Abrogată prin HG346 din 28.03.16, MO79-89/01.04.16 art.395

    În conformitate cu Legea Republicii Moldovanr. 835-XIII din 17 mai 1996 "Privind principiile urbanismului şi amenajării teritoriului" şi în scopul optimizării procesului de elaborare a documentaţiei de amenajare a teritoriului şi de urbanism prin luarea în considerare a opiniilor cetăţenilor, Guvernul Republicii Moldova HOTĂRĂŞTE:

    1. Se aprobă Regulamentul privind consultarea populaţiei în procesul elaborării şi aprobării documentaţiei de amenajare a teritoriului şi de urbanism (se anexează).
    2. Ministerul Dezvoltării Teritoriului, Construcţiilor şi Gospodăriei Comunale va acorda autorităţilor administraţiei publice locale ajutorul metodologic necesar în aplicarea regulamentului în cauză.

    PRIM-MINISTRU
    AL REPUBLICII MOLDOVA                                Ion CIUBUC

    Chişinău, 14 octombrie 1997.
    Nr. 951.


    1. Consultarea populaţiei în procesul elaborării şi aprobării documentaţiei de amenajare a teritoriului şi de urbanism este actul social prin care populaţia, conform drepturilor şi intereselor sale, îşi exprimă opiniile cu privire la crearea şi menţinerea unui habitat favorabil în localitatea ori unitatea administrativ-teritorială respectivă, fiind reglementat prin prevederile prezentului regulament.
    2. La elaborarea şi aprobarea tuturor documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism, cu excepţia Planului de amenajare a teritoriului naţional şi a planurilor urbanistice de detaliu, care nu afectează domeniul public, consultarea populaţiei este obligatorie.
    3. Consultarea se efectuează diferenţiat, în funcţie de amploarea şi importanţa documentaţiei de amenajare a teritoriului şi de urbanism, potrivit procedurilor determinate de prezentul regulament, şi constă din:
consultări în scopul determinării atitudinii populaţiei faţă de intenţiile de elaborare a documentaţiei, propunerile formulate şi soluţiile acceptate;
studii de sociologie urbană, care fundamentează soluţiile de proiect.
    4. Responsabilitatea pentru organizarea consultării populaţiei revine autorităţilor administraţiei publice locale abilitate cu aprobarea documentaţiei respective în modul stabilit de legislaţia în vigoare.
    5. Cheltuielile comportate de procedura consultării populaţiei vor fi acoperite din fondurile pentru finanţarea elaborării respectivelor documentaţii.
    6. Consultarea populaţiei începe prin informarea ei asupra intenţiilor de elaborare a documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism şi se termină cu aprobarea lor.
    În cazul în care documentaţia este extrem de complicată, consultarea se poate face prin studii de sociologie urbană cu metode şi tehnici specifice de informare şi consultare definite în anexele nr. 1 şi 2 la prezentul regulament.
    7. Studiile de sociologie urbană se includ în studiile de fundamentare a documentaţiilor şi au caracter consultativ sau prospectiv.
    Studiile cu caracter consultativ se efectuează în procesul elaborării şi aprobării documentaţiei respective, iar cele cu caracter prospectiv, desfăşurate pe eşantioane constante, se reiau la intervale de 1-5 ani.
    Durata studiilor variază între 15-60 de zile, în funcţie de categoria documentaţiei ce urmează să fie elaborate.
    8. Înştiinţarea populaţiei despre intenţiile de elaborare a documentaţiilor este atribuită autorităţilor administraţiei publice locale şi se face prin afişe expuse la sediile comitetelor executive raionale, primăriilor localităţilor şi în alte locuri publice, prin anunţuri în presă, comunicări la radio şi televiziune etc.
    9. În scopul organizării consultării populaţiei, autoritatea publică locală instituie, prin decizie proprie, un colectiv de anchetă publică, în care se includ consilieri sau, după caz, specialişti din organele descentralizate ale ministerelor şi departamentelor, altor structuri teritoriale de resort şi reprezentanţi ai populaţiei. Responsabil de desfăşurarea anchetei este desemnat unul dintre consilieri. Colectivul activează pe principii obşteşti.
    În cazul în care se va preconiza elaborarea documentaţiei pentru mai multe unităţi administrativ-teritoriale, pentru fiecare din ele se va constitui un colectiv de anchetă publică şi se va numi un responsabil pentru realizarea ei.
    10. Consultarea populaţiei în procesul elaborării şi adoptării documentaţiei de amenajare a teritoriului şi de urbanism se va efectua pe etape după cum urmează:
    1) consultarea prealabilă a populaţiei asupra opţiunilor de dezvoltare şi analiză anteproiect.
    Consultarea prealabilă se desfăşoară prin: anchete publice directe, interviuri, anchete publice globale sau parţiale prin chestionare, anchete publice în presă.
    În această etapă colectivul de anchetă publică în comun cu proiectantul examinează problemele apărute în teritoriile în cauză privind dezvoltarea localităţii şi amenajarea teritoriului, elaborează pronosticuri demografice, examinează ofertele populaţiei referitoare la diferitele obiecte de menire socială şi determină metodele şi tehnicile de informare şi consultare a populaţiei.
    În temeiul informaţiei adunate proiectantul formulează ipoteze privind dezvoltarea localităţii sau amenajarea teritoriului pentru a fi incluse în tema-program;
    2) consultarea populaţiei cu privire la elaborarea proiectului documentaţiei.
    Din iniţiativa colectivului de anchetă publică, la elaborarea proiectului documentaţiei pot fi antrenaţi experţi, specialişti în domeniu ori în ştiinţele conexe.
    Colaborarea cu populaţia în această etapă constă în discutarea şi examinarea de către reprezentanţii publici a modelelor de dezvoltare a localităţilor propuse de proiectanţi.
    Propunerile şi observaţiile, sintetizate de colectivul de anchetă publică, se vor expedia autorităţilor administraţiei publice locale pentru a fi acceptate şi utilizate în proiect;
    3) consultarea populaţiei asupra propunerilor enunţate în documentaţie.
    În această etapă proiectanţii sînt obligaţi să prezinte schiţe ale proiectului (în caz de necesitate - în mai multe variante), care vor fi expuse pe o durată de circa 15 zile, asigurîndu-i astfel populaţiei posibilitatea de a lua cunoştinţă de principalele soluţii de proiect.
    Reglementările de bază ale variantei acceptate vor fi publicate în presa locală.
    Rezultatele consultării populaţiei la această etapă se sintetizează de către colectivul de anchetă publică şi se înaintează autorităţilor administraţiei publice locale;
    4) includerea în documentaţie a propunerilor populaţiei.
    Autorităţile administraţiei publice locale analizează propunerile populaţiei, le selectează pe cele acceptabile şi le oferă proiectantului.
    Proiectantul va aprecia conformitatea propunerilor cu legislaţia şi normativele tehnice în vigoare şi le va ajusta la soluţiile de proiect cuprinse în documentaţie, corelîndu-le cu propunerile documentaţiei în ansamblu.
    Documentaţia elaborată se va înainta administraţiei publice locale pentru adoptare, în condiţiile legii.
    11. Documentaţia aprobată, conform legislaţiei în vigoare, se aduce la cunoştinţa populaţiei prin afişe expuse la sediile comitetelor executive raionale şi primăriilor localităţilor, prin anunţuri în presă, comunicări la radio şi televiziune.
    12. În aplicarea documentaţiei aprobate sînt implicaţi: autorităţile administraţiei publice locale, proiectanţii (autorii documentaţiei) şi populaţia din teritoriul respectiv, care a consultat această documentaţie.
    13. În procesul aplicării documentaţiei proiectanţii verifică viabilitatea prevederilor acestora şi asigură continuitatea investigaţiilor în vederea îmbunătăţirii soluţiilor propuse.
    14. În cursul aplicării documentaţiei populaţia participă la dezbaterile publice ale problemelor privind crearea unui habitat favorabil.
    15. Litigiile ce vor apărea în procesul aplicării documentaţiei de amenajare a teritoriului şi de urbanism între administraţia publică locală, agenţii implicaţi şi populaţie sau reprezentanţii unor grupări publice vor fi soluţionate de Ministerul Dezvoltării Teritoriului, Construcţiilor şi Gospodăriei Comunale, în limitele competenţelor lui, sau de instanţele judecătoreşti.


    Metoda - ca termen utilizat în sociologia urbană - reprezintă un ansamblu de principii şi procedee de cunoaştere, aplicate în cercetare.
    În acest domeniu se folosesc:
    1) metode cantitative, care se bazează pe principiile selectării unor cazuri reprezentative, concluziile rezultate din cercetarea eşantionului fiind valabile pentru întreaga populaţie cercetată.
    Aceste metode conduc la aprecieri generale de ordin calitativ;
    2) metode calitative, ce constau în studierea aprofundată a unui domeniu, supus în prealabil cercetării prin metode cantitative.
    Se utilizează direct, în cazul cînd metodele cantitative nu se pot aplica.
    Se aplică componentele confortului locuirii şi calităţii vieţii;
    3) metode directe, ce reprezintă dialogul dintre cercetător şi subiectul investigat, cu răspuns consemnat pe loc.
    Subiectul investigat poate fi un individ sau un grup de indivizi.
    Aceste metode se utilizează pentru cunoaşterea caracteristicilor sociodemografice, precum şi a opiniilor şi opţiunilor populaţiei;
    4) metode indirecte - culegerea şi corelarea opiniilor deja exprimate (în presă, publicaţii, la radio, TV, în scrisori, sesizări etc.).
    Sînt utilizate şi în scopul cunoaşterii evoluţiilor în timp a opiniilor sau la analiza comparativă a mai multor răspunsuri simultane;
    5) metode individuale, care se realizează prin contact direct cu singura persoană investigată.
    Metodele individuale au avantajul exprimării unor opinii sincere, de mare credibilitate. Prin natura lor, ele implică un număr mare de specialişti şi cheltuieli ridicate;
    6) metode colective - culegerea opiniilor şi propunerilor unui grup.
    Ele necesită un moderator pentru desprinderea unor răspunsuri optime, rezultate din confruntarea de opinii şi antrenarea unor specialişti experţi în domeniu;
    7) metode parţiale, ce au drept scop surprinderea unei imagini asupra unui aspect al problematicii cercetate.
    Se utilizează la elaborarea programelor de dezvoltare a instituţiilor publice;
    8) metode globale, ce constau în realizarea unei viziuni de ansamblu asupra unei colectivităţi, incluzînd principalele domenii legate de convieţuirea populaţiei pe un teritoriu dat.
    Se concretizează prin realizări de monografii;
    9) metode diacronice - urmăresc cercetarea opiniilor aceleeaşi colectivităţi în diverse perioade de timp.
    Metodele diacronice oferă imaginea evolutivă a opiniilor colectivităţii cercetate şi a fenomenelor.
    Se utilizează preponderent în anchetele pe eşantioane constante;
    10) metode sincronice - urmăresc surprinderea opiniilor colectivităţii în momentul cercetării.
    Ele oferă oglinda situaţiei existente la un moment dat şi se utilizează în cercetările pentru evaluarea existentului.


    Tehnicile utilizate în sociologia urbană reprezintă formele şi mijloacele aplicate la colectarea, prelucrarea şi interpretarea informaţiilor.
    Acestea sînt:
    1) observările directe - urmărirea şi înregistrarea directă de către cercetător a comportamentului diferitelor grupuri sociale.
    Se referă la înregistrarea unor disfuncţionalităţi din zonele localităţii respective şi recomandarea către urbanist a măsurilor necesare;
    2) experimentul social - se realizează prin studierea comportamentului unui grup social pe un cadru urbanistic special organizat cu caracter experimental.
    Se aplică în cazul studierii implicaţiilor strămutării unor grupuri sociale, alegerii tipurilor de locuire. Se foloseşte cu atenţie, deoarece poate afecta negativ colectivitatea testată;
    3) expoziţia publică - este tehnica de bază în informarea şi consultarea populaţiei.
    Se organizează de către administraţia publică locală, în spaţii publice.
    Se expune documentaţia urbanistică.
    Este asistată, pe durata expunerii, de specialişti care dau explicaţii asupra documentaţiei prezentate.
    Se culeg observaţiile, sugestiile, propunerile vizitatorilor;
    4) studiul de caz - este utilizat la cercetarea unor zone strict delimitate, cu problematică specifică şi relevă necesităţile individuale în corelare cu cele ale colectivităţii din care fac parte.
    Problematica rezultată din studiul de caz poate fi extinsă asupra zonelor similare;
    5) ancheta directă - se realizează prin investigaţie pe teren prin colectarea directă şi prelucrarea informaţiilor pe baza răspunsurilor.
    Participă un număr mare de respondenţi.
    Ancheta se finalizează prin transmiterea către urbanist a rezultatelor prelucrate şi sintetizate;
    6) ancheta indirectă - ca tehnică de investigare se foloseşte chestionarul cu întrebări codificate în vederea prelucrării lor la calculator.
    Se acordă o perioadă de timp între lansarea şi primirea chestionarelor completate.
    Finalizarea anchetei este similară cu cea a anchetei directe;
    7) ancheta prin presă - reprezintă o variantă a anchetei indirecte, prin chestionare, publicate în ziare de mare tiraj.
    Cititorii sînt rugaţi să expedieze chestionarele completate la instituţiile specializate în prelucrarea răspunsurilor;
    8) interviul standardizat - metoda directă de investigare, presupunînd răspunsuri la un număr mare de întrebări identice.
    Răspunsurile se completează pe loc de către operatorul investigaţiei.
    Depăşind rolul de simplu instrument de investigare, interviul este o tehnică a sociabilităţii, eficient în sensibilizarea şi antrenarea populaţiei în acţiuni de anvergură urbanistică;
    9) ghidul de interviu - utilizează tehnicile interviului standardizat, cu diferenţa că se adresează unor specialişti experţi.
    Se foloseşte pentru determinarea obiectivităţii soluţiilor şi alternativelor propuse;
    10) studiul de impact social - se apelează la tehnicile observaţiei în procesul derulării anchetei pentru a se estima impactul asupra populaţiei în zone cu intervenţii urbanistice majore şi cu efecte de lungă durată;
    11) panelul sociometric este o tehnică aplicată asupra aceluiaşi grup de persoane (panel-listă, grup) la anumite intervale de timp.
    Problematica chestionarului este identică în toate etapele.
    Prin această tehnică se urmăreşte şi se înregistrează tendinţele de păstrare sau de schimbare în timp a opiniilor celor cercetaţi.
    Este utilizată cu precădere în studiile de fundamentare cu caracter prospectiv;
    12) simularea pe calculator - tehnică de scenarii, care utilizează modele teoretice cu un număr mare de variabile, caracteristice unor structuri macro şi microsociale în relaţiile cu structurile urbanistice.
    Puţin experimentată în prezent, aceasta este o tehnică de viitor;
    13) analiza secvenţială - tehnică utilizată la caracterizarea mobilităţii spaţiale a activelor.
    Se realizează pe baza datelor şi informaţiilor procurate prin studii de caz, monografii etc.;
    14) ancheta Delphi - se realizează în cazul unei cercetări referitoare la un domeniu precis delimitat, necesitînd:
    un moderator sau un grup de moderatori;
    alcătuirea unui chestionar;
    selecţionarea unui grup de experţi.
    Ancheta se desfăşoară în mai multe etape, rezultatul final reprezentînd media opiniilor participanţilor la anchetă;
    15) procedeul "asaltul creierului" - tehnică ce constă în reunirea unui grup de experţi şi a unui moderator, cu obţinerea unor puncte de vedere exprimate şi finalizate pe loc.
    Se lansează o soluţie legată de tema investigată, la care se pot formula noi idei. Este o tehnică rapidă, cu un procent ridicat de probabilitate a obţinerii şi adoptării soluţiei finale, datorate profesionalismului participanţilor.