani;
    c) inspector principal de justiție – 3 ani;
    d) inspector superior de justiție – 3 ani;
    e) inspector de justiție – 2 ani;
    f) agent-şef de justiție – 5 ani;
    g) agent-şef adjunct de justiție – 4 ani;
    h) agent principal de justiție – 3 ani;
    i) agent superior de justiție – 2 ani.
    (2) Nu se stabilesc termene de aflare în gradele speciale „agent-şef principal de justiție”, „comisar-şef de justiție” şi „chestor de justiție”.
    (3) Gradul special „agent-şef adjunct de justiție” poate fi acordat funcţionarilor publici cu statut special de categoria B la absolvirea instituţiilor de învăţămînt superior, în temeiul actelor ce confirmă studiile respective, indiferent de termenul de aflare în gradul special precedent şi de gradul special maxim prevăzut pentru funcţia deţinută.
    (4) Gradul special „chestor de justiție” poate fi acordat în virtutea funcţiei deţinute de director sau de director adjunct al Administrației Naționale a Penitenciarelor, indiferent de termenul de aflare în gradul special de „comisar-şef de justiție”.
    Articolul 38. Acordarea şi retragerea gradelor speciale
    (1) Gradele speciale următoare, în cadrul aceleiaşi categorii, se acordă în ordinea crescătoare a gradelor speciale, în limita gradului maxim prevăzut pentru funcţia deținută.
    (2) Gradele speciale, în cadrul aceleiaşi categorii, se acordă strict la împlinirea termenelor prevăzute la art. 37 și doar dacă sînt îndeplinite condiţiile legale privind avansarea în gradul special.
    (3) Prezentarea pentru acordarea gradului special următor funcţionarului public cu statut special nu se efectuează în perioada:
    a) acţiunii sancţiunii disciplinare;
    b) anchetei de serviciu;
    c) urmăririi penale;
    d) altor concedii decît cele de odihnă anuale, de studii şi medicale.
    (4) Trecerea funcționarilor publici cu statut special din corpul agenţilor de penitenciare în corpul ofiţerilor de penitenciare se efectuează prin concurs, în limita funcțiilor vacante prevăzute în statele de personal ale subdiviziunilor sistemului administraţiei penitenciare, dacă sînt îndeplinite condiţiile prezentei legi.
    (5) Funcţionarilor publici cu statut special li se pot retrage gradele speciale doar prin hotărîre definitivă a instanţei judecătoreşti.
    Articolul 39. Categoriile de calificare
    (1) Pentru funcţionarii publici cu statut special sînt stabilite, în ordine regresivă, următoarele categorii de calificare:
    a) specialist de categorie superioară;
    b) specialist de categoria I;
    c) specialist de categoria a II-a.
    (2) Categoria de calificare „specialist de categoria a II-a” se conferă funcţionarului public cu statut special confirmat în funcție sau exceptat de perioada de probă în termen de 3 zile lucrătoare de la confirmarea în funcție sau, după caz, numirea în funcție, dacă acesta nu deţine categorie de calificare superioară.
    (3) Conferirea categoriei de calificare imediat superioare are loc dacă funcţionarul public cu statut special a obţinut cel puţin calificativul „bine” la 3 evaluări anuale ale activității profesionale sau calificativul „foarte bine” la ultimele două evaluări anuale ale activității profesionale.
    (4) Prin derogare de la prevederile alin. (3), funcţionarului public cu statut special care deţine categoria de calificare „specialist de categoria a II-a” i se poate conferi categoria de calificare „specialist de categorie superioară” în cazul îndeplinirii unor misiuni de importanţă deosebită şi dacă a obţinut calificativul „foarte bine” la ultimele doua evaluări anuale ale performanţelor profesionale. Aprecierea caracterului deosebit al misiunii este de competenţa conducătorului cu drept de conferire a categoriilor de calificare.
    (5) Funcţionarul public cu statut special îşi păstrează categoria de calificare deţinută în cazul transferului sau al promovării în funcţie, al detaşării, al asigurării interimatului unei funcţii de conducere, precum şi al reangajării în cadrul sistemului administraţiei penitenciare.
    (6) Categoria de calificare se conferă de către persoana care deține competenţa legală de numire în funcţie a funcţionarului public cu statut special, printr-un act administrativ. Copia de pe actul administrativ prin care s-a conferit categoria de calificare se păstrează în dosarul personal al funcționarului respectiv.
    (7) Persoanelor transferate în sistemul administraţiei penitenciare din autorităţile publice/organele de apărare naţională, securitate a statului şi ordine publică li se echivalează categoriile de calificare deţinute cu categoriile de calificare prevăzute de prezenta lege, ținîndu-se cont şi de vechimea în categoriile de calificare respective.
    (8) Pentru săvîrşirea unor acţiuni ilegale pentru care este prevăzută răspundere penală, precum şi în cazul în care categoria de calificare a fost conferită cu încălcarea legislaţiei, funcţionarului public cu statut special îi poate fi retrasă categoria de calificare prin hotărîre judecătorească definitivă.
Secţiunea a 6-a
Formarea profesională a funcţionarilor publici
cu statut special

    Articolul 40. Formarea profesională
    (1) Funcţionarii publici cu statut special au obligaţia să urmeze un curs de perfecţionare corespunzător funcției în care au fost numiți, cu excepţia celor încadraţi potrivit prevederilor art. 25 alin. (1) şi (2), iar funcţionarii publici cu statut special debutanți au obligaţia să urmeze, în perioada de probă, un curs de formare profesională iniţială organizat de către Administraţia Națională a Penitenciarelor.
    (2) Funcţionarii publici cu statut special au obligaţia de a-şi perfecţiona, în mod continuu, abilităţile şi pregătirea profesională, precum și de a participa la cursuri de formare profesională continuă. Formarea profesională a funcţionarilor publici cu statut special se efectuează conform cerinţelor generale ale practicii administraţiei penitenciare şi cerinţelor specifice necesare exercitării atribuţiilor de serviciu.
    Articolul 41. Organizarea şi desfăşurarea formării
                          profesionale
    (1) Metodologia de organizare şi desfăşurare a formării profesionale a funcţionarilor publici cu statut special şi criteriile de evaluare a rezultatelor acesteia se stabilesc prin ordinul directorului Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
    (2) În cazul în care cursurile de formare profesională se desfăşoară în altă localitate decît cea de domiciliu, funcţionarii publici cu statut special beneficiază de drepturile aferente delegării, prevăzute de prezenta lege şi de alte acte normative.
    (3) Pentru delegarea la cursuri de formare profesională în străinătate, organizate sau finanţate de Administraţia Naţională a Penitenciarelor, funcţionarii publici cu statut special sînt selectați în bază de concurs, organizat în condiţiile stabilite prin ordinul directorului Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
    Articolul 42. Drepturile şi obligaţiile funcționarului public
                         cu statut special aferente formării profesionale
    (1) Pe durata cursurilor de formare profesională continuă, organizate la iniţiativa sau în interesul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, funcţionarului public cu statut special i se menține salariul mediu. Dacă durata cursurilor respective depăşeşte 180 de zile calendaristice consecutive şi funcţionarul public cu statut special este scos din activitate, raporturile de serviciu cu acesta sînt suspendate în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor, fără plata salariului.
    (2) Funcţionarul public cu statut special care urmează cursuri de formare profesională cu o durată mai mare de 90 de zile într-un an calendaristic, precum şi cel care urmează studii superioare de masterat, organizate în ţară sau în străinătate, cu excepţia celor urmate pe cont propriu, şi care, în perioadele respective, dispun de drepturi salariale semnează un angajament prin care se obligă să activeze în sistemul administraţiei penitenciare cel puţin 3 ani după absolvirea cursurilor/ studiilor respective.
    Articolul 43. Cheltuielile privind formarea profesională
    (1) Funcţionarul public cu statut special care nu respectă angajamentul prevăzut la art. 42 alin. (2), precum şi cel care nu a absolvit, din vina sa, cursurile de formare profesională sînt obligați să restituie cheltuielile suportate pentru formarea profesională, precum și drepturile salariale încasate pe perioadele respective, calculate în condiţiile legii.
    (2) În cazul încetării raporturilor de serviciu ale funcţionarului public cu statut special după finalizarea cursurilor de formare profesională şi înainte de expirarea termenului de 3 ani, acesta este obligat să restituie cheltuielile suportate pentru formarea profesională proporţional cu perioada rămasă pînă la împlinirea termenului respectiv.
    (3) Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplică în cazul în care nerespectarea angajamentului nu se datorează unor motive imputabile funcţionarului public cu statut special.
    (4) În cazul refuzului de a restitui cheltuielile suportate, acestea se încasează în temeiul hotărîrii judecătoreşti, la cererea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
    (5) Mijloacele financiare încasate se varsă la bugetul de stat.
Capitolul VII
DREPTURILE, CONDIŢIILE DE MUNCĂ ŞI
 ÎNDATORIRILE FUNCŢIONARILOR PUBLICI
CU STATUT SPECIAL

Secţiunea 1
Drepturile funcţionarilor publici cu statut special
    Articolul 44. Drepturile funcţionarului public cu statut special
    Funcţionarului public cu statut special îi sînt garantate drepturile cu privire la:
    a) retribuirea muncii şi alte plăţi aferente, în condiţiile legii;
    b) ajutoare materiale şi alte drepturi băneşti, ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege sau alte acte normative;
    c) raţii alimentare, în condiţiile stabilite prin hotărîre de Guvern;
    d) servicii de asistenţă psihologică, pentru el şi pentru membrii familiei, atît pe durata activităţii profesionale, cît şi după trecerea în rezervă;
    e) concedii;
    f) pensie, în condiţiile Legii nr. 1544/1993 asigurării cu pensii a militarilor şi a persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne;
    g) indemnizaţii de transfer, de delegare sau de detaşare, precum şi cu privire la decontarea cheltuielilor de cazare, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
    h) încadrarea activităţii ca fiind desfășurată în condiţii deosebite, în condiții speciale sau în alte condiţii de muncă, conform legislației;
    i) compensarea riscului profesional care rezultă din desfăşurarea lucrărilor cu condiţii grele şi nocive sau deosebit de grele şi deosebit de nocive;
    j) portul permanent al armei din dotare, în condiţiile legii;
    k) despăgubiri, acordate din bugetul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, în cazul în care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu acestea, viaţa, sănătatea ori bunurile funcționarului public cu statut special, ale soţului/soţiei şi/sau ale persoanelor aflate la întreţinerea acestuia sînt afectate. Despăgubirile respective se acordă în condiţiile stabilite prin hotărîre de Guvern.
    Articolul 45. Legitimarea funcţionarului public cu statut special
    (1) Funcţionarul public cu statut special poartă uniformă şi echipament specific, atribuite gratuit. Modelul uniformei, însemnele şi normele de asigurare cu uniformă sînt aprobate de către Guvern.
    (2) Regulile de purtare a uniformei sînt stabilite prin ordinul ministrului justiţiei.
    (3) Legitimaţia de serviciu confirmă statutul şi împuternicirile funcţionarului public cu statut special, inclusiv dreptul de a purta armă. Modelul şi ordinea de eliberare a legitimaţiei de serviciu sînt stabilite prin ordinul ministrului justiţiei.
    (4) Funcţionarul public cu statut special poate purta şi alte semne distinctive ale Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau ale instituțiilor subordonate, atribuite gratuit, potrivit modului stabilit prin ordinul ministrului justiţiei.
    Articolul 46. Asigurarea de stat obligatorie.
                         Garanții în caz de deces, de pierdere a capacității
                         de muncă și de încadrare în grad de dizabilitate
    (1) Viaţa, sănătatea şi capacitatea de muncă a funcţionarului public cu statut special sînt supuse asigurării de stat obligatorii din contul bugetului Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
    (2) Plata despăgubirii de asigurare nu se efectuează dacă evenimentul asigurat a survenit din cauza săvîrşirii de către funcţionarul public cu statut special:
    a) a unei infracţiuni sau contravenţii;
    b) a unei fapte consecinţă a consumului benevol de băuturi alcoolice, de substanţe narcotice, psihotrope sau de alte substanţe cu efecte similare;
    c) a actului de sinucidere sau a tentativei de sinucidere, dacă acţiunile respective nu au fost provocate de o stare patologică sau de acţiuni de determinare la sinucidere;
    d) a altor fapte ce nu au legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu.
    (3) În cazul decesului funcţionarului public cu statut special, survenit în legătură cu exerciţiul funcţiunii sau ca urmare a unei maladii contractate ori a unei traume suportate în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, se acordă o indemnizaţie unică în mărime de 120 de salarii lunare, aferente ultimei funcţii deţinute. Indemnizația se achită, în părţi egale, soţului/soţiei, copiilor minori, copiilor majori inapţi de muncă şi altor persoane aflate la întreţinerea funcționarului respectiv. Pe parcursul a 5 ani din data decesului, persoanele aflate la întreţinerea funcţionarului public cu statut special decedat beneficiază de indemnizaţie lunară în mărime de un salariu lunar, aferent ultimei funcţii deţinute de funcționarul respectiv, iar după împlinirea termenului respectiv – de pensie în legătură cu pierderea întreţinătorului, stabilită în modul prevăzut de legislaţie.
    (4) În cazul pierderii capacităţii de muncă în legătură cu exerciţiul funcţiunii, funcţionarul public cu statut special beneficiază de o indemnizaţie unică, stabilită în funcţie de gravitatea mutilării/vătămării:
    a) de 3 salarii lunare – pentru mutilare/vătămare uşoară;
    b) de 5 salarii lunare – pentru mutilare/vătămare medie;
    c) de 7 salarii lunare – pentru mutilare/vătămare gravă.
    (5) În cazul clasării funcţionarului public cu statut special ca fiind inapt pentru serviciu ca urmare a pierderii capacităţii de muncă în legătură cu exerciţiul funcţiunii, acesta beneficiază de o indemnizaţie unică în mărime de un salariu mediu lunar (calculat pentru precedentele 6 luni pînă la survenirea cazului asigurat) pentru fiecare procent de pierdere a capacităţii de muncă.
    (6) În cazul încadrării în grad de dizabilitate a funcţionarului public cu statut special, survenită în exerciţiul funcţiunii sau în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, sau survenită după încetarea raporturilor de serviciu în sistemul administraţiei penitenciare, însă ca urmare a unei afecţiuni din perioada serviciului, produsă în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, în lipsa temeiurilor pentru stabilirea pensiei pentru vechime în muncă, funcţionarul public cu statut special beneficiază, pînă la restabilirea capacităţii de muncă, de o indemnizație lunară, calculată din salariul lunar aferent ultimei funcţii deţinute, în următoarele proporţii:
    a) de 100% – pentru dizabilitate severă;
    b) de 80% – pentru dizabilitate accentuată;
    c) de 60% – pentru dizabilitate medie.
    (7) Funcţionarul public cu statut special care beneficiază de indemnizația prevăzută la alin. (6) nu poate beneficia concomitent şi de pensia aferentă încadrării în grad de dizabilitate.
    (8) Funcţionarului public cu statut special, decedat în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, pentru contribuţie meritorie în cadrul sistemului administraţiei penitenciare, i se acordă post-mortem gradul special „agent-șef principal de justiție”, dacă acesta făcea parte din corpul agenților de penitenciare, sau gradul special următor, în cazul corpului ofițerilor de penitenciare, dar nu mai mult de gradul special „comisar-șef de justiție”.
    (9) Salariul lunar se calculează luîndu-se în considerare adaosurile, sporurile şi suplimentele, stabilite conform actelor normative în vigoare.
    Articolul 47. Dreptul la asistenţă medicală şi tratament medical
    (1) Funcţionarul public cu statut special beneficiază de asistenţă medicală şi tratament medical gratuite (ambulatoriu şi în staţionar).
    (2) Asistenţa medicală este acordată în baza unui contract încheiat între Administraţia Naţională a Penitenciarelor cu instituţiile medico-sanitare ale Ministerului Afacerilor Interne, cheltuielile suportate fiind asigurate din contul bugetului Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, prin transfer în contul instituţiei medico-sanitare respective.
    (3) Dacă asistenţa medicală nu poate fi acordată în instituţiile medico-sanitare ale Ministerului Afacerilor Interne, aceasta este acordată în altă instituţie medico-sanitară publică, cu rambursarea cheltuielilor suportate din contul mijloacelor prevăzute în bugetul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, în modul şi în condiţiile stabilite în contractul încheiat cu instituţia respectivă.
    (4) Funcţionarul public cu statut special este supus anual examenului medical profilactic în instituţiile medico-sanitare ale Ministerului Afacerilor Interne, în condiţiile alin. (2).
    (5) Tratamentul medical al funcţionarului public cu statut special în instituțiile din alte țări poate fi urmat, în caz de necesitate, în condiţiile stabilite de către Guvern.
    (6) Funcţionarul public cu statut special care a pierdut sau căruia i s-a diminuat capacitatea de muncă în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu beneficiază gratuit de servicii medicale corespunzătoare, iar, în caz de necesitate, şi de protezare gratuită în instituţiile medico-sanitare, în condiţiile prevăzute la alin. (2).
    (7) În cazul în care maladia contractată sau trauma suportată de funcţionarul public cu statut special este legată de încălcarea de către acesta a legislaţiei ori de consumul băuturilor alcoolice, al substanţelor narcotice, psihotrope sau al altor substanţe cu efecte similare, asistența medicală, cu excepţia asistenţei medicale de urgenţă, se achită din cont propriu.
    (8) Funcţionarii publici cu statut special eliberaţi din serviciu cu drept de pensie beneficiază de asistenţă medicală în conformitate cu Legea nr. 1585/1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală.
    (9) Soţul/soţia, copiii minori și persoanele aflate la întreținerea funcţionarului public cu statut special pot beneficia de asistență medicală în cadrul instituţiilor medico-sanitare ale Ministerului Afacerilor Interne dacă poliţele de asigurare obligatorie de asistență medicală sînt înregistrate la instituţiile respective.
    Articolul 48. Perioadele de activitate necontributive a
                          funcţionarilor publici cu statut special
    Perioadele de activitate necontributive ale funcţionarilor publici cu statut special în cadrul sistemului administraţiei penitenciare se stabilesc în conformitate cu Legea nr. 156/1998 privind sistemul public de pensii.
    Articolul 49. Dreptul la asocierea în sindicat sau în alte
                         organizaţii profesionale
    (1) Pentru apărarea drepturilor și intereselor profesionale, de muncă, economice și sociale, funcţionarii publici cu statut special dispun de dreptul la asocierea în sindicat sau în alte organizaţii profesionale.
    (2) Administraţia Naţională a Penitenciarelor încheie, în condiţiile legii, contracte colective de muncă care să cuprindă dispoziții cu privire la:
    a) constituirea şi folosirea diferitor fonduri, conform Legii sindicatelor nr. 1129/2000;
    b) sănătatea şi securitatea în muncă;
    c) programul de muncă;
    d) formarea profesională;
    e) măsurile de protecţie, altele decît cele prevăzute de prezenta lege, a persoanelor din organele sindicale.
    (3) Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi instituţiile subordonate furnizează reprezentanţilor funcţionarilor publici cu statut special informaţiile necesare pentru încheierea contractelor colective de muncă, în condiţiile legii.
    (4) Funcţionarii publici cu statut special se pot asocia şi pot constitui asociaţii cu caracter profesional, umanitar, tehnico-ştiinţific, cultural şi sportiv-recreativ, fără a aduce atingere exercitării atribuţiilor de serviciu.
    Articolul 50. Garanţiile în cazul delegării, al detaşării și al
                          trecerii temporare în altă funcţie
    (1) Pe perioada delegării, a detaşării și a trecerii temporare în altă funcţie, funcţionarilor publici cu statut special li se menține funcţia de bază, gradul special, vechimea în serviciu calculată cu înlesnirile prevăzute, precum şi drepturile salariale de care dispuneau anterior, acordate conform prevederilor actelor normative privind salarizarea funcționarilor respectivi.
    (2) În cazul în care înlesnirile la calcularea vechimii în serviciu sînt mai avantajoase, precum şi în cazul în care drepturile salariale sînt mai mari, aferent funcţiilor pentru care sînt detaşați sau în care sînt trecuți temporar funcţionarii publici cu statut special, aceștia beneficiază de drepturile mai avantajoase.
    (3) Funcţionarii publici cu statut special din autoritățile publice/organele de apărare naţională, securitate a statului şi ordine publică care au fost detaşaţi în alte structuri ale statului, cu menţinerea în statele de personal ale structurilor din care face parte, și care, în virtutea atribuţiilor de serviciu, au activat în cadrul sistemului administrației penitenciare beneficiază de înlesnirile prevăzute la art. 53.
    Articolul 51. Dreptul la locuinţă de serviciu
    (1) Funcţionarul public cu statut special dispune de dreptul la atribuirea unei locuinţe de serviciu, în limita disponibilului, dacă, în localitatea în care îşi desfăşoară activitatea, acesta sau soţul/soţia acestuia nu dispune de locuinţă în proprietate ori acestora nu li s-a atribuit locuinţă de către autorităţile administraţiei publice locale.
    (2) Dacă, după data încadrării funcţionarului public cu statut special în sistemul administraţiei penitenciare, acesta sau soţul/soţia acestuia a înstrăinat o locuinţă proprietate personală amplasată în localitatea în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public cu statut special, acesta nu poate beneficia de dreptul prevăzut la alin. (1).
    Articolul 52. Dreptul la protecţie din partea statului
    (1) În cazul în care viaţa, integritatea corporală, demnitatea și/sau bunurile funcţionarilor publici cu statut special şi ale membrilor de familie ai acestora sînt puse în pericol, în exercitarea atribuţiilor de serviciu de către funcționarul respectiv sau în legătură cu acestea, instituţiile şi organele specializate ale statului au obligaţia de a acorda, la cerere, protecţie persoanelor respective.
    (2) Administraţia Naţională a Penitenciarelor sau, după caz, instituţiile subordonate au obligația de a asigura persoanelor prevăzute la alin. (1) protecţie împotriva ameninţărilor, violenţelor şi faptelor contra libertăţii, cinstei şi demnităţii, ca urmare a exercitării funcţiei publice cu statut special sau în legătură cu aceasta. Modalitatea asigurării protecţiei se stabilește prin ordinul directorului Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
    Articolul 53. Înlesnirile la calcularea vechimii în serviciu
                          pentru stabilirea pensiei
    La stabilirea pensiei, funcţionarilor publici cu statut special li se calculează vechimea în serviciu ținîndu-se cont de următoarele înlesniri:
    a) o zi de serviciu în instituţiile penitenciare de tip închis, în casele de arest şi în instituţiile penitenciare destinate deţinerii şi tratării bolnavilor contagioşi şi bolnavilor psihici, precum şi la lucrări în subteran, se consideră ca 2 zile de vechime în serviciu;
    b) 2 zile de serviciu în instituţiile penitenciare, altele decît cele indicate la lit. a), în Administraţia Naţională a Penitenciarelor, precum şi în subdiviziunile acesteia care desfăşoară nemijlocit activități de punere în executare a privaţiunii de libertate, se consideră ca 3 zile de vechime în serviciu.
    Articolul 54. Stimulările funcţionarului public cu statut special
    (1) Pentru exercitarea eficientă a atribuţiilor, manifestarea spiritului de iniţiativă, pentru activitate îndelungată şi ireproşabilă în sistemul administraţiei penitenciare, funcţionarul public cu statut special poate fi stimulat.
    (2) Stimularea funcţionarului public cu statut special poate fi efectuată sub forma:
    a) mulţumirii;
    b) premierii;
    c) revocării înainte de termen a sancţiunii disciplinare;
    d) decernării diplomei de onoare;
    e) expunerii fotografiei pe panoul de onoare;
    f) avansării în gradul special următor înaintea împlinirii termenului respectiv;
    g) decorării cu armă de foc cu incrustarea unui text de decorare;
    h) decorării cu distincţii ale Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor;
    i) includerii în Cartea de onoare a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
    (3) Pentru succese deosebite în activitate, merite faţă de societate şi faţă de stat, funcţionarul public cu statut special poate fi decorat cu distincţii de stat.
    (4) Stimulările se înscriu în dosarul personal al funcţionarului public cu statut special.
    Articolul 55. Garanțiile în cazul eliberării din sistemul
                          administraţiei penitenciare
    (1) Funcţionarul public cu statut special eliberat din sistemul administraţiei penitenciare în legătură cu stabilirea pensiei, împlinirea vîrstei maxime de aflare în serviciu sau în legătură cu faptul că starea sănătăţii fizice şi/sau psihice, constatată prin decizia comisiei medicale specializate, nu îi permite acestuia să îşi exercite atribuţiile de serviciu beneficiază de o indemnizaţie unică în corespundere cu vechimea în serviciu, calculată calendaristic, realizată în autorităţile publice/ organele de apărare naţională, securitate a statului şi ordine publică, după cum urmează:
    a) de la 5 la 10 ani – în mărime de 6 salarii lunare;
    b) de la 10 la 15 ani – în mărime de 8 salarii lunare;
    c) de la 15 la 20 de ani – în mărime de 10 salarii lunare;
    d) de la 20 la 25 de ani – în mărime de 14 salarii lunare;
    e) de la 25 la 30 de ani – în mărime de 16 salarii lunare;
    f) peste 30 de ani – în mărime de 18 salarii lunare.
    (2) Acordarea indemnizaţiei prevăzute la alin. (1) se consemnează în dosarul personal. În cazul în care funcţionarul public cu statut special a beneficiat de indemnizaţia respectivă şi continuă să activeze în autorităţile publice/organele de apărare naţională, securitate a statului şi ordine publică, din indemnizaţia unică acordată la încetarea raporturilor de serviciu se exclude cuantumul indemnizaţiei primite anterior.
    (3) În cazul lichidării Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau a instituţiilor subordonate, al reducerii statelor de personal sau al lichidării funcţiei deținute, funcţionarii publici cu statut special care nu pot fi transferaţi și sînt eliberaţi din funcţie beneficiază de o indemnizaţie unică în mărime de şase salarii medii lunare, precum şi de o indemnizaţie de şomer în mărime de un salariu mediu lunar, acordată în modul stabilit de lege.
    (4) Indemnizaţiile prevăzute la alin. (3) nu se acordă în cazul în care funcţionarii publici cu statut special respectivi beneficiază de pensie pentru vechime în muncă, în conformitate cu legislația în domeniu, ori de pensie pentru limită de vîrstă. Funcţionarilor publici cu statut special care cad sub incidența prevederilor prezentului alineat beneficiază de indemnizaţie de eliberare din serviciu, în conformitate cu prevederile art. 186 alin. (1) lit. a) din Codul muncii.
    (5) Funcţionarii publici cu statut special care nu au vechimea în serviciu necesară pentru stabilirea pensiei și funcţionarii publici cu statut special debutanţi, eliberați din serviciu din alte motive decît cele prevăzute la alin. (1) al prezentului articol, la art. 79 alin. (1) lit. c)–e), la art. 80 alin. (1) lit. a) şi b), la art. 81 alin. (1) şi la art. 82, beneficiază de indemnizație în mărime de trei salarii lunare.
    Articolul 56. Garanții sociale pentru membrii familiei
                          funcționarului public cu statut special decedat
    (1) Copiii funcţionarului public cu statut special decedat în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu sînt înmatriculați la studii în instituţiile de învăţămînt superior din ţară şi de peste hotare pentru pregătirea personalului de penitenciare, în temeiul unui angajament, în afara concursului, cu condiţia ca aceştia să corespundă cerinţelor de sănătate.
    (2) Membrii familiei funcţionarului public cu statut special decedat în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu pot beneficia de asistenţă medicală în instituţiile medico-sanitare ale Ministerului Afacerilor Interne dacă poliţele de asigurare obligatorie de asistență medicală sînt înregistrate la instituţiile respective.
    (3) Funeraliile funcţionarului public cu statut special decedat în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu se organizează din contul bugetului de stat, costurile aferente acoperindu-se de la bugetul subdiviziunii sistemului administrației penitenciare în care a activat funcționarul respectiv.
    Articolul 57. Modul de calculare a vechimii în serviciu
                         pentru stabilirea sporului la salariu pentru
                         vechimea în muncă
    (1) La calcularea vechimii în serviciu pentru stabilirea sporului la salariu pentru vechime în muncă se includ următoarele perioade:
    a) serviciul în sistemul penitenciar;
    b) serviciul militar activ în Armata Naţională a Republicii Moldova, Serviciul Grăniceri al Republicii Moldova, Departamentul Trupelor de Carabinieri, Departamentul Protecţiei Civile și Situațiilor Excepționale, alte formaţiuni militare create în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova;
    c) perioada de activitate în Departamentul de Stat al Republicii Moldova pentru Problemele Militare;
    d) serviciul în organele apărării naționale, ale securităţii statului, ale ordinii publice, ale Centrului Naţional Anticorupţie şi ale sistemului administraţiei penitenciare, atît în funcţiile corpului de ofițeri, cît şi ale corpului de agenți/trupe;
    e) serviciul în organele afacerilor interne, în forţele armate, în organele securităţii de stat şi în organele pentru situaţii excepţionale ale fostei URSS;
    f) serviciul în organele afacerilor interne, în forţele armate, în organele securităţii de stat şi în organele pentru situaţii excepţionale ale altor state, efectuat în baza convenţiilor şi tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte;
    g) perioada de activitate în ministere şi departamente, instituţii şi organizaţii civile, cu menţinerea în serviciul militar activ sau în statele de personal ale organelor securităţii statului, ale organelor afacerilor interne, ale organelor Centrului Naţional Anticorupţie şi ale sistemului administraţiei penitenciare;
    h) perioada de activitate în calitate de personal contractual în instituţiile penitenciare;
    i) timpul aflării în prizonierat, dacă acesta nu a fost benevol şi dacă persoana aflată în captivitate nu a săvîrşit infracţiuni împotriva Republicii Moldova;
    j) timpul aflării sub arest şi al ispăşirii pedepselor, dacă persoanele au fost trase la răspundere penală sau supuse represiunilor în mod neîntemeiat şi reabilitate ulterior;
    k) perioada studiilor în instituţii de învăţămînt pentru apărare naţională, securitate a statului şi ordine publică, învățămînt cu frecvență;
    l) perioada studiilor în instituţiile de învăţămînt superior civil, învăţămînt cu frecvență, calculîndu-se 6 luni de vechime în serviciu pentru un an de studii, dar nu mai mult de cinci ani de studii – pentru funcționarii publici cu statut special;
    m) vechimea în muncă în ramurile civile înrudite cu specialitatea funcţiei deţinute, calculîndu-se un an de vechime în serviciu pentru doi ani de vechime în muncă, dar nu mai mult de zece ani de vechime în serviciu – pentru funcționarii publici cu statut special din corpul ofiţerilor de penitenciare;
    n) perioada aflării rezerviştilor la concentrări speciale, legate de participarea la acţiunile militare pentru apărarea integrităţii şi independenţei Republicii Moldova între data de 2 martie 1992 şi data de 13 august 1992;
    o) alte perioade de activitate, în cazul în care sînt expres prevăzute de legislaţie.
    (2) În cazul încadrării repetate în funcţie publică cu statut special, la calcularea vechimii în serviciu pentru stabilirea sporului la salariu pentru vechimea în muncă se includ toate perioadele calculate anterior, precum şi, după caz, alte perioade.
    (3) Constituie vechime în muncă în ramurile civile înrudite cu specialitatea funcţiei publice cu statut special deţinute toate perioadele de activitate (cu excepţia activității ca militar sau ca funcționar public cu statut special în cadrul autorităților publice/organelor apărării naţionale, securităţii statului şi ordinii publice) în funcţii pentru a căror exercitare era obligatorie deținerea studiilor superioare de o specialitate identică sau similară specialității funcţiei publice cu statut special, cu condiţia ca în perioada activității civile respective persoana să fi avut studiile absolvite. Nomenclatorul specialităţilor funcţiilor publice cu statut special se aprobă de către directorul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
Secţiunea a 2-a
Condiţiile de muncă ale funcţionarilor publici
cu statut special

    Articolul 58. Regimul de muncă şi evidenţa timpului de muncă.
                         Garanţiile în cazul prestării muncii peste durata
                         normală a timpului de muncă
    (1) Durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămînă.
    (2) Programul de muncă al personalului din serviciile a căror activitate impune prezenţa în serviciu mai mult de 8 ore se stabileşte de către conducătorii subdiviziunilor respective, în funcție de necesităţile operative, asigurîndu-se respectarea duratei timpului de muncă săptămînal prevăzut la alin. (1).
    (3) În cazul în care pentru anumite categorii profesionale durata programului de muncă este stabilită prin norme legale speciale, se aplică normele respective.
    (4) Durata zilei de muncă în ajunul zilelor de sărbătoare nelucrătoare se reduce cu o oră pentru toţi funcţionarii publici cu statut special, cu excepţia celor care sînt implicaţi în serviciul diurn și a celor cărora li s-a stabilit o durată redusă a timpului de muncă.
    (5) Remunerarea muncii prestate peste durata normală a timpului de muncă se reglementează în conformitate cu Codul muncii.
    (6) Nu se admite atragerea la muncă peste durata timpului de muncă a femeilor gravide şi a femeilor care au copii în vîrstă de pînă la 3 ani.
    (7) Prin derogare de la prevederile alin. (1), se stabileşte program de muncă nenormat pentru toate categoriile de funcţionari publici cu statut special în perioadele:
    a) desfăşurării măsurilor legate de menţinerea capacităţii de luptă;
    b) îndeplinirii serviciului de luptă, serviciului diurn, precum şi serviciului de gardă, conform graficului;
    c) desfăşurării exerciţiilor şi antrenamentelor;
    d) controlului, evaluării şi inspectării organizării serviciului de luptă şi de gardă, îndeplinirii misiunilor speciale, procesului de instruire;
    e) desfăşurării măsurilor pentru eliberarea ostaticilor, precum şi combaterii actelor de terorism;
    f) participării la lichidarea consecinţelor accidentelor, catastrofelor şi calamităţilor naturale;
    g) efectuării altor misiuni speciale.
    (8) Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi instituţiile subordonate au obligaţia să ţină, în modul stabilit, evidenţa timpului de muncă prestată efectiv de fiecare funcţionar public cu statut special.
    Articolul 59. Concediile
    (1) Funcţionarii publici cu statut special au dreptul la concediu de odihnă anual plătit, concediu suplimentar plătit şi concediu neplătit, precum şi la concediile sociale prevăzute de legislaţia în vigoare.
    (2) Durată concediului de odihnă anual plătit al funcţionarilor publici cu statut special se stabilește în funcţie de vechimea în serviciu, calculată conform art. 57, după cum urmează:
    a) pentru vechime în serviciu de pînă la 5 ani – 35 de zile calendaristice;
    b) pentru vechime în serviciu de la 5 la 10 ani – 38 de zile calendaristice;
    c) pentru vechime în serviciu de la 10 la 15 ani – 40 de zile calendaristice;
    d) pentru vechime în serviciu de la 15 la 20 de ani – 45 de zile calendaristice;
    e) pentru vechime în serviciu de peste 20 de ani – 50 de zile calendaristice.
    (3) Durata concediului de odihnă anual plătit în anul încadrării şi în anul eliberării din sistemul administrației penitenciare se stabilește prin împărţirea duratei concediului respectiv la 12 şi înmulţirea numărului obținut cu numărul de luni complete de activitate, exceptîndu-se durata concediilor neplătite. Prevederile prezentului alineat nu se aplică în cazul eliberării din serviciu în legătură cu stabilirea pensiei.
    (4) Concediul de odihnă anual plătit poate fi acordat integral sau, la cerere, divizat în părți, una dintre care să aibă o durată de cel puțin 14 zile calendaristice.
    (5) Zilele de sărbătoare nelucrătoare nu se includ în durata concediului de odihnă anual plătit.
    (6) Pentru soluționarea unor probleme sociale şi de trai, în cazul situaţiilor excepţionale în familie, în cazul unor calamităţi sau intemperii, precum şi din alte motive întemeiate, funcţionarilor publici cu statut special li se acordă concediu suplimentar plătit cu o durată de pînă la 10 zile calendaristice, care nu se include în concediul de odihnă anual plătit. Concediul suplimentar plătit poate fi acordat indiferent dacă funcționarul public cu statut special a beneficiat sau nu în anul curent de concediu de odihnă anual plătit.
    (7) Concediul de maternitate şi concediul parțial plătit pentru îngrijirea copilului se acordă funcţionarilor publici cu statut special conform normelor generale. Baza de calcul pentru indemnizaţia de maternitate, pentru indemnizaţia pentru creşterea copilului şi pentru indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, precum şi pentru indemnizaţia de maternitate acordată soţiei aflate la întreţinerea funcţionarului public cu statut special, o constituie venitul mediu lunar realizat de către funcţionarul public cu statut special în ultimele 12 luni calendaristice anterioare lunii în care s-a produs evenimentul. Indemnizaţiile se plătesc la locul de muncă al funcţionarului public cu statut special, din bugetul de stat. Perioada aflării funcţionarului public cu statut special în concediul de maternitate şi în concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului se include în vechimea în serviciu. Perioada concediului suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului nu se include în vechimea în serviciu, fiind însă menţinut locul de muncă al funcționarului respectiv.
    (8) Concediul de odihnă suplimentar plătit pentru caracterul deosebit sau nociv al serviciului reprezintă o înlesnire şi se acordă unor categorii aparte de funcţionari publici cu statut special în scopul creării condiţiilor pentru restabilirea completă a capacităţii de muncă. Dreptul la concediul de odihnă suplimentar plătit pentru caracterul deosebit sau nociv al serviciului îl au funcţionarii publici cu statut special ale căror condiţii de muncă necesită un grad înalt de încordare nervoasă, emoţională, mentală, fizică sau în cazul altor condiții nefavorabile. Concediul de odihnă suplimentar plătit pentru caracterul deosebit sau nociv al serviciului se acordă pe o durată de pînă la 10 zile calendaristice. Modul şi condiţiile de acordare a concediului de odihnă suplimentar plătit, cuantumul indemnizației aferente, precum şi categoriile funcţiilor care beneficiază de concediul respectiv se stabilesc prin regulament aprobat de către Guvern.
    (9) Concediul paternal și indemnizația paternală se stabilesc și se achită în modul stabilit de către Guvern.
    Articolul 60. Reglementarea regimului de muncă
    Modul de organizare a timpului de muncă, a pauzelor şi evidenţa prezenţei la serviciu a funcţionarilor publici cu statut special se stabilesc prin regulamente interne, aprobate de directorul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi de conducătorii instituţiilor subordonate.
    Articolul 61. Asigurarea securității şi sănătății în muncă
    (1) Funcţionarii publici cu statut special au dreptul, conform legislaţiei, la condiţii de muncă corespunzătoare cerinţelor de securitate şi sănătate în muncă, precum şi la echipament individual de protecţie gratuit.
    (2) Funcționarii publici cu statut special sînt asigurați cu locuri și condiții de primire a hranei calde, precum și cu apă potabilă.
Secţiunea a 3-a
Îndatoririle funcţionarilor publici cu statut special
    Articolul 62. Obligaţiile funcţionarului public cu statut special
    (1) Funcţionarul public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare trebuie:
    a) să cunoască şi să respecte prevederile Constituţiei Republicii Moldova, legilor şi altor acte normative, precum şi să apere valorile democraţiei;
    b) să respecte şi să protejeze viaţa, sănătatea şi demnitatea persoanelor private de libertate, drepturile şi libertăţile acestora;
    c) să împiedice orice acţiune care presupune discriminare pe criterii de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, sex, convingeri politice, vîrstă, apartenenţă sindicală etc.;
    d) să execute, cu profesionalism şi în termen optim, toate atribuţiile de serviciu stabilite în fişa postului şi în actele normative care reglementează activitatea sistemului administraţiei penitenciare;
    e) să fie disciplinat, respectuos şi corect faţă de conducători, colegi și subalterni şi să respecte ierarhia conferită de funcţia şi gradul special deţinute;
    f) să informeze conducătorii ierarhic superiori şi autorităţile competente cu privire la infracţiunile de care a luat cunoștință în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul, inclusiv cu privire la faptele de corupţie;
    g) să manifeste interes pentru dezvoltarea sa profesională;
    h) să păstreze secretul de stat, confidenţialitatea informaţiilor și a documentelor care au caracterul respectiv, în condiţiile legii, precum şi să respecte Legea nr. 133/2011 privind protecţia datelor cu caracter personal;
    i) să se abţină de la exprimarea sau manifestarea convingerilor politice în exercitarea atribuţiilor de serviciu;
    j) să se conformeze dispoziţiilor date de conducătorii cărora le este subordonat direct, cu respectarea prevederilor art. 18 alin. (3);
    k) să respecte întocmai programul de muncă;
    l) să se prezinte la serviciu conform programului de muncă stabilit, precum şi în afara acestuia, în situaţiile temeinic justificate;
    m) să informeze conducătorul ierarhic superior despre existenţa unui conflict de interese privind exercitarea atribuţiilor de serviciu, în condiţiile legii;
    n) să se prezinte, de îndată, la subdiviziunea sistemului administrației penitenciare din care face parte în cazul catastrofelor sau al calamităţilor, al alarmelor ca urmare a revoltelor în instituțiile penitenciare, al evadărilor, al părăsirii locurilor de deţinere sau în cazul altor tulburări de amploare ale activităţii în instituţiile penitenciare;
    o) să acţioneze conform legii în cazul instituirii stării de urgenţă sau a stării de asediu ori în caz de mobilizare sau de război;
    p) să se prezinte la cea mai apropiată instituție subordonată a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor în cazul producerii uneia dintre situaţiile prevăzute la lit. n) şi o), dacă se află într-o altă localitate, informînd despre aceasta superiorii săi;
    q) să informeze conducătorul ierarhic superior despre aflarea în subdiviziunea în care îşi desfăşoară activitatea a persoanelor private de libertate care au, cu acesta ori cu soţul/soţia acestuia, calitatea de soţ/soţie sau de rudă pînă la gradul al II-lea inclusiv, în cazul în care i-au devenit cunoscute astfel de situaţii;
    r) să aibă o atitudine responsabilă faţă de legitimaţia de serviciu, arma și mijloacele speciale din dotare, precum şi faţă de alte bunuri transmise în scopul exercitării atribuţiilor de serviciu;
    s) să aducă la cunoştinţa subdiviziunii resurse umane schimbarea domiciliului ori, după caz, a reşedinţei, precum şi schimbările intervenite în starea civilă sau alte date relevante din punct de vedere profesional.
    (2) După eliberarea din serviciu, funcţionarul public cu statut special este obligat să păstreze, în condiţiile prevăzute de legislaţie, secretul de stat şi confidențialitatea altor informaţii cu accesibilitate limitată, secretul surselor de informaţii şi al activităţilor desfăşurate. Obligaţia respectivă se menţine pe durata acțiunii parafei de secretizare a informaţiei, stabilită de legislaţie.
    Articolul 63. Interdicţiile funcţionarului public cu statut special
    (1) Funcţionarilor publici cu statut special le este interzis:
    a) să dispună, să exercite, să instige și să tolereze acte de tortură și orice alte forme de tratament inuman ori degradant față de persoanele aflate în instituţiile penitenciare;
    b) să primească, să solicite și să accepte, direct sau indirect, pentru sine ori pentru alte persoane, în considerarea calităţii lor oficiale, cadouri, bani, împrumuturi sau orice alte valori ori servicii;
    c) să intervină pentru soluţionarea unor cereri sau în proceduri care nu sînt de competenţa lor ori nu le-au fost încredințate de conducătorii direcţi sau care nu sînt activităţi specifice funcţiei în care au fost numiţi;
    d) să utilizeze în interes personal sau în alte scopuri decît cele de serviciu mijloacele financiare, tehnico-materiale, informaţionale şi alte bunuri ale statului, precum şi informaţia de serviciu pusă la dispoziţia lor pentru exercitarea atribuțiilor de serviciu ori la care au acces în virtutea acestora;
    e) să abuzeze de calitatea oficială şi să compromită, prin activitatea lor privată ori publică, prestigiul funcţiei sau al instituției din care fac parte;
    f) să recurgă la forţă sau să folosească mijloacele de imobilizare împotriva persoanelor private de libertate în alte condiţii decît cele expres prevăzute de lege;
    g) să facă parte din partide şi din alte organizaţii social-politice, precum și să desfăşoare propagandă în favoarea acestora;
    h) să adere la organizaţii interzise prin lege;
    i) să organizeze şi să participe la greve.
    (2) La încadrarea în sistemul administraţiei penitenciare, persoana ia cunoştinţă, contra semnătură, de restricţiile şi interdicţiile impuse prin prezenta lege şi prin alte acte normative care reglementează activitatea funcţionarului public cu statut special.
    Articolul 64. Conflictul de interese în activitatea funcţionarului public
                          cu statut special
    (1) Funcţionarii publici cu statut special sînt în conflict de interese dacă se află cel puțin în una dintre următoarele situaţii:
    a) urmează să soluționeze cereri, să ia decizii sau să participe la luarea deciziilor cu privire la persoane fizice cu care sînt soţ/soţie ori rude de gradul I sau cu privire la, după caz, persoane fizice şi juridice faţă de care au obligaţii patrimoniale ori dacă dețin calitatea de creditor al acestora;
    b) urmează să participe în cadrul unor comisii constituite, conform legii, din care face parte soţul/soţia sau o rudă de pînă la gradul al II-lea inclusiv;
    c) interesele patrimoniale ale acestora, ale soţului/soţiei sau ale rudelor de gradul I ar putea influenţa deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
    (2) Funcţionarul public cu statut special nu poate exercita o funcţie publică în subordinea nemijlocită a soţului/soţiei, a unei rude pînă la gradul al II-lea inclusiv (părinte, frate/soră, fiu/fiică) sau a unei rude prin afinitate pînă la gradul al II-lea inclusiv (părinte, frate/soră ai soţului/soţiei) în cadrul aceleiaşi subdiviziuni a sistemului administraţiei penitenciare.
    (3) Persoanele care se află în situaţiile indicate la alin. (2) vor întreprinde acţiuni în vederea încetării raporturilor de subordonare ierarhică nemijlocită în termen de o lună.
    (4) În cazul în care condiţiile alin. (3) nu se respectă, funcţionarul public cu statut special este transferat într-o funcţie care ar exclude o astfel de subordonare, iar dacă transferul nu este posibil, acesta este eliberat din funcţia deţinută în temeiul art. 80 alin. (1) lit. d).
    Articolul 65. Incompatibilitatea calităţii de funcţionar public
                          cu statut special
    (1) Calitatea de funcţionar public cu statut special este incompatibilă cu orice altă funcţie publică.
    (2) Funcţionarul public cu statut special nu este în drept să desfăşoare alte activităţi remunerate:
    a) în cadrul autorităţilor publice, cu excepţiile prevăzute de lege;
    b) în funcţie de demnitate publică sau în cadrul cabinetului persoanei cu funcţie de demnitate publică, cu excepţia cazului în care raporturile de serviciu sînt suspendate pe perioada respectivă în condiţiile legii;
    c) prin contract individual de muncă sau prin alt contract cu caracter civil, în cadrul societăţilor comerciale, al cooperativelor, al întreprinderilor de stat sau municipale, precum şi al organizaţiilor necomerciale, din sectorul public sau privat, a căror activitate este controlată, subordonată sau în anumite privinţe este de competenţa organului în care este angajat acesta, cu excepţia activităţilor ştiinţifice, didactice, de creaţie, de participare în proiecte de dezvoltare în domeniul administrației penitenciare şi de reprezentare a statului în societăţile economice. Cumularea activităţilor respective se efectuează conform normelor prevăzute de către Guvern în cazul funcţionarilor publici.
    (3) Funcţionarul public cu statut special nu este în drept să desfăşoare activitate de întreprinzător, cu excepţia deținerii calităţii de fondator al societăţii comerciale, precum și nu este în drept să înlesnească, în virtutea funcţiei deținute, activitatea de întreprinzător a persoanelor fizice şi juridice.
    (4) Funcţionarul public cu statut special poate cumula, în cadrul organului în care îşi desfăşoară activitatea, atribuţiile funcţiei deținute cu atribuţiile funcţiei temporar vacante, în temeiul actului administrativ al conducătorului.
    (5) Funcţionarul public cu statut special nu poate fi mandatar al unor terţe persoane în raporturile acestora cu sistemul administrației penitenciare, inclusiv în ceea ce priveşte efectuarea unor acte ce vizează exercitarea funcţiei.
    (6) Situaţiile de incompatibilitate, prevăzute la alin. (2) şi (5), urmează să înceteze pe parcursul unei luni din momentul apariţiei acestora. Dacă funcţionarul public cu statut special nu a înlăturat situaţia de incompatibilitate în termenul respectiv, acesta este concediat.
    (7) Nu se află în situație de incompatibilitate, în sensul prevederilor alin. (2), funcționarul public cu statut special care este desemnat, prin act administrativ, pentru a face parte din echipa de proiect investițional sau de proiect de asistență tehnică, finanțat din împrumuturi externe, contractate sau garantate de stat, rambursabile sau nerambursabile, ori finanțat din contul granturilor acordate Guvernului sau din contul granturilor acordate instituțiilor finanțate de la buget, cu excepția funcționarilor publici cu statut special care exercită atribuții de audit ori atribuții de control asupra activității desfășurate în cadrul echipei respective, precum și a funcționarilor publici pentru care activitatea desfășurată în cadrul echipei de proiect generează o situație de conflict de interese cu funcția pe care o exercită.
    Articolul 66. Obligația declarării averii şi intereselor personale
    La acordarea gradului special primar, la numirea în funcție de conducere şi la eliberarea din funcţie de conducere, precum şi la încetarea raporturilor de serviciu, funcţionarul public cu statut special este obligat să depună, în condiţiile legii, declaraţia cu privire la avere şi interesele personale.
Capitolul VIII
MODIFICAREA RAPORTURILOR DE SERVICIU, PUNEREA LA
DISPOZIŢIE, SUSPENDAREA ŞI ÎNCETAREA RAPORTURILOR
DE SERVICIU

Secţiunea 1
Particularități ale raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici
cu statut special

    Articolul 67. Raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici
                         cu statut special
    (1) Raporturile de serviciu ale funcţionarului public cu statut special se nasc şi se exercită odată cu emiterea actului administrativ de numire în funcţie şi pot fi modificate, suspendate sau pot înceta numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de prezenta lege.
    (2) Raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici cu statut special sînt de subordonare ierarhică.
    (3) Raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici cu statut special nu pot înceta prin demisionare pe perioada instituirii stării de urgenţă, a stării de asediu, precum și în caz de mobilizare sau de război.
Secţiunea a 2-a
Modificarea raporturilor de serviciu
    Articolul 68. Delegarea
    (1) Funcţionarii publici cu statut special pot fi delegaţi pentru exercitarea atribuţiilor de serviciu specifice funcţiei deţinute, fără acordul acestora, de către directorul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau, după caz, de către conducătorii instituţiilor subordonate, să îndeplinească anumite activităţi în interesul subdiviziunii în care aceștia sînt încadrați, în aceeaşi localitate sau în altă localitate, pe o perioadă de cel mult 60 de zile calendaristice.
    (2) Funcţionarii publici cu statut special pot fi delegaţi pe o perioadă neîntreruptă mai mare de 60 de zile calendaristice pe parcursul unui an, doar cu acordul scris al acestora.
    (3) Funcţionarul public cu statut special este în drept să refuze delegarea din următoarele motive:
    a) graviditate;
    b) îşi creşte singur copilul minor;
    c) delegarea se efectuează într-o localitate în care nu îi sînt asigurate condiţii de trai;
    d) alte motive întemeiate.
    Articolul 69. Detaşarea, trecerea temporară în altă funcţie,
                          interimatul funcţiei de conducere
    (1) Detaşarea funcţionarului public cu statut special în interesul entității în care urmează să-şi desfăşoare activitatea, situată în aceeaşi localitate sau în altă localitate, se dispune cu acordul scris al acestuia, prin ordinul ministrului justiţiei sau al directorului Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, conform competenţei, pe o perioadă de cel mult 6 luni într-un an. În situaţii excepționale, poate fi dispusă detaşarea pe o perioadă mai mare de 6 luni, dar nu mai mare de 2 ani.
    (2) Trecerea temporară a funcţionarului public cu statut special în altă funcţie echivalentă se dispune fără acordul acestuia, în caz de forţă majoră, sau cu acordul acestuia, ca măsură de protecţie a funcţionarului public cu statut special. Trecerea temporară în altă funcţie a funcţionarului public cu statut special nu poate depăşi 30 de zile din data încetării cauzelor care au servit temei pentru trecerea temporară respectivă.
    (3) Funcţionarii publici cu statut special din cadrul corpului ofiţerilor de penitenciare pot asigura interimatul funcţiilor de conducere în subdiviziunea în care sînt încadraţi sau în care au fost detaşaţi. Asigurarea interimatului funcţiei de conducere poate fi efectuată pentru o perioadă de maxim 6 luni, care poate fi prelungită, conform competenţei, cu acordul scris al persoanelor care asigură interimatul, cu încă 6 luni. Pentru perioada respectivă, funcţionarii publici cu statut special beneficiază de drepturile salariale aferente funcţiei de conducere suplinite dacă acestea sînt mai mari decît cele aferente funcţiei deţinute.
    Articolul 70. Transferul funcţionarilor publici cu statut special
                         în cadrul  sistemului administrației penitenciare
    (1) Funcţionarii publici cu statut special, cu excepția celor debutanți, pot fi transferaţi în cadrul sistemului administraţiei penitenciare, la cerere sau în interes de serviciu, cu acordul în scris al acestora, în aceeaşi ori în altă funcţie pentru care este prevăzut un nivel de ierarhizare identic sau inferior.
    (2) Funcţionarii publici cu statut special transferaţi în interes de serviciu beneficiază de drepturile prevăzute de legislaţie.
    Articolul 71. Revocarea din funcţia de conducere şi numirea
                         într-o altă funcţie
    (1) Revocarea din funcţia de conducere şi numirea într-o altă funcţie se dispun, conform competenţelor prevăzute la art. 29, în cazul:
    a) în care nu mai sînt întrunite condiţiile necesare pentru exercitarea funcţiei de conducere;
    b) exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu:
    – organizarea ineficientă a activității;
    – manifestarea comportamentului şi comunicării necorespunzătoare;
    – evitarea asumării responsabilităţilor;
    – lipsa aptitudinilor manageriale.
    (2) La stabilirea eficienței organizării activităţii sînt luate în considerare, în principal, următoarele criterii: folosirea adecvată şi eficientă a resurselor umane, a celor materiale şi financiare, evitarea pierderilor, evaluarea necesităţilor, gestionarea situaţiilor de criză, raportul dintre resursele investite şi rezultatele obţinute, gestionarea informaţiilor, organizarea formării profesionale şi repartizarea sarcinilor.
    (3) La verificarea comportamentului şi comunicării sînt luate în considerare, în principal, comportamentul şi comunicarea cu subalternii, cu persoanele private de libertate, cu alte persoane sau instituţii, precum şi cu mass-media, asigurarea accesului la informaţiile de interes public şi transparenţa decizională.
    (4) La verificarea asumării responsabilităţii sînt luate în considerare, în principal, modul de exercitare a atribuţiilor prevăzute de legislație, implementarea strategiilor naţionale şi sectoriale în domeniu şi modul în care sînt respectate drepturile persoanelor private de libertate, precum şi alte prevederi ale legislației privind executarea pedepselor.
    (5) La verificarea aptitudinilor manageriale sînt luate în considerare, în principal, capacitatea de organizare, capacitatea de luare rapidă a deciziilor, rezistenţa la stres, autoperfecţionarea, capacitatea de analiză, de sinteză, de previziune, viziunea strategică şi capacitatea de planificare pe termen scurt, mediu şi lung, iniţiativa şi capacitatea de adaptare rapidă.
    (6) Ordinul de revocare din funcţia de conducere poate fi contestat în instanţa de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii.
Secţiunea a 3-a
Punerea la dispoziţie şi suspendarea raporturilor de serviciu
    Articolul 72. Punerea la dispoziţie
    (1) Funcţionarii publici cu statut special care au rămas neîncadraţi în funcţie din cauze neimputabile acestora sînt puşi la dispoziţia Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor conform competenţelor. Situaţia funcţionarilor respectivi se soluţionează în termen de 2 luni de la data punerii la dispoziție, după care se ia decizia de menţinere în serviciu, de suspendare sau de încetare a raporturilor de serviciu.
    (2) Pentru perioada punerii la dispoziție, funcţionarii publici cu statut special beneficiază de drepturile salariale, aferente funcției de bază deținute, precum şi de celelalte drepturi băneşti cuvenite pentru activitatea desfăşurată.
    Articolul 73. Suspendarea raporturilor de serviciu
    (1) Suspendarea raporturilor de serviciu presupune încetarea exercitării pentru o anumită perioadă a atribuţiilor de serviciu de către funcţionarul public cu statut special. Pe perioada suspendării, funcţionarul public cu statut special nu beneficiază de drepturile prevăzute de prezenta lege, cu excepţia plăţilor asiguratorii prevăzute la art. 46 şi a indemnizaţiilor prevăzute la art. 55 şi art. 59 alin. (7), de asemenea este obligat să predea legitimaţia de serviciu, arma din dotare. În caz de încetare a raporturilor de serviciu în perioada suspendării acestora, se aplică prevederile capitolului 8 secţiunea a 4-a, fără a fi obligatorie reîncadrarea persoanei.
    (2) Suspendarea raporturilor de serviciu poate interveni în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor, prin acordul părţilor sau la iniţiativa uneia dintre părţi.
    (3) Suspendarea raporturilor de serviciu se aprobă sau, după caz, se constată/dispune prin actul administrativ al conducătorului care are competenţa legală de numire în funcţie.
    (4) Suspendarea raporturilor de serviciu se consemnează în dosarul personal şi în carnetul de muncă.
    Articolul 74. Suspendarea raporturilor de serviciu în
                         circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor
    Raporturile de serviciu se suspendă în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor în cazul:
    a) arestului preventiv al funcţionarului public cu statut special, inclusiv al arestului la domiciliu, și în cazul arestului contravenţional;
    b) înregistrării în calitate de concurent electoral;
    c) concediului suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului în vîrstă de la 3 la 4 ani;
    d) unei maladii sau traume, dacă funcţionarul public cu statut special se află în concediu medical pe o perioadă neîntreruptă de peste 120 de zile pe parcursul unui an sau, pentru cazurile prevăzute de lege, de un an, şi nu există o concluzie a comisiei medicale specializate privind inaptitudinea exercitării atribuțiilor de serviciu;
    e) carantinei;
    f) forţei majore, confirmată în modul stabilit, care nu impune încetarea raporturilor de serviciu;
    g) survenirii circumstanţelor prevăzute la art. 42 alin. (1);
    h) alte cazuri prevăzute de legislaţie.
    Articolul 75. Suspendarea raporturilor de serviciu de către
                         Administraţia Naţională a Penitenciarelor
    (1) Raporturile de serviciu sînt suspendate de către Administraţia Naţională a Penitenciarelor în cazul:
    a) cererii organelor de control sau de drept, conform legislaţiei în vigoare, privind suspendarea acestora;
    b) trimiterii dosarului penal privind comiterea de către funcţionarul public cu statut special a unei infracţiuni în instanţa de judecată, pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii judecătoreşti;
    c) anchetei de serviciu în privinţa funcţionarului public cu statut special, pe durata acesteia, dacă continuarea exercitării atribuţiilor ar putea afecta desfăşurarea obiectivă a anchetei şi rezultatele acesteia;
    d) dispariţiei, pînă la declararea dispariţiei fără urmă sau pînă la declararea decesului, în modul stabilit;
    e) concediului neplătit, în condiţiile legii;
    f) în alte cazuri prevăzute de lege.
    (2) În cazul reîncadrării în funcţie, funcţionarii publici cu statut special față de care s-a dispus suspendarea raporturilor de serviciu pot beneficia de drepturi băneşti în condiţiile şi în cazurile prevăzute de lege.
    Articolul 76. Suspendarea raporturilor de serviciu la cererea
                          funcţionarului public cu statut special
    (1) Raporturile de serviciu sînt suspendate la cererea funcţionarului public cu statut special în cazul:
    a) desfăşurării unei activităţi în cadrul unor organisme sau instituţii internaţionale, pentru o perioadă de pînă la 3 ani, cu acordul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor;
    b) concediului parţial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani;
    c) concediului pentru îngrijirea unui membru bolnav al familiei, pentru o perioadă de pînă la un an, conform certificatului medical;
    d) în alte cazuri prevăzute de lege.
    (2) Cererea de suspendare a raporturilor de serviciu se depune în scris, cu cel puţin 5 zile înainte de data de la care se solicită suspendarea.
    Articolul 77. Reîncadrarea în funcţie a funcţionarului public
                         cu statut special în urma suspendării raporturilor
                         de serviciu
    (1) În cazul în care temeiul suspendării raporturilor de serviciu a încetat sau, după caz, la expirarea perioadei pentru care a fost aprobată cererea de suspendare, funcţionarul public cu statut special este reîncadrat în funcţia deținută înainte de suspendare sau într-o funcţie echivalentă vacantă ori temporar vacantă, dacă funcția deținută anterior nu mai există. Dacă în cadrul subdiviziunii nu există o funcţie echivalentă vacantă ori temporar vacantă, funcţionarul public cu statut special poate fi reîncadrat, cu acordul scris al acestuia, într-o funcţie de nivel inferior în cadrul subdiviziunii sau într-o funcţie echivalentă în cadrul sistemului administraţiei penitenciare, iar dacă funcţionarul respectiv nu acceptă transferul, acesta este eliberat din funcţie în condiţiile art. 80 alin. (1) lit. a) sau b).
    (2) Reîncadrarea în funcţie înainte de expirarea perioadei pentru care a fost aprobată suspendarea raporturilor de serviciu se efectuează în temeiul cererii funcţionarului public cu statut special, depusă cu cel puţin 14 zile înainte de reîncadrare.
    (3) Reîncadrarea în funcție a funcţionarului public cu statut special în condiţiile alin. (1) şi (2) se dispune prin ordinul conducătorului care are competenţa legală de numire în funcţie.
    (4) Pe perioada suspendării raporturilor de serviciu, Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi instituţiile subordonate au obligaţia să mențină funcţia publică cu statut special. Funcția respectivă poate fi ocupată de o altă persoană doar pe perioadă determinată.
    (5) Pe perioada suspendării, raporturile de serviciu nu pot înceta şi nu pot fi modificate decît la iniţiativa sau cu acordul funcţionarului public cu statut special respectiv, cu excepţia încetării raporturilor de serviciu în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor.
Secţiunea a 4-a
Încetarea raporturilor de serviciu
    Articolul 78. Încetarea raporturilor de serviciu
    (1) Raporturile de serviciu încetează:
    a) în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor;
    b) în cazul eliberării din funcţie;
    c) în cazul concedierii;
    d) în cazul demisionării.
    (2) La încetarea raporturilor de serviciu, funcţionarul public cu statut special este obligat, în termen de 10 zile calendaristice, să transmită gestiunea funcţiei.
    (3) Drepturile băneşti cuvenite, altele decît drepturile salariale, se achită în termen de 30 de zile de la data încetării raporturilor de serviciu, cu excepţia cazurilor ce nu depind de voinţa părţilor.
    Articolul 79. Încetarea raporturilor de serviciu în circumstanţe
                         ce nu depind de voinţa părţilor
    (1) Raporturile de serviciu încetează în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor în cazul:
    a) decesului funcţionarului public cu statut special;
    b) rămînerii definitive a hotărîrii judecătoreşti prin care persoana este declarată dispărută fără urmă sau declarată decedată;
    c) pierderii cetăţeniei Republicii Moldova;
    d) constatării, prin hotărîre judecătorească definitivă, a nulităţii absolute a actului administrativ de numire în funcţia publică cu statut special;
    e) privării de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate, ca pedeapsă de bază sau ca pedeapsă complementară, în temeiul hotărîrii judecătoreşti definitive;
    f) împlinirii vîrstei maxime de aflare în serviciu, prevăzută la art. 85;
    g) expirării perioadei determinate pentru care funcţia publică cu statut special a fost ocupată sau în cazul reîncadrării în funcție a funcţionarului public cu statut special, angajat permanent, înainte de expirarea perioadei pentru care a fost aprobată suspendarea raporturilor de serviciu;
    h) refuzului persoanei de a fi transferată într-o altă funcţie, dacă în funcţia deținută a fost restabilit alt funcţionar public cu statut special, eliberat/concediat ilegal din funcție, de la data rămînerii definitive a hotărîrii judecătorești prin care s-a dispus restabilirea;
    i) forţei majore, confirmată în modul stabilit, care exclude posibilitatea continuării raporturilor de serviciu.
    (2) Încetarea raporturilor de serviciu în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor se dispune în termen de 5 zile lucrătoare de la survenirea sau aducerea la cunoştinţa Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor a cazului respectiv, prin actul administrativ al angajatorului.
    Articolul 80. Încetarea raporturilor de serviciu în cazul
                         eliberării din funcţie
    (1) Funcţionarul public cu statut special este eliberat din funcţie prin ordinul angajatorului, care i se comunică în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, dar înaintea datei eliberării din funcţie, în cazul:
    a) lichidării subdiviziunii sistemului administrației penitenciare ori al redislocării acesteia în altă localitate, dacă funcţionarul public cu statut special nu acceptă exercitarea funcției în localitatea respectivă;
    b) reducerii statelor de personal ale subdiviziunii sistemului administrației penitenciare prin desfiinţarea unor funcții echivalente celei deținute de funcţionarul public cu statut special, ca urmare a reorganizării, dacă acesta refuză trecerea/transferul în altă funcţie echivalentă;
    c) constatării, prin decizia comisiei medicale specializate, că starea sănătăţii fizice şi/sau psihice a funcţionarului public cu statut special nu îi mai permite acestuia să exercite atribuţiile corespunzătoare funcţiei deţinute;
    d) imposibilităţii transferului funcţionarului public cu statut special aflat în situaţia specificată la art. 64 alin. (4);
    e) transferului într-o autoritate publică/organ de apărare naţională, securitate a statului sau ordine publică, cu respectarea reglementărilor specifice instituţiei la care se solicită transferul și cu acordul ambelor instituții;
    f) declarării ca fiind necorespunzător din punct de vedere profesional, pentru funcţionarul public cu statut special debutant, sau în cazul aprecierii cu calificativul „nesatisfăcător”, pentru funcţionarul public cu statut special, în condiţiile prezentei legi.
    (2) În cazul eliberării din funcţie în condiţiile alin. (1) lit. a) şi b), funcţionarul public cu statut special este preavizat cu 2 luni înaintea eliberării din funcție, iar în celelalte cazuri – cu 15 zile calendaristice. Termenul de preavizare nu curge în perioada aflării funcţionarului public cu statut special în concediu de odihnă anual plătit, în concediu de studii, precum şi în concediu medical.
    (3) Funcţionarului public cu statut special preavizat îi poate fi redus programul de muncă cu pînă la două ore zilnic, fără reducerea drepturilor salariale.
    (4) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b), dacă în cadrul sistemului administraţiei penitenciare există funcţii publice cu statut special vacante sau temporar vacante corespunzătoare, funcţionarii publici cu statut special preavizați sînt transferați, în interes de serviciu sau la cerere, în funcţiile respective. Persoanele care dețin funcții de conducere au prioritate la ocuparea funcţiilor vacante sau temporar vacante de nivel inferior.
    (5) În cazul eliberării din funcție a funcţionarilor publici cu statut special în condițiile alin. (1) lit. a) şi b), Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi instituţiile subordonate au obligația de a prezenta, în modul stabilit, cu 2 luni înaintea eliberării din funcție, agenţiei teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă informaţiile privind funcţionarii publici cu statut special care urmează a fi eliberați din funcție.
    (6) Nu se admite eliberarea din funcție a funcţionarilor publici cu statut special aflați în concediu de odihnă anual plătit, în concediu de studii, în concediu medical, în concediu de maternitate, în concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, în concediu suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului în vîrstă de la 3 la 4 ani, precum şi a celor detaşați, cu excepţia cazului de lichidare a subdiviziunii sistemului administrației penitenciare.
    (7) În cazul reducerii statelor de personal sau al lichidării funcţiilor, pe parcursul unui an de la data schimbărilor respective nu pot fi înfiinţate funcții noi, similare celor lichidate.
    Articolul 81. Concedierea
    (1) Funcţionarul public cu statut special este concediat, prin ordinul angajatorului, în cazul:
    a) aplicării sancţiunii disciplinare de concediere;
    b) condamnării, prin hotărîre judecătorească definitivă, pentru săvîrşirea de infracţiuni sau al liberării de răspundere penală, în cazurile menţionate la art. 53 din Codul penal;
    c) prezentării documentelor false şi/sau informaţiilor denaturate sau al tăinuirii faptelor care ar împiedica încadrarea în funcţia publică cu statut special, prevăzute de prezenta lege;
    d) apariției unei situații de incompatibilitate, prevăzute de prezenta lege, pe care funcţionarul public cu statut special nu a înlăturat-o în termen de o lună;
    e) refuzului depunerii jurămîntului de credinţă, prevăzut la art. 30 alin. (2);
    f) absenței nemotivate repetate de la serviciu timp de patru ore consecutive pe parcursul unei zile lucrătoare.
    (2) La concederea funcționarului public cu statut special se aplică, în mod corespunzător, prevederile art. 80 alin. (6).
    (3) Ordinul de concediere poate fi contestat în instanţa de contencios administrativ.
    (4) Ordinul de concediere se aduce la cunoștința funcționarului public cu statut special, contra semnătură, în termen de 5 zile lucrătoare de la data emiterii, cu excepţia concedierii în condițiile alin. (1) lit. a) din prezentul articol, în cazul respectiv aplicîndu-se prevederile art. 91 alin. (4).
    Articolul 82. Demisionarea
    (1) Funcţionarii publici cu statut special au dreptul de a solicita, în scris, încetarea raporturilor de serviciu prin demisionare.
    (2) Demisionarea survine şi în cazul împlinirii vechimii în serviciu ce acordă funcţionarilor publici cu statut special dreptul la pensie.
    (3) Cererea de demisie produce efecte după 14 zile calendaristice de la data înregistrării acesteia dacă funcţionarul public cu statut special respectiv şi directorul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau, după caz, conducătorul instituţiei subordonate nu a convenit asupra altui termen mai scurt.
    (4) În cazul persoanelor care dețin funcţii de conducere, demisionarea survine după 30 de zile calendaristice de la data înregistrării cererii de demisie.
    (5) În cazul demisionării funcţionarului public cu statut special în perioada aflării acestuia în concediu pentru îngrijirea copilului, în legătură cu pensionarea, cu înmatricularea într-o instituţie de învăţămînt, cu trecerea cu traiul în altă localitate, angajatorul acceptă demisia în termenul indicat în cerere, în limitele perioadelor stabilite la alin. (3) sau (4), după caz.
    (6) Funcţionarul public cu statut special își poate retrage cererea de demisie, dar numai pînă la împlinirea termenului de la care cererea produce efecte.
    (7) Demisionarea poate avea loc şi în perioadele prevăzute la art. 80 alin. (6).
    Articolul 83. Grupa de rezervă și grupa de retragere ale
                          sistemului administraţiei penitenciare
    (1) Constituie grupa de rezervă a sistemului administraţiei penitenciare funcţionarii publici cu statut special confirmați în funcție sau exceptați de perioada de probă care, la încetarea raporturilor de serviciu în cadrul sistemului administraţiei penitenciare, nu au atins vîrsta maximă de menţinere în serviciu, prevăzută la art. 85, și sînt clasaţi de către comisia medicală specializată, în funcţie de starea sănătăţii, ca apţi sau apţi necombatanţi pentru serviciu.
    (2) Constituie grupa de retragere a sistemului administraţiei penitenciare funcţionarii publici cu statut special care, la încetarea raporturilor de serviciu în cadrul sistemului administraţiei penitenciare, au atins vîrsta maximă de menţinere în serviciu, prevăzută la art. 85, sau care sînt clasați de către comisia medicală specializată ca inapţi pentru serviciu, cu excluderea din evidenţă.
    (3) După încetarea raporturilor de serviciu în cadrul sistemului administraţiei penitenciare, personalul prevăzut la alin. (1), la împlinirea vîrstei maxime prevăzute la art. 85, este trecut din grupa de rezervă în grupa de retragere.
    (4) Persoanele cărora le-au fost retrase gradele speciale prin hotărîre judecătorească definitivă sînt excluse din evidenţa rezerviştilor sistemului administraţiei penitenciare.
    Articolul 84. Evidenţa rezerviştilor sistemului administraţiei
                         penitenciare
    (1) Modul de ţinere a evidenţei rezerviştilor sistemului administraţiei penitenciare după încetarea raporturilor de serviciu se stabileşte prin ordinul ministrului justiţiei.
    (2) Funcţionarul public cu statut special este obligat să se prezinte la centrul militar în a cărui rază domiciliază, în termen de 15 zile de la data încetării raporturilor de serviciu, pentru a fi luat la evidenţă ca rezervist cu specialitatea „penitenciare”, cu atribuirea gradului militar echivalent gradului special deținut la data încetării raporturilor de serviciu.
    (3) Funcţionarii publici cu statut special luaţi la evidenţă ca rezervişti pot fi concentraţi sau mobilizaţi pentru completarea efectivelor subdiviziunilor sistemului administraţiei penitenciare în situaţiile prevăzute la art. 58 alin. (7).
    Articolul 85. Vîrsta maximă de menţinere în serviciu
    (1) Funcţionarii publici cu statut special nu pot fi menţinuţi în serviciu şi în funcţie după atingerea limitelor de vîrstă de 55 de ani – pentru corpul ofiţerilor de penitenciare şi de 50 de ani – pentru corpul agenților de penitenciare.
    (2) În mod excepţional, la cerere, funcţionarii publici cu statut special pot fi menţinuţi în serviciu şi în funcţie pentru unul sau mai multe termene, care, cumulativ, nu vor depăşi 5 ani peste limita respectivă de vîrstă prevăzută la alin. (1). Menţinerea în serviciu peste limita de vîrstă se aprobă de ministrul justiţiei, directorul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau conducătorul instituţiei subordonate, conform competenţelor stabilite la art. 29, cu condiţia că funcţionarul public cu statut special să fie apt pentru serviciu.
Capitolul IX
RĂSPUNDEREA JURIDICĂ A
FUNCŢIONARILOR PUBLICI CU STATUT SPECIAL
    Articolul 86. Răspunderea juridică a funcţionarilor publici
                         cu statut special
    (1) Încălcarea cu vinovăţie de către funcţionarii publici cu statut special, indiferent de funcţia sau gradul special deţinute, a îndatoririlor ce le revin, inclusiv a normelor de conduită, constituie abatere disciplinară.
    (2) Tragerea la răspundere penală sau contravenţională a funcţionarului public cu statut special nu exclude răspunderea disciplinară a acestuia pentru fapta comisă.
    (3) Funcţionarul public cu statut special poartă răspundere civilă pentru prejudiciile cauzate, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
    (4) Funcţionarul public cu statut special care a cauzat suferinţe sau daune materiale în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, acţionînd în limitele legii, este absolvit de răspundere civilă.
    (5) Urmărirea penală a funcţionarilor publici cu statut special se efectuează de către organul competent.
    Articolul 87. Faptele care constituie abateri disciplinare
    Constituie abateri disciplinare următoarele fapte:
    a) manifestările care lezează imaginea şi prestigiul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi/sau ale instituţiilor subordonate;
    b) neglijenţa şi/sau tergiversarea îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, a prevederilor legale sau a dispozițiilor primite de la conducătorii ierarhic superiori ori de la autorităţile abilitate de lege, dacă acțiunile respective au fost săvîrşite în mod repetat;
    c) depăşirea atribuţiilor de serviciu ori manifestarea unui comportament necorespunzător faţă de persoanele private de libertate, care contravine legislaţiei, sau faţă de alte persoane;
    d) absenţa nemotivată ori întîrzierea repetată la serviciu;
    e) părăsirea nejustificată a locului de muncă în timpul programului de muncă;
    f) producerea, cu intenţie, a pagubelor materiale subdiviziunii din care face parte sau patrimoniului Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor;
    g) încălcarea normelor privind confidenţialitatea activităţii desfăşurate;
    h) nerespectarea jurămîntului de credinţă;
    i) imixtiunea ilegală în activitatea altui funcţionar public cu statut special;
    j) intervenţia pentru influenţarea soluţionării unei cereri privind satisfacerea intereselor unui terț;
    k) nerespectarea prevederilor referitoare la incompatibilităţi şi la conflictul de interese;
    l) interzicerea sau împiedicarea exercitării libertăţilor publice şi a drepturilor sindicale ale funcţionarilor publici cu statut special;
    m) desfăşurarea în timpul programului de muncă, în mod repetat, a unor activităţi ce împiedică exercitarea normală a atribuţiilor de serviciu;
    n) încălcarea regulilor de organizare şi desfăşurare a concursului, a procedurii de evaluare a activității profesionale a funcţionarilor publici cu statut special;
    o) nerespectarea obligaţiilor şi a interdicţiilor, prevăzute la art. 62 şi, respectiv, la art. 63.
    Articolul 88. Sancţiunile disciplinare
    Pentru comiterea faptelor care constituie abateri disciplinare, funcţionarului public cu statut special îi pot fi aplicate următoarele sancţiuni disciplinare:
    a) mustrare;
    b) amînarea avansării în grad special sau a promovării în funcţie superioară, pe o perioadă de pînă la un an;
    c) retrogradarea într-o funcţie inferioară, dar nu mai jos de nivelul de bază corespunzător gradului special deţinut;
    d) retrogradarea în grad special;
    e) concedierea.
    Articolul 89. Proceduri specifice privind aplicarea sancţiunilor
                         disciplinare
    (1) Sancţiunea disciplinară poate fi aplicată numai după cercetarea prealabilă a faptei care constituie abatere disciplinară săvîrşită de funcţionarul public cu statut special respectiv şi numai după audierea acestuia de către comisia de disciplină corespunzătoare, prevăzută la art. 93.
    (2) Explicaţiile funcţionarului public cu statut special sînt consemnate, sub sancţiunea nulităţii. Refuzul funcţionarului public cu statut special de a prezenta explicaţii sau de a semna o declaraţie privind abaterile disciplinare imputate se consemnează într-un proces-verbal.
    (3) Concluziile anchetei de serviciu privind abaterile disciplinare, din care rezultă că au fost săvîrşite infracţiuni și/sau contravenții, se remit spre examinare organelor competente.
    Articolul 90. Competenţa aplicării sancţiunilor disciplinare
    Sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 88 se aplică, în funcţie de competenţele prevăzute la art. 29, de către ministrul justiţiei, directorul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau de către conducătorul instituţiei subordonate, la propunerea comisiei de disciplină respective.
    Articolul 91. Aplicarea sancţiunii disciplinare
    (1) La individualizarea sancţiunii disciplinare aplicate se ţine cont de cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvîrşită, gradul de vinovăţie şi consecinţele abaterii, comportamentul general în cadrul serviciului al persoanei respective, precum şi de existenţa altor sancţiuni disciplinare.
    (2) Sancţiunea disciplinară se aplică în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la data constatării abaterii disciplinare, fără ca termenul respectiv să curgă în perioada în care funcţionarul public cu statut special se află în concediu medical sau în concediu de odihnă anual plătit, dar nu mai tîrziu de şase luni de la data comiterii faptei. Data constatării abaterii disciplinare se consideră data aprobării de către angajator a încheierii privind finalizarea anchetei de serviciu.
    (3) Prin derogare de la alin. (2), sancţiunile disciplinare privind abaterile de la legislaţia cu privire la declararea averii și a intereselor personale şi cu privire la conflictul de interese se aplică în termen de cel mult 6 luni de la data rămînerii definitive a actului prin care se constată abaterea disciplinară.
    (4) Sancţiunea disciplinară se aplică prin ordin, care se comunică funcţionarului public cu statut special sancţionat în termen de 5 zile lucrătoare de la data emiterii actului respectiv, cu excepţia cazului aplicării sancţiunii disciplinare prevăzute la art. 88 lit. e), în care ordinul este comunicat la data emiterii acestuia.
    (5) Ordinul privind aplicarea sancţiunii disciplinare poate fi contestat în instanţa de contencios administrativ.
    Articolul 92. Ancheta de serviciu
    (1) Ancheta de serviciu este dispusă de către persoana competentă, prevăzută la art. 90, prin aplicarea unei rezoluţii pe actul de sesizare.
    (2) Ancheta de serviciu este efectuată de către subdiviziunea specializată sau de către subdiviziunea de ramură, în funcţie de rezoluţia aplicată.
    (3) În cadrul anchetei de serviciu pot fi audiate persoanele culpabile, martorii sau alte persoane, pot fi solicitate informaţii de la persoane fizice şi juridice, pot fi ridicate copii de pe documente de serviciu, pot fi utilizate informaţiile din registrele de stat şi din evidenţa sistemului administraţiei penitenciare, informații de pe suporturi de înregistrare video, audio sau electronică, precum şi pot fi utilizate alte mijloace de probă, obţinute în mod legal.
    (4) Ancheta de serviciu se derulează în termen de 30 de zile din data dispunerii acesteia de către persoana competentă, prevăzută la art. 90. Reieşind din volumul investigaţiilor necesare, termenul anchetei de serviciu poate fi prelungit de persoana care a dispus-o cu încă cel mult 30 de zile.
    (5) Ancheta de serviciu poate fi suspendată pe un termen ce nu va depăşi termenul prevăzut la art. 91 alin. (2) în legătură cu solicitarea unor informaţii de la alte autorităţi, inclusiv de peste hotare, în legătură cu efectuarea unor expertize sau a unor constatări tehnico-ştiinţifice, în legătură cu necesitatea audierii unor persoane temporar absente, a căror localizare nu este cunoscută, sau neidentificate, pînă la localizarea ori, după caz, identificarea acestora. Pe durata suspendării anchetei de serviciu, în cadrul acesteia nu se efectuează alte acţiuni de investigaţie. După reluarea anchetei de serviciu suspendate, termenul efectuării acesteia curge în continuare.
    (6) Prelungirea termenului, suspendarea şi reluarea anchetei de serviciu se dispun de persoana competentă prin rezoluţie, aplicată pe raportul în temeiul căruia este solicitată măsura respectivă.
    Articolul 93. Comisiile de disciplină
    (1) Comisiile de disciplină se instituie în cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi al instituţiilor subordonate şi au competenţa de a cerceta faptele care constituie abateri disciplinare şi de a propune, dacă se constată vinovăţia, aplicarea sancţiunilor disciplinare. Comisia de disciplină din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor are competenţa de a cerceta faptele comise de funcţionarii publici cu statut special din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi de persoanele care dețin funcţii de conducere în instituţiile subordonate, iar comisiile de disciplină din instituţiile subordonate au competenţa de a cerceta faptele comise de către persoanele din corpul ofiţerilor de penitenciare, care dețin funcţii de execuţie, precum și din corpul agenților de penitenciare, din cadrul instituțiilor respective.
    (2) Faptele care constituie abateri disciplinare comise de către directorul şi directorii adjuncţi ai Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sînt examinate de către comisia de disciplină din cadrul Ministerului Justiţiei.
    (3) Modul de instituire a comisiilor de disciplină, de organizare şi desfăşurare a activităţii se stabileşte prin ordinul ministrului justiţiei.
    Articolul 94. Termenul de acţiune a sancţiunii disciplinare
    (1) Termenul de acţiune a sancţiunii disciplinare nu poate fi mai mare de un an de la data aplicării sancțiunii. Dacă, pe parcursul termenului respectiv, față de funcţionarul public cu statut special nu este aplicată o nouă sancţiune disciplinară, se consideră că acesta nu a fost sancţionat disciplinar.
    (2) În calitate de formă de stimulare, sancţiunea disciplinară poate fi revocată înainte de termen prin ordinul conducătorului care a aplicat-o sau al ministrului justiţiei, cu excepţia sancțiunilor prevăzute la art. 88 lit. c)–e).
    (3) În interiorul termenului de acţiune a sancţiunii disciplinare, funcţionarul public cu statut special sancţionat nu poate beneficia de stimulările prevăzute la art. 54 alin. (2) și (3), cu excepţia celei prevăzute la art. 54 alin. (2) lit. c).
Capitolul X
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
    Articolul 95. Măsuri privind gestionarea personalului din cadrul
                          sistemului penitenciar
    (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, colaboratorii sistemului penitenciar sînt numiţi în funcţii echivalente celor deţinute, obţinînd statutul de funcţionari publici cu statut special, cu confirmarea categoriilor de calificare și cu echivalarea gradelor speciale deţinute.
    (2) În cazul în care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, colaboratorii sistemului penitenciar deţin alte grade speciale decît cele prevăzute de prezenta lege, acestora li se conferă gradele speciale echivalente.
    (3) Salariaţii civili din cadrul sistemului penitenciar care au atribuţii similare personalului prevăzut la alin. (1) şi îndeplinesc condiţiile prezentei legi obțin calitatea de funcţionar public cu statut special.
    (4) Persoanele indicate la alin. (1), numite în funcţii publice cu statut special, care nu îndeplinesc condiţiile privind nivelul minim de studii, prevăzute la art. 19 alin. (1), sînt menţinute în serviciu pînă la îndeplinirea condiţiilor de pensionare, fără dreptul de a fi promovate în funcţie sau avansate în grad special.
    (5) Ministerul Justiţiei va iniţia procedura încheierii unui acord cu Ministerul Apărării în scopul înfiinţării grupei de rezervă „sistemul administraţiei penitenciare”, specialitatea „penitenciare”, pentru funcționarii publici cu statut special trecuţi în rezervă cu grade speciale echivalente. Categoriile de evidenţă în rezervă se stabilesc prin ordinul ministrului justiţiei.
    Articolul 96. Continuitatea instituţională
    (1) Sistemul penitenciar se reorganizează în sistemul administraţiei penitenciare, ale cărui instituţii sînt succesoare ale misiunii, funcţiilor, atribuţiilor, drepturilor şi obligaţiilor instituţiilor din cadrul sistemului penitenciar.
    (2) Departamentul Instituţiilor Penitenciare se reorganizează în Administraţia Naţională a Penitenciarelor, iar subdiviziunile acestuia îşi continuă activitatea sub forma organizatorică existentă la data intrării în vigoare a prezentei legi, fiind operate modificări doar în statele de personal prin reducerea funcţiilor existente în baza Legii nr. 1036/1996 cu privire la sistemul penitenciar şi includerea celor de funcţionar public cu statut special.
    (3) Pînă la modificarea legislaţiei de executare şi crearea caselor de arest se admite funcţionarea izolatoarelor de urmărire penală şi utilizarea denumirii respective în condiţiile în care acestea exercită atribuţiile caselor de arest.
    Articolul 97. Echivalarea gradelor speciale
    (1) La intrarea în vigoare a prezentei legi, gradele speciale ale persoanelor care deţin funcţii publice cu statut special se echivalează, cu menţinerea drepturilor dobîndite anterior, după cum urmează:
    a) general-maior de justiţie – chestor de justiție;
    b) colonel de justiţie – comisar-şef de justiție;
    c) locotenent-colonel de justiţie – comisar principal de justiție;
    d) maior de justiţie – comisar de justiție;
    e) căpitan de justiţie – inspector principal de justiție;
    f) locotenent-major de justiţie – inspector superior de justiție;
    g) locotenent de justiţie, sublocotenent de justiţie – inspector de justiție;
    h) plutonier adjutant de justiţie – agent-şef principal de justiție;
    i) plutonier-major de justiţie – agent-şef de justiție;
    j) plutonier de justiţie – agent-şef adjunct de justiție;
    k) sergent-major de justiţie, sergent de justiţie – agent principal de justiție;
    l) ostaş de justiţie, sergent-inferior de justiţie – agent superior de justiție.
    (2) Vechimea în gradele speciale acordate anterior se calculează conform prevederilor prezentei legi.
    (3) Persoanelor încadrate în sistemul administrației penitenciare care, pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi, au deținut funcții publice în sistemul penitenciar și care, la intrarea în vigoare a prezentei legi, continuă să activeze neîntrerupt în funcții publice cu statut special similare li se echivalează gradele de calificare deținute cu gradele speciale, conform modului stabilit de către Guvern.
    Articolul 98. Dispoziţii finale
    (1) Prezenta lege intră în vigoare la expirarea a 3 luni de la data publicării.
    (2) Guvernul, în termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi:
    a) va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;
    b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;
    c) va elabora şi va aproba Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
    (3) La data intrării în vigoare a prezentei legi, Legea nr. 1036/1996 cu privire la sistemul penitenciar (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 57–60, art. 187), cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.

    PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI                                       Andrian CANDU

    Nr. 300. Chișinău, 21 decembrie 2017.