MODIFICAT
    LP143 din 02.07.10, MO160-162/07.09.10 art.584
    LP108 din 04.06.10, MO117-118/09.07.10 art.363
    LP106 din 04.06.10, MO117-118/09.07.10 art.361
    LP131-XVIII din 23.12.09, MO23-24/12.02.10 art.35
    LP103-XVIII din 17.12.09, MO197-200/31.12.09 art.642
    LP108-XVIII din 17.12.09, MO193-196/29.12.09 art.609; în vigoare 01.01.10
    LP299-XVI din 25.12.08, MO23-26/06.02.09 art.60
    LP236-XVI din 13.11.08, MO221-222/12.12.08 art.812
    LP217-XVI din 24.10.08, MO206-207/18.11.08 art.758
    LP194-XVI din 26.09.08, MO190-192/24.10.08 art.687
    LP163-XVI din 09.07.08, MO140-142/01.08.08 art.574
    LP128-XVI din 06.06.08, MO115-116/01.07.08 art.443, în vigoare 01.01.09
    LP53-XVI din 13.03.08, MO84-85/13.05.08 art.290
    LP43-XVI din 06.03.08, MO69-71/04.04.08 art.230
    LP13-XVI din 14.02.08, MO51-54/14.03.08 art.161
    LP177-XVI din 20.07.07, MO117-126/10.08.07 art.534, în vigoare 01.01.08

    Articolul 1. Sarcina şi scopul procedurii de executare
    (1) Procedura de executare are sarcina de a contribui la realizarea drepturilor creditorilor recunoscute printr-un document executoriu prezentat spre executare,  în modul stabilit de lege.
    (2) În scopul îndeplinirii sarcinii prevăzute la alin. (1), legislaţia privind executarea stabileşte competenţa executorului judecătoresc, modul şi condiţiile de executare silită a documentelor executorii.
    Articolul 2. Principiul legalităţii
     Executorul judecătoresc asigură executarea silită a documentelor executorii în strictă conformitate cu prezentul cod şi cu alte acte normative.
    Articolul 3. Principiul egalităţii
    Modul şi condiţiile de punere în executare a documentelor executorii se extind asupra persoanelor cu funcţie de răspundere, persoanelor fizice, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială, şi asupra persoanelor juridice, indiferent de tipul de proprietate şi de forma juridică de organizare.
    Articolul 4. Principiul disponibilităţii
    (1) Creditorul dispune de dreptul de a cere executarea silită a documentelor executorii, precum şi de a renunţa  la executarea începută sau de a amîna pornirea ei, în limitele prescripţiei dreptului stabilit.
    (2) Părţile în procedura de executare (creditorul şi debitorul) pot executa documentul executoriu prin încheierea unei tranzacţii în condiţiile prezentului cod.
    Articolul 5. Principiul umanismului
    Modul şi condiţiile de punere în executare a documentelor executorii se stabilesc pe principiul respectării drepturilor omului şi nu pot avea ca scop pricinuirea de suferinţe fizice şi morale sau de prejudicii materiale.
    Articolul 6. Limba procedurii  de executare
    (1) Procedura de executare se desfăşoară în limba de stat.
    (2) Dacă nu posedă limba de stat, participanţii la procedura de executare au dreptul de a lua cunoştinţă de actele procedurii de executare şi de a vorbi prin interpret.
    Articolul 7. Independenţa executorului judecătoresc
    (1) În executarea documentelor executorii, executorul judecătoresc este independent şi se supune numai legii.
    (2) Orice imixtiune în activitatea de executare a documentelor executorii este inadmisibilă şi atrage răspunderea prevăzută de lege.
    Articolul  8. Caracterul obligatoriu al cerinţelor
                        executorului judecătoresc
    (1) Cerinţele executorului judecătoresc înaintate în modul stabilit de prezentul cod şi de alte acte normative sînt obligatorii pentru toate autorităţile publice, persoanele juridice, persoanele cu funcţie de răspundere şi persoanele fizice.
    (2) Persoanele care nu execută cerinţele executorului judecătoresc sau care împiedică executarea lor poartă răspunderea prevăzută de lege.
    Articolul 9. Atacarea actelor executorului judecătoresc
    Participanţii la procedura de executare, alte persoane interesate ale căror drepturi ori interese ocrotite de lege au fost încălcate printr-un act de executare pot ataca actul în conformitate cu legea.

T i t l u l  II
EXECUTAREA SILITĂ A DOCUMENTELOR EXECUTORII
Capitolul II
DISPOZIŢII GENERALE

    Articolul 10. Executarea silită
    (1) Executarea silită reprezintă un ansamblu de măsuri, prevăzute de prezentul cod, prin care creditorul realizează, prin intermediul executorului judecătoresc, cu concursul organelor de stat abilitate, drepturile sale, recunoscute printr-un document executoriu, dacă debitorul nu-şi îndeplineşte benevol obligaţiile.
    (2) Executarea silită începe prin sesizarea executorului judecătoresc în condiţiile legii  şi se efectuează prin orice formă prevăzută de prezentul cod, simultan sau succesiv, pînă la realizarea dreptului recunoscut prin documentul executoriu, pînă la achitarea dobînzilor, a penalităţilor sau a altor sume, acordate potrivit legii, precum şi a cheltuielilor de executare.
    (3) Executarea silită se efectuează în baza unui titlu executoriu sau a unui alt document care, potrivit prezentului cod, este document executoriu.
    Articolul 11. Documentele  executorii
    Sînt documente executorii şi se execută conform normelor stabilite de prezentul cod:
    a) titlurile  executorii eliberate de instanţa de judecată în condiţiile legii;
    b) hotărîrile date de instanţele de judecată în pricinile de contencios administrativ, încheierile, ordonanţele  şi deciziile instanţelor de judecată, eliberate în cauze civile;
    c) deciziile (hotărîrile) contravenţionale, inclusiv cele emise de agenţii constatatori în limitele competenţei atribuite lor prin lege, şi sentinţele pe cauzele penale în partea încasării amenzii, confiscării speciale, precum şi în partea acţiunii civile;
    d) ordonanţele privind liberarea de răspundere penală cu tragerea la răspundere contravenţională sub formă de amendă;
    e) titlurile executorii eliberate în temeiul hotărîrilor arbitrale;
    f)  titlurile executorii emise în baza hotărîrilor instanţelor de judecată străine şi ale arbitrajelor internaţionale, recunoscute şi încuviinţate spre executare pe teritoriul Republicii Moldova;
    g)  deciziile Curţii Constituţionale cu privire la aplicare de amenzi;
    h) încheierile executorului judecătoresc;
    i)  deciziile Colegiului disciplinar al Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi ale Colegiului disciplinar al Uniunii Avocaţilor  cu privire la aplicarea sancţiunilor disciplinare cu caracter pecuniar;
    j) hotărîrile (deciziile) cu privire la aplicarea de sancţiuni eliberate de autorităţile publice şi/sau de alte instituţii abilitate prin lege cu funcţii de reglementare şi de control;
    k) actele notariale învestite cu formulă executorie;
    l) hotărîrile Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la suma de reparare echitabilă a prejudiciului şi de compensare a celorlalte cheltuieli, precum şi acordul de soluţionare pe cale amiabilă a cauzei, semnat de părţi.
    Articolul 12. Eliberarea titlului executoriu
    (1) Titlul executoriu se eliberează creditorului la cerere de către prima  instanţă, după rămînerea definitivă a hotărîrii.
    (2) În cazurile prevăzute la art.256 din Codul de procedură civilă, precum şi în cazul în care instanţa a dispus executarea imediată, titlul executoriu se eliberează imediat.
    Articolul 13. Eliberarea mai multor titluri executorii
                          în temeiul  unei singure hotărîri
    (1) În temeiul unei hotărîri se eliberează un singur titlu executoriu.
    (2) Dacă executarea trebuie să se efectueze în diferite locuri sau dacă hotărîrea s-a dat în folosul mai multor creditori, instanţa de judecată eliberează creditorilor, la cerere, mai multe titluri executorii, cu indicarea exactă a locului de executare.
    (3) În temeiul hotărîrii judecătoreşti prin care debitorii sînt obligaţi să achite sume de bani în mod solidar, la cererea creditorului se eliberează mai multe titluri executorii potrivit numărului de debitori solidari.
    (4) În cazul modificării hotărîrii, instanţa eliberează un nou titlu executoriu în corespundere cu dispozitivul modificat. Titlul executoriu emis în temeiul unei hotărîri casate sau modificate se restituie instanţei emitente spre anulare.
    Articolul 14. Cuprinsul documentului executoriu
    (1) Documentul executoriu eliberat de instanţa de judecată cuprinde:
    a) denumirea instanţei de judecată care a eliberat documentul executoriu;
    b) pricina în a cărei bază a fost eliberat documentul executoriu;
    c) data pronunţării hotărîrii, dispozitivul (textual);
    d) data rămînerii definitive a hotărîrii sau menţiunea privind executarea imediată;
    e) numele, prenumele şi data  naşterii sau denumirea debitorului şi a creditorului, codul fiscal, domiciliul ori sediul lor, datele bancare de identificare;
    f) data eliberării titlului executoriu;
    g) menţiuni privind măsurile de asigurare a acţiunii;
    h) menţiunea privind autorizarea pătrunderii forţate a executorului judecătoresc în încăperile aflate în posesia sau în proprietatea debitorului, inclusiv în cele în care se află bunurile debitorului;
    i) alte menţiuni, după caz.
    (2) Titlul executoriu, eliberat în temeiul unei hotărîri judecătoreşti, se semnează de către judecător şi grefier şi se certifică cu ştampila instanţei de judecată.
    (3) Alte documente executorii decît cele eliberate de instanţa de judecată, cu excepţia celor prevăzute la art. 11 lit. k), se semnează de persoana cu funcţie de răspundere şi se certifică cu ştampila organului respectiv. Ele vor cuprinde toate datele prevăzute la alin. (1), cu excepţia prevederilor lit.g) şi h).
    (4) În cazul în care hotărîrea instanţei de judecată străine sau a arbitrajului internaţional a fost recunoscută şi încuviinţată spre executare pe teritoriul Republicii Moldova, în titlul executoriu se indică atît denumirea instanţei de judecată străine sau a arbitrajului internaţional, precum şi denumirea instanţei de judecată din Republica Moldova care a recunoscut şi a încuviinţat executarea acestei hotărîri.
    Articolul 15. Prezentarea documentului executoriu
                         spre executare
    (1) Documentul executoriu se prezintă spre executare de către creditor.
    (2) Instanţa de judecată prezintă din oficiu titlul executoriu spre executare în pricinile ce ţin:
    a) de confiscarea bunurilor;
    b) de urmărirea sumelor ce urmează a fi făcute venit la stat;
    c) urmărirea sumelor încasate din contul statului, din contul întreprinderilor de stat şi al celor municipale, al societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat;
    d) de urmărirea pensiei de întreţinere;
    e) de încasarea sumelor pentru repararea prejudiciilor cauzate prin vătămarea integrităţii corporale, prin o altă vătămare a sănătăţii sau prin deces, dacă repararea s-a efectuat sub formă de prestaţii băneşti periodice;
    f) de restabilirea la locul de muncă şi de încasarea salariului mediu pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la muncă;
    g) încasarea indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă şi altor prestaţii de asigurări sociale prevăzute de lege.
    (3) În cazurile enumerate la alin. (2), instanţa de judecată expediază documentele executorii conform competenţei teritoriale prevăzută la art. 30 alin. (3) şi (4) din prezentul cod şi informează părţile despre prezentarea acestora spre executare.
    (4) În cazul  prezentării unui nou titlu executoriu, în condiţiile art. 13 alin. (4) din prezentul cod, procedura de executare continuă, actele anterioare avînd efect juridic deplin în măsura în care nu contravin dispozitivului noului titlu executoriu.
    Articolul 16. Termenele de prezentare a documentelor
                          executorii spre executare
    (1) Titlul executoriu poate fi prezentat spre executare în decursul a 3 ani de la rămînerea definitivă a hotărîrii judecătoreşti în al cărei temei a fost emis, dacă legea nu prevede altfel.
    (2) Documentul executoriu privind urmărirea plăţilor periodice îşi menţine valabilitatea în cursul întregii perioade în care urmează să se efectueze plăţile. Termenul stabilit la alin. (1) se aplică fiecărei plăţi periodice în parte, iar curgerea lui începe de la scadenţa fiecărei  plăţi.
    (3) Hotărîrile judecătoreşti în contencios administrativ se prezintă spre executare în decursul a 30 de zile  de la data expirării termenului de executare benevolă stabilit de lege sau de instanţa de judecată.
    (4) Hotărîrile cu privire la contravenţii se prezintă spre executare în termenele stabilite de Codul contravenţional, dacă legea nu prevede altfel.
    (5) Termenele de prezentare a documentelor executorii se calculează în conformitate cu art. 111 din Codul de procedură civilă.
    Articolul 17. Întreruperea termenului de prescripţie
                          pentru prezentarea documentului
                          executoriu spre executare
    (1) Termenul de prescripţie pentru prezentarea documentului executoriu spre executare se întrerupe:
    a) prin intentarea procedurii de executare;
    b) prin executarea parţială înainte de începerea executării silite sau prin îndeplinirea de către debitor (reprezentantul sau fidejusorul acestuia) a unui act de recunoaştere, în orice alt mod,  a obligaţiei.
    (2) După întrerupere, curgerea prescripţiei începe din nou. La calcularea noului termen de prescripţie, perioada scursă pînă la întrerupere nu se ia în considerare.
    (3) În caz de restituire a documentului executoriu care nu a fost executat sau a fost executat parţial, noul termen pentru prezentarea documentului executoriu spre executare se calculează din ziua în care documentul a fost restituit creditorului.
    (4) Prescripţia nu este întreruptă dacă intentarea procedurii de executare a fost refuzată de către executorul judecătoresc sau  dacă persoana la a cărei cerere sau în al cărei interes a fost iniţiată executarea silită a solicitat restituirea documentului executoriu.
    Articolul 18. Repunerea în termen
    (1) Creditorul care a omis termenul de prezentare a documentului executoriu spre executare poate fi repus în termen de către instanţa de judecată.
    (2) Cererea de repunere în termen se depune la instanţa de judecată de la locul de executare, cu anexarea probelor care dovedesc imposibilitatea prezentării în termen a documentului executoriu spre executare.
    (3) Cererea se examinează în şedinţă de judecată, cu înştiinţarea prealabilă a părţilor despre locul, data şi ora examinării. Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea cererii.
     (4) Încheierea privind cererea de repunere în termen poate fi atacată cu recurs.
    Articolul 19. Eliberarea duplicatului titlului executoriu
    (1) În caz de pierdere sau deteriorare a titlului executoriu, instanţa de judecată care a emis titlul executoriu  va elibera, în cel mult 5 zile, un duplicat al acestuia.
    (2) Cererea de eliberare a duplicatului poate fi înaintată de creditor sau de executorul judecătoresc, cu anexarea dovezilor care confirmă pierderea sau deteriorarea titlului executoriu.
    (3) În cazul în care refuză să emită duplicatul titlului executoriu, instanţa de judecată va emite o încheiere motivată, care poate fi contestată cu recurs.
    Articolul 20. Corectarea erorilor şi omisiunilor din
                          titlul executoriu
    (1) Instanţa de judecată poate, din oficiu sau la cererea participanţilor la proces ori a executorului judecătoresc, să corecteze greşelile sau omisiunile din titlul executoriu privitor la datele de identificare şi la cele fiscale (bancare) ale părţilor, calitatea procesuală, orice alte erori materiale sau de calcul evidente, care nu schimbă esenţa dispozitivului hotărîrii. Problema corectării unor astfel de greşeli se soluţionează în şedinţă de judecată. Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei de judecată. Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea corectării greşelilor.
    (2) Încheierea prin care instanţa judecătorească se pronunţă asupra cererii poate fi  atacată cu recurs.

Capitolul III
EXECUTORUL JUDECĂTORESC

    Articolul 21. Executorul judecătoresc
    (1) Executorul judecătoresc este unica persoană autorizată să efectueze executarea silită a documentelor executorii.
    (2) Efectuarea actelor de executare silită  de către alte persoane atrage răspunderea prevăzută de lege.
    Articolul 22. Drepturile şi obligaţiile executorului
                         judecătoresc
    (1) Executorul judecătoresc este în drept:
    a) să emită acte procedurale în limitele competenţei prevăzute de lege;
    b) să citeze, la sediul biroului său şi la locul efectuării actelor de executare, debitorul şi alţi participanţi implicaţi în procesul de executare;
    c) să solicite şi să primească gratuit pe suport de hîrtie şi în regim on-line din partea autorităţilor publice centrale şi locale, a instituţiilor (inclusiv financiare), din partea altor organizaţii (indiferent de tipul de proprietate şi de forma juridică de organizare) deţinătoare de registre de stat şi de informaţii relevante pentru procedura de executare orice informaţie care ar permite identificarea debitorului, a patrimoniului său şi a locului aflării lor;
    d) să sesizeze autorităţile şi persoanele competente referitor la faptele constatate de neconformare cerinţelor înaintate legal de executorul judecătoresc;
    e) să prezinte cerinţe legale persoanelor fizice şi juridice părţi în procedura de executare în vederea întreprinderii anumitelor acţiuni de executare;
    f) să intre, cu acordul debitorului sau al membrilor lui de familie adulţi (iar în lipsa acordului, cu concursul organelor de drept), în încăperile ce reprezintă domiciliul sau sediul debitorului, în alte încăperi şi depozite ce aparţin debitorului, precum şi în cele aflate în folosinţa acestuia, şi să le cerceteze;
    g) să calculeze dobînzi, penalităţi, alte sume rezultate din întîrzierea executării unei obligaţii ce decurge dintr-un document executoriu;
    h) să acorde asistenţă părţilor în procedura de executare şi altor solicitanţi, explicîndu-le consecinţele juridice ale actelor de procedură;
    i) să concilieze părţile în faza prejudiciară şi în procedura de executare;
    j) să constate, la cererea persoanei interesate,  fapte şi stări de fapt;
    k) să comunice, la solicitarea părţii interesate, actele procedurale;
    l) să sechestreze, să ridice, să depoziteze, să administreze şi să vîndă bunurile sechestrate în procesul de executare, precum şi bunurile gajate;
    m) să recupereze datoriile pe cale amiabilă;
    n) să aplice în regim on-line măsuri asigurătorii;
    o) să elibereze copii de pe actele din dosarul de executare către terţi neimplicaţi în procedura de executare doar în condiţiile legii şi în baza unei solicitări scrise;
    p) să primească, în condiţiile legii, onorarii şi taxe pentru activităţile efectuate;
    q) să urmărească mijloacele băneşti ale debitorului (atît în numerar, cît şi de pe conturile lui bancare) şi veniturile lui  (salariul, pensia, bursa, alte venituri) şi  să exercite controlul asupra corectitudinii în executarea indicaţiilor sale privind urmărirea mijloacelor băneşti şi a veniturilor debitorului;
    r) să aplice sechestru pe conturile debitorului şi să interzică băncilor virarea oricăror sume de pe aceste conturi, solicitînd instituţiei bancare informaţii despre soldul sumei din contul debitorului, existent la momentul aplicării sechestrului, cu eliberarea imediată şi necondiţionată a unui extras bancar şi comunicat informativ;
    s) să verifice în instituţiile bancare operaţiunile efectuate la conturile bancare ale debitorului;
    ş) să oblige instituţiile bancare şi organul fiscal să îl informeze despre deschiderea în viitor a unor conturi bancare de către debitor;
    t) să urmărească mijloacele băneşti şi bunurile debitorului care se află la terţi, inclusiv în instituţii financiare;
    ţ) să ridice de la debitor obiectele indicate în documentul executoriu;
    u) să beneficieze la timp şi necondiţionat de asistenţa organelor de drept, a organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice şi a autorităţilor administraţiei publice locale;
    v) să interzică instituţiilor de stat, persoanelor cu funcţie de răspundere, persoanelor fizice şi persoanelor juridice, indiferent de tipul de proprietate şi de forma juridică de organizare, efectuarea anumitelor acte în privinţa debitorului sau a bunurilor lui, inclusiv a bunurilor care vor fi dobîndite în viitor, care ar putea duce la împiedicarea executării, şi să înainteze cerinţe executorii persoanelor cu funcţie de răspundere în vederea executării eficiente a documentului executoriu;
    w) să dispună anunţarea în căutare şi reţinerea  mijloacelor de transport, să identifice bunurile debitorului;
    x) să solicite instanţei judecătoreşti,  la cererea creditorului, aplicarea faţă de debitor a interdicţiei de a părăsi ţara în cazul în care plecarea acestuia ar face imposibilă sau dificilă executarea hotărîrii judecătoreşti;
    y) să solicite, după caz, organelor care au emis documentele executorii explicarea motivată a expunerilor dispozitive ale acestora, precum şi explicarea modului şi a ordinii de executare;
    z) să folosească, în exercitarea atribuţiilor,  mijloace de înregistrare audio, foto şi video.
    (2) Executorul judecătoresc este obligat să întreprindă măsurile prevăzute de lege pentru executarea operativă a documentelor executorii şi să explice participanţilor la procesul de executare drepturile şi obligaţiile lor.
    Articolul 23. Consecinţele neexecutării cerinţelor
                          executorului judecătoresc
    (1) În cazul în care acţiunile (inacţiunile) cu elemente ale contravenţiei ale persoanelor care, fără motive justificative, nu îndeplinesc cerinţele executorului judecătoresc sau împiedică executarea documentului executoriu, executorul judecătoresc întocmeşte un proces-verbal cu privire la contravenţie, pe care îl înaintează spre examinare instanţei de judecată. În cazul în care aceste acţiuni conţin elemente ale infracţiunii, executorul judecătoresc expediază materialele organelor de urmărire penală.
    (2) În cazul cînd persoanele care nu sînt părţi în procedura de executare nu îndeplinesc prevederile art. 63 alin. (1), art. 92, 98, 99, ale capitolului VIII secţiunea a 2-a din prezentul cod sau în cazul cînd aceste persoane furnizează informaţii eronate, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, creditorul poate pretinde încasarea de la acestea a sumei ce urma a fi încasată de la debitor, dar nu a  fost încasată din vina lor, precum şi reparaţia prejudiciilor cauzate.
    Articolul 24. Calcularea dobînzilor, penalităţilor şi
                          altor sume rezultate din întîrzierea
                          executării
    (1) La cererea creditorului, executorul judecătoresc calculează dobînzile, penalităţile şi alte sume rezultate din întîrzierea executării, în funcţie de rata inflaţiei şi în conformitate cu art. 619 din Codul civil. Sumele menţionate se calculează de la data la care hotărîrea judecătorească a devenit definitivă sau, în cazul celorlalte documente executorii, de la data la care creanţa a devenit exigibilă (scadentă) şi pînă la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în orice document dintre acestea, în perioada de calcul fiind inclusă şi durata suspendării procedurii de executare, în condiţiile prevăzute de prezentul cod.
    2) Încheierea executorului judecătoresc emisă în condiţiile alin. (1) este un titlu executoriu.
    (3) Sub incidenţa prezentului articol nu se află documentele executorii prin care s-a dispus aplicarea de sancţiuni contravenţionale sau de pedepse penale.
    Articolul 25. Constatarea faptelor şi a stărilor de fapt
    (1) La solicitarea persoanei interesate, executorul judecătoresc poate constata orice fapt şi stare de fapt, inclusiv în vederea executării încheierii de asigurare a probelor. Constatarea se face printr-un act care are forţă probantă. Faptele constatate prin actul întocmit de executorul judecătoresc pot fi  utilizate ca probe în procesul de  judecată. Ele nu necesită a fi probate suplimentar, fiind valabile pînă la proba contrară.
    (2) La întocmirea actului de constatare, executorul judecătoresc va reflecta doar stările şi faptele prezente obiectiv, fără a formula concluzii şi aprecieri.
    (3) La constatarea faptelor şi a stărilor de fapt, executorul este în drept să utilizeze mijloace tehnice.
    (4) Taxele pentru constatarea faptelor şi a stărilor de fapt se achită de partea care a solicitat constatarea.
    Articolul 26. Efectuarea înregistrărilor audio, foto
                         şi video în procesul de executare
    (1) La efectuarea actelor de executare, executorul judecătoresc poate efectua, din oficiu sau la cererea participanţilor la procedura de executare, înregistrări audio, foto şi video. Despre efectuarea înregistrărilor sînt informate  persoanele care participă la acţiunile de executare şi se fac menţiunile respective în procesul-verbal.
    (2) Înregistrările făcute de executorul judecătoresc în procesul de executare se anexează la dosarul de executare.
    Articolul 27. Executarea măsurilor de asigurare
                          a acţiunii şi a măsurilor de asigurare
                          a probelor dispuse de instanţa de judecată
    (1) Documentele executorii, eliberate de instanţa de judecată, prin care s-a dispus aplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii sau de asigurare a probelor, sau de anulare a lor se pun în executare prin intermediul executorului judecătoresc.
    (2) În baza încheierii de asigurare a acţiunii, instanţa de judecată eliberează un titlu executoriu.
    (3) Încheierea de asigurare a acţiunii se execută imediat, iar cea de anulare a lor, după rămînerea definitivă a încheierii.
    (4) Executorul judecătoresc aplică măsurile de asigurare a acţiunii în limitele valorii revendicărilor din acţiune. În cazul în care instanţa de judecată nu indică expres bunurile pe care  se aplică măsurile de asigurare ori măsurile ce urmează a fi întreprinse, executorul judecătoresc este în drept să aplice interdicţii sau sechestre tuturor bunurilor debitorului, ţinînd cont de prevederile art. 176 din Codul de procedură civilă. La cererea debitorului, în cazul cînd acesta demonstrează documentar că valoarea bunurilor sechestrate depăşeşte esenţial valoarea acţiunii, se menţin sub sechestru doar bunurile a căror valoare acoperă valoarea acţiunii.
    (5) Executarea categoriilor de  documente executorii, prevăzute în prezentul articol, se face conform prezentului cod şi Codului de procedură civilă, cu derogările stabilite de prezentul articol.
    (6) Măsurile de asigurare a acţiunii aduse la îndeplinire de executorul judecătoresc îşi păstrează efectul pînă la executarea hotărîrii judecătoreşti asigurate sau pînă la anularea încheierii în al cărei temei acestea au fost aplicate.
    (7) Dacă încheierea instanţei de judecată nu poate fi adusă la îndeplinire, executorul judecătoresc întocmeşte un proces-verbal şi expediază instanţei de judecată copia de pe el alăturată titlului executoriu, iar creditorului îi remite o copie de pe procesul-verbal.
    (8) În temeiul hotărîrii judecătoreşti definitive privind anularea măsurilor de asigurare a acţiunii, executorul judecătoresc dispune anularea acestor măsuri.
    Articolul 28. Comunicarea actelor de procedură
                         şi altor documente
    (1) Cererea de chemare în judecată, actele de procedură emise de instanţa de judecată sau de executorul judecătoresc, alte documente pot fi  comunicate, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, participanţilor la proces şi persoanelor interesate, la solicitarea părţii interesate.
    (2) Executorul judecătoresc are obligaţia ca, în cel mult 3 zile lucrătoare de la depunerea cererii şi achitarea taxelor pentru serviciile sale,  să organizeze personal sau prin intermediul angajaţilor săi  comunicarea actelor  de procedură.
    (3) Taxele de comunicare a actelor de procedură sînt achitate de partea care a solicitat comunicarea.
    (4) Actele de procedură se comunică prin înmînarea lor sau prin alte modalităţi prevăzute de prezentul cod şi de Codul de procedură civilă.
    Articolul 29. Procesul-verbal privind înmînarea actului
                         de procedură şi altor documente
    (1) La  înmînarea actelor de procedură şi altor documente se întocmeşte un proces-verbal privind înmînarea actului de procedură, care va  cuprinde:
    a) anul, luna şi ziua întocmirii lui;
    b) numele, prenumele şi funcţia celui care l-a întocmit;
    c) numele, prenumele şi domiciliul destinatarului;
    d) denumirea autorităţii care a emis actul de procedură şi denumirea actului;
    e) conţinutul actului care se înmînează;
    f) numele, prenumele  şi calitatea celui căruia  i se înmînează actul;
    g) semnătura celui care a întocmit  procesul-verbal.
    (2) Refuzul de a semna procesul-verbal ca dovadă de primire a actului de procedură sau a unui alt document sau imposibilitatea de a-l semna se menţionează în procesul-verbal. Acesta se transmite părţii care a solicitat înmînarea.
    Articolul 30. Competenţa teritorială
    (1) Executorul judecătoresc poate întreprinde acţiuni de executare silită doar în circumscripţia camerei teritoriale a executorilor judecătoreşti în care biroul său îşi are sediul.
    (2) Prin derogare de la alin. (1):
    a) în cazul executării măsurilor de asigurare a acţiunii sau al executării prin urmărirea mijloacelor de transport, a mijloacelor băneşti de pe conturile debitorului, a valorilor mobiliare sau a participaţiunii debitorului la capitalul social, competenţa teritorială a executorului judecătoresc se extinde pe întreg teritoriul ţării;
    b) în cazul executării documentelor executorii prin urmărirea salariului sau unui alt venit al debitorului, competent în executare este executorul judecătoresc în a cărui circumscripţie teritorială, stabilită de camera teritorială a executorilor judecătoreşti, se află sediul instituţiei (organizaţiei) de la care debitorul primeşte venituri.
    (3) Documentele executorii indicate la art.15 alin.(2) din prezentul cod, cu excepţia celor de la lit. c), se prezintă spre executare executorului judecătoresc în a cărui competenţă teritorială, stabilită de camera teritorială a executorilor judecătoreşti, se află domiciliul sau sediul debitorului.
    (4) Documentele executorii indicate la art. 15 alin. (2) lit. c) din  prezentul cod se remit  din oficiu de către instanţa de judecată spre  executare executorului judecătoresc indicat de creditor  în cererea de eliberare a titlului executoriu.
    Articolul 31. Conexarea procedurilor de executare
    (1) În cazul în care referitor la aceleaşi bunuri se efectuează mai multe executări silite de către executori judecătoreşti diferiţi, camera teritorială în a cărei circumscripţie a început prima executare va dispune, la cererea persoanei interesate sau a unuia dintre executorii judecătoreşti, efectuarea unei singure executări de către executorul judecătoresc a cărui procedură de executare se află la o etapă mai avansată, iar dacă executările sînt la aceeaşi etapă, de către executorul judecătoresc care a început primul executarea, apoi de cel la care se află documentul executoriu prin care se dispune spre încasare cea mai mare sumă dacă legea nu prevede altfel. În acest caz, onorariul cuvenit pentru fiecare executare va fi repartizat între executorii judecătoreşti după cum urmează: 3/4 vor reveni executorului care a transmis documentul executoriu , 1/4  va reveni celui care l-a  preluat.
    (2)  Odată cu conexarea procedurilor, executorul judecătoresc transmite documentul executoriu şi borderoul de calcul al cheltuielilor de executare.
    (3) După conexare, procedura de executare continuă de la actul de executare cel mai înaintat.
    (4) Renunţarea la urmărire, după conexare, a oricăruia dintre creditori nu poate să împiedice continuarea executării de la actul de executare cel mai înaintat.
    Articolul 32. Strămutarea documentului executoriu
    (1) Documentul executoriu va fi strămutat de către executorul judecătoresc din oficiu sau la cererea creditorului la un alt executor judecătoresc, stabilit în condiţiile art. 30  din prezentul cod,  în următoarele cazuri:
    a) executorul judecătoresc nu mai este competent teritorial, în conformitate cu art. 30 din prezentul cod;
    b) documentul executoriu a fost primit cu încălcarea competenţei teritoriale;
    c) la cererea motivată a creditorului.
    (2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b), executorul judecătoresc strămută documentul executoriu printr-o încheiere, care poate fi contestată în instanţă de judecată. În cazul strămutării pe motivul indicat la alin. (1) lit. c), încheierea nu se supune nici unei căi de atac.
    (3) După rămînerea definitivă a încheierii, executorul judecătoresc transmite documentul executoriu, împreună cu copia de pe procedura de executare, anexînd borderoul de calcul al cheltuielilor de executare.
    (4) Executorul judecătoresc care a primit documentul executoriu după strămutare întocmeşte un act de preluare a executării, copia de pe care o remite părţilor în procedura de executare şi executorului judecătoresc de la care a preluat documentul executoriu.
    (5) Dacă executorul judecătoresc nu activează timp îndelungat din motive întemeiate ori dacă activitatea sa a fost suspendată sau a încetat, camera teritorială a executorilor judecătoreşti, la cererea creditorului sau din oficiu, împuterniceşte un alt executor judecătoresc.
    (6) Actele de executare efectuate anterior strămutării documentului executoriu au efect juridic deplin.
    Articolul 33. Conflictul de competenţă
     (1) Conflictul de competenţă între executorii judecătoreşti situaţi în circumscripţia aceleiaşi camere teritoriale a executorilor judecătoreşti se soluţionează de aceasta la sesizarea părţii interesate.
    (2) În cazul în care conflictul intervine între executorii judecătoreşti al căror sediu se află în circumscripţia diferitelor camere teritoriale ale executorilor judecătoreşti, competenţa de soluţionare a conflictului aparţine Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.
    (3) Conflictul de competenţă se soluţionează în cel mult 5 zile, prin emiterea unei dispoziţii motivate, care nu poate fi contestată.
    Articolul 34. Recuzarea şi abţinerea de la executare
                            a executorului judecătoresc
    (1) Executorul judecătoresc poate fi recuzat dacă:
    a) se află cu debitorul sau cu soţul/soţia acestuia în raporturi de rudenie de pînă la gradul al treilea inclusiv sau de afinitate de pînă la gradul al doilea inclusiv;
    b) este tutore, curator sau adoptator al debitorului;
    c) există un conflict de interese între el şi creditor.
    (2) Dacă există temeiurile specificate la alin. (1), executorul judecătoresc este obligat să se abţină de la executare şi să înştiinţeze în cel mult 3 zile  părţile despre acest fapt. În cazul în care nu se abţine de la executare, executorul judecătoresc poate fi recuzat de părţile în procedura de executare.
    (3) Recuzarea şi abţinerea de la executare se fac în scris şi trebuie să fie motivate.
    (4) În cadrul executării nu se admite înaintarea repetată a recuzării aceluiaşi executor judecătoresc pentru aceleaşi motive dacă, anterior, recuzarea a fost respinsă.
    (5) În cazul abţinerii de la executare, executorul judecătoresc aplică măsurile de asigurare a executării dacă creditorul a plătit taxele şi spezele pentru aceste acţiuni.
    Articolul 35.  Procedura de soluţionare a cererii de
                          recuzare sau de abţinere de la executare
                          a executorului judecătoresc
    Cererea de recuzare sau de abţinere de la executare a executorului judecătoresc se soluţionează în cel mult 10 zile de camera teritorială a executorilor judecătoreşti în a cărei circumscripţie se află biroul executorului judecătoresc, prin emiterea unei încheieri. Cererea de recuzare nu suspendă executarea.

Capitolul IV
CHELTUIELILE DE EXECUTARE

    Articolul 36. Cheltuielile de executare
    (1) Cheltuielile de executare se compun din taxele pentru efectuarea actelor executorului judecătoresc, spezele procedurii de executare şi onorariul executorului judecătoresc.
    (2) Debitori ai taxelor pentru efectuarea actelor de executare şi ai spezelor procedurii de executare sînt în mod solidar creditorul şi debitorul procedurii de executare, dacă legea nu prevede altfel. În cazul în care creditorul a avansat integral  cheltuielile de executare, debitor al cheltuielilor devine debitorul procedurii de executare.
    (3) Partea care solicită îndeplinirea unui act sau întreprinderea unei acţiuni în cadrul procedurii de executare este obligată să avanseze taxele pentru efectuarea actelor executorului judecătoresc şi  spezele procedurii de executare necesare în acest scop. Pentru actele sau acţiunile dispuse şi efectuate  din oficiu de către executorul judecătoresc, cheltuielile se avansează de către creditor.
    (4) Dacă, potrivit documentului executoriu, calitatea de debitor o au mai multe persoane, acestea achită solidar cheltuielile de executare.
    (5) Partea interesată poate pretinde restituirea cheltuielilor de executare avansate prin înaintarea unei cereri executorului judecătoresc şi prezentarea dovezilor de achitare a cheltuielilor. Sumele ce urmează a fi încasate în calitate de cheltuieli de executare se încasează în baza unei încheieri emise de executorul judecătoresc, fără citarea părţilor. Încheierea este un document executoriu. În cazul în care cheltuielile nu au fost avansate, executorul judecătoresc emite o încheiere de încasare a acestora în temeiul borderoului de calcul al cheltuielilor de executare.
    (6) Cererea creditorului, documentele care confirmă achitarea, borderoul de calcul  al cheltuielilor de executare şi originalul încheierii de încasare a acestor cheltuieli se anexează la dosarul de executare.
    (7) Încheierea privind încasarea cheltuielilor de executare sau refuzul de emitere a unei astfel de încheieri pot fi contestate în modul prevăzut la art. 66 al prezentului cod.
    Articolul 37. Taxele pentru efectuarea actelor
                          executorului judecătoresc şi spezele
                          procedurii de executare
    (1) Taxele pentru efectuarea actelor executorului judecătoresc sînt plăţile, a căror mărime este stabilită de Guvern, pe care creditorul sau partea care solicită efectuarea acestor acţiuni le va achita pentru toate acţiunile efectuate de executorul judecătoresc din oficiu sau la cererea părţilor în procedura de executare.
    (2) Spezele procedurii de executare, modul de determinare a mărimii cărora este stabilit de Guvern,  se constituie din cheltuielile pentru:
    a) transportul, păstrarea şi vînzarea bunurilor debitorului;
    b) deschiderea forţată şi închiderea încăperilor, strămutarea sau înlăturarea îngrădirilor;
    c) remunerarea specialiştilor, experţilor, martorilor asistenţi şi altor persoane antrenate în procesul de executare, în conformitate cu legea;
    d) deplasările executorului judecătoresc efectuate în cadrul procedurii de executare;
    e) căutarea debitorului şi a bunurilor lui;
    f) transferul (expedierea) sumelor încasate;
    g) transmiterea sau înmînarea  încheierilor, înştiinţărilor, telegramelor etc.;
    h) asigurarea aducerii forţate a debitorului;
    i) organizarea şi desfăşurarea licitaţiei;
    j) plăţile bancare pentru transferul şi convertirea mijloacelor băneşti;
    k) eliberarea copiilor şi  duplicatelor de pe actele procedurale;
    l) comunicarea actelor executorului judecătoresc.
    (3) Nu sînt considerate cheltuieli de executare cheltuielile suportate de părţile în procedura de executare  pentru asistenţă juridică.
    (4) Spezele procedurii de executare pot fi plătite fie prin intermediul biroului executorului judecătoresc, fie nemijlocit furnizorilor de servicii.
    (5) La solicitarea persoanei interesate, executorul judecătoresc este în drept să accepte eşalonarea achitării taxelor pentru efectuarea actelor executorului judecătoresc.
    (6) Taxele pentru efectuarea actelor executorului judecătoresc şi spezele procedurii de executare vor fi avansate de către creditor sau de persoana care solicită efectuarea acestor acte, conform borderoului întocmit de executorul judecătoresc, în cel mult 3 zile de la data comunicării sau pe măsura identificării necesităţii cheltuielilor de executare. Sumele destinate avansării taxelor pentru efectuarea actelor executorului judecătoresc şi avansării spezelor procedurii de executare pot fi plătite atît prin virament la contul executorului judecătoresc, cît şi direct în numerar.
    (7) De obligaţia avansării taxelor pentru efectuarea din oficiu a actelor executorului judecătoresc sînt scutiţi creditorii conform documentelor privind:
    a) încasarea pensiei de întreţinere;
    b) încasarea sumelor băneşti pentru reparaţia prejudiciilor cauzate prin vătămarea integrităţii corporale, prin o altă vătămare a sănătăţii sau prin deces, dacă reparaţia se efectuează sub formă de prestaţii băneşti periodice;
    c)  restabilirea la locul de  muncă;
    d) încasarea indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă şi altor prestaţii de asigurări sociale prevăzute de lege;
    e) încasarea  sumelor în beneficiul statului şi confiscările.
    (8) Pentru documentele executorii conform cărora calitatea de creditor o are statul se vor achita în avans doar taxele de intentare şi de arhivare a dosarului de executare.
    Articolul 38. Onorariul executorului judecătoresc
    (1) Onorariul executorului judecătoresc este încasat de la debitor, dacă legea nu prevede altfel, în temeiul unei încheieri emise de executorul judecătoresc,  în toate cazurile de  stingere, totală sau parţială, a obligaţiei stabilite în documentul executoriu sau de încetare a procedurii de executare.
    (2) Pentru documentele executorii cu caracter  pecuniar, onorariul executorului judecătoresc va fi calculat în  cotă procentuală din suma datoriei stinse, după cum urmează:
    a) pentru sumele de pînă la 100.000 de lei, onorariul va constitui 10% din suma stinsă. În toate cazurile, cu excepţia documentelor executorii privind încasările periodice şi încasarea amenzilor, onorariul nu va fi mai mic de  500 de lei. În cazul documentelor executorii privind încasarea amenzilor, onorariul nu va fi mai mic de 200 de lei;
    b) pentru sumele cuprinse între 100.001 lei şi 300.000 de lei, onorariul  va fi de 10.000 de lei plus  5% din suma ce depăşeşte 100.001 lei;
    c)  pentru sumele de peste 300.000 de lei,  onorariul va fi de 20  de mii  de lei  plus  3% din sumele ce depăşesc 300.000 de lei.
    (3) Mărimea onorariului pentru documentele executorii cu caracter nepecuniar va fi stabilită în conformitate cu anexa la prezentul cod.
    (4) În cazul încetării procedurii de executare în alte temeiuri decît cele indicate la alin. (1), onorariul va fi achitat după cum urmează:
    a)  în cazul indicat la art. 83 lit. b)  – onorariul va fi achitat de debitor cu aplicarea coeficientului de 0,7 la mărimea obişnuită a acestuia;
    b) în cazul indicat la art. 83 lit. e) – onorariul va fi achitat de creditor;
    c) în cazul încetării din viaţă, al declarării dispariţiei fără urmă sau al declarării decesului creditorului, cînd creanţa nu admite succesiunea de către succesorul său de drepturi,  onorariul, calculat din valoarea creanţei, va fi achitat de debitor;
    d) în cazul încetării din viaţă, al declarării dispariţiei fără urmă sau al declarării decesului debitorului, cînd obligaţia nu admite succesiunea de către succesorul său de drepturi, onorariul, calculat din valoarea creanţei, va fi achitat de către succesorii de drepturi;
    e) în cazul indicat la art. 83 lit. g) – onorariul, calculat din valoarea creanţei, va fi achitat de creditor.
    (5) Executorii judecătoreşti pot negocia avansarea totală sau parţială a onorariului de către creditor, nu însă  şi să condiţioneze punerea în executare a documentelor executorii de achitarea anticipată a onorariului.
    Articolul 39. Restituirea cheltuielilor de executare
    În cazul anulării, prin decizie irevocabilă, a  hotărîrii judecătoreşti în al cărei temei a fost eliberat titlul executoriu, taxele pentru efectuarea actelor executorului judecătoresc şi spezele procedurii de executare avansate la contul executorului judecătoresc se restituie de către acesta din urmă, la cererea persoanei interesate, în măsura în care acţiunile pentru care au fost destinate nu au început la momentul depunerii cererii. 
    Articolul 40.  Depunerea de către executorul judecătoresc
                          a sumelor băneşti pe contul curent special
    (1) Din momentul intentării procedurii de executare, toate achitările între debitor şi creditor se fac prin intermediul biroului executorului judecătoresc, cu excepţia cazului în care aceştia încheie o tranzacţie în condiţiile art. 62 din prezentul cod. 
    (2) Sumele destinate creditorilor se transferă de către debitor pe contul curent special al executorului judecătoresc ori se remit în numerar executorului judecătoresc.
    (3) Executorul judecătoresc depune neîntîrziat sumele destinate creditorilor pe contul său curent special.
    (4) Sumele încasate în folosul statului se depun de către debitor sau de către executorul judecătoresc nemijlocit în instituţia financiară.
    Articolul 41. Eliberarea sumelor de pe contul curent
                          special
    (1) Sumele de pe contul curent special se eliberează creditorului persoană fizică în bază de cec (delegaţie) sau prin transfer pe contul lui, în temeiul dispoziţiei (ordinului) de plată, iar creditorului persoană juridică, prin virament pe contul lui, în temeiul dispoziţiei de plată.
    (2) Cecul (delegaţia) se eliberează creditorului sau unei alte persoane care are procură ce confirmă acest drept.
    (3) Sumele aflate în contul executorului judecătoresc se eliberează ori se transferă imediat sau în cel mult 3 zile lucrătoare.

Capitolul V
PARTICIPANŢII  LA  PROCEDURA  DE  
EXECUTARE

    Articolul  42. Participanţii la procedura de executare
    Participanţi la procedura de executare sînt: părţile, creditorii intervenienţi, reprezentanţii, specialiştii, experţii, interpreţii şi martorii asistenţi.
    Articolul 43. Părţile în procedura de executare
    (1) Părţi în procedura de executare sînt: creditorul şi debitorul.
    (2) Creditor este persoana fizică sau juridică în al cărei interes a fost emis documentul executoriu. În cazul în care sumele se încasează în beneficiul statului, calitatea de creditor o exercită Ministerul Finanţelor  prin intermediul organelor fiscale teritoriale.
    (3) Debitor este persoana fizică sau juridică obligată, prin documentul executoriu, să efectueze anumite acţiuni ori să se abţină de la efectuarea lor.
    Articolul 44. Drepturile şi obligaţiile părţilor
    (1) În procesul executării, părţile au dreptul:
    a) să ia cunoştinţă de materialele procedurii de executare;
    b) să facă extrase şi copii de pe materialele procedurii de executare;
    c) să depună cereri şi demersuri;  
    d) să participe la actele de executare;
    e) să-şi prezinte argumentele şi considerentele asupra tuturor chestiunilor;
    f) să dea executorului judecătoresc explicaţii verbale şi scrise;
    g) să facă obiecţii împotriva cererilor, argumentelor şi considerentelor celorlalţi participanţi la procedura de executare;
    h) să solicite recuzarea executorului judecătoresc;
    i) să încheie tranzacţii;
    j) să se expună asupra apartenenţei şi valorii bunurilor urmărite;
    k) să conteste actele executorului judecătoresc;  
    l) să exercite alte drepturi prevăzute de legislaţie.
    (2)  În tot cursul executării silite, creditorul şi debitorul pot conveni, sub supravegherea executorului judecătoresc, ca executarea să se efectueze, total sau parţial, numai asupra veniturilor băneşti ale debitorului sau ca stingerea obligaţiei să se facă în alt mod permis de lege.
    (3) Debitorul este obligat să execute documentul executoriu, să declare în scris, pe propria răspundere, executorului judecătoresc, la solicitarea acestuia, toate veniturile, drepturile de creanţă deţinute şi bunurile sale, inclusiv cele care se află în proprietate comună pe cote-părţi, în devălmăşie sau care sînt gajate, precum şi locul aflării lor. Aceeaşi obligaţie revine şi conducătorilor, contabililor şi fondatorilor persoanei juridice debitor. Nerespectarea acestei obligaţii atrage răspunderea prevăzută de lege.
    (4) Debitorul ale cărui bunuri au fost sechestrate anterior este obligat să aducă la cunoştinţă executorului judecătoresc care sechestrează aceleaşi bunuri existenţa sechestrului anterior şi organul (persoana) care l-a aplicat, predînd executorului o copie de pe procesul-verbal de sechestru.
    (5) Creditorul este obligat să acorde executorului judecătoresc  sprijin efectiv pentru aducerea la îndeplinire a executării silite, punîndu-i la dispoziţie şi mijloacele necesare în acest scop.
    (6) Părţile sînt obligate să respecte întocmai cerinţele legislaţiei privind executarea.
    Articolul 45. Creditorii intervenienţi
    Pînă la data fixată de executorul judecătoresc pentru vînzarea bunurilor asupra cărora deţin drepturi reale, creditorii debitorului, garantaţi prin dreptul de ipotecă sau de gaj, pot, în condiţiile prezentului cod, să intervină în procedura de executare silită aflată în curs, iar după depunerea sau consemnarea sumelor realizate din vînzare la contul executorului judecătoresc, pot să participe la distribuirea acestora, potrivit dispoziţiilor prezentului cod.
    Articolul 46. Participarea minorilor la procedura de
                          executare
    (1) Minorii care au împlinit vîrsta de 16 ani îşi pot exercita drepturile şi îşi pot asuma obligaţii în procedura de executare dacă au dobîndit capacitate de exerciţiu deplină.
    (2) Drepturile şi interesele ocrotite de lege ale minorilor în procedura de executare sînt apărate de părinţii, înfietorii, tutorii şi curatorii lor.
    (3) În cazurile prevăzute de legislaţie, la punerea în executare a documentelor executorii în pricinile ce izvorăsc din relaţii civile, de familie, de muncă şi din acte juridice legate de dreptul de a dispune de salariul primit, de bursă, minorii între 16 şi 18 ani pot să-şi exercite de sine stătător drepturile şi să-şi asume obligaţii în procedura de executare.
    Articolul 47. Succesiunea de drepturi în procedura
                         de executare
    (1) În cazul ieşirii uneia dintre părţi din procedura de executare (decesul persoanei fizice, dizolvarea persoanei juridice sau reorganizarea ei, cesiunea creanţei, preluarea datoriei), instanţa de judecată examinează cererea privind înlocuirea acestei părţi cu succesorul ei în drepturi în conformitate cu art.70 din Codul de procedură civilă.
    (2) Toate actele săvîrşite în cadrul procedurii de executare pînă la înlocuirea părţii în procedura de executare cu succesorul ei în drepturi sînt obligatorii pentru acesta din urmă în măsura în care actele ar fi fost obligatorii pentru partea care a fost înlocuită.
    (3) Succesiunea în  drepturi este posibilă în orice fază a procedurii de executare.
    (4) Încheierea privind admiterea succesiunii de drepturi poate fi atacată cu recurs.
    Articolul 48. Exercitarea prin reprezentanţi a
                         drepturilor în procedura de executare
    (1) Persoana fizică avînd capacitate de exerciţiu deplină îşi poate exercita personal sau prin reprezentanţi drepturile în procedura de executare.
    (2) Participarea personală nu atrage decăderea din dreptul de a avea în procedura de executare un reprezentant.
    (3) Debitorul nu poate realiza prin reprezentant obligaţiile indicate în documentul executoriu dacă acestea au caracter strict personal.
    (4) Creditorul nu poate fi reprezentat la executarea documentelor executorii care implică participarea sa personală.
    (5) Persoana juridică poate fi reprezentată în procedura de executare de către organele sale, care acţionează în limitele împuternicirilor acordate prin lege, statut sau prin regulament, ori de către reprezentanţi.
    Articolul 49. Formularea împuternicirilor reprezentantului
    (1) Împuternicirile reprezentantului trebuie să fie formulate în procură sau în contract, întocmite în condiţiile legii.
    (2)  Conducătorii de organizaţii îşi confirmă împuternicirile prin documente ce atestă funcţia sau calitatea lor de serviciu ori, după caz, prin actele de constituire. În caz de dizolvare sau de lichidare a persoanei juridice, interesele ei pot fi reprezentate de administratorul din oficiu sau de lichidator, desemnat în condiţiile legii.
    Articolul 50. Împuternicirile reprezentantului
    (1) Împuternicirea de reprezentare dă dreptul de a efectua toate actele legate de procedura de executare, cu excepţia celor de prezentare sau de retragere a documentului executoriu, de transmitere a împuternicirilor către o altă persoană (substituire), de încheiere a tranzacţiei, de contestare a actelor executorului judecătoresc, de schimbare a modului de executare, de amînare sau de eşalonare a  executării, de primire a mijloacelor băneşti sau a bunurilor, despre care se va menţiona expres în procura eliberată de reprezentat, sub sancţiunea nulităţii.
    (2) Creditorul persoană juridică nu poate împuternici un reprezentant să primească în numele său mijloacele băneşti ce-i revin în urma executării silite.
    Articolul   51. Persoanele care nu pot fi reprezentanţi
    (1) Nu pot fi reprezentanţi în procedura de executare persoanele care nu au capacitate de exerciţiu deplină.
    (2) În procedura de executare, de asemenea, nu pot fi reprezentanţi judecătorii, procurorii, ofiţerii de urmărire penală, cu excepţia cazurilor cînd ei apar în calitate de reprezentanţi legali (părinţi, înfietori, tutori, curatori), precum şi în calitate de reprezentanţi ai instanţei de judecată, ai organelor procuraturii şi ai organelor afacerilor interne.
    (3) Nu poate fi reprezentant în procedura de executare executorul judecătoresc, cu excepţia cazurilor cînd el apare în calitate de reprezentant legal, precum şi în calitate de reprezentant  al biroului  sau al organizaţiilor executorilor judecătoreşti, de persoană care acordă sau a acordat anterior în pricini asistenţă juridică unor persoane ale căror interese contravin intereselor celui pe care îl reprezintă, sau a participat în calitate de judecător, de procuror, de ofiţer de urmărire penală, de expert, de specialist, de interpret ori de martor asistent, sau care se află în raport de rudenie de pînă la al treilea grad cu executorul judecătoresc în a cărui procedură se află executarea.
    (4) Dacă există circumstanţele menţionate la alin.(3), reprezentantul poate fi recuzat de partea în procedura de executare interesată.
    (5) Cererea de recuzare se examinează de executorul judecătoresc care adoptă o încheiere motivată. Încheierea executorului judecătoresc poate fi contestată.
    Articolul 52. Reprezentanţii legali
    (1) Drepturile şi interesele ocrotite de lege ale minorilor, ale persoanelor cu capacitate de exerciţiu limitată sau ale persoanelor declarate, în modul stabilit, incapabile sînt apărate, în procedura de executare, de către părinţii, înfietorii, tutorii sau curatorii lor, care prezintă executorului judecătoresc documentele ce le certifică împuternicirile.
    (2) Reprezentanţii legali săvîrşesc, în numele persoanelor reprezentate, toate actele de procedură pe care un reprezentat are dreptul să le săvîrşească, cu restricţiile prevăzute de lege.
    (3) În cazurile prevăzute la alin.(1) şi (2), părinţii, înfietorii, tutorii sau curatorii pot încredinţa unei alte persoane, pe care şi-au ales-o în calitate de reprezentant, să participe la procedura de executare.
    (4) În procedura de executare la care trebuia să participe o persoană declarată, în modul stabilit, dispărută fără urmă, în calitate de reprezentant al ei va participa administratorul, desemnat în condiţiile legii.
    (5) În procedura de executare la care trebuia să participe moştenitorul unei persoane decedate sau declarată, în modul stabilit, decedată, dacă succesiunea încă nu a fost acceptată de nimeni, în calitate de reprezentant al moştenitorului va participa executorul testamentar, desemnat de testator, sau custodele, numit de notar.
    Articolul 53. Participarea interpretului
    (1) Procedura de executare se efectuează în limba de stat. În cadrul procedurii de executare, părţile pot beneficia de serviciile unui interpret. Interpret  poate fi  persoana autorizată pentru această activitate în modul prevăzut de lege.
    (2) Cheltuielile pentru atragerea traducătorului sau a interpretului le suportă participantul care a solicitat atragerea.
    (3) Executorul judecătoresc avertizează în scris interpretul asupra răspunderii pe care o poartă în conformitate cu prevederile Codului penal.
     Articolul 54. Participarea martorilor asistenţi
    (1) Prezenţa martorului  asistent este obligatorie la pătrunderea în locuinţă, în încăpere, în depozit, în alt local, la cercetarea lor, la sechestrarea şi la ridicarea bunurilor debitorului, dacă legea nu prevede altfel.
    (2) La latitudinea executorului judecătoresc, pot fi invitaţi martori asistenţi şi în alte cazuri. Nu este necesară prezenţa martorilor asistenţi în cazul în care debitorul consimte efectuarea acţiunilor executorului judecătoresc.
    (3) Martor asistent poate fi persoana cu capacitate de exerciţiu deplină care nu este interesată de săvîrşirea actelor de executare, nu se află în relaţii de rudenie cu părţile în procedura de executare şi nu este supusă controlului din partea lor.
    Articolul 55. Drepturile şi obligaţiile martorilor asistenţi
    (1) Martorul asistent trebuie să ateste faptul, conţinutul şi rezultatele actelor de executare la care a asistat. El este îndreptăţit să ştie pentru săvîrşirea căror acte de executare este invitat, să facă observaţii în legătură cu actele efectuate.
    (2) Observaţiile martorului asistent se consemnează în proces-verbal de către executorul judecătoresc sau personal de către fiecare martor asistent. Înainte de a începe derularea actelor de executare la care urmează să participe martori asistenţi, executorul judecătoresc le va explica drepturile şi obligaţiile lor.
    (3) Martorului asistent i se păstrează salariul mediu la locul său de muncă pe toată durata lipsei în legătură cu participarea la actele de executare, iar dacă nu lucrează, i se poate plăti o remuneraţie achitată în avans de către creditor cu încasarea ulterioară de la debitor, în cuantumul stabilit de Guvern.
    Articolul 56. Participarea specialistului
    (1) Pentru  lămurirea problemelor care apar în cadrul  actelor de executare, executorul judecătoresc, din oficiu ori la cererea debitorului sau a creditorului, poate dispune participarea la procedura de executare a unui sau a mai multor specialişti, după caz.
    (2) În calitate de specialist poate participa  persoana care posedă cunoştinţele necesare în domeniul respectiv, nu este interesată de rezultatele actelor care se efectuează şi nu se află în raporturi de rudenie cu participanţii la procesul de executare.
    (3) Specialistul face concluzii verbale sau scrise.
    Articolul 57. Drepturile şi obligaţiile specialistului
    (1) Specialistul este obligat:
    a) să se prezinte la citare;
    b) să participe la actele de executare, folosindu-şi cunoştinţele de specialitate pentru a acorda participanţilor ajutor în soluţionarea problemelor;
    c) să dea explicaţii în legătură cu actele pe care le efectuează;
    d) să facă declaraţii, care vor fi consemnate în proces-verbal de către executorul judecătoresc sau, personal, de către specialist.
    (2) Specialistul  are dreptul  la o remuneraţie din contul debitorului, dacă prezentul cod nu prevede altfel.
     Articolul 58. Participarea expertului
    (1) Pentru elucidarea unor aspecte din domeniul ştiinţei, artei, tehnicii, al meşteşugurilor artizanale şi din alte domenii, aspecte care au apărut în procesul de executare şi care cer cunoştinţe speciale, executorul judecătoresc poate dispune, din oficiu ori la cererea debitorului sau a creditorului, efectuarea unei expertize.
    (2) Poate fi numită în calitate de expert persoana care dispune de cunoştinţe speciale, nu este interesată de rezultatele actelor pe care le efectuează şi nu se află în raporturi de rudenie cu părţile în procedura de executare.
    (3) Efectuarea expertizei poate fi  încredinţată  
lucrătorilor din organele oficiale de expertiză  judiciară  
sau unor  persoane particulare care corespund cerinţelor înaintate faţă  de expert.
    Articolul 59. Drepturile şi obligaţiile expertului
    (1) Expertul este în drept:
    a) să ia cunoştinţă de materialele procedurii de executare referitoare la obiectul expertizei;
    b) să pună participanţilor la procesul de executare întrebări referitor la obiectul expertizei;
    c) să se abţină de a da raport dacă problemele depăşesc sfera cunoştinţelor sale speciale sau dacă materialele puse la dispoziţie sînt insuficiente;
    d) să i se compenseze cheltuielile de efectuare a expertizei şi să primească onorariul pentru lucrul efectuat.
    (2) Expertul este obligat să nu  întreprindă, fără încuviinţarea executorului judecătoresc, a debitorului sau a creditorului, cercetări care  să distrugă total ori parţial obiectul cercetării ori care să schimbe calitatea sau însuşirea lui.
    (3) Pentru depunerea cu bună ştiinţă a unui raport fals, expertul răspunde în conformitate cu legislaţia penală.

Capitolul VI
PROCEDURA DE EXECUTARE

    Articolul 60. Intentarea procedurii de executare
    (1)  Procedura de executare se intentează la cererea creditorului urmăritor sau, în cazurile prevăzute de prezentul cod, la demersul instanţei de judecată, cu prezentarea documentului executoriu spre executare.
    (2) Creditorul este liber să depună documentul executoriu la orice executor judecătoresc, ţinînd cont de prevederile art. 30 din prezentul cod.
    (3) În termen de 3 zile după primirea documentului executoriu, executorul judecătoresc emite o încheiere cu privire la intentarea sau la refuzul de a intenta procedura de executare, pe care o expediază părţilor în procedura de executare în cel mult 3 zile de la emitere, însoţită de borderoul de calcul al cheltuielilor de executare, cu menţiunea că suma acestora, care urmează a fi încasată de la debitor, se va stabili ulterior în condiţiile legii, iar debitorului îi va expedia şi copia, certificată de executorul judecătoresc, de pe documentul executoriu.
    (4) Încheierea privind intentarea procedurii de executare poate fi contestată doar de debitor, în temeiul  prevăzut la art. 61 lit. b) şi e) din prezentul cod, în instanţa de judecată în a cărei circumscripţie teritorială biroul executorului judecătoresc îşi are sediul sau, în cazul municipiului Chişinău, în instanţa de judecată în a cărei circumscripţie camera teritorială a executorilor judecătoreşti a stabilit competenţa teritorială a executorului judecătoresc.
    Articolul 61. Refuzul de a intenta procedura de
                          executare
    (1) Executorul judecătoresc poate refuza intentarea procedurii de executare dacă:
    a) documentul nu este de competenţa sa;
    b) termenul de prezentare a documentului spre executare a expirat;
    c) documentul nu este întocmit în conformitate cu prevederile art. 14 din prezentul cod;
    d) documentul este înaintat de persoana care nu are împuternicirile respective, stabilite în modul prevăzut de legislaţie;
    e) termenul de executare benevolă acordat prin lege sau indicat în documentul executoriu nu a expirat.
    (2) Refuzul executorului judecătoresc de a intenta procedura de executare nu este o piedică pentru prezentarea repetată a documentului executoriu spre executare după înlăturarea neajunsurilor.
    (3) Încheierea privind refuzul de a primi documentul executoriu spre executare poate fi contestată de creditor în instanţa de judecată în a cărei circumscripţie teritorială biroul executorului judecătoresc îşi are sediul.
    Articolul 62. Concilierea părţilor în procedura de
                         executare
    (1) În termenul stabilit de executorul judecătoresc în încheierea de intentare a procedurii de executare, părţile sînt obligate să se prezinte în faţa executorului judecătoresc pentru a li se comunica drepturile şi obligaţiile lor, inclusiv posibilitatea de conciliere sau, după caz, de determinare a modalităţii de executare şi/sau a consecutivităţii de urmărire a bunurilor debitorului.
    (2)  În cazul în care părţile convin asupra condiţiilor de executare, executorul judecătoresc întocmeşte un proces-verbal, în care indică aceste condiţii, ele devenind obligatorii pentru părţi.
    (3) În cazul în care părţile au convenit asupra încheierii unei tranzacţii, executorul judecătoresc întocmeşte un proces-verbal, în care consemnează condiţiile tranzacţiei, acest proces-verbal servind drept temei pentru încetarea procedurii de executare. Procesul-verbal al executorului judecătoresc prin care se întăreşte tranzacţia este un document executoriu.
    (4) În cazul în care părţile sau una dintre părţi nu se prezintă ori concilierea nu finalizează cu încheierea unei tranzacţii, executorul judecătoresc consemnează faptul într-un proces-verbal şi continuă urmărirea patrimoniului debitorului.
    (5) Procesele-verbale întocmite în condiţiile prezentului articol sînt semnate obligatoriu de părţile în procedura de executare prezente la procedura de conciliere sau de reprezentanţii acestora, sînt certificate cu semnătura şi cu ştampila executorului judecătoresc şi înmînate părţilor în procedura de executare. Procesele-verbale nu pot fi contestate.
    (6) Procedura de conciliere a părţilor poate fi reluată la orice etapă a procedurii de executare, la cererea unei părţi în procedura de executare.
    (7) Prevederile prezentului articol nu se aplică în cazul documentelor executorii conform cărora calitatea de creditor o are statul.
    (8) Măsurile asigurătorii aplicate de executorul judecătoresc pînă la încheierea tranzacţiei, în condiţiile prezentului articol,  pot fi ridicate total sau parţial de acesta doar la cererea scrisă a creditorului sau în baza unui proces-verbal de constatare a executării.
    (9) În cazul în care părţile în procedura de executare încheie, pînă la aplicarea măsurilor de executare silită, o tranzacţie în condiţiile prezentului articol, executorul judecătoresc beneficiază de un onorariu în proporţie de 50% din onorariul stabilit pentru executarea integrală a documentului executoriu. În restul cazurilor, mărimea onorariului nu poate fi mai mică de 70%.

Capitolul VII
EXECUTAREA DOCUMENTELOR EXECUTORII PRIVIND
APLICAREA MĂSURILOR DE ASIGURARE A ACŢIUNII ŞI
APLICAREA MĂSURILOR DE ASIGURARE ÎN PROCEDURA
DE EXECUTARE

    Articolul 63. Măsurile de asigurare a executării
                         documentului executoriu
    (1) În scopul asigurării executării documentului executoriu, odată cu intentarea procedurii de executare,  executorul judecătoresc este în drept:
    a) să aplice sechestru pe mijloacele băneşti sau pe bunurile debitorului;
    b) să interzică debitorului de a săvîrşi anumite acte;
    c) să interzică altor persoane de a transmite debitorului bunuri sau de a îndeplini faţă de el alte obligaţii.
    (2) Încheierea privind asigurarea executării documentului executoriu poate fi contestată în instanţă de judecată. În cadrul examinării cererii de contestare a aplicării măsurilor de asigurare, instanţa de judecată nu poate dispune suspendarea executării încheierii prin care acestea au fost aplicate.
    (3) Recursul depus împotriva încheierii instanţei de judecată privind anularea sau substituirea măsurilor de asigurare a executării suspendă executarea încheierii.
    (4) Încheierea instanţei de judecată prin care se dispune aplicarea interdicţiei de a părăsi ţara se trimite spre executare Serviciului Grăniceri.
    (5) Sistarea executării încheierilor de aplicare a măsurilor de asigurare a executării, în cazul anulării acestora de către instanţă, se admite doar în temeiul încheierii executorului judecătoresc.
    Articolul 64. Interdicţia de a părăsi ţara
    (1) Interdicţia de a părăsi ţara în cel mult 6 luni se aplică de către instanţa de judecată, la demersul executorului judecătoresc, doar după luarea măsurilor de asigurare a executării documentului executoriu, cu obligarea executorului judecătoresc de a efectua periodic un control privind necesitatea menţinerii acestei interdicţii.
    (2) Dacă este necesară menţinerea interdicţiei pe un termen mai mare, aceasta poate fi aplicată în mod repetat în urma unui demers motivat al executorului judecătoresc, dar nu mai mult de 3 ori în cadrul aceleiaşi proceduri de executare.
    (3)  În cazul încetării procedurii de executare sau al restituirii documentului executoriu, precum şi în cazul în care dispare necesitatea aplicării interdicţiei de a părăsi ţara, această interdicţie se revocă de către instanţa de judecată la cererea executorului judecătoresc sau a părţilor.
    Articolul   65. Actele executorului judecătoresc
    (1) La îndeplinirea atribuţiilor şi a îndatoririlor sale legate de punerea în executare a documentelor executorii, executorul judecătoresc emite încheieri, întocmeşte procese-verbale şi alte acte de procedură.
    (2) Erorile materiale sau formale comise la întocmirea actelor indicate la alin. (1) se pot corecta de către executorul judecătoresc din oficiu sau la cererea motivată a părţii interesate şi nu pot servi temei de contestare sau de anulare a actului executorului judecătoresc.
    (3) Cererea privind corectarea erorilor menţionate la alin. (2) va fi soluţionată de executorul judecătoresc în cel mult 5 zile de la primire, prin emiterea fie a unui alt act procedural, fie a unei încheieri de refuz în corectarea actelor, după caz.
    (4) Încheierea privind refuzul corectării actelor poate fi contestată în instanţă de judecată în decursul a 5 zile de la comunicare.
    Articolul 66. Încheierile executorului judecătoresc
    (1) Intentarea, amînarea, suspendarea şi încetarea executării silite, eliberarea sau distribuirea sumelor obţinute din executare, aplicarea şi ridicarea măsurilor de asigurare a executării, alte măsuri prevăzute de lege se dispun de executorul judecătoresc prin încheiere, care trebuie să cuprindă:
    a) data şi locul adoptării, numărul procedurii de executare;
    b) numele executorului judecătoresc, adresa juridică a biroului său;
    c) procedura de executare asupra căreia se adoptă încheierea;
    d) chestiunea asupra căreia se adoptă încheierea;
    e) motivele care au determinat adoptarea încheierii şi legea care a fost aplicată la adoptare;
    f) dispoziţia executorului judecătoresc;
    g) calea şi termenul de contestare a încheierii;
    h) semnătura şi ştampila executorului judecătoresc.
    (2) Încheierea executorului judecătoresc este executorie de drept din momentul emiterii şi poate fi contestată, în termen de 10 zile de la data comunicării, în instanţa de judecată în a cărei rază teritorială biroul executorului judecătoresc îşi are sediul sau, în cazul municipiului Chişinău, în instanţa de judecată în a cărei circumscripţie camera teritorială a executorilor judecătoreşti a stabilit competenţa teritorială a executorului judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel. Contestarea încheierilor executorului judecătoresc nu poate fi temei de suspendare a  executării, cu  excepţia cazurilor prevăzute de prezentul cod.
    Articolul 67. Expedierea şi înmînarea actelor
                         executorului  judecătoresc
    (1) Actele executorului judecătoresc se trimit destinatarului prin poştă, cu scrisoare recomandată şi cu aviz de primire, sau prin orice alt mijloc care să asigure transmiterea textului cuprins în act şi confirmarea primirii lui (telegramă, fax, email etc.) ori se înmînează personal destinatarului ori altor persoane indicate la alin. (2) de către executorul judecătoresc din oficiu sau la cererea părţii interesate.
    (2) În cazul absenţei destinatarului persoană fizică, documentele menţionate la alin. (1) se înmînează unui membru adult al familiei lui, rudelor, afinilor  acestuia  sau unei persoane care locuieşte cu destinatarul, unei persoane cu funcţie de răspundere din primărie sau preşedintelui asociaţiei locatarilor de la domiciliul destinatarului,  pentru a i se transmite lui. Persoana care a primit documentele este responsabilă de transmiterea sau de comunicarea lor neîntîrziată destinatarului, răspunde pentru prejudiciile cauzate prin necomunicarea sau prin comunicarea tardivă a actelor. Documentul se consideră înmînat destinatarului la data indicată în avizul de primire.
    (3) În cazul persoanei juridice, documentele se expediază pe adresa ei juridică şi se consideră recepţionate la data intrării lor în sediu sau la data înmînării lor unui angajat din administraţie, din oficiul sau din secretariatul debitorului pentru a fi transmise destinatarului.
    (4) În cazul în care înmînarea actului executorului judecătoresc către persoanele indicate la alin. (2) şi (3) nu a fost posibilă, actul va fi comunicat prin publicare în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
    (5) Atît destinatarul, cît şi persoana care a primit documentele pentru a le transmite semnează şi restituie avizul de primire.
    (6) Refuzul de a primi actele executorului judecătoresc se atestă de către executorul judecătoresc în proces-verbal. Acest fapt însă nu împiedică efectuarea actelor de executare.
    (7) Termenul de contestare curge de la data indicată în avizul de primire, în confirmarea transmiterii documentului sau în procesul-verbal de înmînare a  actului persoanelor indicate la alin. (2) şi (3), sau de la data comunicării actului în modul prevăzut la alin. (4).
    Articolul 68. Obligaţia părţilor  de a comunica
                          schimbarea domiciliului ori a sediului
    (1) Dacă, în procesul executării documentului executoriu, îşi schimbă domiciliul sau sediul, adresa poştală sau electronică, numărul de telefon/fax, părţile în procedura de executare sînt obligate să comunice executorului judecătoresc noua adresă, noul număr de telefon, de fax etc. În caz contrar, documentele afişate sau înmînate la ultima adresă sau expediate la numărul de fax cunoscut  executorului judecătoresc se consideră comunicate.
    (2) În cazul neîndeplinirii obligaţiei de a comunica schimbarea domiciliului sau a sediului, executorul judecătoresc poate prezenta instanţei de judecată procesul-verbal respectiv pentru aplicarea unei sancţiuni contravenţionale.
    Articolul 69. Timpul efectuării actelor de executare
    (1) Actele de executare pot fi efectuate în zile lucrătoare,  între orele 6.00 şi 22.00.
    (2) Executarea începută va putea fi continuată peste aceste ore în aceeaşi zi sau în zilele următoare.
    (3) Executarea silită în zile nelucrătoare sau în alt timp decît cel indicat la alin. (1) se admite la cererea motivată a creditorului.
    Articolul 70. Termenul de executare
    (1) Documentul executoriu va fi executat în termenul indicat în el sau, în cazul în care nu este indicat, într-un termen rezonabil. Criteriile de determinare a termenului rezonabil sînt: complexitatea procedurii de executare, comportamentul părţilor în procedura de executare, interesul creditorului şi  conduita executorului judecătoresc.
    (2) Executorul judecătoresc urmează să întreprindă imediat toate acţiunile necesare în vederea executării hotărîrii judecătoreşti. Dacă legea nu prevede altfel, termenul dintre acţiunile complexe ce urmează a fi întreprinse de executorul judecătoresc nu va depăşi 15 zile. Curgerea acestui termen se suspendă pe durata suspendării sau amînării executării, strămutării procedurii de executare, imposibilităţii executorului judecătoresc de a acţiona din motive ce nu depind de voinţa sa, precum şi în cazul în care nu au fost avansate cheltuielile necesare pentru efectuarea actului următor.
    (3) Cu acordul creditorului, termenul prevăzut la  alin. (2) poate fi prelungit.
    Articolul 71. Explicarea hotărîrii, a ordinii şi modului
                          ei de executare
    Dacă nu este clar sensul, extinderea sau modul de aplicare a dispozitivului hotărîrii care urmează a fi executat sau dacă hotărîrea cuprinde dispoziţii contradictorii, executorul judecătoresc poate solicita, din oficiu sau la cererea participanţilor la procedura de executare, instanţei de judecată sau organului emitent explicarea hotărîrii.
    Articolul 72. Căutarea debitorului şi a bunurilor sale
    (1)  În cazul cînd prezenţa debitorului la anumite acţiuni de executare este impusă de lege, de documentul executoriu sau cînd executorul judecătoresc ori creditorul o consideră necesară, iar locul de aflare a debitorului nu este cunoscut, instanţa de judecată, la demersul executorului judecătoresc sau la cererea creditorului,  adoptă o încheiere de căutare a debitorului.
    (2)  Căutarea debitorului persoană fizică se efectuează de către organul afacerilor interne în a cărui rază teritorială se află ultimul domiciliu al debitorului.
    (3)  Căutarea debitorului persoană juridică se efectuează de către executorul judecătoresc, la cererea creditorului.
    (4)  Încheierea privind căutarea debitorului sau privind refuzul de a da debitorul în căutare poate fi contestată cu recurs.
    (5) Mijloacele de transport sînt declarate în căutare de executorul judecătoresc prin emiterea unei încheieri. În temeiul încheierii de declarare în căutare a mijlocului  de transport, posesorul acestuia poate fi înlăturat de la conducere de către colaboratorii organului afacerilor interne sau ai Serviciului Grăniceri, iar mijlocul de transport  poate fi reţinut pînă la predarea lui către executorul judecătoresc sau către creditor.
    Articolul 73. Aducerea forţată a debitorului
    (1) În cazul în care debitorul nu se prezintă repetat la solicitarea executorului judecătoresc, instanţa de judecată, la demersul acestuia din urmă, va dispune aducerea forţată în faţa lui a debitorului şi a altor  persoane indicate la art. 44 alin. (3) din prezentul cod.
    (2) Aducerea forţată a debitorului se face de către organul afacerilor interne în a cărui rază teritorială debitorul îşi are domiciliul sau sediul.
    (3) Cheltuielile de aducere forţată se încasează de la debitor în beneficiul statului de către instanţa de judecată în modul prevăzut la capitolul XXXV din Codul de procedură civilă.
    Articolul 74. Modalităţile de executare silită
    Executarea silită se efectuează prin:
    a) urmărirea mijloacelor băneşti în numerar ale debitorului;
    b) urmărirea mijloacelor băneşti de pe conturile bancare ale debitorului;
    c) urmărirea bunurilor debitorului prin aplicarea sechestrului pe bunuri şi prin vînzarea sau administrarea lor silită;
    d) urmărirea salariului, pensiei, bursei şi altor venituri ale debitorului;
    e) urmărirea mijloacelor băneşti şi bunurilor debitorului care se află la terţi;
    f) ridicarea de la debitor şi predarea către creditor  a obiectelor indicate în documentul executoriu;
    g) alte măsuri prevăzute de lege.
    Articolul 75. Procesul-verbal
    Acţiunile întreprinse de executorul judecătoresc se consemnează în proces-verbal, care va cuprinde:
    a) data întocmirii lui, numărul procedurii de executare;
    b) denumirea şi adresa juridică a biroului executorului judecătoresc;
    c) numele şi prenumele executorului judecătoresc care a întocmit procesul-verbal;
    d) documentul executoriu în al cărui temei se efectuează actul de executare;
    e) numele, prenumele  şi domiciliul sau denumirea şi sediul debitorului şi al creditorului;
    f) menţiunea că participanţilor li s-au explicat drepturile prevăzute la art.44 din prezentul cod;
    g) măsurile întreprinse de executorul judecătoresc sau constatările acestuia;
    h) menţiunea cu privire la explicaţiile date de participanţi la procedura de executare şi la obiecţiile lor;
    i) menţiunea despre efectuarea înregistrărilor audio, foto sau video în cadrul procedurilor executorii;
    j) menţiunea, atunci cînd este cazul, despre absenţa creditorului sau a debitorului ori despre refuzul şi motivele refuzului de a semna procesul-verbal;
    k) menţiunea despre numărul de exemplare în care s-a întocmit procesul-verbal, precum şi despre persoanele cărora li s-a înmînat acesta;
    l) alte menţiuni prevăzute de lege sau considerate de executorul judecătoresc ca fiind necesare;
    m) semnătura executorului judecătoresc, a altor persoane interesate în  executare sau a persoanelor care asistă la efectuarea actelor de executare;
    n) ştampila executorului judecătoresc.
    Articolul 76. Amînarea executării
    (1) Executorul judecătoresc poate amîna executarea la cererea unei părţi sau din oficiu, ţinînd cont de interesele primordiale ale creditorului, cu înştiinţarea părţilor în modul stabilit de prezentul cod.
     (2) Motivele care stau la baza suspendării executării prevăzute la art. 78–79 din prezentul cod, precum şi alte motive de natură juridică, nu pot servi drept temei de amînare a executării.
    Articolul 77. Schimbarea modului şi a ordinii
                         de executare
    (1) Dacă există circumstanţe care fac executarea dificilă sau imposibilă, executorul judecătoresc sau părţile în procedura de executare vor înainta în instanţa de judecată care a eliberat documentul executoriu o cerere privind schimbarea modului şi a ordinii de executare a hotărîrii.
    (2) Cererea de schimbare a modului şi a ordinii de executare a hotărîrii se examinează în modul prevăzut la art. 252 din Codul de procedură civilă, în cel mult 30 de zile.
    Articolul 78. Obligaţia de a suspenda executarea şi
                         termenele de suspendare a executării
    (1) Executorul judecătoresc este obligat să suspende executarea documentului executoriu în cazul:
    a) încetării din viaţă a debitorului, al declarării dispariţiei lui fără urmă sau al declarării decesului lui, dacă raportul juridic stabilit de instanţa de judecată admite succesiunea în drepturi – pînă la determinarea succesorului în drepturi şi admiterea succesiunii în procedura de executare;
    b) pierderii de către debitor a capacităţii de exerciţiu – pînă la numirea reprezentantului;
    c) înregistrării, în urma reorganizării  persoanei juridice debitor, a unei noi persoane juridice – pînă la admiterea succesiunii în procedura de executare;
    d) insolvabilităţii debitorului – pînă la examinarea în fond a cauzei de insolvabilitate;
    e) contestării de către debitor a actelor executorului judecătoresc, cu condiţia depunerii cauţiunii – pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii prin care s-a examinat contestarea;    
    f) anulării hotărîrii în a cărei bază a fost emis titlul executoriu, cu remiterea cauzei la rejudecare – pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii judecătoreşti.
    (2) În cazul suspendării procedurii de executare în temeiul indicat la alin. (1) lit. f), executorul judecătoresc, la cererea debitorului,  poate dispune substituirea unei măsuri de asigurare a executării documentului executoriu cu alta, care ar asigura integral valoarea creanţei.
    (3) Prevederile alin. (1) lit. a)–d) nu se aplică în cazul evacuării sau al transmiterii bunurilor gajate.
    (4) După înlăturarea împrejurărilor care au provocat suspendarea, procedura de executare se reia la cererea creditorului sau din oficiu.
    (5) Încheierea privind suspendarea executării documentului executoriu poate fi contestată în instanţă de judecată în termen de 15 zile.
    Articolul 79. Dreptul  de a suspenda executarea
    (1) Instanţa de judecată poate suspenda executarea documentului executoriu, la cererea executorului judecătoresc sau a părţilor în procedura de executare, în cazul:
    a) adresării de către executorul judecătoresc în instanţa de judecată sau în organul care a eliberat documentul executoriu a cererii de a se explica hotărîrea adoptată;
    b) aflării debitorului într-o delegaţie îndelungată în interes de serviciu sau cu o misiune de stat atunci cînd obligaţia are un caracter personal;
    c) aflării debitorului într-o instituţie curativ-profilactică;
    d) căutării debitorului;
    e) înaintării de către terţi a unei acţiuni privind ridicarea sechestrului de pe bunuri – în partea ce ţine de aceste bunuri;  
    f) contestării eliberării titlului executoriu.
    (2) Încheierea privind suspendarea executării documentului executoriu poate fi atacată cu recurs.
    Articolul 80. Reguli cu privire la cauţiune
    (1) În cazul acţiunilor cu caracter patrimonial, cînd debitorul atacă hotărîrea judecătorească în temeiurile prevăzute în capitolul XXXVIII secţiunea a 2-a din Codul de procedură civilă, pentru suspendarea executării hotărîrii atacate cu recurs el depune o cauţiune la contul executorului judecătoresc unde se află documentul executoriu spre executare, iar în cazul în care documentul executoriu nu este depus spre executare, el depune cauţiunea la biroul executorului judecătoresc în a cărui competenţă teritorială, stabilită de camera teritorială a executorilor judecătoreşti, se află domiciliul sau sediul debitorului. În cazul în care documentul executoriu a fost pus în executare concomitent sau ulterior depunerii cauţiunii, procedura de executare va fi transmisă către executorul judecătoresc la al cărui cont a fost depusă cauţiunea.
    (2) În baza documentului de plată, executorul judecătoresc este obligat să elibereze debitorului confirmarea depunerii cauţiunii, înştiinţînd despre aceasta creditorul.
    (3) În cazul în care hotărîrea judecătorească se află în proces de executare, executorul judecătoresc dispune, după verificarea depunerii cauţiunii, amînarea executării pentru 15 zile, termen în care partea interesată urmează să prezinte încheierea judecătorească de suspendare a executării. În asemenea caz, executorul judecătoresc poate dispune ridicarea totală sau parţială a sechestrului de pe bunurile debitorului.
    (4) În cazul în care încheierea de suspendare a executării nu este prezentată în termen, executorul judecătoresc, la cererea scrisă a creditorului, poate elibera acestuia suma depusă.
    (5) Persoana care depune cauţiunea are obligaţia de a achita taxa de primire a cauţiunii.
    (6) Cauţiunea depusă de reclamant în condiţiile art. 182 din Codul de procedură civilă va fi depusă la contul executorului judecătoresc în a cărui competenţă teritorială, stabilită de camera teritorială a executorilor judecătoreşti, se află domiciliul sau sediul reclamantului.
    Articolul 81. Cuantumul cauţiunii
    Cauţiunea se depune în cuantum de  120% din suma bănească ce urmează a fi încasată de la debitor sau din valoarea bunurilor pe care acesta este obligat să le transmită în temeiul hotărîrii judecătoreşti, cu includerea cheltuielilor de judecată.
    Articolul 82. Efectul cauţiunii
    (1) În cazul în care recursul a fost admis cu adoptarea unei noi hotărîri prin care acţiunea creditorului este respinsă, cauţiunea depusă se restituie debitorului. Cheltuielile de executare efectuate pînă la data depunerii cauţiunii se scad din cauţiune.
    (2) În cazul în care recursul a fost admis cu casarea hotărîrii şi remiterea pricinii la rejudecare, cauţiunea  rămîne la contul pe care a fost depusă pînă la adoptarea unei noi hotărîri irevocabile.
    (3) Dacă instanţa de recurs menţine hotărîrea atacată, suma respectivă se foloseşte în contul executării hotărîrii, în modul prevăzut de lege.
    Articolul 83. Încetarea procedurii de executare
    Procedura de executare încetează în cazul în care:
    a) obligaţia a fost stinsă;
    b) între creditor şi debitor a fost încheiată o tranzacţie, în condiţiile prezentului cod;
    c) după încetarea din viaţă, după declararea dispariţiei fără urmă sau după declararea decesului creditorului ori al debitorului, creanţa sau obligaţia adjudecată nu admite succesiunea de  către succesorul de drepturi al acestor persoane;
    d) bunurile persoanei juridice lichidate nu sînt suficiente pentru satisfacerea deplină a creanţelor creditorului;
    e) hotărîrea, decizia sau încheierea în al cărei temei a fost eliberat documentul executoriu a fost anulată printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă;
    f) debitorul a prezentat spre executare o hotărîre de încasare de la creditor în folosul său a unei sume egale cu suma debitoare sau mai mare decît aceasta;
    g) creditorul a renunţat la executare.
    Articolul 84. Modul de suspendare sau de încetare a
                            procedurii de executare
    (1) Asupra suspendării sau încetării procedurii de executare decide executorul judecătoresc, cu înştiinţarea creditorului şi a debitorului. Neprezentarea lor însă nu împiedică luarea deciziei.
    (2) Pe durata suspendării procedurii de executare, orice  act de executare este interzis, cu excepţia aplicării măsurilor de asigurare.
    (3) Încheierea privind suspendarea sau încetarea procedurii de executare poate fi contestată în instanţă de judecată.
    (4) Pe durata suspendării procedurii de executare, suspendare dispusă la cererea debitorului din alte motive decît exercitarea, în privinţa fondului cauzei pe care a fost emis titlul executoriu, a căilor de atac suspensive de executare, se calculează penalităţi de întîrziere.
    Articolul 85.  Consecinţele încetării procedurii de
                          executare
    (1) După intrarea în vigoare a încheierii privind încetarea procedurii de executare, executorul judecătoresc dispune anularea măsurilor de asigurare a executării. Documentul executoriu, în care au fost făcute menţiunile de rigoare, se restituie instanţei de judecată sau altor organe emitente. În cazul încetării executării pe motivele prevăzute la art. 83 lit. b) din prezentul cod, documentul executoriu se restituie  creditorului, cu o menţiune despre încheierea tranzacţiei.
    (2) Procedura de executare care a încetat nu poate fi reluată.
    Articolul 86. Restituirea documentului executoriu
    (1) După achitarea cheltuielilor de executare, documentul executoriu care nu a fost executat ori care a fost executat parţial se restituie creditorului în cazul în care:
    a) o cere creditorul;
    b) debitorul nu are bunuri ori venituri sau bunurile lui nu sînt suficiente pentru satisfacerea creanţelor;
    c) creditorul  refuză să preia bunurile nevîndute în procesul executării hotărîrii, iar debitorul nu dispune de alte bunuri;
    d) debitorul nu locuieşte ori nu lucrează la adresa indicată de creditor sau în documentul executoriu sau la adresa aceea nu se află bunurile lui, cu excepţia cazului cînd debitorul este dat în căutare;
    e) creditorul împiedică prin acţiune (inacţiune) executarea  documentului executoriu sau nu avansează în termenul stabilit de prezentul cod cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de executare;
    f) creditorul refuză să primească bunurile ridicate de la debitor, care, conform hotărîrii, urmează să-i fie predate.
    (2) În cazurile menţionate la alin. (1) lit. b)–f), executorul judecătoresc întocmeşte un proces-verbal.
    (3) Restituirea documentului executoriu către creditor nu împiedică prezentarea lui repetată spre executare, în condiţiile prezentului cod. În acest caz, noul termen de prezentare a documentului executoriu spre executare se calculează conform art. 17 alin. (3) din prezentul cod.
    (4) Documentul executoriu se restituie în baza încheierii motivate a executorului judecătoresc. Încheierea poate fi contestată în instanţă de judecată.
    (5) În cazurile indicate la alin. (1) lit. a), b) şi d), măsurile asigurătorii se vor menţine pe întregul termen de prescripţie a executării sau pînă la stingerea obligaţiei stabilite prin documentul executoriu.
    (6) Încheierea privind restituirea documentului executoriu serveşte drept temei pentru depunerea dosarului de executare în arhivă.
    Articolul 87. Reconstituirea dosarului de executare
                          pierdut
    Dosarul de executare pierdut poate fi reconstituit de către instanţa de judecată în conformitate cu capitolul XXXIV din Codul de procedură civilă, la cererea  creditorului sau a executorului judecătoresc.

T i t l u l  III
OBIECTUL EXECUTĂRII SILITE
Capitolul VIII
OBIECTUL EXECUTĂRII SILITE

Secţiunea 1. Urmărirea patrimoniului

    Articolul 88. Dispoziţii generale cu privire la
                         urmărirea bunurilor
    (1) Urmărirea bunurilor debitorului constă în sechestrarea, în ridicarea şi în vînzarea lor.
    (2) Poate fi urmărit orice bun corporal ori universalitate de bunuri ale debitorului, care se află în circuit civil, indiferent de faptul la cine se află în posesiune, precum şi orice drept patrimonial sau creanţă bănească, cu excepţia celor care nu sînt pasibile de urmărire silită.
    (3)   Bunurile supuse unui circuit civil limitat pot fi urmărite numai în condiţiile prevăzute de lege.
    (4) La cererea executorului judecătoresc, deţinătorii de registre şi de informaţii relevante pentru procedura de executare, instituţiile financiare, organele fiscale, organele cadastrale, alte persoane fizice sau juridice sînt obligate să îi comunice, în cel mult 10 zile, informaţiile necesare pentru efectuarea executării silite.
    Articolul 89. Bunurile debitorului care nu pot fi
                          urmărite
    Nu pot fi urmărite:
    1) bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului persoană fizică şi  al membrilor lui de familie:
    a) îmbrăcămintea, pentru fiecare persoană: un palton de iarnă şi unul de toamnă, un costum de iarnă şi unul de vară (pentru bărbaţi), două rochii sau două costume de vară şi două de iarnă (pentru femei), o pălărie şi o căciulă de iarnă, două broboade de vară şi două de iarnă (pentru femei), altă îmbrăcăminte întrebuinţată timp îndelungat şi care nu are valoare;
    b) încălţămintea, lenjeria de corp şi de pat, cu excepţia obiectelor confecţionate din materiale preţioase, precum şi a obiectelor care au valoare artistică;
    c) toate bunurile copiilor;
    d) mobila: cîte un pat şi un scaun pentru fiecare persoană, o masă, un dulap pentru familie;
    e) icoanele şi portretele de familie, verighetele;
    f) ordinele, medaliile, alte semne distinctive cu care a fost decorat debitorul sau membrii lui de familie;
    g) obiectele (inclusiv manualele şi cărţile) necesare debitorului pentru a-şi continua exercitarea profesiei;
    h) mijloacele de transport speciale pentru invalizi, obiectele necesare invalizilor şi bolnavilor, destinate îngrijirii lor;
    i) produsele alimentare în cantităţi necesare pentru hrana debitorului şi a membrilor lui de familie pe 3 luni;
    j) combustibilul  necesar în prepararea bucatelor şi încălzirea locuinţei familiei în  perioada rece  a anului;
    2) seminţele de culturi agricole pentru însămînţare şi sădire;
    3) nutreţul pentru vitele care nu au fost urmărite, necesar pînă la strînsul nutreţurilor noi sau pînă la scoaterea vitelor la păşunat, după caz;
    4) produsele agricole perisabile, conform unei liste aprobate de Guvern;
    5) bunurile din domeniul public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale;
    6) alte bunuri care, conform legii, nu pot fi urmărite.
    Articolul 90. Consecutivitatea urmăririi bunurilor
    (1) Consecutivitatea urmăririi bunurilor debitorului poate fi stabilită, de comunul acord al părţilor în procedura de executare, ţinîndu-se cont de prioritatea intereselor creditorului.
    (2)  În cazul în care debitorul nu indică în ce consecutivitate solicită să fie urmărite  bunurile sale, consecutivitatea va  fi stabilită de creditor, în comun cu executorul judecătoresc, ţinîndu-se cont de următoarea consecutivitate:
    a) în primul rînd vor fi urmărite bunurile personale ale debitorului libere de gaj sau de ipotecă şi mijloacele băneşti;
    b) în al doilea rînd vor fi urmărite bunurile debitorului care se află în proprietate comună pe cote-părţi sau în devălmăşie, libere de gaj sau de ipotecă;
    c) în al treilea rînd vor fi urmărite bunurile gajate sau  ipotecate;
    d) în ultimul rînd va fi urmărit bunul imobil în care domiciliază debitorul.
    Articolul 91.  Urmărirea mijloacelor băneşti în
                           numerar
    (1) Urmărirea mijloacelor băneşti în numerar, inclusiv în valută străină, se efectuează prin sechestrarea şi ridicarea lor.
    (2) Pentru ridicarea mijloacelor băneşti de la debitor, executorul judecătoresc controlează locurile şi localurile în care debitorul păstrează numerarul, precum şi reţeaua lui comercială.
    (3) La ridicarea mijloacelor băneşti în numerar de la persoana juridică participă casierul (gestionarul) sau un angajat suplinitor, care este obligat să prezinte documentele necesare şi să asigure acces liber la seiful casei debitorului, în încăperea izolată a casei, precum şi în reţeaua lui comercială.
    (4) Deschiderea, fără consimţămîntul reprezentantului debitorului sau în lipsa acestuia, a locurilor şi a localurilor în care se păstrează numerarul se efectuează în prezenţa a doi martori asistenţi. Pînă la sosirea acestora, executorul judecătoresc sigilează locurile şi localurile.
    (5) Faptul ridicării numerarului şi al deschiderii locurilor şi a localurilor fără consimţămîntul reprezentantului debitorului se consemnează într-un proces-verbal, care se semnează de cei prezenţi. Procesul-verbal se întocmeşte în două exemplare. Exemplarul al doilea se remite debitorului sau reprezentantului acestuia contra semnătură pe primul exemplar ori se expediază recomandat debitorului în aceeaşi zi sau în următoarea zi lucrătoare.
    (6) Mijloacele băneşti ridicate se depun pe contul executorului judecătoresc în decursul a 24 de ore.
     (7) Valuta străină se depune pe contul valutar al executorului judecătoresc, iar în cazul în care valoarea creanţei este stabilită în monedă naţională, se vinde băncii comerciale în care executorul judecătoresc are deschis contul la cursul valutar stabilit de bancă, cu înregistrarea echivalentului în monedă naţională în contul curent special al executorului judecătoresc.
    Articolul 92. Urmărirea mijloacelor băneşti de pe
                         conturi
    (1) Executorul judecătoresc este în drept să urmărească mijloacele băneşti aflate sau parvenite ulterior în instituţiile financiare pe conturile debitorului ori să aplice sechestru pe mijloacele băneşti care vor fi transferate în viitor.
    (2) Ordinul incaso, emis de executorul judecătoresc, se execută de instituţia financiară în ziua primirii.
    (3) În toate cazurile cînd mijloacele băneşti de pe contul debitorului sînt urmărite ori sechestrate de executorul judecătoresc şi de alte organe abilitate prin lege, iar mijloacele băneşti disponibile în cont nu sînt suficiente, instituţia financiară va restitui documentul emis de executorul judecătoresc şi îl va informa despre existenţa unor alte sechestre şi despre organul care le-a aplicat. În acest caz, executorul judecătoresc va propune, în cel mult 3 zile, organelor respective să se alăture urmăririi în termenul indicat la art. 101 alin. (1) din prezentul cod. După ce toate organele informate au comunicat că se alătură urmăririi, dar nu mai tîrziu de expirarea termenului stabilit pentru alăturare, executorul judecătoresc emite ordinele incaso respective potrivit sumelor indicate în documentele executorii a căror alăturare la executare a fost solicitată, iar după executarea ordinului incaso, va distribui sumele în condiţiile prezentului cod. Dacă alăturarea la urmărire nu are loc, executorul judecătoresc emite un ordin incaso privind încasarea sumei indicate în documentul executoriu aflat în procedura sa, executarea lui fiind obligatorie pentru instituţia financiară, indiferent de existenţa unor alte grevări la contul debitorului.
    (4) În cazul cînd mijloacele băneşti ale debitorului sînt urmărite de mai mulţi executori judecătoreşti, iar ele nu sînt suficiente pentru executarea tuturor documentelor executorii, urmărirea o  va face executorul judecătoresc care are în procedură mai multe documente executorii în privinţa acelui debitor, iar în cazul cînd numărul documentelor executorii este egal, urmărirea se va face de executorul care execută creanţa mai mare, fiind somat de ceilalţi executori judecătoreşti, în termenul indicat la art. 101 alin. (1), despre existenţa şi mărimea creanţei. În acest caz, se vor aplica prevederile art. 31 referitor la repartizarea onorariului.
    (5) Cererile privind alăturarea la urmărire sau somaţiile depuse după expirarea termenului de 10 zile nu se iau în calcul la emiterea ordinelor incaso şi la distribuirea sumelor.
    (6) Suspendarea operaţiunilor din contul debitorului  şi aplicarea sechestrului pe acesta de către alte organe nu împiedică executarea ordinului incaso emis de executorul judecătoresc.
    Articolul 93. Urmărirea valorilor mobiliare
    (1) Urmărirea valorilor mobiliare se face prin ridicarea lor de la debitor sau prin aplicarea sechestrului.
    (2) În cazul ridicării sau sechestrării valorilor mobiliare, executorul judecătoresc remite o copie de pe procesul-verbal registratorului independent sau persoanei care ţine evidenţa valorilor mobiliare. Persoanele  menţionate vor consemna neîntîrziat în registrul respectiv sechestrarea valorilor mobiliare.
    (3) După aplicarea sechestrului, exercitarea oricăror drepturi ce rezultă din deţinerea valorilor mobiliare nu se admite fără acordul executorului judecătoresc.
    (4) Valorile mobiliare se transmit organelor competente spre vînzare, în modul stabilit.
    (5) Dacă valorile mobiliare nu sînt vîndute în termen de 3 luni de la plasarea lor spre vînzare, executorul judecătoresc dispune reevaluarea lor prin aplicarea unei alte metode de evaluare care să permită reducerea preţului. În cazul în care aceste valori nu sînt vîndute în termen de 3 luni după reevaluare, executorul judecătoresc înaintează instanţei de judecată un demers privind explicarea modului de executare a hotărîrii sau, după caz, transmiterea acestora către creditor în contul achitării datoriei.
    Articolul 94. Urmărirea bunurilor imobile şi a celor
                         mobile
    (1) Urmărirea unui bun imobil  include prin natura sa şi urmărirea bunurilor accesorii şi a obiectelor  care servesc la exploatarea acestuia sau care sînt legate solid de pămînt, precum şi tot ceea ce, în mod natural sau artificial, este încorporat în acest bun.
    (2) Despre sechestrarea bunului imobil executorul judecătoresc informează organul cadastral teritorial, iar dacă bunul este ipotecat, informează şi creditorul ipotecar.
    (3) Bunurile mobile nesupuse înregistrării de stat, aflate în posesiunea debitorului se prezumă a fi proprietatea acestuia pînă la proba contrară.
    Articolul 95. Urmărirea bunurilor proprietate comună
    (1) Urmărirea unei cote-părţi din bunurile proprietate comună pe cote-părţi şi în devălmăşie, inclusiv a celor indivizibile,  se efectuează conform regulilor stabilite la art.353 din Codul civil.
    (2) În cazul bunurilor comune determinate generic, poate fi urmărită cota-parte de bunuri egală cu cota-parte a debitorului.
    (3) La data întocmirii procesului-verbal de sechestrare sau la data primirii lui, debitorul este obligat să informeze executorul judecătoresc despre bunurile care sînt proprietate comună pe cote-părţi sau în devălmăşie. În caz contrar, debitorul este lipsit de dreptul de a contesta procesul-verbal invocînd această circumstanţă, iar prejudiciile rezultate din urmărirea bunului îi sînt opozabile.
    Articolul 96.  Urmărirea fructelor şi administrarea
                           forţată a bunurilor
    (1) Pot fi urmărite fructele şi orice venituri ale unui bun  al proprietarului sau al uzufructuarului debitor.
    (2) La cererea creditorului urmăritor, executorul judecătoresc este în drept să dispună instituirea administrării silite asupra bunurilor debitorului. În acest caz, veniturile obţinute în urma administrării bunului vor fi virate la contul executorului judecătoresc şi utilizate pentru stingerea datoriei stabilite prin documentul executoriu. Cheltuielile de administrare silită a bunului se vor achita prioritar din veniturile rezultate din administrare. În cazul în care pe durata a 3 luni consecutive cheltuielile de administrare silită depăşesc veniturile, administrarea va înceta.
    Articolul 97. Urmărirea cotelor-părţi din capitalul social
    Executorul judecătoresc poate urmări cota-parte a debitorului  din capitalul social:
    a) al societăţii în nume colectiv;
    b) al societăţii cu răspundere limitată;
    c) al cooperativei (valoarea participaţiunii sau bunurile corespunzătoare participaţiunii sale din patrimoniu).
    Articolul 98. Urmărirea bunurilor debitorului care se
                          află la alte persoane
    (1) Bunurile debitorului care se află la alte persoane în baza unor contracte de împrumut, de arendă, de închiriere, de păstrare etc. se includ, în baza documentelor de care dispune debitorul referitor la aceste bunuri, în lista bunurilor sechestrate. După semnarea actului de sechestru,  persoanei la care se află bunurile i se remite o somaţie despre sechestrarea bunurilor debitorului, despre obligaţia ei de a asigura integritatea lor şi despre interdicţia de a le transmite debitorului sau unor terţi fără acordul executorului judecătoresc. Bunurile se examinează, după caz, la locul aflării lor.
    (2) Dacă, ulterior, se descoperă că bunurile debitorului se află la o altă persoană şi că ele nu au fost sechestrate anterior, acestei persoane i se remite o somaţie despre sechestrarea bunurilor debitorului, despre faptul că îi revine obligaţia de a asigura integritatea lor şi despre interdicţia de a le transmite debitorului sau unor terţi fără acordul executorului judecătoresc.
    Articolul 99. Urmărirea creanţelor debitorului
    (1) Creanţele debitorului se urmăresc dacă legea nu prevede altfel.
    (2) Pentru a urmări creanţele pecuniare, executorul judecătoresc remite persoanei care este obligată să plătească debitorului creanţa o somaţie despre obligaţia de a nu plăti debitorului urmăritor suma datorată. Concomitent, debitorului i se expediază o somaţie de a nu da dispoziţii cu privire la creanţa în cauză. Creanţa pecuniară se consideră sechestrată de la data înmînării somaţiei.
    (3) În termen de 15 zile de la primirea somaţiei, terţul va consemna suma datorată la contul executorului judecătoresc.
    (4) Dacă terţul nu îşi îndeplineşte obligaţia prevăzută la alin. (3), părţile în procedura de executare pot înainta în procedura în ordonanţă în instanţa de judecată o cerere privind încasarea din contul terţului a sumei datorate debitorului.
    Articolul 100. Urmărirea bunurilor gajate
    (1) Bunurile gajate pot fi urmărite de executorul judecătoresc în cazul în care debitorul nu dispune de alte bunuri sau bunurile lui nu sînt suficiente pentru a acoperi întreaga sumă urmărită. În asemenea cazuri, executorul judecătoresc  înştiinţează creditorul gajist, care va prezenta calculul datoriei la contractul a cărui asigurare este garantată prin gaj. În lipsa documentului executoriu, aceste creanţe nu sînt puse în executare, dar vor participa, în condiţiile legii, la distribuirea sumelor realizate prin urmărirea  sau prin administrarea silită a bunului gajat.
    (2) După satisfacţia deplină a creanţelor creditorilor gajişti, bunurile rămase sau suma realizată care depăşeşte creanţele creditorilor gajişti se distribuie altor creditori în ordinea categoriilor stabilite la art.145 din prezentul cod.
    Articolul 101. Urmărirea bunurilor sechestrate de
                            alte organe
    (1) Bunurile, în sensul definit la art. 288 din Codul civil, sechestrate de alte organe pentru asigurarea încasării unei datorii pot fi urmărite de executorul judecătoresc în baza documentului executoriu. În acest caz, executorul judecătoresc înştiinţează organul care a instituit sechestrul despre posibilitatea de a interveni în decursul a 10 zile de la înştiinţare în procedura de executare, alăturîndu-se urmăririi.
    (2) La solicitarea executorului judecătoresc, organul care a instituit sechestrul este obligat să informeze executorul judecătoresc, în termenul stabilit la art. 88 alin. (4) din prezentul cod, despre mărimea sumei urmărite. Suma obţinută din valorificarea acestui bun  va fi distribuită şi eliberată creditorilor  în condiţiile prezentului cod.
    Articolul 102.  Urmărirea bunurilor sechestrate de
                             organele de urmărire penală
    (1) Bunurile sechestrate de organele de urmărire penală în procesul urmăririi penale pot fi sechestrate repetat şi urmărite pentru satisfacerea unor alte creanţe numai în cazul în care cauza penală a fost clasată, lipseşte prejudiciul material sau valoarea acestor bunuri depăşeşte mărimea prejudiciului material asigurat prin sechestrul organului de urmărire penală. La solicitarea executorului judecătoresc, organul de urmărire penală este obligat să îl informeze, în termenul stabilit la art. 88 alin. (4), despre mărimea sumei prejudiciului asigurat şi despre persoana în ale cărei interese a fost instituit sechestrul.
    (2) Despre iniţierea procedurii de valorificare a bunului sechestrat, executorul judecătoresc va înştiinţa organul care a instituit sechestrul şi partea interesată în al cărei folos a fost instituit  sechestrul. Suma obţinută se distribuie în condiţiile prezentului cod, ţinîndu-se cont şi de suma pretinsă de partea interesată în a cărei favoare a fost instituit sechestrul de către organul de urmărire penală. Mijloacele băneşti vor fi consemnate pe contul executorului judecătoresc şi eliberate după emiterea unei hotărîri judecătoreşti irevocabile în acest sens.
    Articolul 103. Urmărirea bunurilor debitorului decedat
    (1) În cazul decesului debitorului,  urmărirea bunurilor lui va continua la ultimul său domiciliu, după admiterea succesiunii de drepturi.
    (2) În cazul în care minorii au vocaţie succesorală, executarea începută se va suspenda pînă la desemnarea reprezentantului lor legal.
    (3) Dacă executarea nu a început pînă la decesul debitorului, documentele executorii nu se vor executa decît după expirarea a 10 zile de la data expedierii copiei de pe documentul executoriu la locul deschiderii succesiunii pe numele celui care a lăsat moştenirea, fără a se arăta numele şi calitatea fiecărui moştenitor.
    Articolul 104.   Urmărirea bunurilor persoanelor
                              juridice în caz de reorganizare ori
                              de lichidare sau de declarare a
                              insolvabilităţii
    (1) În cazul reorganizării debitorului persoană juridică, se urmăresc mijloacele băneşti şi bunurile succesorilor de drepturi potrivit art.70 din Codul civil.
    (2) În cazul lichidării debitorului persoană juridică sau al declarării insolvabilităţii lui, documentul executoriu şi încheierea de încasare a cheltuielilor de executare se transmit comisiei de lichidare/lichidatorului, fapt despre care se informează creditorul.
    (3) Administratorul/lichidatorul este obligat să informeze executorul judecătoresc despre derularea valorificării masei debitoare şi a executării documentelor executorii care i-au fost transmise de către executorul judecătoresc. Se admite vînzarea de către administrator/lichidator a bunurilor sechestrate de executorul judecătoresc, cu condiţia virării la contul curent special al executorului judecătoresc a sumelor ce revin creditorilor, conform documentelor executorii care i-au fost transmise.
    (4) Cheltuielile de executare vor fi achitate de administrator/lichidator prioritar altor categorii de creanţe.
    (5) În cazul anulării hotărîrii privind lichidarea sau declararea insolvabilităţii debitorului, administratorul va restitui, în termen de 10 zile, executorului judecătoresc documentele executorii, informînd despre acest fapt creditorii.

Secţiunea a 2-a.  Urmărirea salariului şi a altor venituri

    Articolul 105. Urmărirea salariului şi a altor venituri
                            ale debitorului
    (1) Salariul şi alte venituri băneşti  ale debitorului pot fi urmărite în baza documentelor executorii în cazul în care:
    a) se execută hotărîrile privind încasările periodice (pensia de întreţinere, repararea prejudiciilor cauzate prin schilodire sau prin o altă vătămare a sănătăţii, în legătură cu pierderea întreţinătorului etc.);
    b) suma urmărită nu depăşeşte 150 de unităţi convenţionale dacă debitorul lucrează;
    c) debitorul nu are bunuri sau bunurile lui nu sînt suficiente pentru a acoperi întreaga sumă urmărită;
    d) în alte cazuri, la cererea creditorului.
    (2) Persoanele fizice şi juridice sînt obligate, la cererea executorului judecătoresc, să prezinte în termen informaţii despre cîştigul lunar şi despre alte venituri ale debitorului.
    Articolul 106. Cuantumul reţinerilor din salariul şi din
                            alte venituri ale debitorului
    (1) Cuantumul reţinerilor din salariu şi din alte venituri se calculează din suma pe care debitorul urmează să o primească.
    (2) Din salariul şi din alte venituri ale debitorului pot fi reţinute, în baza unui document executoriu,  nu mai mult de 20%, iar în baza cîtorva documente executorii, nu mai mult de 50% din cuantumul lor pînă la achitarea deplină a sumei urmărite.
    (3) În caz de urmărire a pensiei de întreţinere, a sumelor pentru repararea prejudiciului cauzat  prin schilodire sau prin o altă vătămare a sănătăţii, precum şi în legătură cu pierderea întreţinătorului, şi a sumelor pentru repararea daunei cauzate prin  tîlhărie sau prin sustragere de bunuri, reţinerea constituie nu mai mult de 70% din salariu şi din alte venituri.
    (4) Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi în privinţa burselor, pensiilor de orice fel, precum şi a sumelor cuvenite în baza dreptului de autor, a dreptului de inventator sau de inovator.
    Articolul 107. Ordinea de urmărire a salariului şi
                            a altor venituri
    În cazul mai multor  urmăriri ale aceluiaşi salariu şi aceluiaşi tip de alte venituri, în următoarea ordine se satisfac:
    a) obligaţiile de întreţinere;
    b) repararea prejudiciului cauzat prin schilodire sau prin o altă vătămare a sănătăţii, precum şi în legătură cu pierderea întreţinătorului;
    c) datoriile la impozite, la taxe şi la amenzi;
    d) alte categorii de datorii.
    Articolul 108. Urmărirea indemnizaţiilor de asigurare
                            socială
    Indemnizaţiile de asigurare socială plătite în caz de incapacitate temporară de muncă pot fi urmărite în baza documentelor executorii privind încasarea pensiei de întreţinere şi privind repararea prejudiciului cauzat prin schilodire sau prin o altă vătămare a sănătăţii, precum şi în legătură cu  pierderea întreţinătorului.
    Articolul 109. Urmărirea veniturilor debitorului care
                               execută pedeapsa închisorii
    Urmărirea veniturilor debitorului care execută pedeapsa închisorii se face în condiţiile legii, fără a se ţine seama de reţinerile pentru întreţinerea lui în penitenciar.
    Articolul 110. Veniturile care nu pot fi urmărite
    Nu pot fi urmărite următoarele venituri ale debitorului:
    a) sumele plătite în legătură cu deplasarea în interes de serviciu, cu transferul, cu angajarea sau cu trimiterea la muncă în altă localitate, plata suplimentară pentru lucrul legat de deplasări frecvente;
    b) indemnizaţiile plătite mamelor cu mulţi copii sau mamelor singure;
    c) pensiile de întreţinere;
    d) indemnizaţia unică acordată la naşterea copilului şi indemnizaţia lunară acordată pentru creşterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani;
    e) indemnizaţiile de deces şi de ajutor de deces;
    f) sporurile pentru muncă în condiţii grele sau vătămătoare;
    g) indemnizaţiile de eliberare din serviciu;
    h) indemnizaţiile persoanelor care au avut de suferit de pe urma avariei de la C.A.E. Cernobîl;
    i) pensia de urmaş stabilită părintelui sau tutorelui (curatorului) pentru copii;
    j) compensaţiile nominative.
    Articolul 111.  Procedura de urmărire a salariului şi
                             altor venituri ale debitorului
    (1) Executorul judecătoresc expediază documentul executoriu organizaţiei în care lucrează debitorul sau de unde el primeşte recompensă, pensie, bursă ori un alt venit, cerînd să se facă reţinerile cuvenite în baza documentului executoriu şi să se trimită creditorului sumele reţinute.
    (2) Creditorul va fi informat despre expedierea documentului executoriu spre executare.
    (3) Indicaţiile executorului judecătoresc privind cuantumul reţinerilor din salariu ori din alte venituri sînt obligatorii.
    Articolul 112. Obligaţia administraţiei şi a debitorului
                           de a comunica executorului judecătoresc
                            şi creditorului schimbarea locului de
                            muncă al debitorului
    (1) Administraţia organizaţiei care a efectuat reţinerea în baza documentului executoriu este obligată să comunice, în termen de 5  zile, executorului judecătoresc şi creditorului concedierea debitorului, precum şi noul lui loc de muncă sau noul domiciliu dacă acesta este cunoscut.
    (2) Debitorul este obligat să comunice, în termenul indicat la alin. (1), executorului judecătoresc schimbarea locului de muncă sau a domiciliului, precum şi schimbările din componenţa bunurilor şi a veniturilor.
    Articolul 113. Controlul asupra efectuării reţinerilor
    (1) Controlul asupra efectuării corecte şi prompte a reţinerilor din salariu şi din alte venituri ale debitorului revine executorului judecătoresc.
    (2) Procedura de control se iniţiază la necesitate din oficiu de către executorul judecătoresc sau la solicitarea scrisă a părţii în procedura de executare.
    Articolul 114. Modul de încasare a pensiei de
                            întreţinere şi a restanţelor la pensie
    (1) Modul de încasare a pensiei de întreţinere şi a restanţelor la pensie este reglementat de Codul familiei.
    (2) Dacă creditorul a retras documentul executoriu şi procedura a fost încheiată, la prezentarea ulterioară a documentului executoriu spre executare pensia de întreţinere se încasează de la data prezentării documentului executoriu, iar cuantumul restanţei se stabileşte de către instanţa de judecată, la cererea creditorului, în modul stabilit de Codul familiei.
    (3) În cazul în care documentul executoriu este în proces de executare, iar pensia de întreţinere nu a fost reţinută, cuantumul restanţei se determină de către executorul judecătoresc pentru toată perioada anterioară printr-o încheiere motivată.
    (4) Dacă debitorul nu a lucrat sau nu a beneficiat de prestaţii sociale în perioada în care s-a format restanţa sau nu a prezentat acte ce confirmă salariul şi/sau alte venituri ale sale, cuantumul restanţei la pensia de întreţinere se determină de către executorul judecătoresc, pornindu-se de la salariul mediu pe ţară existent la momentul determinării restanţei.

Capitolul IX
PROCEDURA DE SECHESTRARE ŞI DE VÎNZARE
A BUNURILOR

Secţiunea 1.  Sechestrarea bunurilor

    Articolul 115. Reguli generale de sechestrare a
                            bunurilor
    (1) Sechestrarea bunurilor constă în întocmirea unui proces-verbal în condiţiile art. 118 din prezentul cod.
    (2) Sechestrarea bunurilor debitorului persoană juridică se efectuează în prezenţa administratorului, a reprezentantului acestuia sau a unei persoane cu funcţie de răspundere a debitorului, iar în cazul gospodăriei ţărăneşti (de fermier) sau al întreprinderii individuale, în prezenţa debitorului ori a unui alt membru al gospodăriei sau, după caz, a unui membru de familie al fondatorului întreprinderii. Sechestrarea bunurilor debitorului persoană fizică se efectuează în prezenţa lui ori a reprezentantului său, ori a unui membru al lui de familie adult.
    (3) Dacă debitorul sau persoanele indicate la alin. (2) nu participă la sechestrarea bunurilor, cercetarea încăperilor şi a altor locuri în care se află bunurile, precum şi sechestrarea acestor bunuri, se efectuează în prezenţa a doi martori  asistenţi.
    (4) Dacă debitorul, reprezentantul său ori un membru al lui de familie nu permite pătrunderea în domiciliu, iar documentul executoriu nu conţine autorizare  de pătrundere forţată,  executorul judecătoresc  solicită autorizaţia instanţei de judecată.
    (5) În cazul în care există bănuieli că bunurile urmărite pot să dispară ori să fie deteriorate, iar documentul executoriu nu conţine autorizarea pătrunderii forţate, executorul judecătoresc efectuează sechestrarea în prezenţa a doi martori asistenţi, a colaboratorului organului afacerilor interne, urmînd să înştiinţeze instanţa de judecată imediat, dar nu mai tîrziu de 24 de ore de la efectuarea sechestrării, cu prezentarea materialelor respective în care se vor indica motivele efectuării sechestrării. Judecătorul va confirma legalitatea acestei acţiuni procesuale printr-o menţiune pe procesul-verbal de sechestru.
    (6) Prezenţa creditorului sau a reprezentantului său  la aplicarea sechestrului este obligatorie.
    (7) Dacă un terţ declară că bunurile supuse sechestrului sînt ale sale, în procesul-verbal cu privire la sechestrare se face menţiunea respectivă, iar terţului i se explică dreptul de a intenta o acţiune de ridicare a sechestrului.
    (8) Debitorul şi creditorul, ceilalţi participanţi la procedura de executare pot  face declaraţii şi observaţii, care se consemnează în proces-verbal.
    (9) Despre aplicarea sechestrului asupra bunurilor supuse înregistrării de stat executorul judecătoresc informează neîntîrziat organele care efectuează înregistrarea de stat pentru a se face în registrul respectiv o menţiune cu privire la interdicţia de înstrăinare a bunului sau de aplicare a sechestrului. Contractul de înstrăinare a bunului încheiat după introducerea interdicţiei de înstrăinare a bunului sau după întocmirea procesului-verbal de sechestru este nul.
    (10) Asigurarea bunurilor sechestrate  şi suportarea riscurilor legate de ridicarea şi de transportarea lor sînt puse pe seama debitorului.
    Articolul 116. Cercetarea încăperilor şi a depozitelor
    (1) În cadrul aplicării sechestrului pe bunuri, executorul judecătoresc are dreptul să deschidă şi să cerceteze încăperile şi depozitele încuiate dacă debitorul nu le deschide benevol, evitîndu-se deteriorarea nejustificată a  bunurilor.
    (2) La deschiderea încăperilor şi a depozitelor pot fi utilizate mijloace tehnice, fapt care va fi consemnat în proces-verbal. Încăperea şi depozitul pot fi sigilate şi/sau puse sub pază, după caz.
    (3) Executorul judecătoresc este obligat să nu dea publicităţii circumstanţele vieţii intime a persoanei, constatate la aplicarea sechestrului.
    (4) Dacă în timpul cercetării încăperilor şi a depozitelor debitorului se descoperă obiecte şi documente a căror circulaţie este interzisă de lege, executorul judecătoresc informează neîntîrziat organul de resort.
    (5) Prevederile prezentului articol se aplică şi în cazul urmăririi bunurilor debitorului care se află la terţi.
    Articolul 117. Evaluarea bunurilor
    (1) Evaluarea bunurilor supuse sechestrului se efectuează de către executorul judecătoresc la preţurile medii de piaţă din localitatea respectivă.
    (2) Dacă evaluarea bunurilor este dificilă ori debitorul sau creditorul nu este de acord cu valoarea bunului determinată de executorul judecătoresc, acesta din urmă va antrena la evaluare un specialist în domeniu.
    (3) În cazul în care debitorul sau terţul împiedică accesul specialistului la bunul supus evaluării, debitorul sau terţul este lipsit de dreptul de a contesta valoarea stabilită a bunului, iar repararea prejudiciilor rezultate din eventuala diminuare a valorii poate fi pretinsă de debitor sau de terţ.
    (4) În cazul în care nici o parte în procedura de executare nu contestă în termen preţul stabilit de executorul judecătoresc, evaluarea se prezumă a fi corectă şi definitivă.
    (5) Cheltuielile de evaluare a bunurilor efectuată de specialist le suportă persoana care a contestat valoarea determinată de executorul judecătoresc.
    Articolul 118. Procesul-verbal de sechestrare şi/sau
                           de ridicare a bunurilor
    (1) Despre sechestrarea şi/sau ridicarea bunurilor se întocmeşte un proces-verbal în 3 exemplare, după modelul prevăzut la art. 75 din prezentul cod.
    (2) În procesul-verbal se enumeră obiectele şi documentele sechestrate, indicîndu-se numărul, măsura, greutatea lor, genul, elementele de individualizare, gradul de uzură şi, pe cît este posibil, valoarea lor. În cazul valorilor mobiliare, se indică numărul, emitentul, preţul nominal şi alte date cunoscute la momentul sechestrării lor.
    (3) Procesul-verbal de sechestrare şi/sau de ridicare a bunurilor se aduce la cunoştinţă tuturor persoanelor care participă la efectuarea acestor acte procesuale, fapt confirmat prin semnătura fiecăreia. Refuzul de a semna procesul-verbal se consemnează în acesta.
    (4) Dacă, în timpul aplicării sechestrului, debitorul sau alte persoane au încălcat ordinea publică ori au încercat să distrugă sau să ascundă bunurile, executorul judecătoresc va consemna în procesul-verbal aceste acţiuni, indicînd, totodată, şi măsurile  pe care le-a întreprins.
    (5) Procesul-verbal de sechestrare şi/sau de ridicare a bunurilor poate fi contestat în instanţă de judecată în termen de 7 zile de la data întocmirii sau comunicării lui, după caz.
    Articolul 119. Înmînarea copiei de pe procesul-verbal
    (1) Copia de pe procesul-verbal de sechestrare şi/sau de ridicare a bunurilor se înmînează, contra semnătură, debitorului sau reprezentantului său ori unui membru al lui de familie adult, după caz, iar dacă aceştia sînt absenţi,  se înmînează reprezentantului organizaţiei de exploatare a locuinţelor sau, după caz, reprezentantului autorităţii administraţiei publice locale de nivelul întîi, cărora li se explică dreptul şi modul de contestare a acestor acte procesuale ori se transmit prin alte modalităţi prevăzute pentru comunicarea  actelor executorului judecătoresc.
    (2) În cazul sechestrării şi/sau ridicării bunurilor debitorului persoană juridică, copia de pe procesul-verbal se înmînează în conformitate cu prevederile stabilite în prezentul cod pentru comunicarea actelor executorului judecătoresc persoanelor indicate la art.115 alin.(2) din prezentul cod.

Secţiunea a 2-a. Păstrarea bunurilor sechestrate

    Articolul 120. Păstrarea bunurilor sechestrate
    (1) Cu consimţămîntul creditorului, bunurile sechestrate se transmit spre păstrare, contra semnătură, debitorului sau membrilor lui de familie adulţi.
    (2) În cazul în care creditorul nu este de acord cu faptul că debitorului i se transmit bunurile sechestrate sau în cazul în care creditorul refuză să preia la păstrare bunurile, cu acordul părţilor se numeşte un administrator sau bunurile se dau la păstrare în baza unui contract de depozit.
    (3) În cazul în care părţile nu ajung la un acord, administratorul este desemnat de către executorul judecătoresc.
    (4) Nu pot fi desemnaţi în calitate de administrator rudele sau afinii de pînă la gradul al treilea inclusiv ai executorului judecătoresc sau ai părţilor în procedura de executare.
    Articolul 121. Păstrarea obiectelor de valoare
                            ridicate de la debitor
    Bijuteriile şi alte obiecte de aur, de argint, de platină şi de metale din grupa platinei, din pietre preţioase şi din perle, fragmentele din aceste obiecte, ridicate de la debitor, se depun imediat, de către executorul judecătoresc,  la păstrare în instituţiile financiare ale Republicii Moldova.
    Articolul 122. Folosirea bunurilor date spre păstrare
    (1) Persoana căreia i-au fost date spre păstrare bunuri sechestrate nu are dreptul să le folosească ori să le înstrăineze, cu excepţia cazului în care acestea i-au fost date spre administrare silită.
    (2) Persoana căreia i-au fost date bunuri spre păstrare este obligată să informeze executorul judecătoresc despre fructele acestor bunuri.
    (3) Persoana căreia i-au fost date bunuri spre păstrare poartă, în conformitate cu legislaţia, răspundere pentru prejudiciul cauzat intenţionat sau din culpă.
    (4) Însuşirea, înstrăinarea, substituirea, tăinuirea bunurilor sechestrate date spre păstrare, utilizarea lor în alte scopuri atrag răspunderea prevăzută de lege.
    Articolul 123. Vînzarea bunului aflat la  păstrare în
                            cazul degradării lui
    (1) Dacă bunul sechestrat aflat la păstrare este expus degradării ori a suferit schimbări care implică pericolul deprecierii lui şi nu mai este timp pentru înlăturarea, prevenirea degradării sau deprecierii bunului, persoana căreia i s-a dat bunul spre păstrare va informa la timp executorul judecătoresc, care este obligat să organizeze vînzarea bunului în condiţiile prezentului cod. În acest caz, contestarea procesului-verbal de sechestru nu va suspenda vînzarea bunurilor, iar prevederile art. 129 alin. (2) din prezentul cod nu se vor aplica.
    (2) Executorul judecătoresc este în drept să vîndă bunul sechestrat şi în cazul în care păstrarea bunului implică cheltuieli disproporţionate.
    Articolul 124. Remunerarea administratorului
    (1) Dacă în calitate de administrator este desemnată o altă persoană decît debitorul, aceasta va avea dreptul la remuneraţie şi la recuperarea cheltuielilor de păstrare a bunurilor.
    (2) Executorul judecătoresc determină cuantumul remuneraţiei în conformitate cu tarifele stabilite, iar în lipsa tarifelor, stabileşte o  remuneraţie obişnuită.
    (3) Cheltuielile de păstrare a bunurilor sechestrate se includ în spezele procedurii de executare şi sînt suportate de către debitor.

Secţiunea a 3-a. Vînzarea bunurilor sechestrate

    Articolul 125.  Modul de vînzare a bunurilor
                             sechestrate
    (1) Bunurile sechestrate se vînd, de regulă,  la licitaţie  sau prin organizaţii comerciale specializate, în bază de contract de comision.
    (2) Bijuteriile şi alte obiecte de aur, de argint, de platină şi de metale din grupa platinei, din pietre preţioase şi din perle, fragmentele din aceste obiecte, ridicate de la debitor, se vînd prin intermediul organizaţiilor specializate în achiziţionarea obiectelor de valoare de la populaţie. Cu acordul părţilor, bunurile indicate în prezentul alineat, cu excepţia celor  prevăzute de lege,  pot fi predate creditorului în contul achitării datoriei la preţul convenit de ei, care nu poate fi mai mic decît preţul determinat de organizaţia specializată.
    (3) Valorile mobiliare sechestrate se vînd în conformitate cu reglementările legale privind circulaţia valorilor mobiliare.
    (4) Bunurile debitorului care fac parte din fondurile organizaţiilor de stat, precum şi ale întreprinderilor şi altor obiective incluse în programul de privatizare, se vînd de către organele centrale de specialitate ale administraţiei publice sau de autorităţile administraţiei publice locale în modul stabilit pentru privatizarea patrimoniului public, sub controlul executorului judecătoresc, cu virarea mijloacelor financiare, obţinute din vînzare, la contul executorului judecătoresc în mărime suficientă pentru acoperirea creanţei şi a cheltuielilor de executare.
    (5) Cu cel puţin 5 zile înaintea desfăşurării licitaţiei, se admite vînzarea de către debitor a bunurilor sechestrate la un preţ care să nu fie mai mic decît valoarea stabilită în procesul-verbal de sechestru sau în raportul de evaluare, cu condiţia virării sau vărsării sumelor, obţinute din vînzare, nemijlocit la contul executorului judecătoresc.
    (6) În cazul în care bunul sechestrat este gajat, executorul vinde acest bun şi distribuie mijloacele obţinute din vînzarea bunului gajat, în condiţiile prezentului cod.
    (7) Dacă nu au fost vîndute în modul stabilit de prezentul cod şi de alte acte normative, bunurile pot fi transmise creditorului urmăritor, iar dacă acesta refuză să le primească, pot fi date debitorului.
    Articolul 126. Termenul de vînzare a bunurilor
                            sechestrate
    (1) Dacă actele de aplicare a sechestrului asupra bunurilor nu au fost contestate în termenul prevăzut la art. 118 alin.(5) din prezentul cod, executorul judecătoresc este obligat să iniţieze, în cel mult 10 zile,  procedura de vînzare a bunurilor sechestrate.
    (2) În cazul în care actele executorului judecătoresc au fost contestate, vînzarea bunurilor la care se referă contestarea se suspendă pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii judecătoreşti.
    Articolul 127. Ridicarea sechestrului
    (1) Sechestrul se ridică de pe bunuri în cazul:
    a) achitării de către debitor a datoriei şi al recuperării cheltuielilor de executare;
    b) achitării datoriei şi restituirii cheltuielilor de executare din contul altor bunuri vîndute sau prin alte modalităţi de executare;
    c) necesităţii sechestrării unor alte bunuri solicitate pe piaţă, în scopul urgentării executării documentului executoriu;
    d) vînzării bunului în condiţiile art.125 din prezentul cod;
    e) imposibilităţii vînzării bunului;
    f) scoaterii de sub sechestru a bunului în baza unei hotărîri judecătoreşti definitive;
    g) solicitării creditorului, dacă sînt achitate cheltuielile de executare, inclusiv onorariul;
    h) vînzării de către creditorul gajist a bunului gajat, cu condiţia prezentării executorului judecătoresc a documentelor confirmative privind preţul de vînzare şi calculul creanţei şi  cu condiţia virării la contul executorului judecătoresc a diferenţei dintre preţul de vînzare şi valoarea creanţei sale.
    (2) După ridicarea sechestrului de pe bunuri, dacă ele nu se păstrează la debitor, executorul judecătoresc dispune restituirea acestora debitorului. În cazul în care dreptul de proprietate asupra bunurilor a trecut, în modul stabilit de prezentul cod, la persoana care le-a cumpărat sau la creditor, bunurile nu se restituie.
    (3) În cazul executării parţiale a documentului executoriu, sechestrul se menţine pe bunurile a căror valoare este suficientă pentru a achita partea neexecutată a datoriei şi cheltuielile de executare.
    Articolul 128. Organizarea licitaţiei
    (1) Data şi locul desfăşurării licitaţiei de vînzare a bunurilor sechestrate se fixează de către executorul judecătoresc, ţinîndu-se cont de necesitatea asigurării integrităţii bunurilor şi de cheltuielile legate de păstrarea lor.
    (2) Licitaţia se organizează la sediul biroului executorului judecătoresc sau într-un alt loc stabilit de acesta.
    (3) Licitaţia poate fi amînată de către executorul judecătoresc la cererea creditorului sau la cererea debitorului, acceptată de creditor. Cheltuielile de organizare a vînzării bunurilor sînt opozabile solicitantului amînării.
    Articolul 129. Anunţul despre desfăşurarea licitaţiei
    (1) Anunţul despre desfăşurarea licitaţiei se publică într-un ziar de nivel raional ori naţional sau în Monitorul Oficial al Republicii Moldova  şi se afişează la sediul biroului executorului judecătoresc. La solicitarea creditorului, pot fi aplicate suplimentar şi alte modalităţi de anunţare a licitaţiei.
    (2) Anunţul  despre desfăşurarea licitaţiei va cuprinde:
    a) data, ora şi locul desfăşurării licitaţiei;
    b) specificarea bunurilor, principalele lor caracteristici tehnico-economice, locul aflării;
    c) informaţii despre proprietarul bunurilor;
    d) informaţii despre terenul pe care sînt amplasate bunurile imobile şi condiţiile de utilizare a terenului de către proprietar;
    e) preţul iniţial de vînzare a bunurilor;
    f) specificarea formei de plată;
    g) modul în care se ia cunoştinţă în prealabil de bunurile scoase la licitaţie;
     h) termenul-limită de depunere a cererii şi a acontului de 5% din preţul iniţial al bunurilor scoase la licitaţie, contul bancar la care urmează să fie vărsat;
     i) termenul-limită de înregistrare a prezenţei şi de primire a biletului de participare la licitaţie;
     j) cuantumul taxei de participare;
     k) datele de contact ale executorului judecătoresc.
    (3) Licitaţia va avea loc la cel puţin 15 zile de la data anunţării  organizării ei.
    (4) Persoana la care se află bunurile în păstrare este obligată să asigure accesul la ele.
    (5) În caz de amînare a licitaţiei, executorul judecătoresc va face un alt anunţ în conformitate cu alin. (1) şi (2).
    Articolul 130. Condiţiile de participare la licitaţie
    (1) La licitaţie se admit persoanele care au depus la timp cerere de participare şi au prezentat documentele necesare.
    (2) Doritorii de a participa la licitaţie prezintă următoarele documente:
    a) cerere de participare la licitaţie, în care indică preţul propus pentru bunul scos la licitaţie;
    b) copie de pe documentul de plată care confirmă depunerea acontului în mărimea stabilită la art. 129 din prezentul cod şi a taxei de participare pe contul bancar indicat în anunţul despre organizarea licitaţiei;
    c) procură, după caz, pentru dreptul de a participa la licitaţie.
    (3) Primirea cererilor şi a documentelor se încheie cu o zi înainte de data licitaţiei.
    (4) Datele despre persoanele care au depus cerere de participare la licitaţie şi numărul cererilor sînt confidenţiale.
    (5) Executorul judecătoresc înregistrează persoana care a depus cerere în calitate de participant la licitaţie. În cazul în care persoana nu a respectat cerinţele referitoare la întocmirea şi la prezentarea documentelor sau nu are dreptul de a participa la licitaţie, executorul judecătoresc refuză să o înregistreze.
    (6) Persoana care a depus cerere de participare la licitaţie este în drept să o retragă, adresînd un demers scris înainte de începutul licitaţiei.
    Articolul 131. Interdicţia de a participa la licitaţie
    Sub sancţiunea nulităţii absolute, nu pot participa la licitaţie deputaţii, judecătorii, avocaţii, notarii, procurorii, executorii judecătoreşti, poliţiştii, ofiţerii de urmărire penală.
    Articolul 132. Preţul iniţial al bunurilor scoase la
                            licitaţie
    (1) Preţul iniţial al bunurilor scoase la licitaţie este cu 20%  mai mic decît cel stabilit la evaluarea lor, indicat în procesul-verbal de sechestrare a  bunurilor sau, după caz, în raportul de evaluare a acestora.
    (2) Bunurile proprietate pe cote-părţi vîndute în condiţiile art. 361 alin. (2) lit. b) din Codul civil vor fi expuse la vînzare la preţul stabilit la evaluarea lor dacă coproprietarii/administratorul asigură accesul cumpărătorilor şi al executo-rului judecătoresc la ele. În cazul în care coproprietarii/administratorul nu asigură accesul cumpărătorilor şi al executorului judecătoresc la bunuri, acestea vor fi vîndute în condiţiile alin. (1).
    (3) Dacă în cererile de participare la licitaţie este propus un preţ al bunurilor scoase la licitaţie care îl depăşeşte pe cel iniţial, acesta din urmă va fi cel mai mare preţ propus în cererile menţionate.
    Articolul 133. Acţiunile premergătoare vînzării la
                            licitaţie
    (1) Înainte de demararea licitaţiei, executorul judecătoresc cere organului cadastral teritorial sau altor organe competente să i se comunice drepturile reale şi alte sarcini care grevează bunul urmărit. Titularii acestor drepturi vor fi înştiinţaţi despre desfăşurarea licitaţiei.
    (2) După expirarea termenului de depunere a cererilor de participare la licitaţie şi pînă la începutul înregistrării prezenţei, executorul judecătoresc este obligat să elaboreze partea întîi a procesului-verbal al licitaţiei.
    Articolul 134. Desfăşurarea licitaţiei
    (1) Licitaţia este desfăşurată de executorul judecătoresc în a cărui procedură se află documentul executoriu.
    (2) În ziua licitaţiei, la înmînarea biletelor de participare, executorul judecătoresc înregistrează participanţii prezenţi. Înregistrarea se încheie cu 10 minute înainte de începutul procedurii  de licitare. Participanţii care au întîrziat la înregistrare nu sînt admişi la licitaţie.
    (3)  Executorul judecătoresc (licitatorul) anunţă începutul licitaţiei şi dă citire părţii întîi a procesului-verbal.
    (4) Executorul judecătoresc oferă bunul (lotul) la preţul iniţial. Persoana care acceptă preţul ridică biletul de participare.
    (5) Executorul judecătoresc oferă bunul spre vînzare de cel puţin 3 ori la rînd, la intervale de timp care să permită opţiuni şi suprasolicitări. După ce unul dintre participanţi ridică biletul, ceilalţi pot pretinde la bun (lot), propunînd un preţ mai mare cu unul sau cu mai mulţi paşi de ridicare. Dacă nimeni nu oferă un preţ mai mare decît cel acceptat, strigat de 3 ori, executorul judecătoresc fixează, prin lovitură de ciocan, vînzarea bunului.
    (6) Participantul la licitaţie care a cîştigat bunul (lotul) este obligat să semneze procesul-verbal.
    (7) Dacă participantul care a cîştigat bunul (lotul) refuză să semneze procesul-verbal, se consideră că licitaţia nu a avut loc. În acest caz, licitarea  reîncepe de la preţul oferit de participantul anterior.
    (8) Acontul nu  se restituie participantului care:
    a) a refuzat să semneze procesul-verbal de licitaţie;
    b) nu s-a prezentat la licitaţie;
    c) nu a achitat în termen costul lotului cumpărat.
    (9) Acontul nerestituit rămas la contul  executorului judecătoresc se utilizează pentru necesităţile biroului acestuia.
    (10) În cazul în care la licitaţie sînt scoase mai multe loturi separate, iar participantul care a depus acontul nu a cîştigat lotul pentru care a depus cerere şi acont, el poate fi admis la licitarea următoarelor loturi dacă acontul depus nu este mai mic de 5% din preţul următorului lot.
    Articolul 135. Procesul-verbal al licitaţiei
    (1) Procesul-verbal al licitaţiei este compus din două părţi.
    (2) Partea întîi cuprinde:
    a) data, ora şi locul desfăşurării licitaţiei;
    b) denumirea biroului executorului judecătoresc şi numele licitatorului;
    c) documentul executoriu  pentru a cărui executare se vînd bunurile;
    d) numele, prenumele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul debitorului;
    e) caracteristica obiectului scos la licitaţie;
    f) preţul de la care începe licitarea şi pasul de ridicare;
    g) numele, prenumele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul participanţilor la licitaţie;
    h) sumele oferite de fiecare participant.
    (3) Partea a doua cuprinde:
    a) propunerile de ridicare a preţului de către fiecare participant în ordine succesivă;
    b) preţul la care a fost vîndut lotul;
    c) numele şi prenumele  participantului care a cîştigat lotul;
    d) termenul de achitare a costului lotului de către adjudecător;
    e) semnătura executorului judecătoresc şi a participantului care a cîştigat lotul, a creditorului şi/sau a debitorului, dacă ultimii sînt prezenţi.
    (4) Copia de pe procesul-verbal al licitaţiei se înmînează adjudecătorului după achitarea costului lotului cîştigat, iar în cazurile stabilite, după confirmarea procesului-verbal de către instanţa de judecată.
    (5) Copia de pe procesul-verbal al licitaţiei, după confirmarea de către instanţa de judecată a legalităţii desfăşurării licitaţiei conform art. 136 din prezentul cod, serveşte temei pentru înregistrarea dreptului de proprietate pe numele adjudecătorului.
    Articolul 136. Confirmarea de către instanţa de
                            judecată a procesului-verbal al licitaţiei
    (1) În cazul în care dreptul de proprietate asupra bunului adjudecat la licitaţie trebuie să fie supus înregistrării de stat, executorul judecătoresc, după ce întocmeşte procesul-verbal al licitaţiei, transmite instanţei de judecată în a cărei circumscripţie se află sediul biroului său copia de pe procedura de executare pentru confirmarea procesului-verbal al licitaţiei.
    (2) În termen de 5 zile de la primirea copiei de pe procedura de executare, instanţa de judecată constată legalitatea desfăşurării licitaţiei, pronunţînd în acest sens o încheiere motivată.
    (3) În cazul în care constată neregularităţi în procedura de desfăşurare a licitaţiei care nu pot fi înlăturate de îndată, instanţa de judecată pronunţă o încheiere motivată în care indică măsurile pe care executorul judecătoresc urmează să le întreprindă.
    (4) Încheierea instanţei de judecată poate fi contestată cu recurs.
    (5) În cazul în care instanţa de judecată nu confirmă procesul-verbal al licitaţiei, executorul judecătoresc dispune desfăşurarea unei licitaţii repetate. În acest caz, acontul depus pentru licitaţia anterioară se menţine pentru licitaţia repetată.
    Articolul 137. Achitarea costului lotului procurat
    În termen de 10 zile după încheierea licitaţiei, adjudecătorul este obligat să depună integral la contul executorului judecătoresc costul bunurilor cumpărate. Acontul depus se include în suma de cumpărare a lotului.
    Articolul 138. Transmiterea bunului cumpărat
    Bunul cumpărat la licitaţie se transmite după ce a fost achitat integral costul lui, iar procesul-verbal al licitaţiei a fost confirmat printr-o încheiere judecătorească definitivă în condiţiile legii. Transmiterea bunului se certifică printr-un proces-verbal.
    Articolul 139. Cazurile cînd se declară că licitaţia nu
                           a avut loc
    (1) Se declară că licitaţia nu a avut loc în cazul în care:
    a) nu s-au înregistrat cel puţin 2 participanţi;
    b) la licitaţie s-a prezentat numai un participant sau nu s-a prezentat nici unul;
    c) nici un participant la licitaţie nu a propus cel puţin un preţ egal cu preţul iniţial al bunurilor scoase la licitaţie;
    d) adjudecătorul nu a achitat integral, în termen, costul lotului cumpărat;
    e) instanţa de judecată a pronunţat o încheiere, rămasă irevocabilă, privind neconfirmarea procesului-verbal al licitaţiei.
    (2) Dacă s-a declarat că licitaţia nu a avut loc, executorul judecătoresc întocmeşte un proces-verbal, urmînd să organizeze o licitaţie repetată în condiţiile prezentului cod.
    (3) În cazul în care s-a declarat că licitaţia nu a avut loc, creditorul este în drept să preia bunurile la preţul stabilit la licitaţie. Creditorul gajist are dreptul preferenţial de a primi bunul gajat. Creditorul care a solicitat primirea bunului în contul achitării datoriei este obligat să restituie suma ce depăşeşte valoarea creanţelor sale.
    (4) Prevederile alin. (3) nu se aplică în cazurile indicate la alin. (1) lit. d) şi e).
    Articolul 140. Licitaţia repetată
    (1) Dacă, în decurs de 5 zile de la data desfăşurării licitaţiei, creditorul nu acceptă preluarea bunurilor, se  organizează licitaţie repetată în condiţiile prezentului cod.
    (2) În cazurile prevăzute la art.139 alin.(1) lit. a)–c) din prezentul cod, executorul judecătoresc reduce preţul bunului. Reducerea nu poate fi mai mare de  20% din preţul la care a fost expus bunul la licitaţia precedentă şi de 10% în cazul bunurilor imobile. În celelalte cazuri nu se permite reducerea preţului.
    (3) Dacă se declară că licitaţia repetată nu a avut loc, creditorul este în drept să preia bunurile în contul achitării creanţei, la preţul iniţial stabilit la ultima licitaţie.
    (4) Dacă la bunurile nevîndute la licitaţia repetată pretind mai mulţi creditori, acestea se vor transmite în ordinea de satisfacere a creanţelor, stabilită de prezentul cod.
    (5) Dacă nu există creanţe care trebuie satisfăcute în primul rînd, de dreptul  preferenţial dispune creditorul la al cărui demers au fost sechestrate bunurile, apoi creditorul care a avansat cheltuielile de executare pentru urmărirea acestui bun.
    (6) În cazul în care creditorii se află în situaţii egale, problema se rezolvă prin tragere la sorţi.
    (7) În cazul în care creditorul care a solicitat să-i fie transmise bunurile nu se prezintă nemotivat la data stabilită de executorul judecătoresc sau refuză primirea lor, bunurile sînt propuse unui alt creditor, conform ordinii stabilite, iar dacă nu există alţi creditori, bunurile sînt vîndute prin alte modalităţi prevăzute de prezentul cod ori sechestrul se ridică dacă cheltuielile de executare sînt achitate integral.
    (8) În cazul în care suma restituită de creditor în condiţiile art. 139 alin. (3) din prezentul cod nu este suficientă pentru acoperirea cheltuielilor de executare, acesta va achita şi cheltuielile de executare. Bunul va fi transmis creditorului care a acceptat primirea lui în contul datoriei după achitarea diferenţei dintre valoarea bunului transmis şi valoarea creanţei sale şi după achitarea cheltuielilor de executare.
    (9) Transmiterea bunului se dispune prin încheiere a executorului judecătoresc, care serveşte ca temei pentru înregistrarea dreptului de proprietate pe numele creditorului care a preluat bunul în contul achitării creanţei.
    (10) Ridicarea sechestrului de pe bunuri în cazurile prevăzute la alin. (7) se admite în baza unei încheieri.
    Articolul 141. Încetarea vînzării bunurilor în legătură
                               cu achitarea totală a datoriei
    Dacă suma obţinută din vînzarea unei părţi din bunuri este suficientă pentru satisfacerea creanţelor şi pentru recuperarea cheltuielilor de executare sau dacă debitorul le-a achitat pînă la vînzarea bunurilor, executorul judecătoresc, prin încheiere, dispune încetarea vînzării celorlalte bunuri şi ridică sechestrul.
    Articolul 142. Contestarea rezultatelor licitaţiei
    (1) Creditorul, debitorul şi/sau persoanele care au participat la licitaţie pot contesta procesul-verbal de desfăşurare a  licitaţiei în termen de 15 zile de la data desfăşurării.
    (2) În cazul vînzării bunurilor care urmează a fi supuse înregistrării de stat, va  fi contestată încheierea instanţei de judecată  privind confirmarea licitaţiei.
    (3) În termen de 2 luni de la data cînd trebuiau să afle despre desfăşurarea licitaţiei, terţii care nu au participat la licitaţie pot cere anularea rezultatelor ei. Persoanele respective nu vor putea fi repuse în termenul de contestare dacă, din data desfăşurării licitaţiei, a trecut mai mult de un an.
    (4) În cazul contestării rezultatelor licitaţiei de către părţile în procedura de executare, sumele obţinute în urma desfăşurării licitaţiei se menţin în contul curent special al executorului judecătoresc pînă la devenirea irevocabilă a hotărîrii judecătoreşti prin care s-a examinat contestarea.
    Articolul 143. Vînzarea bunurilor mobile prin
                            organizaţii comerciale
    (1) Bunurile mobile pot fi vîndute prin organizaţii comerciale în baza  unui contract de comision.
    (2) În termen de 3 zile lucrătoare de la vînzarea bunurilor, sumele obţinute de organizaţiile comerciale din vînzarea bunurilor se transferă la contul curent special al executorului judecătoresc în a cărui procedură se află executarea.
    (3) Reevaluarea bunurilor transmise spre vînzare se admite, în condiţiile legii, cu participarea executorului judecătoresc. Data, ora şi locul reevaluării se comunică debitorului şi creditorului. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluţionarea chestiunii. Dacă debitorul şi creditorul nu au fost prezenţi la reevaluare, executorul judecătoresc le comunică reevaluarea operată.
    (4) Cuantumul comisionului se stabileşte de comunul acord al executorului judecătoresc şi al comisionarului şi se achită din sumele încasate din vînzarea bunurilor.

Capitolul X
MODUL DE SATISFACERE A CREANŢELOR

    Articolul 144. Distribuirea şi eliberarea sumelor
                            realizate în faza de executare
    (1) Dacă sumele obţinute din executare nu sînt suficiente pentru stingerea creanţelor, ele se distribuie creditorilor, în modul stabilit de prezentul cod,  proporţional creanţei fiecăruia în modul stabilit de lege, pînă la satisfacerea totală a creanţelor acestora.
    (2) Creanţele fiecărei categorii ulterioare se satisfac după ce au fost satisfăcute creanţele categoriei anterioare.
    (3) În cazul în care, pînă la distribuirea sumelor obţinute prin executare, şi alţi creditori au depus documente executorii, executorul judecătoresc va dispune distribuirea sumelor potrivit ordinii stabilite la art. 145 şi 146 din prezentul cod, dacă legea nu prevede altfel.
    (4) Sumele distribuite creditorilor gajişti în temeiul art. 100 din prezentul cod, precum şi cele distribuite în temeiul titlurilor executorii de asigurare a acţiunii, vor fi eliberate doar după prezentarea documentului executoriu şi în mărimea stabilită de acesta.
    (5) Sumele distribuite se eliberează după expirarea a 5 zile de la data adoptării încheierii privind distribuirea lor, cu excepţia cazurilor de contestare.
    (6) Sumele pot fi eliberate prin derogare de la norma prevăzută la alin. (4) în cazul în care debitorul şi creditorii solicită, prin cerere, acest lucru. Părţile care au consimţit să li se elibereze sumele pînă la expirarea termenului de contestare sînt decăzute din dreptul de a contesta  încheierea de distribuire.
    (7) La întocmirea încheierii de distribuire se va ţine cont şi de sumele calculate în condiţiile art. 24 din prezentul cod.
    (8) Suma rămasă după satisfacerea tuturor creanţelor se restituie debitorului.
    Articolul 145. Categoriile de creanţe
    (1) Se stabilesc 3 categorii de creanţe.
    (2) La categoria întîi de creanţe sînt atribuite creanţele privind:
    a) plata pensiei de întreţinere;
    b) plăţile ce decurg din raporturile de muncă;
    c) reparaţia prejudiciilor cauzate prin schilodire sau prin o altă vătămare a sănătăţii, precum şi în legătură cu pierderea întreţinătorului;
    d) reparaţia prejudiciilor cauzate persoanelor fizice prin infracţiune sau contravenţie;
    e) contribuţiile obligatorii de asigurări sociale de stat.
    (3) La categoria a doua de creanţe sînt atribuite creanţele privind:
    a) impozitele, taxele şi alte plăţi aferente bugetului public naţional;
    b) taxele de stat, amenzile şi penalităţile aferente bugetului public naţional;
    c) reparaţia prejudiciilor cauzate prin infracţiune sau contravenţie persoanelor juridice, precum şi asociaţiilor şi societăţilor care nu au personalitate juridică, dar care dispun de organe de conducere proprii;
    d) plăţile pentru drepturile de autor şi drepturile conexe;
    e) cheltuielile de asistenţă juridică.
    (4) La categoria a treia de creanţe sînt atribuite celelalte creanţe.
    (5) Sumele calculate de executorul judecătoresc în condiţiile art. 24 din prezentul cod se vor plăti în ultimul rînd.
    Articolul 146. Dreptul preferenţial
    (1) Cheltuielile de executare se restituie în ordine prioritară înainte de satisfacerea tuturor creanţelor.
    (2) Creanţele garantate prin gaj  sau ipotecă constituite asupra bunurilor vîndute se plătesc din suma obţinută, în ordine prioritară, înainte de satisfacerea celorlalte creanţe.

Capitolul XI
EXECUTAREA DOCUMENTELOR EXECUTORII
PRIVIND LITIGIILE LOCATIVE

    Articolul 147. Evacuarea
    (1) Evacuarea constă în eliberarea spaţiului locativ indicat (încăperii indicate) în documentul executoriu de către persoanele nominalizate în acest document împreună cu bunurile care le aparţin.
    (2) Dacă debitorul nu eliberează benevol spaţiul locativ indicat (încăperea indicată) în documentul executoriu, executorul judecătoresc procedează la evacuare silită.
    (3) Executorul judecătoresc îl anunţă pe debitor despre ziua şi ora evacuării silite, însă neprezentarea lui nu împiedică executarea documentului executoriu.
    (4) Sînt supuse evacuării silite toate persoanele indicate în documentul executoriu împreună cu bunurile care le aparţin sau, dacă evacuarea se efectuează dintr-o încăpere nedestinată locuitului, împreună cu bunurile aflate în încăpere.
    (5) În cazul în care documentul executoriu prevede transmiterea bunului ipotecat, iar debitorul refuză eliberarea lui benevolă, executorul judecătoresc va evacua silit din imobil atît debitorul, cît şi persoanele care locuiesc cu acesta.
    (6) Dacă persoana care urmează să fie evacuată se ascunde sau nu-i permite executorului judecătoresc să intre în încăperea pe care o ocupă, sau comite alte acte ce împiedică executarea documentului executoriu, evacuarea se face prin pătrundere forţată în încăpere în prezenţa a 2 martori asistenţi, iar la necesitate, şi cu participarea colaboratorilor organului afacerilor interne sau a reprezentanţilor autorităţii administraţiei publice locale.
    (7) În cazul existenţei unor împedimente, executorul judecătoresc amînă evacuarea şi înaintează, după caz, instanţei de judecată un demers privind explicarea executării, informînd creditorul.
    (8) Executorul judecătoresc consemnează în procesul-verbal evacuarea silită şi transmiterea încăperii către creditor.  Procesul-verbal se semnează de către executorul judecătoresc şi de persoanele care participă la evacuare.
    (9) Cheltuielile legate de evacuarea silită le suportă debitorul.
    Articolul 148. Executarea hotărîrilor privind
                           evacuarea cu acordarea unui alt 
                           spaţiu locativ (unei alte încăperi)
    (1) Evacuarea debitorului cu acordarea unui alt spaţiu locativ (unei alte încăperi) se efectuează numai după ce acestuia i s-a acordat spaţiul locativ (încăperea).
    (2) Dacă în documentul executoriu este indicată necesitatea acordării unui alt spaţiu locativ (unei alte încăperi) debitorului, executorul judecătoresc adresează organului obligat să acorde spaţiul locativ (încăperea) propunerea de a executa hotărîrea, stabilindu-i un termen concret, care nu poate fi mai mare de 6 luni. În cazul în care spaţiul locativ nu a fost acordat (încăperea nu a fost acordată) în termenul stabilit, executorul judecătoresc întocmeşte un proces-verbal şi  prezintă documentele respective instanţei de judecată care a adoptat hotărîrea. Instanţa va examina documentele prezentate şi va emite, după caz, o încheiere privind:
    a) aplicarea de sancţiuni prevăzute de lege organului obligat să acorde un alt spaţiu locativ (o altă încăpere);
    b) sesizarea organului de urmărire penală;
    c) explicarea modului şi ordinii de executare a hotărîrii.
    (3) Dacă evacuarea se efectuează cu acordarea unui alt spaţiu locativ (unei alte încăperi), iar debitorul refuză să ia parte la evacuare, executorul judecătoresc strămută bunurile în prezenţa martorilor asistenţi, după ce a făcut inventarul lor, în spaţiul acordat (în încăperea acordată) şi îl sigilează. Executorul judecătoresc nu este responsabil de păstrarea bunurilor debitorului.
    Articolul 149. Executarea hotărîrilor privind
                           evacuarea fără acordarea unui alt
                           spaţiu locativ (unei alte încăperi)
    (1) Dacă debitorul nu eliberează benevol spaţiul locativ  indicat (încăperea indicată) în documentul executoriu, executorul judecătoresc stabileşte data şi ora executării silite şi îl obligă pe debitor să comunice locul unde pot fi strămutate bunurile.
    (2) Dacă debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţia de a căuta o încăpere pentru strămutarea bunurilor sau refuză să ia parte la evacuare ori dacă persoana indicată de debitor refuză primirea bunurilor debitorului, executorul judecătoresc întocmeşte un proces-verbal, în care indică toate bunurile aflate în încăpere, şi  transmite bunurile spre păstrare creditorului sau unei alte persoane stabilite de executorul judecătoresc. După expirarea a 3 luni de la data transmiterii bunurilor spre păstrare, executorul judecătoresc poate vinde bunurile în modul stabilit de prezentul cod. Suma obţinută se utilizează la recuperarea cheltuielilor de executare şi de păstrare, iar suma rămasă se depune la contul executorului judecătoresc, debitorul fiind în drept să o revendice.
    (3) Dacă debitorul nu participă la evacuare, dar a comunicat unde trebuie să-i fie strămutate bunurile şi a plătit în avans cheltuielile de executare, bunurile se indică în procesul-verbal şi se strămută în locul indicat de debitor în aceeaşi localitate.
    Articolul 150. Executarea hotărîrilor privind instalarea
                              în spaţiul locativ (în încăpere)
    (1) Instalarea în spaţiul locativ (în încăpere) constă în asigurarea de către executorul judecătoresc a accesului creditorului în spaţiul locativ indicat (în încăperea indicată) în documentul executoriu şi folosirea lui nestingherită. Debitorului i se explică obligaţia de a nu crea creditorului obstacole la accesul în spaţiul locativ (în încăpere) şi la folosirea lui. La executarea documentelor executorii privind instalarea în spaţiul locativ (în încăpere) se vor aplica prevederile art. 147 alin. (6) din prezentul cod.
    (2) Documentul executoriu se consideră executat numai după ce creditorului i s-a asigurat posibilitatea de a se folosi zilnic şi nestingherit de spaţiul locativ respectiv (încăperea respectivă).
    (3) Procedura de executare poate fi reluată pe durata  termenului de prescripţie dacă debitorul împiedică accesul creditorului în spaţiul locativ (în încăpere) şi folosirea lui. În acest caz, debitorului îi pot fi aplicate şi sancţiunile prevăzute de legislaţie.
    Articolul 151. Executarea hotărîrilor privind strămutarea
                            în alt spaţiu locativ (în altă încăpere) sau
                            schimbul forţat al spaţiului locativ (încăperii)
    Dacă debitorul nu a executat benevol şi în termen hotărîrea privind strămutarea în alt spaţiu locativ (în altă încăpere) sau privind schimbul forţat al spaţiului locativ (încăperii), executarea se efectuează în conformitate cu prevederile prezentului capitol.

Capitolul XII
EXECUTAREA  HOTĂRÎRILOR  PRIVIND  
EFECTUAREA DE CĂTRE DEBITOR A UNOR ACTE
 OBLIGATORII ŞI REMITEREA CĂTRE CREDITOR
A SUMELOR BĂNEŞTI ŞI A BUNURILOR

    Articolul 152. Executarea hotărîrilor privind
                           efectuarea de către debitor a unor
                           acte obligatorii
    (1) La executarea hotărîrii prin care debitorul este obligat să efectueze anumite acte nelegate de remiterea unor sume de bani sau a unor bunuri, executorul judecătoresc somează debitorul  să-şi execute obligaţia în cel mult 10 zile de la primirea somaţiei, dacă hotărîrea nu prevede altfel.
    (2) În cazul în care debitorul nu execută hotărîrea, creditorul este în drept să efectueze, sub controlul executorului judecătoresc, din contul debitorului, actele prevăzute în hotărîre. Executorul judecătoresc consemnează acest fapt într-un proces-verbal.
    (3) Dacă efectuarea actelor de către creditor este imposibilă, iar debitorul refuză executarea hotărîrii, executorul judecătoresc încheie un proces-verbal şi înaintează un demers instanţei de judecată care a adoptat hotărîrea, pentru a stabili modul de executare a acesteia şi de aplicare a sancţiunii faţă de debitor.
    (4) Hotărîrile judecătoreşti privind efectuarea unor acte obligatorii de către organele colegiale se execută prin adoptarea actului respectiv prin vot nominal în cadrul şedinţei acestuia. În cazul în care organul colegial nu a executat hotărîrea judecătorească, instanţa, în baza procesului-verbal de constatare întocmit de executorul judecătoresc, va aplica membrilor organului colegial, obligaţi să execute hotărîrea, sancţiunea prevăzută de lege.
    Articolul 153.  Efectele neexecutării hotărîrii privind
                             restabilirea salariatului la locul de
                             muncă
    (1) În cazul în care administraţia unităţii sau organul ei colegial nu a executat hotărîrea judecătorească privind restabilirea salariatului la locul de muncă, instanţa, în baza procesului-verbal de constatare întocmit de executorul judecătoresc, va aplica persoanei cu funcţie de răspundere sau, după caz, membrilor organului colegial, obligaţi să execute hotărîrea, sancţiunea prevăzută de Codul contravenţional.   În acest caz, executorul judecătoresc stabileşte  debitorului un nou termen de executare.
    (2) La cererea creditorului, instanţa de judecată dispune prin încheiere să i se plătească salariatului salariul mediu sau diferenţa de salariu pe timpul dintre data pronunţării hotărîrii şi data executării.
    (3) Hotărîrea judecătorească privind restabilirea la locul de muncă substituie hotărîrea organului colegial, după caz, ori procedurile interne de desemnare sau de angajare şi constituie temei pentru organul executiv de a emite ordinul de rigoare.
    Articolul 154.  Executarea hotărîrilor privind stabilirea
                            domiciliului copilului
    (1) Hotărîrea privind stabilirea domiciliului copilului o execută, în prezenţa reprezentanţilor autorităţii tutelare, executorul judecătoresc, cu participarea persoanei la al cărei domiciliu a fost stabilit domiciliul copilului dat spre îngrijire şi educaţie.
    (2) Dacă împiedică executarea hotărîrii, debitorului i se aplică prevederile art.152 din prezentul cod.
    (3) Executorul judecătoresc poate înainta, după caz, instanţei de judecată un demers privind plasarea provizorie a copilului într-o instituţie de stat pentru copii.
    Articolul 155. Remiterea către creditor a sumelor
                            băneşti sau a bunurilor
    (1) Dacă debitorul nu remite benevol creditorului sumele sau bunurile indicate în documentul executoriu, executorul judecătoresc ridică aceste sume sau bunuri şi le remite creditorului.
    (2) La ridicarea sumelor sau a bunurilor, executorul judecătoresc poate recurge la toate măsurile prevăzute de prezentul cod.
    Articolul 156. Executarea hotărîrilor judecătoreşti şi
                            a hotărîrilor arbitrale străine
    (1) Hotărîrile judecătoreşti şi  hotărîrile arbitrale străine se primesc spre executare şi se execută numai în cazul în care executarea lor a fost recunoscută şi încuviinţată conform procedurii stabilite în capitolul XLII din Codul de procedură civilă.
    (2) În cazul executării hotărîrilor judecătoreşti şi a hotărîrilor arbitrale  străine, instanţă de judecată competentă în a examina demersurile executorului judecătoresc privind explicarea hotărîrii, schimbarea modului şi a ordinii  de executare, amînarea sau eşalonarea executării ei va fi instanţa de judecată care a încuviinţat executarea hotărîrii.

Capitolul XIII
ÎNTOARCEREA EXECUTĂRII SILITE

    Articolul 157. Întoarcerea executării
    (1) În cazul în care hotărîrea executată se anulează şi, după rejudecarea pricinii, se adoptă o hotărîre prin care acţiunea se respinge parţial sau integral ori o încheiere de încetare a procesului sau de scoatere a cererii de pe rol, instanţa de judecată dispune din oficiu restituirea către pîrît (debitor), din contul reclamantului (creditorului),  a tot ceea ce s-a încasat în temeiul hotărîrii anulate, precum şi  a cheltuielilor de executare.
    (2) Dacă restituirea în natură a bunurilor este imposibilă, instanţa de judecată prevede restituirea contravalorii lor, stabilită la data întoarcerii executării.
    Articolul 158. Soluţionarea de către prima instanţă
                              a întoarcerii executării
    (1) Instanţa de judecată căreia i s-a trimis pricina spre rejudecare este obligată să examineze din oficiu întoarcerea executării şi să o soluţioneze în o nouă hotărîre sau încheiere, prin care se dispune încetarea procesului în cauză.
    (2) Dacă instanţa de judecată care a rejudecat pricina nu a soluţionat întoarcerea executării hotărîrii anulate, pîrîtul este în drept, în termenele de prescripţie, să înainteze în această instanţă  o cerere de întoarcere a executării în procedură în ordonanţă, fără respectarea procedurii prealabile.
    (3) Termenul de prescripţie începe să curgă de la data rămînerii definitive a hotărîrii de respingere a acţiunii.
    (4) Părţile sînt scutite de plata taxei de stat, inclusiv pentru cererea de recurs.
    Articolul 159. Soluţionarea de către instanţa de apel 
                           sau instanţa de recurs a  întoarcerii  
                           executării
    (1) Instanţa de apel sau instanţa de recurs este obligată să dispună întoarcerea executării dacă, examinînd apelul sau recursul, anulează hotărîrea instanţei de fond cu adoptarea unei noi hotărîri prin care respinge parţial sau integral acţiunea ori adoptă o încheiere de încetare a procesului sau de scoatere a cererii de pe rol.
    (2) În cazul în care instanţa de apel sau de recurs nu a dispus întoarcerea executării, pîrîtul poate înainta o acţiune în condiţiile art.158 din prezentul cod.
    Articolul 160. Cazuri de limitare a întoarcerii
                            executării
    Nu se admite întoarcerea executării în pricinile de încasare a pensiei de întreţinere, de reparare a prejudiciului cauzat prin schilodire sau prin altă vătămare a sănătăţii, precum şi prin pierderea întreţinătorului, cu excepţia cazurilor cînd hotărîrea anulată a fost întemeiată pe informaţii sau pe documente false prezentate de reclamant.

T i t l u l  IV
CONTESTAREA  ACTELOR  EXECUTORULUI  
JUDECĂTORESC
Capitolul XIV
PROCEDURA DE CONTESTARE A ACTELOR
EXECUTORULUI JUDECĂTORESC

    Articolul 161. Persoanele care sînt în drept să 
                           conteste actele de executare 
    (1) Actele de executare întocmite de executorul judecătoresc pot fi contestate de către părţi şi de alţi participanţi la procesul de executare, precum şi de terţii care consideră că prin actele de executare le-a fost încălcat un drept recunoscut de lege. Actele de executare întocmite de executorul judecătoresc nu pot fi contestate dacă din momentul săvîrşirii lor au trecut mai mult de 6 luni.
    (2) Cererea privind contestarea actelor de executare se înaintează în instanţa de judecată în a cărei rază teritorială se află biroul executorului judecătoresc sau, în cazul municipiului Chişinău, în instanţa de judecată în a cărei circumscripţie camera teritorială a executorilor judecătoreşti a stabilit competenţa teritorială a executorului judecătoresc.
    (3) Cererea prevăzută la alin. (2) nu se supune taxei de stat.
    Articolul 161¹. Termenul de contestare a actelor de
                             executare întocmite de executorul
                             judecătoresc
    (1) Actul de executare întocmit de executorul judecătoresc poate fi contestat de participanţii la procesul de executare în termen de 15 zile de la data săvîrşirii lui ori a refuzului de a săvîrşi anumite acte, dacă legea nu prevede altfel. Terţii care nu au participat la procesul de executare pot contesta actele de executare, întocmite de executorul judecătoresc, în termen de 15 zile de la data la care au aflat ori trebuie să afle despre aceste acte.
    (2) Persoana poate fi repusă în termenul de contestare în condiţiile Codului de procedură civilă. Persoana nu poate fi repusă în termen dacă din data emiterii sau a refuzului emiterii actului contestat au trecut mai mult de 6 luni.
    Articolul 161². Procedura de judecare a cererii
    (1) Reclamaţiile din cererea privind contestarea actelor de executare întocmite de executorul judecătoresc se înaintează împotriva creditorului sau debitorului. Cererea se judecă în condiţiile Codului de procedură civilă şi se examinează în instanţă de judecată (inclusiv în cea ierarhic superioară)  în cel mult 30 de zile. Executorul judecătoresc poate fi invitat să dea explicaţii referitor la actele  contestate.
    (2) În cazul contestării actului întocmit de executorul judecătoresc, sarcina probaţiunii este pusă în seama reclamantului.
    (3) Actele de executare întocmite de executorul judecătoresc, legale în fond, nu pot fi anulate pe motive formale.
    (4) Hotărîrea instanţei de fond poate fi atacată cu recurs.
    (5) În cazul respingerii cererii, reclamantul  poate fi obligat, la cererea intimatului sau a executorului judecătoresc, la repararea prejudiciului cauzat prin întîrzierea executării.
    (6) Hotărîrea judecătorească prin care s-a constatat refuzul neîntemeiat al executorului judecătoresc de a întocmi/efectua un anumit act şi prin care s-a dispus obligarea acestuia la îndeplinirea actului respectiv se execută de către executorul judecătoresc în termenul stabilit de instanţa de judecată.
    (7) În cazul neexecutării în termen a hotărîrii judecătoreşti indicate la alin. (6), executorul judecătoresc poate fi sancţionat de instanţa de judecată cu amendă de pînă la 10 unităţi convenţionale pentru fiecare zi de întîrziere (o unitate convenţională este egală cu 20 de lei).  Încheierea instanţei de judecată privind aplicarea sancţiunii poate fi atacată cu recurs.
    Articolul 161³. Apărarea drepturilor unor alte persoane
    (1) Dacă o altă persoană consideră că sechestrul a fost aplicat pe bunurile ce îi aparţin cu titlu de proprietate, ea poate intenta în procedură contencioasă o acţiune de ridicare a sechestrului.
    (2) Prejudiciile cauzate ca urmare a anulării actului de sechestru, dacă nu rezultă din acţiunile debitorului prevăzute la art. 44 alin. (3) din prezentul cod, sînt opozabile părţii care a solicitat aplicarea sechestrului, cu excepţia bunurilor dreptul de proprietate asupra cărora este supus  înregistrării obligatorii de stat.
    (3) Acţiunea de ridicare a sechestrului (radierea din actul de inventar) se intentează împotriva debitorului şi creditorului urmăritor. Dacă sechestrarea (inventarierea) bunurilor s-a făcut în temeiul unei hotărîri penale privind confiscarea bunurilor, persoana condamnată şi organul financiar respectiv vor figura în calitate de pîrît.
    [Cartea întîi în redacţia LP143 din 02.07.10, MO160-162/07.09.10 art.584]

    [Art.170 al.(4) în redacţia LP53-XVI din 13.03.08, MO84-85/13.05.08 art.290]

    [Art.170 modificat prin LP53-XVI din 02.03.07, MO47-49/06.04.07 art.219]

    Articolul 179. Organul şi instituţia care asigură 
                            executarea pedepsei amenzii
     Executarea pedepsei amenzii ca pedeapsă principală sau complementară se asigură de către executorul judecătoresc în a cărui competenţă teritorială, stabilită de camera teritorială a executorilor judecătoreşti, se află domiciliul condamnatului, iar în cazul condamnaţilor care execută pedeapsa închisorii sau a detenţiunii pe viaţă, se execută şi de penitenciar.
    Articolul 180. Modul de executare a pedepsei amenzii
    (1) Amenda se achită de către condamnat în mod benevol în termen de 30 de zile de la data stabilirii ei. Condamnatul este obligat să informeze imediat  instanţa de judecată despre achitarea amenzii.
    (2) În cazul în care condamnatul nu a achitat amenda, instanţa de judecată, în decursul a 30 de zile de la rămînerea definitivă a hotărîrii, trimite executorului judecătoresc documentul executoriu pentru încasarea silită a amenzii.
    (3) Executorul judecătoresc verifică dacă amenda a fost achitată şi, în cazul în care nu a fost achitată de către condamnat, intentează procedura de executare şi execută documentul executoriu în conformitate cu prevederile cărţii întîi a prezentului cod. Concomitent cu amenda, se vor încasa şi cheltuielile de executare.
    (4) În cazul în care executarea silită  nu  a fost posibilă din cauza lipsei sau insuficienţei de bunuri sau din cauza eschivării cu rea-voinţă de la achitarea amenzii, executorul judecătoresc solicită instanţei care a judecat cauza în fond să adopte o încheiere în condiţiile art.64 din Codul penal.
    (5) În cazul condamnatului care execută pedeapsa închisorii sau a detenţiunii pe viaţă, instanţa de judecată trimite titlul executoriu de încasare silită a amenzii penitenciarului care asigură executarea pedepsei. În cazul în care persoana, pînă la liberare din locul de detenţie, nu a achitat amenda, penitenciarul trimite titlul executoriu executorului judecătoresc în a cărui competenţă teritorială, stabilită de camera teritorială a executorilor judecătoreşti, se află domiciliul condamnatului, fapt despre care comunică instanţei de judecată.
    [Capitolul XVIII în redacţia LP143 din 02.07.10, MO160-162/07.09.10 art.584]

    [Art.181 modificat prin LP53-XVI din 02.03.07, MO47-49/06.04.07 art.219]

    [Capitolul XXII exclus prin LP53-XVI din 02.03.07, MO47-49/06.04.07 art.219]

    b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezentul cod şi va asigura elaborarea actelor normative necesare pentru punerea în aplicare a acestuia.

    Anexă

Cuantumul onorariilor executorilor judecătoreşti

pentru executarea documentelor executorii cu caracter nepecuniar

Nr. crt.		Tipul documentului executoriu, după conţinut	Cuantumul onorariului
			Persoanele fizice	Persoanele juridice
1		2	3	4
1		Privind evacuarea	200 de unităţi convenţionale	300 de unităţi convenţionale
2		Privind instalarea, schimbul forţat	200 de unităţi convenţionale	200 de unităţi convenţionale
3		Privind stabilirea domiciliului copilului	200 de unităţi convenţionale	200 de unităţi convenţionale
1		2	3	4
4		Privind efectuarea de către debitor a unor acte obligatorii, nelegate de remiterea unor sume sau bunuri	200 de unităţi convenţionale	200 de unităţi convenţionale
5	Privind efectuarea de către debitor a unor acte obligatorii, legate de remiterea unor bunuri mobile		100 de unităţi convenţionale + 1% din valoarea bunului transmis/per bun	200 de unităţi convenţionale + 1% din valoarea bunului transmis/per bun
6	Privind efectuarea de către debitor a unor acte obligatorii, legate de remiterea unor bunuri imobile		100 de unităţi convenţionale + 1% din valoarea bunului transmis/per bun	200 de unităţi convenţionale + 1% din valoarea bunului transmis /per bun
7	Privind confiscarea bunurilor		100 de unităţi convenţionale + 1%  din valoarea  bunurilor	100 de unităţi convenţionale + 1%  din valoarea  bunurilor
8	Privind nimicirea unor bunuri		100 de unităţi convenţionale	100 de unităţi convenţionale
9	Privind restabilirea la locul de muncă		200 de unităţi convenţionale	200 de unităţi convenţionale
10	Privind aplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii		Pentru măsurile de asigurare aplicate pe bunurile supuse înregistrării obligatorii de stat şi/sau pe mijloacele	Pentru măsurile de asigurare aplicate pe bunurile supuse înregistrării obligatorii de stat şi/sau pe mijloacele
			băneşti din conturile debitorului – 100 de unităţi convenţionale. În cazul altor măsuri de asigurare – 120 de unităţi convenţionale	băneşti din conturile debitorului – 100 de unităţi convenţionale. În cazul altor măsuri de asigurare – 120 de unităţi convenţionale