cu privire la aprobarea şi implementarea
"Regulamentului privind gestionarea deşeurilor medicale"

În scopul perfecţionării supravegherii sanitaro-epidemiologice de stat, în baza Legii Republicii Moldova privind asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei nr.1513-XII din 16.06.93, art.33, p.(2),

"Regulamentul privind gestionarea deşeurilor medicale". (Anexă).

1. A considera în vigoare şi a pune în aplicare în Republica Moldova "Regulamentul privind gestionarea deşeurilor medicale" nr. 06.8.3.45 din 10.12.2001.

2. Conducătorii de ministere, departamente, instituţii vor asigura îndeplinirea cerinţelor igienice conform Regulamentului nominalizat.

3. Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă al Ministerului Sănătăţii al RM (director general dl Mihai Magdei), centrele de medicină preventivă judeţene (inclusiv filialele lor din sectoare) şi municipale vor asigura controlul îndeplinirii cerinţelor conform Regulamentului privind gestionarea deşeurilor medicale.

4. Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă al RM (vicedirectorul dl Varfolomei Calm"c) va asigura publicarea prezentei hotărîri în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi va asigura multiplicarea şi distribuirea documentului în cauză.

5. Responsabilitatea pentru neîndeplinirea prezentului Regulament şi a normelor igienice o poartă conducătorul (patronul) sau persoanele cu funcţii de răspundere ale unităţii economice respective.

6. Prezenta hotărîre intră în vigoare la data publicării.

Controlul îndeplinirii prezentei hotărîri mi-l asum personal.

de Stat Ion Bahnarel

Chişinău, 14 decembrie 2001.

"A P R O B" "Î N R E G I S T R A T"

Medic-şef sanitar de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova

stat al Republicii Moldova Nr. 250 din 14 ianuarie 2002

__________I.Bahnarel Ministru

Nr.06.8.3.45 din 10.12.2001 ______________IonMorei

privind gestionarea deşeurilor medicale

I. Obiective şi domenii de aplicare

1. Obiectivul cerinţelor şi normelor igienice şi tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale este reglementarea modului în care se colectează, ambalează, depozitează temporar, transportă şi neutralizează aceste deşeuri. O atenţie deosebită se acordă deşeurilor periculoase, pentru a preveni afectarea sănătăţii omului şi pentru a preveni contaminarea mediului.

2. Normele se aplică de către orice persoană fizică sau juridică ce desfăşoară activităţi medicale cu producere de deşeuri. Producătorii de deşeuri sînt răspunzători de corecta îndepărtare şi neutralizare a deşeurilor produse, fie în instalaţiile proprii, fie prin contractarea serviciilor de transport şi neutralizare cu utilaj sau persoane juridice autorizate. Producătorii de deşeuri vor identifica resursele financiare necesare gestionării corecte a deşeurilor periculoase rezultate din activitatea lor, pînă la neutralizarea finală. Unităţile medicale vor elabora şi aplica cu prioritate strategii de management şi proceduri medicale care să prevină producerea de deşeuri periculoase sau să reducă pe cît posibil cantităţile produse. Unităţile medicale vor elabora şi aplica planul de gestionare a deşeurilor rezultate din activităţile medicale, cu regulamentele interne şi codurile de procedură.

3. Responsabilităţile tuturor participanţilor implicaţi la toate nivelurile sistemului de gestionare a deşeurilor periculoase trebuie să fie foarte bine precizate în documentele interne ale unităţii (regulamente, coduri de procedură):

- diminuării volumului de deşeuri utilizînd toate mijloacele disponibile, inclusiv neutralizarea lor la etapele incipiente de producere;

- reutilizarea şi reciclarea acelor categorii de deşeuri care se prestează la aceste operaţiuni;

- separarea la sursă a deşeurilor periculoase de cele nepericuloase;

- reducerea costului total al eliminării deşeurilor periculoase, prin găsirea unui raport optim cost-beneficiu legat de utilizarea materialelor de unică folosinţă.

4. Prezentele norme vor fi implementate şi aplicate în toate unităţile medicale producătoare de deşeuri medicale, şi anume:

5. Producatorii mari:

- spitalele republicane, judeţene, municipale şi sectoriale;

- clinicile universitare;

- institutele de cercetare medicală;

- institutele de medicină legală;

- serviciile judeţene de medicină legală;

- catedrele preclinice din universităţile şi facultăţile de medicină şi farmacie;

- unităţile de producţie, depozitare şi păstrare a medicamentelor şi a produselor biologice.

6. Producatorii medii:

- dispensarele policlinici;

- centrele de transfuzii;

- centrele de recoltare şi conservare a sîngelui;

- laboratoarele microbiologice şi clinice;

- serviciile de prosectură ale spitalelor;

- casele de naşteri;

- sanatoriile antituberculoase şi preventorii;

- cabinetele medicale de orice specialitate şi cabinetele stomatologice;

- spitalele şi clinicile particulare.

7. Producatorii mici:

- laboratoarele de tehnică dentară;

- spitalele de bolnavi psihici cronici;

- spitalele de recuperare;

- bazele de tratament balnear;

- săli de pregătire a cadavrelor din cadrul serviciilor funerare;

- creşele şi leagănele pentru copii;

- casele de bătrîni;

- unităţile farmaceutice,

- centrele de optică medicală;

- centrele de acupunctură;

- depozite farmaceutice;

- unităţile de medicină privată.

II. Definirea şi semnificaţia terminilor utilizaţi:

8. "deşeurile rezultate din activităţi medicale" sînt toate deşeurile, periculoase sau nepericuloase, care se produc în unităţile medicale;

9. "deşeurile periculoase" sînt deşeurile rezultate din activităţi medicale care prezintă un risc real pentru sănătatea umană şi pentru mediu care sînt generate în cursul activităţilor de diagnostic, tratament, supraveghere, prevenţia bolilor şi recuperare medicală, inclusiv cercetarea medicală şi producerea, testarea, depozitarea şi distribuţia medicamentelor şi produselor biologice;

10. "deşeurile asimilabile cu cele menajere" sînt deşeurile nepericuloase a căror compoziţie este asemănătoare cu cea a deşeurilor menajere şi care nu prezintă risc major pentru sănătatea umană şi mediu;

11. "deşeurile anatomo-patologice şi părţi (piese) anatomice" sînt deşeurile care includ ţesuturile şi organele, părţile anatomice rezultate din actele chirurgicale, din autopsii şi din alte proceduri medicale; în această categorie se includ şi animalele de laborator utilizate în activitatea de diagnostic, cercetare şi experimentare;

12. "deşeurile infecţioase" sînt deşeurile lichide şi solide care conţin sau sînt contaminate cu sînge sau alte fluide biologice, precum şi materialele care conţin sau au venit în contact cu virusuri, bacterii, paraziţi şi/sau toxinele microorganismelor;

13. "deşeurile chimice şi farmaceutice" sînt reprezentate de substanţele chimice solide, lichide sau gazoase, care pot fi toxice, corozive sau inflamabile; medicamentele expirate şi reziduurile de substanţe chimioterapice, care pot fi citotoxice, genotoxice, mutagene, teratogene sau carcinogene;

14. "deşeurile înţepătoare-tăietoare" sînt deşeurile care pot produce leziuni mecanice prin înţepare sau tăiere;

15. "deşeurile radioactive" sînt deşeurile solide, lichide şi gazoase rezultate din activităţile nucleare medicale, de diagnostic şi tratament, care conţin materiale radioactive;

16. "sistemul de gestionare a deşeurilor" reprezintă totalitatea activităţilor de colectare separată la sursă, ambalare, depozitare intermediară, precum şi transportul şi neutralizarea finală;

17. "depozitarea temporară" este păstrarea pe o perioadă limitată de timp a deşeurilor ambalate corespunzător, în spaţii special amenajate, pîna la preluarea şi transportul lor pentru neutralizarea finală;

18. "neutralizarea finală" reprezintă totalitatea tratamentelor aplicate deşeurilor periculoase rezultate din activităţile medicale care vizează eliminarea pericolelor şi riscurilor potenţiale asupra mediului şi asupra stării de sănătate a populaţiei;

19. "incinerarea deşeurilor" este arderea deşeurilor în instalaţii speciale, denumite incineratoare, cu asigurarea temperaturii de denocivizare a deşeurilor şi cu utilizarea tehnologiilor de reţinere şi purificare a gazelor;

20. "depozitarea sanitară" este neutralizarea deşeurilor prin depozitarea acestora în locuri special amenajate, rampele de depozitare controlată;

21. "producătorul de deşeuri din activităţile medicale" este orice persoană fizică sau juridică a cărei activitate produce deşeuri care se încadrează în categoriile enumerate la pct. 3 Clasificari pct.1.4; producatorul este răspunzător de corecta îndepărtare şi neutralizare finală a acestora;

22. "fişa internă a gestiunii deşeurilor" este formularul pe care se ţine evidenţa deşeurilor produse în unităţile medicale, cu date privind circuitul complet al deşeurilor de la producere şi pîna la neutralizarea finală a acestora, conform Hotarîrii de Guvern nr. 606 din 28.06.2000.

III. Clasificarea pe categorii a deşeurilor medicale:

23. deşeurile nepericuloase: sînt deşeurile asimilabile cu cele menajere rezultate de la serviciile medicale, tehnico-medicale, administrative, de cazare, de la blocurile alimentare şi de la oficiile de distribuţie a hranei; aceste deşeuri se colectează şi se îndepărtează la fel ca cele menajere. Deşeurile asimilabile cu cele menajere încetează de a fi nepericuloase atunci cînd sînt amestecate cu o cantitate oarecare de deşeuri periculoase. Următoarele materiale se includ în categoria deşeurilor nepericuloase: ambalajele materialelor sterile, flacoane de perfuzie care nu au venit în contact cu sîngele sau cu alte lichide biologice, ghips necontaminat cu lichide biologice, hîrtie, resturi alimentare (cu excepţia celor provenite de la secţiile de boli contagioase), saci şi alte ambalaje din material plastic, recipienţi din sticlă care nu au venit în contact cu sîngele sau cu alte lichide biologice;

24. deşeurile periculoase includ:

* deşeurile anatomo-patologice şi părti anatomice cuprind părţi anatomice, material biopsic rezultat din blocurile operatorii de chirurgie şi obstetrică (fetuşi, placente), părţi anatomice rezultate din laboratoarele de autopsie, cadavre de animale rezultate în urma activităţilor de cercetare şi experimentare. Toate aceste deşeuri se consideră infecţioase, conform Precauţiunilor Universale;

*deşeurile infectioase sînt deşeurile care conţin sau au venit în contact cu sîngele sau alte fluide biologice, precum şi cu virusuri, bacterii, paraziţi şi/sau toxinele microorganismelor. Exemple: seringi, ace, ace cu fir, catetere, perfuzoare cu tubulatură, recipienţi care au conţinut sînge sau alte lichide biologice, cîmpuri operatorii, mănuşi, sonde şi alte materiale de unică folosinţă, comprese, pansamente şi alte materiale contaminate, membrane de dializă, pungi de material plastic pentru colectarea urinei, materiale de laborator folosite. Deşeurile infecţioase care sînt în acelaşi timp şi tăietoare-înţepătoare se colectează în cutii rezistente cu marcaj specific pentru deşeurile infecţioase;

*deşeurile înţepătoare-tăietoare cuprind ace, ace cu fir, catetere, seringi cu ac, perfuzoare, lame de bisturiu de unică folosinţă, pipete, sticlărie de laborator sau altă sticlărie spartă sau nu, care au venit în contact cu material infectat. Aceste deşeuri se consideră infecţioase, conform Precauţiunilor Universale;

* deşeurile chimice şi farmaceutice sînt deseurile care includ serurile şi vaccinurile cu termen de valabilitate depăşit, medicamentele expirate, reziduurile de substanţe chimioterapice, reactivii şi substanţele folosite în laboratoare. Substanţele de curatenie şi dezinfecţie deteriorate ca urmare a depozitării lor necorespunzătoare sau cu termenul de valabilitate depăşit, vor fi considerate deşeuri chimice. Exemple: substanţe dezinfectante, substanţe tensioactive etc., se nimicesc conform cerinţelor Ordinului MS nr.42 din 21.02.01 "Cu privire la nimicirea inofensivă a medicamentelor cu termen de valabilitate expirat sau cu deficienţe de calitate";

* deşeurile radioactive sînt gestionate conform "Normelor Republicane de Securitate Nucleară, regimul de lucru cu surse radioactive". Supravegherea şi controlul gestionării lor sînt asigurate conform Normelor Fundamentale de radioprotecţie, Cerinţe şi reguli igienice (NFRP-2000). Supravegherea este asigurată de centrul de radioprotecţie şi igiena radiaţiilor CNŞPMP, CMP judeţene, municipal, UTA Găgăuzia, serviciul de radioprotecţie departamental pe lînga Institutul Oncologic, şi persoanele responsabile de radioprotecţie şi siguranţa surselor ionizante a instituţiilor medicale.

25. Materialele folosite în practica medicală care se prestează la recuperare, refolosire şi reciclare trebuie supuse procesului de sterilizare. Sticlăria şi instrumentele utilizate la efectuarea analizelor coprologice vor fi sterilizate prin autoclavare. Laboratoarele de microbiologie, precum şi alte tipuri de laboratoare care lucrează cu produse biologice pentru diagnostic trebuie să aibă obligatoriu încăperi de spălare şi sterilizare a sticlăriei folosite.

26. Colectarea şi trierea pe categorii de deşeuri este prima etapă în gestionarea deşeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală. Producătorul este responsabil pentru corectitudinea separării la sursa pe categorii a deşeurilor. Atunci cînd nu se respectă acest lucru, întreaga cantitate de deşeuri se tratează ca deşeuri periculoase.

27. Ambalajul în care se va face colectarea şi care vine în contact direct cu deşeurile periculoase trebuie să fie de unică folosinţă şi se va neutraliza odată cu conţinutul.

28. Codurile de culori ale ambalajelor în care se colectează deşeurile din unităţile medicale sînt:

- galben - pentru deşeurile infecţioase şi tăietoare-înţepătoare;

- negru - pentru deşeurile asimilabile cu cele menajere.

29. Pentru deşeurile infecţioase şi tăietoare-înţepătoare se foloseşte pictograma "pericol biologic". Pentru deşeurile chimice şi farmaceutice se folosesc pictogramele adecvate pericolului: "INFLAMABIL", "COROZIV,"TOXIC", "RADIOACTIVE" etc.

30. Colectarea deşeurilor tăietoare-înţepătoare trebuie făcută în cutii cu pereţii rezistenţi la acţiunile mecanice. Aceste cutii trebuie prevăzute cu capac special care să permită introducerea deşeurilor şi să împiedice scoaterea acestora după umplere, avînd pentru aceasta un sistem de închidere definitivă. Materialul din care se confecţionează aceste cutii trebuie să permită incinerarea cu riscuri minime pentru mediu. Cutiile se marchează cu galben şi, eventual, cu pictograma "pericol biologic", deoarece conţin deşeuri care sînt în acelaşi timp tăietoare-înţepătoare şi infecţioase.

31. Pentru deşeurile infecţioase se vor folosi saci de polietilenă galbeni sau marcaţi cu galben şi, eventual, cu pictograma "pericol biologic". Sacii trebuie să fie confecţionaţi din polietilenă de culoare galbenă de înaltă densitate pentru a avea rezistenţă mecanică mare; termosudurile trebuie să fie continue, rezistente şi să nu permită scurgeri de lichid. Sacul trebuie să se poată închide uşor şi sigur. La alegerea dimensiunii sacului se ţine seama de cantitatea de deşeuri produse în intervalul de timp dintre două în depărtări succesive ale deşeurilor. Sacul se introduce în pubele prevăzute cu capac şi pedală, sau în port-sac. Înălţimea sacului trebuie să depăşească înălţimea pubelei, astfel încît sacul să se răsfrîngă peste marginea superioară a acesteia. Surplusul de sac este folosit pentru închiderea sacului atunci cînd gradul de umplere a acestuia depăşeşte două treimi din volumul sau.

32. Pentru deşeurile infecţioase de laborator se pot folosi, în locul sacilor de polietilenă, cutiile de carton rigide căptuşite cu polietilenă, marcate cu galben şi, eventual, cu pictograma "pericol biologic".

33. Containerele mobile cu pereţii rigizi, aflate în spaţiul de depozitare temporară reprezintă al doilea ambalaj, în care se depun sacii şi cutiile pentru deşeurile periculoase. Containerele pentru deşeuri infecţioase şi înţepătoare-tăietoare au marcaj galben, sînt inscripţionate cu "deşeuri medicale" şi poartă pictograma "pericol biologic". Containerele trebuie confecţionate din materiale rezistente la acţiunile mecanice, uşor lavabile şi rezistente la soluţii dezinfectante. Containerul trebuie să fie etanş şi prevăzut cu un sistem de prindere adaptat sistemului automat de preluare din vehiculul de transport sau adaptat sistemului de golire în incinerator. Dimensiunea containerelor se alege astfel încît sa se asigure preluarea întregii cantităţi de deşeuri produse în intervalul dintre două îndepărtări succesive. În aceste containere nu se depun deşeuri periculoase neambalate (vrac) şi nici deşeuri asimilabile cu cele menajere.

34. Părţile anatomice destinate incinerării vor fi colectate obligatoriu în saci de polietilenă cu marcaj galben, special destinaţi acestei categorii de deşeuri. Aceşti saci trebuie sa fie perfect etanşi pentru a nu permite scurgeri de lichide biologice. În cazul recuperării placentelor, acestea vor fi ambalate şi supuse dezinfecţiei în conformitate cu cerinţele beneficiarului. Placentele rămase nerecuperate vor urma filiera de neutralizare a deşeurilor anatomice şi anatomo-patologice.

35. În cazul înhumării în cimitire, părţile anatomice vor fi ambalate şi refrigerate, după care se vor depune în cutii speciale, etanşe şi rezistente. Aceste cutii vor fi marcate corespunzător, iar unitatea medicală va fi obligată să întocmească un registru cu evidenţa lor zilnică.

36. Animalele de laborator vor urma filiera de neutralizare a deşeurilor periculoase, chiar şi după autoclavare.

37. Deşeurile chimice şi farmaceutice se colectează în recipiente speciale, cu marcaj adecvat pericolului (inflamabil, coroziv, toxic etc.). Ele se îndepărtează pe filiera deşeurilor chimice periculoase.

38. Deseurile asimilabile cu cele menajere se colectează în saci de polietilenă de culoare neagră. În lipsa acestora se acceptă şi folosirea de saci de polietilenă transparenţi şi incolori.

39. Pe ambalajele care conţin deşeuri periculoase se lipesc etichete autocolante cu datele de identificare ale secţiei sau laboratorului care a produs deşeurile (denumirea secţiei sau laboratorului şi data). În cazul în care nu există etichete autocolante datele respective se vor scrie cu marker rezistent la apă pe sacul gol sau pe cutie.

40. Depozitarea temporară este păstrarea pe o perioadă limitată a deşeurilor ambalate pînă la preluarea şi transportul lor la neutralizarea finală. Depozitarea temporară trebuie realizată în funcţie de categoriile de deşeuri colectate la sursă. Se interzice accesul persoanelor neautorizate în încăperile destinate depozitării temporare.

41. Durata depozitării temporare va fi cît mai scurtă posibil, iar condiţiile de depozitare vor respecta normele de igienă în vigoare. O filieră ideală pentru deşeurile periculoase nu trebuie sa depăşească 72 de ore, din care 48 de ore în incinta unităţii şi 24 de ore pentru transport şi neutralizare.

42. Spaţiul de depozitare temporară trebuie să existe obligatoriu în fiecare unitate medicală producătoare de deşeuri medicale. În unităţile în care acest spaţiu nu a fost special prevăzut în proiectul iniţial al construcţiei este necesar ca acesta să fie amenajat ulterior. Proiectul de amenajare al acestui spaţiu trebuie sa fie avizat de centrele de medicină preventivă teritoriale şi secţia constructii capitale şi exploatarea edificiilor a MS RM.

43. Spaţiul de depozitare temporară trebuie să aibă două compartimente:

- un compartiment pentru deşeurile periculoase, prevăzut cu dispozitiv de închidere, încît să se permită numai accesul persoanelor autorizate;

- un compartiment pentru deşeurile asimilabile cu cele menajere, amenajat conform cerinţelor stipulate în normele de igienă în vigoare.

44. Condiţiile spaţiului de depozitare pentru deşeuri periculoase trebuie să permită depozitarea temporară a cantităţii de deşeuri periculoase acumulate în perioada de timp dintre două îndepărtări succesive a acestora. Spaţiul de depozitare temporară a deşeurilor periculoase, fiind o zonă cu potenţial septic, trebuie separat funcţional de restul construcţiei şi asigurat prin sisteme de închidere. Încăperea trebuie prevăzută cu sifon de pardoseală pentru evacuarea în reţeaua de canalizare a apelor uzate rezultate în urma curăţirii şi dezinfecţiei. Spaţiul trebuie prevăzut cu ventilaţie corespunzătoare pentru asigurarea temperaturilor scăzute, care nu permit descompunerea materialului organic din compoziţia deşeurilor periculoase.

45. Deşeurile asimilabile cu cele menajere se depozitează şi se evacuează conform prevederilor normelor de igienă privitoare la mediul de viaţă al populaţiei.

IV. Transportarea deseurilor medicale

46. Transportarea deşeurilor periculoase pînă la locul de neutralizare se face cu respectarea strictă a normelor de igienă şi securitate în scopul protejării pesonalului şi populaţiei generale. Transportul deşeurilor periculoase pe drumurile publice spre locul de neutralizare se face pe rute autorizate de către centrele de medicină preventivă.

47. Vehiculul care transportă deşeurile periculoase trebuie conceput, amenajat special şi autorizat pentru transportul deşeurilor periculoase, în conformitate cu reglementările în vigoare ale Ministerului Transporturilor. Conducătorul auto trebuie format profesional şi informat cu privire la natura încărcăturii şi la precauţiunile legate de transportul acesteia.

48. Pentru a realiza un transport sigur, vehiculul care transportă deşeurile periculoase trebuie să răspundă urmatoarelor cerinţe:

- compartimentul destinat containerelor să fie separat de cabina şoferului şi realizat din materiale uşor lavabile şi rezistente la agenţi chimici folosiţi la dezinfecţie;

- să aibă dispozitive de fixare a containerelor în timpul transportului;

- să fie utilat cu sisteme etanşe de închidere a uşilor compartimentului destinat containerelor, pentru a evita pierderile, de orice fel, în timpul transportului;

- să conţină sisteme de asigurare împotriva răspîndirii deşeurilor periculoase în mediu în caz de accident;

* după ce se golesc, containerele se vor spăla şi dezinfecta în locul unde se descarcă deşeurile (incinerator sau rampă de depozitare controlată);

* dacă instalaţia de incinerare se află în incinta unităţii, transportul deşeurilor periculoase se va face pe un circuit separat de cel al pacienţilor şi vizitatorilor.

49. Unităţile medicale trebuie să se asigure că deşeurile periculoase pe care le produc vor fi neutralizate corect, specific fiecarei categorii de deşeuri, prin procedee autorizate şi cu eficacitate dovedită. Metodele de neutralizare trebuie să asigure distrugerea rapidă şi completă a factorilor cu potenţial nociv pentru mediu şi pentru sănătatea populaţiei.

50. Deşeurile asimilabile cu cele menajere nu necesită tratamente speciale şi se vor include în ciclul de eliminare a deşeurilor municipale. Excepţie vor face resturile alimentare provenite din spitalele de boli contagioase, care necesită autoclavare înainte de a fi preluate de serviciile de salubritate.

51. Incineratoarele pentru deşeuri de spital sînt fie individuale, fie colective. Incineratoarele colective deservesc mai multe unităţi din zonă, iar producătorii trebuie să asigure transportul deşeurilor lor la aceste incineratoare în condiţii de igienă şi securitate.

52. Incineratoarele trebuie să respecte normele şi standardele în vigoare privind emisiile de gaze în atmosferă şi pe cele privitoare la produsele secundare rezultate din procesul de incinerare şi din procesele de reţinere şi purificare a gazelor (cenuşă zburătoare, zgură, ape reziduale). Aceste produse vor fi colectate şi îndepărtate în aşa fel încît să nu polueze mediul.

53. Instalaţiile de incinerare trebuie prevăzute cu sisteme automate de golire a containerelor. Aceste sisteme trebuie să fie adaptate sistemelor de închidere a containerelor.

54. Depozitarea sanitară constituie o altă alternativă de neutralizare a deşeurilor provenite din activităţile medicale. Deşeurile periculoase se trimit la rampa de depozitare controlată numai după aplicarea tratamentelor de denocivizare (sterilizare, dezinfectare etc.).

55. Depozitarea deşeurilor se face în locuri special amenajate numite rampe de depozitare controlată. Construirea unor astfel de rampe impune luarea unor măsuri speciale de impermeabilizare pentru respectarea condiţiilor de igienă şi protecţie a mediului. Rampa de depozitare controlată trebuie să fie supravegheată pentru a nu permite accesul persoanelor care nu sînt implicate în gestionarea deşeurilor. În situaţia în care depozitarea deşeurilor medicale se va face pe rampa municipală, trebuie să se prevadă o zonă special destinată acestei categorii de deşeuri. În această zonă deşeurile medicale se acoperă obligatoriu cu un strat de minim 2 metri de deşeuri menajere şi pamînt, din considerente de securitate;

* o atenţie deosebită trebuie să fie acordată modului de depozitare pe rampă a deşeurilor cu risc infecţios. Pentru această categorie de deşeuri sînt interzise procedeele de compactare după depunerea pe rampă. Dupa compactare creşte considerabil riscul de contaminare a factorilor de mediu (apă, aer, sol).

V. Evidenţa cantităţilor de deşeuri medicale

56. Cunoaşterea cantităţilor de deşeuri produse este obligaţia fiecărui producător. Datorită modului de îndepărtare şi neutralizare specific, deşeurile periculoase nu pot fi cîntărite zilnic, de aceea se aplică metodologia de investigaţie-sondaj pentru culegerea periodică a datelor şi pentru calcularea cantităţilor medii lunare.

VI. Înregistrarea datelor privind predarea,

transportarea şi neutralizareă deşeurilor periculoase

57. Înregistrarea datelor reprezintă modul de ţinere sub control a filierei producere-transport-neutralizare de catre producator. Ea se realizează obligatoriu prin formularul de identificare pentru transport şi neutralizare a deşeurilor periculoase care părăsesc unitatea producătoare în scopul neutralizării, (formular Anexa 2.) Formularul de identificare pentru transport şi neutralizare se completează şi se semnează în trei exemplare de către producător şi transportator la predarea/primirea deşeurilor pentru transport. Un exemplar ramîne la producator, iar celelalte două exemplare se semnează de către agentul economic care efectuează operaţia de neutralizare. Dupa neutralizarea finală un exemplar ramîne la agentul economic care a efectuat operaţia de neutralizare, iar al treilea exemplar se returnează prin poştă la producător de către agentul economic care a efectuat neutralizarea.

58. Formularul de identificare pentru transport şi neutralizare conţine următoarele date:

- datele de identificare pentru unitatea producătoare şi pentru agenţii economici prestatori de servicii de transport şi neutralizare;

- cantităţile de deşeuri periculoase trimise, transportate şi neutralizate;

- data şi ora pentru fiecare etapă din filieră (predare/primire pentru transport, predare/primire la agentul economic care va face neutralizarea, neutralizare);

- numele şi semnăturile responsabililor pentru fiecare etapă din filieră, din partea producătorului şi din partea prestatorilor de servicii care au primit/predat deşeurile şi au aplicat procedeul de neutralizare stipulat în contract;

- procedura de neutralizare utilizată;

- cantităţile generate de mici producători pîna la 25 kg nu vor trebui să fie însoţite de formularul de identificare pentru transport şi neutralizare, dar vor fi supuse aceloraşi cerinţe privind modul de ambalare şi neutralizare.

VII. Educaţia, instruirea şi formarea personalului

59. Întru implementarea şi aplicarea întocmai a prezentului Regulament se instituie sistemul de formare profesională în domeniu, astfel: Centrul Naţional Ştiintifico-Practic de Medicină Preventivă organizează cursuri de perfecţionare cu specialiştii din centrele de medicină preventivă judeţene, municipale şi UTA Găgăuzia, conducatorii CMP judeţene, municipale şi UTA Găgăuzia organizează cursuri pentru personalul responsabil de formarea profesională din unităţile medicale, care la rîndul lor, organizează cursuri cu propriul personal medical şi auxiliar.

60. Producatorii de deşeuri periculoase sînt obligaţi să identifice care sînt cunoştinţele şi competenţele utile persoanelor implicate în gestionarea deşeurilor, conform planulului de gestionare a deşeurilor rezultate din activităţile medicale, cu regulamentele interne şi codurile de procedura aferente. Aceste informaţii vor fi luate în considerare la instruirea personalului şi la organizarea cursurilor de formare continuă, educarea şi formarea personalului constituind o etapă importantă în introducerea şi funcţionarea sistemului corect de gestionare a deşeurilor în unitatea medicală.

61. Unitatea medicală producătoare de deşeuri medicale este obligată să asigure educaţia, instruirea şi formarea continuă a personalului pentru angajaţi, în următoarele situaţii:

- la preluarea unei noi sarcini de serviciu sau la trecerea pe un alt post;

- la introducerea de echipamente noi sau la modificarea echipamentelor existente;

- la introducerea de tehnologii noi;

- la recomandarea medicului epidemiolog de spital sau alt medic numit prin ordin de conducerea instituţiei cu responsabilităţi în prevenirea şi combaterea infecţiilor nozocomiale, care a constatat nereguli în aplicarea codului de procedură;

- periodic, indiferent dacă au survenit schimbări sau nu în sistemul de gestionare a deşeurilor.

Perioada dintre două cursuri succesive va fi stabilită de medicul epidemiolog de spital sau medicul delegat cu responsabilităţi în prevenirea şi combaterea infecţiilor nozocomiale, dar nu va depaşi 12 luni.

62. Personalul implicat în sistemul de gestionare a deşeurilor periculoase trebuie să cunoască:

- definiţiile, categoriile şi volumul de deşeuri în unitate;

- riscurile pentru mediu şi sănătatea umană la fiecare etapă a filierei de eliminare a deşeurilor;

- planul de gestionare a deşeurilor rezultate din activităţile medicale, cu regulamentele interne şi codurile de procedură pentru colectarea, depozitarea, transportul şi neutralizarea deşeurilor periculoase.

VIII. Responsabilităţi în domeniul gestionării

deşeurilor rezultate din activităţile medicale

63. Directorul unităţii sau coordonatorul unităţii medicale sau directorul economic:

- iniţiază programul de implementare şi aplicare a sistemului de gestionare a deşeurilor periculoase;

- prevede fondurile necesare pentru asigurarea funcţionării sistemului de gestionare a deşeurilor periculoase;

- nominalizează persoanele responsabile cu activităţile specifice sistemului de gestionare a deşeurilor periculoase;

- controlează modul în care funcţionează sistemul de gestionare a deşeurilor periculoase;

- aprobă planul de gestionare a deşeurilor din activităţile medicale, pe baza regulamentelor interne şi a codurilor de procedură ale sistemului de gestionare a deşeurilor periculoase din unitate;

- aprobă planul de formare profesională continuă.

64. Medicul epidemiolog de spital sau alt medic numit prin ordin de conducerea instituţiei cu responsabilităţi în prevenirea şi combaterea infecţiilor nozocomiale:

- elaborează şi supune spre aprobare conducerii planul de gestionare a deşeurilor rezultate din activităţile medicale, pe baza regulamentelor interne şi a codurilor de procedură pentru colectarea, depozitarea, transportul şi neutralizarea deşeurilor periculoase;

- stabileşte codul de procedură a sistemului de gestionare a deşeurilor periculoase;

- răspunde de buna funcţionare a sistemului de gestionare a deşeurilor periculoase;

- supraveghează activitatea personalului implicat în gestionarea deşeurilor periculoase;

- răspunde de educarea şi formarea continuă a personalului;

- elaborează şi aplică planul de educare şi formare continuă;

- coordonează investigaţia-sondaj pentru determinarea cantităţilor produse pe tipuri de deşeuri, în vederea completării bazei de date naţionale şi a evidenţei gestiunii deşeurilor; în acest sens are toate atribuţiile investigatorului şef;

- propune directorului unităţii agentul economic prestator de servicii de transport şi neutralizare a deşeurilor.

65. Şeful serviciului administrativ:

- asigură şi răspunde de aprovizionarea unităţii cu materiale necesare sistemului de gestionare a deşeurilor periculoase;

- asigură şi răspunde de întreţinerea instalaţiilor de neutralizare din incinta unităţii;

- controlează respectarea condiţiilor tehnice stipulate în contractul încheiat cu agenţii economici care prestează activităţile de transport şi neutralizare a deşeurilor periculoase.

66. Medicul-sef de secţie:

- controlează modul în care se aplică codul de procedură stabilit pe secţie;

- participă la realizarea investigaţiei-sondaj pentru determinarea cantităţilor produse pe tipuri de deşeuri, în vederea completării bazei de date naţionale şi a evidenţei gestiunii deşeurilor;

- semnalează imediat directorului adjunct economic şi şefului serviciului administrativ deficienţele în sistemul de gestionare a deşeurilor.

67. Medicul care îşi desfasoara activitatea în sistem public sau privat, în spital, sau, după caz, ca medic de familie, medic de întreprindere, medic al şcolii, medic stomatolog, medicul unităţii militare, medicul penitenciarului:

- supraveghează modul în care se aplică codul de procedură stabilit în sectorul lui de activitate;

- aplică procedurile stipulate de codul de procedură;

- aplică metodologia de investigaţie-sondaj pentru determinarea cantităţilor produse pe categoriile de deşeuri, în vederea completării bazei de date naţionale şi a evidenţei gestiunii deşeurilor.

HMS05/2002 ID intern unic: 306414 Версия на русском	Fişa actului juridic
Republica Moldova
MINISTERUL SĂNĂTĂŢII
HOTĂRÎRE Nr. 5 din 14.12.2001
cu privire la aprobarea şi implementarea "Regulamentului privind gestionarea deşeurilor medicale"
Publicat : 24.01.2002 în Monitorul Oficial Nr. 13-15 art Nr : 29 Data intrarii in vigoare : 24.01.2002
În scopul perfecţionării supravegherii sanitaro-epidemiologice de stat, în baza Legii Republicii Moldova privind asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei nr.1513-XII din 16.06.93, art.33, p.(2), A P R O B: "Regulamentul privind gestionarea deşeurilor medicale". (Anexă). H O T Ă R Ă S C: 1. A considera în vigoare şi a pune în aplicare în Republica Moldova "Regulamentul privind gestionarea deşeurilor medicale" nr. 06.8.3.45 din 10.12.2001. 2. Conducătorii de ministere, departamente, instituţii vor asigura îndeplinirea cerinţelor igienice conform Regulamentului nominalizat. 3. Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă al Ministerului Sănătăţii al RM (director general dl Mihai Magdei), centrele de medicină preventivă judeţene (inclusiv filialele lor din sectoare) şi municipale vor asigura controlul îndeplinirii cerinţelor conform Regulamentului privind gestionarea deşeurilor medicale. 4. Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă al RM (vicedirectorul dl Varfolomei Calm"c) va asigura publicarea prezentei hotărîri în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi va asigura multiplicarea şi distribuirea documentului în cauză. 5. Responsabilitatea pentru neîndeplinirea prezentului Regulament şi a normelor igienice o poartă conducătorul (patronul) sau persoanele cu funcţii de răspundere ale unităţii economice respective. 6. Prezenta hotărîre intră în vigoare la data publicării. Controlul îndeplinirii prezentei hotărîri mi-l asum personal. Medic-Şef sanitar de Stat Ion Bahnarel Chişinău, 14 decembrie 2001. Nr. 05-00. "A P R O B" "Î N R E G I S T R A T" Medic-şef sanitar de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova stat al Republicii Moldova Nr. 250 din 14 ianuarie 2002 __________I.Bahnarel Ministru Nr.06.8.3.45 din 10.12.2001 ______________IonMorei R e g u l a m e n t privind gestionarea deşeurilor medicale I. Obiective şi domenii de aplicare 1. Obiectivul cerinţelor şi normelor igienice şi tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale este reglementarea modului în care se colectează, ambalează, depozitează temporar, transportă şi neutralizează aceste deşeuri. O atenţie deosebită se acordă deşeurilor periculoase, pentru a preveni afectarea sănătăţii omului şi pentru a preveni contaminarea mediului. 2. Normele se aplică de către orice persoană fizică sau juridică ce desfăşoară activităţi medicale cu producere de deşeuri. Producătorii de deşeuri sînt răspunzători de corecta îndepărtare şi neutralizare a deşeurilor produse, fie în instalaţiile proprii, fie prin contractarea serviciilor de transport şi neutralizare cu utilaj sau persoane juridice autorizate. Producătorii de deşeuri vor identifica resursele financiare necesare gestionării corecte a deşeurilor periculoase rezultate din activitatea lor, pînă la neutralizarea finală. Unităţile medicale vor elabora şi aplica cu prioritate strategii de management şi proceduri medicale care să prevină producerea de deşeuri periculoase sau să reducă pe cît posibil cantităţile produse. Unităţile medicale vor elabora şi aplica planul de gestionare a deşeurilor rezultate din activităţile medicale, cu regulamentele interne şi codurile de procedură. 3. Responsabilităţile tuturor participanţilor implicaţi la toate nivelurile sistemului de gestionare a deşeurilor periculoase trebuie să fie foarte bine precizate în documentele interne ale unităţii (regulamente, coduri de procedură): - diminuării volumului de deşeuri utilizînd toate mijloacele disponibile, inclusiv neutralizarea lor la etapele incipiente de producere; - reutilizarea şi reciclarea acelor categorii de deşeuri care se prestează la aceste operaţiuni; - separarea la sursă a deşeurilor periculoase de cele nepericuloase; - reducerea costului total al eliminării deşeurilor periculoase, prin găsirea unui raport optim cost-beneficiu legat de utilizarea materialelor de unică folosinţă. 4. Prezentele norme vor fi implementate şi aplicate în toate unităţile medicale producătoare de deşeuri medicale, şi anume: 5. Producatorii mari: - spitalele republicane, judeţene, municipale şi sectoriale; - clinicile universitare; - institutele de cercetare medicală; - institutele de medicină legală; - serviciile judeţene de medicină legală; - catedrele preclinice din universităţile şi facultăţile de medicină şi farmacie; - unităţile de producţie, depozitare şi păstrare a medicamentelor şi a produselor biologice. 6. Producatorii medii: - dispensarele policlinici; - centrele de transfuzii; - centrele de recoltare şi conservare a sîngelui; - laboratoarele microbiologice şi clinice; - serviciile de prosectură ale spitalelor; - casele de naşteri; - sanatoriile antituberculoase şi preventorii; - cabinetele medicale de orice specialitate şi cabinetele stomatologice; - spitalele şi clinicile particulare. 7. Producatorii mici: - laboratoarele de tehnică dentară; - spitalele de bolnavi psihici cronici; - spitalele de recuperare; - bazele de tratament balnear; - săli de pregătire a cadavrelor din cadrul serviciilor funerare; - creşele şi leagănele pentru copii; - casele de bătrîni; - unităţile farmaceutice, - centrele de optică medicală; - centrele de acupunctură; - depozite farmaceutice; - CMP; - unităţile de medicină privată. II. Definirea şi semnificaţia terminilor utilizaţi: 8. "deşeurile rezultate din activităţi medicale" sînt toate deşeurile, periculoase sau nepericuloase, care se produc în unităţile medicale; 9. "deşeurile periculoase" sînt deşeurile rezultate din activităţi medicale care prezintă un risc real pentru sănătatea umană şi pentru mediu care sînt generate în cursul activităţilor de diagnostic, tratament, supraveghere, prevenţia bolilor şi recuperare medicală, inclusiv cercetarea medicală şi producerea, testarea, depozitarea şi distribuţia medicamentelor şi produselor biologice; 10. "deşeurile asimilabile cu cele menajere" sînt deşeurile nepericuloase a căror compoziţie este asemănătoare cu cea a deşeurilor menajere şi care nu prezintă risc major pentru sănătatea umană şi mediu; 11. "deşeurile anatomo-patologice şi părţi (piese) anatomice" sînt deşeurile care includ ţesuturile şi organele, părţile anatomice rezultate din actele chirurgicale, din autopsii şi din alte proceduri medicale; în această categorie se includ şi animalele de laborator utilizate în activitatea de diagnostic, cercetare şi experimentare; 12. "deşeurile infecţioase" sînt deşeurile lichide şi solide care conţin sau sînt contaminate cu sînge sau alte fluide biologice, precum şi materialele care conţin sau au venit în contact cu virusuri, bacterii, paraziţi şi/sau toxinele microorganismelor; 13. "deşeurile chimice şi farmaceutice" sînt reprezentate de substanţele chimice solide, lichide sau gazoase, care pot fi toxice, corozive sau inflamabile; medicamentele expirate şi reziduurile de substanţe chimioterapice, care pot fi citotoxice, genotoxice, mutagene, teratogene sau carcinogene; 14. "deşeurile înţepătoare-tăietoare" sînt deşeurile care pot produce leziuni mecanice prin înţepare sau tăiere; 15. "deşeurile radioactive" sînt deşeurile solide, lichide şi gazoase rezultate din activităţile nucleare medicale, de diagnostic şi tratament, care conţin materiale radioactive; 16. "sistemul de gestionare a deşeurilor" reprezintă totalitatea activităţilor de colectare separată la sursă, ambalare, depozitare intermediară, precum şi transportul şi neutralizarea finală; 17. "depozitarea temporară" este păstrarea pe o perioadă limitată de timp a deşeurilor ambalate corespunzător, în spaţii special amenajate, pîna la preluarea şi transportul lor pentru neutralizarea finală; 18. "neutralizarea finală" reprezintă totalitatea tratamentelor aplicate deşeurilor periculoase rezultate din activităţile medicale care vizează eliminarea pericolelor şi riscurilor potenţiale asupra mediului şi asupra stării de sănătate a populaţiei; 19. "incinerarea deşeurilor" este arderea deşeurilor în instalaţii speciale, denumite incineratoare, cu asigurarea temperaturii de denocivizare a deşeurilor şi cu utilizarea tehnologiilor de reţinere şi purificare a gazelor; 20. "depozitarea sanitară" este neutralizarea deşeurilor prin depozitarea acestora în locuri special amenajate, rampele de depozitare controlată; 21. "producătorul de deşeuri din activităţile medicale" este orice persoană fizică sau juridică a cărei activitate produce deşeuri care se încadrează în categoriile enumerate la pct. 3 Clasificari pct.1.4; producatorul este răspunzător de corecta îndepărtare şi neutralizare finală a acestora; 22. "fişa internă a gestiunii deşeurilor" este formularul pe care se ţine evidenţa deşeurilor produse în unităţile medicale, cu date privind circuitul complet al deşeurilor de la producere şi pîna la neutralizarea finală a acestora, conform Hotarîrii de Guvern nr. 606 din 28.06.2000. III. Clasificarea pe categorii a deşeurilor medicale: 23. deşeurile nepericuloase: sînt deşeurile asimilabile cu cele menajere rezultate de la serviciile medicale, tehnico-medicale, administrative, de cazare, de la blocurile alimentare şi de la oficiile de distribuţie a hranei; aceste deşeuri se colectează şi se îndepărtează la fel ca cele menajere. Deşeurile asimilabile cu cele menajere încetează de a fi nepericuloase atunci cînd sînt amestecate cu o cantitate oarecare de deşeuri periculoase. Următoarele materiale se includ în categoria deşeurilor nepericuloase: ambalajele materialelor sterile, flacoane de perfuzie care nu au venit în contact cu sîngele sau cu alte lichide biologice, ghips necontaminat cu lichide biologice, hîrtie, resturi alimentare (cu excepţia celor provenite de la secţiile de boli contagioase), saci şi alte ambalaje din material plastic, recipienţi din sticlă care nu au venit în contact cu sîngele sau cu alte lichide biologice; 24. deşeurile periculoase includ: * deşeurile anatomo-patologice şi părti anatomice cuprind părţi anatomice, material biopsic rezultat din blocurile operatorii de chirurgie şi obstetrică (fetuşi, placente), părţi anatomice rezultate din laboratoarele de autopsie, cadavre de animale rezultate în urma activităţilor de cercetare şi experimentare. Toate aceste deşeuri se consideră infecţioase, conform Precauţiunilor Universale; deşeurile infectioase sînt deşeurile care conţin sau au venit în contact cu sîngele sau alte fluide biologice, precum şi cu virusuri, bacterii, paraziţi şi/sau toxinele microorganismelor. Exemple: seringi, ace, ace cu fir, catetere, perfuzoare cu tubulatură, recipienţi care au conţinut sînge sau alte lichide biologice, cîmpuri operatorii, mănuşi, sonde şi alte materiale de unică folosinţă, comprese, pansamente şi alte materiale contaminate, membrane de dializă, pungi de material plastic pentru colectarea urinei, materiale de laborator folosite. Deşeurile infecţioase care sînt în acelaşi timp şi tăietoare-înţepătoare se colectează în cutii rezistente cu marcaj specific pentru deşeurile infecţioase; deşeurile înţepătoare-tăietoare cuprind ace, ace cu fir, catetere, seringi cu ac, perfuzoare, lame de bisturiu de unică folosinţă, pipete, sticlărie de laborator sau altă sticlărie spartă sau nu, care au venit în contact cu material infectat. Aceste deşeuri se consideră infecţioase, conform Precauţiunilor Universale; * deşeurile chimice şi farmaceutice sînt deseurile care includ serurile şi vaccinurile cu termen de valabilitate depăşit, medicamentele expirate, reziduurile de substanţe chimioterapice, reactivii şi substanţele folosite în laboratoare. Substanţele de curatenie şi dezinfecţie deteriorate ca urmare a depozitării lor necorespunzătoare sau cu termenul de valabilitate depăşit, vor fi considerate deşeuri chimice. Exemple: substanţe dezinfectante, substanţe tensioactive etc., se nimicesc conform cerinţelor Ordinului MS nr.42 din 21.02.01 "Cu privire la nimicirea inofensivă a medicamentelor cu termen de valabilitate expirat sau cu deficienţe de calitate"; * deşeurile radioactive sînt gestionate conform "Normelor Republicane de Securitate Nucleară, regimul de lucru cu surse radioactive". Supravegherea şi controlul gestionării lor sînt asigurate conform Normelor Fundamentale de radioprotecţie, Cerinţe şi reguli igienice (NFRP-2000). Supravegherea este asigurată de centrul de radioprotecţie şi igiena radiaţiilor CNŞPMP, CMP judeţene, municipal, UTA Găgăuzia, serviciul de radioprotecţie departamental pe lînga Institutul Oncologic, şi persoanele responsabile de radioprotecţie şi siguranţa surselor ionizante a instituţiilor medicale. 25. Materialele folosite în practica medicală care se prestează la recuperare, refolosire şi reciclare trebuie supuse procesului de sterilizare. Sticlăria şi instrumentele utilizate la efectuarea analizelor coprologice vor fi sterilizate prin autoclavare. Laboratoarele de microbiologie, precum şi alte tipuri de laboratoare care lucrează cu produse biologice pentru diagnostic trebuie să aibă obligatoriu încăperi de spălare şi sterilizare a sticlăriei folosite. 26. Colectarea şi trierea pe categorii de deşeuri este prima etapă în gestionarea deşeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală. Producătorul este responsabil pentru corectitudinea separării la sursa pe categorii a deşeurilor. Atunci cînd nu se respectă acest lucru, întreaga cantitate de deşeuri se tratează ca deşeuri periculoase. 27. Ambalajul în care se va face colectarea şi care vine în contact direct cu deşeurile periculoase trebuie să fie de unică folosinţă şi se va neutraliza odată cu conţinutul. 28. Codurile de culori ale ambalajelor în care se colectează deşeurile din unităţile medicale sînt: - galben - pentru deşeurile infecţioase şi tăietoare-înţepătoare; - negru - pentru deşeurile asimilabile cu cele menajere. 29. Pentru deşeurile infecţioase şi tăietoare-înţepătoare se foloseşte pictograma "pericol biologic". Pentru deşeurile chimice şi farmaceutice se folosesc pictogramele adecvate pericolului: "INFLAMABIL", "COROZIV,"TOXIC", "RADIOACTIVE" etc. 30. Colectarea deşeurilor tăietoare-înţepătoare trebuie făcută în cutii cu pereţii rezistenţi la acţiunile mecanice. Aceste cutii trebuie prevăzute cu capac special care să permită introducerea deşeurilor şi să împiedice scoaterea acestora după umplere, avînd pentru aceasta un sistem de închidere definitivă. Materialul din care se confecţionează aceste cutii trebuie să permită incinerarea cu riscuri minime pentru mediu. Cutiile se marchează cu galben şi, eventual, cu pictograma "pericol biologic", deoarece conţin deşeuri care sînt în acelaşi timp tăietoare-înţepătoare şi infecţioase. 31. Pentru deşeurile infecţioase se vor folosi saci de polietilenă galbeni sau marcaţi cu galben şi, eventual, cu pictograma "pericol biologic". Sacii trebuie să fie confecţionaţi din polietilenă de culoare galbenă de înaltă densitate pentru a avea rezistenţă mecanică mare; termosudurile trebuie să fie continue, rezistente şi să nu permită scurgeri de lichid. Sacul trebuie să se poată închide uşor şi sigur. La alegerea dimensiunii sacului se ţine seama de cantitatea de deşeuri produse în intervalul de timp dintre două în depărtări succesive ale deşeurilor. Sacul se introduce în pubele prevăzute cu capac şi pedală, sau în port-sac. Înălţimea sacului trebuie să depăşească înălţimea pubelei, astfel încît sacul să se răsfrîngă peste marginea superioară a acesteia. Surplusul de sac este folosit pentru închiderea sacului atunci cînd gradul de umplere a acestuia depăşeşte două treimi din volumul sau. 32. Pentru deşeurile infecţioase de laborator se pot folosi, în locul sacilor de polietilenă, cutiile de carton rigide căptuşite cu polietilenă, marcate cu galben şi, eventual, cu pictograma "pericol biologic". 33. Containerele mobile cu pereţii rigizi, aflate în spaţiul de depozitare temporară reprezintă al doilea ambalaj, în care se depun sacii şi cutiile pentru deşeurile periculoase. Containerele pentru deşeuri infecţioase şi înţepătoare-tăietoare au marcaj galben, sînt inscripţionate cu "deşeuri medicale" şi poartă pictograma "pericol biologic". Containerele trebuie confecţionate din materiale rezistente la acţiunile mecanice, uşor lavabile şi rezistente la soluţii dezinfectante. Containerul trebuie să fie etanş şi prevăzut cu un sistem de prindere adaptat sistemului automat de preluare din vehiculul de transport sau adaptat sistemului de golire în incinerator. Dimensiunea containerelor se alege astfel încît sa se asigure preluarea întregii cantităţi de deşeuri produse în intervalul dintre două îndepărtări succesive. În aceste containere nu se depun deşeuri periculoase neambalate (vrac) şi nici deşeuri asimilabile cu cele menajere. 34. Părţile anatomice destinate incinerării vor fi colectate obligatoriu în saci de polietilenă cu marcaj galben, special destinaţi acestei categorii de deşeuri. Aceşti saci trebuie sa fie perfect etanşi pentru a nu permite scurgeri de lichide biologice. În cazul recuperării placentelor, acestea vor fi ambalate şi supuse dezinfecţiei în conformitate cu cerinţele beneficiarului. Placentele rămase nerecuperate vor urma filiera de neutralizare a deşeurilor anatomice şi anatomo-patologice. 35. În cazul înhumării în cimitire, părţile anatomice vor fi ambalate şi refrigerate, după care se vor depune în cutii speciale, etanşe şi rezistente. Aceste cutii vor fi marcate corespunzător, iar unitatea medicală va fi obligată să întocmească un registru cu evidenţa lor zilnică. 36. Animalele de laborator vor urma filiera de neutralizare a deşeurilor periculoase, chiar şi după autoclavare. 37. Deşeurile chimice şi farmaceutice se colectează în recipiente speciale, cu marcaj adecvat pericolului (inflamabil, coroziv, toxic etc.). Ele se îndepărtează pe filiera deşeurilor chimice periculoase. 38. Deseurile asimilabile cu cele menajere se colectează în saci de polietilenă de culoare neagră. În lipsa acestora se acceptă şi folosirea de saci de polietilenă transparenţi şi incolori. 39. Pe ambalajele care conţin deşeuri periculoase se lipesc etichete autocolante cu datele de identificare ale secţiei sau laboratorului care a produs deşeurile (denumirea secţiei sau laboratorului şi data). În cazul în care nu există etichete autocolante datele respective se vor scrie cu marker rezistent la apă pe sacul gol sau pe cutie. 40. Depozitarea temporară este păstrarea pe o perioadă limitată a deşeurilor ambalate pînă la preluarea şi transportul lor la neutralizarea finală. Depozitarea temporară trebuie realizată în funcţie de categoriile de deşeuri colectate la sursă. Se interzice accesul persoanelor neautorizate în încăperile destinate depozitării temporare. 41. Durata depozitării temporare va fi cît mai scurtă posibil, iar condiţiile de depozitare vor respecta normele de igienă în vigoare. O filieră ideală pentru deşeurile periculoase nu trebuie sa depăşească 72 de ore, din care 48 de ore în incinta unităţii şi 24 de ore pentru transport şi neutralizare. 42. Spaţiul de depozitare temporară trebuie să existe obligatoriu în fiecare unitate medicală producătoare de deşeuri medicale. În unităţile în care acest spaţiu nu a fost special prevăzut în proiectul iniţial al construcţiei este necesar ca acesta să fie amenajat ulterior. Proiectul de amenajare al acestui spaţiu trebuie sa fie avizat de centrele de medicină preventivă teritoriale şi secţia constructii capitale şi exploatarea edificiilor a MS RM. 43. Spaţiul de depozitare temporară trebuie să aibă două compartimente: - un compartiment pentru deşeurile periculoase, prevăzut cu dispozitiv de închidere, încît să se permită numai accesul persoanelor autorizate; - un compartiment pentru deşeurile asimilabile cu cele menajere, amenajat conform cerinţelor stipulate în normele de igienă în vigoare. 44. Condiţiile spaţiului de depozitare pentru deşeuri periculoase trebuie să permită depozitarea temporară a cantităţii de deşeuri periculoase acumulate în perioada de timp dintre două îndepărtări succesive a acestora. Spaţiul de depozitare temporară a deşeurilor periculoase, fiind o zonă cu potenţial septic, trebuie separat funcţional de restul construcţiei şi asigurat prin sisteme de închidere. Încăperea trebuie prevăzută cu sifon de pardoseală pentru evacuarea în reţeaua de canalizare a apelor uzate rezultate în urma curăţirii şi dezinfecţiei. Spaţiul trebuie prevăzut cu ventilaţie corespunzătoare pentru asigurarea temperaturilor scăzute, care nu permit descompunerea materialului organic din compoziţia deşeurilor periculoase. 45. Deşeurile asimilabile cu cele menajere se depozitează şi se evacuează conform prevederilor normelor de igienă privitoare la mediul de viaţă al populaţiei. IV. Transportarea deseurilor medicale 46. Transportarea deşeurilor periculoase pînă la locul de neutralizare se face cu respectarea strictă a normelor de igienă şi securitate în scopul protejării pesonalului şi populaţiei generale. Transportul deşeurilor periculoase pe drumurile publice spre locul de neutralizare se face pe rute autorizate de către centrele de medicină preventivă. 47. Vehiculul care transportă deşeurile periculoase trebuie conceput, amenajat special şi autorizat pentru transportul deşeurilor periculoase, în conformitate cu reglementările în vigoare ale Ministerului Transporturilor. Conducătorul auto trebuie format profesional şi informat cu privire la natura încărcăturii şi la precauţiunile legate de transportul acesteia. 48. Pentru a realiza un transport sigur, vehiculul care transportă deşeurile periculoase trebuie să răspundă urmatoarelor cerinţe: - compartimentul destinat containerelor să fie separat de cabina şoferului şi realizat din materiale uşor lavabile şi rezistente la agenţi chimici folosiţi la dezinfecţie; - să aibă dispozitive de fixare a containerelor în timpul transportului; - să fie utilat cu sisteme etanşe de închidere a uşilor compartimentului destinat containerelor, pentru a evita pierderile, de orice fel, în timpul transportului; - să conţină sisteme de asigurare împotriva răspîndirii deşeurilor periculoase în mediu în caz de accident; * după ce se golesc, containerele se vor spăla şi dezinfecta în locul unde se descarcă deşeurile (incinerator sau rampă de depozitare controlată); * dacă instalaţia de incinerare se află în incinta unităţii, transportul deşeurilor periculoase se va face pe un circuit separat de cel al pacienţilor şi vizitatorilor. 49. Unităţile medicale trebuie să se asigure că deşeurile periculoase pe care le produc vor fi neutralizate corect, specific fiecarei categorii de deşeuri, prin procedee autorizate şi cu eficacitate dovedită. Metodele de neutralizare trebuie să asigure distrugerea rapidă şi completă a factorilor cu potenţial nociv pentru mediu şi pentru sănătatea populaţiei. 50. Deşeurile asimilabile cu cele menajere nu necesită tratamente speciale şi se vor include în ciclul de eliminare a deşeurilor municipale. Excepţie vor face resturile alimentare provenite din spitalele de boli contagioase, care necesită autoclavare înainte de a fi preluate de serviciile de salubritate. 51. Incineratoarele pentru deşeuri de spital sînt fie individuale, fie colective. Incineratoarele colective deservesc mai multe unităţi din zonă, iar producătorii trebuie să asigure transportul deşeurilor lor la aceste incineratoare în condiţii de igienă şi securitate. 52. Incineratoarele trebuie să respecte normele şi standardele în vigoare privind emisiile de gaze în atmosferă şi pe cele privitoare la produsele secundare rezultate din procesul de incinerare şi din procesele de reţinere şi purificare a gazelor (cenuşă zburătoare, zgură, ape reziduale). Aceste produse vor fi colectate şi îndepărtate în aşa fel încît să nu polueze mediul. 53. Instalaţiile de incinerare trebuie prevăzute cu sisteme automate de golire a containerelor. Aceste sisteme trebuie să fie adaptate sistemelor de închidere a containerelor. 54. Depozitarea sanitară constituie o altă alternativă de neutralizare a deşeurilor provenite din activităţile medicale. Deşeurile periculoase se trimit la rampa de depozitare controlată numai după aplicarea tratamentelor de denocivizare (sterilizare, dezinfectare etc.). 55. Depozitarea deşeurilor se face în locuri special amenajate numite rampe de depozitare controlată. Construirea unor astfel de rampe impune luarea unor măsuri speciale de impermeabilizare pentru respectarea condiţiilor de igienă şi protecţie a mediului. Rampa de depozitare controlată trebuie să fie supravegheată pentru a nu permite accesul persoanelor care nu sînt implicate în gestionarea deşeurilor. În situaţia în care depozitarea deşeurilor medicale se va face pe rampa municipală, trebuie să se prevadă o zonă special destinată acestei categorii de deşeuri. În această zonă deşeurile medicale se acoperă obligatoriu cu un strat de minim 2 metri de deşeuri menajere şi pamînt, din considerente de securitate; * o atenţie deosebită trebuie să fie acordată modului de depozitare pe rampă a deşeurilor cu risc infecţios. Pentru această categorie de deşeuri sînt interzise procedeele de compactare după depunerea pe rampă. Dupa compactare creşte considerabil riscul de contaminare a factorilor de mediu (apă, aer, sol). V. Evidenţa cantităţilor de deşeuri medicale 56. Cunoaşterea cantităţilor de deşeuri produse este obligaţia fiecărui producător. Datorită modului de îndepărtare şi neutralizare specific, deşeurile periculoase nu pot fi cîntărite zilnic, de aceea se aplică metodologia de investigaţie-sondaj pentru culegerea periodică a datelor şi pentru calcularea cantităţilor medii lunare. VI. Înregistrarea datelor privind predarea, transportarea şi neutralizareă deşeurilor periculoase 57. Înregistrarea datelor reprezintă modul de ţinere sub control a filierei producere-transport-neutralizare de catre producator. Ea se realizează obligatoriu prin formularul de identificare pentru transport şi neutralizare a deşeurilor periculoase care părăsesc unitatea producătoare în scopul neutralizării, (formular Anexa 2.) Formularul de identificare pentru transport şi neutralizare se completează şi se semnează în trei exemplare de către producător şi transportator la predarea/primirea deşeurilor pentru transport. Un exemplar ramîne la producator, iar celelalte două exemplare se semnează de către agentul economic care efectuează operaţia de neutralizare. Dupa neutralizarea finală un exemplar ramîne la agentul economic care a efectuat operaţia de neutralizare, iar al treilea exemplar se returnează prin poştă la producător de către agentul economic care a efectuat neutralizarea. 58. Formularul de identificare pentru transport şi neutralizare conţine următoarele date: - datele de identificare pentru unitatea producătoare şi pentru agenţii economici prestatori de servicii de transport şi neutralizare; - cantităţile de deşeuri periculoase trimise, transportate şi neutralizate; - data şi ora pentru fiecare etapă din filieră (predare/primire pentru transport, predare/primire la agentul economic care va face neutralizarea, neutralizare); - numele şi semnăturile responsabililor pentru fiecare etapă din filieră, din partea producătorului şi din partea prestatorilor de servicii care au primit/predat deşeurile şi au aplicat procedeul de neutralizare stipulat în contract; - procedura de neutralizare utilizată; - cantităţile generate de mici producători pîna la 25 kg nu vor trebui să fie însoţite de formularul de identificare pentru transport şi neutralizare, dar vor fi supuse aceloraşi cerinţe privind modul de ambalare şi neutralizare. VII. Educaţia, instruirea şi formarea personalului 59. Întru implementarea şi aplicarea întocmai a prezentului Regulament se instituie sistemul de formare profesională în domeniu, astfel: Centrul Naţional Ştiintifico-Practic de Medicină Preventivă organizează cursuri de perfecţionare cu specialiştii din centrele de medicină preventivă judeţene, municipale şi UTA Găgăuzia, conducatorii CMP judeţene, municipale şi UTA Găgăuzia organizează cursuri pentru personalul responsabil de formarea profesională din unităţile medicale, care la rîndul lor, organizează cursuri cu propriul personal medical şi auxiliar. 60. Producatorii de deşeuri periculoase sînt obligaţi să identifice care sînt cunoştinţele şi competenţele utile persoanelor implicate în gestionarea deşeurilor, conform planulului de gestionare a deşeurilor rezultate din activităţile medicale, cu regulamentele interne şi codurile de procedura aferente. Aceste informaţii vor fi luate în considerare la instruirea personalului şi la organizarea cursurilor de formare continuă, educarea şi formarea personalului constituind o etapă importantă în introducerea şi funcţionarea sistemului corect de gestionare a deşeurilor în unitatea medicală. 61. Unitatea medicală producătoare de deşeuri medicale este obligată să asigure educaţia, instruirea şi formarea continuă a personalului pentru angajaţi, în următoarele situaţii: - la angajare; - la preluarea unei noi sarcini de serviciu sau la trecerea pe un alt post; - la introducerea de echipamente noi sau la modificarea echipamentelor existente; - la introducerea de tehnologii noi; - la recomandarea medicului epidemiolog de spital sau alt medic numit prin ordin de conducerea instituţiei cu responsabilităţi în prevenirea şi combaterea infecţiilor nozocomiale, care a constatat nereguli în aplicarea codului de procedură; - periodic, indiferent dacă au survenit schimbări sau nu în sistemul de gestionare a deşeurilor. Perioada dintre două cursuri succesive va fi stabilită de medicul epidemiolog de spital sau medicul delegat cu responsabilităţi în prevenirea şi combaterea infecţiilor nozocomiale, dar nu va depaşi 12 luni. 62. Personalul implicat în sistemul de gestionare a deşeurilor periculoase trebuie să cunoască: - definiţiile, categoriile şi volumul de deşeuri în unitate; - riscurile pentru mediu şi sănătatea umană la fiecare etapă a filierei de eliminare a deşeurilor; - planul de gestionare a deşeurilor rezultate din activităţile medicale, cu regulamentele interne şi codurile de procedură pentru colectarea, depozitarea, transportul şi neutralizarea deşeurilor periculoase. VIII. Responsabilităţi în domeniul gestionării deşeurilor rezultate din activităţile medicale 63. Directorul unităţii sau coordonatorul unităţii medicale sau directorul economic: - iniţiază programul de implementare şi aplicare a sistemului de gestionare a deşeurilor periculoase; - prevede fondurile necesare pentru asigurarea funcţionării sistemului de gestionare a deşeurilor periculoase; - nominalizează persoanele responsabile cu activităţile specifice sistemului de gestionare a deşeurilor periculoase; - controlează modul în care funcţionează sistemul de gestionare a deşeurilor periculoase; - aprobă planul de gestionare a deşeurilor din activităţile medicale, pe baza regulamentelor interne şi a codurilor de procedură ale sistemului de gestionare a deşeurilor periculoase din unitate; - aprobă planul de formare profesională continuă. 64. Medicul epidemiolog de spital sau alt medic numit prin ordin de conducerea instituţiei cu responsabilităţi în prevenirea şi combaterea infecţiilor nozocomiale: - elaborează şi supune spre aprobare conducerii planul de gestionare a deşeurilor rezultate din activităţile medicale, pe baza regulamentelor interne şi a codurilor de procedură pentru colectarea, depozitarea, transportul şi neutralizarea deşeurilor periculoase; - stabileşte codul de procedură a sistemului de gestionare a deşeurilor periculoase; - răspunde de buna funcţionare a sistemului de gestionare a deşeurilor periculoase; - supraveghează activitatea personalului implicat în gestionarea deşeurilor periculoase; - răspunde de educarea şi formarea continuă a personalului; - elaborează şi aplică planul de educare şi formare continuă; - coordonează investigaţia-sondaj pentru determinarea cantităţilor produse pe tipuri de deşeuri, în vederea completării bazei de date naţionale şi a evidenţei gestiunii deşeurilor; în acest sens are toate atribuţiile investigatorului şef; - propune directorului unităţii agentul economic prestator de servicii de transport şi neutralizare a deşeurilor. 65. Şeful serviciului administrativ: - asigură şi răspunde de aprovizionarea unităţii cu materiale necesare sistemului de gestionare a deşeurilor periculoase; - asigură şi răspunde de întreţinerea instalaţiilor de neutralizare din incinta unităţii; - controlează respectarea condiţiilor tehnice stipulate în contractul încheiat cu agenţii economici care prestează activităţile de transport şi neutralizare a deşeurilor periculoase. 66. Medicul-sef de secţie: - controlează modul în care se aplică codul de procedură stabilit pe secţie; - participă la realizarea investigaţiei-sondaj pentru determinarea cantităţilor produse pe tipuri de deşeuri, în vederea completării bazei de date naţionale şi a evidenţei gestiunii deşeurilor; - semnalează imediat directorului adjunct economic şi şefului serviciului administrativ deficienţele în sistemul de gestionare a deşeurilor. 67. Medicul care îşi desfasoara activitatea în sistem public sau privat, în spital, sau, după caz, ca medic de familie, medic de întreprindere, medic al şcolii, medic stomatolog, medicul unităţii militare, medicul penitenciarului: - supraveghează modul în care se aplică codul de procedură stabilit în sectorul lui de activitate; - aplică procedurile stipulate de codul de procedură; - aplică metodologia de investigaţie-sondaj pentru determinarea cantităţilor produse pe categoriile de deşeuri, în vederea completării bazei de date naţionale şi a evidenţei gestiunii deşeurilor.