HGC207/2019
ID intern unic:  380171
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
GUVERNUL
HOTĂRÎRE Nr. 207
din  03.04.2019
pentru aprobarea Regulamentului privind situațiile excepționale
pe piața gazelor naturale și a Planului de acțiuni pentru situații
excepționale pe piața gazelor naturale
Publicat : 26.04.2019 în Monitorul Oficial Nr. 148-158     art Nr : 260     Data intrarii in vigoare : 26.05.2019
    Prezenta hotărîre transpune parţial Regulamentul (UE) nr. 994/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 privind măsurile de garantare a securității aprovizionării cu gaze naturale și de abrogare a Directivei 2004/67/CE a Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 295 din 12 noiembrie 2010.
    În temeiul articolului 4 alineatul (1) litera g) și articolelor 103-108 din Legea nr. 108/2016 cu privire la gazele naturale (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr.193-203, art. 415), Guvernul HOTĂRĂȘTE:
    1. Se aprobă:
    1) Regulamentul privind situațiile excepționale pe piața gazelor naturale, conform anexei nr. 1;
    2) Planul de acțiuni pentru situații excepționale pe piața gazelor naturale, conform anexei nr. 2.
    2. La punctul 4 din anexa nr. 2 la Hotărîrea Guvernului nr. 1340/2001 cu privire la Comisia pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr. 150-151, art. 1387), după textul „Planul Protecției Civile a Republicii Moldova în situații excepționale” se introduce textul „ și, respectiv, Planul de acțiuni pentru situații excepționale pe piața gazelor naturale, în cazul situațiilor excepționale declanșate pe piața gazelor naturale”.
    3. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina organului central de specialitate al administrației publice în domeniul energeticii.

    PRIM-MINISTRU                                                    Pavel FILIP

    Contrasemnează:
    Ministrul economiei
    și infrastructurii                                                         Chiril Gaburici
    Ministrul afacerilor interne                                      Alexandru Jizdan

    Nr. 207 Chişinău, 3 aprilie 2019.


Anexa nr. 1
la Hotărîrea Guvernului nr. 207/2019

REGULAMENT
privind situațiile excepționale pe piața gazelor naturale
I. PREVEDERI GENERALE
    1. Regulamentul privind situațiile excepționale pe piața gazelor naturale (în continuare – Regulament) creează cadrul juridic necesar pentru creşterea securității aprovizionării cu gaze naturale prin asigurarea funcționării corecte şi continue a pieței gazelor naturale şi prin stabilirea unor măsuri excepționale care urmează să fie aplicate în cazul în care cantitățile necesare de gaze naturale nu mai pot fi preluate de pe piața gazelor naturale şi care urmează să fie întreprinse în interes public pentru a nu afecta competitivitatea gazelor naturale în raport cu alte tipuri de combustibili.
    2. Prezentul Regulament are următoarele obiective de bază:
    1) stabilirea exhaustivă a atribuțiilor autorităților publice de resort şi ale întreprinderilor de gaze naturale, în special ale operatorilor sistemelor de transport, precum şi coordonarea acțiunilor participanților la piața gazelor naturale pe durata situațiilor excepționale;
    2) stabilirea criteriilor de identificare a consumatorilor protejați;
    3) stabilirea criteriilor de evaluare a riscurilor asociate securității aprovizionării cu gaze naturale (în continuare – riscuri);
    4) stabilirea standardelor ce țin de securitatea aprovizionării cu gaze naturale menţionate în prezentul Regulament;
    5) stabilirea conținutului Planului de acțiuni pentru situații excepționale pe piața gazelor naturale, compus din două părți: Planul de acțiuni preventive şi Planul de urgență;
    6) asigurarea funcționării corecte și continue a pieței interne a gazelor naturale şi punerea în aplicare a unor proceduri nediscriminatorii, transparente şi specifice pentru asigurarea securității aprovizionării cu gaze naturale în cazul apariției situațiilor excepționale pe piața gazelor naturale (în continuare – situații excepționale);
    7) crearea condițiilor necesare pentru monitorizarea securității aprovizionării cu gaze naturale.
    3. În sensul prezentului Regulament se aplică noțiunile definite în Legea nr. 108/2016 cu privire la gazele naturale.
II. ASIGURAREA SECURITĂȚII APROVIZIONĂRII
CU GAZE NATURALE
    4. Asigurarea securității aprovizionării cu gaze naturale este o competență partajată a întreprinderilor de gaze şi autorităţilor responsabile de buna funcţionare a acestui sector, conform competențelor instituționale/funcționale şi implică stabilirea şi monitorizarea realizării măsurilor preventive și de urgență necesare pentru prevenirea situațiilor excepționale, precum și pentru lichidarea consecințelor situațiilor excepționale. În acest scop, Guvernul și operatorii sistemului de transport exercită atribuțiile stabilite în Legea nr. 108/2016 cu privire la gazele naturale și promovează colaborarea bilaterală şi cea regională cu privire la asigurarea securității aprovizionării cu gaze naturale.
    5. Organul central de specialitate al administrației publice în domeniul energeticii (în continuare – organ central de specialitate) are următoarele atribuții:
    1) efectuează evaluarea riscurilor în conformitate cu criteriile stabilite în anexa la prezentul Regulament în baza informațiilor furnizate de către întreprinderile de gaze;
    2) elaborează, promovează şi monitorizează imple-mentarea Planului de acțiuni pentru situații excepționale pe piața gazelor naturale;
    3) elaborează şi promovează Regulamentul privind zonele de protecție a rețelelor de gaze naturale;
    4) asistă Guvernul la monitorizarea securității aprovizionării cu gaze naturale la nivel național și elaborează raportul cu privire la rezultatele monitorizării securităţii aprovizionării cu gaze naturale.
    6. Pentru îndeplinirea funcțiilor stabilite prin prezentul Regulament, organul central de specialitate colaborează cu Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică (în continuare – ANRE) şi cu întreprinderile de gaze.
    7. Organul central de specialitate garantează o colaborare regională cu autoritățile competente ale țărilor vecine în scopul asigurării măsurilor de prevenire și micșorare a impactului eventualelor situații excepționale în domeniul aprovizionării cu gaze naturale. Operatorii sistemelor de transport asigură colaborarea cu operatorii sistemelor de transport adiacente pentru a preveni posibilele întreruperi în aprovizionarea cu gaze naturale și pentru a minimiza daunele ce pot fi provocate în cazul apariției unei astfel de situații.
    8. În scopul asigurării securității aprovizionării cu gaze naturale, organul central de specialitate în comun cu operatorii sistemelor de transport vor colabora cu autoritățile publice de resort și operatorii sistemelor de transport adiacente din țările vecine, și anume România (țară-membră a UE) şi Ucraina (țară-membră a Comunităţii Energetice), dar și alte țări, după caz, în special în legătură cu:
    1) coordonarea măsurilor privind securitatea aprovizionării cu gaze naturale în situații excepționale, stabilite în prezentul Regulament;
    2) identificarea interconexiunilor şi, după caz, dezvoltarea şi modernizarea acestora, inclusiv pentru asigurarea capacităților bidirecționale;
    3) identificarea condițiilor şi a modalităților practice de acordare a asistenței reciproce.
    9. Gestionarea generală a situațiilor excepționale, inclusiv prin coordonarea măsurilor necesare de a fi luate de către autoritățile publice de resort, precum și de către participanții la piața gazelor naturale în cazul apariției unei situații excepționale, precum și monitorizarea realizării măsurilor respective se efectuează de către Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova (în continuare – Comisie), creată în conformitate cu Hotărîrea Guvernului nr. 1340/2001 cu privire la Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova.
III. COMISIA PENTRU SITUAȚII EXCEPȚIONALE
    10. Comisia își desfășoară activitatea în conformitate cu legislaţia în vigoare, inclusiv conform Legii nr. 108/2016 cu privire la gazele naturale, prezentului Regulament, precum și în conformitate cu Regulamentul Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1340/2001 (în continuare – Regulamentul Comisiei).
    11. Comisia are următoarele atribuții:
    1) examinează, în termen de 12 ore, sesizările privind apariția unei situații excepționale şi constată apariția situației excepționale;
    2) preia, în cazul constatării situației excepționale, atribuțiile privind gestionarea generală a situației excepționale, în special, atribuțiile privind coordonarea acțiunilor care urmează să fie întreprinse, în conformitate cu Planul de urgență, de către organul central de specialitate, de către alte organe sau autorități ale administrației publice centrale, de către alte autorități publice, de către întreprinderile de gaze naturale, precum şi de către alți participanți la piața gazelor naturale;
    3) analizează caracterul, cauzele şi consecințele situațiilor excepționale, eficacitatea măsurilor întreprinse pentru asigurarea aprovizionării cu gaze naturale a consumatorilor protejați, eficacitatea măsurilor întreprinse pentru lichidarea consecințelor situațiilor excepționale, precum şi analizează alte informații relevante;
    4) adoptă decizii cu privire la aplicarea unor măsuri excepționale (ce nu sînt stabilite în Planul de urgență) pentru lichidarea avariilor în sistemul de gaze naturale şi pentru asigurarea protecției populației şi a patrimoniului;
    5) asigură informarea populației, prin intermediul mass-media, cu privire la cauzele şi proporțiile situațiilor excepționale, cu privire la măsurile întreprinse de întreprinderile de gaze şi autorităţile responsabile pentru prevenirea şi lichidarea consecințelor acestora, pentru protecția populației și a teritoriului, pentru familiarizarea populației cu regulile de comportament în situații excepționale, precum și cu privire la măsurile întreprinse pentru asigurarea aprovizionării cu gaze naturale a consumatorilor protejați;
    6) monitorizează realizarea de către întreprinderile de gaze naturale, de către organul central de specialitate, de către alte organe sau autorități ale administrației publice centrale, de către alte autorități publice, precum şi de către alți participanți la piața gazelor naturale a măsurilor stabilite în Planul de acțiuni pentru situații excepționale pe piața gazelor naturale, în scopul sporirii gradului de protecție a sistemului de gaze naturale şi al asigurării aprovizionării consumatorilor cu gaze naturale;
    7) exercită alte atribuții stabilite în prezentul Regulament și în Regulamentul Comisiei.
    12. Ținerea lucrărilor de secretariat ale Comisiei se asigură de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență în conformitate cu prevederile art. 6 din Hotărîrea Guvernului nr. 1340/2001.
    13. Conform punctului 13 din anexa nr. 2 la Hotărîrea Guvernului nr. 1340/2001, în condiții de pericol, declanșare sau lichidare a consecințelor situațiilor excepționale, activitatea Comisiei este asigurată de Centrul de dirijare în situații excepționale, format pe lîngă Inspectoratul General pentru Situații de Urgență.
IV. PLANUL DE ACȚIUNI PENTRU SITUAȚII
EXCEPȚIONALE PE PIAȚA GAZELOR NATURALE
    14. Pentru reducerea numărului situațiilor în care poate fi afectată securitatea aprovizionării cu gaze naturale, precum şi pentru gestionarea eficientă a unei situații excepționale, organul central de specialitate elaborează, cu respectarea cerințelor stabilite în art. 104 din Legea nr. 108/2016 cu privire la gazele naturale, şi prezintă Guvernului spre aprobare Planul de acțiuni pentru situații excepționale pe piața gazelor naturale, compus din Planul de acțiuni preventive și Planul de urgență.
    15. În vederea elaborării Planului de acțiuni pentru situații excepționale pe piața gazelor naturale, organul central de specialitate efectuează, în colaborare cu și în baza informațiilor furnizate de către întreprinderile de gaze naturale, o analiză amplă a situației existente în sectorul gazelor naturale, inclusiv a situației create pe piața gazelor naturale şi, după caz, pe piețele de gaze naturale, regionale, precum şi identifică şi evaluează riscurile, conform principiilor stabilite în anexa la prezentul Regulament.
    16. La elaborarea Planului de acțiuni pentru situații excepționale pe piața gazelor naturale, organul central de specialitate colaborează în special prin efectuarea schimbului de informații cu ANRE şi participanții la piața gazelor naturale. Planul de acţiuni este elaborat cu asistența operatorilor sistemelor de transport.
    17. Planul de acțiuni preventive, parte componentă a Planului de acțiuni pentru situații excepționale pe piața gazelor naturale, are ca scop reducerea riscurilor în sistemul de gaze naturale şi trebuie să reflecte rezultatele evaluării riscurilor și să includă măsurile preventive ce se impun a fi întreprinse pentru prevenirea situațiilor excepționale. Planul de acțiuni preventive trebuie să conțină informații cu privire la:
    1) rezultatele evaluării riscurilor efectuate în conformitate cu principiile stabilite în anexa la prezentul Regulament;
    2) măsurile ce necesită a fi întreprinse, volumele de gaze naturale, capacitatea infrastructurii sistemului de gaze naturale și timpul necesar pentru îndeplinirea standardelor privind aprovizionarea cu gaze naturale şi privind infrastructura, în conformitate cu prevederile stabilite în capitolele 5 şi 6;
    3) obligațiile impuse întreprinderilor de gaze naturale şi altor participanți la piața gazelor naturale, precum şi autorităților publice de resort;
    4) alte măsuri preventive ce se referă la necesitatea de a dezvolta, dacă este fezabil, interconexiunile cu statele vecine, precum și la posibilitatea de a diversifica direcțiile și sursele de aprovizionare cu gaze naturale pentru gestionarea riscurilor identificate şi în vederea asigurării aprovizionării cu gaze naturale a tuturor consumatorilor cît mai mult timp posibil;
    5) după caz, mecanismele care urmează să fie utilizate în cadrul colaborării cu țările vecine;
    6) interconexiunile existente și cele ce se planifică a fi dezvoltate în viitor, fluxurile transfrontaliere, accesul transfrontalier la depozitele de stocare și capacitatea fizică bidirecțională a interconexiunilor de a transporta gaze naturale în ambele direcții, în special în cazul situației de urgență;
    7) toate obligațiile de serviciu public legate de securitatea aprovizionării cu gaze naturale.
    18. La elaborarea Planului de acțiuni preventive, iar, după caz, şi a Planului comun de acțiuni preventive, în special în legătură cu identificarea acțiunilor care vizează respectarea standardului privind infrastructura, stabilite în capitolul 5 din prezentul Regulament, urmează a fi luate în considerare planurile de dezvoltare a rețelelor de transport al gazelor naturale pentru 10 ani, precum şi planurile de dezvoltare a rețelelor de distribuție a gazelor naturale pentru 3 ani.
    19. Planul de acțiuni preventive, precum şi Planul comun de acțiuni preventive trebuie să conțină în primul rînd măsuri ce se bazează pe mecanisme de piață, nu trebuie să instituie în sarcina întreprinderilor de gaze naturale obligații inutile, nerealizabile şi nu trebuie să aibă impact negativ asupra funcționării pieței gazelor naturale. La elaborarea acestuia trebuie să se ia în considerare impactul economic, eficacitatea și eficiența măsurilor adoptate, efectele asupra funcționării pieței gazelor naturale, precum şi impactul asupra mediului și asupra consumatorilor.
    20. Planul de urgență, ca parte componentă a Planului de acțiuni pentru situații excepționale pe piața gazelor naturale, se elaborează în baza Planului de acțiuni preventive, în conformitate cu rezultatele obținute ca urmare a evaluării riscurilor, și trebuie să includă măsuri specifice ce necesită a fi puse în aplicare în cazul apariției unei situații excepționale, cînd cantitățile necesare de gaze naturale nu mai pot fi preluate de pe piața gazelor naturale.
    21. Planul de urgență trebuie să îndeplinească obiectivele stabilite în Legea nr. 108/2016 cu privire la gazele naturale, precum şi:
    1) să asigure faptul că întreprinderile de gaze naturale și consumatorii industriali au suficient timp să reacționeze pentru fiecare nivel de criză;
    2) să definească grupul de criză și rolul acestuia;
    3) să identifice modul de aplicare a măsurilor bazate pe mecanisme de piață, în special a celor enumerate în punctul 41 din prezentul Regulament, pentru gestionarea situației în caz de alertă și pentru ameliorarea situației în cazul situației de urgență.
    22. La elaborarea Planului de urgență trebuie să se țină cont de nivelurile de criză stabilite în punctul 5 din anexa la prezentul Regulament, precum şi de faptul că în Planul de urgență pot fi introduse măsurile care îndeplinesc următoarele condiții:
    1) să nu fie introduse măsuri de restricționare a fluxurilor de gaze naturale pe piața gazelor naturale la nivel național, precum şi în cadrul Comunității Energetice;
    2) să nu fie pusă în pericol sau să nu fie afectată în mod grav aprovizionarea cu gaze naturale într-o altă țară-membră a Comunității Energetice;
    3) să fie menținute condițiile de acordare a accesului transfrontalier la infrastructura sistemului de gaze naturale, stabilite prin Legea nr. 108/2016 cu privire la gazele naturale, în măsura posibilităților tehnice şi condițiilor de siguranță, în conformitate cu Planul de acțiuni pentru situații excepționale pe piața gazelor naturale.
    23. Planul de acțiuni pentru situații excepționale pe piața gazelor naturale se aprobă de către Guvern şi se plasează pe pagina web oficială a organului central de specialitate.
    24. În contextul prevederilor punctului 8, după caz, organul central de specialitate, în comun cu operatorii sistemelor de transport, participă, în colaborare cu autoritățile publice de resort și operatorii sistemelor de transport adiacente din țările vecine, la elaborarea planurilor comune de acțiuni preventive şi a planurilor comune de urgență.
    25. Planul de acțiuni pentru situații excepționale pe piața gazelor naturale se actualizează la fiecare 2 ani, dacă împrejurările nu impun o actualizare mai frecventă, și reflectă versiunea actualizată a evaluării riscurilor.
V. STANDARDUL PRIVIND INFRASTRUCTURA
    26. Standardul privind infrastructura presupune că, în cazul afectării infrastructurii principale (conducta de gaze naturale, care are cea mai mare capacitate tehnică) a sistemului de gaze naturale, infrastructura rămasă disponibilă după ieșirea din funcțiune a oricărui element principal de infrastructură, trebuie să dispună de capacitatea de a asigura volumul total de gaze naturale pentru zona luată în calcul, necesar pentru o zi de cerere de gaze naturale excepțional de mare, constatată statistic o dată la 20 de ani. Astfel, în cazul afectării infrastructurii principale a sistemului de gaze naturale, capacitatea tehnică a infrastructurii rămase disponibile trebuie să fie cel puțin egală cu volumul total de gaze naturale pentru zona luată în calcul, necesar pentru o zi de cerere de gaze naturale excepţional de mare, constatată statistic o dată la 20 de ani.
    27. Capacitatea infrastructurii sistemului de gaze naturale rămase disponibile se determină în conformitate cu criteriul „N-1”, care definește capacitatea tehnică a infrastructurii sistemului de gaze naturale, necesară pentru a satisface cererea totală de gaze naturale a Republicii Moldova în cazul afectării infrastructurii principale a sistemului de gaze naturale pentru o zi de cerere de gaze naturale excepţional de mare , constatată statistic o dată la 20 de ani. Infrastructura sistemului de gaze naturale include rețelele de transport al gazelor naturale, inclusiv interconexiunile, precum şi instalațiile de producere şi depozitele de stocare racordate în zona luată în calcul. Astfel:

    unde:
    EP(m) – capacitatea tehnică a tuturor punctelor de intrare (mil. m3/zi), cu excepția capacității tehnice a instalațiilor de producere (P(m)) şi a depozitelor de stocare (S(m)), adică suma capacităților tehnice ale tuturor punctelor de intrare de la frontieră, prin care e posibilă aprovizionarea cu gaze naturale a Republicii Moldova;
    P(m) – capacitatea tehnică maximă de producere (mil. m3/zi), ce reprezintă suma capacităților zilnice maxime de producere ale tuturor instalațiilor de producere capabile să aprovizioneze cu gaze naturale Republica Moldova;
    S(m) – capacitatea tehnică maximă de extracție din depozitele de stocare (mil. m3/zi), ce reprezintă suma capacităților tehnice zilnice maxime de extracție din toate depozitele de stocare, ținînd cont de caracteristicile fizice ale fiecărui depozit de stocare;
    I(m) – capacitatea tehnică a infrastructurii principale a sistemului de gaze naturale (mil. m3/zi), cu cea mai mare capacitate de aprovizionare a Republicii Moldova. În cazul în care mai multe conducte de gaze naturale sînt racordate la aceeași infrastructură, în amonte sau în aval, şi nu pot fi exploatate separat, acestea sînt considerate o singură infrastructură;
    D(max) – cererea zilnică totală de gaze naturale (în mil. m3/zi) pe parcursul unei zile cu o cerere de gaze naturale excepţional de mare , constatată statistic o dată la 20 de ani.
    28. Rezultatul determinării în conformitate cu criteriul „N-1” a capacității infrastructurii sistemului de gaze naturale rămase disponibile, în cazul indisponibilității oricărui element principal de infrastructură, se reflectă în Planul de acțiuni preventive.
    29. Obligația de a asigura că infrastructura sistemului de gaze naturale, rămasă disponibilă, are capacitatea de a satisface cererea totală de gaze naturale, potrivit prevederilor punctului 27, se consideră a fi respectată și în cazul în care, în conformitate cu Planul de acțiuni preventive, operatorul sistemului de transport demonstrează că o întrerupere a aprovizionării cu gaze naturale poate fi compensată în mod suficient și în timp util prin măsuri adecvate, bazate pe cererea de pe piața gazelor naturale. În acest caz criteriul „N-1” se va calcula în conformitate cu următoarea formulă:

    unde:
    D(ef) – partea (în mil. m3/zi) din Dmax care, în cazul unei întreruperi în aprovizionarea cu gaze naturale, poate fi acoperită în mod eficient şi în timp util cu măsuri ce se referă la cerere, bazate pe mecanisme de piață (de exemplu, prin aplicarea de contracte de furnizare întreruptibilă cu gaze naturale).
    30. Operatorii sistemelor de transport asigură capacitatea bidirecțională permanentă în toate interconectările transfrontaliere cu țările vecine cît mai curînd posibil, în măsura necesară asigurării securității naționale de aprovizionare cu gaze naturale și conform Planului de dezvoltare a rețelelor de transport al gazelor naturale pentru 10 ani, elaborat de operatorul sistemului de transport și aprobat de ANRE, conform legislației în vigoare.
    31. Măsurile necesare pentru a asigura capacitatea bidirecțională se formulează de către operatorii sistemelor de transport după consultarea tuturor celorlalți operatori de sistem interesați şi trebuie să se bazeze pe evaluarea cererii de pe piața gazelor naturale, a raportului cerere - ofertă, a fezabilității din punct de vedere tehnic, a costurilor de realizare a măsurilor necesare pentru a asigura capacitățile bidirecționale, inclusiv pe evaluarea impactului asupra consolidării ulterioare a rețelelor de transport al gazelor naturale și a beneficiilor pentru securitatea aprovizionării cu gaze naturale, cu luarea în considerare a contribuției capacității bidirecționale la îndeplinirea, împreună cu alte măsuri posibile, a standardului privind infrastructura.
VI. STANDARDUL PRIVIND APROVIZIONAREA
CU GAZE NATURALE
    32. Standardul privind aprovizionarea cu gaze naturale prevede că, întreprinderile de gaze naturale sînt obligate să întreprindă măsuri necesare pentru a asigura aprovizionarea cu gaze naturale a consumatorilor protejați în următoarele cazuri:
    1) temperaturi extreme pentru o perioadă de vîrf de 7 zile calendaristice, constatate statistic o dată la 20 de ani;
    2) orice perioadă de cel puțin 30 de zile calendaristice în care cererea de gaze naturale este excepţional de mare, constatată statistic o dată la 20 de ani;
    3) o perioadă de cel puțin 30 de zile calendaristice, în cazul afectării infrastructurii principale a sistemului de gaze naturale în condiții de iarnă normale.
    33. Se consideră consumatori protejați următoarele categorii de consumatori finali:
    1) toți consumatorii casnici, ale căror instalații de utilizare sînt racordate la o rețea de distribuție a gazelor naturale;
    2) întreprinderile şi instituțiile care prestează servicii sociale indispensabile (grădinițele de copii, orfelinatele, instituțiile de învățămînt, instituțiile medicale, azilurile etc.) şi care sînt racordate la o rețea de distribuție a gazelor naturale;
    3) centralele termice racordate la o rețea de transport sau de distribuție a gazelor naturale, care livrează energie termică în sistemul centralizat de alimentare cu energie termică sau care livrează energie termică pentru consumatorii indicați la subpunctele 1) şi 2), cu condiția că acestea nu pot utiliza alte tipuri de combustibil.
    34. Fiecare operator de sistem întocmește lista consumatorilor protejați stabiliți în punctul 33 subpunctele 2) şi 3), ale căror instalații de gaze naturale sînt racordate la rețelele sale, cu indicarea ordinii și a nivelului de protejare a acestora. Listele consumatorilor protejați trebuie să conțină şi informații cu privire la volumele de gaze naturale consumate de către aceștia, iar furnizorii sînt obligați să prezinte operatorilor de sistem toate informațiile necesare pentru întocmirea listelor respective. Listele consumatorilor protejați se păstrează la operatorii de sistem respectivi, se actualizează o dată la două luni și se prezintă, la solicitare, organului central de specialitate. La apariția situației excepționale, operatorii de sistem sînt obligați să prezinte imediat listele consumatorilor protejați operatorului sistemului de transport, desemnat de Comisie în conformitate cu punctul 53.
    35. Organul central de specialitate, după consultarea cu ANRE, întocmeşte lista întreprinderilor de gaze naturale care urmează să întreprindă măsurile necesare pentru asigurarea aprovizionării cu gaze naturale a consumatorilor protejați în cazurile menționate la punctul 32.
    36. La identificarea întreprinderilor de gaze naturale care urmează să aplice măsurile necesare pentru asigurarea aprovizionării cu gaze naturale a consumatorilor protejați, organul central de specialitate va ține cont, în primul rînd de posibilitatea realizării de către întreprinderea respectivă a obligației impuse, precum şi de posibilitatea îndeplinirii măsurilor respective de furnizorii care furnizează gaze naturale în contextul obligațiilor de serviciu public stabilite la articolele 89 şi 90 din Legea nr. 108/2016 cu privire la gazele naturale. Lista întreprinderilor care urmează să aplice măsurile necesare pentru asigurarea aprovizionării cu gaze naturale a consumatorilor protejați se publică pe pagina web oficială a organului central de specialitate.
    37. Întreprinderilor de gaze naturale le poate fi impusă obligația de a lua măsurile necesare pentru asigurarea aprovizionării cu gaze naturale a consumatorilor protejați pe o perioadă mai mare de 30 de zile calendaristice în cazul situațiilor stabilite la punctul 32 subpunctele 2) și 3) sau le pot fi impuse obligații suplimentare în legătură cu asigurarea securității aprovizionării cu gaze naturale numai după evaluarea riscurilor în conformitate cu principiile stabilite în anexa la prezentul Regulament, cu condiția reflectării acestora în Planul de acțiuni preventive şi în cazul respectării următoarelor cerințe:
    1) să fie clar definite, transparente, proporționale, nediscriminatorii și verificabile;
    2) să nu fie denaturată în mod nejustificat concurența sau buna funcționare a pieței gazelor naturale;
    3) să fie menținute condițiile de acordare a accesului transfrontalier la infrastructura sistemului de gaze naturale, stabilite prin Legea nr. 108/2016 cu privire la gazele naturale, în măsura posibilităților tehnice şi de siguranță, în conformitate cu Planul de acțiuni pentru situații excepționale pe piața gazelor naturale.
    38. Obligațiile impuse întreprinderilor de gaze naturale pentru asigurarea aprovizionării cu gaze naturale a consumatorilor protejați nu trebuie să fie discriminatorii și nu trebuie să impună sarcini nejustificate întreprinderilor de gaze naturale.
    39. Planul de acțiuni pentru situații excepționale pe piața gazelor naturale trebuie să indice posibilitatea şi modalitatea reducerii temporare a duratei de aplicare de către întreprinderile de gaze naturale a obligațiilor stabilite în conformitate cu punctul 37 în cazul situației de urgență apărute la nivelul Comunității Energetice.
VII. MĂSURI DESTINATE ASIGURĂRII SECURITĂȚII
APROVIZIONĂRII CU GAZE NATURALE
    40. La elaborarea Planului de acţiuni pentru situaţii excepţionale pe piaţa gazelor naturale, organul central de specialitate trebuie să ia în considerare lista indicativă a măsurilor bazate pe mecanisme de piaţă indicate în punctul 41.
    41. Măsurile bazate pe mecanisme de piaţă pot fi grupate după cum urmează:
    1) măsuri legate de ofertă:
    a) sporirea flexibilității la producere;
    b) sporirea flexibilității la import;
    c) facilitarea integrării gazelor produse din surse regenerabile de energie în rețelele de gaze naturale;
    d) depozitarea comercială de gaze naturale: capacitatea de extracție și volumul gazelor înmagazinate;
    e) diversificarea surselor și a rutelor de aprovizionare cu gaze naturale;
    f) fluxurile bidirecționale de gaze naturale;
    g) utilizarea contractelor de furnizare a gazelor naturale pe termen lung și pe termen scurt;
    h) prevederile contractuale privind asigurarea securității aprovizionării cu gaze naturale;
    i) dispecerizarea reţelelor de transport al gazelor naturale şi cooperarea operatorilor sistemelor de transport din Republica Moldova cu operatorii sistemelor de transport din ţările vecine pentru coordonarea livrărilor de gaze naturale;
    j) investiţii în infrastructura sistemului de gaze naturale, inclusiv pentru dezvoltarea capacităţilor de transport bidirecţionale;
    2) măsuri legate de cerere:
    a) utilizarea contractelor întreruptibile;
    b) posibilitatea utilizării de combustibili alternativi şi de rezervă de către consumatorii industriali şi de producătorii de energie electrică şi termică;
    c) reducerea voluntară a consumului de gaze naturale;
    d) majorarea eficienței;
    e) extinderea utilizării surselor regenerabile de energie.
    42. La elaborarea Planului de acţiuni pentru situaţii excepţionale pe piaţa gazelor naturale, organul central de specialitate trebuie să ţină cont de lista indicativă a măsurilor care nu se bazează pe mecanisme de piaţă indicate în punctul 43 şi aplicabile numai în cazul situației de urgență.
    43. Măsurile care nu se bazează pe mecanisme de piaţă pot fi grupate după cum urmează:
    1) măsuri legate de ofertă:
    a) utilizarea depozitelor strategice de stocare;
    b) utilizarea obligatorie a rezervelor de combustibili alternativi;
    c) utilizarea obligatorie a energiei electrice produse din alte surse decît gazele naturale;
    d) creșterea obligatorie a nivelului de producere a gazelor naturale;
    e) extracția obligatorie a gazelor naturale din depozitele de stocare;
    2) măsuri legate de cerere:
    a) utilizarea obligatorie a altor tipuri de combustibili;
    b) utilizarea obligatorie a contractelor întreruptibile în cazul în care nu sînt folosite pe deplin în calitate de măsuri bazate pe mecanisme de piață;
    c) reducerea obligatorie a consumului de gaze naturale ca soluţie de ultimă instanţă.
VIII. SITUAȚIA EXCEPȚIONALĂ ŞI OBLIGAȚIILE
PĂRȚILOR IMPLICATE
    44. În prezentul Regulament situaţia excepţională pe piaţa gazelor naturale/în sectorul gazelor naturale este definită conform Legii nr. 108/2016 cu privire la gazele naturale și Hotărîrii de Guvern nr. 1076/2010 cu privire la clasificarea situaţiilor excepţionale şi la modul de acumulare şi prezentare a informațiilor în domeniul protecției populației şi teritoriului în caz de situaţii excepţionale.
    45. Apariția unei situații excepționale se confirmă de Comisie la sesizarea unui operator al sistemului de transport, în modul stabilit în prezentul Regulament. Constatarea situației excepționale poate fi efectuată de către Comisie şi la sesizarea organului central de specialitate, în conformitate cu prezentul Regulament. Sesizarea adresată Comisiei se depune prin intermediul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență.
    46. În cazul în care un operator al sistemului de transport constată existenţa unei situaţii excepţionale pe piaţa gazelor naturale, acesta este obligat, eventual în comun cu alt (alți) operator(i) al sistemului de transport, să întreprindă imediat măsurile stabilite în Planul de acţiuni, să notifice Comisiei în regim de urgenţă acest fapt și să informeze organul central de specialitate, cu prezentarea întregului set de informații pe care le deține cu privire la situația creată și cu privire la măsurile întreprinse pentru prevenirea sau reducerea riscurilor apărute.
    47. În cazul în care la apariția situației excepționale este necesară intervenția imediată a operatorului sistemului de transport, a operatorului sistemului de distribuție, operatorul de sistem respectiv urmează să întreprindă toate măsurile necesare pentru reducerea impactului sau eliminarea stării excepționale conform Planului de urgență pînă la finalizarea de către Comisie a verificării condițiilor privind existența unei situații excepționale.
    48. Comisia sesizată în conformitate cu punctul 45, este obligată să verifice, în termen de 12 ore de la sesizare, dacă sînt îndeplinite condițiile privind existența situațiilor excepționale şi, dacă acestea se confirmă, constată existența situației excepționale.
    49. Dacă după verificare Comisia decide că în sectorul gazelor naturale sau pe piața gazelor naturale nu există o situație excepțională, aceasta informează operatorul sistemului de transport și organul central de specialitate despre acest fapt, iar operatorii de sistem sînt obligați să revină imediat la activitatea în condiții normale de funcționare.
    50. În cazul constatării de către Comisie a existenței unei situații excepționale, toate acțiunile ce urmează a fi întreprinse de către întreprinderile de gaze naturale, în special de către operatorii sistemelor de transport, de alți participanți la piața gazelor naturale, precum şi acțiunile organului central de specialitate, ale altor organe sau autorități ale administrației publice centrale, ale altor autorități publice în legătură cu apariția unei situației excepţionale, se coordonează de către Comisie, în conformitate cu prezentul Regulament şi Planul de urgenţă.
    51. Pe perioada existenţei situaţiei excepţionale, Planul de urgenţă este documentul operativ de lucru al Comisiei, precum şi al întreprinderilor de gaze naturale, al altor participanţi la piaţa gazelor naturale, al organului central de specialitate, al altor organe sau autorităţi ale administraţiei publice centrale sau al altor autorităţi publice. Măsurile întreprinse de părţile implicate, în conformitate cu Planul de urgenţă, sînt obligatorii şi prevalează în raport cu prevederile contractuale şi actele normative în domeniu.
    52. Pe perioada existenţei situaţiei excepţionale Comisia adoptă decizii cu privire la aplicarea măsurilor necesare, stabilite în Planul de urgenţă, precum şi a măsurilor de urgenţă suplimentare, care nu sînt stabilite în Plan, în conformitate cu prevederile prezentului Regulament. La luarea deciziilor pentru a aborda o situație excepțională, Comisia va ține cont şi de:
    1) acțiunile necesare a fi luate pentru siguranța publică şi protecția proprietății și a infrastructurilor-cheie;
    2) acţiunile necesare pentru a gestiona consecințele situației excepţionale apărute, precum şi pentru menținerea stabilității economice naționale.
    53. Odată cu constatarea apariţiei situației excepţionale, Comisia desemnează operatorul sistemului de transport responsabil la ale cărui indicaţii întreprinderile de gaze naturale, precum şi alţi participanţi la piaţa gazelor naturale urmează să întreprindă măsurile stabilite în Planul de urgenţă.
    54. Organele şi autoritățile administraţiei publice centrale, alte autorităţi publice sînt obligate să întreprindă măsurile necesare, stabilite în Planul de urgenţă, la indicaţiile Comisiei. La necesitate, Comisia solicită suportul autorităților administrației publice locale, al căror teritoriu este afectat de situația excepțională, pentru lichidarea consecințelor unei situații excepționale și revenirea la situația normală de funcționare a pieței gazelor naturale.
    55. Pe perioada existenţei situaţiei excepţionale, operatorul sistemului de transport, desemnat în conformitate cu punctul 53 (în continuare – operatorul sistemului de transport desemnat), prezintă zilnic, pînă la orele 6.30 și 17.30, Comisiei şi organului central de specialitate informaţii cu privire la măsurile întreprinse de acesta, de alți operatori de sistem, de alte întreprinderi de gaze naturale, precum şi de alţi participanţi la piaţa gazelor naturale în conformitate cu Planul de urgenţă. Operatorii de sistem, precum şi ceilalţi participanţi la piaţa gazelor naturale sînt obligaţi să colaboreze cu operatorul sistemului de transport respectiv şi să-i prezinte informaţiile solicitate.
    56. Pe perioada existenţei situaţiei excepţionale, organele și autorităţile administraţiei publice centrale, autorităţile publice, autoritățile administrației publice locale prezintă Comisiei zilnic, pînă la orele 6.30 și 17.30, informații cu privire la măsurile întreprinse de acestea.
    57. Schimbul de informații dintre Comisie și organele centrale de specialitate ale administraţiei publice, autoritățile administrației publice locale şi alte instituţii, respectiv, dintre Comisie și operatorul sistemului de transport desemnat se efectuează în conformitate cu Hotărîrea de Guvern nr. 1076/2010 cu privire la clasificarea situaţiilor excepţionale şi la modul de acumulare şi prezentare a informațiilor în domeniul protecției populației şi teritoriului în caz de situaţii excepţionale.
    58. Operatorul sistemului de transport desemnat anunță producătorii, operatorii sistemelor de transport, operatorii sistemelor de distribuție, operatorii depozitelor de stocare şi furnizorii, iar, după caz, şi întreprinderile respective din sisteme de transport adiacente, în legătură cu apariția situaţiilor excepţionale şi dispune, în funcție de situație, întreprinderea măsurilor stabilite în Planul de urgenţă.
    59. La dispariția cauzelor care au determinat apariția situaţiei excepţionale, operatorul sistemului de transport desemnat, este obligat să notifice imediat organul central de specialitate și Comisia în legătură cu aceasta. Comisia, în termen de cel mult 12 ore, verifică, constată încetarea situaţiei excepţionale și notifică despre aceasta operatorul sistemului de transport desemnat și organul central de specialitate.
    60. După încetarea situaţiei excepţionale, operatorii sistemelor de transport, operatorii sistemelor de distribuție, precum şi alţi participanţi la piaţa gazelor naturale sînt obligaţi să reia imediat activitatea în condiții normale de funcționare.
    61. În cazul în care situația excepțională nu poate fi gestionată în modul corespunzător prin aplicarea măsurilor stabilite la nivel național, după informarea prealabilă a Comisiei, organul central de specialitate comunică acest fapt președintelui Grupului de coordonare privind securitatea aprovizionării Comunității Energetice, pentru a fi convocată o ședință a Grupului de coordonare în vederea examinării situaţiei şi, după caz, în vederea acordării asistenței Republicii Moldova şi/sau altor țări-membre ale Comunității Energetice vizate în legătură cu coordonarea măsurilor implementate la nivel național pentru a face față situaţiei excepţionale.
IX. MONITORIZAREA SECURITĂŢII APROVIZIONĂRII
CU GAZE NATURALE
    62. În conformitate cu prevederile Legii nr. 108/2016 cu privire la gazele naturale, funcția de monitorizare a securității aprovizionării cu gaze naturale se asigură de către Guvern, prin intermediul organului central de specialitate în cooperare cu ANRE, operatorii de transport, alte întreprinderi de gaze și participanți la piața de gaze naturale.
    63. Monitorizarea securităţii aprovizionării cu gaze naturale se referă, în special la:
    1) implementarea corespunzătoare a standardelor privind aprovizionarea cu gaze naturale şi privind infrastructura, în conformitate cu capitolele 5 şi 6;
    2) echilibrul dintre cerere şi ofertă pe piaţa gazelor naturale;
    3) nivelul cererii viitoare previzibile de gaze naturale şi sursele disponibile de acoperire;
    4) contractele noi de procurare din import a gazelor naturale pe termen lung şi scurt din țările terțe;
    5) volumul util de gaze naturale și capacitatea de extracție din depozitele de stocare;
    6) gradul de interconectare a sistemului de gaze naturale al Republicii Moldova cu sistemele de gaze naturale ale ţărilor vecine;
    7) capacitățile suplimentare ale instalațiilor de producere, ale depozitelor de stocare, ale reţelelor de transport al gazelor naturale, inclusiv ale interconexiunilor, la capacitățile bidirecţionale, construite, aflate în construcţie sau planificate a fi construite;
    8) calitatea și nivelul de întreținere a rețelelor de gaze naturale, precum şi îndeplinirea standardelor de securitate la exploatarea reţelelor de gaze naturale;
    9) realizarea măsurilor de acoperire a cererii de vîrf şi a deficitului în furnizarea gazelor naturale în cazul indisponibilităţii unuia sau mai multor furnizori, inclusiv în cazul apariţiei situaţiilor excepţionale.
    64. Organul central de specialitate urmează să întocmească un raport de monitorizare privind securitatea aprovizionării cu gaze naturale, cu respectarea cerințelor stabilite la articolul 107 din Legea nr. 108/2016 cu privire la gazele naturale.
    65. Întreprinderile de gaze naturale sînt obligate să reflecte în rapoartele anuale de activitate informaţii cu privire la măsurile întreprinse pentru a contribui la asigurarea securităţii aprovizionării cu gaze naturale, situațiile excepționale care au avut loc pe parcursul anului, cauza apariției, durata, consecințele și măsurile aplicate.
    66. Întreprinderile de gaze sînt obligate să ofere organului central de specialitate, la cerere sau din proprie inițiativă, dacă identifică elemente ce pot afecta securitatea aprovizionării cu gaze naturale, toate informațiile necesare îndeplinirii funcției de monitorizare a securității aprovizionării cu gaze naturale.

Anexă
la Regulamentul privind situațiile
excepționale pe piaţa gazelor naturale

Riscurile asociate securității aprovizionării cu gaze naturale
    1. Riscurile asociate securității aprovizionării cu gaze naturale se evaluează în conformitate cu prevederile Regulamentului privind situaţiile excepționale pe piața gazelor naturale.
    2. Pentru evaluarea riscurilor, organul central de specialitate trebuie:
    1) să utilizeze standardul privind aprovizionarea cu gaze naturale şi privind infrastructura;
    2) să ia în considerare toate circumstanțele naționale și regionale relevante, în special: mărimea pieței, configurația şi capacitatea rețelelor de transport al gazelor naturale, fluxurile de gaze naturale reale, inclusiv fluxurile transfrontaliere de gaze naturale, existența interconexiunilor dintre rețelele de transport al gazelor naturale şi capacitatea acestora de a efectua fluxuri fizice de gaze naturale bidirecţionale, inclusiv eventuala necesitate de dezvoltare ulterioară a reţelelor de transport al gazelor naturale, existenţa capacităților de producere și de stocare a gazelor naturale, contribuţia gazelor naturale în structura surselor de energie la nivel naţional, în special pentru producerea energiei electrice şi a energiei termice, pentru alimentarea consumatorilor industriali și pentru asigurarea aprovizionării cu gaze naturale a consumatorilor protejați, precum și alte aspecte legate de securitatea aprovizionării cu gaze naturale şi de asigurarea funcționării obiectelor industrial periculoase în condiții de securitate și fiabilitate;
    3) să ia în calcul mai multe scenarii în care cererea de gaze naturale este excepţional de mare şi/sau în care ar exista întreruperi în aprovizionarea cu gaze naturale, cum ar fi în cazul afectării infrastructurii principale de transport, a depozitelor de stocare, în cazul întreruperilor în furnizarea gazelor naturale din import, ţinînd cont de experiențele anterioare, de factorul sezonier, de frecvența și de durata survenirii unor astfel de evenimente, de riscurile geopolitice, precum şi să evalueze consecințele posibile ale acestor scenarii;
    4) să identifice, dacă este cazul, măsurile reciproce de acţiune și de corelare a riscurilor cu ţările vecine, inclusiv în legătură cu: interconexiunile, furnizarea transfrontalieră, accesul transfrontalier la depozitele de stocare și capacităţile bidirecționale;
    5) să ia în calcul capacitățile maxime de interconexiune la fiecare punct de intrare și de ieșire la/de la frontiera ţării, precum și să ţină cont de modificările preconizate în ceea ce privește construcţia de noi interconexiuni şi implementarea diverselor proiecte de infrastructură, care vor contribui la îmbunătăţirea şi diversificarea ofertei în legătură cu aprovizionarea cu gaze naturale pe termen mediu și lung și care, prin urmare, vor influența asupra securității aprovizionării cu gaze naturale;
    6) să ia în calcul riscurile economice, politice și deficienţele sistemelor de reglementare, care decurg din tensiunile politice între ţări, care sînt determinate de rivalităţi geopolitice, de monopol, de preţ, de cantitate etc.
    3. La evaluarea riscurilor trebuie identificate posibilele scenarii de risc, care pot duce la creşterea excepţională a cererii de gaze naturale, la întreruperea furnizării gazelor naturale din import sau la afectarea livrării gazelor naturale pe teritoriul Republicii Moldova, cauza şi durata acestora, precum şi situaţia existentă pe piaţa gazelor naturale, caracterizată prin lipsa producerii locale de gaze naturale şi lipsa capacităţilor de stocare a gazelor naturale. Astfel, în cazul Republicii Moldova la stabilirea principalelor scenarii de risc care pot afecta în mod substanţial securitatea aprovizionării cu gaze naturale pot fi luate în considerare următoarele aspecte:
    1) defecţiuni tehnice ale conductelor de transport al gazelor naturale din import, situate în afara ţării;
    2) defecţiuni tehnice în sistemul naţional de transport al gazelor naturale;
    3) condiţii meteo extreme, indicate în punctul 32 din Regulamentul privind situațiile excepționale pe piaţa gazelor naturale, care duc la creşterea excepţională a cererii de gaze naturale;
    4) sistări în furnizarea gazelor naturale din import pe una sau pe ambele direcţii de import (din Vest sau din Est).
    4. La evaluarea riscurilor se determină nivelul de criză şi posibilele consecințe ale apariţiei riscurilor, precum şi măsurile necesare pentru reducerea acestora la minimum.
    5. În conformitate cu prezentul Regulament, riscurile pot fi grupate în trei niveluei principale de criză, după cum urmează:
    1) nivelul de alertă timpurie (în continuare – alertă timpurie): în cazul în care există informații sigure cu privire la faptul că ar putea avea loc un eveniment care ar putea afecta aprovizionarea cu gaze naturale și care ar putea duce la apariţia situației de alertă sau de urgență. Nivelul de alertă timpurie poate fi activat printr-un mecanism de alertă timpurie;
    2) nivelul de alertă (în continuare – alertă): în cazul în care a apărut o cerere excepţional de mare de gaze naturale sau în cazul în care a fost întreruptă furnizarea gazelor naturale, circumstanţe care afectează aprovizionarea cu gaze naturale, iar piața de gaze naturale este încă în măsură să gestioneze întreruperea sau cererea respectivă fără a fi nevoie să se recurgă la măsuri care nu se bazează pe mecanisme de piață;
    3) nivelul de urgență (în continuare – situație de urgență): în cazul în care a apărut una din următoarele situaţii: cererea de gaze naturale este excepţional de mare , a avut loc o întrerupere a furnizării gazelor naturale din import sau în alte situaţii în care a fost afectată livrarea gazelor naturale pe teritoriul Republicii Moldova, iar oferta de gaze naturale este insuficientă pentru a satisface cererea rămasă neacoperită, deşi toate măsurile bazate pe mecanisme de piaţă au fost implementate, fapt care necesită introducerea de măsuri suplimentare, care nu sînt bazate pe mecanisme de piață în scopul de a garanta aprovizionarea cu gaze naturale, în special pentru consumatorii protejați.
    6. La evaluarea riscurilor, organul central de specialitate trebuie să țină cont de prevederile planurilor de dezvoltare a reţelelor de transport al gazelor naturale pentru 10 ani, a planurilor de dezvoltare a reţelelor de distribuţie a gazelor naturale pentru 3 ani, elaborate de operatorii de sistem şi aprobate de ANRE în conformitate cu Legea nr. 108/2016 cu privire la gazele naturale, de progresele înregistrate în legătură cu efectuarea investițiilor necesare pentru a îndeplini standardul privind infrastructura, stabilit în capitolul 4 din prezentul Regulament, precum și de dificultățile specifice ale ţării, cum ar fi lipsa capacităţilor de producere, lipsa capacităţilor de stocare a gazelor naturale şi alte dificultăţi.
    7. La evaluarea riscurilor, organul central de specialitate indică dacă există congestii în reţelele de gaze naturale şi dacă infrastructura sistemului de gaze naturale, în special reţelele de transport al gazelor naturale, are capacitatea de a adapta fluxurile de gaze naturale în cazul unui scenariu care implică afectarea infrastructurii principale a sistemului de gaze naturale.
    8. Evaluarea riscurilor se efectuează de către organul central de specialitate în baza informației solicitate de acesta și prezentate de întreprinderile de gaze naturale, în special de operatorii sistemelor de transport, precum şi de ANRE.
    9. Întreprinderile de gaze naturale, consumatorii industriali şi organizaţiile care promovează interesele consumatorilor, la solicitarea organului central de specialitate, prezintă toate informațiile necesare pentru evaluarea riscurilor. Organul central de specialitate cooperează cu ANRE la evaluarea riscurilor.
    10. Organul central de specialitate efectuează evaluarea riscurilor o dată la 2 ani, pînă la data de 30 septembrie a anului în cauză. Rezultatele evaluării riscurilor se reflectă în Planul de acţiuni preventive.
    11. Organul central de specialitate este în drept să solicite analizele de risc ale întreprinderilor de gaze naturale și ale participanților la piața de gaze naturale, precum și orice date suplimentare necesare pentru elaborarea Raportului de monitorizare privind securitatea aprovizionării cu gaze naturale.

    anexa nr.2