cu participarea Corinei Popa, grefier, deputatului în Parlament Valentin Chilat şi avocatului parlamentar Constantin Lazari, autori ai sesizărilor, Maria Postoico, reprezentantul Parlamentului, şi Ion Creangă, reprezentantul permanent al Parlamentului la Curtea Constituţională, Bogdan Ciubotaru, reprezentantul grupului de deputaţi, autori ai sesizării, călăuzindu-se de art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 4 alin. (1) lit. a), art. 16 alin. (1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul privind controlul constituţionalităţii Legii nr. 764-XV din 27 decembrie 2001 "Privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova".

Drept temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputaţilor în Parlament Iurie Roşca, Vlad Cubreacov, Ştefan Secăreanu, Riorita Paterău, Andrei Conişescu, Efim Zubcu, Valentin Chilat, Eugeniu G"rlă, Viorel Prisăcaru şi sesizarea avocatului parlamentar Constantin Lazari depuse, consecutiv, la 30 ianuarie şi 20 februarie 2002 în conformitate cu art. 24 şi 25 lit. g) şi i) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 38 şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

Examinînd materialele dosarului, punctele de vedere comunicate de Parlament, Preşedintele Republicii Moldova, Guvern, ministerele Justiţiei şi Finanţelor, Procurorul General şi audiind informaţia prezentată de judecătorii-raportori, precum şi argumentele expuse de participanţii la proces,Curtea Constituţională

1. La 27 decembrie 2001 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr. 764-XV "Privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova" (în continuare - Legea nr. 764-XV).

Legea în cauză reglementează cadrul juridic al organizării administrativ-teritoriale a Republicii Moldova şi instituie organizarea teritoriului pe două niveluri. Potrivit art. 4 alin. (4) din această Lege, la primul nivel sînt atribuite satele (comunele) şi oraşele (municipiile), iar la cel de-al doilea nivel - raioanele.

Prin această Lege au fost dezvoltate noţiunile generale şi a fost stabilit numărul unităţilor administrativ-teritoriale, principiile de formare şi de desfiinţare a lor, modalitatea de stabilire şi modificare a hotarelor acestora. Legea conţine de asemenea referinţe ce vizează statutele acestor unităţi.

Grupul de deputaţi, autori ai sesizării, solicită controlul constituţionalităţii Legii nr. 764-XV  în ansamblu, invocînd încălcarea art. 2 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 8, art. 109 alin. (1) şi art. 131 alin. (6) din Constituţie şi art. 5 din Carta Europeană a Autonomiei Locale** . Ei consideră că introducerea, prin legea contestată, a unei noi unităţi administrativ-teritoriale - raionul şi modificarea limitelor teritoriale a 260 de unităţi teritorial-administrative puteau fi operate după consultarea cetăţenilor în cadrul unui referendum.
    ______________________________
    **Prin Hotărîrea nr. 1253-XIII din 16 iulie 1997 Parlamentul a ratificat Carta Europeană a Autonomiei Locale, semnată la Strasbourg la 15 octombrie 1985, în vigoare pentru Republica Moldova din 1 februarie 1998  (Tratate  internaţionale, vol. 14, pag. 14).

Autorii susţin, între altele, că prevederile art. 17 alin. (1) din legea contestată, potrivit cărora formarea, desfiinţarea şi schimbarea statutului unităţii administrativ-teritoriale se efectuează de către Parlament după consultarea cetăţenilor o dată în patru ani, cu cel puţin 6 luni înainte de alegerile parlamentare, contravin dispoziţiilor art. 109 din Constituţie. Prin aceasta, notează autorii, este încălcat dreptul cetăţeanului de a-şi exercita dreptul la referendum fără nici o limitare temporală în scopul consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit.

Grupul de deputaţi consideră de asemenea că prin Legea nr. 764-XV Parlamentul a aprobat cheltuieli bugetare fără a stabili sursa de finanţare a acestora, încălcînd astfel prevederile art.131 alin. (6) din Constituţie.

Avocatul parlamentar Constantin Lazari în sesizarea sa a solicitat controlul constituţionalităţii art. 17 alin. (1) din Legea nr. 764-XV ca fiind în contradicţie cu art. 2, art. 6 şi art. 38 din Constituţie, susţinînd că modificarea unităţilor administrativ-teritoriale nu poate avea loc fără consultarea autorităţilor publice locale şi a Guvernului, precum şi a populaţiei prin referendum local.

Potrivit art. 66 lit. d) din Constituţie, Parlamentul aprobă direcţiile principale ale politicii interne şi externe a statului, iar conform dispoziţiilor constituţionale din art. 72 alin. (3) lit. f), Parlamentul, fiind organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului (art. 60 alin. (1) din Constituţie), reglementează prin lege organică organizarea administraţiei locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală.

Art. 110 din Constituţie prevede expres că teritoriul Republicii Moldova este organizat, sub aspect administrativ, în raioane, oraşe şi sate. În condiţiile legii, unele oraşe pot fi declarate municipii.

Art. 1 al Legii nr.764-XV stipulează că organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova şi stabilirea cadrului juridic pentru sate (comune) şi oraşe (municipii) şi alte unităţi administrativ-teritoriale s-a efectuat potrivit art. 110 şi 111 din Constituţie şi se realizează în conformitate cu necesităţile economice, sociale şi culturale, cu respectarea tradiţiilor istorice, în scopul asigurării unui nivel adecvat de dezvoltare a tuturor localităţilor rurale şi urbane. Art. 2 din aceeaşi Lege prevede că divizarea teritoriului ţării în unităţi administrativ-teritoriale este chemată să asigure realizarea principiilor autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale, asigurării accesului cetăţenilor la organele puterii şi consultării lor în problemele locale de interes deosebit.

Curtea relevă că dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 764-XV, care prevăd că teritoriul Republicii Moldova este organizat, sub aspect administrativ, în unităţi administrativ-teritoriale: raioane, oraşe şi sate, reiterează dispoziţiile art. 110 din Constituţie.

Alineatele (2) şi (3) ale art. 4 din Legea nr. 764-XV stabilesc că statutul satului (comunei), oraşului (municipiului) se elaborează în baza statutului-cadru, aprobat de Parlament, şi se aprobă de consiliul local, iar statutul special de autonomie al localităţilor din stînga Nistrului şi al unor localităţi din sudul ţării se stabileşte prin legi organice, potrivit art. 111 din Constituţie.

Curtea observă că, de fapt, prin Legea nr.764-XV, au fost reînfiinţate raioanele, care au substituit judeţele, şi s-a redus de la 2500 la 1500 numărul de locuitori necesar pentru formarea unităţii administrativ-teritoriale de sine stătătoare (art. 17 alin. (2), ceea ce, implicit, a atras modificarea numărului unităţilor administrativ-teritoriale.

În rest, reglementările ce au ca obiect principiile generale care stau la baza organizării teritoriului, expuse în capitolele I, II şi III ale Legii supuse controlului, sînt identice cu reglementările cuprinse în Legea nr. 191-XIV din 12 noiembrie 1998 (cu modificările ulterioare) abrogată, cu următoarea excepţie.

În art. 17 alin. (1) al Legii nr. 764-XV legislativul a stabilit că formarea, desfiinţarea şi schimbarea statutului unităţii administrativ-teritoriale se efectuează de către Parlament după consultarea cetăţenilor, o dată în patru ani, cu cel puţin 6 luni înainte de alegerile parlamentare.

Astfel, potrivit reglementărilor Legii, inclusiv anexele nr. 1-4, părţi integrante ale acestei Legi, în Republica Moldova s-au format 32 de raioane, fiecare avînd în componenţă sate (comune) şi oraşe; 5 oraşe cu statut de municipiu: Chişinău, Bălţi, Bender, Comrat şi Tiraspol; Unitatea teritorială autonomă Găgăuzia cu 32 de localităţi; şi în stînga Nistrului -147 de localităţi, cărora le pot fi atribuite forme şi condiţii speciale de autonomie.

3. Curtea relevă că prin organizarea administrativă a teritoriului Republicii Moldova se înţelege delimitarea acestuia în unităţi administrativ-teritoriale. Prin delimitare se urmăreşte situarea autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul întîi şi al doilea într-un anumit cadru teritorial, juridic şi administrativ pentru administrarea eficientă a localităţii, precum şi în scopul realizării principiilor autonomiei locale şi ale descentralizării serviciilor publice.

Raţiunea reorganizării teritoriului este justificată de Parlament prin necesitatea realizării eficiente a intereselor locale, şi în acelaşi timp, prin aproprierea maximă a serviciilor de cetăţeni. Astfel, asigurarea capacităţii de gestionare autonomă, pe un suport juridic, economic, politic şi social, a problemelor sociale de interes local este o premisă primordială în organizarea administrativă a teritoriului.

Organizarea teritoriului sub aspect administrativ, în sensul dispoziţiilor art. 109 din Constituţie şi art. 2 din Legea nr. 764-XV, urmăreşte scopul de a asigura respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, în special a principiului autonomiei locale.

Conceptul de autonomie locală, definit în art. 3 din Carta Europeană a Autonomiei Locale, prevede dreptul şi capacitatea efectivă ale colectivităţilor locale de a rezolva şi de a gira, în cadrul legii, sub propria lor responsabilitate şi în favoarea populaţiei lor, o parte importantă din afacerile publice.

De menţionat că în art. 2, intitulat "Fundamentarea constituţională şi legală a autonomiei locale", Carta Europeană a Autonomiei Locale a stabilit că "principiul de autonomie locală trebuie să fie statuat prin Constituţie sau prin legislaţie internă", care determină forma de guvernămînt a unei ţări, conferindu-i astfel garanţia stabilităţii.

În contextul celor expuse mai sus, Curtea reţine că autonomia locală trebuie să se încadreze în limitele determinate de lege, fiind exclusă astfel posibilitatea derogării de la prevederile legale şi a interpretării eronate a prerogativelor unităţilor administrativ-teritoriale.

Consacrat expres numai prin dispoziţiile art. 109 alin. (1) din Constituţie şi art. 2 din legea contestată, principiul consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit este integrat şi subordonat principiului constituţional al autonomiei locale. Or, principiul autonomiei locale înglobează principiul consultării cetăţenilor în probleme de interes local, ştiut fiind că organizarea unui referendum sau a altor forme de consultare populară intră în conţinutul principiului autonomiei locale.

Consultarea cetăţenilor este prevăzută şi de art. 17 alin. (1) şi art. 18 din Legea nr. 764-XV în cazurile în care Parlamentul soluţionează chestiuni privind formarea, desfiinţarea, schimbarea statutului şi modificarea hotarelor unităţii administrativ-teritoriale sau privind transferarea centrului administrativ.

Noţiunea "consultarea cetăţenilor", cuprinsă în dispoziţiile constituţionale şi în dispoziţiile legale citate, are o valoare juridică diferită, dar nici Constituţia, nici Legea nu impun desfăşurarea obligatorie a referendumului.

Prevederile art. 3 din Carta Europeană a Autonomiei Locale vin în sprijinul argumentului enunţat mai sus. Acestea definesc caracteristicile esenţiale ale autonomiei locale, arată că drepturile, în domeniul autonomiei locale, trebuie să fie exercitate de consilii sau adunări compuse din membri aleşi, dispoziţiile în cauză însă, după cum se menţionează în Cartă, "nu pot aduce prejudiciu posibilităţii de a recurge la adunări de cetăţeni, la referendum sau la oricare altă formă de participare directă a cetăţenilor, acolo unde aceasta este permisă de lege".

Prin Legea nr. 741-XIII din 20 februarie 1996 legiuitorul a aprobat Regulamentul cu privire la modul de soluţionare a chestiunilor organizării administrativ-teritoriale a Republicii Moldova*, potrivit căruia formarea şi desfiinţarea unităţilor administrativ-teritoriale şi a localităţilor, stabilirea şi modificarea hotarelor şi alte chestiuni aferente sînt de competenţa Parlamentului şi în toate cazurile se solicită  documentele legal prevăzute, inclusiv deciziile adunării  generale a locuitorilor localităţii sau  a adunării reprezentanţilor lor.
    ____________________________
    *M.O., 1996, nr. 20-21, art. 216.

Şi Statutul-cadru al satului (comunei), oraşului (municipiului), aprobat prin Legea nr. 432-XIII din 19 aprilie 1995**, care constituie baza juridică pentru elaborarea statutului  unităţii administrativ-teritoriale, admite desfăşurarea, în condiţiile legii, a referendumului local, precum şi a adunării cetăţenilor ca modalităţi de consultare a locuitorilor  din sat (comună), oraş (municipiu) în probleme de interes deosebit. În particular, adunarea cetăţenilor se organizează pe sate în mediul rural şi pe cartiere sau străzi în mediul urban şi se convoacă de către primar sau de consiliu.
    ___________________________
    **M.O,  1995,  nr. 31-32, art. 342.

În acelaşi context Curtea menţionează că, potrivit art. 38 pct. 3 din Legea privind administraţia publică locală nr. 186-XIV din 6 noiembrie 1998***, primarul satului, oraşului, în virtutea atribuţiilor sale, propune consiliului local să consulte, prin referendum, populaţia în problemele locale de interes deosebit şi, în temeiul deciziei  consiliului, ia măsuri pentru  organizarea referendumului, iar conform pct. 19 din acelaşi articol - primarul ia măsurile, prevăzute de lege, privind desfăşurarea întrunirilor publice.
    ____________________________
    ***M.O., 1999, nr. 14-15, art. 60.

Reglementările legale citate sînt în deplină concordanţă şi cu prevederile Cartei Europene a Autonomiei Locale, care în art. 5 stabileşte că pentru orice modificare a limitelor teritoriale locale colectivităţile locale în cauză trebuie să fie consultate în prealabil, eventual pe cale de referendum, acolo unde legea o permite.

Prin urmare, avînd în vedere prevederile citate din Carta Europeană, se poate conchide că, acolo unde normele legale nu prevăd desfăşurarea obligatorie a referendumului, se pot organiza şi alte forme de consultare a opiniei cetăţenilor.

În opinia Curţii, pentru consultarea cetăţenilor, în sensul dispoziţiilor constituţionale şi legale, pot fi identificate şi utilizate şi alte soluţii, în particular soluţii tradiţionale şi specifice Republicii Moldova, cum ar fi sondajele de opinie, şedinţele publice ale consiliilor, adresările comunităţilor locale în probleme concrete, confirmate prin semnăturile locuitorilor unităţilor teritoriale etc. Prin aceste modalităţi, deşi unele neinstituţionalizate, se urmăreşte participarea cetăţenilor la procesul de luare a deciziilor şi se asigură condiţiile necesare pentru ca hotărîrea luată într-o problemă de interes major să fie conformă cu voinţa reală a colectivităţii locale respective.

În acest context, Curtea observă că majoritatea covîrşitoare a modificărilor, operate pe parcursul anilor 1999-2001 în organizarea unităţilor administrativ-teritoriale şi a localităţilor din componenţa lor Parlamentul le-a efectuat anume în baza consultării opiniei cetăţenilor prin modalităţi din categoria celor menţionate mai sus, cu excepţia referendumului local, fapt confirmat prin materialele prezentate de Parlament şi examinate de Curte.

Totodată, Curtea menţionează că în capitolul 14 Codul electoral****  reglementează formele şi  modalităţile concrete de consultare a cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit pe calea referendumului local. În acelaşi timp, Codul electoral în art. 178 stabileşte problemele care nu pot fi supuse referendumului local, în speţă, litera e) exceptează de la referendumul local problemele privind modificarea subordonării administrativ-teritoriale a localităţilor, cu excepţia cazurilor prevăzute de Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri).
    __________________________
    ****M.O., 1997, nr. 81, art. 667.

Pentru considerentele arătate Curtea conchide că Legea privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova nu încalcă dispoziţiile art. 2, art. 4, art. 8, art. 38 şi art. 109 din Constituţie, invocate de autorii sesizărilor, cu excepţia constatărilor de mai jos. Parlamentul, fiind organul reprezentativ suprem al poporului, prin competenţa exclusivă atribuită de Constituţie, reglementează prin lege organică organizarea administraţiei locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală.

În exerciţiul atribuţiilor de legiferare, reglementate în dispoziţiile art. 72 din Constituţie, Parlamentul este în drept să adopte, să modifice şi să abroge orice lege, aprobarea sau consultarea opiniei cetăţenilor asupra acestora în cadrul unui referendum, în special al celui local, nefiind stipulată prin normele constituţionale.

Alegaţia de către grupul de deputaţi, autori ai sesizării, a dispoziţiilor art. 5 al Cartei Europene a Autonomiei Locale este nefondată din considerentul că prevederile acestui articol ar putea fi valabile doar cu referire la dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 764-XV şi doar în cazul în care autorii ar fi invocat motive de neconstituţionalitate a articolului 18.

Totodată, Curtea apreciază ca fiind justificate argumentele invocate în cele două sesizări, prin care sînt contestate dispoziţiile art. 17 alin. (1) din Legea nr. 764-XV, potrivit cărora formarea, desfiinţarea şi schimbarea statutului unităţii administrativ-teritoriale poate avea loc numai o dată în patru ani, cu cel puţin 6 luni înainte de alegerile parlamentare.

Instituind această restricţie temporală, în care se admite iniţierea procedurii de formare, desfiinţare şi schimbare a statutului unităţii teritoriale numai o dată în patru ani, cu cel puţin 6 luni înainte de alegerile parlamentare, legiuitorul a adus atingere împuternicirilor colectivităţilor locale în exerciţiul autonomiei locale, a îngrădit dreptul cetăţenilor de a-şi exprima opinia în cadrul consultărilor, inclusiv prin intermediul referendumului local, în orice problemă de interes deosebit.

De observat că operarea de modificări în statutul unei unităţi administrativ-teritoriale este determinată şi de condiţiile expuse în alin. (2) şi (3) ale art. 17 şi art. 18 din legea contestată.

Curtea consideră că în cazurile în care se schimbă numărul minim de locuitori ai unei unităţi administrativ-teritoriale, nivelul de dezvoltare economică, amplasarea ei geografică (din cauza unor calamităţi naturale) sau se modifică hotarele acestor unităţi etc., colectivităţile locale şi Parlamentul nu pot fi limitaţi în timp pentru a iniţia soluţionarea acestor chestiuni de neamînat, de care depinde existenţa de sine stătătoare a unităţilor administrativ-teritoriale în cauză.

În acest sens, nici Constituţia nu interzice Parlamentului să adopte, să modifice sau să abroge legi organice cu 6 luni înainte de expirarea mandatului său ori în acelaşi termen, înainte de alegerile parlamentare.

În acelaşi aspect, Curtea relevă că limitarea în timp a dreptului Parlamentului de a opera modificările de rigoare în Legea privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova contravine, de asemenea art. 74 alin. (3) din Constituţie, care stabileşte că proiectele de legi prezentate de Guvern, precum şi propunerile legislative ale deputaţilor acceptate de acesta sînt examinate de Parlament în modul şi după priorităţile stabilite de Guvern, inclusiv în procedură de urgenţă.

În virtutea celor menţionate şi avînd în vedere constatările referitoare la conceptul "consultării cetăţenilor", Curtea apreciază că sintagma "...o dată în patru ani, cu cel puţin 6 luni înainte de alegerile parlamentare" din art. 17 alin. (1) din Legea nr. 764-XV contravine dispoziţiilor art. 39, art. 74 şi art. 109 din Constituţie, fapt pentru care o califică drept neconstituţională.

4. Curtea Constituţională nu poate reţine argumentele grupului de deputaţi privind neconstituţionalitatea Legii nr. 764-XV pentru motivul încălcării art. 131 alin. (6) din Constituţie, potrivit căruia nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare.

Potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 764-XV, după intrarea în vigoare a prezentei legi, judeţele şi autorităţile administraţiei publice judeţene se supun procedurii de lichidare, iar conform alin. (2) din acelaşi articol, Guvernul a fost însărcinat cu înfiinţarea, în termen de 7 zile, a comisiilor de lichidare a judeţelor şi de formare a raioanelor, care vor soluţiona toate chestiunile, inclusiv cele referitoare la succesiune în procesul lichidării judeţelor şi autorităţilor administraţiei publice judeţene.

Dispoziţii cu caracter tranzitoriu conţine şi art. 20 din legea supusă controlului, care prevede că, pînă la formarea raioanelor, judeţele se păstrează în actualele lor hotare, precum şi art. 22, potrivit căruia Guvernul este obligat, în termen de pînă la 2 luni, să prezinte Parlamentului propuneri referitoare la aducerea legislaţiei în conformitate cu prezenta lege şi să aducă actele sale normative în conformitate cu această lege.

Curtea observă că, întru executarea dispoziţiilor tranzitorii precitate, prin Hotărîrea nr. 131 din 7 februarie 2002* , Guvernul a aprobat componenţa nominală a Comisiei guvernamentale privind implementarea reformelor în administraţia publică locală şi formarea noilor unităţi administrativ-teritoriale de nivelul al doilea, precum şi Regulamentul de activitate a Comisiei numite.
__________________________
*M.O., 2002, nr. 24-25, art. 199.

În acelaşi scop, prin Hotărîrea nr.132 din 7 februarie 2002**, Guvernul a instituit comisia de lichidare a judeţelor şi de formare a raioanelor, evidenţă şi inventariere a patrimoniului unităţilor administrativ-teritoriale şi a aprobat Regulamentul cu privire la funcţionarea acestei comisii. Prin Hotărîrea nr.133 din 7 februarie 2002*** Guvernul a instituit comisiile organizatorice raionale pentru implementarea reformelor în administraţia locală şi formarea raioanelor şi a aprobat Regulamentul de funcţionare a comisiilor în cauză.
    __________________________
    **Idem, art. 200.
    ***Idem, art. 201.

În context, Curtea menţionează că Regulamentele aprobate prin Hotărîrile nr. 132 şi nr. 133 conţin prevederi privind modul de finanţare a activităţii comisiilor menţionate mai sus.

Totodată, Curtea relevă că dispoziţiile art. 131 alin. (6) din Constituţie invocate de grupul de deputaţi, nu pot fi aplicate cazului luat în dezbatere, deoarece procesul de tranziţie, în special de creare a raioanelor, are suport financiar în Legea bugetului pe anul 2002, în partea referitoare la indicatorii prevăzuţi pentru judeţe.

Mai mult ca atît, dispoziţiile constituţionale, la care se face trimitere în sesizare, se referă la cazurile în care o iniţiativă legislativă implică modificarea prevederilor Legii bugetului de stat sau ale Legii bugetului asigurărilor sociale de stat, şi nu a prevederilor legislative referitoare la organizarea teritoriului statului. Adoptarea Legii nr. 764-XV nu poate fi condiţionată de modificarea legii bugetului, ci invers, legea bugetului urmează a fi modificată în funcţie de necesităţi.

În temeiul celor expuse şi conducîndu-se de art. 140 din Constituţie, art. 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art. 62 lit. a) din Codul jurisdicţiei constituţionale,

H O T Ă R Ă Ş T E:

1. Recunoaşte constituţională Legea nr. 764-XV din 27 decembrie 2001 "Privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova", cu excepţia sintagmei "...o dată în patru ani, cu cel puţin 6 luni înainte de alegerile parlamentare" din art.17 alin. (1).

2. Declară neconstituţională sintagma "...o dată în patru ani, cu cel puţin 6 luni înainte de alegerile parlamentare" din art.17 alin. (1) din Legea nr.764-XV din 27 decembrie 2001 "Privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova".

3. Prezenta Hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova".

HCCC12/2002 ID intern unic: 291721 Версия на русском	Fişa actului juridic
Republica Moldova
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
HOTĂRÎRE Nr. 12 din 05.03.2002
pentru controlul constituţionalităţii Legii nr. 764-XV din 27 decembrie 2001 "Privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova"*
Publicat : 21.03.2002 în Monitorul Oficial Nr. 40-42 art Nr : 7 Data intrarii in vigoare : 05.03.2002
_____________________________ M.O., 2002, nr. 16, art. 53. În numele Republicii Moldova, Curtea Constituţională în componenţa: Victor PUŞCAŞ - preşedinte Mihai COTOROBAI - judecător-raportor Mircea IUGA - judecător Constantin LOZOVANU - judecător-raportor Dumitru PULBERE - judecător-raportor Elena SAFALERU - judecător cu participarea Corinei Popa, grefier, deputatului în Parlament Valentin Chilat şi avocatului parlamentar Constantin Lazari, autori ai sesizărilor, Maria Postoico, reprezentantul Parlamentului, şi Ion Creangă, reprezentantul permanent al Parlamentului la Curtea Constituţională, Bogdan Ciubotaru, reprezentantul grupului de deputaţi, autori ai sesizării, călăuzindu-se de art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 4 alin. (1) lit. a), art. 16 alin. (1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul privind controlul constituţionalităţii Legii nr. 764-XV din 27 decembrie 2001 "Privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova". Drept temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputaţilor în Parlament Iurie Roşca, Vlad Cubreacov, Ştefan Secăreanu, Riorita Paterău, Andrei Conişescu, Efim Zubcu, Valentin Chilat, Eugeniu G"rlă, Viorel Prisăcaru şi sesizarea avocatului parlamentar Constantin Lazari depuse, consecutiv, la 30 ianuarie şi 20 februarie 2002 în conformitate cu art. 24 şi 25 lit. g) şi i) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 38 şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale. Prin Deciziile Curţii Constituţionale din 11 şi 25 februarie 2002 sesizările au fost acceptate spre examinare, conexate într-un dosar şi înscrise în ordinea de zi. Examinînd materialele dosarului, punctele de vedere comunicate de Parlament, Preşedintele Republicii Moldova, Guvern, ministerele Justiţiei şi Finanţelor, Procurorul General şi audiind informaţia prezentată de judecătorii-raportori, precum şi argumentele expuse de participanţii la proces,Curtea Constituţională a c o n s t a t a t: 1. La 27 decembrie 2001 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr. 764-XV "Privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova" (în continuare - Legea nr. 764-XV). Legea în cauză reglementează cadrul juridic al organizării administrativ-teritoriale a Republicii Moldova şi instituie organizarea teritoriului pe două niveluri. Potrivit art. 4 alin. (4) din această Lege, la primul nivel sînt atribuite satele (comunele) şi oraşele (municipiile), iar la cel de-al doilea nivel - raioanele. Prin această Lege au fost dezvoltate noţiunile generale şi a fost stabilit numărul unităţilor administrativ-teritoriale, principiile de formare şi de desfiinţare a lor, modalitatea de stabilire şi modificare a hotarelor acestora. Legea conţine de asemenea referinţe ce vizează statutele acestor unităţi. Grupul de deputaţi, autori ai sesizării, solicită controlul constituţionalităţii Legii nr. 764-XV în ansamblu, invocînd încălcarea art. 2 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 8, art. 109 alin. (1) şi art. 131 alin. (6) din Constituţie şi art. 5 din Carta Europeană a Autonomiei Locale* . Ei consideră că introducerea, prin legea contestată, a unei noi unităţi administrativ-teritoriale - raionul şi modificarea limitelor teritoriale a 260 de unităţi teritorial-administrative puteau fi operate după consultarea cetăţenilor în cadrul unui referendum. ______________________________ *Prin Hotărîrea nr. 1253-XIII din 16 iulie 1997 Parlamentul a ratificat Carta Europeană a Autonomiei Locale, semnată la Strasbourg la 15 octombrie 1985, în vigoare pentru Republica Moldova din 1 februarie 1998 (Tratate internaţionale, vol. 14, pag. 14). Autorii susţin, între altele, că prevederile art. 17 alin. (1) din legea contestată, potrivit cărora formarea, desfiinţarea şi schimbarea statutului unităţii administrativ-teritoriale se efectuează de către Parlament după consultarea cetăţenilor o dată în patru ani, cu cel puţin 6 luni înainte de alegerile parlamentare, contravin dispoziţiilor art. 109 din Constituţie. Prin aceasta, notează autorii, este încălcat dreptul cetăţeanului de a-şi exercita dreptul la referendum fără nici o limitare temporală în scopul consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit. Grupul de deputaţi consideră de asemenea că prin Legea nr. 764-XV Parlamentul a aprobat cheltuieli bugetare fără a stabili sursa de finanţare a acestora, încălcînd astfel prevederile art.131 alin. (6) din Constituţie. Avocatul parlamentar Constantin Lazari în sesizarea sa a solicitat controlul constituţionalităţii art. 17 alin. (1) din Legea nr. 764-XV ca fiind în contradicţie cu art. 2, art. 6 şi art. 38 din Constituţie, susţinînd că modificarea unităţilor administrativ-teritoriale nu poate avea loc fără consultarea autorităţilor publice locale şi a Guvernului, precum şi a populaţiei prin referendum local. În şedinţa plenară autorul a cerut extinderea controlului constituţionalităţii asupra Legii nr. 764-XV integral, invocînd încălcarea art. 2 şi art. 38 din Constituţie. 2. Raportînd dispoziţiile legii contestate la normele constituţionale şi legale, precum şi la normele internaţionale în domeniu, Curtea reţine următoarele. Potrivit art. 66 lit. d) din Constituţie, Parlamentul aprobă direcţiile principale ale politicii interne şi externe a statului, iar conform dispoziţiilor constituţionale din art. 72 alin. (3) lit. f), Parlamentul, fiind organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului (art. 60 alin. (1) din Constituţie), reglementează prin lege organică organizarea administraţiei locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală. Art. 110 din Constituţie prevede expres că teritoriul Republicii Moldova este organizat, sub aspect administrativ, în raioane, oraşe şi sate. În condiţiile legii, unele oraşe pot fi declarate municipii. Art. 1 al Legii nr.764-XV stipulează că organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova şi stabilirea cadrului juridic pentru sate (comune) şi oraşe (municipii) şi alte unităţi administrativ-teritoriale s-a efectuat potrivit art. 110 şi 111 din Constituţie şi se realizează în conformitate cu necesităţile economice, sociale şi culturale, cu respectarea tradiţiilor istorice, în scopul asigurării unui nivel adecvat de dezvoltare a tuturor localităţilor rurale şi urbane. Art. 2 din aceeaşi Lege prevede că divizarea teritoriului ţării în unităţi administrativ-teritoriale este chemată să asigure realizarea principiilor autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale, asigurării accesului cetăţenilor la organele puterii şi consultării lor în problemele locale de interes deosebit. Curtea relevă că dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 764-XV, care prevăd că teritoriul Republicii Moldova este organizat, sub aspect administrativ, în unităţi administrativ-teritoriale: raioane, oraşe şi sate, reiterează dispoziţiile art. 110 din Constituţie. Alineatele (2) şi (3) ale art. 4 din Legea nr. 764-XV stabilesc că statutul satului (comunei), oraşului (municipiului) se elaborează în baza statutului-cadru, aprobat de Parlament, şi se aprobă de consiliul local, iar statutul special de autonomie al localităţilor din stînga Nistrului şi al unor localităţi din sudul ţării se stabileşte prin legi organice, potrivit art. 111 din Constituţie. Curtea observă că, de fapt, prin Legea nr.764-XV, au fost reînfiinţate raioanele, care au substituit judeţele, şi s-a redus de la 2500 la 1500 numărul de locuitori necesar pentru formarea unităţii administrativ-teritoriale de sine stătătoare (art. 17 alin. (2), ceea ce, implicit, a atras modificarea numărului unităţilor administrativ-teritoriale. În rest, reglementările ce au ca obiect principiile generale care stau la baza organizării teritoriului, expuse în capitolele I, II şi III ale Legii supuse controlului, sînt identice cu reglementările cuprinse în Legea nr. 191-XIV din 12 noiembrie 1998 (cu modificările ulterioare) abrogată, cu următoarea excepţie. În art. 17 alin. (1) al Legii nr. 764-XV legislativul a stabilit că formarea, desfiinţarea şi schimbarea statutului unităţii administrativ-teritoriale se efectuează de către Parlament după consultarea cetăţenilor, o dată în patru ani, cu cel puţin 6 luni înainte de alegerile parlamentare. Astfel, potrivit reglementărilor Legii, inclusiv anexele nr. 1-4, părţi integrante ale acestei Legi, în Republica Moldova s-au format 32 de raioane, fiecare avînd în componenţă sate (comune) şi oraşe; 5 oraşe cu statut de municipiu: Chişinău, Bălţi, Bender, Comrat şi Tiraspol; Unitatea teritorială autonomă Găgăuzia cu 32 de localităţi; şi în stînga Nistrului -147 de localităţi, cărora le pot fi atribuite forme şi condiţii speciale de autonomie. 3. Curtea relevă că prin organizarea administrativă a teritoriului Republicii Moldova se înţelege delimitarea acestuia în unităţi administrativ-teritoriale. Prin delimitare se urmăreşte situarea autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul întîi şi al doilea într-un anumit cadru teritorial, juridic şi administrativ pentru administrarea eficientă a localităţii, precum şi în scopul realizării principiilor autonomiei locale şi ale descentralizării serviciilor publice. Raţiunea reorganizării teritoriului este justificată de Parlament prin necesitatea realizării eficiente a intereselor locale, şi în acelaşi timp, prin aproprierea maximă a serviciilor de cetăţeni. Astfel, asigurarea capacităţii de gestionare autonomă, pe un suport juridic, economic, politic şi social, a problemelor sociale de interes local este o premisă primordială în organizarea administrativă a teritoriului. Organizarea teritoriului sub aspect administrativ, în sensul dispoziţiilor art. 109 din Constituţie şi art. 2 din Legea nr. 764-XV, urmăreşte scopul de a asigura respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, în special a principiului autonomiei locale. Conceptul de autonomie locală, definit în art. 3 din Carta Europeană a Autonomiei Locale, prevede dreptul şi capacitatea efectivă ale colectivităţilor locale de a rezolva şi de a gira, în cadrul legii, sub propria lor responsabilitate şi în favoarea populaţiei lor, o parte importantă din afacerile publice. De menţionat că în art. 2, intitulat "Fundamentarea constituţională şi legală a autonomiei locale", Carta Europeană a Autonomiei Locale a stabilit că "principiul de autonomie locală trebuie să fie statuat prin Constituţie sau prin legislaţie internă", care determină forma de guvernămînt a unei ţări, conferindu-i astfel garanţia stabilităţii. În contextul celor expuse mai sus, Curtea reţine că autonomia locală trebuie să se încadreze în limitele determinate de lege, fiind exclusă astfel posibilitatea derogării de la prevederile legale şi a interpretării eronate a prerogativelor unităţilor administrativ-teritoriale. Consacrat expres numai prin dispoziţiile art. 109 alin. (1) din Constituţie şi art. 2 din legea contestată, principiul consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit este integrat şi subordonat principiului constituţional al autonomiei locale. Or, principiul autonomiei locale înglobează principiul consultării cetăţenilor în probleme de interes local, ştiut fiind că organizarea unui referendum sau a altor forme de consultare populară intră în conţinutul principiului autonomiei locale. Consultarea cetăţenilor este prevăzută şi de art. 17 alin. (1) şi art. 18 din Legea nr. 764-XV în cazurile în care Parlamentul soluţionează chestiuni privind formarea, desfiinţarea, schimbarea statutului şi modificarea hotarelor unităţii administrativ-teritoriale sau privind transferarea centrului administrativ. Noţiunea "consultarea cetăţenilor", cuprinsă în dispoziţiile constituţionale şi în dispoziţiile legale citate, are o valoare juridică diferită, dar nici Constituţia, nici Legea nu impun desfăşurarea obligatorie a referendumului. Prevederile art. 3 din Carta Europeană a Autonomiei Locale vin în sprijinul argumentului enunţat mai sus. Acestea definesc caracteristicile esenţiale ale autonomiei locale, arată că drepturile, în domeniul autonomiei locale, trebuie să fie exercitate de consilii sau adunări compuse din membri aleşi, dispoziţiile în cauză însă, după cum se menţionează în Cartă, "nu pot aduce prejudiciu posibilităţii de a recurge la adunări de cetăţeni, la referendum sau la oricare altă formă de participare directă a cetăţenilor, acolo unde aceasta este permisă de lege". Prin Legea nr. 741-XIII din 20 februarie 1996 legiuitorul a aprobat Regulamentul cu privire la modul de soluţionare a chestiunilor organizării administrativ-teritoriale a Republicii Moldova, potrivit căruia formarea şi desfiinţarea unităţilor administrativ-teritoriale şi a localităţilor, stabilirea şi modificarea hotarelor şi alte chestiuni aferente sînt de competenţa Parlamentului şi în toate cazurile se solicită documentele legal prevăzute, inclusiv deciziile adunării generale a locuitorilor localităţii sau a adunării reprezentanţilor lor. ____________________________ M.O., 1996, nr. 20-21, art. 216. Şi Statutul-cadru al satului (comunei), oraşului (municipiului), aprobat prin Legea nr. 432-XIII din 19 aprilie 1995, care constituie baza juridică pentru elaborarea statutului unităţii administrativ-teritoriale, admite desfăşurarea, în condiţiile legii, a referendumului local, precum şi a adunării cetăţenilor ca modalităţi de consultare a locuitorilor din sat (comună), oraş (municipiu) în probleme de interes deosebit. În particular, adunarea cetăţenilor se organizează pe sate în mediul rural şi pe cartiere sau străzi în mediul urban şi se convoacă de către primar sau de consiliu. ___________________________ M.O, 1995, nr. 31-32, art. 342. În acelaşi context Curtea menţionează că, potrivit art. 38 pct. 3 din Legea privind administraţia publică locală nr. 186-XIV din 6 noiembrie 1998, primarul satului, oraşului, în virtutea atribuţiilor sale, propune consiliului local să consulte, prin referendum, populaţia în problemele locale de interes deosebit şi, în temeiul deciziei consiliului, ia măsuri pentru organizarea referendumului, iar conform pct. 19 din acelaşi articol - primarul ia măsurile, prevăzute de lege, privind desfăşurarea întrunirilor publice. ____________________________ M.O., 1999, nr. 14-15, art. 60. Reglementările legale citate sînt în deplină concordanţă şi cu prevederile Cartei Europene a Autonomiei Locale, care în art. 5 stabileşte că pentru orice modificare a limitelor teritoriale locale colectivităţile locale în cauză trebuie să fie consultate în prealabil, eventual pe cale de referendum, acolo unde legea o permite. Prin urmare, avînd în vedere prevederile citate din Carta Europeană, se poate conchide că, acolo unde normele legale nu prevăd desfăşurarea obligatorie a referendumului, se pot organiza şi alte forme de consultare a opiniei cetăţenilor. În opinia Curţii, pentru consultarea cetăţenilor, în sensul dispoziţiilor constituţionale şi legale, pot fi identificate şi utilizate şi alte soluţii, în particular soluţii tradiţionale şi specifice Republicii Moldova, cum ar fi sondajele de opinie, şedinţele publice ale consiliilor, adresările comunităţilor locale în probleme concrete, confirmate prin semnăturile locuitorilor unităţilor teritoriale etc. Prin aceste modalităţi, deşi unele neinstituţionalizate, se urmăreşte participarea cetăţenilor la procesul de luare a deciziilor şi se asigură condiţiile necesare pentru ca hotărîrea luată într-o problemă de interes major să fie conformă cu voinţa reală a colectivităţii locale respective. În acest context, Curtea observă că majoritatea covîrşitoare a modificărilor, operate pe parcursul anilor 1999-2001 în organizarea unităţilor administrativ-teritoriale şi a localităţilor din componenţa lor Parlamentul le-a efectuat anume în baza consultării opiniei cetăţenilor prin modalităţi din categoria celor menţionate mai sus, cu excepţia referendumului local, fapt confirmat prin materialele prezentate de Parlament şi examinate de Curte. Totodată, Curtea menţionează că în capitolul 14 Codul electoral* reglementează formele şi modalităţile concrete de consultare a cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit pe calea referendumului local. În acelaşi timp, Codul electoral în art. 178 stabileşte problemele care nu pot fi supuse referendumului local, în speţă, litera e) exceptează de la referendumul local problemele privind modificarea subordonării administrativ-teritoriale a localităţilor, cu excepţia cazurilor prevăzute de Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri). __________________________ *M.O., 1997, nr. 81, art. 667. Pentru considerentele arătate Curtea conchide că Legea privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova nu încalcă dispoziţiile art. 2, art. 4, art. 8, art. 38 şi art. 109 din Constituţie, invocate de autorii sesizărilor, cu excepţia constatărilor de mai jos. Parlamentul, fiind organul reprezentativ suprem al poporului, prin competenţa exclusivă atribuită de Constituţie, reglementează prin lege organică organizarea administraţiei locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală. În exerciţiul atribuţiilor de legiferare, reglementate în dispoziţiile art. 72 din Constituţie, Parlamentul este în drept să adopte, să modifice şi să abroge orice lege, aprobarea sau consultarea opiniei cetăţenilor asupra acestora în cadrul unui referendum, în special al celui local, nefiind stipulată prin normele constituţionale. Alegaţia de către grupul de deputaţi, autori ai sesizării, a dispoziţiilor art. 5 al Cartei Europene a Autonomiei Locale este nefondată din considerentul că prevederile acestui articol ar putea fi valabile doar cu referire la dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 764-XV şi doar în cazul în care autorii ar fi invocat motive de neconstituţionalitate a articolului 18. Totodată, Curtea apreciază ca fiind justificate argumentele invocate în cele două sesizări, prin care sînt contestate dispoziţiile art. 17 alin. (1) din Legea nr. 764-XV, potrivit cărora formarea, desfiinţarea şi schimbarea statutului unităţii administrativ-teritoriale poate avea loc numai o dată în patru ani, cu cel puţin 6 luni înainte de alegerile parlamentare. Instituind această restricţie temporală, în care se admite iniţierea procedurii de formare, desfiinţare şi schimbare a statutului unităţii teritoriale numai o dată în patru ani, cu cel puţin 6 luni înainte de alegerile parlamentare, legiuitorul a adus atingere împuternicirilor colectivităţilor locale în exerciţiul autonomiei locale, a îngrădit dreptul cetăţenilor de a-şi exprima opinia în cadrul consultărilor, inclusiv prin intermediul referendumului local, în orice problemă de interes deosebit. De observat că operarea de modificări în statutul unei unităţi administrativ-teritoriale este determinată şi de condiţiile expuse în alin. (2) şi (3) ale art. 17 şi art. 18 din legea contestată. Curtea consideră că în cazurile în care se schimbă numărul minim de locuitori ai unei unităţi administrativ-teritoriale, nivelul de dezvoltare economică, amplasarea ei geografică (din cauza unor calamităţi naturale) sau se modifică hotarele acestor unităţi etc., colectivităţile locale şi Parlamentul nu pot fi limitaţi în timp pentru a iniţia soluţionarea acestor chestiuni de neamînat, de care depinde existenţa de sine stătătoare a unităţilor administrativ-teritoriale în cauză. În acest sens, nici Constituţia nu interzice Parlamentului să adopte, să modifice sau să abroge legi organice cu 6 luni înainte de expirarea mandatului său ori în acelaşi termen, înainte de alegerile parlamentare. În acelaşi aspect, Curtea relevă că limitarea în timp a dreptului Parlamentului de a opera modificările de rigoare în Legea privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova contravine, de asemenea art. 74 alin. (3) din Constituţie, care stabileşte că proiectele de legi prezentate de Guvern, precum şi propunerile legislative ale deputaţilor acceptate de acesta sînt examinate de Parlament în modul şi după priorităţile stabilite de Guvern, inclusiv în procedură de urgenţă. În virtutea celor menţionate şi avînd în vedere constatările referitoare la conceptul "consultării cetăţenilor", Curtea apreciază că sintagma "...o dată în patru ani, cu cel puţin 6 luni înainte de alegerile parlamentare" din art. 17 alin. (1) din Legea nr. 764-XV contravine dispoziţiilor art. 39, art. 74 şi art. 109 din Constituţie, fapt pentru care o califică drept neconstituţională. 4. Curtea Constituţională nu poate reţine argumentele grupului de deputaţi privind neconstituţionalitatea Legii nr. 764-XV pentru motivul încălcării art. 131 alin. (6) din Constituţie, potrivit căruia nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare. Potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 764-XV, după intrarea în vigoare a prezentei legi, judeţele şi autorităţile administraţiei publice judeţene se supun procedurii de lichidare, iar conform alin. (2) din acelaşi articol, Guvernul a fost însărcinat cu înfiinţarea, în termen de 7 zile, a comisiilor de lichidare a judeţelor şi de formare a raioanelor, care vor soluţiona toate chestiunile, inclusiv cele referitoare la succesiune în procesul lichidării judeţelor şi autorităţilor administraţiei publice judeţene. Dispoziţii cu caracter tranzitoriu conţine şi art. 20 din legea supusă controlului, care prevede că, pînă la formarea raioanelor, judeţele se păstrează în actualele lor hotare, precum şi art. 22, potrivit căruia Guvernul este obligat, în termen de pînă la 2 luni, să prezinte Parlamentului propuneri referitoare la aducerea legislaţiei în conformitate cu prezenta lege şi să aducă actele sale normative în conformitate cu această lege. Curtea observă că, întru executarea dispoziţiilor tranzitorii precitate, prin Hotărîrea nr. 131 din 7 februarie 2002 , Guvernul a aprobat componenţa nominală a Comisiei guvernamentale privind implementarea reformelor în administraţia publică locală şi formarea noilor unităţi administrativ-teritoriale de nivelul al doilea, precum şi Regulamentul de activitate a Comisiei numite. __________________________ M.O., 2002, nr. 24-25, art. 199. În acelaşi scop, prin Hotărîrea nr.132 din 7 februarie 2002, Guvernul a instituit comisia de lichidare a judeţelor şi de formare a raioanelor, evidenţă şi inventariere a patrimoniului unităţilor administrativ-teritoriale şi a aprobat Regulamentul cu privire la funcţionarea acestei comisii. Prin Hotărîrea nr.133 din 7 februarie 2002 Guvernul a instituit comisiile organizatorice raionale pentru implementarea reformelor în administraţia locală şi formarea raioanelor şi a aprobat Regulamentul de funcţionare a comisiilor în cauză. __________________________ Idem, art. 200. ***Idem, art. 201. În context, Curtea menţionează că Regulamentele aprobate prin Hotărîrile nr. 132 şi nr. 133 conţin prevederi privind modul de finanţare a activităţii comisiilor menţionate mai sus. Totodată, Curtea relevă că dispoziţiile art. 131 alin. (6) din Constituţie invocate de grupul de deputaţi, nu pot fi aplicate cazului luat în dezbatere, deoarece procesul de tranziţie, în special de creare a raioanelor, are suport financiar în Legea bugetului pe anul 2002, în partea referitoare la indicatorii prevăzuţi pentru judeţe. Mai mult ca atît, dispoziţiile constituţionale, la care se face trimitere în sesizare, se referă la cazurile în care o iniţiativă legislativă implică modificarea prevederilor Legii bugetului de stat sau ale Legii bugetului asigurărilor sociale de stat, şi nu a prevederilor legislative referitoare la organizarea teritoriului statului. Adoptarea Legii nr. 764-XV nu poate fi condiţionată de modificarea legii bugetului, ci invers, legea bugetului urmează a fi modificată în funcţie de necesităţi. În temeiul celor expuse şi conducîndu-se de art. 140 din Constituţie, art. 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art. 62 lit. a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională H O T Ă R Ă Ş T E: 1. Recunoaşte constituţională Legea nr. 764-XV din 27 decembrie 2001 "Privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova", cu excepţia sintagmei "...o dată în patru ani, cu cel puţin 6 luni înainte de alegerile parlamentare" din art.17 alin. (1). 2. Declară neconstituţională sintagma "...o dată în patru ani, cu cel puţin 6 luni înainte de alegerile parlamentare" din art.17 alin. (1) din Legea nr.764-XV din 27 decembrie 2001 "Privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova". 3. Prezenta Hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Victor PUŞCAŞ Chişinău, 5 martie 2002. Nr. 12.